CURS 1

Indici de dezvoltare fizică. Somatometrie. Somatoscopie.

Metode şi mijloace de prevenire şi corectare a
deficienţelor fizice

EVALUAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI UMAN

Evaluarea reprezintă o inventariere a stării pacientului la începutul, pe parcursul și la

sfârșitul procesului de recuperare funcțională. Atunci când se dorește evaluarea trebuie să
realizăm care sunt disfuncțiile și care sunt cauzele apariției acestor disfuncții, care este
restantul funcțional, ce implicații psiho-socio-profesionale apar asupra pacientului și care este
prognosticul.
Concluziile evaluării impun programul de recuperare și de refacere, precum și
adaptareapermanentă a acestuia la noile determinări.
Atitudinea corectă a corpului uman reprezintă proiecția optimă în spațiu a acestuia prin
posturare și acte motrice, prin acțiunea sinergică și coordonată a elementelor aparatului
locomotor și a sistemului nervos, în vederea menținerii stabilității , echilibrului și raporturilor
dintre corp și segmentele sale. Pentru a semnala abateri, atât global cât și segmentar, de la o
atitudine corectă și pentru a putea evalua deficiențe fizice și atitudini deficitare, trebuie
cunoscută atitudinea corecta a corpului uman, dar și parametrii optimi ai dezvoltării fizice
armonioase și parametrii opimi ai capacității de efort.

ATITUDINEA FIZICĂ CORECTĂ ÎN POZIȚIA STÂND

Atitudinea corectă a corpului uman în poziția stând, se apreciază după alinierea

segmentelor pe axul vertical al corpului, ax care trebuie să aibă o înclinație de 5-8˚, adica 3-4
cm, înainte, față de verticală.
Evaluarea atitudinii fizice corecte se realizează astfel:
1. Se observa intresectarea axului vertical al corpului cu următoarele repere osoase:
maleola externă, platoul tibial, trohanterul mare, acromionul, vertexul.

1
2. Echilibrarea structurală și funcțională optimă a corpului, în raport cu axele și planurile
principale.
3. Simetria segmentelor corpului, față de planul sagital median.
4. Amplasarea centrului de greutate pe coloana vertebrală și proiecția lui în partea
anterioară a poligonului de susținere.
5. Tonusul muscular optim.

Figura1.1 Evaluarea atitudinii fizice corecte

Figura 1.2 Planuri

2
 Figura 1.3 Axele și planurile corpului uman

Poziția ideală din care se realizează evaluarea este stând: cu umerii relaxati,
membrele superioare pe lângă corp, palmele in poziție intermediară de pronosupinație,
degetele ușor flectate, barbia orizontală, privirea anterior, membrele inferioare apropiate,

3
genunchii extinsi, picioarele orientate anterior, calcâiele apropiate, vârfurile ușor sau chiar mai
mult depărtate, fără să depășească 45°.
Atitudinea corpului se mai poate aprecia și din următoarele poziții : șezând, pe
genunchi, pe genunchi așezat pe călcâie, pe genunchi cu sprijin pe palme, culcat. Aceste
poziții joase, măresc suprafața de sprijin , apropie foarte mult centrul de greutae de baza
de susținere, ducând astfel la o stabilitate mai bună și la o mai bună relaxare a
organismului.
Cand corpul se afla în mișcare, funcția statică și cea dinamică a organismului
formează un tot unitar, inseparabil, care pune în evidență acțiunea simultană și
alternativă a grupelor de mușchi agoniști și antagoniști, acțiune care influențează
mișcarea corectă.
MUȘCHI AGONIȘTI = mușchi care produce o relaxare, musculatură care
produce o anumită relaxare.
MUȘCHI ANTAGONIȘTI = mușchi care acționează opus mușchiului agonist.

Figura 1.4 Exemplu mușchi agonist și antagonist

În cazul în care atitudinea globală și segmentară nu se încadrează în limita normalității,

se evidențiază atitudini globale și segmentare deficitare.
Evaluarea dezvoltării fizice urmărește:
- Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice.
- Evaluarea capacității fizice.

