Subiecte bgk

1.Tipuri de contractie
a) Contractia izotonica- este o contractie dinamica prin care se produce modificarea lungimii

muschiului determinand miscarea articulara. Tensiunea din muschi ramane aceiasi.

Contractiile izotonice cu scurtare se produc atunci cand punctele de insertie ale muschilor se
apropie.
Contractiile izotonice cu alungire se produc atunci cand punctele de insertie ale muschilor se
departeaza incet unul de celalalt.
Modificarea lungimii muschiului se poate face in 2 sensuri: prin apropierea capetelor sale,deci
prin contractie dinamica concentrica si prin departarea capetelor de insertie-contractie musculara
excentrica.
b)Contractia izometrica-reprezinta o contractie musculara in care lungimea fibrei musculare
ramane constanta,in timp ce tensiunea musculara atinge valori maxime,prin activarea tuturor
unitatilor motorii ale grupului muscular respectiv.
Contractia izometrica se realizeaza fara deplasarea segmentelor,contra unei rezistente egale cu
forta maxima a muschiului respective sau cand se lucreaza contra unei greutati mai mari decat
forta subiectului,dar immobile.
In realitate,se produce o microdepasare,neglijabila,intre momentul cresterii tensiunii musculare
sic el al relaxarii.
Lungimea muschiului la care se executa izometria are o deosebita importanta. S-a constatat ca in
pozitia lunga a muschiului,izometria da rezultate mai bune.
c)Contractiile auxotonice sunt combinatii ale contractiilor izometrice cu cele izotonice,in timpul
carora se produc modificari ale lungimii elementelor contractile se necontractile.
Contractiile izometrice si izotonice au efecte diferite asupra dezvoltarii musculare:
-contractiile izometrice au ca rezultat cresterea volumului,a greutatii musculare si a fortei
musculare;
-in urma contractiilor izotonice,volumul greutatea si forta de contractie a muschilor cresc foarte
putin,dar creste rezistenta la efeort a muschiului.

2. Tipuri de muschi
Muschii se clasifica dupa mai multe criterii:
a)Dupa forma muschii pot fi: lungi,lati.scurti.orbiculari.
b)Dupa modul de grupare a fasciculelor musculare fata de tendoane:
-fasciculele musculare se continua direct cu ale tendonului avand aceiasi directive;
-fasciculele musculare se insera direct pe tendon=muschii penati care pot fi: unipenati,bipenati,
cu penatie complexa;
-corpul muschiului intrerupt de tendon intermediar.
c)Dupa numarul capetelor de origine,muschii se numesc: biceps,triceps,cvadriceps,in cazul in
care exista mai mult de un capat de origine.
d)Dupa asezarea lor in organism sunt: muschi superficiali,cutanati,pielosi,profunzi.
e)Dupa numarul articulatiilor peste care trec,muschii pot fi: uniarticulari,biarticulari,
poliarticulari.
f)Dupa structura si functie:

-muschi tonici (tip 1) : in general extensori,sunt muschi

rosii,proximali,antogravitationali,sar o articulatie,se contracta lent,obosesc
greu,bogati in mioglobina,au sarcoplasma bogata in mitocondrii si
ATP,metabolismul glicogenului este aerob; fibrele au mai multe sinapse
neuro-musculare care nu determina insa potentiale de actiune propagate;
-muschii fazici: in general fixatori. Sunt muschi albi,superficiali,sar 2
articulatii,au tendoane lungi,se contracta rapid,obosesc usor,saraci in
mioglobina,au sarcoplasma saraca; fibrele au o sinapsa neuro-musculara
care determina potentiale de actiune propagate in toata fibra
musculara,metabolismul glicogenului este anaerob.

3.Tipuri de fibre
-Albe: (fazice) sarace in mioglobina,mitocondrii si enzime oxidative. Rezervele de ATP sunt
mici, vascularizatia este saraca,fibra oboseste repede.
-Rosii: (tonice)bogate in mioglobina,mitocondrii si ATP. Au retea bogata de capilare,raspunsul
lor este de intensitate redusa dar de lunga durata.

