Liubasha Biomecanica

REZUMAT TEZA DE DOCTORAT
____________________________________________________________________________________
_
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV FACULTATEA

DE MECANICĂ CATEDRA DE MECANICĂ
drd.Pia Simona O.A.HABA (FĂGĂRAŞ)
STUDIUL BIOMECANIC AL
ARUNCĂRILOR LA COŞ ÎN JOCUL DE
BASCHET
Biomechanical study of throwing in basketball game
Rezumatul tezei de doctorat Summary of PhD. thesis
Conducător ştiinţific:
prof. univ.dr. ing. Mihai C. TOFAN
Braşov 2011
_________________________________________________________________________________ 3
Conducător ştiinţific: prof. dr. ing. MIHAI TOFAN
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI SI SPORTULUI
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV
BRAŞOV, B-dul Eroilor, nr. 29, 500036
Tel. 0268-413000, fax 0040-0268-410525
________________________________________________________________________
Către ............................................................................................................................
COMPONENŢA Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov
Nr.4124 din 16.06.2010
PREŞEDINTE: Prof.univ.dr. ing. Anghel CHIRU

DECAN – facultatea de Inginerie Mecanică
Universitatea Transilvania din Braşov
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ.dr.ing. Mihai C. TOFAN
REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ.dr.ing. Polidor BRATU

Universitatea”Dunărea de jos”din Galaţi
Prof. univ.dr.ing. Ioan NICOARĂ
Universitatea „Politehnica” din Timişoara
Prof. univ.dr. Doru CIOSICI
“Universitatea de Vest” din Timişoara
Prof. univ.dr.ing.mat.Sorin VLASE
_________________________________________________________________________________ 4
____________________________________________________________________________________
_
Universitatea Transilvania din Braşov
Data, ora şi locul susţinerii tezei de doctorat:

05 mai 2011, ora 11, ………………………..............
Eventualele aprecieri şi observaţii asupra lucrării vă rugăm să le transmiteţi pe adresa Universităţii

„Transilvania” din Braşov, Departamentul Doctorat sau pe e-mail monihaba@yahoo.com
PREFAŢĂ
Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii a scos

în evidenţă o serie de aspecte ce caracterizează jocul de baschet actual, în modul în
care este în prezent practicat de către cele mai bune echipe din lume.
Cercetarea biomecanică a tehnicii sportive îşi propune să elucideze
perfecţionarea tehnicii în aruncările la coş din jocul de baschet, pentru îmbunătăţirea
eficacităţii acesteia. Teza îşi propune studierea biomecanică a aruncărilor la coş în
jocul de baschet (în vederea înţelegerii mai bune a fenomenului), realizarea unui
model matematic, care să permită modelarea aruncării la coş sub aspectul diferiţilor
parametri (talie, anvergură, distanţă, etc), şi a mişcării imprimate de aruncare,
urmărind fenomenul de schimbare a traiectoriei mingii prin percuţii cu efecte
girodinamice. Există o legătură strânsă între cele două domenii, mecanică şi
biomecanică, dar şi o interdependenţă între acestea cu domeniul educaţiei fizice şi
sportului. Teza are ca obiectiv principal o analiză din punct de vedere biomecanic a
aruncărilor la coş, accentul punându-se pe aruncările spectaculoase.
În scopul urmăririi obiectivelor propuse teza a fost structurată pe şapte
capitole, în care se abordează sub diferite aspecte problematica enunţată.
Primul capitol, prezintă o scurtă introducere şi prezentarea obiectivelor
acestei teze. În capitolul al doilea, se face o prezentare diacronică a principalelor
etape parcurse în studiul mişcărilor (de la Aristotel până astăzi), menţionându-se cele
mai importante realizări în domeniu. Aceasta se continuă cu o paralelă între
mecanică şi sport, ca mai apoi să trecem la o identificare a sporturilor în care
intervine aruncarea sub diferite forme, de obiecte sau a partenerului şi cu diferite
_________________________________________________________________________________ 5
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
finalităţi (distanţă precizie, etc.) şi încercarea de realizare a unei taxonomii a acestor
aruncări.
Prezentarea aruncărilor existente în jocul de baschet se realizează în capitolul al
treilea. Tot în acest capitol sunt descrise unele aruncări la coş, atât sub aspect tehnic
cât şi biologic, dar şi din punct de vedere mecanic, încercându-se chiar o
reprezentare, pe baza unei descrieri mecanice, a acestora. Sunt utilizate modele
mecanice care permit descrierea aruncărilor la coş ţinându-se seama de efectele care
apar în timpul aruncării şi de ciocnirile care au loc între minge şi panou şi între minge
şi inel. La sfârşitul capitolului este descris şi un model dinamic pentru abordarea
problemei, care permite o mai bună înţelegere a fenomenelor care au loc în cazul
unei aruncări la coş.
Capitolul al patrulea reprezintă o parte importantă a cercetării cu caracter aplicativ
şi teoretic întrucât sunt prezentate modelele de calcul în cazul aruncării mingii la coş.
Sunt utilizate ecuaţiile de mişcare care descriu evoluţia temporală a solidului
reprezentat de minge, luându-se în considerare efectele girodinamice precum şi
frecarea în legătura minge-panou sau minge-inel. Scopul acestui capitol este
reprezentat în principal de modelarea a trei dintre aruncările de efect ale mingii de
baschet la coş în vederea definirii unui program de măsurare a giroefectului.
Capitolul al cincelea prezintă realizarea modelului matematic al aruncării libere la

coş. Este structurat în 2 subcapitole, primul prezintă biomecanica aruncării la coş, iar
cel de-al doilea subcapitol prezintă realizarea modelului matematic al aruncării
libere.
Capitolul al şaselea constă din înregistrări care să dovedească acurateţea
rezultatelor obţinute prin calcule şi a modelelor folosite în analiză. Metoda analizei
video utilizată în acest studiu a avut ca scop urmărirea mişcării imprimate de
aruncare, determinând schimbarea traiectoriei mingiei la contactul cu panoul şi / sau
inelul, şi efectele girodinamice.
Capitolul al şaptelea prezintă, într-o formă concisă, concluziile şi contribuţiile
originale.
În elaborarea tezei de doctorat am primit un sprijin deosebit din partea multor

persoane, cărora le aduc cu această ocazie multumiri.
În primul rând imi exprim recunioştiinţa faţă de conducătorul ştiinţific,
Domnului prof.univ.dr.ing. Mihai TOFAN care m-a îndrumat în toate etapele
doctoratului, de la elaborarea studiilor legate de temă, la organizarea cercetării şi
a interpretării rezultatelor, pţnă la elaborarea tezei. Îi adresez şi pe această cale
respectuase mulţumiri pentru răbdarea şi înţelegerea cu care am fost îndrumată.
Mulţumesc colectivului de cadre didactice de la facultatea de Inginerie
Mecanică din cadrul Universităţii „Transilvania” din Braşov, personal domnului
_________________________________________________________________________________ 6
____________________________________________________________________________________
_
decan Anghel CHIRU, catedrei de mecanică sub patronajul cărora s-au derulat toate
referatele ştiinţifice elaborate şi s-au susţinut examenele pregătitoare.
De asemena multumesc domnului prof. mat. dr. ing. Sorin VLASE, şeful de
catedră al Catedrei de mecanică, care m-a îndrumat, sprijinit şi mi-a asigurat
condiţiile şi baza materială în vederea realizării şi elaborării tezei de doctorat.
Totodată aduc multumiri, Doamnei prof.univ. dr. Mihaela BARITZ , care m-
a ajutat în realizarea filmărilor, pentru sfaturile acordate pe tot parcursul elaborării
tezei.
Multumesc familiei mele pentru înţelegerea, susţinerea morală şi răbdarea cu
care m-au suportat pe toată perioada pregătirii şi elaborării tezei.
Autorul
FOREWORD
The achievement of high performances in modern competitions highlighted a series

of aspects characterizing the modern basketball as it is played by the best teams in
the world.
The biomechanical research of sports technique clarifies how one can improve his
throws and make it more efficient.
Our thesis proposes to study the basketball throw from a biomechanical point of view
(to better understand it) in order to produce a mathematical model which will allow
us to shape the throw according to different parameters (size, span, distance, etc.) and
the movement created by throwing following the changes in trajectory due to
percussions with gyrodynamical effects. There is a close relationship between the
areas of mechanics and biomechanics, but also interdependency between the two
areas mentioned and the physical education.
The main goal of our thesis is to study the basketball throw from a
biomechanical point of view with an emphasis on the spectacular ones.
_________________________________________________________________________________ 7
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
In order to achieve our goals, we structured our thesis in seven chapters, the
first one being the present introduction and the other six tackling different aspects of
our subject. The second chapter is an overview of the history of biomechanics (from
Aristotle to present) with an emphasis on the most important achievements in this
area. We continue with a history of physical exercises especially those which involve
throwing; then we make a parallel between mechanics and sports in order to identify
the sports that use the throw under different forms (of objects, of a partner, etc), and
with different endings (distance, precision, etc.) and the attempt to create a taxonomy
of throwing.
Chapter three presents the basketball throws. In the same chapter we describe
some of the basketball throws not just from a biological point of view, but also from
a mechanical one. The chapter ends with a presentation of the dynamics of the ball
in the basketball game.
In Chapter four, there are various measurements of ball trajectories,
calculations and experimental research conducted to establish the equations of
motion that occur in the mechanical-mathematical study of the throw, girodynamics
effect measurements, and rubbing the touch-panel ball or ball-ring.
The fifth chapter presents the achievement of the mathematical model of free
throws at the basket. It is divided into two chapters, in the first one is presents the
biomechanics of throwing and the second chapter presents the achievement of the
mathematical model of free throws.
The sixth chapter consists of records to prove the accuracy of the results
obtained by calculations and models used in the analysis. Video analysis method used
in this study was aimed at throwing motion tracking printed, resulting in changing
the trajectory of the ball in contact with the panel and / or ring, and the effects
gyrodynamical. Chapter 7 presents the main results of thesis, the original
contributions and the way of capitalizing the results.
I received help in the elaboration of my thesis from a lot of persons and I take
this oportunity to thank them.
First, I want to express my gratitude to my thesis director, professor Mihai
TOFAN Ph.D, who guided me through all the stages of my work from the elaboration
of the thematic studies to the organisation of research and the interpretation of
results. Thank you for all the patience with which you guided my steps.
Thank you to all the staff from the department of Mechanical Ingeniering of
the University “Transilvania” at Brasov, and personaly to the dean M. Anghel
CHIRU, who supervised all the scientifical prospectus and all the preparatory
exams.
I would also like to thank to Mr. prof. ing. Sorin VLASE Ph.D. who helped
and supported me be by offering me and creating all the conditions necessary to finish
my doctoral thesis.
All my gratitude to Ms. prof. Mihaela BARITZ Ph.D, who helped me with the
video recording for all her advices through out the whole process.
_________________________________________________________________________________ 8
____________________________________________________________________________________
_
I thank my family for their understanding, moral support and the patience with
which they approched me during the time of the preparation and elaboration of my
thesis.
The Author
CUPRINS
Nr. Nr. pag.
Pag. teza
rezumat
Capitolul 1 - INTRODUCERE ŞI DEFINIREA OBIECTIVELOR TEZEI
1.1. Introducere, consideraţii generale asupra jocului de baschet 3 11
1.2. Motivarea alegerii temei şi obiectivele lucrării 3 11
Capitolul 2 - BIOMECANICA ARUNCĂRII ÎN JOCUL DE BASCHET
2.1 – Scurtă istorie a biomecanicii 6 14
2.2 – Mecanică şi sport. 16 14
2.2.1. Cupluri şi lanţuri cinematice 17 14
2.2.2. Unghiurile lui Euler 22 17
2.2.3. Unghiurile Bryant-Cardan 25 18
2.2.4. Matricea de rotaţie 28 19
2.2.5. Parametrii Euler – Rodrigues 30 20
_________________________________________________________________________________ 9
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
2.2.6. Legătura dintre parametrii Euler – Rodrigues şi
unghiurile Euler 31 21
2.2.7 Cupluri şi lanţuri musculare 42 23
2.3 – Aruncarea, caracteristici generale 64 24
Capitolul 3 - MIŞCĂRI ÎN JOCUL DE BASCHET

3.1 – Elemente de analiză biomecanică în jocul de baschet 68 25
3.1.1. Caracteristici ale jocului de baschet 72
3.1.2 Analiza biomecanică a aruncărilor din jocul de baschet 73 25
3.1.2.1 Aruncarea la coş – caracteristici 73
3.1.2.2.Aruncare la coş - clasificare 74
3.1.2.3 Aruncarea la coş–descriere (biologic şi mecanic) 75
3.2 – Dinamica jocului de baschet 82 34
3.3 – Taina indexării indirecte 86
3.4 – Schematizarea mecanică a driblingului, minge mână – sol 89 36
3.5 – Reprezentări geometrice pentru prinderea mingii
Triunghi în sferă 91 37
Capitolul 4 - DETERMINAREA TRAIECTORILOR MINGII

4.1 – Ecuaţii de mişcare 99 38
4.2 – Căderi la coş spectaculoase 106 41
4.3 – Studiul efectelor girodinamice 113 43
Capitolul 5 – BIOMECANICA ARUNCĂRILOR LIBERE ÎN JOCUL DE

BASCHET
5.1 - Descrierea biomecanică a aruncării libere 127 46
5.1.1 Descrierea momentelor aruncării 129 47
5.1.2 Determinarea mărimiilor segmentare 136 53
Nr. Nr. pag.

Pag. teza
rezumat
5.1.3 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia iniţială 138 54

_________________________________________________________________________________ 10
____________________________________________________________________________________
_
5.1.4 Determinarea unghiurilor dintre segmente în poziţia iniţială 146 56
5.1.5 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia intermediară 148 57
5.1.6 Determinarea unghiurilor dintre segmente în poz. intermediară 156 59
5.1.7 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia finală 159 59
5.1.8 Determinarea unghiurilor dintre segmente în poziţia finală 163 61
5.1.9 Forţa necesară lansării mingii în braţul de aruncare 164 61
5.2. Realizarea modelului matematic al aruncării libere 165 62 5.2.1 Mişcarea în
câmp gravitaţional terestru – definirea
noţiunilor 165 62
5.2.2 Determinarea unghiului de lansare a mingii pt. 3 viteze date 167 63
5.2.3 Determinarea vitezelor iniţiale (minimă şi maximă) de aruncare pentru
un jucător cu înălţimea ij care aruncă
mingea sub un unghi dat α01 169
5.2.4. Determinarea unghiurilor iniţiale (minim şi maxim) de aruncare,
pentru un jucător cu înălţimea ij care aruncă mingea cu o viteza iniţială
dată v0, astfel ca aruncarea să fie validă 170 5.2.5.Corelarea vitezelor
şi a unghiurilor de lansare (minime şi
maxime) cu înălţimea jucătorului pentru ca aruncarea să
fie validă 174 66
Capitolul 6 – MĂSURĂTORI EXPERIMENTALE

6.1 – Metode de cercetare 181 71
6.2 – Organizarea cercetării 184 71
6.3 – Prelucrarea imaginilor 195 76
Capitolul 7 - CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI CONCLUZII

7.1 – Contribuţii originale şi concluzii 198 78
BIBLIOGRAFIE 201 81
ANEXE 213
_________________________________________________________________________________ 11
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Capitolul 1
INTRODUCERE ŞI DEFINIREA OBIECTIVELOR TEZEI
1.1 Introducere, consideraţii generale asupra jocului de baschet
Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii a scos

în evidenţă o serie de aspecte ce caracterizează jocul de baschet actual, în modul în
care este în prezent practicat de către cele mai bune echipe din lume.
Orientarea caracteristicilor tacticii şi tehnicii moderne de joc se reflectă în
metodologia utilizării principalelor grupe de mijloace (eficienţa exerciţiilor). Astfel,
numărul aruncărilor la coş a crescut, ajungându-se până la efectuarea unui număr de
1000-1500 de aruncări controlate în antrenament, fapt care a dus la creşterea
eficacităţii acestora în timpul jocurilor (astfel, aruncările libere ajung la un procentaj
de eficienţă de 80 -90%, iar aruncările din acţiune – la un procentaj de 45 – 50%).
La nivelul copiilor şi juniorilor aceste aruncări se pot îmbunătăţi prin însuşirea
unei tehnici corecte.
Tema lucrării este „Studiul biomecanic al aruncărilor la coş în jocul de
baschet”.
1.2. Motivarea alegerii temei şi obiectivele lucrării

eficacităţii acesteia.
Teza îşi propune studierea biomecanică a aruncărilor la coş în jocul de baschet
(în vederea înţelegerii mai bune a fenomenului), realizarea unui model matematic,
care să permită modelarea aruncării la coş sub aspectul diferiţilor parametri (talie,
anvergură, distanţă, etc), şi a mişcării imprimate de aruncare, urmărind fenomenul
de schimbare a traiectoriei mingii prin percuţii cu efecte girodinamice. Există o
legătură strânsă între cele două domenii, mecanică şi biomecanică, dar şi o
interdependenţă între acestea cu domeniul educaţiei fizice şi sportului. Astfel,
cunoaşterea unor probleme de biomecanică permite antrenorilor şi specialiştilor din
domeniu să acţioneze:
- asupra creşterii capacităţii de efort;
- asupra înţelegerii mai profunde a tehnicii sportive şi realizarea unor
programe care să aibă ca finalitate însuşirea unei tehnici corecte;
_________________________________________________________________________________ 12
____________________________________________________________________________________
_
- în privinţa îmbunătăţirii criteriilor de selecţie primară pentru sportul
de performanţă;
- în vederea evitării şi prevenirii accidentelor în activitatea sportivă de
performanţă.
Teza are ca obiectiv principal o analiză din punct de vedere biomecanic a

aruncărilor la coş, accentul punându-se pe aruncările spectaculoase.
Pentru atingerea obiectivelor tezei s-a făcut o amplă cercetare bibliografică, motivată
de faptul că literatura în domeniu este destul de săracă ( bibliografia în limba română,
în special în ceea ce priveşte aspectul biomecanic al problemelor propuse a fi
studiate). Enunţăm obiectivele de bază ale lucrări:
• Analiza stadiului actual al cercetărilor în domeniul modelării corpului
uman. Se vor analiza modelele propuse de alţi autori, tipurile de legături
între diferitele segmente ale corpului, metodele matematice şi mecanice
de studiu al sistemelor multicorp;
• Tehnica aruncărilor în diferite sporturi şi realizarea unei taxonomii a
aruncărilor. Întrucât studiul se referă la mişcările sportive, iar finalitatea
sa va fi modelarea biomecanică a aruncării la coş în jocul de baschet şi
aplicarea acesteia şi la alte tipuri de aruncări, am încercat să realizez o
taxonomie a aruncărilor. Astfel am identificat sporturile în care intervine
aruncarea sub diferite forme, de obiecte sau a partenerului şi cu diferite
finalităţi (distanţă, precizie, etc.).
• Studiul biomecanic al aruncării la coş şi modelarea mecanică a
aruncărilor la coş (în special a aruncărilor „spectaculoase” din jocul de
baschet, dar şi a aruncărilor libere şi de la distanţă);
• Elaborarea unui program de modelare a aruncărilor la coş (libere şi de la
distanţă);
• Verificări experimentale ale rezultatelor obţinute.
În scopul urmăririi obiectivelor propuse lucrarea a fost structurată pe şapte capitole,
primul fiind introducerea de faţă, iar celelalte şase abordând diferite aspecte ale
problematicii enunţate.
Astfel, în capitolul al doilea, se face o prezentare diacronică a principalelor etape
parcurse în studiul mişcărilor (de la Aristotel până astăzi), menţionându-se cele mai
importante realizări în domeniu.Aceasta se continuă cu o paralelă între mecanică şi
sport, ca mai apoi să trecem la o identificare a sporturilor în care intervine aruncarea
sub diferite forme, de obiecte sau a partenerului şi cu diferite finalităţi (distanţă
precizie, etc.) şi încercarea de realizare a unei taxonomii a acestor aruncări.
Toate acestea au fost făcute în scopul încadrării cât mai precise a obiectului cercetării
în metodologia şi modelele matematice utilizate în momentul de faţă. Sunt analizate
cercetări în domeniu şi sunt evidenţiate principalele concluzii care decurg din
bibliografia studiată. Capitolul al doilea are rolul de a poziţiona cercetarea din lucrare
_________________________________________________________________________________ 13
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
printre cercetările care se fac în momentul de faţă în domeniu şi de a prezenta stadiul
cercetărilor la acest moment.
Prezentarea aruncărilor existente în jocul de baschet se realizează în capitolul al
treilea. Tot în acest capitol sunt descrise unele aruncări la coş, atât sub aspect tehnic
cât şi biologic, dar şi din punct de vedere mecanic, încercându-se chiar o
reprezentare, pe baza unei descrieri mecanice, a acestora. Sunt utilizate modele
mecanice care permit descrierea aruncărilor la coş ţinându-se seama de efectele care
apar în timpul aruncării şi de ciocnirile care au loc între minge şi panou şi între minge
şi inel. La sfârşitul capitolului este descris şi un model dinamic pentru abordarea
problemei, care permite o mai bună înţelegere a fenomenelor care au loc în cazul
unei aruncări la coş.
Capitolul al patrulea reprezintă o parte importantă a cercetării cu caracter aplicativ
şi teoretic întrucât sunt prezentate modelele de calcul în cazul aruncării mingii la coş.
Sunt utilizate ecuaţiile de mişcare care descriu evoluţia temporală a solidului
reprezentat de minge, luându-se în considerare efectele girodinamice precum şi
frecarea în legătura minge-panou sau minge-inel. Scopul acestui capitol este
reprezentat în principal de modelarea a trei dintre aruncările de efect ale mingii de
baschet la coş în vederea definirii unui program de măsurare a giroefectului.
Măsurarea giroefectului se realizează din momentul în care mingea loveşte panoul
respectiv buza coşului de baschet şi ricoşând, cade totuşi în coş, obținându-se unele
marcări de spectacol.
Capitolul al cincelea prezintă realizarea modelului matematic al aruncării libere la
coş. Este structurat în 2 subcapitole, primul prezintă biomecanica aruncării la coş, iar
cel de-al doilea subcapitol prezintă realizarea modelului matematic al aruncării
libere. Capitolul al şaselea constă din înregistrări care să dovedească acurateţea
rezultatelor obţinute prin calcule şi a modelelor folosite în analiză. Metoda analizei
video utilizată în acest studiu a avut ca scop urmărirea mişcării imprimate de
aruncare, determinând schimbarea traiectoriei mingiei la contactul cu panoul şi / sau
inelul, şi efectele girodinamice.
Capitolul al şaptelea prezintă, într-o formă concisă, concluziile şi contribuţiile
originale. Problema studiată este de mare actualitate întrucât poate oferi rezultate
care pot fi utilizate de antrenorul de baschet şi contribuie, de asemenea, la o mai bună
înţelegere a jocului de baschet precum şi a sporturilor de echipă înrudite, care
utilizează aruncări. Alcătuirea şi finalizarea lucrării au necesitat cunoştinţe
interdisciplinare la graniţa dintre mecanică, biomecanică şi sport precum şi o bună
cunoaştere şi deprindere a unui program de calcul – MathCad, în care au fost
efectuate majoritatea simulărilor. Modelele mecanice utilizate au fost îmbunătăţite
pe parcursul cercetării datorită experienţei autoarei în jocul de baschet, cu
cunoaşterea intimă a procedeelor tehnice şi a tehnicii de joc. Ca urmare, considerăm
că am obţinut rezultate foarte apropiate de ceea ce se întâmplă în realitate.
Menţionăm şi colaborarea pe care am avut-o cu specialiştii în mecanică de la Catedra
_________________________________________________________________________________ 14
____________________________________________________________________________________
_
de Mecanică a Universităţii „Transilvania” din Braşov, dar şi cu programatori şi
specialişti în domeniul sportului de la aceeşi universitate, dar şi de la Universitatea
de Medicină şi Farmacie din Târgu-Mureş. Cercetarea se încadrează într-un program
de studiu a mişcărilor sportive dezvoltat la Universitatea „Transilvania” din Braşov,
în cadrul căruia au fost analizate, modelate şi descrise în detaliu mai multe mişcări
care se execută în cadrul unor sporturi individuale sau jocuri de echipă.
Capitolul 2
BIOMECANICA ARUNCĂRII ÎN JOCUL DE BASCHET
2.1 - Scurtă istorie a biomecanicii
În domeniul Ştiinţei Sportului, biomecanica apare în cadrul disciplinelor conexe,