4
 Evaluarea creșterii și dezvoltării fizice este importantă pentru diagnosticul stării de
sănătate și se realizează prin:
I. EXAMENUL SOMATOSCOPIC / SOMATOSCOPIA
II. EXAMENUL SOMATOMETRIC
III. ANAMNEZA
IV. PROBE FUNCȚIONALE

I. EXAMENUL SOMATOSCOPIC

Definitie!
Examenul somatoscopic reprezintă o inspecţie vizuală a corpului şi la nevoie o
examinareclinică, prin care se urmăresc aspecte generale sau de ansamblu ale întregului corp,
precum şidetalii ale fiecărei regiuni şi ale fiecărui segment în parte, în vederea depistării
eventualelordeficienţe fizice.
În timpul examinării, ținuta vestimentară este indicat să fie sumară, pentru a putea observa in
detaliu părțile corpului.
Rezultatele vor fi trcute în fișe speciale, individuale, în fișe medicale.
Clasificare
Examenul somatoscopic cuprinde două momente:
1. Examenul somatoscopic global;
2. Examenul somatoscopic segmentar;

1. Examenul somatoscopic global urmareste:

a) Examinarea creșterii și dezvoltării corpului în întregime. Această examinare are rolul

de a observa eventualele rămâneri în urmă sau eventualele excese în ce privește parametrii ca:
talia, greutatea și proporționalitatea corpului și a segmentelor sale. În funcție de aceste
caracteristici, subiecții se pot încadra în următoarele grupe și subgrupe:
În ceea ce privește talia:
 Normostaturali
 Mediostaturali
 Hiperstaturali ( peste 1,90 m – până la 2,10 m)
 Hipostaturali ( sub 1,51 m )

5
 În ceea ce privește greutatea:
 Normoponderali
 Medioponderali
 Hiperponderali ( obezi )
 Hipoponderali ( până la debili fizici )

În ceea ce privește proporționalitatea între segmentele corpului la adult se pot constata

abateri de la normal ca
 Acromegalia ( boală endocrină ce se manifestă prin dezvoltarea exagerată a capului și
a membrelor, ca urmare a excesului de STH).
 Acromicria sau nanismul hipofizar ( stare patologică manifestată prin oprirea din
creștere a capului și a membrelor, din cauza unui dereglaj hormonal al hipofizei – deficit De
STH = hormon de creștere).
b) Atitudinea corpului – aprecierea prezentării generale a corpului și a stării psihice.
c) Comportamentul motric – aprecierea tuturor acțiunilor statice și dinamice: mobili,
hipermobili, atoni, instabili.
d) Tipul constituțional – cuprinde aprecierea caracteristicilor morfologice și funcționale
ale corpului, transmise pe cale ereditară.
e) Particularitațile tegumentelor – cicatrici, palori ale pielii, extremități cianotice, boli de
piele, țesuturi adipoase suplimentare etc.

2. Examenul somatoscopic segmentar presupune examinarea corpului:

a) În plan frontal
 din față urmărim:
 Dacă linia capului și a gâtului se află în prelungirea axei mediane a corpului.
 Dacă umerii sunt situați la același nivel.
 Dacă membrele superioare cad liber pe lângă corp.
 Dacă jumatatea dreaptă și jumatatea stângă a corpului sunt egale și simetrice.
 Dacă linia bazinului (crestele iliace) este paralelă cu cea a umerilor și cu solul.
 Dacă abdomenul este în prelungirea liniei toracelui.
 Dacă membrele inferioare sunt egale ca lungime, grosime, formă și dispunere.

