UAIC IAȘI

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

SPECIALIZARE MASTER:

TRAUMATOLOGIE SPORTIVĂ

REFERAT

,,Analiza biomecanică a pozițiilor corpului’’

Materia: Elemente de anatomie și biomecanica aparatului locomotor

Doctor habilitat ,lector universitar: Dorgan Viorel

Masterand: Bîtlan Adriana

Chișinău 2021
1
 Cuprins:

1. Principiile de cercetare a poziţiilor ….……...................................pag.3

2. Poziţii statice cu sprijin inferior ....................................................pag.4
3. Poziţii statice cu sprijin superior.....................................................pag.5
4. Poziţiile în sprijin la aparate……………………………………….pag.6
5. Concluzie............................................................................................pag.7
6. Bibiliografie\Webografie..................................................................pag.8

2
 1. Principiile de cercetare a poziţiilor
Analiza anatomică a poziţiilor şi a mişcărilor corpului uman trebuie
efectuată consecutiv: descrierea morfologică a poziţiei sau mişcării corpului;
caracterizarea lor pe bazele legilor biomecanice; analiza aparatului locomotor în
acţiune; aprecierea mecanismului de respiraţie şi funcţiei sistemelor de asigurare
a mişcărilor; determinarea nivelului şi caracterului de acţiune a exerciţiului
asupra organismului. Această problemă ţine de morfologia sportivă.

Morfologia poziţiilor şi mişcărilor corpului se studiază pe baza imaginaţiei

vizuale, în procesul de memorizare a exerciţiului, de asemenea utilizând
materiale de film sau foto. Se caracterizează simetria poziţiei, prezenţa şi forma
de sprijin, interlocalizarea segmentelor corpului. Descrierea anatomică a
mişcărilor include atât caracteristica generală, cât şi divizarea lor în faze
separate. Caracterizarea poziţiilor şi mişcărilor corpului necesită cunoaşterea
activităţii aparatului locomotor. În acest scop se examinează: forţele de acţiune;
locul centrului de greutate al corpului şi segmentelor lui; localizarea centrului
masei corpului; valoarea greutăţii specifice a corpului; localizarea bazei
(centrului) de susţinere; forma de echilibru şi gradul de stabilitate.

Analiza biomecanică a unei poziţii constă în: descrierea poziţiei, precizându-

se sprijinul; precizarea tipului de echilibru, a unghiurilor şi pârghiilor pe care le
formează trunchiul cu membrele; descrierea grupelor şi lanţurilor musculare
care asigură poziţia; descrierea tipului de activitate musculară statică la fiecare
grupă sau lanţ muscular, formelor de aplicaţie practică (educaţia fizică în şcoală,
antrenamentele sportive sau cultura fizică medicală).

Poziţiile corpului sunt asigurate de contracţia statică a muşchilor care fixează

trunchiul şi segmentele, cu participarea ligamentelor, articulaţiilor, unor formaţii
fibroase şi, în general, a tuturor elementelor anatomice ale aparatului locomotor,
care conţin fibre colagene şi elastice. Ultimele formaţiuni dau economie
efortului musculaturii pentru asigurarea poziţiei. Poziţia corpului în spaţiu
reprezintă o fază temporară de stabilitate relativă, dar ea nu exclude activitatea
aparatului locomotor.

Menţinerea poziţiei unui ansamblu osos faţă de altul necesită efortul uneia
sau câtorva grupe de muşchi. Acest efort muscular permanent este determinat de
faptul că corpul omului se află sub acţiunea forţei de gravitaţie. Poziţia corpului
este determinată de echilibrul reciproc al forţelor de acţiune. Specificul ei constă
3
în aceea că, datorită forţelor musculare interne, omul poate mişca un segment
corporal. Poziţiile corpului pot fi simetrice şi asimetrice. Poziţia simetrică este
asigurată de funcţia uniformă a aparatului locomotor la ambele părţi ale
corpului, iar cea asimetrică – de funcţia diferită