fiind în interdisciplinaritate cu anatomia, fiziologia, antropologia, psihologia.
După dicţionarul explicativ al limbii române, BIOMECANICA (bios = viaţă, gr.
Mechane = maşină) este ştiinţa care studiază, pe baza mecanicii generale, structura,
evoluţia şi funcţiile aparatului motor al animalelor şi al omului (din fr.
biomécanique.).
Principalul rol al biomecanicii este acela de a înţelege relaţiile mecanice de cauză –
efect determinate de mişcarea organismelor.
Preocupările privind studiul biomecanicii îşi au rădăcinile în antichitate, Grecia
antică, începând cu Aristotel şi Galen, Leonardo Da Vinci, Galileo Galilei, Isaac
Newton, continuând până în zilele noastre, fapt dovedit de numeroasele publicaţii
apărute de-a lungul timpului, domeniul fiind recunoscut şi acceptat de numeroşi
specialişti. Prezentarea diacronică a etapelor parcurse în studiul mişcării ne-au
permis să identificăm cele mai importante realizări în domeniu. La noi în tară,
primul om de ştiinţă care a introdus studiul mişcărilor corpului a fost Fr. I Rainer.
Pe lângă autorii unor lucrări de anatomie, fiziologie, patologie, fizică medicală şi
mecanică, în domeniul biomecanicii în sport cei mai reprezentativi autori de la noi
din ţară sunt: Clement Baciu (Anatomie funcţională a aparatului locomotor,
Biologia locomoţiei umane, Anatomie funcţională şi biomecanică) Andrei Iliescu (
Curs de anatomie şi biomecanică, Biomecanica exerciţiilor fizice şi sportului),
D. Donskoi (Biomecanica exerciţiilor fizice), iar pe lângă aceştia, Alexandru
Buzescu (Ghid de biomecanică a omului), Adrian Gagea (Probleme de biomecanică
în sport, Biomecanică teoretică), Emil Budescu, Ioan Iacob (2005 – Bazele
biomecanicii în sport). Aceştia, în lucrările lor, reuşesc să realizeze o prezentare
generală a biomecanicii cu aplicabilitate pe diverse ramuri de sport.
_________________________________________________________________________________ 15
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
2.2.1. Cupluri şi lanţuri cinematice
Întreaga activitate a corpului, fie dinamică sau statică, este asigurată de către
sistemul muscular şi sistemul osteo-articular.
Activitatea statică, este realizată de către contracţiile izometrice ale muşchiilor,
(muşchiul nu se scurtează, deci nu se determină deplasarea corpului şi a segmentelor
sale, nu se produce lucru mecanic ci căldură) şi asigură postura corpului, echilibrul
acestuia.
Ea este de trei feluri: a) de consolidare

b) de fixare
c) de menţinere
Activitatea dinamică, este realizată de către contracţiile izotonice ale
muşchiilor (contracţia în care tensiunea rămâne constantă dar variază lungimea
muşchiilor angrenaţi în contracţie aceştia putându-se scurta sau alungii în funcţie de
tipul de activitate musculară). Aceste tipuri de contracţii realizează lucru mecanic şi
produc mişcare (deplasarea corpului sau a segmentelor sale), şi este de două feluri:
a) de cedare
b) de învingere
În cadrul mişcărilor complexe există o îmbinare a activităţii dinamice a muşchilor,
cu elemente de activitate statică:
Exemplu: aruncarea la coş din săritură – activitatea dinamică este dată de săritura
efectivă a jucătorului şi de aruncarea propriu-zisă, iar activitatea statică de echilibrare
intervine în momentul în care jucătorul se găseşte în aer, precum şi în momentul
aterizării acestuia.
În mecanică cupla cinematică se defineşte ca zona sau zonele de contact dintre
două elemente cinematice care determină posibilităţi de mişcare ale celor două
elemente, blocând anumite mişcări relative ale elementelor cinematice ce o formează
dar permiţând alte mişcări relative ale acestora.
Dacă notăm cu f - gradul de libertate şi cu k – numărul mişcărilor relative blocate,
între acestea există relaţia1:
f + k =6 sau k = 6 – f [1]
deoarece numărul total al mişcărilor independente ce le poate avea un element

cinematic faţă de alt element cinematic de care nu se atinge este 6, adică trei mişcări
de translaţie de-a lungul axelor unui sistem triortogonal şi trei mişcări de rotaţie în
jurul aceloraşi axe.
După numărul legăturilor (k) ce le introduc, cuplele cinematice se clasifică în:
1 Dr. ing. Viorel Handra – Luca, “Mecanisme” , Institutul Politehnic Cluj Napoca, 1980 pag. 10 -13.
_________________________________________________________________________________ 16
____________________________________________________________________________________
_
- cupla cinematică de translaţie (gradul I şi II)
- cupla cinematică sferică (gradul III)
- cupla cinematică de rototranslaţie (gradul IV)
- cupla cinematică de rotaţie (gradul V)
- cupla cinematică de translaţie (sau cupla prismatică) (gradul V)
- cupla cinematică elicoidală (gradul VI)
În biomecanică, cupla cinematică reprezintă articulaţia dintre două piese osoase
(exemplu: braţ şi antebraţ, unite prin articulaţia cotului).
Articulaţiile reprezintă elementul-cheie în funcţionarea aparatului locomotor.

Există articulaţii cu mai multe grade de miscare, cum ar fi articulaţia umărului, dar
si articulaţii cu mai puţine astfel de grade – genunchiul practic se poate mişca
fiziologic doar în flexie si extensie (rotaţiile sunt aproape insesizabile).
Articulaţiile mobile - sinoviale - au fost clasificate după numeroase
criterii.Actualmente se acceptă clasificarea după forma suprafeţelor articulare care
cuprinde şapte varietăţi: 1. plană;
2. gynglim (balama);
3. trochoidă (pivot);
4. condilară;
5. elipsoidă;
6. selară;
7. sferoidală.
Toate formele suprafeţelor articulare pot fi grupate în ovoidale şi selare.

Mişcările şi mecanismele articulaţiilor. Se consideră posibile patru tipuri de
mişcări în articulaţii: 1. de alunecare
2. angulare
3. de circumducţie
4. de rotaţie.
Practic totdeauna există o combinaţie a lor care duce la existenţa unei infinităţi
de mişcări. În cazul suprafeţelor articulare de dimensiuni apropiate mişcările sunt de
amplitudine redusă, iar în cazul oaselor cu suprafeţe inegale, osul mai mobil are o
suprafaţă articulară mai mare iar mişcările sunt mai ample.
_________________________________________________________________________________ 17
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
1. Mişcările de alunecare - sunt simple, fără angulaţii sau rotaţii apreciabile ale
oaselor.În unele articulaţii mişcările de alunecare participă ca o componentă
importantă în combinaţie cu alte mişcări. Exemplu: în articulaţiile dintre oasele
carpiene şi dintre oasele tarsului.
2. Mişcările angulare - implică mărirea sau micşorarea unghiului dintre oasele
articulate. Ele se produc în jurul a două axe perpendiculare şi se întâlnesc mai ales la
membre:- flexie (îndoire) - extensie (îndreptare)- abducţie (îndepărtare) - adducţie
(apropiere)
3. Circumducţia - este mişcarea prin care un os lung sau un segment
circumscriu un spaţiu conic, cu vârful la capătul articular al osului şi cu baza la
capătul opus. Este derivată din compunerea mişcărilor angulare .Deci se pot descrie
de fapt două tipuri de mişcări: I. De tranziţie
II. De rotaţie (pure - de angulaţie - de circumducţie).
4. Rotaţia - în sens strict, reprezintă mişcarea executată în jurul axului
longitudinal al osului sau în jurul unui ax paralel cu acesta. Acest fel de rotaţii se
produc independent şi se numesc adjuncte. Sunt şi rotaţii care apar ca mişcări
însoţitoare ale altor mişcări principale, ca efect al geometriei suprafeţelor articulare.
Aceste rotaţii se numesc conjuncte. Cu excepţia mişcărilor de translaţie, toate
celelalte tipuri sunt de fapt mişcări de rotaţie (flexie - extensie, adducţie - abducţie).
Faţă de mecanică, în biomecanică nu exista toate tipurile de cuple. Astfel, aici

întâlnim mai ales cuple de rotaţie, cele elicoidale fiind foarte rare (articulaţia gleznei)
iar cele de translaţie sunt inexistente.
Descrierea mecanică a mişcărilor din cadrul unei articulaţii se face prin
descrierea rotaţiilor Euler şi Cardan pentru articulaţiile sferice şi rotaţiile Rodriques
pentru articulaţiile cilindrice.
2.2.2. Unghiurile lui Euler
Rotaţia sistemului de referinţă mobil faţă de sistemul de referinţă fix este

caracterizată de cei nouă cosinuşi directori ai matricei de rotaţie [R], care s-a văzut
că sunt legaţi prin şase relaţii. Se pot alege deci trei cosinuşi independenţi care să
descrie rotaţia rigidului, ceilalţi şase putând fi exprimaţi funcţie de aceştia. O astfel
de modalitate de studiu a problemei este deosebit de greoaie. Pot exista diverse
modalităţi de a alege trei parametri independenţi care să descrie rotaţia finită a
rigidului, cei nouă cosinuşi directori fiind exprimaţi în funcţie de aceştia.
O modalitate mult mai uzitată mai ales datorită suportului ei intuitiv este de a utiliza
ca parametri independenţi unghiurile lui Euler. În acest fel rotaţia globală este
obţinută prin intermediul a trei rotaţii plane, aplicate succesiv sistemului de referinţă
mobil. Reprezentând sistemul de referinţă fix şi pe cel mobil, unghiurile lui Euler se
obţin în felul următor: se intersectează planul Oxy cu planul O1x1y1. Dreapta de
_________________________________________________________________________________ 18
____________________________________________________________________________________
_
intersecţie este ON. Unghiul ψ făcut de Ox1 cu ON poartă numele de unghi de
precesie, iar unghiul ϕ făcut de Ox cu ON poartă numele de unghi de rotaţie
proprie. Al treilea parametru care va defini poziţia referenţialului Oxyz este unghiul
θ, numit unghi de nutaţie. Se prezintă modalitatea în care cele trei unghiuri definite
anterior pot fi utilizate ca parametri independenţi pentru definirea matricei de rotaţie.
Fig. 2.1
Se consideră sistemul de referinţă fix O1x1y1z1 şi sistemul de referinţă care sa

rotit odată cu rigidul, Oxyz (fig.2.1). Trecerea de la sistemul de referinţă fix la cel
rotit se face în următorii trei paşi:
- se execută o rotaţie plană de unghi ψa sistemului de referin ţă în jurul axei
Oz1 considerată fixă; sistemul de referinţă are o nouă poziţie definită de axele
Ox’y’z’, Oz ≡ Oz’. Axa Ox’ se mai notează şi ON şi poartă numele de axa nodurilor
(o rotaţie plană de unghi ψ care va fi definită de matricea de rotaţie [Rψ]).
- se menţine axa ON ≡ Ox’ fixă şi se execută în jurul ei o rotaţie plană de unghi
θ; sistemul de referinţă are o nouă poziţie definită de axele Ox”y”z”, Ox’ ≡ Ox” (a
doua rotaţie în jurul axei nodurilor, de unghi θ este exprimată prin matricea de rotaţie
[Rθ]).
- se menţine axa Oz” fixă şi se roteşte în jurul ei sistemul de referinţă cu unghiul
ϕ; se obţine sistemul de referinţă care defineşte poziţia finală a rigidului Oxyz, Oz”
≡ Oz (a treia rotaţie în jurul axei nodurilor, de unghi ϕ este exprimat ă prin matricea
de rotaţie [Rϕ]).
Matricea care reprezintă rotaţia este:
[R]= [Rψ][Rθ][Rϕ].
_________________________________________________________________________________ 19
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Facând calculele se obţine:
cosψcosϕ− sinψ ϕ θsincos − cosψ ϕsin − sinψcos cosϕ θ sinψ θsin
[R] = sinψcosϕ+ cosψ ϕ θsincos − sinψ ϕsin + cosψcos cosϕ θ − sin cosθ ϕ
= cosθ
sin sinθ ψ − sin cosθ ψ
=[{i} {j} {k}].
2.2.3. Unghiurile Bryan-Cardan
Trecerea de la un sistem de referinţă la celălalt se face prin trei rotaţii plane în

felul următor: prima rotaţie, de unghi Φ1 se face în jurul axei Ox1. Noul sistem de
referinţă va fi notat Ox’y’z’. Acum se face o a doua rotaţie, de unghi Φ2 în jurul axei
Oy’. Sistemul de referinţă devine Ox’’y’’z’’. În sfârşit, se face o rotaţie de unghi Φ3
în jurul axei Ox’’. Se obţine astfel poziţia finală a sistemul de referinţă Oxyz. Să
notăm matricele de rotaţie plană în cele trei cazuri cu [R1],[R2],[R3]. Deoarece
avem de-a face cu rotaţii plane avem:
1 0 0 cosΦ2 0 sinΦ1
[ ]R1 = 0 cosΦ1 −sinΦ1 ; [R2]= 0 1 0

0 sinΦ1 cosΦ1 −sinΦ1 0 cosΦ2
cosΦ3 −sinΦ3 0
[ ]R3 = sinΦ1 cosΦ3 0

0 0 1
_________________________________________________________________________________ 20
____________________________________________________________________________________
_
Fig.2.2
După transformări ale coordonatelor unui vector dintr-un sistem de coordonate în

altul şi după efectuarea calculelor obţinem matricea de rotaţie, de la sistemul de
referinţă mobil Oxyz la sistemul de referinţă fix. Ox1y1z1.
cosΦ2 cosΦ3 −cosΦ2 sinΦ3 sinΦ2
−sinΦ1 sinΦ 2 sinΦ3 +cosΦ1 cosΦ3 sinΦ2
sinΦ1 sinΦ 2 cosΦ3 +cosΦ1 sinΦ3 −sinΦ1 cosΦ2
sinΦ3 cosΦ1 +sinΦ1 cosΦ3
= cosΦ1 cosΦ 2
−sinΦ1 cosΦ1 cosΦ3 +sinΦ1 sinΦ3
2.2.4. Matricea de rotaţie
Am văzut că determinantul matricei de rotaţie are valoarea 1 şi inversa acestei

matrice este egală cu transpusa sa. Matricea de rotaţie este o matrice ortogonală, deci
nu schimbă lungimile. Asta înseamnă că dacă {v} este vector propriu va trebui să
avem [R]{v}={v} deci valoarea absolută a celor trei valori proprii trebuie să fie 1.
Dacă se dezvoltă ecuaţia caracteristică scrisă mai sus se obţine ecuaţia:
λ3 − I1λ2 + I2λ− I3 = 0
_________________________________________________________________________________ 21
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
unde:
I1 = tr[R]= e11 +e22 +e33

I2 =(e11e22 −e12e21)+(e22e33 −e23e32)+(e33e11 −e31e13) I3 =
det[R]=1
Punând condiţia ca λ = 1 să fie soluţie a ecuaţiei, se obţine relaţia:
1− I1 + I2 −1=0 sau: I1 = I2 = tr[R] deci ecuaţia caracteristică ia forma: λ3

−λ2tr[R]+λtr[R]−1= 0
Dacă eliminăm soluţia λ = 1 se obţine: λ2
−λ(tr[R]−1)+1=0 care ne dau celelalte două soluţii
pentru valorile proprii:
tr[R]−1 i 1− tr[R]−1 2
= cosϕ±isinϕ= e±iϕ
λ2,3 = ±
2 2
S-a putut face notaţia:
cosϕ= tr[R]−1;deci: sinϕ= 1− tr[R]−1 2
2 2
întrucât elementele matricei [R] , fiind cosinuşi directori, sunt subunitare, deci:
aii ≤1 . Atunci a11 + a22 + a33 ≤ a11 + a22 + a33 ≤3 şi tr[R]−1 ≤1.
2
2.2.5. Parametrii Euler-Rodrigues
Avem relaţiile trigonometrice:
1−cosϕ= 2sin2 ; sinϕ= 2sin cos

Să facem notaţiile:
_________________________________________________________________________________ 22
____________________________________________________________________________________
_
qo = cos ; { } { }q = n sin
Vectorul {q}are direcţia axei de rotaţie. El va avea aceleaşi coordonate atât în
sistemul fix cât şi în sistemul mobil. Coordonatele acestui vector se notează cu q1, q2
,q3 .
Se constată că avem relaţiile:
qo2 + q12 + q22 + q32 =1
şi 1−2{q}T{q}=qo2 −{q}T{q}=2qo2 −1
Rezultă matricea de rotaţie cu elemente scrisă în funcţie de parametrii
EulerRodrigues:
qo2 + q12 −q22 −q32 2(q1q2 + qoq3 ) 2(q1q3 −qoq2 )
[ ]R = 2(q1q2 −qoq3 ) qo2 + q22 −q32 −q12 2(q2q3 + qoq1 )
2(q1q3 + qoq2 ) 2(q2q3 −qoq1 ) qo2 + q32 −q12 −q22

Pentru elementele diagonale poate fi dată forma alternativă:
eii = 2(qo2 + qi2 )−1 (i =1,2,3) .

În funcţie de elementele matricei de rotaţie scrisă în termeni de cosinuşi directori,
parametrii Euler-Rodrigues pot fi obţinuţi prin relaţiile:
1 ejk −ekj qo = 1+tr[ ]R ; qi

= .
2 4qo
2.2.6. Legătura între Parametrii Euler-Rodrigues şi unghiurile lui Euler
Avem relaţia:
1+tr[R]=1+cθ+cθ(cψcφ− sψsφ) (c c − s s )=
+
ψ φ ψ φ
_________________________________________________________________________________ 23
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
=(1+cθ)[1+(cψcφ− sψsφ)]=(1+cθ)(1+cψ+φ)= 4cos2 cos2
De aici rezultă: qo = cos cos semnul putând fi ales arbitrar. Pentru

ceilalţi parametri se folosesc relaţiile:
e23 −e32 = sθ(cψ+cφ)= 4sin cos cos cos
de unde: q1 = sin cos . La fel se obţin q2 şi q3 .

Rezultă:
qo = cos cos ;
q1 = sin cos ; q2 = sin cos ; q3 = cos sin .

Din aceste formule rezultă şi relaţiile: cos2 θ = qo2 + q32 , sin2 θ = q12 +
q22 ; tgψ+φ= q3 ; tgψ −φ= q2 .