6
  din spate, urmărim:
▪ Dacă coloana vertebrală se înscrie pe o linie verticală.
▪ Dacă linia umerilor este simetrică.
▪ Dacă omoplații sunt lipiți de cutia toracică și dispuși simetric.
▪ Dacă linia bazinului este paralelă cu linia umerilor.
▪ Dacă plicile subfesiere sunt simetrice.
▪ Dacă membrele inferioare sunt drepte și cu musculatura conturată.

b) În plan sagital
 din profil, urmărim:
 Dacă axa verticală a corpului trece prin toate reperele osoase, de la maleola externă,
până la vertex și dacă prezintă înclinația normală înainte.
 Dacă coloana vertebrală prezintă curburile fiziologice.
 Dacă bazinul prezintă o înclinare a axului său antero-posterior, de 40- 45˚ față de
planul orizontal.
 Dacă membrele inferioare sunt drepte și puțin înclinate înainte.
 Dacă laba piciorului prezintă o scobitură plantară accentuată.
 Dacă contactul pe sol al tălpii se face pe treimea anterioară a tălpii, marginea externă și
calcâi.

La examinarea somatoscopică se mai pot aprecia :

-     oasele : dimensiunea, forma, eventuale sechele după traumatisme ;
-     articulațiile : forma și volumul acestora, mobilitatea articulară voluntară liberă ;
-     elemente ale sistemului limfatic.

Modificările care pot fi depistate prin somatoscopie merg de la vicii sau defecte, până
la deviații monstruase.
Ele pot fi clasificate în :
-     malformații congenitale : torticolis congenital, torace in palnie, luxație congenitală de
șold, genungi in var sau valg, picior plat sau cav, spina bifida ;
-     malformatii dobândite : atitudini vicioase, modificări la nivelul CV, obezitate sau
supraponderabilitate.

7
 Deficiențele fizice observate prin somatoscopie statică pot fi sau nu pot fi compensate
prin mișcare.În funcție de acest criteriu deficiențele ce pot apare sunt clasificate in 4 grade de
gravitate :
-    gradul I : atitudine defectuoasă, care hipercompensează prin mișcare ;
-    gradul II : atitudine defectuoasă, cu pastrarea mobilității, dar care nu mai
hipercompensează prin mișcare, cu numai compenseaza ;
-     gradul III : lipsa mobilității, segmentul fiind fix, ireductibil prin mișcare ;
-     gradul IV : deviații monstruase și deficit organic accentuat.
În urma examenului somatoscopic, dacă segmentele corpului nu se încadrează în
aceste aspecte caracteristice atitudinii corecte, se vor consemna atitudinile sau
deficiențele fizice existente.

II.EXAMENUL SOMATOMETRIC

Examenul somatometric este o metodă de apreciere a creșterii și dezvoltării fizice, pe

baza unor măsurători facute asupra corpului, care să permit obținerea unor valori exacte și
obiective a dimensiunilor acestuia.
Se vor realiza următoarele măsurători:
a) Talia – se notează cu T și reprezintă înălțimea corpului. Se măsoară cu taliometrul și
se exprimă în centimetri. Ea stabilește lungimea corpului de la călcâi până la vertex.
Cum se face?
Subiectul este desculț, adoptă poziția stând, cu spatele la taliometru, cu călcâiele
apropiate între ele și lipite de apparat, spatele în contact cu tija gradate. Se citește valoarea de
sub cursor.
b) Bustul – se notează cu B și reprezintă înălțimea trunchiului, inclusive gâtul și capul.
Se măsoară cu taliometrul și se exprimă în centimetri.
Cum se face?
Subiectul adoptă poziți șezând pe ladița taliometrului ( care are înălțimea de 40 cm) cu
spatele lipit de apparat, bazinul lipit de baza acestuia. Se măsoară la nivelul vertexului, după
care se scade din valoarea obținută, înălțimea lădiței.
c) Trunchiul – se notează cu Tr și reprezintă lungimea trunchiului din șezând, pâna la
incizura jugulară.

8
Cum se face?
Subiectul adoptă poziția șezând călare pe lădiță, cu fața la taliometru. Se folosește tija
cursorului care se fixează în scobitura jugulară. Valoarea reală se obține după ce se scade din
valoarea obținută, înălțimea lădiței.
d) Anvergura – se notează cu A și reprezintă lungimea membrelor superioare, inclusiv
lațimea umerilor. Se măsoară cu o riglă gradată și se exprimă în centimetri.
Cum se face?
Subiectul adoptă poziția stând, cu brațele în lateral la nivelul umerilor, cu umerii și
brațele lipite de aparat. Se măsoară distanța dintre vârfurile degetelor mijlocii.
Lungimea membrelor superioare se măsoară cu banda metrică, de la marginea externă
a acromionului, până la marginea distală a degetului mijlociu.
Lungimea membrelor inferioare se măsoară de la spina iliacă antero-superioară, până
la marginea inferioară a maleolei interne.
e) Greutatea – se notează cu G, se măsoară cu cântarul și se exprimă în kilograme și
grame. Subiectul va fi cântărit desculț și sumar îmbrăcat.
f) Perimetrele – reprezintă circumferința diferitelor segmente.

