Teste Biologie 2023

Monica Adriana Vaida Daniela Puşcaşiu
Adelina Jianu
Loredana Stana Laura Haidar
BIOLOGIE
Teste pentru concursul de admitere
la Facultățile de Medicină și Medicină Dentară
ale UMF „Victor Babeş” din Timișoara
– 2023 –
Coordonator: Marilena Motoc
1
Editura „Victor Babeş”
Piaţa Eftimie Murgu nr. 2, cam. 316, 300041 Timişoara
Tel./ Fax 0256 495 210
e-mail: evb@umft.ro
www.umft.ro/editura
Director general: Prof. univ. emerit dr. DAN V. POENARU
Colecţia: GHIDURI ŞI ÎNDRUMĂTOARE DE LABORATOR

Coordonator colecţie: Prof. univ. dr. ADRIAN VLAD
Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. BOGDAN TIMAR
Copertă realizată de LUCIA CRISTEA
© 2023 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate.

Reproducerea parţială sau integrală a textului, pe orice suport, fără acordul
scris al autorilor este interzisă şi se va sancţiona conform legilor în vigoare.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Teste de biologie pentru concursul de admitere la
facultăţile de medicină şi medicină dentară ale UMF
"Victor Babeş" din Timişoara - 2023 / conf. univ. dr.
Monica Adriana Vaida, prof. univ. dr. Adelina Jianu, ş.l.
dr. Daniela Puşcaşiu, ... ; coord.: prof. univ. dr. Marinela
Motoc. - Timişoara : Editura Victor Babeş, 2023
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-786-305-5
I. Vaida, Monica
II. Jianu, Adelina
III. Puşcaşiu, Daniela
IV. Motoc, Marinela (coord.)
57
2
Prof. univ. dr. Marilena Motoc (coordonator)
Conf. univ. dr. Monica Adriana Vaida

Ş.l. dr. Daniela Puşcaşiu
Prof. univ. dr. Adelina Jianu
Asist. univ. dr. Loredana Stana
Asist. univ. dr. Laura Haidar
BIOLOGIE
Teste pentru concursul de admitere
la Facultățile de Medicină și Medicină Dentară
ale UMF „Victor Babeş” din Timișoara
– 2023 –
Editura „Victor Babeş”

Timişoara
2023
3
Mulţumim celor care, alături de noi, au contribuit prin prietenia,
colegialitatea şi entuziasmul lor la apariţia acestui material:
Prof. univ. dr. Adrian Vlad
Ş.l. dr. Ramona Buzatu
Asist. univ. Anda Alexa
Asist. univ. Alexandra Mihăilescu
Laborant biol. Cristiane Dragomir
Secretar jurist Claudia Catarov
Stud. med. Anca Breban
Stud. Med. Alisia Săvescu
Colectivul de autori
4
CUVÂNT ÎNAINTE
În vederea unei bune pregătiri a candidaţilor la concursul de admitere la

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara în anul
2023, conducerea Universităţii a asigurat, în cadrul Editurii „Victor Babeş”,
tipărirea testelor care vor sta la baza acestui concurs.
Observaţii referitoare la eventuale neclarităţi pot fi trimise pe adresa de
e-mail admitere.umft@umft.ro, până la 28.04.2023.
Testele vizate vor fi reanalizate, prin aceasta urmărindu-se excluderea
din baza de date a testelor care prezintă ambiguităţi.
Autorii
5
6
CUPRINS
CAPITOLUL 1  Introducere în anatomie și fiziologie. Celulele și fiziologia

celulară ............................................................................................................... 9
CAPITOLUL 2  Țesutul nervos. Organizarea sistemului nervos ................. 44
CAPITOLUL 3  Organe de simț.................................................................... 75
CAPITOLUL 4  Țesutul osos......................................................................... 99
CAPITOLUL 5  Sistemul muscular ........................................................... 123
CAPITOLUL 6  Sistemul digestiv .............................................................. 153
CAPITOLUL 7  Sângele și sistemul cardiovascular .................................. 176
CAPITOLUL 8  Sistemul respirator .......................................................... 211
CAPITOLUL 9  Sistemul urinar ................................................................ 231
CAPITOLUL 10  Glandele endocrine ........................................................ 249
CAPITOLUL 11  Sistemul reproducător ................................................... 276
CAPITOLUL 12  Întrebări recapitulative ................................................. 304
RĂSPUNSURI............................................................................................... 327
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................... 336
7
8
CAPITOLUL 1  Introducere în anatomie și fiziologie.
Celulele și fiziologia celulară
1. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:
A. Știința care se ocupă cu studiul structurilor corpului fără a folosi microscopul se
numește citologie
B. Știința care se ocupă cu studiul structurilor corpului fără a folosi microscopul se
numește histologie
C. Anatomia macroscopică studiază structurile corpului care sunt vizibile fără ajutorul
microscopului
D. Studiul celulelor și al funcțiilor acestora se numește anatomia dezvoltării
E. Anatomia dezvoltării se ocupă cu dezvoltarea individului de la stadiul de ou fecundat
până la cel de adult
2. Selectați asocierile corecte referitoare la subdiviziunile anatomiei:

A. Citologia – studiul celulelor și al funcțiilor acestora
B. Anatomia dezvoltării – studiul dezvoltării individului de la stadiul de ou fecundat până
la adult
C. Anatomia macroscopică – studiul acelor structuri ale corpului care sunt vizibile fără
microscop
D. Anatomia microscopică – studiul celulelor, țesuturilor și organelor vizibile cu ajutorul
microscopului
E. Fiziologia reproducerii – studiul organelor reproducătoare și a modalităților de
reproducere
3. Referitor la histologie, sunt false următoarele afirmații:

A. Studiul structurilor corpului se face cu ajutorul unei lupe sau cu ochiul liber
B. Se ocupă cu studiul dezvoltării individului de la stadiul de ou fecundat până la stadiul de
adult
C. Studiul structurilor corpului se face cu ajutorul unui microscop
D. Este o subdiviziune a anatomiei, denumită şi anatomie micriscopică
E. Studiază acele structuri ale corpului care sunt vizibile fără microscop
4. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citologie:

A. Este una dintre ramurile fiziologiei
B. Este știința care studiază structurile corpului care sunt vizibile fără microscop
C. Reprezintă studiul celulelor și al funcțiilor acestora
D. Se ocupă de sistemul excretor și de funcțiile acestuia
E. Studiază funcția nervoasă şi implicarea ei în comportamentul uman
5. Selectați asocierile greșite privind componentele majore și rolul fiziologic al

sistemelor de organe:
A. Scheletul – oase, cartilaje și mușchi striați – protejează corpul și oferă suport pentru
locomoție și mișcare
B. Sistemul digestiv – dinți, glande suprarenale, esofag, stomac, intestin, ficat, pancreas –
digestia alimentelor și absorbția nutrienților solubili din hrana ingerată
C. Sistemul urinar – rinichi, vezică urinară și căi urinare asociate – îndepărtează produșii
de catabolism din sânge
D. Tegumentul – piele, păr, unghii și glande sudoripare – acoperă și protejează corpul
E. Sistemul endocrin – hipofiza, glandele suprarenale, tiroida și glandele parotide –
coordonează și integrează chimic activitățile organismului
9
A. Funcția sistemului excretor este obiectul de studiu al unei ramuri a fiziologiei numită
citologie
B. Funcția sistemului excretor este obiectul de studiu al unei ramuri a fiziologiei numită
fiziologie renală
C. Fiziologia reproducerii studiază sistemul excretor și funcțiile acestuia
D. Fiziologia reproducerii studiază organele reproducătoare și modalitățile de reproducere
E. Funcția sistemului nervos este obiectul de studiu al unei ramuri a fiziologiei numită
neurofiziologie
7. Selectați afirmațiile false dintre cele de mai jos:

A. La cel mai simplu nivel de organizare, organismul este alcătuit din particule
electronomicroscopice de materie numite atomi
B. Atomii se descompun, dând naștere moleculelor
C. Dintre moleculele importante din corpul uman fac parte apa, clorura de sodiu,
proteinele, glucidele, lipidele
D. Asocierea mai multor molecule între ele dă naștere următorului nivel de organizare,
atomul
E. Celula este unitatea fundamentală a organismelor vii
8. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

A. Glucidele, proteinele, lipidele și apa sunt exemple tipice pentru nivelul de organizare
structurală a organismului în care componentele principale sunt moleculele
B. Celula conține structuri subcelulare, precum mitocondriile și ribozomii
C. Atomul este unitatea fundamentală a tuturor organismelor vii
D. Atomii sunt unități ale elementelor precum oxigenul, carbonul, azotul sau sodiul
E. Glucidele, proteinele și lipidele nu fac parte dintre moleculele importante din corpul
uman, ele constituind doar un procent mic din compoziția acestuia
9. Referitor la celulă, următoarele afirmații sunt false:

A. Unitatea fundamentală a tuturor organismelor vii, inclusiv a organismului uman, este
celula
B. Celula conține structuri subcelulare, precum nucleul, mitocondriile, ribozomii și
lizozomii
C. Toate celulele din organism au structură și funcții identice, care le permit să funcționeze
unitar în ansambluri denumite țesuturi
D. Celulele musculare striate scheletice, striate cardiace și netede au compoziție și structură
similară
E. Celulele nervoase, musculare și sanguine au fiecare structură și funcție unice
10. Selectați afirmațiile false cu privire la țesuturi:

A. Un grup de celule, care conlucrează pentru a îndeplini aceeași funcție, alcătuiesc un
țesut
B. Țesutul reprezintă un grup de celule cu structură similară, care funcționează împreună și
îndeplinesc aceeași funcție
C. Organismul uman include trei tipuri principale de țesuturi: țesutul epitelial, țesutul
muscular și țesutul nervos
D. Un organ este compus din două sau mai multe tipuri diferite de țesuturi
E. Nivelul de organizare imediat superior țesuturilor este organismul
10
11. Stabiliți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:
A. Tipul de țesut din care fac parte sângele și oasele este țesutul conjunctiv
B. Organismul uman cuprinde patru tipuri principale de țesuturi: țesutul epitelial (spre
exemplu, sângele și țesutul osos), țesutul conjunctiv (spre exemplu, epidermul din
piele), țesutul muscular și țesutul nervos
C. Organismul uman cuprinde patru tipuri principale de țesuturi: țesutul epitelial (cum este
epidermul din piele), țesutul conjunctiv (cum sunt sângele și țesutul osos), țesutul
muscular (striat scheletic, neted, cardiac) și țesutul nervos
D. Nivelul de organizare imediat superior țesuturilor este organul
E. Un organ funcționează ca un centru anatomic și fiziologic specializat pentru o anumită
activitate
12. Alegeți afirmația falsă dintre cele enumerate mai jos:

A. Epidermul (care face parte din structurile pielii) reprezintă un tip de țesut epitelial
B. Sistemele de organe funcționează împreună pentru a forma organismul, cel mai înalt
nivel de organizare
C. Toate celulele unui țesut îndeplinesc aceeași funcție
D. Nivelul de organizare imediat superior țesutului este organismul, compus din organe cu
funcții complementare
E. Nivelul final de organizare al organelor este sistemul de organe, compus din mai multe
organe cu funcții complementare
13. Selectați afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

A. Un organ este alcătuit din două sau mai multe tipuri diferite de țesuturi
B. Stomacul este compus din toate cele patru tipuri de țesuturi principale – țesut epitelial,
conjunctiv, muscular și nervos
C. Sistemul este format din mai multe organe cu structuri diferite, dar cu funcții identice
D. Sistemul muscular include mușchi striați, mușchi netezi și mușchiul cardiac
E. Sistemul urinar are ca și componente rinichii, vezica urinară și căile urinare asociate
14. Care dintre următoarele afirmații referitoare la metabolism sunt adevărate:

A. Metabolismul reprezintă suma tuturor proceselor chimice care au loc în organism
B. Metabolismul cuprinde o singură subcategorie, numită catabolism
C. Metabolismul cuprinde catabolismul, care necesită de obicei energie pentru sinteza de
materie organică
D. Metabolismul se împarte în două subcategorii, catabolismul și anabolismul
E. Catabolismul reprezintă descompunerea materiei organice cu producere de energie,
necesară organizării și funcționării celulei
15. Care dintre următoarele afirmații privind procesele de anabolism și catabolism

sunt false?
A. Sinteza de materie organică din molecule mai mici, cu consum de energie, se numește
catabolism
B. Anabolismul reprezintă sinteza de materie organică și necesită de obicei energie
C. Procesele vitale precum digestia, respirația, circulația și excreția sunt adaptate să
furnizeze materia primă metabolismului și să asimileze produșii de degradare ai acestuia
D. Procesul chimic prin care materia organică este descompusă, de obicei cu eliberare de
energie, se numește catabolism
E. Materia primă utilizată în metabolism este furnizată de procese vitale cum sunt digestia,
respiraţia, circulaţia
11
16. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mișcare:
A. În organism există două tipuri de mișcare, voluntară și involuntară
B. Mișcarea care apare la nivelul mușchilor scheletici este mișcarea voluntară
C. Sistemul scheletic participă la realizarea mișcării, oferind locuri de atașare pentru mușchi
D. Sistemul muscular oferă locuri de atașare oaselor, participând astfel la funcția de
mișcare
E. Mușchiul cardiac desfășoară mișcare de tip involuntar
17. Alegeți asocierile corecte cu privire la funcțiile corpului:

A. Mișcarea – rezultatul contracției fibrelor musculare – voluntară sau involuntară
B. Conductibilitatea – proprietatea unor celule de a transmite stimuli – caracteristică pentru
celule osoase și musculare
C. Reproducerea asexuată – formarea în totalitate a unui nou individ – include
spermatozoizii și ovulele
D. Reproducerea sexuată – diviziunea unei singure celule – formarea a două celule fiice
identice
E. Conductibilitatea – proprietatea unor celule de a transmite stimuli – caracteristică pentru
celule nervoase și musculare
18. Referitor la funcția de reproducere a organismului, se pot afirma următoarele:

A. Reprezintă capacitatea organismului de a produce în totalitate un nou individ prin
diviziunea meiotică a zigotului
B. Tipul de reproducere prin care rezultă un ou fecundat se numește reproducere sexuată
C. Pe lângă procreare, organismul uman dă naștere unor celule noi în scop de înlocuire și
reparare
D. Multiplicarea unei singure celule pentru a forma două celule fiice identice se numește
reproducere asexuată și are loc prin mitoză
E. Reproducerea asexuată asigură procesele de creștere și reparație
19. Care dintre următoarele afirmații privind homeostazia sunt false?

A. Totalitatea proceselor care contribuie la menținerea parametrilor mediului intern al
organismului în limite normale, se numește homeostazie
B. Homeostazia nu este compatibilă cu satisfacerea nevoilor nutritive și energetice ale
celulelor organismului
C. Menținerea constantă a temperaturii și a presiunii atmosferice sunt condiții necesare
menținerii homeostaziei
D. Toate sistemele de organe sunt implicate în menținerea homeostaziei
E. Diferite afecțiuni (boli), căldura excesivă, durerea sau absența oxigenului din sânge nu
determină dezechilibre ale mediului intern, ci doar ale celui extern organismului
20. Referitor la homeostazie, se poate afirma că:

A. La menținerea ei contribuie exclusiv sistemul nervos somatic
B. În homeostazie, compoziția fluidelor este menținută constantă doar în condiții de stres
(hipoxie, febră)
C. Deoarece condițiile interne variază în mod constant, organismul este protejat împotriva
extremelor prin sisteme de autoreglare, cunoscute ca mecanisme de feedback
D. Reprezintă totalitatea proceselor care contribuie la menținerea parametrilor mediului
intern al organismului în limite normale, chiar dacă mediul înconjurător se modifică
E. Prin intermediul mecanismelor de feedback, în organism sunt transmise informații de la
un receptor la centrul de control, unde stimulul este transformat în răspuns, care apoi
este transmis unui efector pentru a se regla homeostazia
12
21. Alegeți asocierile corecte cu privire la mecanismele de feedback:
A. Feedback negativ – mijloc principal prin care organismul își păstrează homeostazia –
mecanism de autoreglare prin care, în urma informației primite, scade producția
sistemului, acesta revenind la valoarea sa de referință
B. Glicemie crescută după ingestia de alimente – eliberare de insulină din celulele insulelor
Langerhans pancreatice – favorizarea intrării glucozei în celule – scăderea nivelului
glicemiei – scăderea eliberării de insulină – menținerea homeostaziei (feedback negativ)
C. Valoare de referință – valoarea anormală a unui factor invariabil (temperatura)
D. Feedback pozitiv – parte a unui mecanism general de reglare – deviere din ce în ce mai
mare de la valoarea de referință – rezultatul este obținerea răspunsului dorit
E. Feedback pozitiv – mecanism unic de menținere a homeostaziei – reglare care aduce
sistemul la valoarea sa de referință
22. Stabiliți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

A. Atunci când corpul este în poziție anatomică, el se află în poziție verticală (ortostatism),
cu membrele superioare pe lângă corp și palmele orientate spre anterior
B. Poziția anatomică a corpului implică poziția orizontală (ortostatism) cu membrele
superioare depărtate de corp și palmele orientate spre posterior
C. În poziție anatomică, corpul prezintă două fețe, una anterioară (ventrală) și una
posterioară (dorsală)
D. În poziție anatomică, corpul prezintă două fețe, una medială (dreaptă) și una laterală
(stângă)
E. Termenul „ventral” este opus termenului „dorsal” atunci când corpul este vizualizat în
plan frontal
23. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

A. Termenul direcțional folosit pentru a descrie partea din față a corpului, de aceeași parte
cu abdomenul, este “posterior”
B. Termenul „superior” definește poziția direcționată spre cap (cranială)
C. În locul termenului „superior” se utilizează frecvent „cefalic” sau „cranial”
D. Termenul „posterior” se referă la partea din spate a corpului, acest termen poate fi
înlocuit cu „dorsal”
E. Termenul „caudal” este utilizat frecvent în anatomia omului și a altor vertebrate și
semnifică porțiunea superioară a corpului
24. Care dintre următoarele afirmații privind termenii direcționali sunt false?
A. În nomenclatura anatomică, se consideră că abdomenul (subdiviziunea inferioară a
cavității abdomino-pelviene) este situat inferior față de torace
B. Termenul „proximal” se referă la un punct apropiat de locul unde extremitățile se
atașează de trunchi
C. Termenul „ipsilateral“ se referă la structuri aflate de partea opusă a corpului
D. Termenul „controlateral” se referă la structuri aflate de aceeași parte a corpului
E. Termenul „lateral” se referă la o poziție îndepărtată față de linia mediană a corpului
25. Alegeți asocierile corecte cu privire la termenii direcționali ai corpului:

A. Mâna – proximal față de antebraț – distal față de braț
B. Mâna stângă – picior drept – ipsilateral
C. Mâna dreaptă – picior drept – ipsilateral
D. Braț stâng – picior drept – controlateral
E. Picior – distal față de coapsă – distal față de gambă
13
26. Utilizând termenii direcționali, se poate afirma că:
A. Față de gură, nasul este situat superior
B. Față de orbită și ochi, nasul este situat superior
C. Brațul este situat proximal față de antebraț și mână
D. Cavitatea toracică este situată superior față de cavitatea abdomino-pelviană
E. Coapsa este situată inferior (caudal) față de gambă
27. Referitor la planurile corpului, se poate afirma că:

A. Planul vertical, care împarte corpul într-o parte dreaptă și una stângă, se numește plan
transversal
B. Planul oblic, care împarte corpul într-o parte anterioară și una posterioară, este planul
frontal
C. Planul orizontal, care împarte corpul într-o parte superioară și una inferioară, se numește
plan transversal
D. Planurile parasagitale divid întotdeauna corpul în două părți egale
E. Planul mediosagital împarte corpul în două jumătăți (dreaptă și stângă)
28. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la planurile corpului:

A. Sunt trei planuri (suprafețe) importante: planul sagital, planul frontal și planul coronal
B. Planul mediosagital este un plan vertical care divide corpul în două jumătăți, stângă și
dreaptă
C. Planul frontal are o direcție verticală și divide corpul într-o parte anterioară și una
ventrală
D. Planurile traversează corpul uman și oferă puncte de reper pentru organele acestuia
E. Planul frontal formează un unghi drept cu planul coronal
29. Care dintre următoarele afirmații privind cavitățile și regiunile corpului sunt false?
A. Cele două cavități principale ale corpului sunt cavitatea anterioară și cavitatea
posterioară
B. Cavitatea posterioară este subîmpărțită în canalul rahidian și cavitatea craniană
C. Cavitatea craniană adăpostește encefalul și măduva spinării
D. Cavitatea anterioară prezintă două subdiviziuni importante, reprezentate de cavitatea
toracică și de cavitatea pelviană
E. Cavitatea toracică se subîmparte într-o cavitate pleurală superioară și una inferioară
30. Care dintre următoarele afirmații privind cavitățile și regiunile corpului sunt
adevărate?
A. Inima, esofagul, traheea și bronhiile primare sunt localizate în mediastin
B. Cavitatea abdomino-pelviană este separată de cavitatea toracică printr-un mușchi de
dimensiuni mari și de formă patrulateră (diafragma)
C. Cavitatea abdomino-pelviană este denumită și cavitate peritoneală și conține organe
interne abdominale și pelviene
D. Stomacul este situat în subdiviziunea abdominală a cavității abdomino-pelviene
E. Regiunea ombilicală se află în centrul abdomenului, iar regiunea epigastrică se
localizează inferior de aceasta
31. Sunt regiuni ale cavitații abdomino-pelviene următoarele, exceptând:

A. Regiunea hipogastrică, situată imediat inferior de regiunea ombilicală
B. Regiunile iliace, în număr de două, stângă și dreaptă
C. Regiunea ombilicală, situată în centrul abdomenului
D. Regiunea epigastrică, localizată superior de regiunea ombilicală
E. Regiunea abdominală, situată imediat superior de regiunea epigastrică
14
32. Alegeți precizările corecte despre cavități și regiuni ale corpului:
A. La nivelul mediastinului se găsesc inima, timusul, esofagul
B. Plămânii (în număr de doi) sunt situați în mediastin
C. Noțiunile de cadrane (superior – drept și stâng și inferior – drept și stâng) sunt curent
utilizate în practica clinică
D. Intersectarea a două linii imaginare, una orizontală și alta verticală, în centrul cavității
abdomino-pelviene are ca rezultat delimitarea a patru cadrane
E. Canalul rahidian, delimitat de meninge, conține lichid interstițial
33. Stabiliți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

A. Regiunea hipogastrică se află superior față de regiunea ombilicală
B. Atât hipocondrul stâng, cât și hipocondrul drept se află lateral de regiunea epigastrică
C. Medial de regiunea ombilicală se găsesc hipocondrul stâng și hipocondrul drept
D. Cele două flancuri (stâng și drept) se găsesc lateral de regiunea ombilicală
E. Lateral de regiunea hipogastrică se află regiunile inghinale (iliace) stângă și dreaptă
34. Referitor la membranele cavităților corpului sunt false următoarele afirmații:

A. Pereții cavității abdominale și organele abdominale sunt căptușite de o membrană fină,
alcătuită dintr-o singură foiță, numită membrană sinovială
B. Membrana seroasă este alcătuită din două foițe care secretă o cantitate mică de lichid
lubrifiant, numit lichid seros
C. Foițele membranelor seroase sunt situate la distanță considerabilă una de cealaltă
D. Foița viscerală a membranelor seroase căptușește cavitățile corpului
E. Foița parietală a membranelor seroase învelește organele interne (viscerele)
35. Următoarele afirmații referitoare la cavitatea abdomino-pelviană sunt adevărate:

A. Face parte din cavitatea ventrală a corpului, alături de cavitatea toracică și de canalul
rahidian
B. Este denumită și cavitate peritoneală și conține organele interne abdominale și pelviene
C. Conține în cadrul subdiviziunii abdominale ficatul, stomacul, splina și canalul anal
D. Este separată de cavitatea toracică printr-un mușchi de mari dimensiuni, în formă de
cupolă – diafragma
E. Conține în cadrul subdiviziunii pelviene, vezica biliară și rectul

A. În corpul uman există trei membrane seroase: pleura, pericardul și peritoneul
B. Fiecare dintre cele trei membrane seroase are câte o foiță parietală și una viscerală
C. Foița parietală a peritoneului căptușește cavitatea abdominală și pelviană
D. Foița parietală a peritoneului căptușește doar cavitatea abdominală
E. Spațiul dintre foițele peritoneale se numește cavitate peritoneală, cel dintre foițele
pericardice – cavitate pericardică
37. Care dintre următoarele afirmații sunt false?