2 2 2 qo 2 q1
Secvenţa de program Matlab pentru reprezentarea rotaţiilor finite în cazul
utilizării unghiurilor Euler Bryant, pentru determinarea mişcării cu punct fix a unui
corp simetric faţă de o axă, cu două momente de inerţie egale.
r〈 kj i, 〉 := RZ j q( ⋅ )⋅ RY i q( ⋅ )〈 2〉 ⋅R1 + (1 0 1
R0 = r, R1 = l, R2 - H, înãltimea axului
)T⋅R0 (Ns j0 j1 ) := (36 0.. Ns 2 4, .. Ns )
i
T kj i, := (n + 1)⋅j + ν
:= (1 2 1 )
〈
KLu j, := kj u, ⋅nKL〈 u〉 := KL u 112⋅〉
ts〈 j0〉 :=E〈 2〉 ⋅3 ts〈 〉 j1 :=RZj12 (⋅
col(KL) = 113 )
⋅π⋅5−1 〈 1〉 ⋅R0+ts〈 j1〉
T 〈 )
〈 Ns u⋅ 〉 2〉 ts :=E ⋅R2⋅(u jc
am := (12 7 12 )
(n i j ) := (36 0.. n 0.. m ) := 0.. kNs Ns, kn n, = 1368 Ns =
〈 0〉 〈 2〉 〈 1〉 〈 0〉 〈 2〉 36
B := E × ν B := ν × B B := ν r := B⋅rt ts:= B⋅ts P := B P⋅ ⋅aw jp := 0.. 9
〈 66.281 −82.905 0 0
〈 2⋅a+1〉 a〉 0 57.801 0
b := B ⋅ama P = 0 −40.114 0 5.197 −12.596 0 0
_________________________________________________________________________________ 24
__________________________________________________________________________________
___
0 133.64 0 168.64 227.823 0 168.64 bl := B RE⋅(ϕ) ⋅ama
(NS j0 j1 ) := (12 0.. NS 2 4, .. NS ) 0 5.56 0 3.75
〈 0 −8.47 bl =
〈 2⋅a+1〉 a〉
bl := B RE⋅(ϕ) ⋅ama, 0 0 −0.05 0 5.58 0 7.24 col(rt) =
2738
〈 j0〉 〈 2〉 〈 〉 j1 ( − 1 〈 1〉) kNs Ns, = 36.986

T
ts := E ⋅Rs0 ts := RZ j1 2⋅ ⋅π ⋅5 ⋅Rs0 T
R = (3 0.7 7 ) NS := 36 Rs := (5 .9 14 )
0 4144
KL =
)
36 4180 (
(is js qs ) := 0.. Ns 0.. Ns 2⋅π ⋅Ns− 1 ksjs , is := (NS
T
R := (3 .7 7) (n m ) := (36 36 )
T
−1 q := n ⋅ ⋅π2 is
ν := (2 1 1.2 ) + 1)⋅js + r〈 ksjs is, 〉 :=RZ js qs( ⋅ )⋅ RY is qs( ⋅ )〈 〉 2
〈 〉a 〈 〉a ( 〈 〉 a )− 1 T
⋅Rs1 + (1 0 1)T⋅Rs0
B := B ⋅ B B := Pr B⋅ 〈 ksis js, 〉 〈 ksjs is, 〉

k 〈k to := r rt := EXT r to( , )
〈 i j, 〉 j i, 〉
to := r rt := EXT r to( , )
k 〈k 〈 〉 j1 〈 Ns u⋅ 〉 〈 2〉
〈 i j, 〉 j i, 〉
u
to := r rt := EXT r to( , ) + ts ts := E ⋅Rs2⋅ r := B RE⋅ (ϕ)⋅rt
〈
〈 2⋅a+1〉 a〉
ks 3
ts:= B RE⋅ (ϕ)⋅ts P := B P⋅ ⋅aw jp := 0.. 9 KS := Ns Ns, jσ := 0.. KS⋅2 col(rt) = 2.738 × 10 r0 :=
rt ts
B⋅ t0 := B⋅
r ts P bl r0 t0
b0, ax, 0, jσ, 0, j0 , 0, jp , 0, ax, 0, jσ, 0, j0
_________________________________________________________________________________
25
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 2.12. Reprezentarea mişcării cu punct fix a unui corp simetric utilizând
unghiurile Euler Bryant
Aceste rotaţii sunt utilizate în vederea observării mâinii ca punct de sprijin

pentru sferă (minge) cât şi a modului de funcţionare a articulaţiei sferice de la nivelul
umărului.
2.2.7.Grupe şi lanţuri musculare
Citându-l pe prof.dr. A. Iliescu, putem spune că: „Cuplurile şi lanţurile cinematice –

formate din pârghii osoase articulate mobil – au ca organe motorii muşchii striaţi din
jurul articulaţiilor. Un cuplu cinematic este mobilizat de mai mulţi muşchi, care
alcătuiesc pentru fiecare grad de libertate al cuplului câte o grupă musculară
funcţională. (în articulaţia cotului, care are două grade de libertate, există două grupe
musculare flexori şi extensori; la articulaţiile cu mai multe grade de libertate vom
avea mai multe grupe musculare funcţionale – a flexorilor, a extensorilor, a
abductorilor, a adductorilor, a rotatorilor mediali si a rotatorilor laterali – articulaţia
coxofemurală).”2
Fiecare lanţ cinematic este alcătuit din mai multe grupe musculare, constiutidu-se
astfel lanţuri musculare. Intrucât majoritatea mişcărilor omului sunt mişcări
complexe, şi în realizarea acestora sunt mobilizate mai multe grupe musculare cu
acţiune sinergică sau antagonistă şi cupluri cinematice.
Exemplu: - mişcarea de aruncare a mingii de baschet la coş
- acest lanţ este format din - flexorii degetelor, flexorii pumnului, extensorii
cotului, anteductorii braţului, ridicătorii şi muşchii care basculează scapula lateral.
În mecanică, ca şi în biomecanică, definim lanţul cinematic ca o reuniune de
elemente cinematice legate între ele prin cuple cinematice. Acestea pot fi:
a) Deschise – caracterizat prin numerose mişcări date de suma gradelor de
libertate a tuturor articulaţiilor care intră în compunerea sa –
(exemplu: membrul superior liber) (fig.2.13)
b) Închise – caracterizat printr-un număr limitat de mişcări. – (exemplu:
sprijinul membrului inferior pe sol) (fig.2.14)
În corpul omenesc există trei lanţuri cinematice principale:
- lanţul cinematic al trunchiului (trunchi, cap, gât)
- lanţul cinematic al membrelor superioare
- lanţul cinematic al membrelor inferioare
Fiecare lanţ cinematic este alcătuit din mai multe grupe musculare, constiutidu-se
astfel lanţuri musculare.
2 A. Iliescu, „Biomecanica exerciţiilor fizice şi sportului” 1975, editura Sport – Turism, pag 7
_________________________________________________________________________________ 26
____________________________________________________________________________________
_
Mai nou, o noţiune care înglobează atât lanţurile cinematice deschise cât şi cele
închise este aceea de sistem multicorp.
Fig.2.13. Lanţ cinematic deschis Fig.2.14. Lanţ cinematic închis
2.3 Aruncarea, caracteristici generale
În acest capitol voi încerca dau o definiţie cât mai exactă a termenului generalizat
de „aruncare” iar mai apoi, pornind de la definirea lui să ajung la o taxonomie a
aruncărilor din diferitele sporturi. Astfel, putem defini aruncarea ca:
„act motric, trimiterea unor obiecte la distanţă prin valorificarea forţei explozive,
procedeu tehnic în probe sau jocuri sportive” Aruncarea trebuie privită din 3 puncte
de vedere:
ca deprindere motrică de bază ca
deprindere aplicativ - utilitară
ca deprindere specifică unor ramuri şi probe sportive Plecând de
la următoarea expresie a termeniilor:
ARUNCARE = LANSARE = LOVIRE
ARUNCAREA - poate fi explicată, ca acţiunea de transmitere a unui obiect

la distanţă prin utilizarea energiei cinetice a corpului.
Pornind de la această definiţie putem să facem o selecţie a sporturilor în care
intervine aruncarea, ca deprindere specifică unor ramuri şi probe sportive. Totodată,
putem considera că şi pasa (procedeu tehnic de transmitere a obiectului) este tot un
fel de aruncare.
_________________________________________________________________________________ 27
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Clasificarea aruncărilor va fi finalizată după realizarea studiilor de
biomecanică specifice fiecărei aruncări din fiecare sport şi gruparea acestora după
aspectele biomecanice comune.
Capitolul 3 MIŞCĂRI ÎN JOCUL DE BASCHET
3.1 Elemente de analiză biomecanică în baschet
3.1.2 Analiza biomecanică a aruncărilor la coş în jocul de baschet
3.1.2.1 ARUNCAREA LA COŞ - CARACTERISTICI

- este elementul tehnic fundamental al jocului de baschet
- este rezultatul eforturilor depuse de toţi jucătorii
- fineţea rezultă din îndemânare
- necesită o fină coordonare neuromusculară
- este influenţată de factori interni de natură biomecanică tehnică de execuţie
corectă – trebuie să respecte acelaşi mecanism de bază, indiferent de
variabilitatea condiţiilor în care se face aruncarea la coş
echilibru – corpul trebuie să se afle în echilibru mai ales în faza
finală a aruncării
aprecierea distanţei de aruncare
coordonarea dintre braţe şi picioare – coordoanrea perfectă
neuromusculară sdetermină o concentrare a forţelor care compun
acţiunea pe direcţia traiectoriei de aruncare a mingii, uşurând
condiţiile de execuţie; în timpul acesteia apare un raport direct între
mişcările braţelor şi picioreleo; unighiurile formate de gambă –
coapsă şi braţ - antebraţ se deschid aproape concomitent.
Factori interni de ordin psihic
• concentrarea atenţiei – e raportată la factorii perturbatori – stare
de start, stare de oboseală, gradul de antrenament sau stăpânirea
tehnicii de execuţie, a procedeului de aruncare, reacţia faţă de
coechipieri;
• încrederea în reuşita aruncării – e determinată de starea
emoţională a jucătorului, de pregătirea sa, de stabilitatea
sistemului nervos, de dispoziţia de moment:
_________________________________________________________________________________ 28
____________________________________________________________________________________
_
• relaxarea în special a încheieturii mâinii asigură mingii un zbor
lin, pe o traiectorie optimă şi cu un efect corespunzător.
Factori externi – sunt legaţi de materiale instalaţii loc de desfăşurare
- aruncarea la coş prezintă o mare varietate de procedee de execuţie o de pe
loc o din deplasare în dribling o din săritură
3.1.2.2 ARUNCAREA LA COŞ – CLASIFICARE

În anexa 1 este prezentată o clasificare a aruncărilor la coş existente în jocul de
baschet, fapt ce ne va permite mai apoi o analiză biomecanică a unora dintre acestea.
3.1.2.3 ARUNCAREA LA COŞ - DESCRIERE

a) Aruncarea la coş cu o mână din fată, de pe loc
reprezintă procedeul fundamental în jocul de baschet se poate adapta cu mai multă
eficacitate la condiţiile de execuţie din deplasare sau din săritură
din punct de vedere biomecanic, aruncarea la coş cu o mână prezintă unele avantaje
faţă de cea cu două mâini, unde impulsul determinat de două forţe cere: - o mai
bună coordonare
- forţe egale de împingere
- timp mai mare de pregătire şi condiţii mai favorabile de execuţie a aruncării
în pregătirea aruncării sunt folosite ambele mâini iar finalul ei se realizează
cu o
singură mână (există doar un singur plan director).
Descrierea tehnicii de execuţie:

Pozitia iniţială:
- mingea este ţinută cu ambele mâini în priză asimetrică, în dreptul pieptului
la nivelul bărbiei. Palma mainii care execută aruncarea se află înapoi şi
puţin sub minge, cu degetele răsfirate şi cotul orientat în jos, unghiul dintre
braţ şi antebraţ este de 900. Privirea este îndreptată spre reperul de pe panou.
- Jucătorul în poziţie fundamentală medie este orientat către coş, cu trunchiul
puţin aplecat înainte, cu tălpiile paralele şi depărtate, piciorul braţului de
aruncare fiind cu ½ talpă înaintea celuilalt. Greutatea este repartizată egal
pe ambele picioare.
Execuţia aruncării începe prin tripla flexie a membrelor inferioare, determinând
coborârea CGG. Mingea ramâne la nivelul bărbiei. Urmează impulsul simetric dat de
membrele inferioare, ca urmare a unei triple extensii, concomitent cu ducerea braţelor
sus (deplasarea pe direcţie a CGG);
_________________________________________________________________________________ 29
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
- trecând prin această poziţie intermediară, mingea continuă să fie ţinută cu
ambele mâini în priză asimetrică până ce cotul braţului de aruncare ajunge
la nivelul umărului. Braţul opus urmăreşte mişcarea având rol de echilibrare
a mingii şi de protejare a acesteia.
Mişcarea finală este dată de biciuirea palmei (flexia palmară pronunţată). În finalul
execuţiei corpul este împins pe vârfuri cu greutatea deplasată pe piciorul din faţă;
braţul de aruncare este întins în sus şi înainte cu plama orientată în jos, degetele
răsfirate. Degetele index şi mijlociu sunt orientate spre coş.
Greşeli frecvente:
- poziţia iniţială incorectă
- priza nu este asimetrică, braţul opus braţului de aruncare este poziţionat
incorect (prea pe spate – poziţia de pâlnie, sau prea deasupra – determinând
apăsarea şi blocarea braţului de aruncare)
- în timpul flexiei, mingea nu râmăne la nivelul bărbiei, determinind

executarea unor mişcări în plus:
- cotul braţului de aruncare este orientat spre exterior;
- lipsa de coordonare braţe – picioare
- nerealizarea în momentul final al aruncării, a biciuirii palmare, iar planul
palmei este perpendicular pe direcţia aruncării;
Analiza biomecanică:
- în acest procedeu de aruncare se îmbină efortul static cu cel dinamic
- efortul static: - se realizează de către musculatura antagonistă (lanţurile
musculare ale membrelor inferioare şi ale trunchiului prin efort de
echilibrare) - muşchii şanţurilor vertebrale, tripla extensie de la nivelul
membrelor inferioare
- efortul dinamic: constă din extensia coordonată şi dozată a membrelor
inferioare şi superioare. Mişcarea este asigurată de: - flexorii degetelor,
Flexorii pumnului, Extensorii cotului, Anteductorii braţului, Ridicătorii şi
muşchii care basculează scapula lateral. Este o miscare de tip învingere
- după aruncare efortul muscular dinamic se schimbă în activitate dinamică
de cedare, care asigură în mod elastic poziţia şi constituie, în acelaşi timp,
o bază pentru mişcăriile care urmează.
_________________________________________________________________________________ 30
____________________________________________________________________________________
_
a) b) c)
Fig. 3.1 – aruncarea la coş de pe loc a) poziţie iniţială, b) poziţie intermediară, c
)poziţie finală
Descrierea din punct de vedere mecanic a tehnicii de execuţie:
Fig 3.2 – aruncarea la coş de pe loc (descriere mecanică)
_________________________________________________________________________________ 31
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
r0, i , b0, j r0, ic, b0, jc, ba0, ιn

Poziţia iniţială Poziţia intermediară şi finală
Fig. 3.3 – Aruncarea la coş de pe loc
Mecanic – matematic, gestul aruncării se proiectează proiecteză doar prin condiţiile

iniţiale ale lansării mingii, cu sau fără efect girodinamic, în cele 3 coordonate care
definesc lansarea :
r r
vo = vo e (3.1)
r r
ω= ω t (3.2)
r
vo - vectorul viteză iniţială cu cele trei coordonate în 3D, vo - modulul, intensitatea,
măsurată în [m.s-1] , er - vectorul ce defineşte direcţia şi sensul, definit prin două
coordonate, a treia fiind vo intensitatea vitezei de lansare, ωr vectorul viteză unghiulară
indusă de lansarea cu efect giro-dinamic, ω intensitatea vitezei de -1] în jurul axei
definită prin versorul tr. rotaţie, măsurată în [rad.s
0 2 4 6
_________________________________________________________________________________ 32
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 3.4 - lansarea mingii Fig. 3.5 – schematizarea mecanică a

braţelor şi momentul lansării
b) Aruncarea la coş din alergare

Dinamismul jocului de baschet se caracterizează prin rapiditatea succesiunii
fazelor de joc, rapiditate conferită şi de precizările regulamentare (timp de atac –
24 secunde). Aruncarea din alergare poate fi precedată de dribling sau pasă.
Aruncarea la coş din alergare se compune din:
- dribling în alergare
- prinderea mingii (din dribling sau din pasă)
- realizarea celor 2 paşi,
- desprinderea
- zborul,
- aruncarea propriu-zisă la coş
- aterizarea
1. La aruncarea la coş din alergare precedată de dribling, înaintea prinderii
mingii, jucătorul va da un impuls mai puternic mingii în aşa fel încât prinderea mingii
să se facă pe piciorul echivalent braţului de aruncare (aruncare cu mâna dreapta,
prinderea mingii se face pe piciorul drept).
- După prindere, pe parcursul primului pas (cel cu dreptul - care
este şi cel mai lung) mingea este ridicată la piept.
- Urmează apoi o păşire cu stângul (mai scurtă) care are rolul de a
frâna viteza de translaţie a jucătorului şi de a pregăti despinderea (rularea
tălpii piciorului de la călcâi spre vârf). Pe parcursul acestui pas, jucătorul
ridică mingea în poziţie de aruncare.
- Desprinderea de sol se face pe verticală, prin pendularea

piciorului drept (îndoit din articulaţia genunchiului) dinspre înapoi spre
înainte, şi ducerea coapsei acestuia la orizontală şi chiar mai mult (pasul săltat
din atletism) În acest moment piciorul de bătaie (stângul) şi corpul este întins
şi uşor orientat spre înainte (corpul). Odată cu săritura are loc şi întinderea
braţului de aruncare.
- Realizarea aruncării propriu-zise, are loc în punctul maxim al
înălţării iar execuţia nu diferă de aruncarea la coş de pe loc. Finalizarea
acesteia se relizează prin impulsul dat mingii de către degetul mijlociu (acesta
fiind ultimul care atinge mingea) prin flexia palmară din articulaţia pumnului
( braţul întins, palma orientată în jos, degetele răsfirate).
_________________________________________________________________________________ 33
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
- aterizarea se face pe piciorul de desprindere (desprindere pe
stângul, aterizare pe stângul), iar amortizarea se face prin coborârea piciorului
drept si flectarea genunchilor.
Analiza biomecanică:
Fiind o aruncare complexă care îmbină particularităţiile biomecanice ale alergărilor
cu cele ale săriturilor, aruncare la coş din alergare necesită o foarte bună coordonare
neuromusculară. Pe parcursul aruncării distingem trei tipuri de activitate musculară:
- Activitatea dinamică de învingere – faza alergării şi faza de zbor;
- Activitatea dinamică de cedare – frânarea vitezei de translaţie a
jucătorului şi transformarea acesteia în desprindere pe verticală (lanţul triplei
flexii - lanţul triplei extensii);
- Activitatea statică de echilibrare – musculatura antagonistă a
trunchiului şi a membrelor inferioare. ( momentul aterizării).
Fig. 3.7 – Lanţurile musculare care Fig. 3.8-Lanţurile musculare care

asigură amortizarea pe piciorul drept asigură mişcarea de impulsie pe piciorul
stâng
_________________________________________________________________________________ 34
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 3.9 – Lanţurile musculare care intervin în aruncarea la coş din alergare
(momentul desprinderii şi al aruncării propriu-zise)
2. La aruncarea la coş din alergare precedată de pasă, are acelaşi mod de

execuţie tehnică ca şi la aruncarea descrisă mai sus, cu excepţia faptului ca prinderea
mingii se realizază în momentul primei păşiri (faza de zbor) şi este amortizată printr-
o uşoară flexie a braţelor şi aducerea ei spre poziţia de aruncare.
Fig. 3.10 – aruncarea la coş din alergare
Din punct de vedere al descrierii biomecanice putem spune că lanţurile musculare

care realizează mişcare sunt aceleaşi ca si la aruncarea din alergare precedată de
dribling, cu excepţia faptului ca pe prima parte a mişcării lanţurile musculare ale
membrelor superioare realizează o activitate musculară de cedare (pentru prinderea
pasei) în condiţiile unui efort static de echilibrare.
_________________________________________________________________________________ 35
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Descrierea din punct de vedere mecanic a tehnicii de execuţie
i1 := 0.. 7 j1 := 0.. 2 i1 := 8.. 16 j1 := 8.. 10

1.7 1.7
− .65 − .65
r1 , i1 r 1 , i1
0.35 0.35
bs 1 , j1 −1 − 0.333 0.333 1 bs 1 , j1 −1 0 1 2
−1 −1
r bs r r bs
r0, i1 , 0, i1 , 0, j1 0, i1 , 0, i1 , 0 , j1 Fig. 3.11 – primul pas - păsire pe Fig.
3.12 – pasul 2- pasul
piciorul drept pregătitor aruncării
i1 := 17.. 23 j1 := 11.. 13 i1 := 24.. 30 j1 := 14.. 17

1.7 1.7
− .65 − .65
r 1 , i1 r 1 , i1
0.35 0.35
bs 1 , j1 1 1.667 2.333 3 bs 1 , j1 2 2.667 3.333 4
−1 −1
r bs r r bs
r0, i1 , 0, i1 , 0, j1 0, i1 , 0, i1 , 0, j1
Fig. 3.13 – pregătirea pentru Fig. 3.14 – pasul săltat spre coş ultima
parte a aruncării ( tripla (aruncarea propriu-zisă) flexie)
_________________________________________________________________________________ 36
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 3.15 -Aruncarea din alergare – reprezentare grafică completă
c) aruncarea la coş din săritură

Ca şi la aruncarea la coş din alergare, aruncarea la coş din săritură poate fi
precedată de dribling sau pasă. Fazele acestei aruncări sunt:
- prinderea mingii (din dribling sau din pasă)
- pregătirea desprinderii prin oprirea (într-un timp sau în doi timpi)
- desprinderea cu realizarea aruncării propriu-zise
- aterizarea