2. Poziţii statice cu sprijin inferior

Poziţia stând este naturală şi obişnuită omului. Ea poate servi drept
poziţie de muncă, început de mişcare sau exerciţiu fizic, poziţie intermediară
sau finală la executarea diferitelor mişcări. Corpul e în poziţie verticală
simetrică, capul – drept, braţele atârnă liber în jos de-a lungul trunchiului,
membrele inferioare sunt redresate, tălpile se cuplează cu baza de sprijin.
Deoarece partea stângă şi dreaptă sunt simetrice, greutatea corpului se
repartizează uniform pe ambele membre inferioare, iar segmentele lor distale
pe picioare. Punctele principale de sprijin sunt reprezentate prin tuberozităţile
calcaneului şi capetele oaselor metatarsiene. Cea mai mare parte din
greutatea corpului o suportă călcâiele. Pe măsura înclinării anterioare a
trunchiului, presiunea pe partea anterioară a piciorului creşte, iar pe cea
posterioară se micşorează şi invers. În poziţia verticală simetrică CGG se află
mai sus de baza de sprijin şi corpul e în echilibru instabil. Menţinerea
echilibrului e posibilă când proiecţia CGG nu iese din cadrul suprafeţei de
sprijin, în caz contrar corpul cade. Echilibrul corpului în poziţia verticală se
menţine şi datorită contracţiei musculare, care fixează poziţiile segmentelor
corpului.

- Poziţia stând pe vârfuri. Toată greutatea corpului se sprijină pe capetele

metatarsienilor şi pe degete, iar verticala centrului de greutate cade
anterior bazei de sprijin. Echilibrul corpului este greu de menţinut. Cea
mai intensă activitate statică de menţinere o realizează muşchii flexori
plantari, precum şi grupele musculare de pronaţie şi supinaţie ale
piciorului, care asigură echilibrul. Poziţia stând pe vârfuri este foarte
obositoare şi nu poate fi menţinută mult timp, chiar de persoanele bine
antrenate (în balet).
- Poziţia de flexiune a trunchiului se ia din poziţia stând. CGG este deplasat
anterior, corpul tinde să cadă înainte. Această poziţie este creată prin
îmbinarea încordării de rezistenţă a muşchilor abdominali şi cea de cedare
a muşchilor profunzi ai spatelui.
- Poziţia stând pe genunchi. Stabilitatea este mai mare decât stând în
picioare, întrucât baza de sprijin se măreşte. CGG al corpului este coborât,
bazinul mai înclinat decât în poziţia stând (pe picioare).
4
 - Poziţia şezând. Corpul se sprijină cu regiunea fesieră pe un suport (bancă,
scaun), iar picioarele – pe sol. Baza de sprijin este mare. Consumul de
forţă musculară se reduce la asigurarea poziţiei trunchiului şi capului.
- Poziţia stând cu genunchii îndoiţi poate fi menţinută în sprijin pe toată
talpa sau numai pe vârfuri. Deşi CGG al corpului este coborât, echilibrul
este dificil din cauza sprijinului mic. Această poziţie este asigurată de
efortul de menţinere, exercitat de muşchii profunzi ai spatelui şi ai
extensorilor membrelor inferioare. Poziţia nu poate fi menţinută
îndelungat din cauza sarcinii sporite asupra muşchilor.
3. Poziţii statice cu sprijin superior

- Poziţia atârnat cu braţele întinse. Corpul ocupă poziţia verticală braţele

sunt ridicate în sus, îndreptate, mâinile apucate de aparat. Capul drept,
trunchiul dezdoit, picioarele redresate, CGG al corpului se află mai jos de
suprafaţa de sprijin. Toate poziţiile în atârnat dau echilibru stabil. Forţa de
greutate asigură extinderea corpului. Corpul în poziţia atârnat cu braţele
întinse poate fi comparat cu un pendul, întrucât sub acţiunea unor forţe
exterioare el poate pendula.
- Poziţia atârnat cu braţele îndoite. Corpul nu este strict vertical, ci înclinat,
partea superioară a lui fiind mai aproape de dispozitivul sportiv (bara fixă,
inelele de gimnastică) decât cea inferioară. Membrele superioare sunt
îndoite în articulaţiile umărului şi ale cotului, trunchiul este extins,
membrele inferioare – redresate, vârfurile – întinse. Interacţiunea forţelor
externe şi a celor interne este similară atârnării cu braţele întinse. Din punct
de vedere anatomic un interes practic prezintă funcţia aparatului locomotor
şi, în primul rând, a membrelor superioare. Particularitatea principală constă
în aceea că flexorii antebraţului şi ai braţului sunt foarte contractaţi, poziţia
nu poate fi menţinută mult timp. Muşchii membrului superior acţionează în
sprijin distal, aducând nu antebraţul spre braţ, ci invers, şi încă trunchiul
spre braţ. Mişcările toracelui şi ale diafragmei sunt limitate mai mult decât
la atârnat cu braţele întinse. Muşchii abdomenului se încordează
considerabil, limitează mişcarea diafragmei. Atârnatul cu braţele îndoite
acţionează asupra organismului ca şi în poziţia atârnat cu braţele întinse, cu
toate că în cadrul ei activitatea muşchilor membrului superior şi ai
abdomenului este mai intensă.
- Poziţia atârnat echer constă dintr-o flexiune în unghi drept a coapselor pe
bazin, asigurată prin contracţia de menţinere a flexorilor coapsei şi a
muşchilor abdominali, care menţin bazinul.

