TEORIA EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

OBIECTUL DE STUDIU A TEFS Definitie. 1. Prin stiinta intelegem un ansamblu de cunostiinte veridice despre natura si societate obtinute ca urmare a unor cercetari. 2. Daca stiinta studiaza fenomenele naturii si ale societatii in scopul progresului umanitatii, TEFS este stiinta legitatilor generale ale educatiei fizice si sportului. Ca orice disciplina stiintifica TEFS are un obiect propriu de studiu. Acest obiect este reprezentat de perfectionarea dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a tuturor categoriilor de populatii. Constatam ca in termenul central utilizat in cadrul domeniului nostru, este miscarea (motricitatea), miscare ce e de mai multe tipuri: biologica, mecanica, sociala, fiziologica..

Izvoarele istorice 1. Practica domeniului (sursa principala) Intre teorie si practica trebuie sa existe sincronizare si interdependenta In realitate po aparea 2 situatii: -fie teoria devanseaza practica -fie practica devanseaza teoria 2. Mostenirea teoretico-stiintifica Presupune valorificarea critica a unor idei, reflectii, inventii, concepute in procesul de evolutie a umanitatii. In cadrul aceasta un rol deosebit il detin cercetarile stiintifice, indeosebi cele cu caracter indisciplinar. Evolutia gandirii teoretice in procesul practicarii exercitiilor fizice Preocupari concretizate in reguli, recomandari si reflectii in legatura cu practicarea exercitiilor fizice, intalnim inca din antichitate. Epoca medievala consemneaza un regres atat in ceea ce priveste exercitiile fizice cat si a gandirii teoretice. Epoca renasterii datorita ideilor sale profund umaniste, reconsidera importanta practicarii exercitiilor fizice. Incep sa apara scrieri de referinta si se consemneaza inceputurile pedagogiei moderne. Secolele XVII XIX consemneaza cresterea vizibila a interesului pentru practicarea exercitiilor fizice, constituindu-se sisteme de educatie fizice in diferite tari. Un rol important in ceea ce priveste gandirea teoretica a fost detinut de reluarea jocurilor olimpice.

Factorii care au determinat aparitia TEFS: Extinderea practicarii exercitiilor fizice la diferite varste. Introducerea educatiei fizice in invatamant. Aparitia gruparilor sportive. Infiintarea institutiilor ce pregateau cadrele de specialitate, etc. In present TEFS a devenit o disciplina stiintifica, ea indeplinind conditiile necesare: Are un obiect propriu de studiu. Dispune de metode proprii de cercetare. Are notiuni proprii bine concurate. Legi, norme, principii specifice domeniului de studiu. Propriile categorii si probleme, clasificate si cuantificate. Metode de cercetare folosite in TEFS: Metode pentru documentare. Metoda istorica presupune cunoasterea trecutului fenomenului investigat dar si interpretarea lui in lumina dezvoltarii si devenirii sale. Metoda studiului bibliografic presupune documentarea indeosebi din literatura de specialitate precum si din documentele de planificare si evidenta asupra fenomenului de cercetare. Metoda monografica presupune o documentare completa asupra fenomenului respectiv. Monografia poate fi redusa ca dimensiuni daca avem putine informatii sau extrem de ampla, daca dispune de multe informatii.

Metode pentru culegerea de date. Metoda observatiei presupune urmarirea atenta si sistematica a fenomenului respectiv, fara a interveni in desfasurarea sa, in scopul de a surpinde cat mai obiectiv caracteristicile acestuia. Metoda anchetei dispune de 3 instrumente principale: chestionarul, interviul, testul sociometric. Metoda testarii constra in masurarea cat mai obiectiva a caracteristicilor fenomenului cercetat utilizand diferite teste/probe.

Metode pentru verificarea unor ipoteze. Metoda experimentului - in cadrul acestei metode, cercetatorul intervine in mod activ incercand sa modifice caracteristicile fenomenului investigat.

Metode pentru analiza si prelucrarea datelor obtinute. Metoda intabelarii si reprezentarii grafice

Metoda statistica presupune calucularea unor indicatori cu scopul indentificarii valorii medii a unui grup, a omogenitatii grupului pentru compararea rezultatelor dintre grupuri, etc.