În descrierea tehnicii de execuţie a acestei aruncări, momentul cel mai important îl
constituie bătaia (sau oprirea, într-un timp sau în doi timpi), fază premergătoare
desprinderii. Jucătorul trebuie să realizeze o frânare , care să îi pemită să transforme
viteza de deplasare în viteză ascensională.
În cazul opririi într-un timp, jucătorul execută o frânare bruscă pe ambele picioare,
fapt ce îi permite obţinerea viteze de ascensionare. Un rol important în acest caz îl au
articulaţile genunchilor şi ale gleznelor, care prin realizarea triplei flexii, determină
coborârea centrului de greutate al corpului. În această fază, mingea se găseşte în
poziţie de aruncare. În cazul opririi în doi timpi, piciorul pivot realizează frânarea,
prin rularea călcâi-talpă-vârf, iar celălalt picior, liber, se aduce lângă piciorul pivot.
Odată cu începerea triplei extensii la nivelul membrelor inferioare are loc şi întinderea
braţelor, iar în momentul maxim al desprinderii are loc lansarea mingii. Aruncarea se
încheie cu braţul întins, palma orintată în jos pe direcţia aruncării. Aterizarea se
realizează pe ambele picioare, usor depărtate, iar amortizarea acesteia se realizează
prin flectarea genunchilor . Analiza biomecanică:
_________________________________________________________________________________ 37
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
În cazul acestei aruncări, analizatorul vizual are un rol important în aprecierea
distanţei şi direcţiei jucătorului faţă de coş. Totodată această aruncare necesită o fină
coordonare neuromusculară, simţ al echilibrului foarte bine dezvoltat.
Particularitatea
acestei aruncări constă în
faptul că jucătorul se găseşte
în aer, de aceea fazele
premergătoare aruncării,
adică bătaia şi desprinderea
sunt fazele cheie care
trebuie să asigure
ascensionarea corpului
pe verticală. Eficienţa
aruncării este dată de
membrele superioare.
Fig. 3.16– Aruncarea la coş

din săritură
3.2 Dinamica mingii în jocului de baschet
Evoluţia jocului de baschet, determinată în principal de regulament, dar si de

calităţile bio – fizice ale jucătorilor m-a determinat să realizez o dinamică a mingii în
jocul de baschet. Pentru aceasta am ales o fază dintr-un meci de baschet feminin, din
cadrul Campionatului Naţional de Junior II, între echipele clubului Gravity Tg.
Mureş (unde activez ca antrenoare), şi echipa Gimnaziului „Ceuşianu” din Reghin.
Astfel, din înregistrarea video am calculat timpul total de desfăşurare a fazei (din
momentul repunerii mingii în joc până în momentul aruncării acesteia la coş),
obţinând un timp de 12 secunde, timpul total de atac (conform regulamentului FRB)
fiind de 24 de secunde .
La faza de joc studiată au participat 4 jucători din atac ai echipei Gravity Tg.
Mureş (care au luat contact cu mingea) - nr. 4, nr.9, nr. 8, nr. 5
Astfel, jucătorul cu nr. 4 repune mingea la jucătorul cu nr. 9 – timpul necesar
pentru realizarea acţiunii fiind de 2 secunde. Jucătorul cu nr. 9 primeşte, mingea,
pivoteză şi execută trei driblinguri cu mâna dreaptă în terenul de apărare – timpul
necesar fiind de 4 secunde, distanţa parcursă fiind de 5,20m, după care îi pasează
jucătorului cu nr. 8. Acesta face un dribling cu mâna stângă, un cross – over dribling
(schimbarea mîinii în dribling) după care continuă cu încă 3 driblinguri pe mâna
dreapta. In tot acest timp el parcurge distanţa de 7,45m într-un interval de timp de 4
_________________________________________________________________________________ 38
____________________________________________________________________________________
_
secunde. Apoi pasează la jucătorul cu nr. 5 . Distanţa parcursă de minge în urma pasei
este de 6,80m într-un interval de 1 secundă.
Jucătorul cu nr. 5 recepţionează mingea după care face o fentă şi îi pasează din nou
jucătorului cu numărul 8 (care pătrunde fără minge). Distanţa parcursă de minge este
de 3m într-un interval de 1 secundă. Jucătorl cu numărul 8 recepţionează mingea
(secunda 11) şi aruncă la coş din alergare. (secunda 12). Distanţa parcursă de
jucătorul cu nr. 8, cu mingea în mână este de 2,75m.
Cunoscând toţi acesti parametrii (timpul total de desfăşurare al acţiunii, timpul
pentru fiecare fază în parte, înălţimea driblingului – 0,80 cm, dribling normal şi 0,45
cm cross – over dribling, distanţa parcursă de jucătorul cu minge în momentul
driblingului şi a mingii în momentul pasei), putem să conturăm o dinamică a mingii
(fig. 23)
În figura de mai jos: - jucătorul este reprezentat de
- pasa
- dribling
- mingea
_________________________________________________________________________________ 39
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 3.17 – dinamica mingii în jocul de baschet – prezentare grafică în AUTOCAD
_________________________________________________________________________________ 40
____________________________________________________________________________________
_
3.4. Schematizarea mecanică a driblingului, mingea mână – sol,

secvenţă de program MathCad
rδ〈 k0 6, 〉 = 0.032
k ,〉
rδ1, 1
Τs0 Τs1
iσrδ〈 0 12 = 0.094
Zh(t) 0.8
(
Zp Τs 0.5 Zp(t)
0.6 1)rδ〈 k0 7, 〉 = 0.0420.85
(
Zp Τ s 1 )0.4
0.144
Ζp(t)
0.2 − 0.1 0 0.1〈 k0 13, 〉
0.099 rδ =
rδ0, iσ 0 0.05 0.1 0.15 0.2 0.709
ip := 0.. 12 jp := 0.. 31 t 3 5.255
(
Τs 3 := rδ0 18, + Τs 1 − rδ0 6, ) 0.0315303 dτ⋅10= 10.3365.255
〈 18〉 0.125
rδ =
−7
Τs = −3.1 × 10 0.1250777 rδ1 18, = −3.1 × 10
Τs 3 = 0.187
0.1870948
k
〈 0, ip+19〉
rδ ( δ
:= rδ0, ip+6 + Τs 1r 1, ip+6
T
)
0.0935474 1 −7
rδ1 , jp
0.5
(
Zp Τ s 1 )
rδ0, jp
Fig. − 0.1 0 0.1 0.2 3.22. –
Reprezentarea matematico – mecanică a driblingului
_________________________________________________________________________________ 41
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
0 0
1 0 ⋅rD
0 3
1.8
− 0.2 − 0.2 8.82
0.85
rD
rD0 , k 1, k
1, i 1, i
Fig.3.23 – reprezentarea grafică

a driblingului şi a terenului în 3D
în MathCAD
3.5. Reprezentări geometrice pentru prinderea mingii. Triunghi în

sferă
_________________________________________________________________________________ 42
____________________________________________________________________________________
_
În vederea unei mai bune imagini în reprezentarea mişcăriilor am încercat să
schiţăm în programul MathCad, mâna si mingea, ţinerea mingii, punctele de sprijin
ale miigii pe palmă.
ax
ax
Fig. 3.24. Mâna jucătorului
Capitolul IV DETERMINAREA TRAIECTORILOR

MINGII
Scopul acestui capitol este modelarea a trei dintre aruncările de efect ale mingii
de baschet la coş în vederea definirii unui program de măsurare a giroefectului din
momentul percuţiei panoului şi respectiv al buzei coşului de baschet, atunci când
mingea loveşte panoul lateral faţă de poziţia coşului respectiv atunci când se loveşte
chiar de buza coşului şi ricoşând, cade totuşi în coş, obținându-se unele marcări de
spectacol. De asemenea, teza de doctorat îşi mai propune programul de determinare
(măsurare) a frecării de rostogolire a mingii pe buza coşului şi regizarea aruncării
astfel încât mingea plasată printr-un fel de aşezare pe buza coşului să se angajeze în
echilibru dinamic de rostogolire cât mai îndelungată chiar pe buza coşului.
Metodele de cercetare utilizate sunt modelarea matematică prin ecuaţiile de
mişcare; măsurători experimentale ale cuplajului energetic între mişcarea de rotaţie
şi cea de translaţie în timpul şocului (impactului) elasto-plastic cu frecare (model
Coulombian – Coriolis).
_________________________________________________________________________________ 43
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
4.1 Ecuaţiile de mişcare
Poziţia unui corp în spaţiu, la un moment dat, este definită faţă de un sistem de
referinţă, fiind stabilită după o traiectorie care este exprimată prin ecuaţiile
parametrice ale mişcării. În cele ce urmează este prezentată secvența de calcul
MathCad care studiază rostogolirea mingii de baschet pe inelul orizontal. Sunt
prezentate, în cadrul programului, ecuaţiile reprezentărilor grafice:
Reacţiunile căii de rostogolire sunt : r r

Tt, TN - forţele de aderenţă ale inelului, orientate după direcțiile t şi respectiv N ; N –
reacţiunea normală a căii de alunecare orientată după direcția normală nr, precum şi
cele două componente ale cuplurilor de frecare, cel de pivotare, opus vitezei
unghiulare de spin ωs pe direcţia nr, şi cel de frecare la rostogolire, opus vitezei ωr ,
modelate coulombian :
Tt −µ Mp − psgn(ωs )
= N, =− N, (4.1)
TN µ Mr ssgn(ωr )
µ - coeficientul de frecare, p, s, - braţele de frecare de pivot şi respectiv de rostoglire,
în modelarea coulombiană a contactului mingii cu inelul, cele două componente fiind
pe cele două direcţii [ t N] care definesc “planul rectifiant” al traiectoriei contactului
_________________________________________________________________________________ 44
____________________________________________________________________________________
_
minge – inel în rostogolirea pivotantă pe inelul coşului, până la despriderea de acesta,
urmată de căderea liberă în coş, în “planul rectifiant” al desprinderii.
c(α) g
N s(α) =m (R − r ⋅c(α))ω2
rg R (4.2) ⇒tg(α) = ω2 r − c(α) , sau notând cu ρc = R −
avem pentru rostogolirea pură a mingii pe

g inelul coşului :
⇒ g
⇒, (4.3)
În realitate, inelul acuză o împotrivire la Mingea de simetrie sferică are

rostogolire, prin cuplul de frecarea : Tr(JC ) = 3Jax = 2JP ,
JA ⋅ε =-s N⋅ , (4.4)
2
5 2 JP = mr2 ; ⇒Jax = mr2,
JAIR = ⋅m r⋅ 3
3 şi aplicând teorema de translaţie a lui
(4.5) Steiner avem în A, axa instantanee de
3s n 3 rostogolire (AIR) din contactul cu inelul
⇒r ⋅ε = − ⋅g →− σ⋅g
5r 5
N r ⋅c(α), raza cercului centrului de inerţie al
T mingii,
ϕ
N r r r 0 r gt
G
Fc α (4.6) JA = Jax + m r⋅ 2 ⇒JA = 35 ⋅m r⋅ 2 . (4.7)
Viteza unghiulară a rotaţiei centrului de inerție, care repreintă mişcarea
r
absolută ωC , în jurul axei de revoluţie a coşului, se
descompune în cele două componente ale bazei locale a
C
contactului instantaneu, ωr - viteza de rostogolire în jurul
α
AIR
p
(Axa Instantanee de Rotaţie )şi ωp - viteza de
_________________________________________________________________________________ 45
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
pivotare, pe direcţia n
ωC ⋅ c( )α = ωr (4.8)
s( )α ωp
Ţinând seama de faptul că momentul JΑΙΡ 5 m r⋅ 2 de inerţie

P
ωr 1 6σr
contactul A este JP ≡ Jax = 2 ⋅m r⋅ 2 , 3 r ⋅ = ⋅r ⋅ω −0 ⋅gt , (4.9)
ωp 1 15σp
Degajăm tot din ecuaţia de mişcare
(4), unde JA este tensorul de inerţie din
unde {σr σp } =
s p
contactul instantaneu A, braţele de frecare
r r
la rostogolire şi respectiv de pivotare
raportate la raza mingii r .
în jurul axei n de pivot din JA = = ⋅ ,
J 2 3
_________________________________________________________________________________ 46
____________________________________________________________________________________
_
〈 1〉
3
O2 := 0 ω := e(α)⋅ω0⋅s(α) ic := 0..
2 1 π 3
ω := ω +e α + ⋅ω0 ⋅c ( α ) ω := O
2
2
ω1 , ic
4 T 2
ω( t) 0
1
ωD
2 0,3
ω( t) 1 0 2
ω0 , ic
0 1 2 3 Fig. 4.2 Descompunerea mişcării CdI în
t cele două componente
Fig. 4.2 Variaţia vitezelor
unghiulare în timp,
π ωωpr
0 – de rostogolire,
1 - de pivotare [rad/s] ωc e= ( )α e(α + 2)
T
Fig. 4.3 intrări si ieşiri în/din rostogolirea mingii pe inel Ir := (5 2)
4.2. Căderi la coş spectaculoase
Sunt prezentate secvenţele de program MathCad care oferă soluția numerică pentru
câteva aruncări spectaculoase la coş, întâlnite în jocul de baschet.
_________________________________________________________________________________ 47
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
C := ln 10 (3) Θu := Iru⋅
2⋅π
ωs := 9⋅π
T
R = (30.5 )
T
rM := (.1425 .24 ) g = 9.807m s
-2
m
m+1
− C⋅t −2
Me := 2 f t m( ,) := 1 − e t := 0 10, .. 1 Rs(t) := f 1( − t , Me)⋅[ 1 −(1 − c(α)) ] ⋅R
t := 0 10, − 2 .. 1 Me := 2 g := 9.807
0 0.5 1 ρc1,ke
r1
,κ
0
10
2,je
t
5 2,i
ρc2,ke
2, je
_________________________________________________________________________________ 48
____________________________________________________________________________________
_
r2 , κ
2,i ρc0,ke
,r0,κ
2,je 2,i
Fig. 4.7 căderea mingii în coş pe o

elice conică
ρc0, ke ,r0,κ
T
Fig. 4.9 intrări si ieşiri în/din rostogolirea mingii pe inel Ir := (4 2)
( ) = (51.125
gd αT 51.731 )
T
Desc = (−0 −0 )
TmT = (0.895 0.854 ) vm〈 u〉 :=

RX
(αu)〈 1〉 ⋅vmu
1
0 0
vm = 4.288 4.072 Vm1 , u
∆( vo0
, )
5.319 5.162 8
∆( vo1
, ) 6 6.5 7 7.5
〈 2〉
g E:= ⋅g
v0:= (7 7.3 6.9 )T vo 0 1:= , .. Vm

9
Fig. 4.11 Vitezele minime de aruncare ale mingii 0,u,vo
_________________________________________________________________________________ 49
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 4.12. Primul fascicol de

aruncări
0.5
0 1 2 3 4
b0,ax,Pp0,pa ,r0 ,ip ,Co0,i ,rσ0,u,r0,h,rm0 ,κ 0,i
〈 κku1 0, ,0〉 , r〈 κku1

0, ,N〉
rs := EXT r
Pp1 , pa
r 1 , jp
Co1 , i
rm 1 , κ
2
0 1 2
b1,axku =
3 4 5
T 000 rs =
1 0 3.5 0.8
Fig. 4.13. Cel de-al doilea fascicol de

1, i
0lansări
_________________________________________________________________________________ 50
____________________________________________________________________________________
_
0 1 2 3 4
Pp r Co rm
b0, ax, 0, pa , 0,jp , 0,i , 0,κ
1, i
1
0 − R
Ω= R1 0 − T1 ,
10
T
Triedrul Local Frenet t – tangenta, n – normala, în jurul căreia are loc rotația de
pivotare, b – binormala, în jurul căreia are loc rotația de rostogolire de rostogolire.
Fig. 4.14
Viteza unghiulară a rotaţiei în jurul CdI, mişcarea absolută ωC , în jurul axei de

revoluţie a coşului, se descompune în cele două componente ale bazei locale din
contactului instantaneu, ωr - viteza de rostogolire în jurul AIR şi ωp - viteza de
pivotare, pe direcţia n
4.3 Studiul efectelor girodinamice
Teza aplică rezultatele teoretice obţinute pe trei dintre aruncările de efect ale mingii
de baschet la coş în vederea definirii unui program de măsurare a giroefectului din
momentul percuţiei panoului şi respectiv al buzei coşului de baschet, atunci când
mingea loveşte ostentativ panoul lateral faţă de poziţia coşului respectiv atunci când
se loveşte chiar de buza coşului şi ricoşând cade totuşi în coş, întru regizarea unor
_________________________________________________________________________________ 51
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
marcări de spectacol. De asemeni teza îşi mai propune programul de determinare,
măsurare a frecării de rostogolire a mingii pe buza coşului şi regizarea aruncării astfel
încât mingea plasată printr-un fel de aşezare pe buza coşului să se angajeze în
echilibru dinamic de rostogolire cât mai îndelungată chiar pe buza coşului. Prin
intermediul a 45 de figuri s-au ilustrat trei din fenomenele generate de: 1, 2 - de
comunicaţia în cupla de ciocnire minge – (panou, buza coşului); 3 - şi rostogoliri la
echilibru dinamic pe buză.
Fig.
4.16. Traiectoriile mingii
a) –Traiectorii neperturbate în P, b) – traiectorii după impactul cu panoul în P, cu

.8
restituţie kε := , c) – traiectorii cu giroefect după impactul cu panoul
_________________________________________________________________________________ 52
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 4.21. Percutarea cu efect a inelului νT = (5 1 1.7 ) E = [ I, N, T ]
_________________________________________________________________________________ 53
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 4.28. Schematizarea biomecanicii aruncării la coş
Fig. 4.29. Lovirea

percutantă cu
efect girodinamic a
panoului
_________________________________________________________________________________ 54
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 4.31. Giroefect la buza coşului
Fig. 4.32. is := 0.. 2 vederea de sus

a ciocnirii mingiide buza coşului
Capitolul 5 BIOMECANICA ARUNCĂRII LIBERE IN

JOCUL DE BASCHET
5.1 Descrierea biomecanică a aruncării libere
_________________________________________________________________________________ 55
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Aruncarea liberă este una dintre cele mai importante aruncări din jocul de
baschet. Însemnătatea sa se reflectă pe finalul unui meci, procentajul aruncărilor
libere crescând semnificativ în ultimele 5 minute de joc faţă de primele 35 de minute
ale acestuia, în raport cu totalul punctelor marcate pe parcursul jocului.
Aruncarea liberă ar trebui să fie una dintre cele mai simple aruncări din jocul
de baschet întrucăt se execută fără adversar, de la o distanţă de 4,6 m faţă de panou.
Succesul unei aruncări libere necesită din partea jucătorului o bună concentrare, dar
în primul rând o bună însuşire a tehnicii aruncării. Cunoaşterea mecanicii aruncării
permite obţinerea unor rezultate superioare.
În acest capitol am încercat să realizez un model matematic al aruncării libere
din jocul de baschet. În realizarea acestui model am pornit de la două aspecte:
• Am privit aruncarea din punct de vedere biomecanic, stabilind şi descriind
mecanismul de bază al acesteia. Totodată am redat aceasta aruncare, prin
filmăriile făcute, reprezentând grafic segmentele, calculând unghiurile
dintre segmente pentru exemplul dat, atât în poziţia initială cât şi în cea
finală.
• Am încercat să identific diverse aspecte mecanice care contribuie la reuşita
unei aruncări (unghiul de lansare al mingii, viteza de lansare a mingii,
deviaţia centrului de greutate al corpului, forţa existentă în braţ necesară
lansării mingii)
În vederea abordării acestei probleme am realizat
mai multe filmări pe un grup de 10 subiecţi (fete –
junioare I), componente ale Clubului Sportiv „Gravity”
din Tg. Mureş. Filmările s-au făcut utilizând o cameră
video HD-DV Camcorder PRAKTICA DVC 5.1 HD.
Fig. 5.1 – camera video
Locul de desfăşurare al filmărilor a fost sala de sport a Grupului Şcolar „Ion

Vlasiu” Tg. Mureş unde au loc antrenamentele fetelor.
Pentru realizarea studiului fiecare jucătoare în parte execută 10 aruncări libere.
Astfel, s-au înregistrat 10 de filmări, durata medie a unei filmări fiind de 1 minut şi
40 de secunde. În urma analizei materialului filmat (fracţionarea acestuia şi
selectarea celor mai elocvente imagini s-a făcut prin utilizarea programului Windows
Movie Maker), am descris mecanismul de bază al aruncării. Totodată sau realizat
fotografii ale aruncăriilor pentru fiecare jucătoare în parte, fapt care ne-a permis să
descriem momentele aruncării.
5.1.1 Descrierea momentelor aruncării
_________________________________________________________________________________ 56
____________________________________________________________________________________
_
În baschetul modern, procedeul prin care se realizează aruncarea liberă este cel cu o
mână. Mecanismul de bază al aruncărilor libere poate fi structurat în 4 faze sau
momente:
A) faza pregătitoare
B) flexia corpului
C) aruncarea propriu-zisă
D) poziţia finală
Descrierea mecanismului de bază al aruncărilor libere s-a făcut pentru o jucătoare
care aruncă cu mâna dreaptă.
A) FAZA PREGĂTITOARE – este specifică fiecărei jucătoare în parte. Majoritatea

jucătoarelor utilizează aceste mişcări pentru pregătirea mentală a aruncării şi
relaxarea musculaturii. Pentru realizarea aruncării, jucătoarea se apropie de linia
de aruncări libere, poziţionându-se cu piciorul drept la linia de aruncări libere iar
piciorul stâng este uşor în spate (unii antrenori recomandă ca poziţionarea
picioarelor să fie la acelaşi nivel). Distanţa dintre picioare este egală cu lărgimea
umerilor ( o distanţa prea mare a picioarelor determină oscilaţii ale bazinului, iar
o distanţă prea mică influenţează stabilitatea jucătoarei în momentul aruncării).
Există numeroase studii care se referă la echilibrarea cât mai bună a corpului
atât în pregătirea aruncării cât şi în momentul aruncării. Potrivit lui Barnes
(1980)3 „echilibrul este realizat prin păstrarea centrului de greutate al corpului
deasupra bazei de susţinere”.
Cele mai utilizate mişcări în acest moment sunt câteva bătăi ale mingii
executate cu mâna de aruncare (încheietura mâinii este relaxată, degetele sunt
răsfirate), după care mingea este prinsă cu ambele mâini. După prinderea mingii cu
3 Barnes, M.J. –“Women's Basketball”, 2nd ed. Boston: Allyn and Bacon, 1980.
_________________________________________________________________________________ 57
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
două mâini, jucătoarea intră în poziţia iniţială, pregătindu-şi aruncarea prin fixarea
ţintei (privirea este ridicată spre coş).
Descrierea poziţiei iniţiale: Jucătoarea se găseşte la linia de aruncări libere, cu
picioarele depărtate la lăţimea umerilor şi uşor flectate, trunchiul uşor aplecat spre
înainte; braţele sunt îndoite, umărul braţului de aruncare este aproape de zero grade
(paralel cu trunchiul); mingea este ţinută în priză asimetrică (mâna dreaptă este
poziţionată în spatele mingii, cu degetele răsfirate, mâna stângă este poziţionată în
lateral, formând un „T”). Privirea fixează ţinta.
Fig. 5.3 – poziţia iniţială Fig. 5.4 – ţinerea mingii
B) FLEXIA CORPULUI – Din poziţia iniţială, cu mingea ţinută cu două mâini,