1. Perimetrul toracic - Reprezintă grosimea toracelui

Se exprimă în centimetri, se măsoară cu banda metrică dispusă circular, care trece pe
sub vârful omoplațilorla spate, iar în față, la baza apendicelui xifoid, la băieți și la nivelul
articulației coastei a IV-a cu sternul, la fete.
Se vor masura 3 dimensiuni.
 Perimetrul toracic în repaus respirator (momentul dintre inspirație și expirație).
 Perimetrul toracic în inspirație maximă.
 Perimetrul toracic în expirație forțată.
Elasticitatea toracică se deduce prin calcularea diferenței dintre valoarea perimetrului
toracic în inspirație maximă și valoarea perimetrului toracic în expirație forțată

2. Perimetrul abdominal - Reprezintă grosimea abdomenului

Se măsoară cu banda metrică așezată circular la jumatatea distanței dintre crestele
iliace si rebordurile costale. La copiii subnutriți, banda metrica se va rece prin zona cea mai
excavate, iar la cei obezi peste zona cea mai proeminentă a abdomenului.

9
 3. Perimetrul antebrațului - Reprezintă grosimea antebrațului.
Se măsoară cu banda metrică așezată pe zona cea mai proeminentă a antebrațului.
4. Perimetrul brațului - Reprezintă grosimea brațului.
Se măsoară la mijlocul segmentului.
5. Perimetrul gambei
Se măsoară la nivelul valorii ei maxime.
6. Perimetrul coapsei
Se măsoară la nivelul plicii subfesiere, subiectul aflându-se în poziția stând, având
greutatea egal repartizată pe ambele picioare. Perimetrele membrelor se masoară atât în faza
de contracție, cât și în faza de relaxare.
7. Perimetrul frunții
Se măsoară la nivel median al frunții în plan orizontal.
8. Perimetrul gâtului
Se măsoară la nivel median.

g) Diametrele – se măsoară cu compasul antropometric, în centimetrii

1. Diametrul biacromial – distanța dintre marginile externe ale celor doua acromioane.

10
 2. Diametrul bitrohanterian - distanța dintre trohantere.

3. Diametrul bicretal iliac – distanța între crestele iliace antero-superioare.

4. Diametrele toracelui – se măsoară la nivelul apendicelui xifoid în plan orizontal.

h) Plicile de țesut adipos – se măsoară cu unaparat special numit caliper și se exprimă în

mm.
Cum se face?
Se măsoară între degetul mare și cel arătător, depărtate între ele la 5 cm se prinde o
cută de piele, se strange între degete, se aplică caliperul și se citesc valorile obținute.

11
 Se măsoară 5 plici:
1 – plica din regiunea treimii superioare a feței posterioare a brațului.
2 – plica din regiunea subscapulară.
3 – plica de pe flanc.
4 – plica abdominala, lateral față de ombilic.
5 – plica din regiunea treimii superioare a coapsei.

i) Capacitatea vitala (CV) – se măsoară cu spirometrul și se măsoară în ml.

j) Dinamometria – se măsoară cu dinamometrul și se măsoară în kgf și reprezintă forța
musculară.
Datele obținute în urma examenului somatometric se vor prelucra matematic și se vor
compara cu valorie medii ale populației de același sex, vârstă, din același mediu geografic, etc
sau cu ele însele în dinamica creșterii și dezvoltării sau regresului.