A. La nivelul capului, se găsesc mici cavități precum cavitatea orală, cavitatea nazală,
urechea medie și orbita
B. La nivelul toracelui, cavitatea pleurală este reprezentată de spațiul dintre plămâni și
membrana seroasă
C. Cavitatea pleurală este reprezentată de spațiul dintre foița parietală a membranei seroase
și peretele cavității toracice
D. Cavitatea pleurală este reprezentată de spațiul dintre foița viscerală și foița parietală a
pleurei
E. Cavitatea peritoneală se află între foița parietală și cea viscerală a pericardului
15
38. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele procariote:
A. Sunt lipsite de nucleu
B. Se divid prin procesul de mitoză
C. Bacteriile sunt celule procariote
D. Nu se divid prin procesul de mitoză
E. Plantele, animalele și oamenii sunt alcătuite din celule procariote

A. Celulele procariote se divid prin procesul de citokineză
B. Celulele eucariote prezintă nucleu și organite celulare și se divid prin procesul de
mitoză
C. Sunt lipsite de nucleu atât celulele procariote, cât și celulele vegetale (ale plantelor)
D. Toate celulele, inclusiv cele umane, au două componente de bază: citoplasma și
membrana plasmatică
E. Bacteriile aparțin celulelor procariote, iar celulele animale și cele umane sunt eucariote
40. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele eucariote:

A. Se divid prin procesul de mitoză
B. Au componente celulare interne (intracitoplasmatice) numite organite
C. Plantele și bacteriile sunt alcătuite din celule eucariote
D. Intră în componența organismelor plantelor, animalelor și omului
E. Spre deosebire de celulele procariote, eucariotele nu au nucleu
41. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele eucariote:

A. Nu au organite citoplasmatice, cu excepția mitocondriilor
B. Sunt celule care nu se divid, reproducerea realizându-se doar prin fragmentare
C. Bacteriile nu fac parte din această categorie
D. Citoplasma lor conține organite celulare interne (intracitoplasmatice)
E. Celulele corpului uman sunt celule eucariote
42. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celule:

A. Se clasifică în două grupuri majore: pericariote și eucariote
B. Celulele eucariote includ celula vegetală și celula animală
C. Celulele procariote se divid prin procesul de mitoză
D. Celulele eucariote se divid prin procesul de mitoză
E. Bacteriile sunt celule eucariote, cu nucleu delimitat de membrană
43. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citoplasmă:

A. Se mai numește și cromatină și constă din proteine, apă și ioni
B. Conține cel mai mic component celular – nucleul
C. Este semilichidă, cu consistență de gel
D. La nivelul ei au loc procese metabolice și se găsesc organitele
E. Este o componentă fundamentală a celulelor umane
44. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la membrana plasmatică:

A. Este alcătuită în principal din proteine și fosfolipide
B. Lipidele din membrana plasmatică sunt dispuse în două straturi (structură bistratificată)
C. Proteinele din membrana plasmatică sunt dispuse în două straturi (structură bistratificată)
D. Are o structură de mozaic solid, datorită colesterolului care îi reduce fluiditatea
E. Proteinele din structura membranei îndeplinesc numeroase funcții (enzimatice, de
transport transmembranar)
16
45. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la membrana celulară:
A. Delimitează celulele
B. Fiind semipermeabilă, asigură comunicarea citoplasmei cu mediul extern al celulei
C. Este compusă în principal din molecule lipidice (colesterol și fosfolipide) și proteice
D. Conține enzime pentru digestia intracelulară
E. Prezintă ribozomi atașați pe fața sa externă
46. Selectați substanțele care intră în alcătuirea membranei plasmatice:

A. Glicogen și glucoză (aparținând carbohidraților)
B. Colesterol (stabilizează celelalte lipide din membrană) și fosfolipide (dispuse în dublu
strat)
C. Glicolipide și glicoproteine (cu rol de receptori pentru molecule ca hormonii)
D. Enzime, glucide, lipide
E. Histone și proteine fibrilare, cu rol de suport

A. Proteinele transmembranare ocupă întreaga grosime a membranei și servesc drept
canale pentru transportul membranar
B. Fosfolipidele din membrana plasmatică au un capăt polarizat, hidrofil și unul
nepolarizat, hidrofob, alcătuit din lanțuri de acizi grași
C. Fosfolipidele din membrana plasmatică au un capăt polarizat, hidrofob și unul
nepolarizat, hidrofil, alcătuit din lanțuri de acizi grași
D. Proteinele periferice din membrană ocupă întreaga grosime a membranei
E. Glicolipidele și glicoproteinele de pe fața externă a membranei celulare permit celulelor
să se recunoască între ele
48. Fosfolipidele din membrana plasmatică au un capăt:

A. Polarizat ce conține fosfor
B. Polarizat alcătuit din lanțuri de acizi grași
C. Nepolarizat ce conține fosfor
D. Nepolarizat alcătuit din lanțuri de acizi grași
E. Hidrofob alcătuit din lanțuri de acizi grași
49. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la fosfolipidele din membrana plasmatică:

A. Au un capăt hidrofil alcătuit din lanțuri de proteine
B. Au un capăt hidrofob alcătuit din acizi grași
C. Au două capete, unul hidrofil (polarizat, atras de apă) și celălalt hidrofob (nepolarizat,
respingând moleculele de apă)
D. Capătul hidrofil este alcătuit din lanțuri de acizi grași și interacționează cu apa
E. Capătul nepolarizat interacționează cu alte substanțe nepolarizate, dar nu interacționează
cu apa
50. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la fosfolipidele din membrana plasmatică:

A. Capetele polarizate ale fosfolipidelor din membrana celulară intră în contact cu apa din
exteriorul celulei
B. Capetele polarizate ale fosfolipidelor din membrana celulară intră în contact cu apa din
interiorul celulei
C. Capetele nepolarizate ale fosfolipidelor din membrana celulară intră în contact cu apa
din exteriorul celulei
D. Capetele nepolarizate ale fosfolipidelor din membrana celulară se află față în față în
porțiunea internă a membranei
E. Capetele nepolarizate se află față în față în porțiunea externă a membranei
17
51. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la diferitele tipuri de lipide din
membrana plasmatică:
A. Capetele nepolarizate ale colesterolului se află față în față în porțiunea externă a
membranei plasmatice
B. Capetele nepolarizate ale fosfolipidelor se află față în față în porțiunea internă a
membranei plasmatice
C. Unele dintre moleculele stratului lipidic situat spre exterior, care au atașate molecule
glucidice, sunt glicolipide
D. Unele dintre moleculele stratului lipidic situat spre exterior, care au atașate molecule
glucidice, se numesc glicoproteine
E. Datorită anumitor proprietăți ale fosfolipidelor, membrana celulară își mărește suprafața
când veziculele aparatului Golgi fuzionează cu ea
52. Care dintre afirmațiile referitoare la lipidele din membrana plasmatică nu sunt
adevărate?
A. Pot fi reprezentate de colesterol și fosfolipide
B. Se clasifică în transmembranare și periferice
C. Fosfolipidele se pot lega de molecule proteice, formând glicofosfolipide
D. Colesterolul reduce fluiditatea membranei plasmatice
E. Cele periferice formează canale prin care se realizează transportul transmembranar

A. Poate să conțină cantități mari dintr-o substanță de natură lipidică numită colesterol
B. Poate să conțină cantități mari dintr-o substanță de natură glucidică numită colesterol
C. Datorită hidrofiliei unuia dintre capetele fosfolipidelor și hidrofobicității celuilalt capăt,
i se poate descrie o structură de „sandwich”
D. Fosfolipidele nu sunt componente ale membranei plasmatice, ci doar ale citoplasmei
E. Colesterolul stabilizează lipidele din membrană, reducându-i acesteia fluiditatea
54. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la structura și proprietățile membranei

plasmatice:
A. Denumită și membrană celulară, este alcătuită în principal din proteine și lipide
B. Are o structură de mozaic fluid
C. Capătul hidrofil al fosfolipidelor îi permite membranei plasmatice să își mărească
suprafața când fuzionează cu veziculele ergastoplasmei
D. O serie de proteine periferice au rol în remodelarea celulară în timpul diviziunii și
contracțiilor celulare
E. Proteinele periferice se atașează citoplasmei, acționând fie ca și enzime, fie ca și
hormoni
55. Care dintre următoarele informații referitoare la membrana plasmatică (celulară)

nu sunt corecte:
A. Este compusă în principal din colesterol și proteine
B. Se conformează modelului reprezentat de două straturi fosfolipidice în care plutesc
proteine globulare
C. Fosfolipidele sunt dispuse într-un singur strat, în care plutesc glucide globulare
D. Se mai numește înveliș nuclear și prezintă pori
E. Controlează schimburile de substanțe cu mediul înconjurător și prezintă un model
structural denumit mozaic fluid
18
56. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la proteinele din membrana plasmatică:
A. Sunt de două tipuri: transmembranare și periferice
B. Au un capăt hidrofil și unul hidrofob, ceea ce conferă membranei structura de „sandwich”
C. Cele periferice reduc fluiditatea membranei plasmatice și facilitează transportul
transmembranar
D. Colesterolul (proteină periferică membranară) crește fluiditatea membranei plasmatice
E. Cele de pe fața externă a membranei plasmatice se pot asocia cu molecule de glucide,
formând glicoproteine
57. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la proteinele din membrana plasmatică:
A. Cele transmembranare pot servi ca transportori ai unor molecule organice
B. Pot fi clasificate în transmembranare și periferice
C. Colesterolul este un exemplu de proteină transmembranară
D. Un exemplu de proteină periferică îl constituie hemoglobina
E. Cele transmembranare pot servi drept canale pentru transportul membranar
58. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la transportul prin membrana plasmatică:

A. Difuziunea reprezintă mișcarea moleculelor dintr-o zonă cu o concentrație mare într-una
cu concentrație mică (conform gradientului de concentrație)
B. Difuziunea reprezintă mișcarea moleculelor dintr-o zonă cu o concentrație mică într-una
cu concentrație mare (împotriva gradientului de concentrație)
C. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană semipermeabilă
D. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă dintr-o regiune cu o concentrație mică
a solvitului, într-una cu o concentrație mare de solvit
E. Un exemplu de osmoză este trecerea oxigenului din alveolele pulmonare în capilare
59. Care dintre afirmațiile următoare referitoare la osmoză nu sunt adevărate?

A. Eliberarea neurotransmițătorilor din celulele nervoase se realizează prin osmoză
B. Reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană semipermeabilă
C. Deplasarea apei prin osmoză se face de la soluția cu concentrație mare a solvitului spre
cea cu concentrație mică a acestuia
D. Se realizează cu ajutorul unei proteine transportoare transmembranare
E. Realizarea ei necesită energie furnizată de adenozin trifosfat

A. Solvitul este o substanță chimică dizolvată într-un lichid numit solvent
B. Solventul este o substanță chimică dizolvată într-un lichid numit solvit
C. Soluția care are o concentrație mai mare de sare față de cea a citoplasmei se numește
soluție hipertonă
D. Soluția care are o concentrație mai mare de apă față de cea a citoplasmei se numește
soluție hipertonă
E. Soluția care are o concentrație mai mare de clorură de sodiu față de cea a citoplasmei se
numește soluție hipertonă

A. Celulele plasate în soluții hipertone se lizează
B. Osmoza nu se produce când celulele sunt plasate în soluție izotonă, deoarece
concentrația solvitului este aceeași de ambele părți ale membranei
C. Osmoza nu se produce când celulele sunt plasate în soluție hipotonă, deoarece
concentrația solvitului este aceeași de ambele părți ale membranei
D. Când celula este plasată într-un mediu hiperton, concentrația mai mare de solvit se află
în afara celulei, apa iese din celulă și aceasta se deshidratează
E. Celulele plasate în soluții hipotone se lizează
19
62. Membrana plasmatică este o membrană semipermeabilă, deoarece:
A. Permite trecerea apei, dintr-o regiune cu o cu o concentrație mica a solvitului într-una
cu o concentrație mare a acestuia
B. Lasă să treacă doar anumite molecule (spre exemplu, O2, apă, CO2)
C. Conține proteine denumite histone
D. Este sediul sintezei proteice, împreună cu ribozomii
E. Nu permite trecerea cu ușurință a moleculelor mari înspre sau dinspre celulă
63. Alegeți afirmațiile corecte despre osmoză și consecințele ei asupra eritrocitului

plasat în medii hipo-, izo- și hipertone:
A. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană semipermeabilă,
dintr-o regiune cu o concentrație mai mica a solventului într-una cu concentrație mai
mare a solvitului
B. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană semipermeabilă,
dintr-o regiune cu o concentrație mai mica a solventului într-una cu concentrație mai
mare a acestuia
C. Dacă se plasează eritrocite în soluție izotonă, osmoza nu se produce
D. Dacă se plasează eritrocite într-o soluție hipotonă, concentrația de sare (solvit) va fi mai
mare în interiorul eritrocitelor și apa va pătrunde în celulă
E. Osmoza este similară difuziunii facilitate și nu are nicio influență asupra eritrocitului,
indiferent de mediul în care este plasat
64. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la mișcările moleculare:

A. Mișcarea moleculelor dintr-o zonă cu concentrație mare într-una cu concentrație mică se
numește difuziune
B. Moleculele de apă se deplasează prin membrana plasmatică, dintr-o zonă cu o
concentrație mică a solvitului în una cu concentrație mare a acestuia, prin procesul de
osmoză
C. Difuziunea facilitată prin membrana plasmatică este mediată de proteine
D. Când substanțele chimice sunt transportate dintr-o zonă cu concentrație mică într-una cu
concentrație mare, transportul este activ și implică consum de energie
E. Fagocitoza este forma de exocitoză în care anumite materii solide sunt înglobate în
celulă
65. Care dintre următoarele sunt mecanisme de transport prin membrana celulară?
A. Difuziunea, osmoza, glicoliza
B. Difuziunea, difuziunea facilitată, exocitoza
C. Osmoza – difuziunea apei, spre exemplu, reabsorbția apei la nivelul tubilor renali
D. Transportul activ – spre exemplu, reabsorbția sărurilor la nivelul tubilor renali
E. Cariokineza, transportul prin canale, osmoza
66. Care dintre următoarele nu sunt mecanisme de transport prin membrana

celulară?
A. Mitoza și interfaza ciclului celular
B. Difuziunea facilitată pentru glucoză (pătrunderea glucozei în hematii)
C. Difuziunea activă a apei în tubii renali
D. Exocitoza unor produși de secreție celulară (eliberarea neurotransmițătorilor din
neuroni)
E. Osmoza – mecanism de transport activ ionic
20
A. Fagocitoza reprezintă transportul prin endocitoză a materialului solid
B. Pinocitoza reprezintă transportul prin exocitoză a unor picături de lichid
C. Eliberarea neurotransmițătorilor din veziculele presinaptice ale neuronilor se realizează
prin exocitoză
D. Eliberarea unor hormoni din celulele exocrine se face prin exocitoză
E. Traversarea de către oxigen a membranei eritrocitare se realizează prin difuziune
68. Selectați afirmațiile false cu privire la permeabilitatea membranei celulare:

A. Moleculele de oxigen trec din alveolele pulmonare în hematii prin osmoză
B. Dacă se vor introduce hematii într-o soluție hipertonă, acestea vor suferi procesul de
hemoliză
C. Membrana plasmatică este semipermeabilă, deoarece permite trecerea cu ușurință a
moleculelor mici
D. Transportul activ se realizează în sensul gradientului de concentrație
E. Pentru a dirija transportul activ, energia este obținută prin desfacerea unui compus care
conține legături fosfat cu potențial energetic ridicat (adenozin trifosfat)
69. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la transportul prin membrana plasmatică:

A. Osmoza se realizează cu ajutorul proteinelor transportoare transmembranare
B. Ingestia bacteriilor de către leucocite se realizează prin endocitoză
C. Ingestia bacteriilor de către leucocite se realizează prin exocitoză
D. Difuziunea facilitată se realizează cu ajutorul proteinelor transportoare transmembranare
E. Transportul activ presupune trecerea moleculelor/ionilor din zone cu concentrație mică în
zone cu concentrație mare, cu ajutorul proteinei transportoare și a energiei furnizate de ATP
70. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la transportul activ prin membrana

plasmatică:
A. Se realizează împotriva gradientului de concentrație, cu energie furnizată de ATP
B. Rata transportului activ este limitată de numărul proteinelor transportoare
C. Se realizează cu ajutorul proteinelor transmembranare, împotriva gradientului de
concentrație
D. Nu necesită energie din hidroliza adenozin trifosfatului
E. Una dintre formele de transport activ este difuziunea facilitată
71. În transportul activ, substanțele chimice se deplasează dintr-o zonă cu concentrație

scăzută, într-una cu concentrație crescută și pentru aceasta este nevoie de:
A. Funcționarea genelor care să controleze procesul de transcripție
B. Energie furnizată de adenozin trifosfat (se eliberează 7,3 kcal/mol)
C. Energie furnizată de o substanță care conține legături fosfat cu potențial energetic ridicat
– adenozin trifosfat (ATP)
D. Implicarea aparatului Golgi, care să remodeleze proteinele sintetizate în ribozomi
E. Implicarea mitocondriilor, care furnizează ATP prin respirație celulară
72. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la endocitoză:

A. Când endocitoza implică transport de material solid prin membrană, procesul se
numește pinocitoză
B. Când endocitoza implică transport de material solid prin membrană, procesul se
numește fagocitoză
C. Se desfășoară în același sens cu exocitoza
D. Se desfășoară în sens opus cu exocitoza
E. Leucocitele realizează endocitoză atunci când fagocitează microbii
21
A. În pinocitoză celula preia în interiorul ei substanțe chimice dizolvate în apă
B. În fagocitoză celula preia în interiorul ei substanțe chimice dizolvate în apă
C. În fagocitoză celula preia în interiorul ei particule solide
D. În pinocitoză celula preia în interiorul ei particule solide
E. Fagocitoza și pinocitoza sunt forme de endocitoză
74. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la endocitoză și exocitoză:

A. Fagocitoza și pinocitoza sunt forme de exocitoză
B. În timpul endocitozei, o mică porțiune din membrana plasmatică se pliază și înglobează
particule sau mici volume de lichid din exteriorul celulei (de la suprafața celulară)
C. În timpul endocitozei, o mică porțiune din membrana plasmatică se pliază și înglobează
particule sau mici volume de lichid din interiorul celulei
D. În timpul endocitozei, după ce particula/volumul de lichid au fost înglobate, membrana
se închide și se va delimita o veziculă care va intra în citoplasmă
E. În endocitoză se formează o veziculă care se desprinde și migrează în spațiul
extracelular
75. Fagocitoza este o formă de endocitoză care:

A. Este prezentă la unele elemente figurate (globule albe)
B. Necesită controlul expresiei genice de către celulă
C. Introduce în interiorul celulelor diverse substanțe solide
D. Implică lizozomii, care conțin enzime pentru digestia intracelulară
E. Este prezentă la leucocite, când îndepărtează microbii din circulația sanguină
76. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la procesele de endocitoză și exocitoză:

A. În endocitoză se formează o veziculă care se desprinde și migrează în citoplasmă
B. Leucocitele sunt capabile să realizeze endocitoză când înglobează microbii
C. Leucocitele sunt capabile să realizeze exocitoză când înglobează microbii
D. În timpul exocitozei, substanțele se deplasează din interiorul unei celule spre mediul
extracelular
E. În timpul exocitozei, substanțele se deplasează din exteriorul unei celule spre mediul
intracelular
77. Selectați afirmațiile false referitoare la endocitoză și exocitoză:

A. Prin procesul de exocitoză se realizează secreția hormonilor de către celulele glandelor
endocrine
B. Prin procesul de endocitoză se realizează secreția hormonilor de către celulele glandelor
exocrine
C. În timpul exocitozei, veziculele citoplasmatice delimitate de membrană migrează spre
membrana nucleară, cu care fuzionează
D. În timpul exocitozei, veziculele citoplasmatice delimitate de membrană migrează spre
membrana celulară, cu care fuzionează
E. În timpul endocitozei, veziculele citoplasmatice delimitate de membrană, migrează spre
membrana celulară, cu care fuzionează
22
78. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la endocitoză și exocitoză:
A. În cazul exocitozei, conținutul veziculei citoplasmatice este eliminat în mediul extracelular
B. În cazul exocitozei, conținutul veziculei citoplasmatice este eliminat în mediul intracelular
C. Eliberarea neurotransmițătorilor la nivelul terminațiilor celulelor nervoase presinaptice
are loc prin procesul de exocitoză
D. Eliberarea neurotransmițătorilor la nivelul terminațiilor presinaptice ale celulelor
musculare are loc prin procesul de exocitoză
E. Pinocitoza, care presupune înglobarea în celulă de material lichid, este o formă de
endocitoză
79. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la nucleul celulelor:

A. Este înconjurat de o membrană triplă alcătuită din fosfolipide
B. Porii din membrana nucleară permit mediului intern al nucleului să comunice cu
citoplasma celulei
C. Nucleul celulelor umane este înconjurat de o membrană numită înveliș nuclear
D. Nucleul celulelor umane este înconjurat de o membrană numită membrană plasmatică
E. Nucleul conține ADN (acid dezoxiribonucleic) și histone (proteine histonice)
80. Selectați răspunsurile corecte cu privire la nucleu:

A. Nucleul delimitat de membrană este prezent în celulele eucariote
B. Nucleul este prezent în toate celulele corpului uman, cu excepția hematiilor (globulele
roșii, eritrocite)
C. Masa densă din nucleu care conține acid ribonucleic (ARN) se numește nucleol
D. În nucleul celular, moleculele de acid ribonucleic (ARN) sunt înfășurate în jurul
complexelor de histone, pentru a forma cromatină
E. În timpul perioadei în care cromozomii nu se pot distinge unul de altul (în interfază), masa
dispersată de ADN și proteinele asociate lui din nucleul celular se numește cromatină
81. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la nucleu:

A. Există aproximativ 30000 de gene în nucleul fiecărei celule umane
B. Învelișul nuclear constă din două straturi de proteine cu pori prin care mediul intern al
nucleului comunică cu citoplasma
C. Nucleolul conține acid ribonucleic (ARN) care intervine în producerea subunităților
ribozomale, care vor fi asamblate în citoplasmă sub formă de ribozomi
D. Este înconjurat de o membrană alcătuită din două straturi duble de fosfolipide
E. Spre deosebire de membrană celulară, membrana nucleară nu este prevăzută cu pori
82. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la nucleul celulelor:

A. Forma și dimensiunea nucleului variază de la un tip celular la altul
B. Poziția nucleului în celulă este centrală la toate tipurile celulare
C. Este înconjurat de o membrană dublă, care poartă numele de înveliș nuclear
D. Include nucleoli, care conțin acid ribonucleic (ARN)
E. Nucleolii sunt sediul sintezei lizozomilor
83. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la învelișul nuclear:

A. Este o membrană poroasă numită membrană celulară
B. Fiind alcătuit din două straturi duble de fosfolipide, are un conținut în aceste substanțe
dublu față de membrană celulară
C. Separă conținutul nuclear de spațiul extracelular
D. Este o membrană poroasă dublă
E. Controlează pasajul substanțelor între nucleu și citoplasmă
23
84. Selectați afirmațiile false referitoare la învelișul nuclear:
A. Conține pori care permit comunicarea nucleului cu mediul extracelular
B. Are un conținut în fosfolipide redus la jumătate față de membrana celulară
C. Are un conținut în fosfolipide dublu față de membrana plasmatică
D. Controlează pasajul substanțelor între celulă și mediul extracelular
E. Conține informația genetică pentru sinteza proteică
85. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la nucleoli:

A. Sunt structuri dense prezente în nucleul celulelor
B. Conțin acid ribonucleic (ARN)
C. Sunt saci membranoși cu partiție interioară
D. Sunt organite care conțin enzime lizozomale
E. Sunt sediul sintezei subunităților ribozomale
86. Selectați afirmațiile false referitoare la nucleoli:

A. Sunt structuri dense prezente în toate celulele anucleate
B. Conțin acidul nucleic care are în compoziție baza azotată uracil
C. Sunt sediul sintezei subunităților lizozomale
D. Sunt corpusculi lipsiți de membrană și care conțin ARN (acid ribonucleic)
E. Sunt prezenți în eritrocite
87. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citoplasmă:

A. Este sediul unor procese metabolice celulare
B. Conține citoscheletul constituit din subunități glucidice
C. Conține structuri specializate numite organite (reticul endoplasmatic, corpul/aparatul
Golgi etc.)
D. Are o consistență solidă, fundamentală pentru celulă
E. La nivelul organitelor din citoplasmă se desfășoară diverse funcții celulare
88. Selectați afirmațiile false referitoare la reticulul endoplasmatic:

A. Are rol important în digestia celulară
B. La nivelul lui se desfășoară o etapă importantă din respirația celulară (fosforilarea
oxidativă)
C. Este un organit alcătuit dintr-un ansamblu de membrane care se extind intracitoplasmatic
D. Dacă are ribozomi atașați, poartă numele de reticul endoplasmatic rugos
E. Reticulul endoplasmatic rugos este sediul sintezei lipidelor
89. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la reticulul endoplasmatic rugos:

A. Este implicat în sinteza proteinelor (realizată prin asamblarea aminoacizilor în ribozomii
atașați)
B. Prezintă atașate structuri numite lizozomi, în care se combină chimic aminoacizii
C. Reprezintă sediul sintezei lipidelor
D. Este un organit alcătuit dintr-un ansamblu de membrane, care se extind
intracitoplasmatic și prezintă ribozomi atașați în unele locuri
E. Are rol în sinteza proteinelor prin respirație celulară
90. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la ribozomi:

A. Sunt organite citoplasmatice care pot fi atașate membranelor aparatului Golgi
B. La nivelul lor are loc sinteza proteinelor prin combinarea chimică a aminoacizilor
C. Sunt organite citoplasmatice care pot fi atașate membranelor reticulului endoplasmatic
D. Sunt structuri submicroscopice, compuse din proteine și ARN
E. Reprezintă depozitul de calciu din celulă
24
91. Selectați afirmațiile false referitoare la reticulul endoplasmatic:
A. Poate fi de două tipuri: neted și rugos
B. În reticulul endoplasmatic rugos are loc sinteza proteinelor prin cuplarea acizilor grași
C. În reticulul endoplasmatic neted are loc sinteza lipidelor și a membranei
D. Este un organit alcătuit dintr-un ansamblu de membrane care se extind
extracitoplasmatic
E. La nivelul ribozomilor atașați reticulului endoplasmatic neted are loc sinteza proteinelor
prin cuplarea nucleotidelor
92. Reticulul endoplasmatic se poate descrie ca fiind:
A. Organit citoplasmatic cu rol specific în sinteza proteinelor (transcripție)
B. Structură funcțională aflată în citoplasmă, cu rol în depozitarea Ca2+
C. Ansamblu de membrane care se extind intracitoplasmatic
D. Sediu al respirației celulare, conținând sistemul transportor de electroni
E. De două tipuri, neted (sediu al sintezei de lipide și de membrane) și rugos (care are
atașați ribozomi)
93. Despre lizozomi sunt adevărate următoarele:

A. Conțin enzime cu rol în procesele de digestie ale celulei
B. Reprezintă depozitul de sodiu și calciu al celulei
C. Conțin enzime care degradează particulele nutritive pătrunse în celulă și pun la
dispoziția celulei produșii finali
D. Sunt o sursa de săruri precum clorura de sodiu
E. Sunt vezicule, care derivă din sacii aparatului Golgi și conțin enzime pentru digestia
intracelulară
94. Selectați afirmațiile false referitoare la lizozom:

A. Este un organit celular extern care permite deplasarea anumitor celule
B. La nivelul lui are loc sinteza membranelor celulare
C. Are forma unei vezicule și conține enzime implicate în procesele de digestie celulară
D. Enzimele sale pot să degradeze diverse structuri pătrunse în celulă
E. Se poate atașa membranelor reticulului endoplasmatic
95. Mitocondriile sunt:

A. Organite în care se sintetizează adenozin trifosfat (ATP)
B. O parte componentă a cromozomilor
C. Organite care dețin informația genetică pentru sinteza proteinelor
D. Denumite „generatoarele celulei” și sediu al respirației celulare
E. Organite care folosesc pentru procesele oxidative oxigenul din aerul inspirat
96. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la aparatul Golgi:

A. Structura lui include saci turtiți, de obicei curbați la capete
B. La nivelul lui au loc procesarea și împachetarea în vezicule a proteinelor și a lipidelor
C. Sacii se unesc între ei parțial, formând vezicule asemănătoare unor picături
D. Conține saci cu partiție interioară, numiți vacuole
E. Este considerat „generatorul de energie” al celulei
97. Care dintre următoarele structuri nu fac parte dintre organitele celulei?
A. Aparatul Golgi, reticulul endoplasmatic
B. Kinetocorul, cromozomul
C. Mitocondria, ribozomii
D. Centrozomul, lizozomii
E. Nucleolul, cromatina
25
98. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mitocondrie:
A. La nivelul acestui organit se degradează molecule glucidice și lipidice cu producere de
energie
B. În interiorul ei, respirația celulară este completă, când oxigenul se combină cu hidrogen
și electroni ca să formeze apă
C. La nivelul acestui organit are loc sinteza de glucoză, cu eliberare de energie
D. Energia produsă de mitocondrie este stocată sub formă de ADN (acid
dezoxiribonucleic)
E. Este un organit celular intern implicat în procesele energetice ale celulei
99. Selectați afirmațiile false referitoare la mitocondrii:

A. Pentru desfășurarea respirației celulare, mitocondriile necesită dioxid de carbon
B. Energia rezultată din degradarea de molecule glucidice, lipidice și de natură proteică la
nivel mitocondrial este utilizată pentru formarea de molecule de ATP (adenozin
trifosfat)
C. Sunt alcătuite dintr-o rețea de membrane interconectate formată din saci și canale
D. Conțin un set de enzime cu care realizează digestia intracelulară
E. Participă alături de microtubuli la alcătuirea citoscheletului celular
100. Care dintre următoarele sunt elemente ale citoscheletului celular?

A. Filamentele intermediare și microfilamentele
B. Fibre, filamente și molecule îmbinate
C. Macrofilamentele și cilii
D. Macrotubulii și flagelii
E. Microtubulii și microfilamentele
101. Care dintre următoarele nu sunt elemente ale citoscheletului celular?

A. Filamentele intermediare, care participă la constituirea unui suport pentru citoplasmă
B. Microfilamentele, alcătuite din subunități proteice
C. Cilii (care se întâlnesc la celulele din căile aeriene superioare)
D. Flagelul lung, asemănător unui fir de păr
E. Microtubulii, alcătuiți din subunități lipidice
102. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citoscheletul celular:

A. Este o rețea interconectată de fibre, filamente și molecule îmbinate din interiorul
citoplasmei
B. Este o rețea interconectată de fibre, filamente și molecule îmbinate din interiorul
nucleului
C. Participă la realizarea deplasării particulelor în citoplasmă
D. Servește drept structură de suport pentru celulă
E. Filamentele intermediare nu sunt componente ale citoscheletului celular, decât la celula
procariotă
103. Selectați răspunsurile incorecte referitoare la citoscheletul celular:

A. Microtubulii și filamentele intermediare nu sunt componente ale citoscheletului celular
B. Microfilamentele fac parte din structurile citoscheletului celular
C. Toate componentele citoscheletului celular sunt alcătuite din subunități proteice
D. Toate componentele citoscheletului celular sunt alcătuite din subunități fosfolipidice
E. Are componente asemănătoare firelor de păr, care străbat membrana celulară și intră în
nucleu
26
104. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la cili și flageli:
A. Flagelul este prezent la spermatozoid și asigură mișcarea acestuia
B. Cilii sunt structuri mai scurte decât flagelii
C. Flagelul este o prelungire prezentă la unele dintre celulele tractului respirator
D. Cilii sunt prezenți la nivelul celulelor tractului respirator, unde se ondulează în mod
sincron
E. Spre deosebire de flagel, cilii sunt imobili și mult mai lungi decât acesta
105. Selectați afirmațiile false referitoare la cili și flageli:

A. Cilul este o structură unică, mai lungă decât flagelul
B. Sunt extensii prezente la anumite celule umane
C. Cilii asigură mișcarea spermatozoidului
D. Flagelul nu asigură mișcarea spermatozoidului, ci doar a ovulului în vederea fecundației
E. Flagelul, prin mișcări ondulatorii, deplasează stratul de mucus cu particule străine prinse
în el, de la suprafața celulelor tractului respirator

A. În celulele umane care căptușesc căile aeriene superioare și tractul respirator, cilii se
ondulează sincron, eliminând mucusul cu particulele străine prinse în el
B. În celulele umane care căptușesc tractul respirator, cilii se ondulează asincron,
eliminând mucusul cu impurități
C. Atunci când este prezent la nivelul unei celule umane (spermatozoidul), flagelul
determină reproducerea celulei
D. Atunci când este prezent la nivelul unei celule umane (spermatozoidul), flagelul
determină mișcarea celulară
E. Cilii prezenți în epiteliul alveolelor pulmonare determină propulsia mucusului pe
suprafețele celulare

A. Proteinele care oferă un cadru de sprijin pentru ARN (acid ribonucleic) în cromozomi se
numesc histone
B. Când pe reticulul endoplasmatic sunt prezenți ribozomi, reticulul endoplasmatic se
numește rugos
C. Înainte de a fi transportate spre destinațiile finale, proteinele și lipidele sunt procesate
într-un organit celular numit reticul endoplasmatic
D. Organitele care eliberează energia celulară din molecule de proveniență alimentară și în
care se produc moleculele de ATP (adenozin trifosfat) sunt mitocondriile
E. Principalele componente ale citoscheletului sunt filamentele intermediare,
microfilamentele și microtubulii
108. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la energia celulară:

A. Reacțiile chimice însoțite de eliberare de energie se numesc exergonice
B. Reacțiile chimice care necesită energie pentru desfășurarea lor se numesc endergonice
C. Proteinele care accelerează reacțiile chimice, ele însele rămânând neschimbate, se
numesc hormoni
D. Cele trei părți ale unei molecule de adenozin trifosfat (ATP) sunt uracilul, unitatea
fosfat și riboza
E. Sursa energetică imediată folosită de majoritatea celulelor umane este adenozin
trifosfatul (ATP)
27
109. Despre adenozin trifosfat (ATP) este adevărat că:
A. Atunci când acesta elimină gruparea fosfat terminală, se eliberează energie echivalentă
cu 7,3 kcal/mol
B. Prin descompunerea lui pentru a furniza energie, sunt eliberate riboza și adenozina
C. Servește drept sursă de energie în timpul contracției musculare
D. Conține o singură grupare fosfat cu nivel energetic ridicat, pe care o eliberează sub
acțiunea ATP-azei
E. În fibra musculară trebuie în permanență regenerat din ADP și grupări fosfat

A. Energia necesară supraviețuirii celulelor corpului uman provine din alimente
B. Orice reacție chimică în care se eliberează energie se numește exergonică
C. Orice reacție chimică în care se eliberează energie se numește endergonică
D. Reacțiile chimice se desfășoară în celule fără a implica schimburi energetice
E. Compușii chimici din celule reacționează între ei automat și se degradează spontan
111. Care dintre următoarele afirmații caracterizează enzimele?

A. Majoritatea enzimelor au structură glicolipidică
B. Acționează nespecific asupra substratului, transformându-l în produs final de reacție
C. Temperaturile ridicate pot determina denaturarea lor
D. Participă la reacții chimice în cadrul unor căi metabolice
E. Prezintă o porțiune-cheie, zona activă, la nivelul căreia se leagă moleculele de substrat
112. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la enzime:

A. Fiecare enzimă catalizează doar o reacție chimică
B. O enzimă poate cataliza una sau mai multe reacții chimice diferite
C. Substanța asupra căreia acționează o enzimă se numește produs final
D. Substanța asupra căreia acționează o enzimă se numește substrat
E. Amilaza, catalaza, peptidaza sunt proteine care accelerează reacțiile chimice (enzime)
113. Selectați răspunsurile corecte referitoare la enzime:

A. Denumirea enzimelor se termină cu sufixul „–ază”, cu câteva excepții
B. Majoritatea enzimelor sunt de natura polinucleotidică
C. La temperaturi ridicate, reacțiile enzimatice au loc mult mai rapid
D. Energia de activare termică a unei reacții endergonice sau exergonice este produsă de
enzime
E. Excesul de căldură poate provoca modificarea structurii proteice și denaturarea enzimei
114. Selectați afirmațiile false referitoare la enzime:

A. Nu pot avea structură proteică și se consumă în reacția chimică
B. De obicei, reacțiile catalizate enzimatic se desfășoară rapid, în câteva milisecunde
C. De obicei, reacțiile catalizate enzimatic se desfășoară lent, în câteva ore
D. Produșii unei reacții catalizate de o enzimă se numesc produși finali
E. Concentrația substratului, ca şi aciditatea, nu influențează viteza unei reacții catalizate
enzimatic
28
115. Care dintre afirmațiile următoare sunt false?
A. Procesele catabolice presupun sinteza de molecule, iar cele anabolice presupun
degradarea de molecule
B. O cale metabolică este o secvență de reacții chimice care are loc într-o celulă
C. Într-o celulă există doar câteva enzime diferite care catalizează un număr limitat de
reacții chimice
D. Procesele anabolice presupun sinteza de molecule complexe
E. Procesele anabolice presupun digestia moleculelor mari, complexe

A. Celulele epiteliale din tractul gastrointestinal nu se divid
B. Hematiile adulte circulante sau globulele roșii nu se divid
C. Cilii și flagelii sunt fire de păr atașate pe fața externă a membranei celulare
D. Cromatina conține acizi nucleici (ATP și creatinfosfat)
E. Energia asigură continuitatea vieții celulare
117. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la materialul nuclear al celulei:

A. Este alcătuit din ADN (acid dezoxiribonucleic) și proteine
B. Forma despiralizată a cromozomilor se numește cromatină
C. Forma despiralizată a cromozomilor se întâlnește în placa metafazică
D. Forma spiralizată a cromozomilor se numește cromatină
E. Masa dispersată de ADN (acid dezoxiribonucleic) și de histone formează cromatina
118. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la materialul nuclear al celulei:

A. Un nucleozom este alcătuit din ADN condensat, iar porțiuni din el sunt înfășurate în
jurul complexelor de histone
B. Un nucleozom este alcătuit din ARN (acid ribonucleic) înfășurat în jurul complexelor de
histone
C. Un cromozom este alcătuit din milioane de nucleozomi
D. Structura și conținutul nucleului sunt implicate direct în reproducerea celulară
E. Nucleozomul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN (acid dezoxiribonucleic) în jurul
căreia se înfășoară proteine histonice
119. Despre reproducerea celulară și ciclul celular este adevărat că:

A. În anumite segmente ale corpului celulele se divid frecvent (tract gastrointestinal), în
altele se divid mai rar (sistemul nervos)
B. Ciclul celular are două etape importante: interfaza și mitoza
C. Ciclul celular este repetarea creșterii și reproducerii celulare
D. Ciclul celular are interfaza formată din patru faze
E. În reproducerea celulară este implicat direct conținutul nucleului
120. Selectați răspunsurile corecte referitoare la diviziunea celulară:

A. Perioada din cadrul ciclului celular în care ADN-ul nuclear al celulei este distribuit spre
cele două celule fiice se numește mitoză
B. Etapa interfazei în care celula sintetizează proteine structurale și enzime este
reprezentată de faza G2
C. Faza S, aparținând interfazei, reprezintă perioada în care ADN-ul se replică
D. În timpul fazei G2 a interfazei, celula se pregătește de mitoză, iar proteinele se
organizează într-o serie de filamente numite histone
E. Copiile filamentelor cromozomiale care se găsesc în profază se numesc cromatide surori
29
121. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la interfază:
A. Este perioada în care se desfășoară toate activitățile specifice unei celule
B. Mai poartă numele de citokineză (diviziune efectivă)
C. Include trei faze distincte: faza G1, faza S și faza G2
D. Cuprinde patru faze: profaza, metafaza, anafaza și telofaza
E. Este una dintre etapele ciclului celular și include replicarea ADN-ului
122. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la interfază:

A. Este perioada ciclului celular în care ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) nuclear al
celulei este împărțit între cele două celule fiice
B. Include o fază în care cromozomii se găsesc sub formă de cromatină despiralizată
C. În cadrul ei se derulează faza S, care asigură continuarea creșterii celulare
D. Este perioada în care se desfășoară toate activitățile specifice unei celule
E. Se mai numește citokineză (formarea a două celule separate)
123. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la ciclul celular:

A. Are două perioade majore, interfaza și mitoza
B. Interfaza are patru faze, iar mitoza trei faze
C. În faza G2 a mitozei, celula sintetizează proteine structurale, enzime și crește în
dimensiuni
D. În faza S a interfazei ADN-ul (acid dezoxiribonucleic) celular se replică, dar nu apare
sub formă de cromozomi
E. În faza S, în urma replicării ADN-ului, cromozomii cu o cromatidă se transformă în
cromozomi cu două cromatide
124. Interfaza este o fază a ciclului celular în care:

A. Celula nu se divide, dar are loc replicarea ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic)
B. Cromozomii se aliniază la nivelul plăcii ecuatoriale, denumită și placă metafazică
C. Se desfășoară activitățile specifice unei celule (spre exemplu, secreția de substanțe în
celulele glandulare)
D. Se descriu trei faze distincte: profază, metafază și telofază
E. Cromozomii celulei se găsesc sub formă de cromatină despiralizată
125. Cromatidele, cromozomii și cromatina prezintă următoarele caracteristici

comune:
A. Se prezintă sub formă de structuri fibrilare vizibile
B. Conțin informația genetică pentru sinteza proteică
C. Se asociază cu moleculele de ATP (adenozin trifosfat), formând nucleozomi
D. Conțin ADN (acid dezoxiribonucleic) și nu conțin ARN (acid ribonucleic)
E. Sunt depozitarele informației genetice
126. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mitoză:

A. Este una dintre cele două perioade ale ciclului celular, alături de interfază
B. Este una dintre cele două perioade ale ciclului celular, alături de spiralizarea
cromozomilor
C. Este perioada ciclului celular în care ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) nuclear al
celulei este împărțit între cele două celule fiice
D. După mitoză urmează faza S, etapă a interfazei
E. Este singura perioadă în care celula sintetizează proteine structurale
30
127. Selectați informațiile corecte referitoare la mitoză:
A. În timpul profazei, structurile microscopice care migrează spre polii opuși ai celulei se
numesc centromere
B. În timpul profazei, cromatidele se atașează de filamentele fusului de diviziune în
porțiunea ADN-ului (acid dezoxiribonucleic) denumită centriol
C. Stadiul mitozei în care cele 92 de cromatide se aliniază sub forma a 46 de cromozomi
de-a lungul plăcii ecuatoriale este metafaza
D. Când cromozomii ajung la polii opuși ai celulei, celula se află în faza mitozei numită
telofază
E. După ce mitoza a avut loc, citoplasma celulară se divide prin citokineză în două celule
separate
128. Desfășurarea mitozei implică următoarele:
A. La începutul profazei – condensarea cromatinei și formarea de filamente vizibile
B. În timpul interfazei – desfășurarea funcțiilor specifice ale celulei
C. În timpul fazei G2 – sinteza enzimelor și a proteinelor structurale
D. În timpul metafazei – alinierea perechilor de cromatide în planul ecuatorial (alinierea
centromerilor în placa metafazică)
E. În timpul telofazei – despiralizarea și dispersarea cromozomilor ajunși la polii opuși ai
celulei, pentru a forma mase de cromatină
129. ARN-ul (acidul ribonucleic) este conținut în celulă într-o serie de structuri, cu
excepția:
A. Ribozomilor, la nivelul cărora are loc sinteza proteinelor
B. Moleculelor care transportă în citoplasmă informația genetică, primită în urma
transcripției
C. Filamentelor fusului de diviziune, formate din microtubuli
D. Moleculelor care transportă aminoacizii la ribozomi în timpul sintezei proteice
E. Cromatinei despiralizate din interfaza ciclului celular
130. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la faza G1 din interfază:
A. Este perioada în care celula sintetizează proteine structurale
B. Este perioada în care celula sintetizează enzime
C. Urmează după faza S a ciclului celular
D. În această etapă, celula crește în dimensiuni
E. În această etapă are loc replicarea ADN-ului (acidului dezoxiribonucleic) nuclear
131. Selectați asocierile corecte dintre cele de mai jos:
A. G1 – urmează mitozei – sinteză de proteine structurale și enzime – creștere în
dimensiuni a celulei
B. Interfază – perioadă a ciclului celular între G1 și G2 – funcții celulare inhibate
C. Faza S – continuarea creșterii celulare – replicarea ADN-ului
D. G2 – continuă creșterea celulară – continuă desfășurarea funcțiilor celulei – formarea
fusului de diviziune
E. Faza S – sinteza ADN-ului – catabolismul proteinelor celulare – sinteza ARN-ului
132. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la faza S a ciclului celular:
A. La sfârșitul acestei faze, cantitatea de ADN (acid dezoxiribonucleic) nuclear va fi dublă
comparativ cu cea din faza G2
B. La sfârșitul acestei faze, cantitatea de ADN (acid dezoxiribonucleic) nuclear va fi dublă
comparativ cu cea din faza G1
C. Se derulează între fazele G1 și G2
D. Este o etapă a mitozei, ca și metafaza
E. În această fază, cromozomii nucleari nu sunt vizibili
31
133. Despre fazele ciclului celular se poate afirma că:
A. Faza G1 urmează anafazei
B. Faza G2 urmează fazei S și precede profaza
C. Interfaza cuprinde în ordine S-G2-G1
D. Profaza târzie urmează interfazei și anafazei
E. Anafaza precede metafaza și urmează telofazei
134. Despre faza G1 a ciclului celular nu este adevărat că:

A. Acum are loc sinteza proteine structurale și enzime, fără replicarea ADN-ului (acid
dezoxiribonucleic)
B. Precede interfaza și asigură replicarea ADN-ului nuclear
C. Este urmată de fazele S și G2 ale interfazei
D. Cuprinde activități normale ale celulei iar cromozomii se află sub formă de cromatină
despiralizată
E. Mai este denumită citokineză și se finalizează prin separarea celor două celule fiice
135. Selectați afirmațiile false referitoare la faza G2 a ciclului celular:

A. Este perioada în care celula se pregătește pentru intrarea în telofază
B. Este perioada în care celula se pregătește pentru mitoză
C. Urmează după faza S, la sfârșitul căreia există 46 de cromozomi (cu câte două
cromatide/cromozom)
D. Are loc înaintea fazei S de replicare a acidului dezoxiribonucleic
E. Cromozomii sunt spiralizați, cu o singură cromatidă, așezați la nivelul plăcii ecuatoriale
136. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la fusul de diviziune:

A. Filamentele fusului de diviziune se formează în faza G2 a interfazei
B. Este reconstruit (asamblat) pentru fiecare mitoză
C. Este dezasamblat la sfârșitul mitozei
D. Este dezasamblat la sfârșitul interfazei
E. Filamentele fusului de diviziune sunt alcătuite din microtubuli

A. În celulele umane există 64 de cromozomi
B. În celulele umane există 46 de cromozomi, fiecare cu câte o cromatidă/cromozom în
faza G1 și cu câte două cromatide /cromozom după faza S
C. În interfază, materialul genetic se găsește sub formă de masă dispersată de ADN (acid
dezoxiribonucleic) și de proteine asociate lui
D. În mitoză cromozomii se organizează sub formă de mononucleotide
E. În metafază cromozomii se găsesc sub formă de cromatină dispersată

A. În celulele umane există 92 de cromozomi în faza G1
B. Toate celulele mature ale corpului uman se divid mitotic
C. O moleculă de ATP (adenozin trifosfat) este formată din adenină și trei unități fosfat
D. În fiecare cromozom se găsesc nucleozomi de ordinul milioanelor
E. Excesul de căldură provoacă denaturarea enzimelor implicate în reacție
139. Selectați răspunsurile corecte dintre cele de mai jos:

A. Ciclul celular cuprinde interfaza și mitoza
B. Diviziunea efectivă a celulei se numește citokineză
C. Replicarea ADN (acidul dezoxiribonucleic) are loc în mitoză
D. Interfaza cuprinde fazele G₂ – S – G₃
E. În telofaza cromozomii ajung la polii opuși ai celulei
32
A. Prin ciclu celular se înțelege reproducerea sexuată a celulei procariote
B. Pierderea controlului asupra mitozei poate să conducă la apariția cancerului
C. În celulele umane (exceptând gameții) sunt 23 cromozomi, fiecare cu câte o cromatidă
D. În anafază, cromozomii migrează sub forma literei „V”, pentru că fiind atașați
filamentelor fusului de diviziune doar în regiunea de mijloc (centromer), capetele
cromozomului (telomerele) rămân în urmă
E. Mitoza este un proces continuu, cuprinzând mai multe etape succesive
141. Selectați asocierile corecte referitoare la fazele ciclului celular:

A. Faza S – interfază – replicarea ADN (acid dezoxiribonucleic)
B. Faza G2 – mitoză – celula crește
C. Faza G1 – sinteză proteică – cromatină despiralizată
D. Faza G1 – sinteză de enzime – cromatină despiralizată
E. Faza S – mitoză – replicarea ARN (acid ribonucleic)
142. Alegeți succesiunea corectă a fazelor din derularea ciclului celular:

A. S – G1 – mitoză – G2
B. Interfază – profază – metafază – anafază – telofază
C. G1 – S – G2 – mitoză
D. S1 – G – S2 – interfază
E. Telofază – G1 – S – G2
143. Selectați afirmațiile corecte dintre cele de mai jos referitoare la o prezentare
succintă a mitozei, așa cum se desfășoară în celula umană:
A. Include apariția cromatidelor în metafază
B. Include apariția cromatidelor în profază
C. În profaza târzie cromozomii au câte două cromatide surori și se atașează de filamentele
fusului de diviziune prin intermediul kinetocorului de la nivelul centromerului
D. Are loc alinierea cromozomilor la polii celulei mamă în metafază
E. Un set de 46 de cromozomi migrează spre fiecare celulă fiică nou formată în anafază,
iar împărțirea celulei în telofază completează procesul

A. Profaza reprezintă primul timp al mitozei și este urmată de metafază
B. Odată ajunși la poli, centriolii sunt înconjurați de microtubuli radiari numiți aster
C. Căile metabolice care utilizează catabolismul asigură sinteza moleculelor mari
D. O enzimă conține o porțiune cheie denumită substrat și va acționa asupra zonei active a
produsului final
E. Similară fagocitozei, exocitoza este o modalitate importantă de mișcare a moleculelor în
celulele secretoare
145. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la profază:

A. Începe cu dezintegrarea cromatinei și formarea de filamente vizibile
B. Începe cu condensarea cromatinei și formarea de filamente vizibile
C. În această fază există câte patru copii ale fiecărui filament cromozomial
D. Sunt prezente cele două copii ale fiecărui filament cromozomial, denumite cromatide
surori
E. Cele două cromatide surori sunt unite într-o regiune numită centrozom printr-o structură
care conține o proteină motorie, kinetocor
33
146. În celulele umane aflate în profază:
A. Cele două cromatide surori (copii ale fiecărui filament cromozomial) sunt unite într-o
regiune numită centromer
B. Nucleolii dispar, iar membrana nucleară se dezasamblează
C. Centriolii (două structuri microscopice) migrează spre acelaşi pol al celulei
D. Cele două structuri microscopice – centriolii – migrează spre polii opuși ai celulei
E. Odată ce ajung la poli, centriolii sunt înconjurați de microtubuli radiari, numiți aster
147. Selectați afirmațiile false referitoare la profază:

A. Fusul de diviziune se dezasamblează
B. Învelișul nuclear se dezasamblează
C. Învelișul nuclear nu suferă modificări
D. Cromatidele surori (identice între ele), sunt unite la nivelul centromerului
E. Cromatidele surori (identice între ele), sunt unite la nivelul asterului
148. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la evenimentele din profază:

A. Centriolii migrează spre polii celulei
B. Filamentele fusului de diviziune se extind
C. Centriolii migrează spre placa ecuatorială
D. Cromatidele se atașează de filamentele fusului de diviziune prin intermediul
centromerilor
E. Cromatidele se atașează de membrana celulară prin intermediul centromerilor
149. Selectați modificările care apar la nivel celular în profază:

A. Cele două cromatide ale cromozomilor se unesc printr-o formațiune numită kinetocor
B. În jurul centriolilor migrați la cei doi poli ai celulei se formează asterul din microtubuli
radiari
C. Cromatina se atașează de fusul filamentar prin intermediul centromerilor
D. Kinetocorii conțin o proteină motorie care asigură deplasarea cromozomilor prin celulă
E. Profaza se termină prin alinierea perechilor de cromatide în centrul celulei (planul
ecuatorial)
150. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la metafază:

A. Este o etapă a mitozei care se desfășoară după profază
B. Este o etapă a interfazei după care urmează anafaza
C. Perechile de cromatide sunt aliniate în placa ecuatorială
D. În această etapă se reface învelișul nuclear
E. Placa ecuatorială se mai numește și placă metafazică
151. Selectați afirmațiile false referitoare la evenimentele care se desfășoară în metafază:

A. Fusul de diviziune se dezasamblează
B. Cromozomii sunt așezați în placa ecuatorială
C. Reapar nucleolii
D. Se reface învelișul nuclear
E. Se dezasamblează membrana celulară
152. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la anafază:

A. Cromozomii sunt tractați spre un singur pol al celulei
B. Cromozomii sunt tractați spre polii opuși ai celulei
C. Pe măsură ce migrează spre poli, cromozomii iau forma literei „V”
D. Cromozomii sunt atașați de filamentele fusului de diviziune, în zona centromerului
E. Cromozomii sunt atașați pe placa ecuatorială
34
153. Selectați afirmațiile false referitoare la anafază:
A. Se desfășoară înaintea metafazei
B. Este urmată de telofază și precedată de metafază
C. Cromozomii se îndepărtează unul de celălalt, fiecare fiind atașat unui filament al fusului
de diviziune
D. Pentru că unul dintre telomere rămâne în urmă, cromozomii se deplasează spre polii
celulei, luând forma literei „Y”
E. Pe măsură ce migrează, cromozomii iau forma literei „V”, fiind în întregime atașați de
filamentele fusului de diviziune
154. Selectați afirmațiile false referitoare la telofază:

A. În derularea ei, cromozomii ajung la polii opuși ai celulei
B. Ca etapă în desfășurarea mitozei, urmează după anafază
C. Acum se formează fusul de diviziune al următoarei mitoze
D. Cromatina se condensează și prin dispersare, formează cromozomii care se deplasează
spre poli
E. Cromozomii ajunși la același pol al celulei se spiralizează, se dispersează și formează
mase de cromatină
155. Selectați asocierile corecte referitoare la evenimentele din telofază:

A. Fus de diviziune – formare
B. Fus de diviziune – dezasamblare
C. Înveliș nuclear – refacere
D. Înveliș nuclear – dezasamblare
E. Nucleolii – reapariție
156. Selectați enunțurile care conțin câte două afirmații adevărate referitoare la
evenimentele din telofază:
A. Cromozomii ajung la polii opuși ai celulei. Se reface învelișul nuclear
B. Se reface învelișul nuclear. Se formează fusul de diviziune
C. Cromozomii se dispersează pentru a forma mase de cromatină. Reapar nucleolii
D. Se formează fusul de diviziune. Se reface membrana nucleară
E. Se reface învelișul celular. Se formează cromozomii cu câte două cromatide surori
157. Selectați evenimentele care nu se petrec în mitoză:

A. Începe condensarea cromatinei în metafază
B. În profază, cei doi centrioli migrează spre polii opuși ai celulei
C. Centromerii se atașează de filamentele fusului de diviziune prin cromatide (proteine
motorii)
D. În metafază, toate perechile de nucleotide se aliniază în planul ecuatorial al celulei
E. În anafază, spre fiecare pol al celulei se deplasează câte 46 de cromozomi
158. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citokineză:

A. Are loc în interfază, înaintea profazei
B. Este procesul prin care citoplasma se divide și se formează două celule separate
(celulele fiice)
C. Este procesul de unire a celor două celule fiice, dând naștere unei noi celule unice
D. Este procesul prin care citoplasma celulei care se divide se distribuie între cele două
celule fiice
E. Începe prin apariția unui șanț de clivare la nivelul plăcii ecuatoriale, urmată de
strangularea citoplasmei de către membrana celulară (clivaj celular)
35
A. Șanț de clivare – șanț apărut la nivelul kinetocorului
B. Citokineza – are loc după telofază
C. Mitoza și citokineza – permit creșterea organismului prin reproducere sexuată
D. Clivaj celular – strangularea citoplasmei de către membrana celulară cu formarea
celulelor fiice
E. Mitoza și citokineza – înlocuire de celule îmbătrânite și deteriorate, prin formare de noi
celule
160. Selectați afirmațiile false referitoare la clivajul celular:
A. Este posibil datorită contracției microfilamentelor
B. Este posibil datorită relaxării microfilamentelor
C. Reprezintă unirea celor două celule fiice
D. Reprezintă separarea celor două celule fiice
E. Are loc între metafază și telofază
161. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mitoză:

A. Permite organismului să crească prin formare de noi celule
B. Presupune formarea de celule îmbătrânite
C. Permite înlocuirea celulelor îmbătrânite sau deteriorate cu celule noi
D. Este un proces continuu, care cuprinde mai multe etape succesive
E. Mai poartă numele de meioză
162. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la mitoză:

A. În profază, nucleul și nucleolul (nucleolii) dispar iar fusul de diviziune este complet
B. În metafază, centriolii se aliniază în planul ecuatorial, formând placa ecuatorială
C. În anafază, centromerii se despart iar cromatidele se deplasează către cei doi poli
D. În telofază, cromozomii devin vizibili și se formează nucleul și nucleolii
E. Pierderea controlului asupra mitozei poate avea drept cauză o mutație ADN

A. Cromozomii se despiralizează în telofază
B. Profaza timpurie urmează profazei târzii
C. Segmentele funcționale ale cromozomilor sunt denumite gene
D. Există circa 3000 de gene în nucleii celulelor umane
E. Glicolipidele membranare sunt depozitarii informației genetice în celula procariotă
164. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la boala canceroasă (cancer):

A. Presupune creșterea ritmului de derulare a mitozelor
B. Presupune scăderea ritmului de derulare a mitozelor
C. Este o afecțiune în care celulele canceroase, care nu funcționează normal, se pot
răspândi în organism
D. Poate să apară în urma unei mutații suferite de ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) din
celulă
E. Nu presupune pierderea controlului mitozei, ci doar o răspândire accelerată a unor
celule care funcționează normal în organism
165. Cele două substanțe organice care lipsesc din alcătuirea cromozomilor sunt:
A. Baza azotată uracil și riboza
B. Proteine (histone) și ADN (acid dezoxiribonucleic)
C. Minerale (ioni de natriu, de clor) și vitamina C
D. Riboza și acidul fosfatidic
E. Timina și dezoxiriboză
36
166. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la gene:
A. Sunt segmente funcționale ale cromozomilor
B. Sunt în număr de circa 30000 în nucleii celulelor umane
C. Pe una dintre moleculele ADN ale dublului helix, la locul unde gena va fi exprimată, se
leagă enzima ARN-polimerază, declanșând transcripția
D. Genele sunt ținute sub control în timpul mitozei, cromozomul fiind compactat
E. Conțin secvențe nucleotidice cu uracil și riboză
167. Selectați afirmațiile adevărate despre acizii nucleici:

A. ADN (acid dezoxiribonucleic) este format din baze azotate, riboză și acid fosforic
B. ARN (acid ribonucleic) este format din baze azotate, dezoxiriboză, riboză și acid
fosforic
C. Când o catenă din dublul helix al ADN- ului (acidul dezoxiribonucleic) funcționează în
transcripție, cealaltă catenă rămâne dormantă
D. Pentru a forma molecule de ARNm, celula îndepărtează secvențele intercalate
necodante ale ARN, denumite exoni
E. Pentru a forma molecule de ARNm final, celula îndepărtează secvențe intercalate
necodante de ARN, denumite introni
168. Despre acizii nucleici este adevărat că:

A. Succesiunea nucleotidelor (cu bazele azotate) din ADN reprezintă codul genetic și
determină secvența în care sunt legați aminoacizii în proteine
B. ARN-ul transportă instrucțiuni de la ADN-ul nuclear în citoplasmă, unde la nivelul
ribozomilor, are loc sinteza proteică
C. Una dintre diferențele structurale între ARN și ADN constă în prezența ribozei în ARN
și a dezoxiribozei în ADN
D. Una dintre diferențele structurale între ARN și ADN implică baza azotată uracil,
prezentă în nucleotidele ADN-ului și absentă în nucleotidele ARN-ului
E. Sunt implicați în procesele de transcripție și translație – etape în sinteza proteică
169. Despre cromozomi se poate afirma că:

A. Reprezintă unitățile liniare în care este organizat ADN-ul în nucleul celulei
B. Conțin segmente funcționale denumite gene
C. Fiecare cromozom este alcătuit din milioane de unități numite nucleozomi
D. Se formează prin condensarea ARN-ului, înfășurarea porțiunilor de ARN în jurul
complexelor de histone, formând nucleozomii, urmată de supraspiralizarea
nucleozomilor
E. Cromozomii condensați rezultă din supraspiralizarea nucleozomilor
170. Despre proteine este adevărat că:

A. Sunt compuși anorganici, folosiți ca enzime în reacțiile chimice din celule
B. Sunt compuși organici, utilizați și ca materiale de structură în celulele corpului
C. Apar în structura microtubulilor și a microfilamentelor
D. Lipsesc în structura citoscheletului, format din microtubuli, microfilamente și filamente
intermediare
E. Sunt molecule specializate, care vor fi exportate de către celule pentru a fi utilizate în
diverse activități extracelulare
37
171. Selectați informațiile corecte referitoare la rolul și structura acizilor nucleici în
sinteza proteică:
A. Secvența de aminoacizi dintr-o proteină este determinată de succesiunea nucleotidelor
din ADN (care includ bazele azotate)
B. ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) conține baza azotată timină în timp ce ARN-ul
(acidul ribonucleic) nu conține uracil
C. Structurile citoplasmatice conținând ARN (acid ribonucleic) și în care sunt legați între ei
aminoacizii pentru a forma proteine, se numesc ribozomi
D. Acidul nucleic responsabil de transportul informației de la ADN în citoplasmă este
ARNt
E. Moleculele de ARNt (ARN de transfer) se găsesc libere în citoplasmă și transportă
aminoacizii la ribozomi
172. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sinteza proteică:

A. Transcripția este procesul prin care se formează o catenă de ARNt (ARN de transfer) pe
baza complementarității bazelor azotate din nucleotidele ADN
B. În translație, se folosește secvența de codoni a ARNm pentru a ghida secvența de
aminoacizi a proteinelor
C. Odată sintetizată, molecula de ARNt părăsește nucleul celular printr-un por al
membranei nucleare
D. Atunci când ARNm părăsește nucleul, el trece printr-un por al membranei nucleare
pentru a ajunge în citoplasmă, la ribozomi
E. Molecula de ARNt conține anticodonul, ale cărui baze se împerechează cu bazele din
codonul complementar
173. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la evenimentele din cadrul sintezei

proteice:
A. ARN-ul de transfer (ARNt) aduce informația conform căreia se realizează legăturile
dintre aminoacizi pentru a forma lanțul proteic
B. Prin unirea mai multor sute de mii de aminoacizi în lizozomi rezultă o moleculă
organică numită proteină
C. Odată utilizată, molecula de ARNm este degradată și nucleotidele sale se întorc la
nucleu
D. O proteină sintetizată, prezentă în citoplasmă, poate fi modificată în aparatul Golgi
E. Sinteza moleculelor de ARNm are loc în nucleu, fiind declanșată de ARN-polimerază
(care se leagă la una dintre catenele dublului helix al ADN)
174. Sintetic, transcripția în procesul sintezei proteice este descrisă astfel:

A. O catenă de ARNm se formează conform secvenței de baze complementare dintr-o
catenă de ADN
B. Prin sinteza ARNm se transcrie informația ADN-ului pe o moleculă ARN
C. Molecula de ARNm transportă mesajul genetic la nucleu pentru sinteza proteică
D. Molecula ARNr este responsabilă de secvența de aminoacizi din structura proteinei, ea
deținând anticodonul
E. Odată sintetizată, molecula de ARNm transportă mesajul în citoplasmă la ribozomi
pentru sinteza proteică
38
175. Sintetic, translația în procesul sintezei proteice este descrisă astfel:
A. O catenă de ARNm sosește la ribozom, unde întâlnește molecule de ARNt, care
transportă acizi grași
B. Molecula de ARNm conține codonul și sosește la ribozom, unde întâlnește molecula de
ARNt, care conţine anticodonul şi transportă aminoacidul corespunzător
C. Complementaritatea codon-anticodon plasează aminoacizii într-o anumită poziție, apoi
aceștia sunt detașați de lanțul proteic care crește
D. La întâlnirea codonului de pe ARNm cu anticodonul de pe ARNt are loc împerecherea
bazelor complementare și este cedat aminoacidul adus de ARNt
E. Complementaritatea codon – anticodon plasează aminoacizii într-o anumită pozitie, apoi
aceștia sunt atașați lanțului proteic care crește

A. ARN-polimerază se leagă de una dintre catenele dublului helix al ADN, declanșând
transcripția
B. Procesul de translație constă în decodificarea secvenței de nucleotide a ARNm, într-o
secvența de aminoacizi din proteină
C. Transcripția are loc în citoplasma celulei
D. Translația se desfășoară în interiorul mitocondriei
E. ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) se găsește majoritar în nucleu, dar este prezent și în
mitocondrie

A. Translația este procesul prin care secvența de nucleotide din ADN (acid
dezoxiribonucleic) este codificată, rezultând o secvență de aminoacizi în proteină
B. Reticulul endoplasmatic neted nu prezintă pe suprafața sa ribozomi
C. În citoplasma celulei nu se întâlnesc ribozomi liberi
D. Mitocondria este sediul respirației celulare și furnizează ATP-ul necesar diferitelor
activități celulare
E. Când codonul moleculei de ARNm își întâlnește anticodonul de pe molecula de ARNt,
bazele lor se împerechează, astfel fiind poziționat primul aminoacid
178. Alegeți afirmațiile false dintre cele de mai jos:

A. Reticulul endoplasmatic neted reprezintă sediul exclusiv al sintezei proteice
B. La finalul transcripției, moleculele de ADN (acid dezoxiribonucleic) se răsucesc la loc
pentru a forma din nou dublul helix
C. Translația începe prin atașarea la ribozom a moleculelor de ARNt
D. Molecula de ARNt prezintă codonul care se împerechează cu anticodonul de pe ARNm
E. Translația începe cu atașarea moleculelor de ARNm la centrozom

A. Nucleotidele ARNm se citesc în grupuri de câte două, denumite codoni
B. Catena de ARNm copiază o singură catenă din dublul helix al ADN (acid
dezoxiribonucleic)
C. În sinteza proteică, translația este anterioară transcripției
D. ARNt transportă aminoacizii la lizozom, unde va avea loc translația
E. Odată sintetizată, proteina se desprinde de ribozom, urmând a fi procesată în continuare
39
180. Care dintre informațiile de mai jos despre sinteza proteică sunt adevărate:
A. Translația este prima etapă a sintezei proteice
B. ARNm este sintetizat prin transcripție, pe matriță de ADN
C. ARNt prezintă un anticodon care întâlnește codonul de pe ARNm
D. Translația are loc în nucleul celulei, fiind urmată de deplasarea ARNm în citoplasmă și
de atașarea ARNm la ribozomi
E. Transcripția începe odată cu legarea ARN-polimerazei la ambele catene ale dublului
helix al ADN (acid dezoxiribonucleic)
181. Alegeți asocierile corecte referitoare la sinteza proteică:

A. Enzime ribozomale – asigură legarea aminoacizilor în lanțul peptidic
B. ARN de reglare – receptează codul genetic al ADN
C. Codon „stop” – codon care nu codifică aminoacizi
D. ARNt – molecule libere în citoplasma celulelor
E. Introni – secvențe intercalate necodante ale ARNm
182. Alegeți afirmațiile adevărate despre sinteza proteică:

A. Transcripția e procesul prin care codul genetic este aranjat într-o secvență de aminoacizi
B. În transcripție, catena ARNm este sintetizată pe principiul complementarității bazelor
C. Nucleotidele ARNm se citesc în grupe de câte trei, denumite codoni
D. Enzima ARN-polimerază participă la transcripție
E. Translația are loc în ribozom și în reticulul endoplasmatic neted
183. În sinteza proteică sunt implicate următoarele:

A. Molecule lipidice (serotonină), ADN (acid dezoxiribonucleic), ARN (acid ribonucleic)
B. Acizi grași (glicina, alanina)
C. Rezerva de 20 de aminoacizi, care compun majoritatea proteinelor
D. Enzime (ARN-polimerază, enzime ribozomale)
E. ARNr, ARNm, ARNt, ARN de reglare
184. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la codul genetic și sinteza de proteine:

A. Codonul aparține moleculei de ARNt, iar anticodonul, moleculei de ARNm
B. Există trei codoni „stop” care nu codifică aminoacizi, în schimb ei anunță ribozomul să
nu mai adauge aminoacizi când proteina este completă
C. În timpul formării moleculelor de ARNm, se elimină secvențe intercalate necodante
numite introni
D. Sinteza proteică se desfășoară în celulele umane la nivel mitocondrial
E. Odată utilizate, moleculele de ARNm sunt degradate, iar nucleotidele lor se întorc în
nucleu
185. Molecula de ARN mesager final conține:

A. Introni, secvențe intercalate care par a nu deține nici o informație genetică, legată de
sinteza proteică
B. Exoni (secvențe codante), dar nu introni (secvențe necodante)
C. ATP (adenozin trifosfat) în cantităţi crescute
D. Exoni, care reprezintă aproximativ 5% din totalul materialului genetic al unei celule
umane
E. Regiuni funcționale din structura genelor, folosite efectiv pentru codificarea proteinelor
unei celule
40
186. Selectați informațiile adevărate cu privire la controlul genetic:
A. Celula reglează și controlează expresia genică (spre exemplu, o anumită celulă produce
doar anumite tipuri de proteine și doar atunci când este necesar)
B. Controlul expresiei genice a fiecărei celule apare la un singur nivel celular (doar în
transcripție)
C. În transcripție, anumite segmente ale ADN controlează activitatea genelor din apropiere,
modificând transcripția genică
D. ARNm rezultat în urma transcripției se modifică prin îndepărtarea intronilor (segmente
de ADN, care nu par să codifice sinteza unor proteine)
E. Exonii, care rămân după îndepărtarea intronilor, se vor alipi și vor forma ARNm final
187. Alegeți afirmațiile adevărate despre materialul genetic al celulei umane:

A. Este reprezentat de o moleculă de ADN circular care formează cromozomii în diviziune
B. Este reprezentat de acid dezoxiribonucleic organizat în unități liniare, denumite
cromozomi
C. Există circa 3x104 gene în nucleii celulelor umane
D. O genă reprezintă întreaga informație genetică conținută într-un cromozom
E. ADN-ul și histonele se organizează în nucleozomi, iar aceștia, prin supraspiralizare,
formează cromozomul condensat
188. Alegeți, dintre enunțurile de mai jos, pe cele care conțin prima afirmație
adevărată și a doua afirmație falsă:
A. Reproducerea celulară nu depinde de structura și nici de conținutul nucleului celulei.
Globulele roșii nu se divid
B. În tractul gastrointestinal celulele se divid frecvent, spre deosebire de sistemul nervos sau
de alte țesuturi ale corpului. Fiecare nucleozom este alcătuit din milioane de cromozomi
C. Reproducerea asexuată constă în diviziunea unei celule în cele două celule fiice
identice. Reproducerea sexuată nu este caracteristică speciei umane
D. Formarea de noi celule pentru creștere, reparare sau înlocuire se realizează prin
reproducere asexuată. Înainte de a fi transportate spre destinațiile finale, proteinele sunt
procesate în mitocondrii
E. După ce este îndepărtată din ribozom, proteina poate fi trimisă lizozomilor pentru a
servi ca enzimă în digestia celulară. Controlul expresiei genice apare la mai multe
niveluri în celulă
189. Alegeți asocierile corecte dintre cele de mai jos:

A. ATP – adenozin trifosfat – sursă de energie tardivă pentru toate celulele organismului
B. Nucleozomi – unități formate din dublu helix de ADN înfășurat în jurul complexului de
histone – se grupează de ordinul milioanelor în cromozom
C. Cromatină – masă dispersată de ADN și proteine asociate – se formează prin
despiralizarea cromozomilor în metafază
D. Introni – secvențe necodante – nu dețin informații genetice legate de sinteza proteică –
sunt prezenți în toate celulele umane
E. ARN de reglare – intervine în sinteza proteică prin mecanisme incomplet elucidate –
intervine în controlul expresiei genice prin mecanisme incomplet elucidate
190. Alegeți asocierile corecte referitoare la diferite tipuri de celule:

A. Cili – expansiuni scurte și numeroase – celule ale tractului respirator
B. Celulă matură anucleată – trombocit – element figurat al sângelui
C. Neuron – o dendrită, doi axoni – pseudounipolar
D. Celulă cu bastonaș – neuron receptor – retină
E. Celulă specializată gustativă – microvilozități – mugure gustativ
41
191. Despre celulele sexuale se poate afirma că:
A. Oogonia este celula primordială diploidă (2n) care va da naștere, în urma mai multor
etape de diviziune, gametului feminin, ovulul
B. Spermatozoidul este prevăzut cu mai mulți cili care îi asigură mobilitatea
C. Spermatozoidul se deplasează prin mișcări ale cozii, care acționează ca un flagel
D. Ovulul este o celulă haploidă (23 de cromozomi)
E. Spermatozoidul își dobândește mobilitatea la nivel ependimar
192. Despre membrana celulară (plasmatică) se poate afirma că:

A. Nu este permeabilă pentru molecule mici (apă, oxigen)
B. La celula (fibra) musculară poartă denumirea de sarcolemă
C. Permite trecerea prin difuziune a unor molecule mici de solvit
D. Sarcolema poate prezenta un sistem de invaginări (sistemul tubilor transversali sau al
tubilor T)
E. În timpul endocitozei, o mică porțiune a membranei celulare se pliază și înglobează
particule din interiorul celulei, pe care le va elimina în exterior
193. Despre relația celule – energie sunt adevărate următoarele:

A. Fiecare reacție chimică a organismului implică schimb de energie
B. Orice reacție chimică în care se eliberează energie se numește endergonică
C. Energia produsă în timpul reacțiilor exergonice ale catabolismului este stocată în
molecule de ATP (adenozin trifosfat)
D. O cale metabolică este o secvență de transformări fizice desfășurată exclusiv în
exteriorul celulei
E. Pentru a se declanșa o reacție chimică, este nevoie de un aport energetic denumit
energie de activare
194. Referitor la osmoză, este adevărat că:

A. Dacă celulele umane sunt introduse într-o soluție hipertonă, concentrația mai mare de
solvit se află în interiorul celulelor
B. Apa se deplasează din citoplasma celulei introdusă în soluție hipertonă înspre exteriorul
celulei, celula micșorându-se
C. Dacă celulele umane sunt introduse în soluție izotonă, nu are loc osmoza
D. În cazul unei celule umane introduse într-o soluție hipotonă, concentrația mai mică de
sare se află în exteriorul celulei
E. Osmoza reprezintă difuziunea moleculelor de apă printr-o membrană impermeabilă,
dinspre soluția hipotonă spre soluția hipertonă
195. Alegeți asocierile corecte referitoare la sistemele de organe, componentele lor

majore și funcțiile lor:
A. Scheletul – protejează corpul – oferă suport pentru locomoție – conține oasele corpului
B. Sistemul respirator – inimă, vase sanguine, sânge, structuri limfatice – asigură aportul
de oxigen
C. Sistemul digestiv – digestia și absorbția nutrienților insolubili din hrană – include
stomacul și pancreasul
D. Sistemul endocrin – coordonare și integrare chimică a activităților organismului –
hipofiza, tiroida, alte glande endocrine
E. Sistemul nervos – include encefalul, măduva spinării, nervii, organele de simț –
coordonează funcțiile organismului
42
196. Alegeți răspunsurile greșite dintre cele de mai jos:
A. Tegumentul, ca sistem de organe, include pielea, excluzând părul, unghiile și glandele
sudoripare
B. Glandele salivare, glandele sudoripare, hipofiza, glandele suprarenale și tiroida aparțin
sistemului endocrin
C. Sistemul reproducător produce celulele sexuale necesare procreării
D. Structuri limfatice se regăsesc atât în sistemul circulator, cât și în cel imunitar
E. Sistemul nervos interacționează cu agenți străini și asigură imunitatea corpului
197. Alegeți afirmațiile adevărate despre diferitele funcții ale organismului uman și
ale componentelor sale:
A. Organismul uman are aceleași funcții cu ale celorlalte viețuitoare și cu ale structurilor
anorganice (lipsite de viață)
B. Funcțiile care diferențiază organismul de tot ceea ce nu prezintă viață permit celulelor
sale să își desfășoare activitățile necesare creșterii și supraviețuirii
C. Metabolismului – funcție importantă a viețuitoarelor – îi este furnizată materia primă de
către procese vitale precum digestia, respirația, circulația
D. Digestia, respirația, circulația și excreția sunt adaptate și pentru furnizarea de materie
primă metabolismului, dar și pentru îndepărtarea produșilor săi de degradare
E. Mișcarea și excreția reprezintă funcții ale unor structuri specializate ale organismului
198. Sunt funcții ale diferitelor structuri ale organismului sau ale organismului ca
întreg:
A. Mișcarea – rezultat al contracției celulelor musculare
B. Mișcarea – la realizarea căreia participă doar oasele și cartilajele sistemului scheletic
C. Creșterea în dimensiuni a corpului (mărirea masei sale)
D. Reproducerea sexuată și asexuată
E. Conductibilitatea – răspunsul organismului la un stimul extern sau intern
199. Despre diviziunile suplimentare ale cavității abdomino-pelviene, este adevărat

că:
A. Se descriu două regiuni ombilicale și două regiuni epigastrice (drepte și stângi)
B. Se descriu nouă regiuni diferite, care includ regiunea ombilicală, situată central
C. Regiunea hipogastrică este situată imediat superior de regiunea ombilicală
D. Lateral de regiunea epigastrică se află hipocondrul drept și stâng
E. Lateral de regiunea hipogastrică se află regiunile inghinale (iliace) dreaptă și stângă
200. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos, referitoare la organitele
celulei și la funcțiile lor:
A. În mitocondrie, energia, rezultată din degradarea moleculelor glucidice, lipidice sau de
natură proteică, este folosită pentru a forma molecule de adenozin trifosfat, care servesc
nevoilor energetice ale celulei
B. Dacă mor un număr mare de celule din cauza absenței oxigenului și a ATP-ului,
organismul va continua să funcționeze normal până la refacerea rezervelor
C. Citoscheletul este format din nucleozomi și cromatină
D. Centrozomul (structură non-membranoasă) este format din doi centrioli în formă de tijă
și facilitează distribuția cromozomilor către celulele fiice în timpul reproducerii celulare
E. Lizozomii sunt saci membranoși care conțin enzime pentru digestia intracelulară
43
CAPITOLUL 2  Țesutul nervos.
Organizarea sistemului nervos
1. Alegeți afirmațiile adevărate despre sistemul nervos:
A. Coordonează procesele complexe care au loc în exteriorul organismului
B. Coordonează procesele complexe care au loc în mediul intern al organismului
C. Asigură integrarea organelor în mediul extern
D. Asigură integrarea organismului (ca întreg) în mediul extern
E. Facilitează simțurile (vizual, auditiv, tactil) și răspunde la stimuli
2. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sistemul nervos:

A. Facilitează văzul, auzul, dar nu facilitează celelalte simțuri (gustul, simțul tactil)
B. Facilitează văzul, auzul, gustul, simțul tactil și răspunde la stimuli
C. Este subîmpărțit în sistem nervos central (SNC) și sistem nervos periferic (SNP)
D. Are o componentă nervoasă somatică, ce reglează activitatea mușchilor involuntari și o
alta, autonomă (vegetativă), care reglează activitatea glandelor (exocrine și endocrine)
E. Este subîmpărțit în sistem nervos central, format din encefal și măduva spinării și sistem
nervos periferic, care conține nervii senzoriali și motori
3. Ce s-ar putea întâmpla în absența funcționării sistemului nervos?

A. Activitatea organismului nu s-ar modifica
B. Sistemele de organe ar funcționa haotic
C. Nu ar putea fi satisfăcute nevoile organismului
D. Temperatura corpului ar fi reglată de sisteme independente
E. Procesele cognitive și emoțiile nu ar mai avea loc
4. Alegeți răspunsurile corecte despre sistemul nervos central (SNC):

A. Include organe alcătuite în principal din corpi celulari și axoni aparținând
interneuronilor
B. Include encefalul, protejat de craniu și coloana vertebrală
C. Include encefalul, protejat de craniu și măduva spinării, protejată de coloana vertebrală
D. Include encefalul, în proximitatea căruia sunt localizate organele de simț
E. Este principalul centru de interpretare a informației din organism
5. Referitor la sistemul nervos central (SNC), sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Cuprinde encefalul (situat în cavitatea craniană) și măduva spinării (situată în canalul
rahidian)
B. Cuprinde 12 perechi de nervi cranieni, care conectează receptorii și efectorii cu encefalul
C. Servește drept centru de control al întregului organism
D. La nivelul unor componente ale SNC sunt integrate informațiile primite și generate
reacțiile adecvate
E. Cuprinde 31 de perechi de nervi spinali, care conectează encefalul cu măduva spinării
6. Despre sistemul nervos periferic (SNP), pot fi considerate adevărate următoarele

afirmații:
A. Este alcătuit în principal din axonii și dendritele neuronilor senzoriali și motori
B. Corpii celulari ai neuronilor sunt localizați în sistemul nervos central (SNC) sau în
vecinătatea acestuia (în ganglioni)
C. Este alcătuit din măduva spinării și cele 31 de perechi de nervi spinali
D. Este alcătuit exclusiv din axoni și dendrite care constituie nervii micști
E. SNP informează SNC despre stimulii primiți din mediul înconjurător
44
A. În absența sistemului nervos, sângele nu ar mai fi distribuit în funcție de nevoile tisulare
B. Sistemul nervos periferic este compus din 12 perechi de nervi cranieni și 12 perechi de
nervi spinali
C. Neuronii aferenți (motori) transmit informația către SNC
D. SNP transmite răspunsurile elaborate de SNC către efectori (glande și mușchi)
E. Porțiunile motorii ale SNP sunt subîmpărțite în componentă centrală, componentă
somatică și componentă autonomă
8. Selectați afirmațiile false referitoare la sistemul nervos:

A. Este subîmpărțit în două componente principale: neuroni și celule gliale
B. Este subîmpărțit în sistem nervos simpatic și sistem nervos vegetativ
C. Are două componente principale: sistem nervos central (SNC) și sistem nervos periferic
(SNP)
D. În absența lui, sistemele organismului ar funcționa haotic, fără legătură cu nevoile
acestuia
E. Este subîmpărțit în sistem nervos somatic (autonom) și sistem nervos vegetativ

A. Componenta somatică a porțiunii motorii a SNP – control asupra mușchilor scheletici
involuntari
B. Absența sistemului nervos – imposibilitatea reglării temperaturii corporale
C. SNP – exclusiv nervi motori (eferenți) – transmit mesajele SNC către mușchi sau alte organe
D. SNP – informarea SNC despre modificarea condițiilor din interiorul organismului
E. Componenta autonomă a SNP – două tipuri de nervi motori (simpatici și parasimpatici)
10. Despre sistemul nervos vegetativ sau autonom este adevărat că:
A. Reglează activitatea mușchilor scheletici și a glandelor exocrine
B. Reglează activitatea mușchilor involuntari și a glandelor
C. Reglează activitatea mușchilor scheletici și a glandelor
D. Prezintă două tipuri de nervi motori, simpatici și parasimpatici
E. Nervii parasimpatici asigură organismului o stare relaxată
11. Selectați componentele sistemului nervos periferic:

A. Cele 21 perechi de nervi spinali, cu origine aparentă la baza encefalului
B. Cele 12 perechi de nervi cranieni, care includ 3 perechi de nervi senzoriali (I, II, VIII)
C. Cele 31 de perechi de nervi spinali, cu origine aparentă la nivelul măduvei spinării
D. Cele 12 perechi de nervi cranieni, care includ 5 perechi de nervi motori (III, IV, VI, XI,
XII)
E. Nervii spinali, care conțin rădăcini dorsale și ventrale, exceptând nervii lombari și
sacrali (în număr de 10 perechi)

A. Nervii spinali și măduva spinării aparțin sistemului nervos periferic
B. Nervii cranieni senzoriali (I, II, III) și micști (VIII, IX, X) aparțin sistemului nervos
periferic
C. Nervii cranieni conțin fibre somatice, care realizează conexiuni cu pielea și mușchii
scheletici ai capului și gâtului
D. Sistemul nervos central este un centru secundar de interpretare a informației din organism
E. Componenta somatică a sistemului nervos periferic (SNP) reglează activitatea
mușchilor scheletici
45
13. Care sunt structurile asupra cărora acționează sistemul nervos vegetativ
(autonom)?
A. Glande exocrine și glande endocrine
B. Glande salivare și glande gastrice
C. Mușchi scheletici – de exemplu, mușchii flexori și extensori ai gambei
D. Mușchiul cardiac, denumit și endocard
E. Mușchiul inimii, denumit și miocard
14. Despre sistemul nervos și componentele sale, se poate afirma că:

A. În absența sistemului nervos, sângele nu ar mai fi distribuit în raport cu nevoile tisulare
B. Sistemul nervos periferic (SNP) este principalul centru de control al întregului organism
C. Sistemul nervos central (SNC) este principalul centru de control al întregului organism
D. Porțiunile motorii ale SNP sunt subîmpărțite în componenta somatică și componenta
vegetativă (autonomă)
E. Componenta vegetativă prezintă nervi simpatici, care asigură organismului o stare
relaxată

A. Componenta vegetativă a SNP se mai numește și autonomă
B. Componenta somatică a sistemului nervos periferic (SNP) controlează glandele și nu
controlează mușchii scheletici (voluntari)
C. Componenta autonomă parasimpatică determină reacții la situații de stres („luptă sau
fugi”)
D. Sistemul nervos periferic (SNP) conține nervi cranieni și nervi spinali
E. Anumite componente ale SNC integrează informațiile primite și determină reacțiile
adecvate
16. Sistemul nervos periferic (SNP) este alcătuit din:

A. Medulla oblongata și nervii spinali
B. Totalitatea nevrogliilor din sistemul nervos
C. Encefal și diencefal (talamus, hipotalamus)
D. 12 perechi de nervi cranieni și 31 perechi de nervi spinali
E. Măduva spinării și receptorii senzoriali prezenți în pielea capului și gâtului
17. Cu privire la structura sistemului nervos periferic (SNP), sunt false următoarele
afirmații:
A. Cuprinde atât nervi motori, cât și nervi senzoriali
B. Cuprinde nervii motori (eferenți) care transmit informația de la periferie spre sistemul
nervos central
C. Porțiunile sale motorii sunt subîmpărțite în componenta somatică și componenta
autonomă
D. Componenta sa autonomă controlează mușchii scheletici
E. Componenta sa vegetativă controlează mușchiul cardiac și mușchii netezi (mușchi
involuntari)
18. Care dintre următoarele structuri aparțin sistemului nervos periferic:

A. Nervii cranieni micști (V, VII, IX, X)
B. Nervii cranieni senzoriali (nervii olfactiv, optic și vestibulo-cohlear)
C. Lanțurile ganglionare de pe traseul nervilor cranieni micști
D. Nervii cranieni motori (III, IV, VI, XI, XII) și senzoriali (I, II, VIII)
E. Măduva spinării și cele 31 de perechi de nervi spinali
46
19. Selectați răspunsurile corecte despre celulele sistemului nervos:
A. Sunt reprezentate de două tipuri unice de celule, nervoase și gliale
B. Celulele gliale au funcție de suport
C. Celulele gliale se află în număr de 10 ori mai mic decât al neuronilor
D. Neuronii primesc și transmit semnale biochimice
E. Neuronii se pot diferenția între ei datorită organitelor celulare pe care le prezintă
20. Identificați afirmațiile adevărate privind nevrogliile:

A. Unele au prelungiri citoplasmatice alungite – astrocitele
B. Unele au formă stelată, conferită de prelungirile lor
C. Unele se înfășoară în jurul prelungirilor neuronilor din sistemul nervos central (celulele
Schwann)
D. Astrocitele formează teci de mielină, înfășurându-se în jurul corpilor neuronilor din
sistemul nervos central
E. Includ microgliile și astrocitele
21. Nevrogliile au următoarele funcții:

A. Astrocitele – contribuie la formarea barierei limfoencefalice
B. Microgliile – formează teci de mielină prin înfășurare în jurul prelungirilor altor celule
din sistemul nervos
C. Celulele Schwann – formează teaca de mielină în jurul neuronilor situați în afara
sistemului nervos central
D. Astrocitele ajută la izolarea țesutului nervos lezat
E. Oligodendrocitele – formează teci dintr-un material lipidic, mielina, în jurul
prelungirilor neuronilor din sistemul nervos central
22. Alegeți asocierile corecte dintre tipul de nevroglie și funcția acestei celule:
A. Microglia – acționează în cazul inflamațiilor sau leziunilor din encefal și măduva
spinării
B. Macroglia – devine mobilă și fagocitează microorganismele care au invadat țesutul
nervos
C. Oligodendrocitul – își înfășoară prelungirile în jurul prelungirilor neuronale în SNC,
formând teci de mielină
D. Astrocitul – contribuie le formarea barierei hematoencefalice (bariera sânge – encefal)
E. Celula Purkinje – se înfășoară în jurul prelungirilor neuronale în SNP, formând teci de
mielină
23. Referitor la nevroglii, sunt false următoarele afirmații:

A. Numărul lor este de 10 ori mai mare decât cel al neuronilor.
B. În sistemul nervos periferic, oligodendrocitele se înfășoară în întregime în jurul
prelungirilor neuronilor și sintetizează mielină
C. În cadrul sistemului nervos central, unele dintre ele se numesc astrocite și contribuie la
formarea barierei hematoencefalice
D. Microgliile sunt celule gliale mari care acționează în cazul inflamațiilor sau leziunilor
din țesuturi
E. Celulele Schwann se înfășoară în jurul prelungirilor neuronilor localizați în sistemul
nervos central și sintetizează teaca de mielină
47
24. Despre celulele gliale este adevărat că:
A. Celulele Schwann sintetizează teaca de mielină care acoperă corpul neuronilor din SNP
B. Corpul celulelor Schwann se înfășoară în jurul prelungirilor neuronilor localizați în
afara sistemului nervos central
C. Oligodendrocitele sunt un tip de celule gliale din sistemul nervos central (SNC)
D. Astrocitele nu sunt responsabile de sinteza tecii izolatoare de mielină a neuronilor
E. Microgliile sunt dispersate în afara encefalului și a măduvei spinării
25. După numărul de prelungiri, neuronii pot fi:

A. Neuroni bipolari – cu numeroase prelungiri scurte
B. Neuroni pseudobipolari – cu o singură prelungire
C. Neuroni multipolari – cu un axon și o singură dendrită
D. Neuroni multipolari – cu numeroase prelungiri scurte (dendrite) și o prelungire lungă
(axon)
E. Neuroni bipolari – cu un axon și o singură dendrită
26. În funcție de numărul prelungirilor, neuronii pot fi:

A. Multipolari, când prezintă numeroși axoni și o singură dendrită
B. Multipolari, care prezintă numeroase dendrite și un singur axon
C. Pseudounipolari, când prezintă o singură prelungire, care se divide în două dendrite
D. Pseudounipolari, când au o singură prelungire, care se divide pentru a forma o dendrită
și un axon
E. Bipolari, care au un axon și o singură dendrită
27. Referitor la neuronii bipolari, este adevărat că aceștia:

A. Prezintă o singură dendrită și un axon
B. Prezintă două dendrite, una aferentă și alta eferentă
C. Sunt prezenți în retină (stratul extern al globului ocular)
D. Sunt prezenți în retină (stratul cel mai intern al globului ocular)
E. Sunt prezenți în mucoasa olfactivă din porțiunea superioară a cavității nazale
28. Neuronii pot fi clasificați din punct de vedere funcțional în:

A. Neuroni aferenți, neuroni eferenți și neuroni de asociație
B. Neuroni multipolari, neuroni bipolari și neuroni pseudounipolari
C. Neuroni senzoriali, neuroni motori și interneuroni
D. Neuroni senzoriali (eferenți) și neuroni motori (de asociație)
E. Neuroni care transmit informația dinspre receptori înspre sistemul nervos central (SNC),
neuroni care transmit mesajele dinspre sistsemul nervos central (SNC) către mușchi,
inimă și glande și interneuroni (neuroni de asociație)
29. Asociați corect tipul neuronilor cu funcția lor:

A. Neuronii bipolari – sinteză de mielina
B. Interneuronii – conectare a doi neuroni senzoriali între ei
C. Neuronii de asociație – conectează un neuronii senzoriali cu cei motori
D. Neuronii motori – transmit mesajele sistemului nervos central către mușchi, inimă,
glande
E. Neuronii senzoriali – transmit informația dinspre receptori înspre SNC
48
30. Despre neuronii de asociație sunt false următoarele afirmații:
A. Se găsesc în sistemul nervos central și în sistemul nervos periferic
B. Se găsesc în sistemul nervos central, unde primesc informații de la neuronii motori, le
integrează și trimit mesaje prin intermediul neuronilor senzoriali
C. Se găsesc în sistemul nervos central, unde primesc informații de la neuronii senzoriali,
le integrează și reacționează trimițând mesaje prin intermediul neuronilor motori
D. Conectează între ei exclusiv neuroni senzoriali
E. Conectează neuronii senzoriali cu cei motori

A. Neuroni pseudounipolari – majoritatea neuronilor senzoriali – o singură prelungire care
apoi se ramifică, rezultând o dendrită și un axon
B. Neuroni de asociație – denumiți și pseudounipolari – situați în SNC
C. Neuroni preganglionari – neuroni motori din SNC – axoni care se extind până în
ganglion
D. Neuroni senzoriali – neuroni aferenți – conectați cu cei eferenți prin interneuroni
E. Neuroni bipolari – un axon, o dendrită – urechea internă
32. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la structura neuronului:

A. Corpul celular reprezintă procentul majoritar din volumul total al celulei
B. Corpul celular reprezintă un mic procent din volumul total al celulei
C. Dendritele sunt specializate în recepționarea impulsurilor nervoase și transmiterea lor
dinspre corpul celular
D. Pe suprafața dendritelor există mii de formațiuni spinoase prin care dendritele realizează
joncțiuni cu alți neuroni
E. La nivelul corpului celular al neuronului se găsesc nucleul, mitocondriile, aparatul
Golgi, lizozomii, corpii Nissl
33. Referitor la interneuroni, sunt false următoarele afirmații:

A. Alcătuiesc cea mai mare parte a sistemului nervos periferic
B. Sunt celule cu numeroase prelungiri axonale, cu funcție de suport
C. Se află în sistemului nervos central și conectează alți interneuroni între ei
D. Alcătuiesc cea mai mare parte a sistemului nervos autonom (vegetativ), fiind neuroni
preganglionari
E. Encefalul nu conține interneuroni
34. Cu privire la structura neuronului, putem considera adevărate următoarele afirmații:

A. La nivelul corpului celular se găsesc mitocondrii, aparat Golgi și lizozomi
B. Corpii Nissl (organit specific pentru neuron) au rol în sinteza de proteine
C. Suprafața dendritelor prezintă mii de formațiuni spinoase, fără funcție bine determinată
D. Axonul pornește dintr-o porțiune îngroșată a corpului celular, numită con de emergență
E. Diametrul axonului poate atinge peste un metru
35. Care dintre următoarele afirmații referitoare la neuroni și prelungirile lor sunt
adevărate?
A. Lungimea axonului este microscopică, iar diametrul său poate atinge peste un metru
B. Axonii care pornesc din porțiunea inferioară a măduvei spinării și ajung până la nivelul
piciorului pot avea o lungime de până la 1,2 metri
C. Deseori, axonii unui singur neuron se reunesc și formează nervi
D. La capătul distal, axonii prezintă terminații axonale, cu dilatări denumite butoni terminali
E. Dendritele sunt specializate în recepționarea impulsurilor nervoase și transmiterea lor
către corpul celular
49
36. Dendritele sunt prelungiri neuronale care prezintă următoarele particularități:
A. Sunt în număr de două în neuronii multipolari
B. Sunt terminații foarte ramificate
C. Transmit impulsuri către corpul celular
D. Transmit impulsuri spre organele efectoare
E. Pe suprafața lor se află mii de prelungiri spinoase prin care ele realizează joncțiuni cu
alți neuroni sau cu receptori senzoriali
37. Selectați afirmația falsă referitoare la axon:

A. Este o prelungire unică
B. Axonii cu teacă de melină, denumiți fibre mielinice, conduc rapid impulsurile nervoase
C. La capătul distal, axonul prezintă terminațiile axonale care au dilatări numite butoni
terminali
D. În porțiunea sa proximală se află butonii terminali, ramificații microscopice axonale
liniare
E. Citoplasma lui se numește axoplasmă
38. Despre axoni, nu se poate afirma că:

A. Sunt prelungiri numeroase și ramificate ale neuronilor multipolari
B. Sunt prelungiri ale nevrogliilor din sistemul nervos central
C. Cei care ajung de la porțiunea inferioară a măduvei spinării la nivelul piciorului pot
atinge lungimea de până la 1,2 metri
D. Citoplasma din interiorul lor este denumită sarcoplasmă, iar membrana lor, sarcolemă
E. Citoplasma din interiorul lor este denumită axoplasmă, iar membrana lor, axolemă
39. Alegeți dintre răspunsurile de mai jos acele enunțuri care conțin două afirmații
adevărate:
A. Axonul este o prelungire scurtă și ramificată. Axonul este delimitat de axolemă și
conține carioplasmă
B. Dendrita prezintă pe suprafață mii de formațiuni spinoase. Dendritele realizează
joncțiuni cu alți neuroni sau cu receptori senzoriali
C. Butonii terminali sunt dilatări ale terminațiilor axonale. Fibrele nervoase (axoni ai unui
singur neuron) se reunesc alcătuind nervi
D. Axonul neuronilor este o prelungire unică și lungă. Axonul se termină prin ramificații
microscopice denumite terminații axonale
E. Partea externă a tecii de mielină care înconjoară axonii se numește neurilemă. Mielina
este răspunzătoare de culoarea substanței albe a encefalului și a măduvei spinării
40. Despre teaca de mielină, este adevărat că:

A. Celulele răspunzătoare de sinteza ei sunt oligodendrocitele în sistemul nervos periferic
și celulele Schwann în sistemul nervos central
B. Celulele răspunzătoare de sinteza ei sunt oligodendrocitele în encefal și măduva spinării
și celulele Schwann în sistemul nervos periferic
C. Este o membrană stratificată
D. Izolează axonul și este compusă în principal din mielină
E. Este prezentă la nivelul tuturor terminațiilor nervoase ale sistemului nervos central și
periferic
50
41. Selectați răspunsurile corecte referitoare la teaca de mielină în sistemul nervos
periferic:
A. Este formată din țesut conjunctiv cu un conținut ridicat de lipide
B. Este formată din mielină, produsă de celule Schwann care se înfășoară în jurul
prelungirilor neuronilor
C. Între două celule Schwann succesive se găsesc spații, numite nodurile lui Ranvier
(noduri Ranvier)
D. Este prezentă inclusiv la nivelul nodurilor lui Ranvier
E. Pentru a o forma, celulele Schwann își înfășoară membrana celulară în jurul axonilor și
dendritelor
42. Cu privire la teaca de mielină din structura neuronului, putem considera
adevărate următoarele afirmații:
A. Este o membrană stratificată produsă de două tipuri de celule – oligodendrocite și celule
Schwann
B. În cadrul sistemului nervos periferic, oligodendrocitele emit prelungiri care se înfășoară
în jurul axonilor neuronilor
C. Celulele Schwann se înfășoară în jurul corpului neuronului
D. Mielina este o componentă principală a membranei oligodendrocitelor și a celulelor
Schwann
E. Mielina izolează reacțiile electrochimice care conduc impulsurile nervoase de-a lungul
axonilor
43. Axonul nu este înconjurat de mielină:
A. Între două prelungiri succesive ale oligodendrocitelor în SNC
B. La nivelul nodurilor lui Ranvier în SNC
C. Între două celule Schwann succesive în SNP
D. La nivelul conului de emergență
E. La nivelul spațiilor dintre doua celule Schwann succesive în SNC
44. Despre mielină, se pot afirma următoarele:
A. Este prezentă între doua prelungiri succesive ale oligodendrocitelor, denumite nodurile
lui Ranvier
B. Este responsabilă pentru culoarea substanței cenușii din encefal
C. Este responsabilă pentru culoarea substanței albe din măduva spinării
D. Intră în componența fibrelor nervoase mielinice
E. Deteriorarea mielinei în sistemul nervos central poate da naștere afecțiunii denumită
scleroză multiplă
45. Referitor la nervi și ganglioni, următoarele afirmații sunt adevărate:
A. Nervul este format din mai multe fascicule de axoni și/sau dendrite
B. Nervul este învelit la exterior de perinerv, un țesut conjunctiv fibros, care solidarizează
fasciculele
C. În structura unui nerv, fiecare fascicul nervos este înconjurat de o teacă numită perinerv
D. Ganglionii sunt structuri în care se grupează corpurile celulare ale neuronilor
E. Exista mulți ganglioni localizați în interiorul măduvei spinării
46. Alegeți afirmațiile false referitoare la nervi și ganglioni:
A. Un nerv este o structură formată din mai multe fascicule de axoni și/sau dendrite
B. Termenul „aferent” însemnând „înspre” se referă la nervi care transmit mesajele SNC
către mușchi
C. Termenul „eferent” însemnând „dinspre” se referă la nervi care transmit mesajele SNC
către mușchi
D. De la ganglionii localizați în afara măduvei spinării pornesc axoni și/sau dendrite înspre
alte părți ale organismului
E. Ganglionii sistemului nervos vegetativ simpatic sunt situați pe traseul nervilor cranieni
III, VII, IX, X
51
47. Cu privire la fiziologia nervilor, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Recepția presupune captarea informațiilor din mediul înconjurător
B. Prin activitatea de transmitere a informațiilor, acestea sunt livrate sistemului nervos
central de către neuronii motori
C. Prin activitatea de transmitere a informațiilor, acestea sunt livrate sistemului nervos
central de către neuronii senzoriali
D. Integrarea urmează transmiterii și reprezintă activitatea în cursul căreia este determinată
reacția potrivită
E. Neuronii motori transmit răspunsul către efectori, iar aceștia vor reacționa contrar
stimulului
48. Alegeți dintre răspunsurile de mai jos pe cele care conțin o primă afirmație
adevărată și o a doua falsă:
A. Axonul nu prezintă mielină la nivelul nodurilor lui Ranvier. Neurilema are rol în
regenerarea neuronilor lezați.
B. Un nerv este format din mai multe fascicule de axoni și/sau dendrite. Perinervul
învelește la exterior nervul și solidarizează fasciculele de fibre între ele
C. Sistemul nervos coordonează acele activități care atrag după ele răspunsul la stimul.
Mușchii scheletici reprezintă singurii efectori din organism
D. Corpurile celulare ale neuronilor sunt adesea grupate în structuri numite nervi. Partea
externă a tecii de mielină care înconjoară axonii se numește axolemă
E. În cadrul fiziologiei nervilor se desfășoară o succesiune de activități care include
recepția, transmiterea și integrarea informațiilor, urmate de apariția răspunsului adecvat.
Răspunsul este transmis către receptori prin intermediul neuronilor motori
49. Despre activitatea nervoasă, se consideră false următoarele afirmații:

A. Neuronii sunt organizați în circuite neuronale
B. Într-un circuit neuronal, axonii unui neuron se termină atingându-se de dendrita altui
neuron
C. Joncțiunea dintre doi neuroni alăturați se numește sinapsă
D. Arcul reflex are drept bază anatomica actul reflex
E. Un reflex ia naștere când un neuron senzorial recepționează un stimul
50. În cadrul unui arc reflex:

A. Rolul receptorului este de a sesiza modificări interne sau externe
B. Componentele sunt reprezentate în ordine de receptor, interneuron, neuron senzorial,
neuron motor, efector
C. Componentele sunt reprezentate în ordine de receptor, neuron senzorial, interneuron,
neuron motor, efector (mușchi sau glandă)
D. Rolul efectorului este de a răspunde la stimularea provenită de la neuronul motor și de a
produce acțiunea reflexă
E. Receptorul servește ca și centru de procesare
51. În cadrul unui arc reflex, rolul neuronului senzorial este de a:

A. Sesiza modificări interne sau externe
B. Transmite impulsuri nervoase de la receptor către encefal sau măduva spinării
C. Transmite impulsuri nervoase de la receptor către sistemul nervos central
D. Conduce impulsul nervos către interneuronii din sistemul nervos central, care au rol de
centru de procesare
E. Răspunde la stimularea provenită de la neuronul motor
52
52. În cadrul unui arc reflex, rolul interneuronului este de a:
A. Servi drept centru de procesare, care interpretează impulsul și care comunică cu
neuronii motori
C. Conduce impulsul nervos de la neuronul senzorial la cel motor
D. Transmite impulsul nervos de la encefal sau măduva spinării către un efector (mușchi
sau glandă)
E. Răspunde la stimularea provenită de la neuronul motor
53. Despre neuronul motor și rolul lui în cadrul unui arc reflex, este adevărat că:
A. Sesizează modificări interne sau externe și le transmite centrului de procesare
B. Primește impulsul nervos de la interneuron și îl transmite către un efector (mușchi sau
glandă)
C. Transmite impulsul nervos de la encefal sau măduva spinării către un efector
D. În arcul reflex din cadrul reflexului de retragere, trimite impulsul nervos către mușchii
efectori care îndepărtează piciorul de stimulul dureros
E. Răspunde la stimularea provenită de la neuronul senzorial (eferent)
54. În cadrul unui arc reflex, rolul efectorului este de a:

A. Sesiza modificări interne sau externe
C. Transmite impulsul nervos de la encefal sau măduva spinării către un efector
D. Răspunde la stimularea provenită de la neuronul motor
E. Produce acțiunea reflexă
55. Alegeți asocierile corecte între componentele arcului reflex și funcțiile lor:
A. Receptorul – celulă receptoare specializată – percepe modificări interne sau externe
B. Neuronul senzorial – format din dendrită și axon – transmite impulsuri nervoase de la
receptor către interneuronul din SNP
C. Interneuronul – situat în măduva spinării/encefal – comunică cu neuronul motor
D. Neuronul motor – transmite impulsul nervos de la centru de procesare la efector
E. Efectorul – glandă endocrină/exocrină – în cadrul reflexului rotulian
56. Care dintre următoarele afirmații privind actul reflex sunt adevărate:
A. Reprezintă baza anatomică a unor circuite neuronale
B. Poate fi automat și inconștient când include encefalul sau o activitate mentală
C. Poate fi automat și inconștient fără a include encefalul sau o activitate mentală
D. Un reflex ia naștere când un neuron senzorial recepționează un stimul
E. Exemplul tipic de act reflex este reflexul rotulian
57. Care din următoarele afirmații cu privire la arcul reflex și la actul reflex, sunt
false?
A. Arcul reflex include interneuronul cu rol de centru de procesare
B. O primă componentă a actului reflex, receptorul, este sensibil doar la modificări interne
C. Neuronul senzorial este una dintre cele cinci componente ale arcului reflex
D. În cadrul reflexului rotulian apare extensia gambei la percutarea ligamentului inghinal
E. În cadrul reflexului de retragere, un deget atins de un stimul dureros este retras imediat
53
58. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la arcul și actul reflex:
A. Actul reflex are ca bază anatomică arcul reflex
B. Neuronul senzorial și neuronul motor sunt componente ale actului reflex
C. Reflexul de retragere include ca și componentă a arcului reflex neuronul senzorial, al
cărui corp celular se află în afara măduvei spinării, în ganglionul de pe rădăcina dorsală
a nervului spinal
D. Actul reflex reprezintă un exemplu simplu de activitate nervoasă
E. Arcul reflex este exemplificat de strănut, tuse sau înghițit
59. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la reflex:

A. Poate fi automat și inconștient
B. Întotdeauna include encefalul
C. Ajută la menținerea homeostaziei organismului
D. Reprezintă cea mai simplă activitate îndeplinită de către sistemul nervos
E. Contribuie la realizarea unor activități precum strănutul, tusea, înghițitul
60. Despre neuronul în repaus este adevărat că:

A. Este polarizat, deoarece suprafața internă și cea externă a membranei sale prezintă
sarcini electrice opuse
B. Nu este polarizat, între suprafața internă și cea externă a membranei sale neexistând
diferență de potențial
C. Suprafața internă și cea externă a membranei sale nu au sarcini electrice, acestea se află
doar la nivelul citoplasmei și al nucleului
D. Citoplasma din interiorul său este electronegativă
E. Suprafața externă a membranei sale are o încărcătură electrică pozitivă
61. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la impulsul nervos:

A. La originea lui se află un eveniment electrochimic datorat modificării distribuției ionilor
în celula glială
B. La originea lui se află un eveniment electrochimic datorat modificării distribuției ionilor
în celula nervoasă
C. Este transmis de către neuronul aflat în repaus
D. Este denumit și potențial de acțiune
E. La generarea lui, un stimul (electric, mecanic, chimic) modifică potențialul de repaus
prin deschiderea canalelor de sodiu, permițând intrarea ionilor de sodiu în celula
nervoasă
62. Despre potențialul de repaus este adevărat că:

A. Reprezintă un dezechilibru ionic între interiorul și exteriorul celulei nervoase
B. Are o valoare de aproximativ 70 milivolți (mV), fiind considerat „electronegativ”, prin
convenție (-70 mV), datorită sarcinii electrice negative de pe suprafața internă a
membranei celulare în raport cu suprafața externă pozitivă
C. Este determinat de prezența ionilor negativi în exteriorul celulei, reprezentați de ionii de
potasiu
D. Este rezultatul unui exces de ioni negativi în exteriorul membranei celulare, comparativ
cu interiorul acesteia
E. Este rezultatul unui ușor exces de ioni negativi în citoplasmă, incluzând ionii de fosfat
organic și proteinele citoplasmatice
54
63. Dezechilibrul ionic de la nivelul membranei neuronului în repaus se datorează:
A. Pompei de sodiu-potasiu, extrem de eficientă, care transportă activ câte trei ioni de Na+
în exterior și introduce câte doi ioni de K+ în celulă
B. Pompei de sodiu-fosfat organic, foarte eficientă, care exportă fosfaţii
C. Difuziunii ionilor din zone cu concentrație mai mare în zonele cu concentrație mai
scăzută
D. Difuziunii ionilor prin canale membranare (proteine care suferă modificări structurale
pentru a se putea deschide atunci când membrana neuronală este stimulată)
E. Pompei de sodiu-potasiu, care funcționează prin mecanisme de transport pasiv
(3Na+/2K+)
64. Identificați afirmațiile false referitoare la potențialul de repaus:

A. Este electronegativ și are valoare de aproximativ 7 mV (milivolți) într-un neuron în
repaus (exprimat ca -7 mV)
B. Este rezultatul unui exces de ioni pozitivi în exteriorul membranei celulare comparativ
C. Reprezintă diferența dintre sarcinile de pe suprafața internă și cea externă a neuronului
asupra căruia acționează un stimul electric
D. Are valoarea de aproximativ 70 mV, și prin convenție se exprimă ca -70 mV, fiind
considerat electronegativ
E. Este rezultatul unui deficit de ioni pozitivi în exteriorul membranei celulare comparativ
65. Potențialul de repaus se datorează:

A. Concentrației crescute de ioni de sodiu din citoplasmă
B. Concentrației scăzute de proteine încărcate negativ din citoplasmă
C. Excesului de ioni pozitivi în exteriorul membranei celulare comparativ cu interiorul
acesteia
D. Unui ușor exces de ioni negativi în citoplasmă (spre exemplu ionii fosfat organic)
E. Proteinelor citoplasmatice, cu sarcină electrică negativă
66. Despre concentrația ionilor de sodiu din exteriorul și cea din interiorul neuronului
în repaus, este adevărat că:
A. Este de peste 10 ori mai mare în exterior decât în interior
B. Este dublă în interior față de exterior
C. Este de peste 10 ori mai mare în interior decât în exterior
D. Este responsabilă de încărcarea pozitivă a suprafeței externe a membranei comparativ
cu suprafața ei internă
E. Este responsabilă de încărcarea pozitivă a suprafeței interne a membranei comparativ cu
suprafața ei externă
67. Pompa de sodiu-potasiu de la nivelul membranei neuronale:

A. Este implicată în producerea dezechilibrului ionic între interiorul și exteriorul unei
celule nervoase
B. Este alcătuită din proteine membranare care suferă modificări structurale, deschizându-
se atunci când membrana este stimulată
C. Funcționează împotriva gradientului de concentrație al ionilor
D. Necesită cantități mari de ATP pentru a putea funcționa
E. Nu necesită ATP pentru funcționare, energia fiind furnizată de către carbonaţii
anorganici
55
68. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la pompa de sodiu-potasiu de la nivelul
membranei neuronale:
A. Induce dezechilibrul ionic din celulele nervoase, alături de alți factori
B. Transportă activ câte trei ioni de sodiu în afara celulei și introduce în celulă câte doi ioni
de potasiu
C. Este un mecanism de transport cu eficiență scăzută
D. Reprezintă un mecanism care necesită cantități mari de ATP pentru a furniza energie
suficientă
E. Nu necesită ATP pentru a funcționa, fiind un mecanism pasiv
69. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la pompa de sodiu-potasiu de la nivelul

membranei neuronale:
A. Pompează mai mulți anioni în afara celulei decât sunt introduși în interiorul acesteia
B. Pompează mai mulți cationi în afara celulei decât sunt introduși în interiorul acesteia
C. Transportă pasiv câte trei ioni de natriu în afara celulei
D. Introduce în celulă câte doi ioni K+ şi scoate din celulă (activ) câte trei ioni Na +
E. Necesită cantități mari de ATP, care să furnizeze suficientă energie
70. Canalele cu poartă de la nivelul membranei neuronale:

A. Sunt implicate în dezechilibrul ionic dintre interiorul și exteriorul neuronului
B. Sunt alcătuite din fosfolipidele membranare care suferă modificări funcționale,
deschizându-se atunci când membrana este stimulată
C. Sunt alcătuite din proteine membranare care suferă modificări structurale, deschizându-
se atunci când membrana este stimulată
D. Funcționează împotriva gradientului de concentrație al ionilor
E. Reprezintă un mecanism de transport pasiv (asigurând difuziunea unor ioni)
71. Despre canalele cu poartă este fals că:

A. Sunt alcătuite din proteine citoplasmatice cu sarcină electrică negativă
B. Sunt alcătuite din proteine membranare, care suferă modificări structurale pentru a se
putea închide atunci când membrana neuronului este stimulată
C. Sunt reprezentate de canalele de sodiu
D. Sunt reprezentate de canalele de potasiu
E. Sunt alcătuite din porii membranei nucleare cu permeabilitate pentru cationii extracelulari
72. La generarea unui potențial de acțiune:

A. Este necesar un stimul electric, mecanic sau chimic
B. Este necesar un stimul care să modifice potențialul de repaus prin deschiderea canalelor
de sodiu
C. Nu este necesar accesul ionilor de sodiu în celulă
D. Implică funcționarea pompelor de potasiu
E. Este necesar accesul ionilor de sodiu în celulă pentru ca membrana neuronului să se
depolarizeze
73. Deschiderea canalelor membranare de sodiu ale neuronilor are următoarele

consecințe:
A. Permite ieșirea ionilor de sodiu din celulă
B. Are loc accesul ionilor de sodiu în celulă
C. Se produce depolarizarea membranei neuronului
D. Are loc modificarea potențialului de repaus de la aproximativ -70 mV la aproximativ -
55 mV (intensitatea prag a unui impuls nervos)
E. Are loc accesul ionilor de potasiu în celulă
56
74. Canalele de sodiu voltaj-dependente de la nivelul membranei neuronale se deschid
la un potențial membranar:
A. Egal cu valoarea potențialului de repaus
B. Egal cu intensitatea prag a unui impuls nervos
C. Egal cu -55 mV
D. Egal cu +35 mV
E. Indus de accesul ionilor de sodiu în celulă prin canale cu poartă
75. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la depolarizarea membranei neuronale, în

cadrul generării potențialului de acțiune:
A. La aplicarea unui stimul, ionii de sodiu pătrund în celulă, producând repolarizarea
membranei celulare și generând un potențial de acțiune
B. La aplicarea unui stimul, ionii de sodiu pătrund în celulă, producând depolarizarea
membranei celulare și generând un potențial de acțiune
C. Dacă potențialul de acțiune este suficient de puternic pentru a depolariza zona
învecinată a membranei (prin deschiderea mai multor canale de sodiu voltaj-
dependente), acea zonă se va depolariza, procesul repetându-se
D. Depolarizarea membranei adiacente nu necesită deschiderea unor canale suplimentare
de sodiu voltaj-dependente
E. Potențialul de acțiune se propagă de-a lungul axonului, pe măsură ce sunt depolarizate
zone succesive ale membranei
76. Despre repolarizare în cadrul potențialului de acțiune este adevărat că:

A. După ce potențialul de repaus a părăsit zona inițială, propagându-se ca undă de
depolarizare, membrana începe să se repolarizeze
B. După ce potențialul de acțiune a părăsit zona inițială, propagându-se ca undă de
depolarizare, membrana începe să se repolarizeze
C. Are loc închiderea canalelor de potasiu și deschiderea canalelor de sodiu cu ieșirea
acestuia din celulă
D. Are loc închiderea canalelor de sodiu și deschiderea canalelor de potasiu cu ieșirea
acestuia din celulă
E. Odată cu ieșirea potasiului din celulă, sarcina din exterior redevine pozitivă (membrana
se repolarizează)

A. Potențial de acțiune – impuls nervos – undă de depolarizare – propagare ca o reacție în
lanț
B. Echilibru ionic între interiorul și exteriorul neuronului – potențial de repaus –
electronegativ (-70 volți)
C. Dezechilibru între sarcinile electrice de o parte și de alta a membranei neuronale –
potențial de repaus – electronegativ (-70 milivolți)
D. Potențial postsinaptic excitator (PPSE) – excitarea prin neurotransmițători a neuronului
presinaptic
E. Potențial postsinaptic inhibitor (PPSI) – menținerea canalelor de sodiu în stare închisă
– inhibarea apariției impulsurilor nervoase
57
78. Alegeți răspunsurile corecte dintre cele enumerate mai jos:
A. Repolarizarea membranei neuronale se realizează prin deschiderea canalelor de potasiu
și ieșirea lui din celulă
B. Depolarizarea membranei neuronale se realizează prin deschiderea canalelor de sodiu și
intrarea sodiului în celulă
C. Reîntoarcerea la starea de repaus necesită deschiderea canalelor de sodiu și accesul
sodiului în celulă
D. În stare depolarizată, neuronul este refractar (nu poate transmite un alt potențial de
acțiune decât dacă stimulul este foarte puternic)
E. Neuronul este capabil să genereze un nou potențial de acțiune odată ce ionii de sodiu au
fost pompați în exterior și potențialul de repaus restabilit
79. Neuronul este capabil să genereze un nou potențial de acțiune atunci când:
A. Potențialul de repaus a fost restabilit
B. Ionii de sodiu au fost pompați în exterior
C. Potențialul membranar a ajuns la intensitatea prag
D. Ionii de potasiu un fost pompați în exterior
E. Potențialul de repaus a ajuns la -70 mV
80. Legea „totul sau nimic” în neuron înseamnă că:

A. Un stimul suficient de puternic pentru a depolariza neuronul la pragul critic are ca
rezultat un impuls nervos
B. Un stimul mai slab (sub intensitatea prag) are ca rezultat același impuls ca și cel cu
intensitate prag
C. Un stimul mai puternic (peste intensitatea prag) are ca rezultat același impuls ca și
stimulul cu intensitate prag
D. Neuronul transmite sau nu un impuls nervos; intensitatea impulsului nervos nu variază
E. Neuronul pompează toți ionii de sodiu din celulă la fiecare ciclu de depolarizare-
repolarizare
81. Alegeți asocierile incorecte dintre cele de mai jos:

A. Potențial de repaus – exces de ioni pozitivi în interiorul membranei celulare
B. Exces de ioni pozitivi în exteriorul membranei celulare – ușor exces de ioni negativi în
citoplasmă – potențial de acțiune
C. Proteine citoplasmatice, ioni fosfat organic – sarcini electrice negative în interiorul
neuronului
D. Pompă de sodiu-potasiu – trei Na+ ies din celulă/doi K+ intră în celulă – eficiență
crescută – menținerea dezechilibrului ionic din neuron
E. Zonă activată a unui neuron – sarcină electrică negativă datorită influxului de Na + –
stare depolarizată
82. Despre conducerea saltatorie este adevărat că:

A. Se datorează prezenței tecii de mielină a axonilor din SNC și SNP
B. Reprezintă o transmitere mai lentă a impulsului nervos față de conducerea continuă de
la nivelul neuronilor amielinici
C. Mărește considerabil viteza impulsurilor nervoase la nivelul neuronilor mielinici
D. Impulsul nervos „sare” de la un nod la altul, în loc să progreseze constant de a lungul
axonului
E. Are loc deoarece ionii pot pătrunde în neuron sau ieși din neuron în orice punct al
axonului mielinizat, permițând astfel reacții mai rapide la stimuli
58
83. Care dintre următoarele afirmații referitoare la propagarea impulsului nervos
prin neuronii mielinici sunt adevărate?
A. Se realizează prin conducere continuă la nivelul tecii de mielină
B. Distanța parcursă de impulsul nervos în aceeași unitate de timp este mai mare, prin
comparație cu cea parcursă în neuronul amielinic
C. Transmiterea impulsului nervos este mai rapidă decât în neuronii amielinici
D. Reacțiile reflexe necesită neuroni mielinici în SNP pentru a putea avea o viteză de
reacție mai mare
E. Nu se poate realiza prin conducere saltatorie, deoarece nodurile Ranvier nu permit acest lucru
84. Care dintre următoarele afirmații referitoare la propagarea impulsului nervos

prin axonii SNC și ai SNP sunt false?
A. Se realizează prin legea „tot sau nimic” în axonii nemielinizați
B. Impulsul nervos „sare” de la un nod Ranvier la altul în axonii mielinizați
C. Are loc la nivelul prelungirilor oligodendrocitelor care sintetizează mielina în SNP
D. Este cunoscută ca și propagare sau conducere saltatorie în neuronii mielinici
E. Se desfășoară cu viteză mică a impulsurilor nervoase în axonii mielinizați din SNC

A. Canale de sodiu voltaj – dependente se deschid în momentul când membrana neuronală
se repolarizează, permițând accesul Na+ în celulă
B. Întregul ciclu de depolarizare – repolarizare al neuronului durează mai puțin de 10-3 secunde
C. Canalele de sodiu și cele de potasiu sunt exemple de „gated channels” (canale cu poartă)
D. Nodul lui Ranvier (nodul Ranvier) reprezintă spațiul dintre două celule Schwann
succesive în SNP
E. Unda de depolarizare se propagă ca o reacție în lanț de-a lungul neuronului și reprezintă
potențialul de repaus
86. Sinapsa reprezintă joncțiunea dintre:

A. Un neuron și un efector (mușchi)
B. Un neuron și o glandă
C. Două celule musculare
D. Doi neuroni (unul presinaptic și unul postsinaptic)
E. Două oligodendrocite
87. Sinapsa dintre un neuron și o celulă musculară se numește:

A. Placă motorie
B. Desmozom
C. Joncțiune „gap”
D. Sinapsă neuromusculară
E. Joncțiune neuromusculară
88. Care dintre următoarele afirmații despre activitatea sinaptică sunt adevărate?
A. Când impulsul nervos ajunge la capătul axonului neuronului presinaptic, el „sare” peste
spațiul din exteriorul sinapsei, denumit fantă sinaptică
B. Când impulsul nervos ajunge la capătul axonului neuronului presinaptic, nu poate sări
peste spațiul din interiorul sinapsei, denumit fantă sinaptică
C. La nivelul sinapsei există un mecanism chimic ce conduce mesajul spre neuronul
postsinaptic, mușchi sau glandă
D. În butonii terminali ai axonului neuronului presinaptic se află stocați neurotransmițătorii
E. Eliberarea neurotransmițătorilor are loc sub acțiunea potențialului de repaus neuronal,
care ajunge la butonii terminali ai axonului presinaptic
59
89. Odată ce impulsul nervos ajunge la butonii terminali ai axonului, au loc
următoarele evenimente:
A. Este stimulată eliberarea de substanțe chimice, denumite neurotransmițători
B. Neurotransmițătorii sunt eliberați prin exocitoză din veziculele sinaptice
C. Neurotransmițătorii sunt eliberați prin endocitoză în membrana postsinaptică
D. Neurotransmițătorii eliberați difuzează rapid prin fanta sinaptică, pe care o traversează
E. Moleculele de neurotransmițător traversează fanta sinaptică și se leagă de receptorii de
pe suprafața membranei presinaptice
90. Selectați afirmațiile false referitoare la sinapse și la activitatea sinaptică:

A. Sub acțiunea impulsului nervos se eliberează în fanta sinaptică substanțe chimice
denumite mesageri celulari secundari, de tipul adenozin monofosfatului ciclic
B. După ce au difuzat rapid prin fanta sinaptică, neurotransmițătorii se leagă de receptorii
de pe suprafața membranei postsinaptice
C. La nivelul membranei presinaptice sunt eliberate moleculele de neurotransmițător din
veziculele sinaptice
D. Înainte de a difuza în fanta sinaptică, neurotransmițătorii modifică permeabilitatea
membranei postsinaptice
E. Eliberarea neurotransmițătorilor din veziculele sinaptice ale butonului terminal al
neuronului presinaptic nu necesită un impuls nervos
91. Transmiterea la nivelul unei sinapse presupune următoarele evenimente:

A. Deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente de către potențialul de acțiune odată
ajuns la nivelul butonului terminal al axonului
B. Pătrunderea Ca2+ din exterior în axon, prin canalele de calciu voltaj-dependente
deschise
C. Descompunerea enzimatică a moleculelor de neurotransmițător imediat ce ele sunt
exocitate din membrana postsinaptică
D. Legarea neurotransmițătorilor de receptorii aflați pe suprafața membranei postsinaptice
E. Repolarizarea dendritelor neuronului postsinaptic, ceea ce duce la transmiterea
impulsului nervos mai departe
92. Despre veziculele sinaptice este adevărat că:

A. Sunt delimitate de o membrană și conțin neurotransmițători
B. Eliberează neurotransmițători prin exocitoză, la nivelul membranei presinaptice
C. Eliberează neurotransmițători prin endocitoză, la nivelul fantei sinaptice
D. Eliberează neurotransmițătorii în momentul în care ionii de calciu pătrund în axon prin
deschiderea canalelor de calciu voltaj-dependente (datorită impulsului nervos)
E. Eliberează neurotransmițători în momentul în care ionii de sodiu pătrund în axon prin
canale de sodiu voltaj-dependente, sub acțiunea potențialului de acțiune ajuns la butonul
terminal
93. Referitor la neurotransmițători, este adevărat că:

A. Sunt substanțe chimice care aparțin unor clase diferite de compuși (catecolamine,
aminoacizi etc.)
B. Sunt eliberați din butonii terminali ai axonului neuronului presinaptic și traversează
fanta sinaptică
C. Sunt eliberați din fanta sinaptică spre membrana presinaptică
D. Sunt eliberați din celula glială din vecinătatea neuronului
E. Legarea lor de receptorii membranei postsinaptice generează un potențial de acțiune în
neuronul postsinaptic
60
94. Despre neurotransmițători se poate afirma că:
A. Sunt substanțe chimice eliberate prin exocitoză din butonii terminali ai axonului
B. Pot inhiba următoarea celulă – neuronul presinaptic
C. Pot stimula sau inhiba următoarea celulă – neuronul postsinaptic, celula musculară sau
celula glandulară
D. Întotdeauna stimulează neuronul postsinaptic
E. Sunt eliberați prin osmoză din neuronul presinaptic în spațiul din interiorul sinapsei
95. Substanțele chimice denumite neurotransmițători:

A. Pot difuza prin fanta sinaptică, odată ce au fost eliberați din veziculele sinaptice sub
acțiunea ionilor de calciu pătrunși în axon prin canalele de sodiu voltaj dependente
B. Sunt sintetizați intermitent și eliberați continuu
C. Sunt sintetizați continuu, stocați în vezicule sinaptice de la nivelul butonilor terminali ai
axonului și eliberați sub acțiunea impulsului nervos ajuns la nivelul membranei
dendritei postsinaptice
D. Sunt sintetizați continuu, stocați în veziculele sinaptice și eliberați sub acțiunea
impulsului nervos ajuns la nivelul butonului terminal al neuronului presinaptic
E. Sunt stocați în corpul neuronal de unde sunt eliberați prin deschiderea canalelor cu poartă
96. Alegeți afirmațiile adevărate despre neurotransmițători:

A. Sunt molecule proteice care formează canale ionice (de sodiu și calciu)
B. Există doar două tipuri de neurotransmițători, molecule și ioni
C. Se cunosc peste 50 de tipuri diferite de neurotransmițători
D. Dopamina și adrenalina aparțin grupei neurotransmițătorilor catecolaminici
E. Colinesteraza este un neurotransmițător proteic și acționează la nivelul plăcii motorii
97. Eliberarea neurotransmițătorilor necesită:

A. Deschiderea unor canale de calciu voltaj-dependente din neuronul presinaptic
B. Deschiderea unor canale de sodiu voltaj-independente din neuronul postsinaptic
C. Deschiderea unor canale de sodiu cu poartă din dendrita neuronului presinaptic
D. Ca impulsul nervos să ajungă la butonii terminali ai axonului presinaptic
E. Deschiderea unor canale de calciu voltaj-dependente din neuronul postsinaptic

A. Nu sunt neurotransmițători acetilcolina, adrenalina și noradrenalina
B. Colinesteraza (enzimă) catalizează sinteza acetilcolinei în interiorul joncțiunii
neuromusculare
C. Norepinefrina este eliberată de către neuronii simpatici pentru a declanșa reacția de
luptă sau fugă („fight or flight”)
D. Anhidraza carbonică nu este un neurotransmițător, ci o enzimă care intervine în
formarea acidului carbonic în eritrocit
E. Acetilcolina este cel mai rar întâlnit neurotransmițător, el acționând doar la nivelul
măduvei spinării
99. Acetilcolina este eliberată de:

A. Neuronii care asigură inervația mușchilor scheletici, la nivelul sinapsei cu un alt neuron
B. Neuronii care asigură inervația mușchilor scheletici, la nivelul joncțiunii neuromusculare
C. Unii neuroni din componenta vegetativă a sistemului nervos periferic
D. Toți neuronii motori sau eferenți din encefal
E. Unii neuroni de la nivelul encefalului
61
100. Despre acetilcolină este adevărat că:
A. Este sintetizată prin reacția catalizată de enzima colinesterază
B. Este eliberată în fanta sinaptică atunci când potențialul de acțiune ajunge la nivelul
butonului terminal al axonului neuronului presinaptic
C. După ce difuzează în fanta sinaptică, se leagă de receptorii din membrana postsinaptică
D. Dup[ ce s-a legat de receptori, este descompusă de colinesterază, fapt care face ca
stimulul să acționeze o scurtă durată timp
E. Este recuperată prin exocitoza, după ce potențialul de acțiune s-a epuizat
101. Despre noradrenalină se poate afirma că:

A. Este utilizată ca neurotransmițător doar de către sistemul nervos parasimpatic
B. Este utilizată ca neurotransmițător de către sistemul nervos simpatic
C. Acționează ca neurotransmițător în encefal
D. Intervine în reglarea unor funcțiilor cerebrale
E. Intervine în reglarea activității viscerelor
102. Selectați informațiile corecte despre neurotransmițători:

A. Sistemul nervos vegetativ parasimpatic utilizează doar dopamina ca neurotransmițător
B. Sistemul nervos autonom simpatic utilizează ca neurotransmițători norepinefrina și
adrenalina
C. Acidul gama-aminobutiric este utilizat ca neurotransmițător de către encefal
D. Acidul gama-aminobutiric nu este utilizat ca neurotransmițător de către măduva spinării
E. Placa motorie are ca neurotransmițător acetilcolina
103. Despre serotonină este adevărat că:

A. Este unic neurotransmiţător în sistemul nervos parasimpatic
B. Nu intervine în reglarea somnului
C. Este întâlnită ca neurotransmiţător atât în encefal, cât și în măduva spinării
D. Poate fi implicată în funcții mentale sau în ritmul circadian
E. Este neurotransmiţătorul specific plăcii motorii
104. La nivelul encefalului intervin în special următorii neurotransmițători:

A. Acetilcolina, care transmite semnale diverse
B. Noradrenalina, care intervine în reglarea unor funcții cerebrale
C. Glicina, cu rol stimulator senzorial și motor
D. Serotonina, care poate participa la reglarea unor funcții mentale și a ritmului circadian
E. Dopamina, implicată în controlul unor funcții motorii
105. La diferite niveluri ale sistemului nervos central intervin:

A. Acetilcolina – în sistemul nervos vegetativ parasimpatic
B. Noradrenalina și dopamina – în encefal
C. Dopamina, glutamatul – la nivelul joncțiunii neuromusculare
D. Serotonina, glicina – la nivelul măduvei spinării
E. Glicina – ca unic neurotransmițător la nivelul encefalului

A. Acetilcolina – placa senzorială – joncțiune de tip „gap”
B. Noradrenalina – placa motorie – joncțiune difuză în celula musculară netedă
C. Dopamina – catecolamină – encefal – reglarea unor funcții motorii
D. Serotonina – reglarea somnului – reglarea stării de veghe – măduva spinării, encefal
E. Glicina – sistemul nervos simpatic – reglarea unor funcții senzoriale
62
107. Care dintre următorii neurotransmițători fac parte din clasa catecolaminelor:
A. Acetilcolina, adrenalina și epinefrina
B. Adrenalina și noradrenalina
C. Dopamina, glicina și glutamatul
D. Noradrenalina și dopamina
E. Serotonina și colinesteraza
108. Care dintre afirmațiile următoare nu sunt adevărate?

A. Fac parte din clasa catecolaminelor acetilcolina și dopamina
B. Epinefrina este o catecolamină, alături de noradrenalină
C. Norepinefrina, denumită și adrenalină, este secretată de fibrele postganglionare
simpatice
D. Nu fac parte din clasa catecolaminelor dopamina și adrenalina
E. Serotonina este o enzimă care descompune acetilcolina în interiorul sinapsei
109. Despre acetilcolină este adevărat că:

A. Stimulează contracțiile mușchilor scheletici, ca neurotransmițător al plăcii motorii
B. Este secretată de către fibrele preganglionare simpatice, la nivelul sinapsei între
neuronul preganglionar și cel postganglionar
C. Încetinește ritmul cardiac, intervenind în reglarea activității inimii
D. Reglează ritmul circadian și inhibă diverși neuroni
E. Transmite diverse semnale în sistemul nervos vegetativ
110. Despre serotonină, este adevărat că:

A. Determină contracția fibrei musculare scheletice, în calitate de neurotransmițător al
plăcii motorii
B. Încetinește ritmul cardiac, în calitate de neurotransmițător al sistemului nervos autonom
parasimpatic
C. Poate fi implicată în reglarea somnului și a stării de veghe
D. Poate fi implicată în reglarea ritmului circadian și a unor funcții mentale
E. Aparține clasei de neurotransmițători catecolaminici
111. Activitatea unor neuroni poate fi inhibată de:

A. Acidul gama-aminobutiric – doar în encefal
B. Acidul gama-aminobutiric – în encefal
C. Unii neurotransmițători care mențin închise canalele de sodiu
D. Glicină – mai ales în encefal
E. Glicină – mai ales în măduva spinării
112. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la neurotransmițători:

A. Sunt substanțe cu structuri chimice diverse
B. Sunt secretați la nivelul terminațiilor axonale (butoni terminali) și stocați în veziculele
sinaptice
C. Sunt eliberați prin endocitoză la nivelul membranei presinaptice și recuperați prin
exocitoză sau descompuși
D. Unii excită neuronul presinaptic, produc depolarizări și impulsuri nervoase denumite
PPSE (potențiale postsinaptice excitatorii)
E. Nu pot avea în nici o situație efecte inhibitorii la nivelul encefalului
63
113. Potențialele postsinaptice excitatorii sunt induse de neurotransmițători care:
A. Excită neuronul postsinaptic
B. Induc depolarizarea membranei neuronului postsinaptic
C. Mențin canalele de sodiu în stare închisă
D. Deschid canalele de sodiu, permițând accesul ionilor de sodiu în celulă
E. Inhibă apariția impulsurilor nervoase în neuronul postsinaptic
114. Potențialele postsinaptice inhibitorii (PPSI) sunt induse de neurotransmițători

care:
A. Inhibă apariția impulsurilor nervoase în neuronul postsinaptic
B. Stimulează apariția impulsurilor nervoase în neuronul postsinaptic
C. Mențin canalele de sodiu în stare închisă
D. Deschid canalele de sodiu
E. Nu au efect asupra canalelor ionice de sodiu din membrana neuronală
115. Despre măduva spinării este adevărat că:

A. Are o lungime de aproximativ 45 cm și este situată în canalul central
B. Este situată în canalul osos format de vertebre
C. Începe la nivelul găurii mari din osul occipital, extinzându-se spre inferior prin canalul
osos format de vertebre
D. Se termină în apropierea discului intervertebral care separă primele două vertebre
sacrale
E. Porțiunea externă a măduvei spinării conține substanță albă alcătuită în principal din
corpi neuronali și interneuroni amielinici
116. Următoarele afirmații despre măduva spinării sunt adevărate:

A. Este continuată superior de medulla oblongata sau bulbul rahidian
B. Se termină în apropierea discului intervertebral dintre prima și a doua vertebră lombară
C. Porțiunea ei externă este cenușie formând coarne
D. Este învelită de meninge, constituit din trei membrane
E. Este un cordon de țesut nervos care se întinde de la foramen magnum până la nivelul
discului intervertebral dintre prima și a doua vertebră lombară
117. Pe o secțiune transversală prin măduva spinării se pot observa:

A. Țesutul nervos învelit de trei straturi meningeale
B. Canalul central denumit și canal ependimar
C. Substanța cenușie la exterior, alcătuită din coarne (anterior, lateral și posterior)
D. Substanța cenușie alcătuită în principal din corpi neuronali și interneuroni amielinici și
situată la interior
E. Substanța albă la exterior, constituită din fibrele nervoase mielinice
118. Pe secțiune transversală, substanța cenușie a măduvei spinării este dispusă sub
forma a trei perechi de coarne, acestea fiind:
A. Anterioare, posterioare și intermediare
B. Laterale, anterioare, posterioare
C. Transversale, anterioare, laterale
D. Ventrale, dorsale, laterale
E. Longitudinale, posterioare, anterioare
64
119. Alegeți asocierile corecte referitoare la măduvei spinării și la nervii spinali:
A. Șanț posterior median, fisură mediană anterioară – șanțuri aflate la suprafața măduvei
spinării
B. Pia mater – strat foarte subțire al meningelui – nevascularizat
C. Rădăcini dorsale ale nervilor spinali – dilatate din cauza prezenței prelungirilor
neuronilor senzoriali
D. Rădăcini dorsale ale nervilor spinali – dilatate din cauza prezenței corpilor celulari ai
neuronilor senzoriali
E. Rădăcini ventrale – origine în coarnele anterioare ale substanței cenușii a măduvei
spinării

A. Scleroza multiplă este cauzată de deteriorarea mielinei în sistemul nervos central
B. Absența terminațiilor axonale sau incapacitatea lor de a elibera neurotransmițători sunt
cauza sclerozei multiple în sistemul nervos periferic
C. Lezarea rădăcinilor dorsale ale nervilor spinali are ca rezultat anestezia prin pierderea
senzațiilor provenite de la receptori
D. Lezarea rădăcinilor ventrale ale nervilor spinali are ca rezultat anestezia prin pierderea
senzațiilor provenite de la receptori
E. Incapacitatea de a răspunde la stimuli (paralizia) apare în urma lezării rădăcinilor
ventrale ale nervilor spinali
121. Alegeți afirmațiile adevărate despre funcțiile măduvei spinării:

A. Măduva spinării îndeplinește rolul de rețea de legătură, între sistemul nervos periferic și
B. Măduva îndeplinește funcția de centru coordonator pentru arcul reflex
C. Conține tracturi nervoase ascendente, care transportă informația dinspre receptori spre
bulbul rahidian și spre talamus
D. Conține exclusiv tracturi nervoase descendente
E. Conține tracturi nervoase ascendente și descendente, care furnizează un sistem de
comunicație unidirecțională între encefal, mușchi și glande
122. Referitor la tracturile descendente ale măduvei spinării, sunt false următoarele
afirmații:
A. Transportă informația din encefal spre efectori
B. Conțin corpii celulari ai neuronilor senzoriali
C. Transmit impulsuri către mușchi și glande
D. Servesc drept centru de procesare pentru arcul reflex
E. Asigură un sistem de comunicare ascendentă între mușchi, glande și encefal
123. Pe o secțiune sagitală mediană efectuată la nivelul capului și gâtului, se observă:

A. La nivelul craniului, dinspre interior spre exterior – oasele craniului, țesutul subcutanat,
pielea scalpului și țesutul cerebral
B. La nivelul craniului, dinspre exterior spre interior – pielea scalpului, țesutul subcutanat,
oasele craniului, meningele și țesutul cerebral
C. Cele trei membrane ale meningelui, care se succed dinspre exterior spre interior astfel:
dura mater, arahnoida, pia mater
D. Măduva spinării, adăpostită în canalul osos delimitat de vertebre
E. Continuarea măduvei spinării spre superior cu medulla oblongata
65
124. Pe o secțiune sagitală la nivelul encefalului situat în cutia craniană, se
evidențiază:
A. Componente ale diencefalului (cerebelul, medulla oblongata)
B. Componente ale diencefalului (talamusul, hipotalamusul)
C. Ventriculul lateral, aflat în interiorul emisferei cerebrale
D. Cerebelul, situat anterior de trunchiul cerebral
E. Meningele, care învelește encefalul și se continuă spre inferior cu meningele care
învelește măduva spinării
125. Care sunt membranele ce compun meningele?