4.Substratul energetic
A.sisteme energetice- sunt sisteme metabolice care pe baza unor reactii biochimice elibereaza
energia necesara travaliului muscular. Combustibilul specific utilizat de fibra musculara in
activitatea de contractie este adenosintrifosfatul (ATP) care prin desfacere (ATP=ADP+P)
elibereaza energia necesara.
a) Sistemul ATP-PC (adenosintrifosfat-fosfocreatina)
Fosfocreatina este prima sursa de energie utilizata in primele 30 de secunde ale oricariu exercitiu.
Arderea ei nu necesita oxigen. Fosfocreatina ca si ATP sunt stocate in celula musculara,stocurile
se refac in perioada de repaus.
b)Sistemul glicolitic anaerobic
Sursa energetica este glicogenul (glucoza) si nu necesita oxigen pentru a actiona. Intra in actiune
dupa primele 30 de secunde de activitate si actioneaza 60 de secunde producand acid lactic.
c)Sistemul aerobic
Este sistemul energetic care sta la baza antrenamentului aerobic. Sursele de energie sunt:
glicogen,grasimi,protein,si furnizeaza energie musculaturii in activitati prelungite. Sistemul cere
prezenta oxigenului.
d)Recrutarea unitatilor motorii
Recrutarea este dependenta de tipul energetic de effort si de valoarea efortului.
-Fibrele tip I (fazice,rosii), cu raspuns contractile lent la stimul,bogate in mioglobina si
mitocondrii,cu capacitate oxidative mare,dar capacitate anaerobica mica,sunt recrutate pentru
realizarea rezistentei musculare,deci se activeaza la exercitii de intensitate mica.
-Fibrele tip II (tonice,albe) cu raspuns contractile rapid la stimul,sarace in mioglobina si
mitocondrii,ce epuizeaza repede energia,sunt activate la exercitii fizice intense,avand capacitate
mare glicolitica. Reprezinta efectorul exercitiilor anaerobice.
B.raportul energetic cost/eficienta
Costul sau cheltuiala de energie pentru un efort este reprezentata si masurata de consumul de
oxigen pe minut. Exista 2 unitati in care se exprima consumul energetic:

-kilocaloria= cantitatea de caldura necesara cresterii cu 1 grad a unui kg de apa. Se stie ca 5

kCal echivaleaza cu 1 litru de oxigen consumat.
-echivalentul metabolic (MET) = oxigen (ml) consumat per kg de greutate corporala si minut.
1 MET=3,5ml oxigen/kg/minut.

5. Proprietatile muschiului
Contractilitatea este proprietatea active si esentiala a muschiului. Ea consta in capacitatea
muschiului de a raspunde printr-o contractie la actiunea unui stimul.
Contractiile sunt de 2 tipuri:
-contractia izotonica: muschiul se scurteaza si produce o miscare in cazul in care forta
musculara depaseste forta externa.
-contractia izometrica: forta externa este prea mare si nu permite o miscare; muschiul nu se
scurteaza, contractia se manifesta prin cresterea tensiunii.
In conditii naturale,cele 2 forme de contractie se combina.
-contractia auxotonica este o contractie combinata unde simultan muschiul se scurteaza si isi
modifica tensiunea.
Elasticitatea este proprietatea muschilor de a se intinde sub actiunea unei forte si de a reveni la
starea initiala dup ace forta a incetat sa mai actioneze. Are ca support anatomic atat tesutul
muscular cat sic el conjunctiv.
Tonicitatea sau tonusul muscular este proprietatea fundamental a muschiului cu inervatia
pastrata. Este definit ca starea de contractie usoara si permanenta a muschiului in repaus si se
manifesta printr-un mic grad de tensiune. Mecanismul de producer al tonusului este de natura
nervoasa.
Tonusul muscular are rol in termoregare,in fixarea articulatiilor,expresia fetei,mentinerea
posturii.
Tonusul postural este contractia izometrica puternica,permanenta a muschilor
antigravitationali.