Indici pentru aprecierea creșterii și dezvoltării corpului

INDICI PT. INDICI CE INDICELE DE ALTE
STABILIREA APRECIAZĂ FORȚĂ RAPORTURI
RAPORTULUI STAREA DE ÎNTRE DIFERITE
DINRE TALIE ȘI NUTRIȚIE SEGMENTE
DEZVOLTAREA
TORACELUI
1. INDICELE 1. INDICELE Relevă forța manuală -Anvergura este mai
ERISSMAN BRUSCH în raport cu greutatea mare cu 4 cm decât
Pt – (T/2) Gr=T-100 corporală. Se talia la bărbați și este
La adulți valorile G=T-100 (până la modifică în funcție egală cu talia sau mai
normale sunt 6 cm, înălțimea de 164cm) de vârstă și mică la femei.
pentru bărbați și 4 G=T-105 (pentru dezvoltare fizică. -Diametrul
cm, pentru femei. înălțimile între 165- ((Fdr+Fstg) x biacromial este mai
2. INDICELE 174cm 100/2) / G mare cu cca. 4 cm
ADRIAN G=T-110 (pentru decât diametrul
IONESCU – indice înălțimile între 175- bitrohanterian la
de proporționalitate 184cm) bărbați și egal sau
B – (T/2) mai mic la femei.
2. INDICELE

12
 La adulți valorile QUETELET -Starea de nutriție
normale sunt 5-6 cm, G(gr)/T(cm) optimă se apreciază
pentru bărbați și 3-4 Reprezintă numarul prin valoarea plicii de
cm, pentru femei. de grame pe 1 cm la barbați și 2
3. INDICELE centimetru de cm la femei.
AMAR –indice de înălțime.
armonie corporală -Valori normale între
B/T 300-500 g/cm.
La adulți valorile -Valori sub 300g/cm
normale sunt 0,52 indică subnutriție.
cm, pentru bărbați, -Valori peste
0,50 cm, pentru 500g/cm indică
femei. obezitate.
3. INDICE
PIQUET
T=(G+Pt)
Reprezintă indicele
de robustețe.
-Valori cuprinse între
0-10 =foarte robust,
11-20 = robust, 21-25
=mediocru, peste
26=slab.

III. ANAMNEZA

Definiție!
Totalitatea informațiilor pe care le preluăm de la bolnav și însoțitorii acestuia pentru a
le utiliza in vederea stabilirii deficiențelor fizice.
  Anamneza este prima etapă in cadrul examinarii clinice a bolnavului. 
Anamneza este metoda de examinare care constă în consemnarea raspunsurilor
pacientului la întrebările puse de examinator.
Cum se face?
13
 În cazul copiilor, anamneza se realizează numai pentru copiii care prezintă abateri de
la normalitatea dezvoltării fizice și urmărește obținerea de informații privind condițiile de
viață familiala și antecedentele de natură hetero-colaterală (afecțiuni ereditare, dezvoltarea
fizică a membrilor familiei), de natură fiziologică personală (născut la termen sau prematur),
de natură patologică (afecțiuni infecto-contagioase, alte îmbolnăviri, traumatisme).
Anamneza înseamnă tot setul de întrebări pe care le pune fizioterapeutul pacientului:
1) Nume, vârsta, localitatea de resedința, meseria. Numele e doar pentru
identificare, vârsta, ocupația si localitatea de unde este pacientul, pot trimite către anumite
boli: există boli specifice unui anumit segment de vârstă, altele specifice anumitor ocupații
(silicoza la oțelari, hernia de disc la șoferi, etc).
2) Motivele prezentării la fizioterapeut: 2-3 cauze principale pentru care pacientul a
venit la fizioterapeut. De obicei se pun doar cele mai importante.
3) Istoricul bolii: Când au aparut semnele/simptomele, cum s-au manifestat, când se
ameliorează, când se accentuează. Dacă e vorba de durere: unde e localizată, când apare, când
se amelioreaza (pozitii antalgice), ce caracter are (arsura, intepatura, gheara, constrictie, etc),
cât de intensă e, dacă iradiază, etc. Trebuie urmată evolutia bolii și a fiecarui semn/simptom.
4) Antecedente. Boli (boli de plamani, ficat, inimă, etc. În special boli care pot să
devină cronice, cu risc, sau în tratament) sau momente din viață cu importanță medicală (ex:
prima menstruatie, menopauza la femei).
5) Antecedente heredo-colaterale. Adică boli de care au suferit/suferă rudele. Unele
boli pot sa fie transmise genetic sau sa ridice un anumit grad de risc (ex: diabet, boli
coranariene), altele pot fi luate de la parinti/rude si pot fi asimptomatice (ex: hepatita C tinde
sa aiba doar cateva semne care scapa ochiului neavizat. Daca sotia a avut hepatita C,
diagnosticata de obicei din întâmplare, când pacientul se prezintă pentru altă boală, sotul poate
să vină cu o hepatită C cronicizată, sau chiar cu o ciroză).
6) Tratament sau medicamente pe care pacientul le-a luat în ultimul timp. De
exemplu o aspirină poate sa fie cauza unei sângerări digestive superioare. Exista de asemenea
interactiuni între medicamente. De asemenea un tratament antibiotic in curs, va modifica
leucograma (cuprinsa în hemograma).