STIINTA EFS SAU ACTIVITATILOR CORPORALE Definitie este stiinta de sinteza constituita dintr-un sistem deschis de ramuri, subramuri si discipline stiintifice cu grade diferite de generalizare care urmareste studierea legitatilor dezvoltarii si perfectionarii morfofunctionale si optimizarea capacitatii motrice, a oamenilor aflati pe diferite trepte de varste in procesul de integrare sociala. In constituirea stiintei activitatilor corporale deosebim etapele : Etapa prestiintifica la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX, in care diferite stiinte (pedagogia, anatomia, psihologia, etc) efectueaza anumite studtii cu referire la practicarea exercitiilor fizice. Etapa multi-disciplinara este etapa in care rezultatele acestor cercetari incep a fi aplicate indeosebi in activitati sportive si mai putin in educatia sportiva. Etapa educatia fizica si sportul incep sa fie studiate din interior de catre proprii specialisti.

In prezent cercetatorii proprii constituie echipe de cercetare cu specialisti si din alte stiinte, recurgand astfel la cercetari interdisciplinare. Stiinta educatiei fizice si sportului s-a constituit asadar cu contributia unor alte stiinte, situandu-se la granita dintre stiintele biologice si cele sociale. In cadrul ei distingem cateva categorii de discipline: - Doua discipline cu cel mai mare grad o Teoria si metodica educatiei fizice si sportului s-au constituit teorii si metodici pe diferite subdomenii. Discipline psihopedagogice: pedagogia, psihopedagogia si sociologia - EFS Discipline cu caracter biologic: anatomia, biomecanica, igiena, biochimia, si controlul medical in EFS Discipline cu caracter istoriopedagogic: istoria, managmentul, organizarea EFS.

NOTIUNI PRINCIPALE ALE TEFS Acestea sunt: Educatia fizica, sportul, antrenamentul sportiv, capacitatea motrica, dezvoltarea fizica, motricitatea-elementul central. 1.EDUCATIA FIZICA reprezinta activitatea care valorifica in mod sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul cresterii potentialului biologic al populatiei in concordanta cu cerintele societatii. Educatia fizica dispune de valente multiple asupra individului. Ea este: - Fiziologica - prin natura exercitiilor care determina angrenarea in efort a unor importante functiuni a organismelor. - Pedagogia datorita metodelor de instruire si evoluare utilizate. - Biologica prin efectele multiple asupra organismului uman. - Sociala prin modul de organizare si desfasurare. In educatie fizica intalnim 3 actiuni specifice: 1. influentarea dezvoltarii fizice 2. educarea calitatilor motrice 3. invatarea miscarilor (motrica) Subsistemele educatiei fizice si sportului 1. Educatia fizica a tinerei generatii cuprinde educatia fizica in invatamantul de toate gradele. 2. Educatia fizica profesionala se desfasoara in cadrul diferitelor meserii. 3. Educatia fizica militara particularitatile asupra diferitelor arme. 4. Educatia fizica a adultilor poate fi institutionalizat sau nu. 5. Educatia fizica a varstnicilor tine cont de particularitatile varstnicilor. 6. Autoeducatia fzica. Fiecare subsistem are obiective specifice si intre subsisteme se manifesta deseori legaturi. La baza sistemului de educatie fzica, sta subsistemul educatiei fizice al tinerei educatii. Caracteristicile principale: - Accesibilitatea se adreseaza tuturor categoriilor de populatie. - Are un caracter formativ actionand asupra indicilor morfo-funcionale asupra calitatilor motrice precum si asupra bagajului de deprinderi si priceperi motrice ale individului. - Are caracter competitiv aparut datorita introducerii treptate a unor elemente de intrecere. - Dispune de 2 moduri de organizare si desfasurare: 1. ca proces instructiv educativ special conceput in acest sens, institutionalizat. 2. ca activitate independenta.