5
 - Poziţia atârnat planşe înainte constă în menţinerea corpului în poziţie
orizontală cu faţa în sus, atârnat cu membrele superioare apucate la bară sau
inele. Această poziţie este asigurată de o contracţie puternică a muşchilor
centurii scapulare şi ai membrelor superioare. Executare acestei poziţii nu
poate fi realizată decât de sportivi avansaţi.
4. Poziţiile în sprijin la aparate
Poziţiile în sprijin la aparate sunt poziţii statice de tip mixt, întrucât la ele
întâlnim elemente de sprijin şi atârnare. Sprijinul se execută la bara fixă, paralele
sau inele.

- Poziţia în sprijin la paralele reprezintă o varietate a poziţiilor verticale,

când membrele superioare dispun de un sprijin. Forţa de greutate
comprimă membrele superioare, iar trunchiul şi membrele inferioare sunt
extinse: capul îndreptat, braţele coboară de-a lungul trunchiului, iar
mâinile apucă bara. Toate părţile membrelor superioare sunt fixate una
faţă de alta, în urma cărui fapt acestea servesc ca verticale imobile de
sprijin pentru tot corpul. Trunchiul, iar cu el capul şi membrele inferioare,
ca şi cum sunt atârnate de centura scapulară, asemănător pendulului cu
axa de rotire care trece prin centrul articulaţiilor umărului. Acţiunea forţei
de greutate se manifestă prin aceea că ea parcă delimitează segmentele
superioare de cele inferioare.
- Poziţia în sprijin la inele. în această poziţie predomină elementele poziţiei
atârnat, întrucât corpul în întregime oscilează împreună cu inelele. Efortul
muscular static este mai intens decât în cea de sprijin la paralele.
- Poziţia cumpănă liberă la paralele sau sprijin orizontal. Se realizează
printr-un efort static considerabil al musculaturii centurii scapulare şi
membrelor superioare, care menţine corpul în poziţie orizontală.
Membrele superioare sunt uşor flexionate în articulaţia cotului şi
formează împreună cu trunchiul şi barele paralele un lanţ cinematic
închis.
- Poziţia în sprijin orizontal la inele. Este una din cele mai dificile, întrucât
necesită efort considerabil din partea muşchilor centurii scapulare şi ai
membrelor superioare pentru menţinerea greutăţii corpului, în condiţiile
unui sprijin mobil.
- Poziţia în sprijin la bara fixă. Astfel de poziţii sunt numeroase şi se
aseamănă cu acelea de la inele sau paralele, având însă şi unele
particularităţi. Efortul muscular este intens, cere participarea unor grupe
musculare în plus, necesare asigurării stabilităţii corpului, care se

6
 dezechilibrează mai uşor din cauza sprijinului mai redus. Dintre cele mai
principale poziţii ale corpului la bara fixă sunt: atârnat simplu, atârnat
echer, atârnat în extensie, ridicarea anterioară în sprijin posterior, sprijin
orizontal, stând pe mâini
5. Concluzie

Pentru om mişcările reprezintă o necesitate vitală. Particularita-tea

principală a mişcărilor constă în aceea că la efectuarea lor parti-cipă întregul
aparat locomotor. Aceasta se explică prin faptul că fiecare mişcare complexă
constă din mai multe mişcări simple, care se desfăşoară în diferite articulaţii,
coordonate de activitatea mus-culară.
Ansamblul pozițiilor și mişcărilor cu ajutorul cărora corpul se deplasează în
spaţiu este numit locomoţie. Toate locomoţiile și acțiunile omului sunt efectua-
te în relaţii reciproce cu mediul înconjurător şi sunt determinate de forţele care
acţionează asupra corpului uman. Cunoașterea pozițiilor și biomecanicii acestora
este esențială în practica de zi cu zi a kinetoterapeutului. Căci ne cunoscând
aspectele de bază a pozițiilor corpului uman nu vom putea reabilita persoanele
cu deficiențe fizice.

7
 6. Webografie/Bibliografie

 https://mec.tuiasi.ro/diverse/Biomecanica_gen.pdf
 https://www.gagea-adrian.ro/BIOMECANICA
%20ANALITICA%20GAGEA%20ADRIAN.pdf
 https://efs.ucv.ro/pdf/studenti/cursuri_master/Curs_II.pdf
 https://ru.scribd.com/document/503949766/referat-biomecanic

 http://repository.utm.md/bitstream/handle/5014/3992/
Conf_UTM_2010_III_pg_4-5.pdf?sequence=1&isAllowed=y