IV.PROBE FUNCȚIONALE

14
 Consiliul Europei a publicat documentul EUROFIT BATTERY ca și rezultat a unor
studii cu privire la modul de testare și la selecția și stabilirea celor mai adecvate teste de
evaluare. Se consideră ca exercițiul fizic nu poate fi administrat oricui, fără o evaluare inițială
complexă și fără o identificare a starii de sănătate din momentul respectiv.

Metodologia testării
 6 măsurători antropometrice:
o Înăltime
o Greutate
o 4 plici de țesut adipos (bicipital, tricipital, subscapular, suprailiac, care se efectuează
cu compas tip Harpenden)

 8 teste motrice
1. Testul de echilibru Flamingo (EFL)
2. Atingerea Placilor (AP)
3. Flexia trunchiului înainte din poziția așezat (FLT)
4. Săritura în lungime fără elan (SLFE)
5. Dinamometria manuală (DIM)
6. Ridicarea de trunchi din poziția așezat (RTA)
7. Menținutul atârnat (MAT)
8. Cursa navetă de 10x10 m (CNA)

 1 test de anduranță cardio-vasculară

o Cursa navetă de rezistență

15
 1. Testul de echilibru Flamingo (EFL)

Testează echilibrul general

Materiale necesare:
o o bârnă de 50cm lungime și 10 cm lățime
o cronometru
Cum se face?
o Stând în echilibru pe bârnă, stând pe un picior, la alegere, desculț, pe axa longitudinală
a bârnei, piciorul liber îndoit și prins de laba piciorului cu mâna de aceeași parte, brațul liber
ridicat cu mâna flexată din articulația pumnului.
o Menținerea poziției timp de 1 minut.
o Pentru fiecare greșeală se oprește cronometrul, pornindu-se după restabilirea
echilibrului până la epuizarea timpului.
o Greșelile admise sunt pierderea echilibrului, mâna lasă să scape piciorul, orice atingere
a solului.
Evaluare
o Rezultatul reprezintă numărul de încercărinecesare subiectului pentru a-și păstra
echilibrul timp de 1 minut.
Evaluarea echilibrului general
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
25 15 8 25 15 8
14-16
25 15 7 25 15 7
17-19
25 14 7 25 14 7
Tineri
20 12 5 20 12 5

16
 2. Testul ATINGE PLĂCILE

Testează viteza membrelor superioare

Materiale necesare:
o O masă cu dimensiune reglabilă de dimensiuni 120 cm lungime și 40 cm lățime cu trei
zone clar delimitate,
o Un dreptunghi central de 10/20cm
o Două discuri laterale cu diametrul de 20 cm.
o Cronometru
Cum se face?
o Atingerea rapidă alternativă a două plăci cu mâna îndemânatică.
o Subiectul plasat în fața mesei, în stând depărtat, va pune mâna neîndemânatică în zona
centrală ( pe dreptunghi), iar cu cealaltă , va executa o mișcare de du-te vino cât mai repede
posibil cu atingerea celor două cercuri trecând pe deasupra mâinii situate la mijloc. Se
efectuează rapid 25 de cicluri, deci 50 de atingeri ale celor două cercuri.
o Se dau două încercări, se notează cel mai bun timp.
Evaluare:
o Se evaluează cel mai bun timp necesar pentru a atinge fiecare disc de 25 de ori în
zecimi de secundă.
o Punctele acordate se obțin pe baza timpilor înregistrați prin ștergerea virgulei.
o Exemplu : 10,2 sec = 120 puncte