Dispune de un numar foarte mare de exercitii fizice. 2.SPORTUL activitate specifica de intrecere in care se valorifica intensiv formele de practicare a exercitiilor fizice in scopul cresterii posibilitatilor morfofunctionale concretizate intr-un record, o depasire proprie sau a adversarului. Subsistemele element social aparut la sfarsitul secolului XIX si dezvoltat sub impulsul jocurilor olimpice moderne. De la o activitate sporadica efectuata de un grup restrans de oameni si deseori considerata drept ceva excentric la inceputul secolului XX. Sportul a devenit treptat extrem de raspandit, cuprinzand toate sferele socitetatii. Subsistemele sportului au existat 4 subsisteme: - Sportul pentru toti - Baza de masa a sportului de performanta - Sportul de performanta - Sportul de inalta performanta In prezent sunt trei mari categorii: - Sportul pentru toti - Sportul de performanta - Sportul adaptat Sportul pentru toti accesibil marii majoritati a oamenilor, are caracter institutionalizat sau nu si este practicat pentru mentinerea sanatatii, petrecerea placuta a timpului liber, integrarea sociala a indivizilor. Cuprinde urmatoarele subsisteme: - Sportul de intretinere - Sportul in timpul liber - Sportul in familie - Sportul pentru oameni aflati in conditii speciale (oamenii din penitenciare, imigranti, etc.) - Sportul pentru varstnici Sportul de performanta practicat de catre sportivi amatori si non-amatori, de cele mai multe ori in cadrul institutionalizat. Cuprinde urmatoarele subsisteme: - Sportul de elita cuprinde sportivii care obtin rezultate internationale - Sportul pentru sportivi consacrati - Sportul la copii si juniori - Sportul extrem presupune obtinerea unor performante neobisnuite dar cu risc crescut de accidentare, de pierdere a integritatiii corporale si chiar a vietii. Sportul adaptat se refera la persoanele cu diferite categorii de dizabilitati. Cuprinde urmatoarele subsisteme: - Sportul teoretic care nu are caracter competitional si urmareste ameliorarea capacitatilor fizice si psihice ale acestor persoane.

Sportul adaptat de performanta include sportivii cu dizabilitati, participanti la competitii sportive de nivel national si international. Caracteristicile principale ale Sportului - Trasatura principala este intrecerea - Caracter formativ - Sportul de performanta este accesibil numai celor cu aptitudini - Dispune de un numar limitat de exercitii fizice Disciplina sportiva reprezinta ansamblu ramurilor si probelor sportive asemanatoare ca structura si conditii de desfasurare, regulament , evaluare, tip de efort. Exemple: gimnastica, atletism. Ramura sportiva presupune un sistem de exercitii efectuate dupa reguli precise in concurs si in conditii specifice. Exemple: gimnastica artistica, volei, basket. Proba sportiva reprezinta un exercitiu complex cu structura proprie, regulament propriu, permitand specializarea sportivilor. Exemple: paralele, sol, alergare de viteza, saritura in lungime. Clasificari ale sportului - Dupa un numar de competitori: sporturi individuale, colective si mixte - Dupa sexul participantilor: sporturi feminine, masculine si pentru ambele sexe - Dupa raspandirea lor: sporturi nationale si internationale - Dupa perioada din an: sporturi de sezon si pe tot anul calendaristic - Dupa includerea in jocurile olimpice: sporturi olimpice si neolimpice - Dupa tipul de efort solicitat: sporturi anaerobe, aerobe cu regim de efort mixt - Dupa structura miscarilor: sporturi ciclice, aciclice, combinate - Dupa calitatile motrice solicitate: sporturi de viteza, de rezistenta, etc. - Dupa caracterul lor dominant: sporturi de prestatie, sporturi de situatie, sporturi tehnico-combinate (sporturi care se bazeaza pe conditii de executie standardizate efectuate cu mare maiestrie), sporturi la tinta fixa sau mobila. 3.ANTRENAMENTUL SPORTIV este un proces instructiv educativ complex desfasurat continuu sistematic si gradat, prin care se urmareste adaptarea organismului la eforturile fizice si psihice intense prin scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice. Antrenamentul sportiv se deosebeste de educatia fizica prin scop si organizare, precum si prin faptul ca specializeaza pana la virtuozitate deprinderile si priceperile motrice. De asemenea antrenamentul sportiv este dedicat cu precadere celor dotati cu aptitudini pentru practicarea la nivel inalt a probei respective. Antrenamentul sportiv se desfasoara la valori mult mai ridicate ale volumului intensitatii si complexitatii efortului fizic. Caracteristici esentiale: 1. este un proces bilateral incluzand 2 elemente ale actului instructiv educativ: a) specialistii sau specialistul b) sportivul sau sportivii

 2. 3. 4. 5.