6.Planurile anatomice
Planurile anatomice sunt suprafete care sectioneaza imaginar corpul omenesc sub o anumita
incidenta. In raport cu orientarea fata de pozitia anatomica a corpului se descriu 3 categorii de
planuri:
-Planul sagital (mediosagital) dispus vertical si antero-posterior si divide corpul omenesc in 2
jumatati: stanga,dreapta.
-Planul frontal (medio-frontal) dispus parallel cu fruntea,deci vertical si latero-lateral. Imparte
corpul in 2 portiuni: anterioara si posterioara.
-Planul transversal (medio-transversal) trece orizontal si parallel cu solul. Imparte corpul in 2
portiuni: superioara si inferioara.

7.Pozitia anatomica
Pozitia anatomica (pozitia neutral sau zero) este: in ortostatism,cu privirea orizontala
inainte,cu membrele supeioare pe langa corp,coatele intinse,palmele si degetele orientate
inainte,membrele inferioare cu soldurile si genunchii in extensie,cu calcaiele apropiate si
varfurile apropiate sau la 45 de grade.

8.Suprafata de sprijin
Suprafata de sprijin (poligonul de sustinere): reprezinta o suprafata de forma geometrica,
delimitate fie de marginile exterioare,fie prin punctele prin care segmentele corpului iau contact
cu solul;in pozitia stand este o suprafata trapezoidala cuprinsa intre marginile externe ale
plantelor aflate cu calcaile lipite si rezultand un unghi intre axele lor longitudinale de 20-30grade
Cu cat suprafata de sprijin este mai mare,cu atat mentinerea echilibrului este mai usoara, si cu
cat suprafata se micsoreaza,mentinerea echilibrului este mai dificila.

9.Unghiul de stabilitate
Unghiul de stabilitate este format din proiectia centrului de greutate principal al corpului cu
dreapta care il uneste pe acesta cu marginea bazei de sustinere si cu cat acest unghi este mai
mare cu atat stabilitatea este mai mare (unghiul de stabilitate este cu atat mai mare cu cat centrul
de greutate este mai jos situate iar baza de sustinere este mai mare).

10.Descrierea pozitiilor
a)Pozitia verticala sau ortostatismul este caracteristica omului. In ortostatism,baza de sustinere
are forma unui trapez cuprins intre contururile celor 2 picioare,cu calcaiele alaturate; intre axele
lungi ale picioarelor se realizeaza un unghi de 45 de grade.
Aceasta pozitie se realizeaza printr-o serie de refleze posturale: muschii antigravitationali sunt
in tensiune, pe cand muschii antagonisti ai acestora isi micsoreaza starea de tensiune. Muschii
ischiogambieri impiedica flexia coapsei,cvadricepsul femoral mentine gamba in extensie,
tricepsul sural sustine gamba sa nu se flecteze pe picior. Prin contractia tonica a dreptului
abdominal,trunchiului nu cade inapoi,iar prin cea a muschilor vertebrali,inainte. Muschii cefei
impiedica capul si gatul sa se incline inainte.
b)Pozitia orizontala sau clinostatismul este pozitia in care corpul uman ia contact prin una din
fetele sale cu o suprafata intinsa,situate orizontal. Daca planul orizontal este dur, suprafata de
sprijun este reprezentata de urmatoarele puncte:
-in decubit dorsal,contactul se realizeaza cu regiunea occipital,portiunea superioara a fetei
posterioare a toracelui,regiunea luteala si fata posterioara a calcaielor;
-In decubit ventral,contactul se realizeaza cu fata anterioara a toracelui,spinele iliace anterosuperioare,fata anterioara a coapselor,genunchilor si cu fata dorsala a picioarelor;
-in decubit lateral,cu membrul superior in contact cu suprafata de sprijin,contactul se realizeaza
pe marele trochanter,fata laterala a coapsei,a gambei si marginea laterala a piciorului.
c)Pozitia sezand, corpul se poate sprijini doar pe tuberozitatile ischiatice, atunci cand membrele
inferioare atarna,sau si pe talpile picioarelor.

