TIPURI DE STATICĂ ŞI DINAMICĂ

Musculatura corpului dezvoltă două tipuri de activitate şi anume: statică şi dinamică. La fiecare din aceste
două tipuri întâlnim o serie de particularităţi biomecanice.

Tipuri de activitate biomecanică statică

Activitatea statică de asigurare posturală este rezultatul contrac ţiei statico-izometrice a grupelor şi
lanţurilor musculare; ea nu duce la scurtarea mu şchiului şi nici la deplasarea unor segmente sau a corpului în
întregime.
Ea este de trei feluri :

a. Activitatea statică de consolidare o întâlnim în cazul poziţiilor de echilibru stabil, (atârnat) unde
centrul general de greutate se afl ă sub baza de sus ţinere . Aici grupele şi lanţurile musculare se opun forţelor de
tracţiune care, la nivelul articulaţiilor se manifest ă ca for ţe ce au tendin ţa de a disloca articula ţiile punând
în stare de tensiune capsula şi ligamentele, cu atât mai mult cu cât solicitarea este mai mare.
Efortul static de consolidare solicit ă concomitent grupele şi lan ţurile musculare antagoniste . De aceea
exerciţiile care folosesc acest tip de efort antreneaz ă concomitent atât mu şchii agoni şti cât şi pe cei antagoni şti.

b. Activitatea statică de fixare (echilibrare) apare în cazul poziţiilor statice cu echilibru nestabil, unde
centrul de greutate al corpului se află deasupra bazei de sus ţinere , cum sunt poziţiile stând şi numeroasele lor
variante. Grupele şi lanţurile musculare se opun for ţelor care tind s ă dezechilibreze corpul, fixându-l în pozi ţia
respectivă. Condiţiile de echilibru nestabil determin ă for ţe care se manifest ă la nivelul articula ţiilor sub form ă de
presiune, aceasta fiind cu atât mai mare cu cât greutatea este mai mare (purtarea unei greut ăţi în bra ţe sau pe
umeri). Şi aici efortul static solicită concomitent grupe şi lanţuri musculare antagoniste (agoni şti şi antagoni şti din
diferite articulaţii). Poziţiile stând pe vârfuri, cumpănă cu braţe lateral, stând pe mâini necesit ă cel mai mare efort
static de fixare.

În cele două tipuri de activitate statică descrise, for ţa de gravita ţie ac ţioneaz ă în lungul axei verticale a
corpului sau a segmentelor sale aflate în echilibru stabil sau nestabil. Când corpul în întregime sau segmentele
sale se află în poziţii complexe, în care forţa de gravitaţie numai ac ţioneaz ă în lungul axei verticale, de ex: atârnat
echer, sprijin lateral la inele, stând cu un picior flexat înainte, stând cu bra ţele lateral, apar solicit ări statice
diferite. Musculatura corpului luptând împotriva forţei de gravita ţie care tinde s ă schimbe pozi ţia acestuia sau a
segmentelor sale depune un efort static de menţinere, care asigur ă pozi ţia.

c. Activitatea statică de menţinere se întâlneşte atât în poziţiie de echilibru stabil cât şi în cele de
echilibru nestabil, la care nu mai contribuie toate grupele şi lan ţurile musculare antagoniste ci, numai unele dintre
ele. Acest tip de efort este folosit în reeducare motric ă. Num ărul grupelor care depun efort de men ţinere variaz ă în
funcţie de poziţia pe care o analizăm.
Astfel, în poziţia atârnat la bară fixă grupa musculară a flexorilor degetelor şi cea a basculei mediale a
scapulei depun efort static de menţinere, iar restul musculaturii depune efort static de consolidare.
În poziţia atârnat echer se adaugă, cu efort static de menţinere, grupa muşchilor flexori ai coapsei pe
bazin şi muşchii pereţilor abdominali.
În poziţia stând cu braţele depărtate grupa muşchilor abductori în articulaţia scapulo-humeral ă şi a
extensorilor cotului depun efort de menţinere, iar restul activitate static ă de fixare.
În poziţia sprijin lateral la inele grupa muşchilor adductori în articulaţia scapulo-humeral ă şi mu şchii
basculei mediale a scapulei depun un efort considerabil de men ţinere.

Forme de activitate musculară statică a – de mentinere; b – de consolidare; c – de fixare (echilibrare)

Tipuri de activitate biomecanică dinamică
Activitatea dinamică a musculaturii corpului are dou ă particularit ăţi: de învingere şi de cedare.

a. Activitatea dinamică de învingere (contracţie concentrică) este contracţia în care muşchiul se scurtează şi
mobilizează oasele printr-o mişcare concentric ă, de apropiere; mu şchii antagoni şti sunt întin şi şi prin aceasta
contribuie la frânarea mişcării.

b. Activitatea dinamică de cedare (contracţie excentrică) este contracţia în care muşchiul efectuează mişcarea
prin cedarea progresivă a stării sale de contracţie, lungimea mu şchiului crescând corespunz ător .
Astfel, înclinarea corpului înainte poate fi produs ă prin contrac ţia de învingere a musculaturii pere ţilor
abdominali, sau prin contracţia de cedare a muşchilor şanţurilor vertebrale care sunt antagoni ştii primilor.
Sau, un alt exemplu, flexia coapsei pe bazin poate fi produs ă de grupa flexorilor coapsei, iar dac ă
trunchiul este aşezat în poziţie culcat pe o banchet ă, cu faţa în jos, aceea şi mi şcare rezult ă din efortul dinamic de
cedare al extensorilor coapsei, care luptând împotriva gravita ţiei cedeaz ă treptat din contrac ţia lor şi
permit astfel mişcarea de flexie.
Rezultă o ideie de cea mai mare importanţă în biomecanic ă şi anume: aceea şi grup ă muscular ă poate, în
unele condiţii, să efectueze mişcarea prin scurtare, ca şi mi şcarea opus ă ei, dar prin alungire (cedare). Astfel,
grupa flexorilor antebraţului pe braţ apropie (flecteaz ă) cele dou ă segmente prin contrac ţie de învingere, sau le
depărtează (extensie) prin contracţie de cedare.
Acest principiu este valabil pentru toate grupele musculare.
Ex: în mişcarea de tracţiune la bară fixă, în prima fază – de ridicare a corpului – ac ţioneaz ă un lan ţ
muscular format din flexorii degetelor, ai antebraţului, retroductorii în articula ţia scapulo-humeral ă,
coborâtorii scapulei şi muşchii basculei mediale a scapulei; activitatea acestora la ridicarea corpului este de
învingere.
În faza a doua a mişcării – de coborâre a corpului – tot acela şi lan ţ muscular asigur ă mi şcarea, îns ă prin activitate
de cedare.
Un alt exemplu: la săritura în lungime (cu sau f ăr ă elan), în faza de impulsie ac ţioneaz ă lan ţul muscular al
triplei extensii prin contracţie musculară dinamică de învingere, iar la aterizare, ac ţioneaz ă acela şi
lanţ muscular, însă prin efort dinamic de cedare.