6.

7. 8.

antrenamentul sportiv se poate desfasura si ca activitate individuala fara prezenta antrenorului. Antrenamentu sportiv este interconditionat cu competitia fiind considerat ,,laboratorul de pregatire a viitoarelor performante sportive. Antrenamentul sportiv se desfasoara intr-un cadru institutionalizat, in cadrul cluburilor si asociatiilor sportive care sunt menite sa asigure conditiile necesare obtinerii performantelor. Antrenamentul sportiv se desfasoara si se planifica pe baza unor strategii interdisciplinare, tinand cont de cerinta de ordine pedagogica, biologica, psihologica, etc. In cadrul antrenamentului sportiv se urmareste realizarea a 2 categorii de obiective: a) de instruire b) de performanta Planificarea antrenamentului sportiv se realizeaza tinandu-se cont de componentele antrenamentului sportiv: Pregatirea fizica Pregatirea tehnica Pregatirea tactica Pregatirea psihologica Pregatirea teoretica Pregatirea artistica Este un proces de lunga durata realizandu-se pe etape (stadial) Antrenamentul sportiv este justificat de mecanismul adaptarii organismului la efort.

4.DEZVOLTAREA FIZICA reprezinta rezultatul precum si actiunea de influentare a cresterii corecte si armonioase a organismului uman, concretizata in indici somatici si functionali, calitativi si proportionali, cat mai apropiati de valorile atribuite omului sanatos la diferite varste. La baza dezvoltarii fizice sta cresterea fizica realizata sub actiunea factorilor ereditari si de mediu predominant natural. Cresterea fizica presupune modificarea naturala a dimensiunilor corpului si a segmentelor sale, de la nastere si pana la maturitate. Dezvoltarea fizica reprezinta dirijarea procesului de crestere naturala. In cadrul dezvoltarii fizice se iau in calcul 2 categorii de indici: 1. indici somatici care ne dau informatii despre structura corpului. 2. indici functionali modul de functionare a aparatului si sistemelor organismului. Pentru a organiza o dezvoltare fizica armonioasa, este necesara indeplinirea urmatoarelor obiective: 1. proportionalitatea intre indicii somatici 2. proportionalitatea intre indicii functionali 3. armonia dintre cele 2 categorii de indici 4. formarea unei tinute corecte 7

5. imbunatatirea tonusului si a troficitatii musculare 6. prevenirea si corectarea atitudinilor vicioase si a deficientelor fizice 5.CAPACITATEA MOTRICAreprezinta ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite pe parcursul vietii prin care se pot presta eforturi variate ca structura si dozare. Capacitatea motrica este alcatuita din totalitatea calitatilor deprinderilor si priceperilor motrice detinute de un individ. Tipuri de capacitati motrice: capacitatea motrica generala alcatuita din calitatile motrice de baza, deprinderile si priceperile motrice de baza si cele utilitar aplicative. capacitatea motrica specifica alcatuita din calitatile motrice specifice ramurii de sport, respectiv deprinderile si priceperile motrice ramurii de sport respective. Capacitatea motrica a unui individ este conditionata si de procesele psihice si biochimice precum si nivelului dezvoltarii fizice. 6.MISCAREA/MOTRICITATEA totalitatea actelor motrice realizate de om pentru intretinerea relatiilor sale cu mediul natural si social. Miscarea se realizeaza prin deplasarea segmentelor corpului fata de corp, precum si prin deplasarea corpului in intregime fata de mediul inconjurator. Trei notiuni importante. 1.Actul motric reprezinta un fapt simplu de comportament realizat prin muschii scheletici in vederea obtinerii fie a unui element de adaptare, fie pentru construirea a unei actiuni motrice. La baza producerii actelor motrice stau 3 mari sisteme: sistemul informational, sistemul reglator, sistemul efector. 2.Actiunea motrica este ansamblul de acte motrice, astfel structurate incat realizeaza un tot unitar in scopul rezolvarii unor sarcini imediate care pot fi izolate sau inglobate in cadrul unei activitati motrice. In cadrul diferitelor ramuri sportive, actiunile motrice se manifesta sub forma proceselor tehnice efectuate de sportiv. 3.Activitatea motrica reprezinta ansamblul de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei, reguli si forme de organizare in scopul obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului si de perfectionare a dinamicii acestora. Tipuri de activitati motrice activitati ludice specifice varstei copilariei activitati gimnice indreptate spre mentinerea de sanatate si dezvoltarii fizice armonioase activitati agonistice totalitatea ramurilor si probelor sportive activitati recreative in scop relaxant activitati compensatorii urmaresc recuperarea capacitatilor fizice si psihice inascute sau dobandite. 8