11.Motricitatea muschilor (Actiunea muschilor)

Muschii agonisti sunt mushii care initiaza si produc miscarea, motiv pentru care se mai numesc
motorul primar.
Muschii antagonisti se opun miscarii produse de agonisti; au rol frenator,reprezentand frana
elastica musculara care intervine de obicei inaintea celei ligamentare sau osoase.
Muschii agonisti si antagonisti actioneaza intotdeauna simultan,insa rolul lor este opus:
-cand agonistii lucreaza, tensiunea lor de contractie este egalata de relaxarea anagonistilor, care
controleaza efectuarea uniforma si lina a miscarii,prin reglarea vitezei,amplitudinii si directiei;
-cand tensiunea antagonistilor creste, miscarea initiala produsa de agonisti inceteaza.

Sinergistii sunt muschii prin a caror contractie actiunea agonistilor devine mai puternica. Acest
lucru se poate observa in cazul agonistilor bi- sau poliarticulari.
Sinergistii confera si ei,precizie miscarii,prevenind aparitia miscarilor aditionale, simultan cu
actiunile lor pricipale.
Fixatorii actioneaza ca si sinergistii tot involuntar si au rolul de a fixa actiunea agonistilor,
antagonistilor si sinergistilor. Fixarea nu se realizeaza continuu pe intreaga cursa de miscare a
unui muschi.

12.Elemente anatomice care participa la biomecanica articulara

Suprafetele articulare Acestea pot fi sferice,cilindrice,eliptice si plane. Aceste suprafete,
geometric,sunt de 2 feluri: plane si sferoidale.
In articulatiile plane miscarile sunt reduse. In cele cu suprafete sferoidale exista portiuni
osoase convexe care corespund unor portiuni concave. Miscarile sunt mult mai intinse.
Cartilajul articular este cartilaj hialin,de culoare alba-sidefie,care acopera suprafete osoase ce
vin in contact. Prezinta 2 suprafete: una libera,neteda,lucioasa,care vine in contact cu suprafata
articulara opusa si una aderenta,ce se fixeaza pe suprafata articulara a osului.
Grosimea lui este mai mare in zonele de presiune si in centrul capetelor articulatiilor
sferice;
Este lipsit de vascularizatie,nu se poate cicatriza sau regenera dar rezista mai bine la
agresiuni; hrana provine din vasele osului subcondral si prin lichidul synovial;
Este lipsit de inervatie deci nu doare;
Este format din fibre colagene arcuate si astfel are proprietati de compresibilitate,
elasticitate si porozitate.
Elemente anatomice de congruenta sunt formatiuni ce asigura concordanta intre 2 suprafete
articulare care nu se potrivesc. Ca si structura aceste elemente sunt fibrocartilaje.
Capsula articulara este o formatiune care uneste cele 2 oase care se articuleaza, dar are rol si de
protectie a suprafetelor articulare.
Are forma unui manson fibros,tapetat la interior de sinoviala. Are grosime variabila, in raport
cu mobilitatea articulara.
Ligamentele articulare sunt formtiuni anatomice fibroase,sub forma de benzi,care se insera pe
oasele ce formeaza o articulatie,ajutand la mentinerea lor in contact.
Rolurile ligamentelor in biomecanica articulara sunt:
Intaresc capsula articulara;
Previn depasirea limitei fiziologice a miscarii;
Sunt sufficient de flexibile incat sa nu impiedice executarea miscarilor;
Sunt suficient de rezistente si inextensibile incat sa mentina in contact suprafetele
articulare;
Sunt exterioare articulatiei;
Sunt sediul unei bogate retele de terminatii nervoase.
Membrana sinoviala impreuna cu lichidul synovial face parte din mijloacele de alunecare ale
unei articulatii. Ea formeaza stratul profund al capsule articulare. E subtire neteda si lucioasa.
Are vascularizatie si inervatie bogata.
Lichidul synovial este un lichid galbui,vascos, care are rol de lubrifiant al suprafetelor articulare
in miscare,precum si rol de nutritive a cartilajelor articulare. Mai are rol de curatire si adeziune a