asimetric la nivelul pieptului, începe flexia corpului. Acesta este momentul,
considerat şi de alţi autori (Antonio P. Ferreira ; Orlando Fernandes ; Joao M.C.S.
Abrantes)4, de începere a aruncării libere la coş. Trunchiul începe să coboare,
determinând flexia coapsei pe gambă. Mişcarea este transmisă la nivelul
articulaţiei genunchiului ceea ce determină flexia gambei pe laba piciorului.
Mişcarea de flexie a picioarelor continuă, „unghiul format de gambă şi coapsă
fiind de aproape 900 iar trunchiul ajunge până la un unghi de 500 faţă de
4 Antonio P. Ferreira ; Orlando Fernandes ; Joao M.C.S. Abrantes – “Kinematic analysis of basketball shooting.
Preliminary results”
_________________________________________________________________________________ 58
____________________________________________________________________________________
_
verticală” 5 (jucătorul ajunge în poziţia intermediară). Barnes (1980) 6 susţine
ideea aliniamentului dintre cap, spate şi bazin, considerând că acesta oferă o mai
bună stabilitate a jucătorului în pregătirea aruncării. În schimb, lipsa unei flexii
adecvate a trunchiului determină imposibilitatea angrenării totale a picioarelor în
mişcare în momentul aruncării. S-a dovedit prin diverse studii „că îndreptarea
trunchiului determină o extensie mai puternică la nivelul genunchilor”. 7. Finalul
acestei faze reprezintă poziţia intermediară (figura 5.5). După cum se vede şi pe
fotografie, jucătorul priveste coşul pe deasupra mingii.
Fig. 5.5 – poziţia intermediară Fig. 5.6 – aliniamentul vertical dintre

umăr, bazin, genunchi şi gleznă
C) ARUNCAREA PROPRIU – ZISĂ. Acesta este momentul în care întreg corpul

acţionează pentru realizarea forţei necesare lansării mingii. Constă în întinderea
sau extensia articulaţiilor. Mişcarea începe prin extensia articulaţiei genunchiului
care este transmisă în sus spre bazin, determinând îndreptarea trunchiului.
În figura 5.7, este prezentată secvenţial această fază. Urmărind cadru cu cadru putem
observa că odată cu iniţializarea extensiei picioarelor, începe îndreptarea trunchiului
şi ridicarea braţului de aruncare până la nivelul umărului (cadrul nr. 5).
5 Marion Alexander and Dana Way, „Mechanics of the Free Throw in Basketball”, web based publication,
http://www.coachesinfo.com/
6 Barnes, M.J. –“Women's Basketball”, 2nd ed. Boston: Allyn and Bacon, 1980.
7 Fukui, T., Kim, S., & Takahshi, M. (2002). “Hip and knee moment during trunk flexion, extension, lateral flexion
and rotation in standing”. Lucrare prezentată la The Proceedings of Annual Meeting of Japanese Society for
Orthopaedic Biomechanics, Showa University, Japan.
_________________________________________________________________________________ 59
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 5.7 – aruncarea propriu-zisă, reprezentare secvenţială
Mişcarea se continuă cu ridicarea braţului de aruncare spre verticală , fapt ce

determină flexia la nivelul umărului. Acest lucru produce forţa necesară extinderii
cotului şi flexiei încheieturii mâinii, determinând mecanismul de declanşare a
aruncării.. În studiile făcute de Vaughn8 , s-a arătat că media flexiei umărului pentru
jucătorii de elită este de 820.
În acest moment, antebraţul este perpendicular pe braţ, iar încheietura mâinii este în
hiperextensie ceea ce determină o întindere a muşchiilor flexori de la nivelul mâinii
şi antrebraţului, determinând în final o rotaţie inversă mingii.
Un moment important al acestei faze este menţinerea poziţiei cotului (flexia cotului)
pe parcursul ridicării braţului. Tot Vaughn6 a susţinut ideea că la jucătorii
profesionişti, unghiul dintre braţ şi antebraţ este de 800.
Cotul trebuie păstrat în interiorul liniei corpului şi în linie cu umărul braţului de
aruncare. Orice scoatere a acestuia în exterior determină o eroare a aruncării. Unii
jucători fac greşeala de a-şi ridica nasul spre ţintă (a privi peste minge) şi nu a realiză
ridicarea umărului braţului de aruncare, fapt ce determină încordarea musculaturii
umărului şi spatelui şi nu mai permite realizarea unei mişcări line. Referindu-ne la
partea superioară a corpului, pentru realizarea aruncării trebuie să se respecte
următoarea succesiune:
- îndreptarea trunchiului
- flexia umărului
- extensia cotului şi flexia palmară
După cum se vede şi pe filmare, mingea este ridicată cu ambele mâini. Mâna
opusă braţului de aruncare trebuie să „părăsească„ mingea doar înaintea momentului
lansării, astfel încât jucătorul să poată menţine controlul mingii cât mai mult timp
posibil. În timp ce se realizează flexia palmară, mâna opusă este orientată cu palma
spre minge (ca să nu influenţeze rotaţia mingii).
8 Vaughn, R.E. – “Intra – individual variability for basketball free throws”. Paper presented of the
International Symposium of Biomechanics in Sports 1993
_________________________________________________________________________________ 60
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 5.8 – Braţul opus urmăreşte mişcarea având rol de echilibrare a mingii şi de
protejare a acesteia
Cadrul nr. 8 prezintă momentul lansării mingii., moment considerat critic pentru
aruncare. Lansarea mingii trebuie să se facă prin relaxarea muşchilor braţului, fără
tensiuni excesive în braţ şi încheietura mâinii. Înălţimea de la care se lansează mingea
este importantă, fiind corelată cu mărimea unghiului de lansare. Înălţimea de lansare
a mingii este mai mare la jucătorii profesionişti decât la cei neprofesionişti şi este mai
mare la bărbaţi decât la femei. Greşelile care pot să apară acum sunt cele legate de
momentul lansării (prea devreme sau prea târziu, ceea ce determină viteze şi unghiuri
diferite de cele optime). Unii jucători sar în momentul lansării mingii. O greşeală
posibilă în acest caz este aterizarea intr-un alt punct decât cel în care s-a realizat
săritura.
Mişcarea finală este dată de biciuirea palmei (flexia palmară pronunţată). În

finalul execuţiei, corpul este împins pe vârfuri cu greutatea deplasată pe piciorul din
faţă; braţul de aruncare este întins în sus şi înainte cu palma orientată în jos, degetele
răsfirate. Degetele index şi mijlociu sunt orientate spre coş. Flexia palmară are rol
determinant asupra vitezei şi unghiului de lansare a mingii. Unii autori consideră că
degetul index este ultimul care atinge mingea. Biciuirea palmei determină rotaţia
inversă a mingii în momentul lansării. „Rotaţia inversă a mingii are 2 roluri majore
în aruncarea în baschet.
a) stabilizează zborul mingii
b) produce o ricoşare mai moale în contactul cu panoul, care poate
determina reuşita aruncării”9
În concluzie, aruncarea presupune o sincronizare între extensia picioarelor, a
trunchiului, a umerilor şi a cotului şi flexia încheieturii mingii şi a degetelor.
D) POZIŢIA FINALĂ a acestei aruncări o considerăm poziţia pe care o are jucătorul

după lansarea mingii. În figura 5.9 se poate observa că după lansarea mingii corpul
jucătoarei este perfect întins şi uşor înclinat spre înainte. Unii autori consideră că
9 Adrian, M., House, G. – „Sporting Miscues” (Part Two), Strategies, 1987

_________________________________________________________________________________ 61
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
trunchiul nu trebuie să devieze de la verticală, acest lucru determinând pierderea
echilibrului.
Personal, consider că există o uşoară deviaţie a centrului general de greutate a
corpului în momentul realizării aruncării.
Fig. 5.9 – poziţia finală
5.1.2 Determinarea mărimiilor segmentare
În lucrarea “Body segment parameters” a lui R. Drillis şi R. Contini, este

prezentată diagrama proporţiilor segmentare în funcţie de talie (figura 5.10), prin care
se pot calcula diferite lungimi ale segmentelor corpului uman, date care au fost
centralizate în tabelul 3.
Tabel nr. 3
PARAMETRII DRILLIS AND CONTINI
Proporţia Dimensiune
Nr. segment pentru
Denumirea parametrului în funcţie
crt. T=170 cm
de talie
1. distanţa de la sol până la umăr .818 139
2. distanţa de la sol până la încheietura cotului .630 107
3. distanţa de la sol până la încheietura mâinii .485 82
4. distanţa de la sol până la vârful degetelor .377 64
5. distanţa dintre umeri .259 44
_________________________________________________________________________________ 62
____________________________________________________________________________________
_
6. lungime braţ .186 32
7. lungimea antebraţ .146 25
8. lungimea palmei .108 18
9. lăţimea bazinului .191 32
10. distanţa de la sol până la şold .530 90
11. distanţa de la sol până la genunchi .285 48
12. înălţimea plantei .039 7
Fig.5.10 – Diagrama
proporţiilor segmentare
în funcţie de talie după
R.N. Drillis şi R. Contini
5.1.3 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia iniţială
Pentru prelucrarea imaginilor am folosit programul GIMP care este prescurtarea de

la “GNU Image Manipulation Program” ce înseamnă “Program de manipularea a
imaginii sub licenţa GNU (un tip de licenţa prin care se permite folosirea, copierea şi
redistribuirea programului în mod gratuit)” şi este un soft de creare şi editare a
graficii, animaţiei şi a imaginilor digitale. Caracteristicile programului includ 48 de
pensule (brushes) standard plus facilitati pentru a crea altele noi, aproximativ 150 de
filtre şi efecte, opţiuni pentru straturi, selecţii, canale de culoare şi măşti, atât pentru
imagini digitale, grafică vectorială cât şi pentru animaţii.
Astfel, prin instrumentul de măsurare a programului am reuşit să măsurăm unele
înălţimi necesare în calculul unghiurilor.
_________________________________________________________________________________ 63
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Pe imaginea importată în program se trasează nişte repere orizontale şi verticale care
să intersecteze punctul de la care se măsoară înălţimea şi nivelul solului. Apoi, cu
instrumentul de măsurare din cutia de instrumente, se fixează pe punctul dorit şi cu
mouse-ul se trage până la reperul solului.
Repere verticale şi orizontale
pi
pi Pictograma instrumentului de m surare
pi
pi
pi
Reper linia solului
Fig.5.11 – Modalitatea de măsurare a înălţimilor
- i2pi – înălţimea genunchiului (distanţa de la sol până la genunchi) = 187,3

mm
- i3pi – înălţimea bazinului (distanţa de la sol până la nivelul bazinului) =
320,8 mm
- i5pi - înălţimea până la umăr (distanţa de la sol până la umăr) = 502,6 mm
- i4pi - înălţimea până la cot (distanţa de la sol până la cot) = 374,5 mm
- i6pi - înălţimea până la nivelul mingii (distanţa de la sol până la nivelul
mingii) = 448,9 mm
- i7pint - înălţimea până la vârful degetelor (distanţa de la sol până la vârful
degetelor) = 535,6 mm
_________________________________________________________________________________ 64
____________________________________________________________________________________
_
Folosind diagrama proporţiilor segmentare în funcţie de talie după R.N. Drillis

şi R. Contini (fig. 5.10), am calculat dimensiunile segmentelor unui subiect a cărui
talie era de 170 cm. Acestea sunt intabelate în tabelul nr. 4.
Chiar dacă opţiunea ne permitea şi calculul unghiurilor am considerat că
această măsurare nu ar fi relevantă deoarece nu aveam repere exacte ale articulaţiilor.
Pentru calcularea unghiurilor dintre segmente am folosit metoda matematică.
Se notează punctele în poziţia iniţială: 1 - călcâi; 2 - genunchi; 3 - bazin; 4 - umăr; 5
– braţ; 6 – antebraţ; 7 – palma. Se cunosc următoarele date:
Tabel nr. 5
DIMENSIUNILE SEGMENTELOR PENTRU T = 170 cm în poziţia iniţială
Nr. Notaţie
Denumirea segmentului în funcţie segment pentru
crt. utilizată T=170 cm
de talie
1. laba piciorului l .142 24
2. gambă g .246 42
3. coapsă c .245 42
4. trunchi t .288 49
5. braţ b .186 32
6. antebraţ a .146 25
7. palmă p .108 18
8. înălţimea bazinului i3pi - 65
9. înălţimea cotului i4pi - 76
10. înălţimea la care se afla mingea 91
i6pi -
în poziţia de aruncare
11. înălţimea genunchiului i2pi - 38
12. înălţimea umărului i5pi - 102
13. Distanţa de la sol la vârful i7pi - 109
degetelor
_________________________________________________________________________________ 65
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
y
4 7
p
tb ap
6
b
t a
3 ct
c
2
gc
1 lg
O l 0 x
fig. 5.14 – reprezentarea grafică a segmentelor corpului în poziţie iniţială
5.1.4 Determinarea unghiurilor dintre segmente în poziţia iniţială
Cunoscând lungimile segmentelor şi diferitele distanţe ale punctelor faţă de sol

în poziţia iniţială pentru o jucătoare cu talia de 170, (vezi tabelul nr. 5) putem calcula
unghiurile dintre segmente:
Tabel nr. 6
Valoarea unghiurilor dintre segmentele corpului în poziţia iniţială
Nr. Valoare unghi
Denumire unghi notaţia
crt. (grade)
1) Unghiul dintre laba piciorului şi gambă lg 64,79
2) Unghiul dintre gambă şi coapsă gc 104,79
3) Unghiul dintre coapsă şi trunchi ct 89,03
4) Unghiul dintre trunchi şi braţ bt 103,37
_________________________________________________________________________________ 66
____________________________________________________________________________________
_
5) Unghiul dintre braţ şi antebraţ ba 91,21
6) Unghiul dintre antebraţ şi palmă ap 162,31
5.1.5 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia intermediară
Poziţia intermediară este considerată poziţia în care se găseşte jucătoarea în

momentul încheierii flexiei (adică înainte de a începe aruncarea propriu-zisă).
Fig.5.15 – poziţia intermediară şi reperele pentru măsurarea diferitelor distanţe

necesare în calculul unghiurilor
În figura 5.15 este prezentată imaginea jucătoarei în poziţie intermediară,

precum înălţimiile anumitor puncte, necesare în calculul unghiurilor dintre segmente.
Se notează punctele în poziţia intermediară: 1 - călcâi; 2 - genunchi; 3 - bazin;
4 - umăr; 5 – braţ; 6 – antebraţ; 7 – palma. Se cunosc următoarele date:
_________________________________________________________________________________ 67
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Tabel nr.7
DIMENSIUNILE SEGMENTELOR PENTRU T = 170 cm în poziţia
intermediară
Nr. Notaţie
Denumirea segmentului în funcţie segment pt.
crt. utilizată T=170 cm
de talie
2. gambă g .246 42
3. coapsă c .245 42
5. braţ b .186 32
7. palmă p .108 18
8. înălţimea genunchiului i2pint - 32
9. înălţimea bazinului i3pint - 44
10. înălţimea cotului i4pint - 60
11. înălţimea umărului i5pint - 81
12. înălţimea la care se afla mingea în poziţia 81
i6pint -
de aruncare
13. distanţa de la sol la vârful degetelor i7pint - 103
_________________________________________________________________________________ 68
____________________________________________________________________________________
_
y
7
p
4 ap
6
tb b
a
ba
t
5
ct
c
3
2
gc
1 lg
O l 0 x
fig. 5.19 – reprezentarea grafică a segmentelor corpului în poziţie intermediară

5.1.6 Determinarea unghiurilor dintre segmente în
poziţia intermediară
Cunoscând lungimile segmentelor şi diferitele distanţe ale punctelor faţă de sol

în poziţia intermediară pentru o jucătoare cu talia de 170, (vezi tabelul nr. 7), folosind
metoda matematică putem calcula unghiurile dintre segmente (tabel nr.8).
Tabel nr. 8
Valoarea unghiurilor dintre segmentele corpului în poziţia intermediară
Nr. Valoare unghi
crt. (grade)
1) Unghiul dintre laba piciorului şi gambă lgpint 40,36
2) Unghiul dintre gambă şi coapsă gcpint 56,96
3) Unghiul dintre coapsă şi trunchi ctpint 65,63
4) Unghiul dintre trunchi şi braţ tbpint 89,95
5) Unghiul dintre braţ şi antebraţ bapint 81,84
6) Unghiul dintre antebraţ şi palmă appint 110,99
_________________________________________________________________________________ 69
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
5.1.7 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia finală
Poziţia finală este

3
considerată poziţia jucătoarei
4 după momentul lansării mingii.
În figura 5.22 este reprezentat
2
traseul care reprezintă
segmentele corpului în această
poziţie. Astfel, după cum se
poate observa şi în imagine,
gamba, coapsa şi trunchiul
formează un singur segment, la
fel şi braţul şi antebraţul.
Fig. 5.22 – poziţia finală,

1 diferitele repere pentru trasarea
0 înălţimilor necesare în calculul
unghiurilor dintre segmente şi
casetele cu
măsurarea înălţimilor
Instrumentul de m surare şi reperele pentru realizarea m sur torilor
Tabel nr. 9
DIMENSIUNILE SEGMENTELOR PENTRU T = 170 cm în poziţia finală
Proporţia
Nr. Notaţie Dimensiune segment
Denumirea segmentului în funcţie
crt. utilizată pentru T=170 cm
de talie
2. gambă g .246 42
3. coapsă s2= g + c + t c .245 42 133
5. braţ b .186 32
s3= b + ab 57
7. palmă p .108 18
8. înălţimea călcâiului i1 - 14,33
_________________________________________________________________________________ 70
____________________________________________________________________________________
_
9. înălţimea umărului i2 - 147,32
10. înălţimea încheieturii mâinii i3 - 194,38

11. distanţa de la sol la vârful i4 - 180,06
degetelor
fig. 5.24 – reprezentarea grafică a segmentelor corpului în poziţie finală

y, cm
3
s4=p
s3=b+ab
4 (x4,y4)
2(x2,y2)
s2 = g+c+t
1(x1,y1)
s1
O 0 x, cm
5.1.8 Determinarea unghiurilor dintre segmente în poziţia finală
Tabel nr.10
Valoarea unghiurilor dintre segmentele corpului în poziţia finală
Nr. Valoare unghi
crt. (grade)
1) Unghiul dintre orizontală şi segmentul s1 lfinal 39,09
2) Unghiul dintre segmentele s1 şi s2 s1s2 128,39
_________________________________________________________________________________ 71
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
5.1.9 Forţa necesară lansării mingii în braţul de aruncare
Se definesc următoarele conditii iniţiale când mingea se află în repaus, în mâinile

jucătorului pregătit în poziţia de aruncare:
- viteza iniţială momentul iniţial în care v0=0
Mingea se va desprinde de mâinile jucătorului la momentul t (secunde) determinat
din filmarea aruncării., cu o viteză v01 (v01 = 7,3899),
- acceleratia este:
- for a în momentul arunc rii, necesar lans rii cu viteza v 01 m/s, în care mm este
masa mingii:
Fig. 5.25 – reprezentarea grafică a cadrului iniţial şi al celui final pentru

determinarea timpului de execuţie (t=0,30sec)
5.2. Realizarea modelului matematic al aruncării libere
Aşa cum am mai precizat şi la începutul capitolului, în baschetul modern,

importanţa aruncăriilor libere capătă un rol deosebit mai ales pe finalul unui meci,
când orice coş marcat poate face diferenţa dintre două echipe aflate la egalitate.
Există jucători profesionişti a căror procentaj al punctelor marcate din aruncări
libere este foarte ridicat, dar şi jucători al căror procentaj la acest tip de aruncare este
foarte slab. Acest lucru se datorează în ceea mai mare măsură unghiului de lansare.
_________________________________________________________________________________ 72
____________________________________________________________________________________
_
De aceea, modelul matematic pe care încercăm să-l definim pleacă de la acest
considerent.
În realizarea modelării matematice a aruncării libere am urmat mai multe etape.
Într-o primă etapă am identificat toate mărimile cunoscute: dimensiunile terenului,
înălţimea subiectului, greutatea mingii, diametrul mingii, diametrul inelului,
grosimea inelului, etc. (tabelul nr. 10). Pentru realizarea modelului am plecat de la
următoarele ipoteze:
- aruncarea mingii trebuie să se facă direct în coş (fără a lovi panoul sau
inelul);
- rezistenţa aerului este nulă.
- rotaţia mingii este nulă (în sensul neinfluentării aruncării dacă mingea intră
direct în coş).
- nu există erori laterale în aruncare (jucătorul aruncă drept) - înălţimea
jucătorului este de 170 cm.
5.2.1 Mişcarea în câmp gravitaţional terestru – definirea

noţiunilor.
Aruncarea la coş a mingii de baschet se realizează pe o traiectorie oblică cu o viteză

iniţială v0 care face un unghi α0 cu orizontala. Se descompune mişcarea mingii de
baschet în două mişcări:
- pe direcţia orizontală după axa Ox; ( v0cosα0)
- pe direcţia verticală după axa Oy (v0sinα0) , unde α0 este unghiul iniţial de
lansare.
Deoarece pe direcţia orizontală Ox nu acţionează nici o fortă, rezultă ca mişcarea va
fi uniformă cu viteza constantă vx=v0x.
Pe direcţia verticală, asupra mingii acţionează forţa de greutate G, de unde
rezultă ca mişcarea va fi uniform variată cu acceleraţia gravitaţională g şi viteza
iniţială v0y.
_________________________________________________________________________________ 73
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 5.26 – reprezentarea grafică a aruncării mingii – descompunerea mişcării pe

cele 2 direcţii -
Se definesc următoarele mărimi:

Tabel nr. 11
distanţa de la linia de aruncare la panou
distanţa de la linia de find la panou
distanţa de la linia de find la linia de
aruncări libere
înălţimea coşului de la sol
distanta inel - panou
diametru inel interior
grosime inel
circumferinţa mingii
masa mingii
înălţimea jucătorului
5.2.2 Determinarea unghiului de lansare a mingii pentru 3 viteze

date
_________________________________________________________________________________ 74
____________________________________________________________________________________
_
Se stabilesc următoarele viteze iniţiale, pentru care se determină ecuaţiile de mişcare
şi se reprezintă grafic traiectoriile:
Pentru viteza iniţială v01 componentele sunt:

- pe axa Ox mişcarea este uniforma:
- pe axa Oy mişcarea este uniform variată, asupra mingii acţionând doar forţa
de greutate, cu acceleraţia gravitaţională g=9,807:
Ecuaţiile de mişcare pe axele Ox şi Oy sunt:
(1)
(2)
Din ecua ia mişc rii pe direc ia orizontal Ox rezult :
(3)
se înlocuie şte t în ecua ia lui y (2) şi rezult :
(4)
Pentru un unghi de lansare 01 stabilit:
şi viteza ini ial v01=7,3899 m/s, rezult ecua ia de mi şcare (traiectoria mingii):
(5)
în care ij este înălţimea jucătorului.