17
 Evaluarea vitezei membrelor superioare
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
16.0 13.5 11.7 16.0 13.5 11.7
14-16
13.2 11.0 9.6 13.5 11.6 10.2
17-19
11.9 10.2 9.1 12.6 11.0 9.7
Tineri
11.8 9.9 8.9 12.2 10.8 9.5

3. Testul ÎNDOIREA TRUNCHIULUI ÎNAINTE ÎN POZIȚIA AȘEZAT

Testează mobilitatea coxofemurală

Materiale necesare:
o O placa cu lungimea de 45 cm și lungimea de 55 cm montată la capătul unei bănci de
gimnastică a cărui picior se află la 15 cm înăuntru față de capătul ei. Placa este gradată de la 0
( la capătul bancii) la 50 cm, o riglă.
Cum se face?
o Așezat pe sol cu genunchii întinși, la capătul băncii, cu tălpile sprijinite vertical pe
piciorul băncii, vârfurile degetelor mâinilor, pe rigla așezată la capătul suprafeței gradate.
o Îndoirea trunchiului înainte, fără îndoirea genunchilor.
o Împingerea lentă și progresivă a riglei până la maxim cu menținere în final 2 secunde
Evaluare
o Testul se efectuează de două ori, cu o secundă pauză între încercări.
o Se consideră cel mai bun rezultat.

18
o Dacă mâinile nu se găsesc la același nivel se va calcula distanța medie dintre vârfurile
degetelor.
Evaluarea mobilității coxo-femurale
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
12 19 27 14 25 32
14-16
13 23 32 18 28 36
17-19
15 25 35 19 28 36
Tineri
16 24 31 20 30 35

4. Testul SĂRITURA ÎN LUNGIME FĂRĂ ELAN

Testează forța explozivă

Materiale necesare:
o Bandă metrică în centimetri
Cum se face?
o Săritură în lungime cu plecare din stând .
o Subiectul în stând înapoia liniei de plecare marcată pe sol, genunchii îndoiți,
balansarea brațelor urmată de săritură cât mai lungă.
o Aterizare cu picioarele apropiate
Evaluare :
o Se acorda două încercări și se ia în considerare rezultatul cel mai bun în cm.

19
 Evaluarea forței explozive
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
140 170 195 135 160 185
14-16
165 195 220 140 165 190
17-19
190 220 245 145 170 200
Tineri
185 210 230 140 160 180

5. Testul DINAMOMETRIA METRICĂ

Se testează forța static

Materiale folosite
o Dinamometru
Cum se face?
o Se strange dinamometrul cu mâna, cât mai puternic.
o Se acționează progresiv și continuu.
o Se menține cel puțin 2 secunde.
Evaluare :
o Se efectuează testul de două ori.
o Se înregistrează rezultatul cel mai bun în kg.

20
o Rezultatul obținut reprezintă punctajul acordat.

Evaluarea forței statice

VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
18 25 35 17 22 28
14-16
25 35 45 20 26 32
17-19
38 48 60 19 28 36
Tineri
41 48 57 24 30 35

6. Testul ridicarea trunchiului în poziția așezat

Se testează forța trunchiului

Cum se face?
o Ridicări ale trunchiului la verticală timp de 30 de secunde din culcat dorsal, mâinile la
ceafă, genunchii îndoiți , tălpile pe sol.
o Se execută ridicările cât mai repede posibil, cu atingerea genunchilor cu coatele.