suprafetelor osoase. Se formeaza prin trecerea plasmei sanguine in cavitatea articulara prin
peretii capilarelor.
Cavitatea articulara, rolul muschilor si presiunii atmosferice in mentinerea suprafetelor
articulare.

13.Enumerarea legilor fizice ale miscarii

Legea inertiei-prima lege a miscarii
Orice corp isi mentine, pe baza propriei mase,starea de repaus sau de miscare rectilinie
uniforma,atata timp cat asupra sa nu actioneaza o forta care sa-i modifice aceasta stare. Aceasta
tendinta a corpului se numeste inertie.
Legea acceleratiei- a doua lege a miscarii
Cand o forta actioneaza asupra unui corp, pe directia si in sensul miscarii acestuia,apare
acceleratia.
Daca pe directia de miscare se aplica o forta egala si de sens contrar cu forta care a produs
miscarea,corpul se opreste-se produce deceleratia.
Legea actiunii si reactiunii-a treia lege a miscarii
La interactiunea a doua corpuri ,forta care actioneaza asupra unui corp-actiunea-este egala si
de sens contrar cu forta care actioneaza asupra celuilalt corp-reactiunea.

14. Parghii osoase

Parghia reprezinta de obicei o bara rigida care se poate roti in jurul unui punct fix numit punct
de sprijin (S). Scopul principal al utilizarii parghiei este Acela de a putea ridica o greutate mai
mare, aplicand o forta mai mica. Deci,asupra parghiei actioneaza 2 forte:
Forta care trebuie invinsa,numita forta rezistenta- R;
Forta cu ajutorul careia este invinsa forta rezistenta,numita forta active-F.
In functie de raporturile dintre cele 3 puncte,parghiile se impart:
Parghii de gradul I, cu sprijinul la mijloc- RSF;
Parghii de gradul II,cu rezistenta la mijloc-SRF;
Parghii de gradul III,cu forta la mijloc-SFR.
Parghiile de gradul I sunt parghii de echilibru,cum ar fi de exemplu: articulatia atlantooccipitala. Astfel,pentru articulatia atlanto-occipitala:
S-punctul de sprijin si corespunde articulatiei atlanto-occipitale;
R-punctul de rezistenta si este reprezentata de greutatea masivului facial,care tinde sa cada
inainte;
F-punctul de forta este reprezentat de muschii cefei, care opresc caderea capului inainte.
Parghiile de gradul II sunt parghii de forta si sunt cele mai rare in organismul uman. Un
exemplu de parghie de gradul II se intalneste atunci cand subiectul se ridica pe varful degetelor:
S-punctul de sprijin corespunde capetelor metatarsienelor ,respective varful piciorului;
R-punctul de rezistenta este reprezentat de articulatia tibio-tarsiana;
F-punctul de forta este reprezentat de insertia muschiului triceps sural pe calcaneu.
Prghii de gradul III- sunt cele mai frecvente in organism,sunt parghii de viteza,permitand ca
printr-o forta redusa sa se imprime bratului rezistentei deplasari foarte mari. De exemplu la
nivelul articulatiei cotului pentru miscarea de flexie:
S-punctul de sprijin corespunde articulatiei cotului;
F punctul de forta este reprezentat de insertia bicepsului brahial pe tuberozitatea radiusului;

R-punctul de rezistenta este reprezentat de greutatea antebratului si a mainii.