Analog se scriu ecuaţiile de mişcare pentru vitezele v02=7,6 m/s şi v03=7,66 m/s:
_________________________________________________________________________________ 75
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
(6)
(7)
Vitezele v01 v01 v01 şi unghiul α01 au fost stabilite astfel încât traiectoria mingii faţă
de inel să fie minimă, medie şi maximă (fig. 5.28).
fig. 5.28 – reprezentarea grafică a traiectorilor mingii pentru v01, v02, v03
Pentru determinarea poziţiei inelului pe reprezentarea grafică din fig. 5.27, s-

au determinat distanţele:
- xmin – care reprezintă distanţa minimă de la linia de aruncări libere până la

buza anterioară a inelului, şi care se defineşte prin relaţia:
_________________________________________________________________________________ 76
____________________________________________________________________________________
_
- xmax – care reprezintă distanţa maximă de la linia de aruncări libere până la

buza posterioară a inelului şi care se defineşte prin relaţia:
În acest caz, coordonatele inelului sunt următoarele:
5.2.5. Corelarea vitezelor şi a unghiurilor de lansare (minime şi

maxime) cu înălţimea jucătorului pentru ca aruncarea să fie validă
În acest subcapitol am încercat să realizăm un model al aruncării libere la coş,

în sensul determinării unghiului de lansare şi a vitezei necesare lansării pentru care
aruncarea este validă în funcţie de înălţimea jucătorului. Cunoscând anumiţi
parametri, ca diametrul inelului (di), grosimea inelului (gi), raza mingii (rm), distanţa
de la linia de aruncări libere până la panou (terena), distanţa de la panou la inel
(distanţaip), am putut determina distanţele minimă, medie şi maximă pentru care
aruncarea este validă. În acest caz, avem 3 posibilităţi: mingea să intre în coş mai
aproape de buza anterioară a inelului (xmin), să intre în coş exact prin mijlocul inelului
(xmed) sau să intre în coş mai aproape de buza posterioară a inelului. Ecuaţia de
mişcare a mingii este definită de relaţia:
în care x ia pe rând valorile: xmin=4.099 m, xmed=4.209 m si xmax=4.319 m, pentru

ij1=1.60 m, ij2=1.70 m şi ij3=1.80.
_________________________________________________________________________________ 77
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
fig. 5.30 – reprezentarea grafică a distanţelor xmin, xmed, xmax pentru care aruncarea
este validă
tabel nr. 13
înălţimea jucătorului înălţimea jucătorului înălţimea jucătorului
ij1=1,60 m ij2=1,70 m ij3=1,80 m
30 0,5236 10,94 10,87 10,81 10,39 10,35 10,32 9,91 9,90 9,90
31 0,5411 10,52 10,46 10,42 10,03 10,01 9,99 9,61 9,61 9,62
32 0,5585 10,15 10,11 10,09 9,72 9,71 9,71 9,34 9,35 9,36
33 0,5760 9,83 9,80 9,79 9,44 9,44 9,45 9,10 9,12 9,14
34 0,5934 9,54 9,53 9,53 9,20 9,21 9,22 8,89 8,91 8,94
35 0,6109 9,29 9,29 9,30 8,98 9,00 9,02 8,70 8,73 8,76
36 0,6283 9,07 9,08 9,09 8,79 8,81 8,84 8,53 8,56 8,60
37 0,6458 8,87 8,89 8,91 8,61 8,64 8,67 8,38 8,41 8,45
38 0,6632 8,70 8,72 8,74 8,46 8,49 8,53 8,24 8,28 8,32
39 0,6807 8,54 8,57 8,60 8,32 8,35 8,39 8,11 8,16 8,20
40 0,6981 8,40 8,43 8,46 8,19 8,23 8,27 8,00 8,05 8,10
41 0,7156 8,27 8,30 8,34 8,08 8,12 8,17 7,90 7,95 8,00
42 0,7330 8,15 8,19 8,24 7,98 8,02 8,07 7,81 7,86 7,92
43 0,7505 8,05 8,10 8,14 7,89 7,94 7,99 7,73 7,79 7,84
44 0,7679 7,96 8,01 8,06 7,81 7,86 7,91 7,66 7,72 7,77
_________________________________________________________________________________ 78
____________________________________________________________________________________
_
45 0,7854 7,88 7,93 7,98 7,74 7,79 7,84 7,60 7,66 7,72
46 0,8029 7,81 7,86 7,91 7,68 7,73 7,79 7,55 7,60 7,66
47 0,8203 7,75 7,80 7,86 7,62 7,68 7,74 7,50 7,56 7,62
48 0,8378 7,70 7,75 7,81 7,58 7,63 7,69 7,46 7,52 7,58
49 0,8552 7,65 7,71 7,77 7,54 7,60 7,66 7,43 7,49 7,55
50 0,8727 7,61 7,67 7,73 7,51 7,57 7,63 7,40 7,47 7,53
51 0,8901 7,58 7,65 7,71 7,48 7,55 7,61 7,38 7,45 7,52
52 0,9076 7,56 7,62 7,69 7,46 7,53 7,59 7,37 7,44 7,51
53 0,9250 7,55 7,61 7,68 7,45 7,52 7,59 7,36 7,43 7,50
54 0,9425 7,54 7,60 7,67 7,45 7,52 7,59 7,36 7,43 7,50
55 0,9599 7,54 7,60 7,67 7,45 7,52 7,59 7,37 7,44 7,51
56 0,9774 7,54 7,61 7,68 7,46 7,53 7,60 7,38 7,46 7,53
57 0,9948 7,55 7,62 7,70 7,48 7,55 7,62 7,40 7,48 7,55
58 1,0123 7,57 7,65 7,72 7,50 7,57 7,65 7,43 7,50 7,58
59 1,0297 7,60 7,67 7,75 7,53 7,60 7,68 7,46 7,54 7,62
60 1,0472 7,63 7,71 7,78 7,57 7,64 7,72 7,50 7,58 7,66
61 1,0647 7,67 7,75 7,83 7,61 7,69 7,77 7,55 7,63 7,71
62 1,0821 7,72 7,80 7,88 7,66 7,74 7,82 7,60 7,68 7,77
63 1,0996 7,78 7,86 7,94 7,72 7,80 7,89 7,67 7,75 7,83
64 1,1170 7,85 7,93 8,01 7,79 7,88 7,96 7,74 7,82 7,91
65 1,1345 7,92 8,01 8,09 7,87 7,96 8,04 7,82 7,90 7,99
66 1,1519 8,01 8,09 8,18 7,96 8,04 8,13 7,91 8,00 8,08
67 1,1694 8,10 8,19 8,28 8,06 8,15 8,23 8,01 8,10 8,19
68 1,1868 8,21 8,30 8,39 8,17 8,26 8,35 8,12 8,21 8,30
69 1,2043 8,33 8,43 8,52 8,29 8,38 8,48 8,24 8,34 8,43
70 1,2217 8,47 8,56 8,66 8,42 8,52 8,62 8,38 8,48 8,58
71 1,2392 8,62 8,72 8,81 8,58 8,68 8,78 8,54 8,64 8,74
72 1,2566 8,79 8,89 8,99 8,75 8,85 8,95 8,71 8,81 8,91
73 1,2741 8,97 9,08 9,18 8,94 9,04 9,15 8,90 9,01 9,11
74 1,2915 9,18 9,29 9,40 9,15 9,26 9,37 9,11 9,22 9,33
75 1,3090 9,42 9,53 9,64 9,39 9,50 9,61 9,35 9,47 9,58
_________________________________________________________________________________ 79
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
fig. 5.31– reprezentarea grafică a vitezelor şi a unghiurilor de lansare, în raport cu

înălţimea jucătorului (ij) şi distanţa faţă de inel xmin, xmed, xmax pentru care aruncarea
este validă
fig. 5.32– reprezentarea grafică
_________________________________________________________________________________ 80
____________________________________________________________________________________
_
Din aceste reprezentări putem observa că pentru aceeaşi viteză iniţială de lansare şi
aceeaşi distanţă xmin există două unghiuri (αmin şi αmax) pentru care aruncarea este
validă. Pentru fiecare distanţă în parte există şi pentru fiecare înălţime a jucătorului
există o viteză de lansare iniţială şi un unghi de lansare optim pentru care aruncare
este validă.
fig. 5.33– reprezentarea grafică a unghiurilor de lansare şi a vitezelor de lansare

optime pentru xmin, xmed, xmax la un jucător cu talia de 160 cm
În urma realizării acestui model am dorit să evidenţiem unghiul de lansare şi viteza

iniţială pentru care aruncarea este validă. Astfel, putem concluziona:
- aruncarea cea mai bună nu trece prin mijlocul inelului ci mai aproape de
partea din spate a inelului;
- cu cât jucătorul este mai înalt cu atât aruncarea este mai facilă (din punct
de vedere al vitezei iniţiale şi al unghiului de lansare – marja de eroare este
mai mare decât la jucătorii mai scunzi);
- cu cât eşti mai scund cu atât unghiul de lansare este mai mare (acest lucru
este confirmat prin înălţimea de la care se lansează mingea: un jucător mai
scund are o arie mai mare de acoperire decât un jucător mai înalt);
_________________________________________________________________________________ 81
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
fig. 5.36 – evidenţierea zonei pentru care indiferent de înălţimea jucătorului există o
viteză iniţială şi un unghi de lansare pentru care aruncarea este validă (zona
haşurată)
Validitatea acestui model a fost verificată doar pe grupa de sportive pentru care s-a
făcut şi filmarea. Datele obţinute au fost comparate cu cele găsite prin analiza unor
studii similare.10
Astfel, în studiile analizate unghiul de lansare varia între 520 şi 600, ceea ce confirmă
datele modelului nostru. Totodată, viteza iniţială de lansare varia între 6,7m/s şi
7,7m/s, iar în modelul nostru aceasta este între 7,3m/s şi 7,7m/s. Pentru ca acest
model să fie veridic, pe viitor trebuie să ne concentrăm asupra următoarelor aspecte:
- Creşterea numărului de subiecţi implicati în cercetare, fapt ce ar duce la un
volum mai mare de date colectate, deci şi la o exactitate a rezultatelor.
10 Dr. M. Alexander, D. Way - „Mechanics of the Free Throw”, J. L Hudson -„A Biomechanical Analysis by skill Level
of Free Throw Shooting in Basketball”, J.M. Gablonsky, A.S.I.D.Lang – „Modelling
Basketball Free Throws”
_________________________________________________________________________________ 82
____________________________________________________________________________________
_
- Luarea în calcul şi a erorilor laterale ale traiectoriei mingii (ceea ce modelul
nostru nu reliefează; noi am pornit de la ideea că în aruncare nu există
devieri laterale ale mingii);
- Pentru ca rezultatele obţinute să fie cât mai exacte trebuie avut în vedere şi
faptul că aruncare liberă poate fi validă şi în cazul în care ea se loveşte de
panou şi intră în coş sau se loveşte de inel şi cade în coş;
- Modelul rezultat să permită modelarea aruncării libere atât pentru băieţi cât
şi pentru fete (modelul realizat se referă doar la aruncarea liberă a fetelor.
Se stie că există diferenţe între tehnica aruncării la fete şi cea a băieţiilor).
- Rolul pregătirii psihologice în îmbunătăţirea performanţelor aruncăriilor
libere; Există studii care reliefează importanţa antrenamentului mental în
consolidarea unei deprinderi tehnice.11
Capitolul VI MĂSURĂTORI EXPERIMENTALE
6.1. Metode de cercetare
În orice activitate supusă cercetării, stabilirea metodelor, este extrem de

importantă. Autorul M. Epuran (1996) consideră cercetarea ştiinţifică o activitate sau
un ansamblu de activităţi coordonate sistematic în scopul rezolvării problemelor
generate de nevoia cunoaşterii şi ameliorării practicii domeniului [65, p.4-5]. De
asemeni este definită conform opiniei autorilor G. Vâjială, (2006), G. Gheorghiu,
(2007) ca investigaţie, studiu, în vederea descoperirii şi evidenţierii a noi cunoştinţe,
precum şi verificarea acestora. Modalitatea de pregătire şi organizare a activităţii de
cercetare se reflectă prin claritate, logică şi profunzime a datelor obţinute. Astfel,
rezultatele cercetării noastre aplicative, furnizează aspecte referitoare la posibilităţile
de modelare a aruncărilor la coş în jocul de baschet. Modelarea explică în
concordanţă mişcarea mingii aruncată de jucători. S-au dovedit a fi importante pentru
cercetarea prezentă utilizarea următoarelor metode ştiinţifice: studiul bibliografiei de
specialitate;
observaţia pedagogică; metoda analizei
video; metode prelucrării matematice a
datelor ; metoda reprezentării grafice.
11 M. Epuran – „Modelarea conduitei sportive” Editura Sport Turism, Bucureşti 1990

_________________________________________________________________________________ 83
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
6.2. Organizarea cercetării
Întreaga cercetare (măsurătorile experimentale) s-a desfăşurat pe parcursul
ultimului an (2008 – 2009) în mai multe etape, pornind de la încercările în laborator
care ne-au permis să stabilim diverşi parametrii în ceea ce priveşte utilizarea mingii
(cea mai adecvată minge, vopsirea ei iluminatul natural sau artificial, etc.), până la
măsurătoriile din cadrul sălii de sport.
În realizarea cercetării am utilizat camera video de mare viteză a laboratorului
Optiplaza a Facultăţii de Mecanică din cadrul Universităţii „Transilvania” din
Braşov, sub îndrumarea d-nei Mihaela Baritz. Caracteristiciile acestei camere sunt:
Fig.6.2 camera video Fastec Troubleshooter
În realizarea filmării am folosit mai multe mingi de baschet: mingea Molten

FX7, mingea Spalding TF – 150, Spalding NBA (vezi figura 3)
Fig. 6.3. Mingiile

utilizate în filmare
După mai multe încercări am ales pentru filmări mingea molten FX7, şi mingea
Spalding NBA. Prima minge am ales-o întrucât era mai folosită, deci suprafaţa mingii
nu lucea în cazul utilizării în filmare a iluminatului artificial (a lămpilor cu halogen);
Primele încercări de filmare ale mingii s-au produs în cadrul facultăţii de mecanică,
pe holul acesteia şi au constat în lovirea mingii de perete. In acest caz sa folosit
_________________________________________________________________________________ 84
____________________________________________________________________________________
_
iluminatul artificial (2 lămpi de halogen dispuse în unghi) şi s-a constatat că mingea
este foarte slab vizibilă şi lasă o umbră pe perete.
Astfel, pentru o mai bună imagine am utilizat mingea Molten FX7 şi am recurs la
vopsirea dungilor negre de pe minge cu vopsea pe bază de solvent cu uscare rapidă
la aer şi microperle de sticlă care asigură retroreflexibilitatea şi dau o duritate sporită
suprafeţei de contact, şi care se aplică pe film de vopsea umed.
Prima filmare a mingii aruncate la panou a avut loc în decursul lunii martie 2009.
Aceasta s-a desfăşurat în sala de jocuri sportive a Universităţii „Transilvania”
Braşov, care se găseşte pe Colină. În figura de mai jos este prezentată schematic sala,
panoul, locul unde se află camera.
În luna iunie a avut loc o nouă filmare, de acestă dată în aer liber, lângă corpul M al
facutăţii de mecanică, urmărindu-se a se stabili cele mai bune unghiuri de filmare
ale mingiei în contact cu un rigid (de acesta dată peretele din spatele Teatrului
Dramatic). S-a montat camera, s-au incercat mai multe lentile pentru a observa cât
mai clar mingea. Viteza de filmare a camerei a fost de 125 de cadre/secundă. stfel,
prima filmare se face dintr-un unghi de 350 faţă de aruncare. Parametrii acestor
aruncări au fost: - distanţa jucătorului faţă de perete - 350cm
- inălţimea la care se face aruncare - 320 cm
- distanţa camerei faţă de jucător - 200 cm
_________________________________________________________________________________ 85
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Schematic aceasta se poate reprezenta astfel (fig. 6.9)
- distanţa camerei faţă de perete - 520 cm
Cea de-a doua filmare în aer liber a constat în modificarea camerei faţă de jucător,
filmarea făcându-se din spatele acestuia. Astfel parametrii acestor aruncări au fost:
- distanţa jucătorului faţă de perete - 350cm
- inălţimea la care se face aruncare - 320 cm - distanţa camerei faţă de jucător -
200 cm
- distanţa camerei faţă de perete - 520 cm
_________________________________________________________________________________ 86
____________________________________________________________________________________
_
Fig. 6.11.a – prezentarea schematică a aruncării în perete – filmare din spate
Fig. 6.11.b. prezentarea schematică a aruncării în perete – filmare din lateral

Ultima filmare în aer liber s-a făcut prin schimbarea unghiului de filmare,
poziţionarea camerei fiind perpendicular pe aruncare.În cazul acestor aruncări
parametrii de filmare au fost : - înălţimea camerei - 300cm - distanţa
jucătorului faţă de perete - 350 cm
- înălţimea la care se aruncă - 320 cm
- distanţa camerei faţă de punctul de lovire - 420cm Schematic aceasta se poate
reprezenta ca în fig.6.11.b.
_________________________________________________________________________________ 87
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
Filmarea din lateral ne oferea cea mai bună imagine a învârtirii mingii , de aceea
următoarea incursiune a avut loc în sala de sport a Liceului de Informatică din
Braşov. Am ales această sală deoarece iluminatul natural era foarte bun (sală relativ
nouă, ferestre mari). Filmarea a avut loc în data de 20 august, în jurul orei 10.00 a.m.
Inelul la coşul de baschet este fixat la înalţimea de 305cm ceea ce ne-a determinat să
ridicăm camera la aceeaşi înălţime prin folosirea scaunului de arbitru din volei şi
fixarea camerei pe el. Prin ridicarea camerei la înălţimea dorită, filmarea a fost
opturată de fereastra din partea opusă camerei. Astfel am fost nevoiţi să schimbăm
orientarea camerei, nemaifolosind panourile centrale, ci unul din panourile mobile
aflate în sală .
Astfel au fost stabiliţi parametrii pentru începerea filmărilor:
- distanţa de la care se aruncă - 525cm
- distanţa camerei faţă de panou - 500cm
- înălţimea camerei faţă de sol - 275cm
- înălţimea inelului - 305cm
- filmare cu 125 cadre /secundă,
305cm
525cm
500cm
275 cm
Fig.6.14 prezentarea schematică a aruncării
În cadrul acestei filmări s-au încercat diverse aruncări:

- aruncări care au lovit panoul şi au ricoşat în coş sau pe lângă coş;
- aruncări care au lovit buza inelului în interior sau exterior - aruncări care au intrat
direct în coş.
Aceste aruncări ne-au permis să selecţionăm doar cele mai sugestive imagini care să
ne permită să analizarea lor.
_________________________________________________________________________________ 88
____________________________________________________________________________________
_
Întrucât filmarea din lateral ne-a oferit date relevante asupra giroefectului dar nu si
asupra deviaţiei mingii în contact cu inelul
sau cu panoul, am decis să mai facem o
filmare în alte condiţii:
- panoul este coborât la înălţimea de 260cm,
- camera este urcată în aşa fel încât să
permită filmarea de sus a mingiei – 300cm
- direcţia de filmare faţă de aruncare şi inel
a fost perpendiculară faţă de acestea -
prima variantă, iar apoi a fost poziţionată
cu obiectivul deasupra inelului – a doua
variantă - distanţa de aruncare a fost
micşorată
pentru a nu lovi camera
Fig. 5.16 – pregătire aparaturii pentru filmarea din 25 august 2009
6.3. Prelucrarea imaginiilor
Din multitudinea de imagini filmate au fost selecţionate spre prelucrare doar acele
imagini care redau în cel mai sugestiv mod traiectoria mingii, efectul girodinamic al
mingii, deviaţia traiectoriei în funcţie de aruncăriile cu giroefect. Astfel, pentru
prelucrarea acestor imagini s-a folosit programul Adobe After Effects 7.0, şi Adobe
Premiere. După deschiderea
programului, se importă filmul
sau imaginea ce urmează a fi
prelucrată. Apoi urmează a se
stabili ceea ce se doreşte a se face
, în cazul nostru, stabilirea
traiectorie mingii in momentul
impactului cu inelul sau cu
panoul.
Fig. 6.18. Deschiderea unui proiect în adobe after effects 7.0
Prin acest software există posibilitatea segmentării secvenţei filmate şi obţinerii doar
a frame-urilor care vizualizează comportamentul mingiei aruncate la coşul de baschet.
_________________________________________________________________________________ 89
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
În acest sens se importa în fereastra principala a programului secventa înregistrată, se
activează fereastra de compoziţie (partea dreapta si respectiv centrala din fig.6.19.).
Fig. 6.19. Deschiderea ferestrei şi importarea secvenţei înregistrate În

vederea obţinerii traiectoriei obiectului aflat in miscare în secvenţa aleasă, se
selectează pointerul şi se atasează zonei de interes. Prin actionarea comenzii de trasare
mişcare se va putea obtine traiectoria punctului ales şi respectiv a obiectului
aflat in mi şcare (vezi fig.6.19, fig.6.20)
Poziţionarea markerului pe minge şi trasarea traiectoriei
Fig.6.20 - Determinarea traiectoriei mingiei filmate
_________________________________________________________________________________ 90
____________________________________________________________________________________
_
Din analiza informaţiilor înregistrate (ca in fig.de mai jos) referitoare la
mişcare se pot determina poziţiile acelui punct selectat, la nivel de pixel al imaginii,
în spaţiul bidimensional al imaginii.
.
Fig. 6.21. Determinarea
traiectoriei mingiei filmate
Capitolul VII CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI CONCLUZII

eficacităţii acesteia.
Obiectivul principal al acestei cercetări este realizarea unei analize din punct
de vedere bio - mecanic al aruncărilor la coş, accentul punându-se pe aruncăriile
spectaculoase, realizarea unui model matematic care să permită modelarea aruncării
la coş sub aspectul diferiţiilor parametrii (talie, anvergură, distanţă, etc), şi a mişcării
imprimate de aruncare, urmărind fenomenul de schimbare a traiectoriei mingii prin
percuţii cu efecte girodinamice.
Pentru realizarea scopului propus şi atingerea obiectivelor enunţate în capitolul
I s-au abordat următoarele probleme:
• S-a făcut o analiză a stadiului actual al cercetărilor în domeniul
modelării corpului uman, analizând modelele propuse de alţi autori,
tipurile de legături între diferitele segmente ale corpului, metode
matematice şi mecanice de studiu a sistemelor multicorp;
• S-a încercat realizarea unei taxonomii a aruncărilor din diferite sporturi
prin studierea biomecanică a tehnicii de execuţie a acestora, dar care v-
_________________________________________________________________________________ 91
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
a fi finalizată doar după stabilirea unor modele comune în ceea ce
priveşte tehnica de execuţie
• S-a realizat un studiu al aruncăriilor la coş în jocul de baschet, atât din

punct de vedere biologic, cît şi din punct de vedere mecanic. • S-au făcut
măsurători experimentale pentru determinarea traiectoriei mingii în
aruncarea la coş din jocul de baschet şi a giroefectului
• S-a început elaborarea unui program de modelare a aruncărilor la coş
din jocul de baschet.
Pe parcursul lucrării sunt prezentate o serie de contribuţii originale la
dezvoltarea şi studiul problemei enunţate, care constau din:
• Studiul comparativ bio – mecanic al aruncării la coş
• Cercetarea din punct de vedere biomecanic al aruncărilor spectaculoase
la coşul de baschet
• Realizarea unui model matematic care să permită modelarea aruncării
la coş
• Studierea fenomenului de schimbare a traiectoriei mingii prin percuţii
cu efecte girodinamice
Pentru a putea elabora un model corespunzător aruncării la coş în jocul de
baschet este necesar un studiu amănunţit al mişcărilor pe care le face sportivul.
Pe baza acestor elemente se pot identifica, în cazul modelului care va fi adoptat,
grupele de muşchi care acţionează şi modul în care ele determină caracteristicile
mişcării.
Pentru studiul mişcării unui sportiv, în general, sunt propuse modele care să
reprezinte diferitele segmente ale corpului omenesc. Astfel există modele care
pornesc de la două segmente şi modele din ce în ce mai complexe care ajung la peste
12 segmente, legate între ele prin articulaţii cilindrice sau sferice, care simulează cât
mai aproape de adevăr legăturile dintre segmentele corpului omenesc.
O simulare suficient de satisfăcătoare poate fi realizată cu un model cu 12
segmente. În cadrul acestui model se consideră atât braţele, picioarele, trunchiul. Nu
am reusit să ne lămurim complet cu efectul giro pe care am vrut să-l determinăm, dar
vom încerca să aprofundăm tehnicile de măsurare şi identificare a efectelor frecării
în contactul percutant al mingii (de inel şi de panou) în jocul de baschet, iar elucidarea
problemelor rămase se va face în viitoarele cercetări.. Controlul pe care îl avem în
simularea acestor percuţii îl avem dezvoltat în modelul tezei care se încadrează bine
în limitele loviturilor celor mai spectaculoase ale echipelor de vârf din baschetul
mondial.
Cercetările vor continua în vederea definirii unui model care să permită o realizare a
taxonomiei tuturor aruncărilor din diferite sporturi (sau a cât mai multor dintre
acestea)
_________________________________________________________________________________ 92
____________________________________________________________________________________
_
Rezultatele obţinute în teza de faţă pot constitui o bază de plecare pentru realizarea
unui model care să permită modelarea aruncării în jocul de baschet, dar dorim pe
viitor extinderea modelului în sporturile în care regăsim acest gest motric.
Realizarea acestuia poate avea o importanţă practică deosebită, deoarece se ştie că

modelarea în antrenamentul sportiv are o mare importanţă atât la nivelul juniorilor
cât şi la nivelul seniorilor, crescând eficienţa acţiuniilor acestora.
Ideea de cercetare din această teză mi-a apărut ca un raspuns şi ca o necesitate la
modul de evoluţie al sportului şi al jocului de baschet în special.
Analiza şi generalizarea suportului informaţional din literatura de specialitate
demonstrează că tratarea modelării in antrenamentul sportiv, din perspectiva
descrierii biomecanice a aruncăriilor la coş, necesită o mai mare atenţie datorită
cerinţelor impuse de evoluţia jocului.
Analiza biomecanică a aruncărilor la coş ne determină să găsim soluţii eficiente
pentru a diminua insuficienţele pregătirii tehnice a jucătorilor prin valorificarea celor
mai eficiente mijloace de pregătire.
Modelarea, care este obiectivul principal al tezei nu se putea face decât ţinând cont
de importanţa fiecărui domeniu în parte: EDUCAŢIE FIZICĂ, BIOMECANICĂ, ŞI
MECANICĂ, şi de necesitatea observării cercetării ca un întreg, în care fiecare îşi are
rolul şi rostul specific în rezolvarea acestei probleme.
În acest context toate cele trei domenii EDUCAŢIE FIZICĂ,
BIOMECANICĂ, ŞI MECANICĂ, pot fi considerate domenii înrudite.
Rezultatele prezentate în lucrarea de faţă au fost prezentate la sesiuni ştiinţifice din
ţară şi publicate în volumele acestor sesiuni.
_________________________________________________________________________________ 93
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
BIBLIOGRAFIE
1. ABDEL – RAHMAN E.,and HEFZI M.S., “ three dimensional dynamic modeling of the
tibio – femoral joint”. Adv. Bioeng. 26 315, 1993
2. ADAMANTIOS A., BRUGGEMANN, G.P., “A mathematical high bar - human body
model for analysing and interpreting mechanical - energetic processes on the high bar,”
Journal of BIOMECHNICS 31, pp.1083 – 92,1998, .
3. AGHILI F., PIEDBOEUF, J.C, “Simulations of Constrained Multibody Systems Based
on Orthogonal Decomposition of Generalized Coordinates. Virtual Noonlinear Multibody
Systems, vol I, p.1 – 8, Prague, 2002
4. ALBU, I., „Curs de anatomie” –Editura I.M.F.Cluj, 1974.
5. ALEXE, N. , „Antrenamentul sportiv modern”, Editura Editis, Bucureşti, 1993.
6. ALEXANDER, M., AND WAY, D., „Mechanics of the Free Throw in Basketball”, web
based publication, http://www.coachesinfo.com/
7. BACIU, C. „Anatomia funcţională şi biomecanica aparatului locomotor (cu aplicaţii la
educaţia fizică)”, Editura Sport – Turism, Bucureşti, 1977.
8. BRANCAZIO, J.P., „Sport Science – Physical Laws and Optimal Performance”, New
York, Simon and Schuster, 1984.
9. BARHAM, J. –„Mechanical Kinesiology”, editura Mosby Comp, Saint Luis, 1978. 10.
BARNES, M.J. –“Women's Basketball”, 2nd ed. Boston: Allyn and Bacon, 1980
11. BARTON, J – „Biomechanika”, Editura Tankonyvkiado, Budapesta, 1984.
12. BARTLETT, R.M., „Biomechanical Analysis of performance in Sport”, Leeds BASS
1992
13. BAUMGARTNER, D. – „Articulaţia mîinii în aruncarea la coş din săritură” Scholastic
Coach, USA, 1977.
14. BAUMGARTNER, D. – „Techniques for great Outside Shooting”, Richmond, Indiana,
USA, 1974.
15. BAUMGARTNER, D. –„Poziţia corectă a corpului în aruncarea la coş din săritură”,
Scholastic Coach, USA, 1974.
_________________________________________________________________________________ 94
____________________________________________________________________________________
_
16. BATHE, K.J, and CIMENTO, A.P., „Some practical procedures for the solutions of
nonlinear finite element equations”, Computational Methods Appl. Mech. Eng., 22, 59,
1980.
17. BĂLAN, ST., „Lecţii complementare de mecanică teoretică”, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti 1969.
18. BEARD, B., „Basic basketball. The complete player”, M.Kesend Publishing Ltd., N.Z.
1985.
19. BELLMAN, R., „Introducere în analiza matriceală”. Editura tehnică, Bucureşti 1969.
20. BLANKEVOORT,L. And HUISKES, R., „Ligament bond interaction in a three –
dimensional model of the knee”, ASME J. Biomechanical Eng., 113, 263, 1991.
21. BOLOŞ, C., BLAGA, P. “Reprezentări grafice 2D asistate de calculator. Târgu Mureş,
Editura Universităţii „Petru Maior” Târgu-Mureş, 1998.
22. BOUAOUNE, F., “Basket : le Tir de Lancer Franc” avril 2005
23. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., ULEA, M., PLĂMĂDEALĂ, R., “Model for
Kinematic Analysis of the Hurdles race using Cardan’s Rotation.” First International
Conference “Mechanics and Machine Elements”, 4 -6 November, 2004, Sofia, 2004
24. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., ULEA, M., “Kinematics in Hurdles Race. Euler
Rotattion. “ First International Conference “Mechanics and Machine Elements”, 4 -6
November, 2004, Sofia, 2004
25. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., “Identificarea mişcărilor la trecerea peste garduri
în scopul validării modelării matematice” Conferinţa Ştiintifică internaţională :
COMPETIŢIA, Bucureşti, 24 octombrie pag. 47 – 51, 2003
26. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., MODREA, A., “Model multicorp al alergătorului
de garduri.” Conferinţa Ştiintifică internaţională : COMPETIŢIA, Bucureşti, 24
octombrie pag. 40- 46, 2003
27. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., MODREA, A. “Multibody Human Model used in
Athletics”. Annual Session of Scientific Papers, IMT – Oradea, 27- 28 mai 2004, în
aAnalele Universităţii din Oradea.
28. BURCĂ I., VLASE, S., TOFAN, M., “Studiul cinematicii trecerii peste garduri”
Sesiunea ştiintifică de comunicări, februarie, Braşov, 2003
29. BURCĂ I., VLASE, S., TOFAN, M., “Analiza dinamică a trecerii peste garduri pe
modele multicorp”. Sesiunea ştiintifică de comunicări, februarie, Braşov, 2003
30. BURCĂ I., VLASE, S., TOFAN, M., “Identificarea parametrilor cinematici la probele
de trecere peste garduri” Tg. Mureş, 2003
31. BURCĂ I., TOFAN, M., VLASE, S., ULEA, M., PLĂMĂDEALĂ, R., “Cinematica
trecerii peste gard (I) Rotaţii Cardan, (II) Rotaţii Euler, Conferinţa Institutului Naţional
de Cultură Fizică şi Sport, Bucureşti, 28 – 30 octombrie, 2004
32. BRÎNZANIUC, K., „Sistemul musculo – scheletal – Noţiuni de anatomie funcţională,
biomecanică cu aplicaţii medico – sportive”, Editura University Press Tg. Mureş, 2006.
_________________________________________________________________________________ 95
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
33. BUDESCU E. , IACOB I.,”Bazele biomecanicii în sport”, Editura Universităţii
„Alexandru Ioan Cuza” , Iaşi, 2005.
34. BURCA I, TOFAN,M.C., VLASE, I. MUNTEAN, V., “Biomecanica mişcărilor
sportive” Editura INFO-MARKET Braşov, 2009.
35. BUZESCU, A., „Ghid de biomecanică a omului”, Editura Alexandru 27, Bucureşti 2000.
36. CARR, G. „Sport mechanics for coaches” Human Kinetics, 2004
37. COLEMAN, B. „Basketball: Techniques, Teaching and Training”, London, Kay and
ward, 1975.
38. COLIBABA – EVULEŢ, D., „Modelul de joc şi modelarea” rev. Ştiinţa sportului nr. 13,
Bucureşti 1998.
39. COUSY,B.,POWER, F., - „Basketball concepts and tehniques”, USA 1970.
40. DÂRJAN, C., „Implicaţii cantitative în detrminarea eficacităţii pregătirii în baschet”,
Revista EFS, nr. 9, Bucureşti, 1978.
41. DÂRJAN, C.,”Algoritm, standardizare şi programare în pregătirea juniorilor la baschet”
Revista EFS, nr. 5, Bucureşti, 1982.
42. DÂRJAN, C. –„Baschet- Metodica instruirii juniorilor”, Ed. Fundaţiei România de
mâine, Buc. 1998.
43. DELIU, GH., “Mecanica, Statica, Cinematica, Dinamica”, Univ. din Braşov, 1991
44. DONSKOI, D.D., „Biomecanica exerciţiilor fizice”Editura tineretului, Timişoara, 1959.
45. DRĂGAN, I., „medicina sportivă”, Editura Stadion, Bucureşti 1974.
ALEXANDRESXCU, D., TATU, T.,ARDELEANU, T., „Atletism” Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti,1983.
46. DRAGNEA, A., BOTA , A., „Teoria activităţilor motrice”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1999.
47. DRAGNEA, O „Momente de inerţie” Ed. Tehnică, Bucureşti, 1956.
48. DRAGOS,L., “Principiile mecanicii analitice”, Ed. Tehnica, 1978.
49. DUBOY, J., - „Mecanique humaine”,Editura Revue EPS, Paris, 1994.
50. ELLIOT, B. “A kinematic comparison of the male and female two-point and three - point
jump shots in basketball. Australian Journal of Science & Medicine in Sport, 24, 111-
118., 1992
51. ENCIULESCU, C., BRÎNZANIUC, K., BUTILCĂ, F., „anatomie – generalităţi
membre”, ediţia a ii –a, vol I, Tg. Mureş, 2004.
52. ENOKA,M.R., „Neuromechanics of human movement” Human Kinetics, 2002
53. EPURAN , M., „Modelarea conduitei sportive” Editura Sport Turism, Bucureşti 1990
54. FERREIRA, A.P., ORLANDO, F., ABRANTES, J. M.C.S. – “Kinematic analysis of
basketball shooting. Preliminary results”.
55. FUKUI, T., KIM, S., & TAKAHSHI, M. , “Hip and knee moment during trunk flexion,
extension, lateral flexion and rotation in standing”. Lucrare prezentată la The
Proceedings of Annual Meeting of Japanese Society for Orthopaedic Biomechanics,
Showa University, Japan, 2002
56. GAGEA, A., -„Biomecanică teoretică”, Editura Scrisul Gorjean, 2002.
57. GAGEA, A, „Cercetări interdisciplinare in domeniul sportului” Ed. Destin Deva, 2003
_________________________________________________________________________________ 96
____________________________________________________________________________________
_
58. GAGEA, A, „Metodologia cercetării ştiintifice în educaţie fizică şi sport”, Editura
Fundaţia România Mare, Bucureşti 1999.
59. GEAR, C.W., LEIMKUHLER, B., GUPTA, G.K., „Automatic integration of Euler –
Langrange equations with constraints, j. Comp.Appl. Math., 12, 77, 1985
60. GEAR, C.W., PETZOLD, L.R., „differentioal – algebraic equation index
transformations, SIAMJ., Sci. Stat. Comp., 9, 39, 1988
61. GERALD, C.F., WHEATLEY, P.O., „Applied Numerical Analzsis” Addison – weslez,
Reading, 1989, 132
62. GLIGOR, T., TEOADER, M., BACRIA, V., UROŞU,D., „probleme de mecanică,
statică şi cinematică.” Institutul Politehnic Traian Vuia, Timişoara, 1985.
63. GOWAERTS A., „La biomecanique nouvelle methode d’analyse du mouvement”, Paris,
1962.
64. GROOD, E.S., SUNTAZ, W.J.,” A joint coordinate system for clinical description of
three – dimensional motions: applications to the knee”, ASME J, Biomechanical ENG.
105, 136, 1983
65. HABA,P.S., MUNTEAN ,V., GUIMAN, V.,., Analiza biomecanica a miscarilor in jocul
de baschet, , First National Conference, Optometry and Medical Engineering, 9-11 june
2006, Brasov.
66. HABA,P.S., TOFAN, M.C., “Giroefecte în aruncarea la coş în jocul de baschet” –
Simpozion Naţional, Sibiu 2007.
67. HABA,P.S., TOFAN, M.C - “Modelarea matematică a rostogolirii mingii de baschet
pe buza coşului” - International Conference Research and Innovation in
EngineeringBrasov,27-29 october 2010 (under FISITA Patronage).
68. HABA,P.S., TOFAN, M.C - “Traiectoria aruncării mingii de baschet la coş. Definirea
condiţiilor iniţiale” - International Conference Research and Innovation in
69. HABA,P.S., TOFAN, M.C - “Consideraţii asupra prinderii mingii de baschet în lansarea
cu efect giro” - International Conference Research and Innovation in
70. HAMILL J., KNUTZEN,K., “Biomechanical basis of human movement” Lippincott
Williams & Wilkins, 2006
71. HAMILTON, G.R., , C. REINSCHMIDT, “Optimal trajectory for the basketball free
throw”, Journal of. Sports Science, 15 (1997), pp. 491–504.
72. HAMILTON, N., LUTTGENS, K., “Kinesiology: scientific basis of human motion”,
McGraw-Hill, Canada, 2002.
73. HANDRA-LUCA, V., - Mecanisme”, Insttutul Politehnic Cluj Napoca, 1980.
74. HATZE, H., „The meaning of the term biomechanics”, J. Biomechanics 7, 189, 1974.
75. HAY, J.G., „The Biomechanics of Sports Tehcniques” Englewood Cliffs, N.J.,Prentice
– Hall, 1985.
76. HOFFER, H.H.,”Perfecţionarea traiectoriei pentru o mai eficace aruncare”, Athletic
Journal, USA 1987.
77. HOLLANDER, Z.,”The pro basketball encyclopedia”Editura Crown Book, L.A, 1997.
_________________________________________________________________________________ 97
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
78. HRIŞCĂ, A., NEGULESCU C.,” Baschet – Tehnica şi tactica individuală. Metodica
învăţării”, Bucureşti, 1981.
79. HUBBARD M. “An Iterative Numerical Solution for elastica With Causally Mixed
Inputs, Transactions of the ASME”, March 1980, VOL. 47 , pp. 200-201.
80. HUDSON L., JACKIE , “A Biomechanical Analysis by Skill Level of Free Throw
Shooting in Basketball”, J. Terauds (Ed.), Biomechanics in Sports (pp. 95-102), Del Mar,
CA: Academic Publisher 1982.
81. IACOB,C., “Mecanica teoretică”, Ed. Didactica si Pedagogica, 1994.
82. IACOB,C., “ matematici clasice şi moderne” editura Tehnică, Bucureşti
83. IFRIM, M., „Antropologie motrică”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,
1996.
84. ILIESCU A., „Biomecanica exerciţiilor fizice şi sportului”,Editura Sport – Turism,
1975.
85. ILIESCU A., „Biomecanica exerciţiilor fizice”. Editura Consiliului Naţional pentru
educaţie fizică şi sport, Bucureşti, 1968.
86. ILIESCU, A., IFRIM, M. –„Anatomia şi biomecanica educaţiei fizice şi sportului”,
Editura Didactcă şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
87. ILKER Y. “Movement analysis in sports and basketball “, F.I.B.A. AssistMagazine /
052003.
88. IONESCU D.V., “Ecuaţii diferenţiale şi integrale” Ed. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1972
89. KRIGHBAUM E., BARTHELS, K.M, “Biomechanics: a qualitive approach for studying
human movement” Macmillan 1990.
90. KOVACS, W., “Legăturile biomecanice articulate ale membrelor umane”, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1963
91. KOUVELIOTI,V., STAVROPOULOS , N., KELLIS, E., “Biomechanical, Analysis of
Shooting in Basketball: Relating Research with Training Practice” Inquires in Sport &
Physical Educations Journal, vol 4, nr. 1, 2006
92. KNUDSON, D. “Biomechanics of the Basketball Jump Shot - Six Key Teaching Points”,
JOPERD--The Journal of Physical Education, Recreation & Dance, Vol. 64, 1993
93. LA FORTUNE, M.A., CAVANAGH, P.R., SUMMER, H.J., KALENAK, A., “Three –
dimensional kinematics of the knee during walking”, Journal of Biomechanics, 25, 347,
1992
94. LANDAU L. D., LIFTCHITZ, E 1967 : Théorie de L’ É LASTICITÉ, Ed MIR 1967.
95. LINDBECK, L., „Impulse and moment of impulse in the leg joints by impact from
kicking“, ASME J. Biomechanical Eng., 105, 108, 1983
96. LING, Z.K, GUO, H.Q., BOERSMA,S., „Analytical study on the kinematic and
dynamic behaviors of a knee joint“ Med Eng., Phys., 19, 29, 1997
97. MACKINNON, C.D., WINTER, D.A., „Control of whole body balance in the frontal
plane during human walking“, Journal of Biomechanics, 26, 633, 1993.
98. MARTIN T. P. “Movement Analysis Applied to the Basketball Jump Shot” , Physical
Educator (oct.),1981.
_________________________________________________________________________________ 98
____________________________________________________________________________________
_
99. MILLER, D., NELSON, R.C., -„Biomechanics of sport,” Editura Lea&Febiger,
Philadelphia, 1973.
100. MILLER, S.A., „The effects of increased shooting distance in the basketball jump shoot.
Jurnal of Sport Science 11 , p.285 -293, 1993.
101. MOEINZADEH, M.H., ENGIN, A.E., „Dynamic modeling of human knee joint” in
Computational Methods in Bioengineering, Vol.9, American Society of Mechanical
Engineering, Chicago, 1988, 145.
102. MORRISON, J.B. „The mechanics of the knee joint in relation to normal walking”,
Journal of Biomechanics, 3, 51, 1970
103. MULLER, W., „Kinematics of the cruciate ligaments” in the Cruciate Ligaments,
Feagin, J.A.; jr., Ed. Churchill Livingstone, New Zork, 1988.
104. MUNTEAN ,V., GUIMAN, V., HABA,P.S., “Modele cinematice şi dinamice pentru
analiza sistemului uman” Simpozion Naţional Tendinţe Moderne în Mecanică, mai,
2005.
105. MUNTEAN ,V., GUIMAN, V., HABA,P.S., BURCĂ,I., “O identificare cinematică a
mişcărilor alergătorului de garduri”. Simpozion Naţional Tendinţe Moderne în
Mecanică, Braşov, mai, 2005.
106. NEGULESCU C. – „Bazele generale ale metodicii predării”, Ed. Fundaţiei România de
mâine, Buc., 2000.
107. NEGULESCU,C., MOANŢĂ, A – „Metodica învăţării şi perfecţionării tehnicii şi tacticii
joculuui de baschet”, ANEFS, Bucureşti 1997.
108. NEUMANN, D., “Kinesiology of the musculoskeletal system”, Mosby Published, 2002.
109. NIŢESCU, V., „Anatomie Funcţională – Biomecanica şi antropologia aparatului
locomotor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1995.
110. NORDIN, M., FRANKEL, V.,H., „Basic biomechanics of the musculoskeletal system”,
Lippincott Williams & Wilkins, 2001
111. PALUBISKAS E. “The jump shot”, F.I.B.A. Assist Magazine -07-2004.
112. PAPILIAN, V., „Anatomia omului, volI – Aparatul locomotor”, Editura Didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1982.
113. PETTITT, R. W. , BRYSON, Erin R.” Training for Women's Basketball: A
Biomechanical Emphasis for Preventing Anterior Cruciate Ligament Injury”, National
Strenght & Conditioning Journal, Volume 24. Number 5 p. 20 - 29 , October 2002
114. PLATT, D., WILSON, A.M., TIMBS, A., WRIGHT, I.M., GOODSHIP, A.E., “Novel
force transducer for the measurement of tendon force in vivo” Journal of Biomechanics,
27, 1489, 1994.
115. PREDESCU T. – „Baschet” – curs pentru studenti, Edit. Spicon, Tg. Jiu, 2000
116. PREDESCU T., NEGULESCU C. – “Curs de baschet – specializare” – Edit. A.N.E.F.S.,
Bucureşti,1994
117. PREDESCU T., NEGULESCU C – “Curs de baschet – specializare, anul III” – Edit.
A.N.E.F.S., Bucureşti,1994
118. PREDESCU T., NEGULESCU C – “Curs de baschet – specializare, anul IV” – Edit.
A.N.E.F.S., Bucureşti,1998
_________________________________________________________________________________ 99
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
119. RACE, A., AMIS, A.A., “The mechanical properties of the two bundles of the human
posterior cruciate ligament”, Journal of Biomechanics, 27, 13, 1994 120. RANGA V.,
„Anatomia omului”, Editura Cerna, Bucureşti, 1993.
121. RĂDOI M., DECIU, E., „Mecanica”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981
122. ROHRLE,H., SCHOLTEN,R., SIGOLOTTO, C., SOLBACH, W., KELLNER, H.,
„Joint forces in the human pelvis – leg skeleton during walking”, Journal of
Biomechanics, 17, 409, 1984
123. ROJAS, F. J., CEPERO, M., ONÄ, A., GUTIERREZ, M., “Kinematic adjustments in
the basketball jump shot against an opponent” ERGONOMICS, 2000, VOL. 43, NO. 10,
1651± 1660
124. ROMAN, G., - „Antrenamentul şi competiţia în sportul de performanţă” Editura Star,
Cluj Napoca, 2004.
125. ROMAN, G., - „Evaluarea în jocul de baschet” Editura Star, Cluj Napoca, 2003.
126. ROMAN, G., - „Evoluţia copmponentelor fundamentale ale jocului” Editura Star, Cluj
Napoca, 2004.
127. ROVNY, M., -„Bases de la biomecanique dans le jeux sportifs”, Bratislava 1963.
128. STAN, A. „Există o limită fizică a recordurilor sportive”, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
1968.
129. SCHRODER, J., BAUER, C., “Basketball trainiren und spielen. Rowohlt Taschenbuch
Verlag” GmbH, 1996
130. ŞABAC, I.GH., “Matematici speciale” Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981.
131. TĂTARU, C. –„Bazele teoriei şi metodicii”- Editura Mira Design, Sibiu 2000.
132. TĂTARU, C. –„Metode moderne în pregătirea jucătorilor de baschet” Editura Mira
Design, Sibiu, 2003.
133. TĂTARU, C. –„Modalităţi de abordare experimentală a căilor de optimizare a acţiunilor
de finalizare în baschetul de performanţă”, referat 4 ANEFS, 2003.
134. TĂTARU, C. –„Rolul si ponderea diferitelor componente ale pregătirii în acţiuniile de
finalizare”, referat 3 ANEFS, 2003.
135. TEODERESCU,P.P “Sisteme mecanice”, Vol. I - IV, Ed. Tehnica - Bucuresti, 1998-
2003.
136. TOFAN M.C., “Problemele algebrice ale dinamicii, aplicatie în dinamica ciocnirilor”,
Universitatea „Transilvania” Brasov, 1986.
137. TOFAN M.C., “Statica”, Universitatea „Transilvania” Brasov,1976.
138. TOFAN M.C., “Mecanica. Cinematica”, Universitatea „Transilvania” Brasov,1983.
139. TOFAN, M.C, “Cinematica finită”, Litografia Univ. Tansilvania Brasov, 1996.
140. TOFAN, M.C, “Cinematica”, Litografia Univ. Tansilvania Brasov, 1981.
141. TOFAN, M.C, ULEA,M., “Generarea ciclului motor MAS, MAC pe calculator”
Buletinul Universitaţii “Transilvania” Braşov, vol XIX – B, 1977.
142. TUDOSE, C., -„Dicţionar sportiv poliglot” Editura stadion, 1973.
143. TUMER, S.T., ENGIN, A.E., „Three – body segmen dynamic anatomic model of the
human knee”, ASME J:; Biomechanical Eng. 115, 350, 1993
144. VÂJIALĂ G. Metodologia cercetării ştiinţifice - Curs sinteză anul II Bucureşti:
Universitatea “Spiru Haret”, 2006, p. 182-186.
_________________________________________________________________________________ 100
____________________________________________________________________________________
_
145. VÂLCOVICI, V., BĂLAN, ŞT., VOINEA, R., “ Mecanică teoretică”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1963.
146. VANDER VAEL ,F., „Analyse du mouvements du corp humain” Editura Desoer, Liege,
1948. 147. VANDER VAEL ,F., „Biometrie humaine” Editura Doboer Masson, Liege.
148. VAUGHAN, C.L., DAVIS, B.L., O’CONNOR, J.C., „Dynamics of Human Gait,”,
Human Kinetics, Champaign, IL, 1992,20.
149. VAUGHN, R.E. – “Intra – individual variability for basketball free throws”. Paper
presented of the International Symposium of Biomechanics in Sports 1993
150. VIBE I.I.” Brennverlauf und Kreisprozes von Verbrennungs-motoren“, VEB Verlag
Technik, 1970 Berlin.
151. VIERU, D.; POPESCU, D. “Mecanica. Cinematica”. Chişinău, Tehnica-Info, 2004.
152. VLASE, S., “Mecanica. Cinematica”. Univ. Brasov, 1993.
153. VLASE, S., “Mecanica. Statica.” Ed. INFOMARKET, 2003.
154. VLASE, S., BURCA,I., TOFAN, M., “analiza virtuală a mişcărilor atletice” Trecerea
peste garduri”. Sesiunea de comunicări a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Braşov,
februarie 2005.
155. VLASE, S.,”Finite Element Analysis of the Planar Mechanisms: Numerical Aspects” in
Applied Mechanics – 4, Elsevier, 1992, p.90 – 100, ISBN 1-85166-725-3.
156. VLASE, S., PURCĂREA, R., MUNTEANU, M.V., SCUTARU, M.L., “on the Dynamic
Analysis of an Elastic Multi-Bodies System”. 19th DAAAM International Symposium.
Intelligent Manufacturing & Automation, 22 – 25th October 2008, Trnava, Slovakia.
ISBN 978 – 3 – 901509-68-1, ISNN 1726-9679, p.1495.
157. VLASE, S., PURCĂREA, R., MUNTEANU, M.V., SCUTARU, M.L., „Eigenvalues
and
Eigenvectors of the Elastic Systems with Three Identical Parts”. 19th DAAAM
International Symposium. Intelligent Manufacturing & Automation, 22 – 25th October
2008, Trnava, Slovakia. ISBN 978 – 3 – 901509-68-1, ISNN 1726-9679, p.1497
158. . VLASE, S., SCUTARU, M.L., STANCIU (PATRANESCU),A., “On the Topological
Descriptions of the Multibody Systems”, ECCOMAS, iunie 2007, Milano, Italia, p.279,
ISBN 1-4020-3392-3.
159. VLASE, S., TEODORESCU, H., GUIMAN, V., MUNTEANU, M.V., “Determination
of Reaction that appear in one Freedom Degree Mechanisms constraints without
Computing the Motions Equations,”, 3rd International Conference on Energy Efficiency
and Agricultural Engineering, EE&AE, 2006, 7/9/ June 2006, Russe, Bulgaria, p.506 –
512
160. VLASE, S., APOPEI, R., NAN. N., VASII, M., “Coriolis Terms on the motion
Equations of the Elastic Systems,”, 3rd International Conference on Energy Efficiency
and Agricultural Engineering, EE&AE, 2006, 7/9/ June 2006, Russe, Bulgaria,
161. VLASE, S., STANCIU, A., GUIMAN, V., NAN. N., VASII, M., “ On the Coriolis
Effects On
_________________________________________________________________________________ 101
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
The Motion Of The Elastic Multibody Systems. ”, Proceedings 1 st International
Conference on Computational Mechanics and Virtual Engineering COMEC 2005, vol 2,
Transilvania University of brasov, 20 - 22 October 2005, ISBN 973 -635 -593 -4
162. VLASE, S., MODREA,A., MUNTEANU, M.V., APOPEI, R.,”On the Reactions In One
Degre Of Freedom Multibody Systems”. Proceedings 1st International Conference on
Computational Mechanics and Virtual Engineering COMEC 2005, vol 2, Transilvania
University of brasov, 20 - 22 October 2005, ISBN 973 -635 -593 -4
163. VOINEA, R., VOICULESCU, D., CEAUŞU V., “Mecanica”, Editura Didactică şi
Pedagogic, Bucureşti, 1983.
164. VOINEA, R.P., STROE, I.V., “Introducere în teoria sistemelor dinamice” Bucureşti,
Editura Academiei, 2000
165. WEINECK, J.,”Manuel d’entraînement” 4e edition, Ed. Vigot, Paris, 1997.
166. WOO,S.L.-Y., JOHNSON, G.A., SMITH, B.A., „Mathematical modelling of ligaments
and tendons” ASME J. Biomechanical Eng., 115, 468, 1993.
167. ZIANE, R., GROSGEORGE, B., “Etude biomécanique du lancer franc. Conséquences
sur l'entraînement”, Les cahier de l’entraîneur, Basket-Ball 648, II – IV, 2000
168. * * * - „Aruncarea la coş din săritură”, Federaţia franceză de baschet, Basketball” nr.
440, Franţa, 1974.
169. * * * – Seria Biblioteca Antrenorului – Mic Atlas anatomic – muşchii” Bucureşti, 2007.
170. * * * –International Journal of Sport Biomechanics, Editura ISB, USA, 1989.
171. * * * -Dicţionar explicativ al limbii române -.Univers Enciclopedic-Bucureşti, 1998.
172. http://www.allsportsystems.com/video-analysissoftware.htm
173. http://www.dartfish.com/en/software/index.htm
174. http://www.elitesportsanalysis.com/
175. http://www.matchplay.com.au/basketball.html
176. Biomechanics World-Wide http://www.per.ualberta.ca/biomechanics/
177. American Society of Biomechanics http://asb-biomech.org/
178. International Society of Biomechanics http://www.isbweb.org/
179. European Society of Biomechanics http://www.utc.fr/esb/
180. Canadian Society for Biomechanics http://www.health.uottawa.ca/biomech/csb/
181. International Society of Biomechanics in Sports
http://www.unistuttgart.de/External/isbs/
182. ACSM http://www.acsm.org/
183. www.wikipedia.com
184. British Association of Sport and Exercise Sciences www.bases.org.uk
185. European Colleges and Sport Science www.ecss.de
_________________________________________________________________________________ 102
____________________________________________________________________________________
_
REZUMAT
În teza de doctorat intitulată „Studiul biomecanic al aruncărilor la coş în jocul de