CALITATILE MOTRICE Definitie reprezinta actiunea conjugata a unor importante functii ale organismului uman in vederea realizarii unor variate sarcini motrice. Clasificarea calitatilor motrice: Calitati motrice de baza care sunt de 2 feluri: 1. aptitudini motrice conditionale a carei manifestare depinde de eficacitatea metabolica a aparatelor si sistemelor organismului: forta, rezistenta, viteza. 2. aptitudini motrice coordinative sunt in directa legatura cu capacitatea de organizare si de reglare a miscarilor: indemanarea. FORTA Definitie capacitatea individului de a invinge o opozitie externa sau interna sau de a actiona impotriva acesteia prin intermediul efortului muscular. 1. Forme de manifestare a fortei forta in regim static (izometric) in acest efort se modifica tonusul muscular dar nu si lungimea muschiului implicat. forta in regim dinamic ( izotonic) se realizeaza cu modificarea lungimii muschilor: in regim de invingere (f.miotonica) situatie in care muschiul se scurteaza; in regim de cedare (f. pliometrica) situatie in care muschiul se alungeste. forta absoluta - reprezinta forta manifestata intr-un efort oarecare independent de greutatea corporala. forta relativa reprezinta raportatea fortei absolute la greutatea corporala si se exprima in indici. forta globala in eforturile in care sunt implicati peste 2/3 din muschii corporali forta regionala in eforturile in care sunt implicati peste 1/3 din muschii corpului. forta locala in eforturile in care sunt implicati sub 1/3 din muschii corpului. forta in regimul celorlalte calitati motrice: - forta in regim de viteza ( detenta, forta exploziva). - forta in regim de rezistenta. - forta in regim de indemanare. 2. Factori determinanti particularitatile biomecanice ale miscarii concentrarea proceselor nervoase fundamentale: excitatia si inhibitia capacitatea de reglare a functiilor vegetative de catre SNC capacitatea de sincronizare a cat mai multor unitati motorii

 VITEZA

calitatea substantelor energetice si a proceselor metabolice din muschi tipul, numarul de fibre musculare implicate in contractie si grosimea lor durata contractiei musculare nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice

Definitie capacitatea individului de a efectua actiuni motrice, intr-un timp cat mai scurt pentru conditiile respective. 1. Forme de manifestare viteza de reactie are la baza timpul scurs de la aparitia excitatiei la nivelul receptorilor, ca urmare a aplicarii unui stimul si pana la initierea contractiei musculare ca raspuns la stimulul receptor. viteza de reactie este de 2 feluri: 1. simpla se manifesta atunci cand individul reactioneaza in cel mai scurt timp posibil printr-o miscare prestabilita la un stimul dinainte cunoscut; 2. complexa se manifesta atunci cand subiectul trebuie sa adopte in cel mai scurt timp raspunsul motric adecvat stimulului aparut. viteza de executie presupune efectuarea in cel mai scurt timp a actiunilor motrice singulare. viteza de optiune are la baza manifestarea unor valori ridicate ale vitezei de reactie complexe si ale vitezei de executie. viteza de repetitie este specifica miscarilor ciclice de cele mai multe ori si reprezinta numarul de executii ale unui act sau actiuni motrice in unitate de timp. viteza de deplasare capacitatea individului de a parcurge o anumita distanta intr-un timp mai scurt. viteza uniforma viteza mentinuta constant viteza neuniforma viteza in care se produce o accelerare sau decelerare viteza in regimul celorlalte calitati motrice 2. Factori determinanti mobilitatea proceselor nervoase fundamentale nivelul de funtionare a analizatorilor viteza transmiterii influxului nervos tipul de fibre musculare angrenate in contractie cantitatea si calitatea surselor energetice lungimea segmentelor implicate, mobilitatea articulara si elasticitatea musculara nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice

10

REZISTENTA Definitie capacitatea organismului de a efectua timp indelungat o activitate oarecare fara a reduce din eficienta sa. 1. Forme de manifestare rezistenta statica si dinamica rezistenta locala sub 15% din grupele musculare rezistenta regionala pana la 2/3 din grupele musculare rezistenta globala peste 2/3 din grupele musculare rezistenta generala capacitatea individului de a presta un timp indelungat diverse eforturi rezistenta specifica tine cont de particularitatile diferitelor ramuri de sport rezistenta in efort constant si variabil rezistenta la eforturi repetate cu intreruperi rezistenta in regimul celorlalte calitati motrice 2. Factori determinanti stabilitatea proceselor nervoase fundamentale: excitatia si inhibitia tipul fibrelor implicate in efort (fibrele lente sunt rezistenta fibrele rosii) capilarizarea periferica se refera la numarul de capilare care sunt deschise calitatea metabolismului si resurselor energetice (glicogen, lipidele resurse energetice) nivelul de functionalitate a aparatelor si sistemelor organismului, in special cel cardio-vascular si respirator compozitia biochimica a sangelui calitatea proceselor volitive (de vointa) INDEMANAREA Definitie calitatea motrica complexa care permite coordonarea unor miscari complicate, insusirea rapida a deprinderilor si perfectionarea lor prin folosirea acestora in functie de cerinte, prin adaptarea la situatii variate. 1. Aptitudini coordinative capacitatea de combinare si cuplare a miscarilor capacitatea de orientare spatio-temporala capacitatea de diferentiere chinestezica (precizie) capacitatea de echilibru capacitatea de reactie motrica simtul ritmului capacitatea de transformare a miscarilor

11

2. Forme de manifestare indemanarea generala capacitatea de a efectua miscari variate indemanarea specifica diferitelor ramuri sportive indemanarea in regim de viteza indemanarea in regimul celorlalte calitati motrice: viteza, forta, rezistenta 3. Factori determinanti tipul de activitate nervoasa superioara nivelul coordonarii centrilor nervosi calitatea transmiterii impulsului nervos calitatea inervatiei musculare nivelul de functionalitate al analizatorilor capacitatea de anticipare supletea presupune efectuarea miscarilor cu amplitudine mare, ea depinde de mobilitatea articulara, elasticitatea musculara si de centri nervosi care regleaza tonusul muscular volumul si complexitatea deprinderilor motrice stapanite nivelul de dezvoltare a celorlalte calitati motrice. DEPRINDERILE SI PRICEPERILE MOTRICE DEPRINDERILE MOTRICE Definitie sunt componente ale activitatii voluntare care prin exersare ating un nivel inalt de manifestare pe baza perfectionarii indicilor executiei (coordonare, cursivitate, viteza, etc). La formarea deprinderii motrice participa o serie de analizatori (vizual, chinestezic, vestibular, tactil), precum si cel de-al doilea sistem de semnalizare (limbajul). Exista o puternica interdependenta intre deprinderile motrice si priceperile motrice, pe deoparte si nivelul calitatilor motrice pe de alta parte. Caracteristici ale deprinderilor motrice componente automatizate sau partial automatizate. fac parte din activitatea voluntara a omului. sunt rezultate ale repetarii actiunilor. se exprima prin coordonare, precizie, usurinta si rapiditatea in executie. se perfectioneaza treptat si neuniform. sunt grupate in familii de miscari. creeaza posibilitatea eliberarii unei parti a constiintei in vederea infaptuirii proceselor nervoase superioare.