21
 Evaluare :
o Numărul total de ridicări corecte și complete, executate în 30 de secunde.

Evaluarea forței abdominale

VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
18 24 28 15 20 25
14-16
20 25 30 16 21 26
17-19
22 27 31 16 21 26
Tineri
19 23 28 14 20 25

7. Testul MENȚINUT ÎN ATÂRNAT

Testează forța funcțională

Materiale necesare:
o Un suport ce poate fi fixat pe spalier cu o bară de 2,5 cm diametrul.
o Cronometru.
Cum se face?
o Menținerea brațelor îndoite în poziție atârnat la bară.

22
o Subiectul este plasat sub bară, apucă bara deasupra capului cu mâinile în pronație la
nivelul umerilor.
o Examinatorul ridică subiectul până ce barbia acestuia va depăși nivelul barei.
o Se pastrează această poziție.
o Se cronometrează până când ochii coboară sub nivelul barei.
Evaluare :
o Rezultatul este notat în zecimi de secunde – pentru fiecare zecime un punct.
o Exemplu 17,4 sec = 174 puncte
Evaluarea forței funcționale a bațelor (centurii scapulo-humerale)
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
2 16 38 0 7 22
14-16
5 23 45 0 7 22
17-19
12 34 55 0 7 22
Tineri
8 30 50 0 6 20

8. Testul CURSA NAVETĂ 10 x 10

Testează viteza și coordonarea.

Materiale necesare:
o Cronometru

23
 Cum se face?
o Se stabilește un spațiu de 10 m lungime și 1,20 m lățime.
o Se aleargă de la linia de plecare, până dincolo de linia de sosire și se revine cât mai
repede la linia de plecare.
o Se repetă ciclul de 5 ori ( ciclul reprezintă o alergare dus-întors).
Evaluare:
o Timpul necesar parcurgerii întregii curse, exprimat în secunde și zecimi de secunde.
Evaluarea vitezei și a coordonării
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE
BUN BUN
10-13
24 22 20 25 23 21
14-16
23 21 19 24 22 20
17-19
22 20 19 24 22 20
Tineri
22 21 19 24 22 20

9. Testul CURSA NAVETĂ DE REZISTENȚĂ

Testează condiția fizică
Materiale necesare:
o Semnale sonore
o Bandă de masurat
o Conuri de marcare
Cum se face?
o Alergarea CURSĂ NAVETĂ de-a lungul unei piste marcate de 20 de m, constă în
alergare du-te-vino sincronizată cu o serie de semnale sonore de pe casetă. Semnalele sonore
delimitează fiecare minut.
o Testul este maximal și progresiv, pe fiecare minut de alergare viteza de deplasare se
mărește, deci numărul de ture crește.
o Fiecare subiect trebuie să alerge cât mai mult timp cu putință, până când nu mai poate
să se înscrie în ritmul impus de banda sonoră, moment în care trebuie să se retragă voluntar
din test.

24
o Se notează nivelul (minutul) și numărul de alergări pe parcursul nivelului, la care se
retrage fiecare subiect.
o Testul navetă de rezistență este un test progresiv și maximal pe o pistă de 20 m cu o
perioadă de 1 minut.

Evaluarea rezistentei generale

NIVEL VITEZĂ TIMPUL PE TURĂ NR. DE TURE
(min.) (km/h) (sec.)
1 8 9000 7
2 9 8000 7
3 9,5 7579 7
4 10 7200 8
5 10,5 6858 8
6 11 6545 9
7 11,5 6261 9
8 12 6000 9
9 12,5 5760 10
10 13 5438 10
11 13,5 5333 11
12 14 5143 11
13 14,5 4966 12
14 15 4800 12
15 15,5 4615 12
16 16 4500 13
17 16,5 4364 13
18 17 4235 14
19 17,5 4114 14
20 18 4000 14
21/23 18,5 3892 15
Evaluarea nivelului condiției fizice
VÂRSTĂ BĂIEȚI FETE
SLAB BUN FOARTE SLAB BUN FOARTE

25
 BUN BUN
10-13 4 6 9 3 4 7
14-16 5 8 10 3 5 7
17-19 6 8 11 3 5 7
Tineri 6 8 10 3 5 7

26