baschet”, s-a avut drept principal obiectiv analiza aruncărilor la coş din punct de
vedere biomecanic (în vederea înţelegerii mai bine a fenomenului), realizarea unui
model matematic care să permită modelarea aruncării la coş sub aspectul diferiţiilor
parametrii (talie, anvergură, distanţă, etc), şi a mişcării imprimate de aruncare,
urmărind fenomenul de schimbare a traiectoriei mingii prin percuţii cu efecte
girodinamice.
Pe parcursul tezei am incercat să aprofundăm tehnicile de măsurare şi
identificarea efectelor frecării în contactul percutant al mingii (de inel şi de panou) în
jocul de baschet. Acest lucru ne va permite ca pe viitor să dezvoltăm un model
matematic care să ne permită realizarea modelării în antrenamentul sportiv în vederea
creşterii eficacităţii acţiuniilor.
Plecând de la o modelare mecanică adecvată, continuând cu formularea
problemelor care se pun şi cu rezolvarea lor s-au obţinut rezultate valoroase, lucrarea
dovedindu-se a fi completă ca studiu a unor probleme de mecanică
ABSTRACT
In the PhD Thesis entitled „Biomechanical study of throwing in basketball game”

the main objective was analyzing the throws in basketball game from biomechanical
point of view (for better understanding at phenomenon), the realization of a
mathematical model that allows modeling the throw disposal in terms of different
parameters (heights, scale, distance, etc.), and tracking by throwing motion, following
to change the trajectory of the ball phenomenon through girodynamics percussion
effects.
During the thesis I tried to thoroughly in measurement techniques and identification
of friction in the shock of the ball contact (rim and panel) in basketball. This will
allow us to further develop a mathematical model that enables us to achieve modeling
training to increase the effectiveness of actions in the game.
Starting with a mathematic model and continuing with the further problems and
solutions, we acquired valuable result. This proves that the thesis is a complete
analysis of a mechanics matter
_________________________________________________________________________________ 103
HABA PIA SIMONA
____________________________________________________________________________________
_
CURRICULUM VITAE
1. Numele şi prenumele: FĂGĂRAŞ PIA – SIMONA 2. Data naşterii şi locul

naşterii: 24 mai 1974, Târgu Mureş
3. Domiciliul: Tg. Mureş, Aleea Covasna nr. 10/1
4. Profesia: profesor
5. Studii: 1988 – 1992 Liceul „Bolyai F.” Tg. Mureş – bacalaureat
specializare: Matematică Fizică
1992 -1996Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi – diploma de licenţă
specializare: Educaţie fizică şi sport / handbal
1996 – 1997 Academia de educaţie Fizică şi Sport–Bucureşti –
master specializare: Psihomotricitate în educaţie fizică
2006 - 2008 Universitatea „Transilvania” Brasov – master
Specializare: Mecanică computaţională
2005 – prezent Doctorand fără frecvenţă la Universitatea „Transilvania”
Brasov, domeniul Ştiinţe inginereşti, specializarea inginerie
mecanică.
6. Limbi străine: limba engleză
7. Lucrări elaborate: Notiţe de curs - baschet specializare
Notiţe de curs - Multimedia în educaţie fizică
Teorie sportivă – ghid metodologic (tehnoredactare)
8. Lucrări publicate: 7
9. Membru al asociaţiilor porfesionale:
1997 – prezent - Federaţia Română de Baschet
10. Premii şi rezultate obţinute:
2000 – locul II la Campionatul Naţional de minibaschet
2009 – locul II la World Sport Festival , Austria
2010 - locul II la World Sport Festival , Austria
11. Alte competenţe: aptitudini PC (MS Office, Correl)
_________________________________________________________________________________ 104
____________________________________________________________________________________
_
CURRICULUM VITAE
1. Name und surname: FĂGĂRAŞ PIA – SIMONA 2. Data and place of birth:
24 May 1974, Târgu Mureş
3. Address: Tg. Mureş, Aleea Covasna nr. 10/1
4. Profession: teacher
5. Education: 1988 – 1992 „Bolyai F.” High School , Tg. Mureş – bachelor
specialization: mathematics - physics
1992 -1996 University „Al. I. Cuza” Iaşi – licence
Specialization: Physical Education and Sport / handball
1996 – 1997 Academy of Physical Education, Bucharest – master –
specialization: Psychomotricity in Physical Education
2006 - 2008 University „Transilvania” Brasov – master
Specialization : Computational mechanics
2005 – present PhD student at University „Transilvania” Brasov,
domain: Engineering Science, specialization: mechanics
engineering
6. Foreign languages: english
7. Books: Notiţe de curs - baschet specializare
Notiţe de curs - Multimedia în educaţie fizică
Teorie sportivă - ghid metodologic (tehnoredactare)
8. Papers Published: 7 9. Member in professional associations
1997 – prezent - Federaţia Română de Baschet
10. Prize and result obtined :
2000 – locul II at Minibasketball National Championship
2009 – locul II at World Sport Festival , Austria
2010 - locul II at World Sport Festival , Austria
11. Other skills: aptitudini PC (MS Office, Correl)
_________________________________________________________________________________ 105

Liubasha Biomecanica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Liubasha Biomecanica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

REZUMAT TEZA DE DOCTORAT

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA” BRAŞOV FACULTATEA

drd.Pia Simona O.A.HABA (FĂGĂRAŞ)

Biomechanical study of throwing in basketball game

Rezumatul tezei de doctorat Summary of PhD. thesis

COMPONENŢA Comisiei de doctorat

PREŞEDINTE: Prof.univ.dr. ing. Anghel CHIRU

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ.dr.ing. Mihai C. TOFAN

REFERENŢI ŞTIINŢIFICI: Prof. univ.dr.ing. Polidor BRATU

Prof. univ.dr.ing. Ioan NICOARĂ

Universitatea „Politehnica” din Timişoara

Prof. univ.dr. Doru CIOSICI

“Universitatea de Vest” din Timişoara

Prof. univ.dr.ing.mat.Sorin VLASE

Data, ora şi locul susţinerii tezei de doctorat:

Eventualele aprecieri şi observaţii asupra lucrării vă rugăm să le transmiteţi pe adresa Universităţii

Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii a scos

Capitolul al cincelea prezintă realizarea modelului matematic al aruncării libere la

În elaborarea tezei de doctorat am primit un sprijin deosebit din partea multor

The achievement of high performances in modern competitions highlighted a series

Capitolul 3 - MIŞCĂRI ÎN JOCUL DE BASCHET

Capitolul 4 - DETERMINAREA TRAIECTORILOR MINGII

Capitolul 5 – BIOMECANICA ARUNCĂRILOR LIBERE ÎN JOCUL DE

Nr. Nr. pag.

5.1.3 Reprezentarea grafică a segmentelor în poziţia iniţială 138 54

Capitolul 6 – MĂSURĂTORI EXPERIMENTALE

Capitolul 7 - CONTRIBUŢII ORIGINALE ŞI CONCLUZII

INTRODUCERE ŞI DEFINIREA OBIECTIVELOR TEZEI

1.1 Introducere, consideraţii generale asupra jocului de baschet

Obţinerea unor performanţe la parametri superiori în marile competiţii a scos

1.2. Motivarea alegerii temei şi obiectivele lucrării

Cercetarea biomecanică a tehnicii sportive îşi propune să elucideze

Teza are ca obiectiv principal o analiză din punct de vedere biomecanic a

BIOMECANICA ARUNCĂRII ÎN JOCUL DE BASCHET

2.1 - Scurtă istorie a biomecanicii

În domeniul Ştiinţei Sportului, biomecanica apare în cadrul disciplinelor conexe,

Ea este de trei feluri: a) de consolidare

deoarece numărul total al mişcărilor independente ce le poate avea un element

Articulaţiile reprezintă elementul-cheie în funcţionarea aparatului locomotor.

Toate formele suprafeţelor articulare pot fi grupate în ovoidale şi selare.

Faţă de mecanică, în biomecanică nu exista toate tipurile de cuple. Astfel, aici

2.2.2. Unghiurile lui Euler

Rotaţia sistemului de referinţă mobil faţă de sistemul de referinţă fix este

Se consideră sistemul de referinţă fix O1x1y1z1 şi sistemul de referinţă care sa

cosψcosϕ− sinψ ϕ θsincos − cosψ ϕsin − sinψcos cosϕ θ sinψ θsin

=[{i} {j} {k}].

2.2.3. Unghiurile Bryan-Cardan

Trecerea de la un sistem de referinţă la celălalt se face prin trei rotaţii plane în

[ ]R1 = 0 cosΦ1 −sinΦ1 ; [R2]= 0 1 0

[ ]R3 = sinΦ1 cosΦ3 0

După transformări ale coordonatelor unui vector dintr-un sistem de coordonate în

2.2.4. Matricea de rotaţie

Am văzut că determinantul matricei de rotaţie are valoarea 1 şi inversa acestei

I1 = tr[R]= e11 +e22 +e33

1− I1 + I2 −1=0 sau: I1 = I2 = tr[R] deci ecuaţia caracteristică ia forma: λ3

cosϕ= tr[R]−1;deci: sinϕ= 1− tr[R]−1 2

2.2.5. Parametrii Euler-Rodrigues

Avem relaţiile trigonometrice:

1−cosϕ= 2sin2 ; sinϕ= 2sin cos

qo2 + q12 −q22 −q32 2(q1q2 + qoq3 ) 2(q1q3 −qoq2 )

[ ]R = 2(q1q2 −qoq3 ) qo2 + q22 −q32 −q12 2(q2q3 + qoq1 )

2(q1q3 + qoq2 ) 2(q2q3 −qoq1 ) qo2 + q32 −q12 −q22

eii = 2(qo2 + qi2 )−1 (i =1,2,3) .