In mecanica parghiilor de gradul III o importanta deosebita o au distantele dintre punctele de
aplicare ale sprijinului,fortei active,si rezistentei.
Cand forta F functioneaza la mijlocul distantei dintre punctele de aplicare ale fortei
rezistente R si spijinul S,parghia actioneaza cu forta si viteza medii;
Cand forta F este mai apropiata de punctual de sprijin S,parghia va actiona cu o forta
scazuta,dar cu viteza crescuta,deci este parghie de viteza;
Cand forta F este mai aproape de forta rezistenta R,parghia va actiona cu o forta marita,
dar cu viteza scazuta; asadar,pargiile in care F este mai aproape de R devin parghii de
forta.

15. Lanturi cinematice

Cuplurile cinematice se leaga intre ele,realizand lanturi cinematice (articulare). La formarea
unui lant cinematic participa mai multe segmente deci si mai multe articulatii (cupluri
cinematice).
Lanturile cinematice por fi deschise sau inchise.
Lantul cinematic deschis se termina liber.
Ex: miscarea de aruncare cu mana sau lovirea unei mingi cu piciorul.
Lantul cinematic inchis are ambele capete fixate.
Ex: din pozitia atarnat,membrul superior actioneaza ca un lant cinematic inchis.

16.Deprinderi motrice
MERSUL- este deprinderea motrica prin care se realizeaza in mod obisnuit locomotia.
FAZELE MERSULUI:
-debutul dublului sprijin
-dublul spijin
-sprijinul unilateral cu:
Semipasul posterior
Momentul verticalei
Semipasul anterior
-debutul dublului sprijin ulterior
Muschii motori ai mersului sunt:
-muschii posteriori ai pelvisului: muschii glutei (mare,mijlociu si mic)
-muschii anteriori ai pelvisului: muschiul ilio-psoas
-muschii anteriori ai coapsei: muschiul cvadruceps femoral
-muschii posteriori ai coapsei: semitendinos,semimembranos si bicepsul femural care sunt flexori
ai gambei pe coapsa
-muschii anteriori ai gambei: tibialul anterior, extensor lung al halucelui si extensor scurt degete
-muschii laterali ai gambei: peronierii (sunt stabilizatori laterali ai piciorului si gleznei)
Deplasarea centrului de greutate in mers
Corpul omenesc este considerat unul mobil al carui centru de greutate este si el in miscare.
Asupra centrului de greutate,actioneaza forta gravitatiei care il trage spre sol si rezistenta aerului
care i se opune din fata. Aceste 2 forte dau forta rezultanta care trebuie invinsa de forta de

deplasare. Gravitatia si rezistenta aerului sunt forte exterioare care trebuie invinse de fortele
interioare reprezentate de grupele musculare si sistemul de parghii osteoarticulare.
ALERGAREA-este o forma a locomotiei care ajuta la deplasarea rapida a corpului omenesc. Ea
consta in trecerea succesiva si rapida a unui membru inferior inaintea celuilalt cu sprijin
alternativ pe membrele inferioare.
FAZELE ALERGARII:
-faza de sprijin unilateral incepe cand membrul inferior ia contact cu solul si se termina in
momentul in care membrul inferior se desprinde de sol. Are 5 faze secundare:
Inceputul sprijinului
Cursa membrului inferior pendulat spre momentul verticalei
Momentul verticalei
Cursa membrului inferior pendulat dupa momentul verticalei
Sfarsitul sprijinului.
-Fuleul este momentul alergarii in care ambele picioare,desi ating solul,nu se sprijina pe el.
Fuleul este mai mare cu cat articulatia coxofemurala este mai mobile.
Deplasarea centrului de greutate in alergare
Ca si la mers, in alergare centrul de greutate se deplaseaza in functie de interventia celor 3 forte
principale: forta musculara (F),greutatea corporala (G), si rezistenta aerului (A). Deplasarea
centrului de greutate respecte regula paralelogramului. In alergare centrul de greutate se
deplaseaza rectiliniu,vertical si lateral.
SARITURAsau saltul este o deprindere motrica prin care corpul uman realizeaza o desprindere
momentana de sol,invingand forta gravitatiei si greutatea proprie.
Asupra corpului omenesc aflat pe sol (inertie de repaus) actioneaza 2 forte egale se de sens
contrar si anume actiunea gravitatiei (forta de actiune) si rezistenta solului (forta de reactie).
FAZELE SARITURII:
Elanul- alergare cu acceleratie progresiva; pentru saritura de pe loc,elanul se obtine prin
bascularea membrelor superioare si flexii repetate ale membrelor inferioare
Prebataia-este faza in care segmentele corpului se flecteaza,pregatind bataia,iar centrul de
greutate coboara
Bataia-moment de extensie maxima a segmentelor corpului care participa la
salt,proectand centrul de greutate inainte si in sus
Zborul-momentul plutirii in aer
Aterizarea este ultima faza a sariturii si din punct de vedere biomecanic reprezinta
efortul final al gravitatiei.
DETENTA este o modalitate specifica de salt si reprezinta o declansare brusca a energiei fizice
accumulate la maxim,urmata de distensie brusca.
Detenta depinde de:
-viteza elanului
-unghiul de saritura
-lungimea membrelor inferioare
-forma boltii plantare
-ritmul ultimilor 2 pasi
-lungimea fibrelor musculare