12

Deprinderile motrice se formeaza prin exersare, formandu-se la nivelul creierului anumite legaturi temporare intre segmentele centrare ale unor analizatori si diferiti centri nervosi. Aceasta determina manifestarea unui lant de reflexe conditionate sau a stereotipului dinamic. De asemenea prin repetare se poate obtine automatizarea miscarilor, adica desfasurarea diferitelor fenomene fara perceperea lor. Efecte ale automatizarii deprinderilor motrice scurtarea timpului de reactie complex. eliberarea scoartei pentru activitati adaptative. posibilitatea aparitiei unor procese paralele in scoarta cerebrala. economisirea activitatii de ansambu. precizie. La baza formarii si manifestarii deprinderilor motrice stau legile formarii reflexelor conditionate: Legea 1. Iradierea aparitia unui focar de excitatie sau inhibitie in scoarta cerebrala tinde sa se raspandeasca curpinzand si zonele invecinate. Legea 2. Concentrarea se manifesta treptat prin exersare. Legea 3. Inductia reciproca in jurul unui focar de excitatie apare o zona de inhibitie si invers. Legea 4. Stingerea se manifesta atunci cand inceteaza asocierea dintre excitantul conditionat si cel neconditionat. Tipuri de deprinderi motrice Dupa finalitate deprinderi motrice de: baza, aplicativ utilitare, specifice unor ramuri de sport. De automatizare deprinderi motrice : elementare (complet automatizate), complexe (partial automatizate). Dupa participarea sistemului nervos deprinderi motrice: propriu-zise, deprinderi perceptiv motrice, deprinderi inteligent motrice. Dupa scopul acestora distingem deprinderi motrice: de locomotie, de manipulare, de stabilitate. Deprinderile se formeaza in etape. Din punct de vedere fiziologic. 1. Etapa miscarilor inutile, lipsite de coordonare in aceasta etapa se manifesta zone intense de excitatie in cortexul motor care determina miscari generalizate ale aparatului locotomor. 2. Etapa miscarilor incordate in care miscarea se executa in conformitate cu planul initial, dar inca cu incordari suplimentare. In scoarta cerebrala incepe sa se manifeste concentrarea excitatiei si inhibitiei si treptat incepe sa se contureze stereotipului dinamic. 3. Etapa stabilizarii deprinderii in care miscarile sunt efectuate usor cu rapiditate si precizie. Este etapa in care excitatia si inhibitia corticala alterneaza intr-un ritm optim, determinand manifestarea completa a stereotipului dinamic. 13

Din punct de vedere psihologic.

1. Etapa orientarii si familiarizarii cu deprinderea. 2. Etapa insusirii fiecarui element component al deprinderii. 3. Etapa unificarii elementelor componente ale deprinderii. 4. Etapa automatizarii deprinderii. Din punct de vedere metodic.

1. Etapa de initiere in bazele tehnice de executie a deprinderii. 2. Etapa fixarii si consolidarii deprinderii motrice. 3. Etapa perfectionarii deprinderii motrice. PRICEPERILE MOTRICE Definitie sunt acele componente care presupun valorificarea deprinderilor motrice insusite prin adaptarea acestora la situatii variabile. Caracteristici ale priceperii motrice componente neautomatizate ale activitatii voluntare. sunt dependent de volumul deprinderilor motrice insusite. exprima maiestria practica in situatii variabile. se perfectioneaza prin exersare in conditii mereu schimbatoare. se bazeaza pe procesele cognitive si influenteaza acestea. Tipuri de priceperi motrice Dupa finalitate Dupa gradul de complexitate INVATAREA MOTRICA Definitie activitatea complexa prin care sunt transmise cunostiinte, deprinderi si priceperi motrice subiectilor, in conformitate cu obiectivele urmarite. Legile invatarii motrice 1. Repetitia reprezinta elementul esential care conduce treptat la executia corecta a miscarii respective conform principiului invatarii din incercari si greseli. 2. Motivatia presupune formarea si evolutia a cauzelor psihologice care determina procesul invatarii miscarii. In cadrul activitatilor care presupun invatarea motrica sistemul motivational trebuie orientat astfel incat subiectul sa-si doreasca sa invete , sa inceapa sa invete si sa continue sa invete. 3. Transferul consta in insusirea de miscari noi pe baza celor anterior invatate. Se manifesta doua situatii:

14

a. transferul pozitiv situatie in care o miscare anterior insusita usureaza invatarea uneia noi. b. transferul negativ sau de interferenta se manifesta in 2 situatii: cand o miscare anterioara insusita dauneaza invatarii unei miscari noi cand o miscare nou insusita dauneaza uneia anterior insusita dar insuficient consolidata.

15