SOMATOSCOPIA

Examenul somatoscopic reprezintă o inspecţie vizuală a corpului şi la nevoie o examinareclinică, prin

care se urmăresc aspecte generale sau de ansamblu ale întregului corp, precum şidetalii ale fiecărei
regiuni şi ale fiecărui segment în parte, în vederea depistării eventualelor deficienţe fizice.

În timpul examinării, ţinuta vestimentară a v-a fi sumară, pentru a se putea observa în detaliu fiecare
parte a corpului

Examenul somatoscopic cuprinde două momente:

•examenul somatoscopic global;

•examenul somatoscopic segmentar

Examenul somatoscopic global

a)examinarea creşterii şi dezvoltării corpului în întregime. Aceasta are rolul de aobserva eventualele
rămâneri în urmă sau eventualele excese în ce priveşte parametrii ca: talia,greutatea, şi
proporţionalitatea corpului şi a segmentelor sale.

Examenul somatoscopic segmentar

Acest examen presupune examinarea corpului:

a) în plan frontal: din faţă şi din spate;

b) în plan sagital: din profil.

În urma examenului somatoscopic, dacă segmentele corpului nu se încadrează în aceste aspecte

caracteristice atitudinii corecte, se vor consemna atitudini sau deficienţele fizice existente.

Atitudinea corectă a corpului

Există, incontestabil, o relaţie reciprocă între alinierea segmentelor corpului, corpului – ca întreg
– şi eficienţa funcţiei locomotorii.

Perfecţiunea posturală a corpului şi a raportului între segmentele sale este sinonimă cu

„frumuseţea fizică”, cu respectarea condiţiilor estetice, de echilibru dimensional al corpului. Vechii
greci au ridicat la nivel fiziologic această perfecţiune corporală, pe care au încercat să o eternizeze în
operele lor de artă.. Modelul „frumuseţii fizice” imaginat de vechii greci stă şi azi la baza concepţiei
noastre asupra alinierii şi posturii corecte a corpului uman. Ştiinţa medicală de azi a încercat doar să
fundamenteze ştiinţific realitatea şi importanţa funcţională a acestui model.
 Desigur, pentru noi toţi a devenit azi axiomatic că o alcătuire fizică defectuaosă a corpului este şi
disfuncţional pentru una sau alta dintre funcţiile de bază ale organismului.

Aceasta trebuie depistată, evaluată şi corectată.

Postura corectă

Postura corectă este o poziţionare a corpului împotriva gravitaţiei în diferite ipostaze: stând,
aşezat, culcat.

Când greutatea corpului este suportată de oase şi articulaţii corect aliniate organismul nostru
poate rezista ideal împotriva gravitaţiei. Când apare un dezaliniament ale oaselor şi articulaţiilor
forţele gravitaţiei sunt transferate ţesuturilor moi care nu sunt echipate pentru a absoarbe şocurile la
care este supus organismul. Dezaliniamentele nu sunt totdeauna simţite dar pot produce schimbări
vizibile în postură şi pot fi degenerative.

O postură corectă:

menţine oasele şi articulaţiile aliniate corect astfel muşchii sunt folosiţi normal;

previne uzura articulaţiilor;

nu forţează ligamentele care susţin coloana vertebrală;

previne ”înţepenirea” coloanei vertebrale într-o poziţie abnormală;

previne oboseala pentru că muşchii sunt folosiţi eficient;

previne durerile de spate şi cele musculare.

Condiţiile unei poziţii corecte sunt:

o bună flexibilitate musculară;

mişcări normale în articulaţii;

o musculatură puternică;

echilibru al musculaturii coloanei vertebrale de ambele părţi ale acesteia;

conştientizarea posturii corpului nostru;

conştientizarea atitudinii corecte a corpului pentru a o adopta.