ARUNCAREA este o miscare complexa,care consta in propulsarea unui oboect cat mai departe
de cel care arunca.
FAZELE ARUNCARII:
Pregatirea sau elanul-consta in prinderea obiectului ce urmeaza a fi aruncat, plasarea
corpului pe locul de aruncare,pozitionarea in vederea aruncarii si concentrarea
Ghemuirea-reprezinta punerea in tensiune a tuturor lanturilor musculare extensoare
Explozia-reprezinta extensia lanturilor musculare extensoare ale membrelor superioare
care executa aruncarea,insotita de extensia de propulsie si sprijin din partea membrelor
inferioare si a trunchiului
Echilibrarea-este revenirea corpului in vederea mentinerii echilibrului.
FORMELE ARUNCARII:
Prin destindere-aruncarea greutatii
Prin arcuire-aruncarea sulitei
Prin pirueta-aruncarea ciocanului.

17. Tehnici in kinetoterapie (clasificare+descriere)

Tehnicilesunt constituite din structure simple,din miscari sau exercitii cu scop si actiune limitata.
Clasificarea tehnicilor in kineoterapie pleaca de la recunoasterea celor 3 proprietati sau
caracteristici fundamentale ale aparatului locomotor: activitatea lui motrica,capacitatea de a
putea fi miscat pasiv,starea de repaus.

AKINETICE

KINETICE

TEHNICI AKINETICE

Imobilizarea:
De punere in repaus
De contentie
De corectie
Statice:
Contractia izometrica
Relaxarea musculara

Posturarea:
Corectiva
De facilitare
Dinamice:
Active:
-reflexe
-voluntare

Pasive:
-tractiuni
-prin asistenta
-sub anestezie
-autopasiva
-pasivo-activa
-prin manipulare

 IMOBILIZAREA
POSTURAREA
Tehnicile akinetice au 2 caracteristici de baza:
-absenta contractiilor musculare voluntare;
-nu determina miscarea segmentului.
IMOBILIZAREA- este o tehnica anakinetica ce se caracterizeaza prin mentinerea ,mai
mult sau mai putin prelungita,a corpului in intregime sau doar a unei parti in nemiscare
cu sau fara ajutorul unor instalatii sau aparate.
Imobilizarea suspenda,in primul rand,miscarea articulara, ca si contractia voluntara,dar permite
efectuarea contractiilor izometrice a muschilor in jurul articulatiilor respective.
Imobilizarea poate fi totala,daca angreneaza tot corpul,sau regional,segmentara,locala,daca
implica parti ale corpului.
Imobilizarea totala are ca scop obtinerea repausului general in: politraumatisme,boli cardiovasculare grave,paralizii,arsuri intinse.

http://www.wattpad.com/77217964-legal-%26-elegant-capitolul-opt/page/3