A. Dura mater, țesut conjunctiv fibros, rezistent
B. Arahnoida, separată de dura mater prin spațiul subarahnoidian
C. Arahnoida, strat subțire cu aspect de rețea
D. Pia mater, stratul extern, bogat vascularizat
E. Pia mater, strat foarte subțire, bogat vascularizat
126. Identificați afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

A. Spațiul dintre arahnoidă și pia mater se numește spațiul subarahnoidian
B. Spațiul dintre dura mater și arahnoidă se numește spațiul epidural
C. Între arahnoidă și pia mater se găsește un lichid clar, apos, prezent și în canalul
ependimar
D. Spațiul subarahnoidian conține un lichid asemănător cu limfa, numit lichid
cefalorahidian
E. Între arahnoidă și dura mater se găsește un lichid clar, vâscos, cu compoziție identică cu
a limfei
127. Despre lichidul cefalorahidian este adevărat că:

A. Nu se găsește în exteriorul durei mater
B. Se găsește în spațiul cuprins între dura mater și arahnoidă
C. Se recoltează prin puncție rahidiană oricând se suspectează o infecție bacteriană în corp
D. Atunci când se suspectează o afecțiune a sistemului nervos, se poate recolta o probă în
vederea analizelor, prin puncție rahidiană
E. Are ca funcție asigurarea nevoilor nutriționale ale celulelor nervoase din SNC
128. Despre nervii spinali este adevărat că:

A. Sunt dispuși în perechi și realizează legătura între măduva osoasă și diversele părți ale
corpului
B. Sunt în număr de 31 de perechi și asigură comunicarea dintre măduva spinării și
diversele părți ale corpului
C. Sunt dispuși în următoarea succesiune, dinspre superior spre inferior: nervi toracali, 12
perechi, nervi cervicali, 7 perechi, nervi lombari, 5 perechi, nerv sacrali, 5 perechi și
nervi coccigieni, o pereche
D. Sunt dispuși în următoarea succesiune, dinspre superior spre inferior: nervi cervicali (8
perechi), nervi toracali (12 perechi), nervi lombari (5 perechi), nervi sacrali (5 perechi)
și nervi coccigieni (o pereche)
E. Emergența lor din măduva spinării are loc prin intermediul rădăcinilor dorsale și
ventrale
66
129. Selectați dintre enunțurile de mai jos referitoare la nervii spinali, pe cele care
conțin prima afirmație falsă și a doua adevărată:
A. Conțin exclusiv fibre senzoriale. Conțin fibre senzoriale și motorii
B. Pot conține fibre somatice și fibre vegetative. Inervează exclusiv structuri ale capului și
gâtului
C. Se combină după ce au ajuns la destinație, formând plexuri nervoase. În interiorul
plexurilor se găsesc fibre nervoase provenite de la mai mulți nervi spinali
D. Cele patru plexuri majore formate prin interconectarea fibrelor nervilor spinali sunt:
celiac, brahial, lombar și coccigian. Plexurile sunt rețele complexe de fibre nervoase
interconectate
E. Fiecare nerv spinal prezintă o rădăcină dorsală și una ventrală. Rădăcina ventrală este
motorie și nu prezintă ganglioni

A. Plex brahial – nervii ulnar, radial și femural cutanat lateral
B. Nervul ulnar – se distribuie membrului superior – provine din plexul brahial
C. Plexurile formate din fibre ale diferiților nervi spinali – cervical, brahial, lombar și
sacral
D. Nervul sciatic – provine din plexul sacral – se distribuie membrului inferior
E. Nerv median, nerv femural – nervi ai membrului superior
131. Comparând nervii spinali cu cei cranieni, se poate afirma că:

A. Sunt diferiți ca număr: cei cranieni sunt 12 perechi, cei spinali sunt 33-34 de perechi
B. Au origine aparentă la baza encefalului (nervii cranieni) și la nivelul măduvei spinării
(nervii spinali)
C. Nervii spinali și unii nervi cranieni conțin atât fibre senzoriale, cât și fibre motorii
D. O parte dintre nervii cranieni conțin fibre aparținând sistemului nervos vegetativ (spre
exemplu, nervul vag)
E. Nervii spinali inervează numeroase structuri ca pielea, mușchii scheletici, articulațiile,
vasele sanguine, mucoasele, glandele sudoripare (exceptând capul și gâtul)
132. Alegeți asocierile corecte referitoare la structuri ale encefalului și funcțiile

acestora:
A. Bulbul rahidian – trimite semnale către cerebel și talamus
B. Talamusul – controlează mișcările reflexe ale capului și ale globilor oculari ca răspuns
la stimuli vizuali
C. Mezencefalul – controlează mișcările reflexe ale capului și ale globilor oculari ca
răspuns la stimuli vizuali
D. Cerebelul – coordonează echilibrul și receptorii din mușchi, tendoane și articulații,
relaționați cu activitatea motorie
E. Talamusul – direcționează semnalele senzoriale, legate de miros, văz, auz spre cortex
133. Următoarele afirmații despre cerebel sunt adevărate:

A. Este o masă de substanță nervoasă, cenușie și albă, situată înapoia trunchiului cerebral
B. Coordonează activitățile senzoriale legate de gust și miros
C. Prezintă două emisfere separate parțial de către un sept al durei mater
D. Primește stimuli de la emisferele cerebelare și de la receptorii senzoriali pentru a
determina ce mușchi trebuie să se contracte
E. Comunică cu alte regiuni ale sistemului nervos periferic prin intermediul pedunculilor
cerebelari
67
134. Selectați răspunsurile corecte despre cerebel și rolul său în activitățile motorii:
A. În timpul mersului determină care mușchi trebuie utilizați, fără a interveni asupra
secvenței și intensității contracțiilor
B. În timpul mersului determină care mușchi trebuie utilizați, precum și secvența și
intensitatea contracțiilor
C. Comunică cu alte părți ale SNC prin două tracturi nervoase, numite pedunculi cerebrali
D. Contribuie la menținerea posturii și la secvențialitatea mersului
E. Este un centru reflex pentru coordonarea activității mușchilor scheletici
135. Despre rădăcinile nervilor spinali este adevărat că:

A. Pornesc din părțile laterale ale medullei oblongata și sunt dorsale și ventrale
B. Rădăcina ventrală prezintă pe traseul ei un ganglion format din corpii celulari ai
neuronilor motori
C. Rădăcina dorsală conține corpii celulari și axonii neuronilor senzoriali care se îndreaptă
spre măduva spinării
D. Rădăcina ventrală conține axonii neuronilor motori care se îndreptă spre măduva
spinării
E. Rădăcina ventrală își are originea în cornul anterior al substanței cenușii a măduvei
spinării
136. Despre trunchiul cerebral se pot afirma următoarele:

A. Este reprezentat de țesutul nervos care conectează emisferele cerebelului cu lanțurile
ganglionare
B. Este constituit din structuri care conectează emisferele cerebrale cu măduva spinării
C. Este constituit din medulla oblongata (între punte și diencefal), punte (între mezencefal
și bulbul rahidian) și mezencefal (în cutia craniană, în continuarea măduvei spinării)
D. Este constituit din mezencefal (între punte și diencefal), punte (între mezencefal și
bulbul rahidian) și medulla oblongata (în cutia craniană, în continuarea măduvei
spinării)
E. La nivelul medullei oblongata există formațiunea reticulară, care se extinde în punte și
mezencefal
137. Care dintre afirmațiile de mai jos referitoare la funcțiile specifice ale structurilor
care compun trunchiul cerebral sunt adevărate:
A. În bulb se găsesc centrii care reglează activitatea cardiacă și presiunea sanguină
B. În mezencefal se închid reflexele de tuse
C. Puntea are funcție de releu între emisferele cerebelare
D. Mezencefalul controlează mișcările reflexe ale capului și trunchiului, ca răspuns la
stimuli auditivi
E. Medulla oblongata trimite semnale către cerebel și talamus, dar nu integrează semnale
de la măduva spinării
138. Despre bulbul rahidian este adevărat că:

A. Asigură conectarea măduvei spinării cu structurile aflate în cutia craniană
B. Reprezintă un pasaj pentru fibrele nervoase descendente, dintre care o parte se
intersectează formând decusația piramidală
C. Conține grupuri de tracturi nervoase denumite formațiune reticulo-spinală
D. Conține nuclei ce reprezintă centrii de control ai unor activități precum strănutul, voma,
tusea și deglutiția
E. Formațiunea reticulară pregătește cortexul cerebral pentru interpretarea impulsurilor
senzoriale și stimulează procesele cognitive
68
139. Alegeți afirmațiile false despre structurile trunchiului cerebral:
A. Bulbul rahidian este implicat în reglarea respirației și în controlul frecvenței cardiace
B. Puntea conține în principal fibre nervoase care au funcție de releu între bulbul rahidian
și măduva spinării
C. Mezencefalul reglează activitatea cardiacă, respirația și alte activități voluntare
D. Pe partea inferioară a mezencefalului se găsesc tracturi corticospinale care unesc
encefalul cu măduva spinării
E. Datorită decusației piramidale, impulsurile nervoase provenite de la o emisferă ajung pe
partea opusă a corpului
140. Despre nervii cranieni este adevărat că:

A. Fac parte din sistemul nervos periferic, alături de nervii spinali
B. Fac parte din sistemul nervos central, alături de trunchiul cerebral
C. Unii dintre ei au originea în emisferele cerebelare
D. Sunt denumiți utilizând numere (I – XII) și nume separate pentru fiecare
E. Li se descrie originea aparentă – locul unde nervul devine vizibil
141. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la nervii cranieni:

A. Unii dintre ei conțin doar axoni senzoriali (de exemplu, nervii olfactivi și optici)
B. Sunt în număr de 12 perechi de nervi senzoriali, motori și micști
C. Aparțin diferitelor zone ale encefalului și trec pe deasupra emisferelor cerebrale
D. Corpii neuronilor motori ai căror axoni intră în constituția nervilor sunt situați de obicei
în substanța cenușie, iar cei ai neuronilor senzoriali se află în ganglioni localizați în
afara encefalului
E. Cei care controlează în principal efectorii conțin axoni senzoriali
142. Alegeți asocierile corecte referitoare la nervii cranieni:

A. Nervi motori – perechile III, IV, V
B. Nervi motori – perechile III, VI, XI
C. Nervi senzoriali – perechile I, II, III
D. Nervi senzoriali – perechile I, II, VII
E. Nervi micști – perechile V, VII, IX
143. Care dintre următoarele afirmații cu privire la nervii cranieni sunt false?
A. Nervii I, II și VII sunt senzoriali
B. Nervii I, II și VIII sunt senzoriali
C. Nervii III, IV, VI, VII și XI sunt motori
D. Nervii III, IV, VI, XI și XII sunt motori
E. Nervii I, II și VII sunt micști
144. Despre nervii cranieni senzoriali este adevărat că:

A. Nervul olfactiv este responsabil pentru simțul mirosului și are originea aparentă la
nivelul mezencefalului
B. Nervul olfactiv, prima pereche de nervi cranieni, este responsabil pentru simțul
mirosului și devine vizibil la nivelul emisferelor cerebrale
C. Nervul optic poate fi considerat o extensie a encefalului, fiind învelit de meninge și
mielinizat de către oligodendrocite
D. Nervul optic este format din axonii neuronilor bipolari din retină
E. Nervul vestibulo-cohlear (VIII) deservește simțul auzului și al echilibrului
69
145. Despre nervii cranieni motori este adevărat că:
A. Nervul III este denumit trohlear, nervul IV – oculomotor, iar nervul VI – abducens
B. Nervii III, IV și VI sunt responsabili de mișcări oculare
C. Nervul VI are originea aparentă între bulbul rahidian și punte
D. Nervul XI denumit și accesor, inervează mușchii limbii și gâtului
E. Nervul XII (hipoglos), cu origine aparentă la nivelul bulbului rahidian, inervează
mușchii limbii
146. Despre nervii cranieni este adevărat că:

A. Au distribuție predominant la nivelul capului și gâtului
B. Au distribuție exclusiv la nivelul toracelui
C. Sunt în totalitate nervi micști, conținând fibre senzoriale și motorii, somatice și
vegetative
D. Unii nervi cranieni conțin atât axoni motori, cât și axoni senzoriali (nervii micști), în
timp ce alții conțin doar axoni motori (nervii motori) sau doar axoni senzoriali (nervii
senzoriali)
E. Nervul vag, cu originea aparentă la nivelul bulbului rahidian, este un nerv mixt,
conținând fibre senzoriale, motorii și vegetative parasimpatice
147. Alegeți asocierile corecte despre unii nervi cranieni:

A. Nervul facial (VII) – funcție motorie reprezentată de mimică – funcție senzorială
reprezentată de percepția gustului
B. Nervul vag – origine aparentă la nivelul bulbului olfactiv – inervația unor viscere
(stomac, inimă, rinichi)
C. Nervul VI – abducens – mișcări oculare – nerv motor
D. Nervul glosofaringian – conține fibre senzoriale și motorii – inervează structurile limbii
și faringelui
E. Origine aparentă între bulbul rahidian și punte – nervul abducens (VI), nervul facial
(VII) și nervul accesor (XI)
148. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la emisferele cerebrale:

A. Conțin peste 10 miliarde de neuroni
B. Reprezintă cea mai mare parte a encefalului
C. Adâncitura superficială a emisferelor se numește fisură
D. Fiecare emisferă este împărțită în cinci lobi
E. Fiecare emisferă este împărțită în patru lobi
149. Următoarele afirmații despre emisferele cerebrale nu sunt adevărate:

A. Prezintă pe suprafață circumvoluțiuni, denumite și girusuri
B. Conțin aproximativ 10 milioane de corpi celulari
C. Prezintă pe suprafață numeroase adâncituri superficiale, denumite șanțuri
D. Fiecare emisferă este împărțită în doi lobi, unul senzorial și altul motor
E. Reprezintă cea mai voluminoasă parte a sistemului nervos periferic
150. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la emisferele cerebrale:

A. Reprezintă o mica parte a encefalului și conțin centri nervoși senzoriali și motori
B. Reprezintă cea mai mare parte a encefalului și controlează funcții mentale complexe
C. Lobul insulei sau insula este o zonă a emisferelor cerebrale situată profund
D. Fiecare emisferă prezintă lobul frontal, lobul parietal, lobul temporal și lobul occipital
E. Reprezintă centrul rațiunii și al memoriei și determină, în mare măsură, inteligența unui
individ
70
151. Cu privire la ventriculii emisferelor cerebrale sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Sunt cavități interconectate, care conțin țesut cerebral
B. Sunt cavități care conțin un lichid ce servește nevoilor nutriționale ale celulelor
nervoase
C. Conțin lichid cefalorahidian care se regăsește și în canalul ependimar al măduvei
spinării
D. Doi dintre ei (ventriculii laterali) sunt situați în interiorul emisferelor cerebrale
E. Al treilea ventricul se află între trunchiul cerebral și cerebel
152. Selectați informațiile corecte referitoare la ventriculii cerebrali:

A. Sunt în număr de patru, dintre care trei sunt situați în interiorul emisferelor cerebrale iar
al patrulea este între cerebel și diencefal
B. Sunt în număr de patru, dintre care doi sunt situați în interiorul emisferelor cerebrale,
unul la nivelul diencefalului iar al patrulea este între cerebel și trunchiul cerebral
C. Cei doi ventriculi laterali comunică între ei printr-un orificiu, foramen interventricular
D. Prin apeductul cerebral se realizează comunicarea dintre ventriculii III și IV
E. Niciunul dintre ventriculi nu comunică între ei, doar își varsă conținutul (lichidul
cefalorahidian) în canalul central (ependimar) de a nivelul măduvei spinării
153. Care dintre următoarele enunțuri descriu corect aspecte structurale ale
emisferelor cerebrale?
A. Sunt unite între ele printr-o punte numită corp calos, alcătuită din corpi neuronali și
celule gliale
B. Sunt unite între ele printr-o punte numită corp calos, alcătuită din fibre nervoase
C. Emisferele controlează funcții mentale complexe
D. Lobul frontal este situat în partea anterioară a fiecărei emisfere cerebrale
E. Pe suprafața lor se află numeroase șanțuri și girusuri
154. Despre lobii emisferelor cerebrale este adevărat că:

A. Lobul frontal este situat anterior de șanțul central
B. Lobul parietal se află în spatele lobului frontal, de care este separat prin șanțul central
C. Lobul temporal este situat posterior de lobul frontal, de care este despărțit prin șanul
lateral
D. Sub lobul frontal și despărțit de acesta prin șanțul lateral se află lobul temporal
E. În partea posterioară a fiecărei emisfere se află lobul occipital
155. Despre ariile senzoriale ale emisferelor cerebrale sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Sunt situate în mai mulți lobi (spre exemplu, lobul temporal conține zone pentru auz, iar
cel occipital, pentru văz)
B. Ariile senzoriale sunt localizate strict în lobul parietal
C. Aria responsabilă pentru simțul mirosului este situată superficial în emisferele cerebrale
D. Posterior de șanțul central, în lobul parietal, se găsesc ariile senzoriale care primesc
informații de la picior, braț, mână
E. Posterior de șanțul central, sosesc informațiile senzoriale de la cavitatea orală, buze și
limbă
71
156. Selectați informațiile corecte despre ariile senzoriale ale emisferelor cerebrale:
A. Sunt răspunzătoare pentru senzații, sentimente și emoții
B. Aria responsabilă pentru simțul mirosului este situată profund în interiorul emisferelor
cerebrale
C. În lobul occipital se află zone pentru văz (vedere unilaterală și ipsilaterală)
D. Anterior de șanțul central se găsesc ariile senzoriale pentru mână, buze și limbă
E. Zonele pentru auz sunt situate în lobul temporal, responsabil și de memoria auditivă și
vizuală
157. Despre aria motorie principală se poate afirma că:

A. Este situată în lobul frontal
B. Conține neuroni piramidali de talie mare, care transmit impulsuri prin intermediul
tractului corticospinal (impulsuri care se vor încrucișa)
C. Lobul frontal este responsabil, prin aria lui Broca, de activitatea motorie legată de
vorbire și de planificarea acesteia
D. Aria lui Broca nu este implicată în activitatea motorie legată de planificarea vorbirii
E. Datorită încrucișării tracturilor corticospinale, impulsurile provenite de la emisfera
stângă vor controla activitatea motorie din partea dreaptă a corpului
158. Despre emisferele cerebrale este adevărat că:

A. Ele conțin neuroni care interpretează impulsurile provenite de la organele de simț
B. Ele conțin neuroni care inițiază răspunsuri voluntare la stimuli
C. Unele arii ale lobului parietal sunt asociate cu rațiunea și învățarea
D. Anumite regiuni ale lobilor parietali răspund de înțelegerea vorbirii și exprimarea
ideilor
E. Senzațiile vizuale nu sunt interpretate în lobii occipitali
159. Alegeți afirmațiile adevărate despre funcțiile unor componente ale encefalului:
A. Emisferele cerebrale conțin arii de asociație, în care sunt interpretate semnalele
senzoriale
B. În generarea sentimentelor și emoțiilor intervine și sistemul limbic
C. Talamusul direcționează spre cortexul cerebral semnalele senzoriale legate de miros,
văz și auz
D. În emisferele cerebrale se află arii de asociație, în care sunt interpretate semnalele
senzoriale și sunt stocate amintirile
E. Sistemul limbic conține centrii plăcerii, dar nu și cei ai pedepsei
160. Referitor la sistemul limbic sunt adevărate următoarele:

A. Cuprinde o serie de structuri situate în jurul cerebelului
B. Cuprinde o serie de structuri situate în jurul corpului calos
C. Are rol în generarea sentimentelor și emoțiilor
D. Nu are nicio influență asupra comportamentului unei persoane
E. Este asociat cu sentimente precum teama, supărarea și furia, dar și plăcerea
161. Alegeți asocierile corecte între componentele encefalului și funcțiile acestora:

A. Nucleii bazali – controlul tonusului muscular
B. Sistemul limbic – centrii plăcerii și pedepsei
C. Hipotalamusul – producere de enzime care controlează hipofiza
D. Cerebelul – primește semnale senzoriale de la ureche
E. Formațiunea reticulară (bulb, punte și mezencefal) – stimularea proceselor cognitive
72
162. Despre sistemul nervos autonom este adevărat că:
A. Operează involuntar, fără control conștient și coordonează funcțiile homeostatice ale
unor viscere (inima, mușchiul neted, glandele viscerale)
B. Cuprinde două tipuri de neuroni motori și ganglionii corespunzători
C. Neuronii preganglionari sunt localizați în sistemul nervos periferic
D. Neuronii postganglionari sunt situați în ganglioni (lanțuri ganglionare și ganglioni
colaterali – pentru simpatic și ganglioni aflați pe traseul unor nervi cranieni și ganglioni
terminali – pentru parasimpatic)
E. Extinderea efectului este mai redusă pentru parasimpatic (efect localizat în țesuturi)
decât pentru simpatic (efect extins în tot organismul)
163. Componenta simpatică a sistemului nervos autonom (vegetativ):

A. Activează organismul pentru fugă sau luptă (reacția „fight or flight”)
B. Are ca și neurotransmițător noradrenalina eliberată din fibrele postganglionare
C. Eliberează acetilcolina din fibrele postganglionare
D. Pregătește organismul pentru situații de urgență
E. Generează efecte opuse celor exercitate de adrenalină
164. Componenta parasimpatică a sistemului nervos autonom (vegetativ):

A. Activează organismul pentru a face față situațiilor de urgență
B. Determină revenirea organismului la normal după încetarea situației stresante
C. Conține fibre postganglionare colinergice (care utilizează ca neurotransmițător
acetilcolina)
D. Are neuronii preganglionari la nivel cranio-sacral (în trunchiul cerebral și, respectiv, în
măduva spinării sacrale)
E. Exercită un efect a cărui extindere are loc în tot organismul
165. Dintre efectele componentei simpatice a sistemului nervos autonom (vegetativ)

fac parte următoarele:
A. Accelerarea ritmului cardiac
B. Încetinirea ritmului cardiac
C. Relaxarea bronhiilor
D. Stimularea redusă a salivației
E. Constricția pupilei
166. Dintre efectele componentei parasimpatice a sistemului nervos autonom

(vegetativ) fac parte următoarele:
A. Încetinirea ritmului cardiac și dilatarea arterelor
B. Constricția pupilei
C. Stimularea digestiei
D. Inhibarea erecției organelor sexuale
E. Contracția vezicii urinare
167. Alegeți afirmațiile false despre componentele sistemului nervos autonom

(vegetativ):
A. Componenta simpatică mediază funcțiile organismului în situații de criză
B. Componenta simpatică are ca neurotransmițător acetilcolina, secretată atât de fibrele
preganglionare, cât și de cele postganglionare
C. Fibrele postganglionare simpatice sunt denumite fibre adrenergice
D. Localizarea ganglionilor componentei simpatice se face în lanțuri ganglionare, dar
există și ganglioni colaterali
E. Ganglionul celiac aparține componentei parasimpatice
73
168. Alegeți dintre enunțurile de mai jos, care descriu aspecte funcționale ale
componentelor sistemului nervos, pe acelea care au ambele afirmații adevărate:
A. Encefalul este centrul de organizare și procesare al sistemului nervos. Encefalul este
centrul conştienţei, memoriei, senzațiilor și coordonării
B. Măduva spinării servește drept centru coordonator pentru arcul reflex. Tracturile
nervoase ascendente transportă informația dinspre encefal înspre efectori
C. Aria lui Broca este răspunzătoare de recepția și interpretarea senzațiilor vizuale. Lobul
insular este o zonă a emisferelor cerebrale situată profund
D. Cerebelul ajută la menținerea posturii și la secvențialitatea mersului. Cerebelul
comunică cu alte părți ale SNC prin intermediul pedunculilor cerebelari
E. Nervul cranian VI este un nerv motor, care asigură mișcările oculare. Nervul vag
stimulează activitatea stomacului și conține fibre vegetative care aparțin componentei
parasimpatice a sistemului nervos autonom
169. Despre encefal este adevărat că:

A. Recepționează impulsuri nervoase de la măduva spinării și de la cele douăsprezece
perechi de nervi cranieni, care inervează organele de simț, mușchii și glandele
B. Conține cele două emisfere cerebrale, dreaptă și stângă, este acoperit de meninge și este
înconjurat de lichidul cefalorahidian, care circulă între ventriculii cerebrali și în spațiul
subdural
C. Dispune de o vastă rețea de capilare cu rol în schimbul de gaze și de nutrimente și în
îndepărtarea produșilor reziduali
D. Consumă aproximativ jumătate din cantitatea totală de oxigen utilizată în organism
E. Este împărțit în patru structuri principale: emisfere cerebrale, cerebel, diencefal și
trunchi cerebral
170. Alegeți asocierile corecte între termenii de mai jos și semnificația lor:
A. Girus – circumvoluțiune pe suprafața emisferelor cerebrale, delimitată de șanțuri
(adâncituri superficiale)
B. Formațiune reticulară – grupuri de nuclei, constituind un sistem care activează cortexul
cerebelar la primirea impulsurilor senzoriale
C. Lichid cefalorahidian – lichid de consistența plasmei, aflat în exteriorul cavităților
encefalului și al canalului central (ependimar) al măduvei spinării
D. Plex nervos – rețea unde converg fibrele provenite de la mai mulți nervi
E. Neurotransmițător – substanță chimică eliberată de neuron pentru stimularea sau
inhibarea receptorilor de la nivelul membranei postsinaptice
74
CAPITOLUL 3  Organe de simț
1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la simțuri sunt corecte:
A. Sunt reprezentate de văz, auz și echilibru, excluzând simțul tactil, care aparține
sistemului tegumentar
B. Includ simțul tactil, al echilibrului, al văzului
C. Dispun de același tip de receptori pentru diferite organe de simț
D. Dispun de receptori extrem de specializați
E. Sunt strâns asociate structural și funcțional cu sistemul nervos
2. Într-o prezentare concisă a organelor de simț, următoarele asocieri ale acestora cu

localizarea anatomică sunt corecte:
A. Mucoasa olfactivă – inferior în cavitatea nazală
B. Mucoasa olfactivă – superior în cavitatea nazală
C. Mugurele gustativ – porțiunea dorsală a limbii
D. Aparatul auditiv – urechea medie
E. Aparatul vestibular – urechea internă
3. Într-o prezentare concisă a organelor de simț, următoarele asocieri ale acestora cu

natura stimulului sunt false:
A. Mugurele gustativ – substanțe (soluții) chimice
B. Aparatul auditiv – stimuli mecanici (energie luminoasă)
C. Aparatul vestibular – stimuli mecanici (deflexiunea)
D. Ochiul – lumina (stimuli luminoși)
E. Mucoasa olfactivă – stimuli chimici (vibrațiile)
4. Următoarele afirmații referitoare la receptori sunt adevărate:

A. Sunt denumiți chemoreceptori, atunci când detectează stimuli chimici (celula olfactivă,
celula gustativă, celulele ciliate din organul lui Corti)
B. Sunt denumiți exteroceptori, atunci când recepționează stimuli din exteriorul corpului
(corpusculii Meissner, discurile Merkel – în piele)
C. Sunt denumiți proprioceptori, cei care detectează poziția corpului și sunt localizați în
interiorul mușchilor scheletici, articulațiilor și oaselor
D. Sunt denumiți mecanoreceptori, celulele ciliate din mugurii gustativi, care detectează
stimulii mecanici
E. Sunt denumiți fotoreceptori celulele cu conuri și cu bastonașe din retină, care detectează
stimulii luminoși
5. La nivelul pielii există următorii receptori ai simțului tactil și ai simțurilor înrudite:

A. Terminațiile nervoase libere (pentru durere)
B. Discurile Merkel (pentru durere)
C. Corpusculii Meissner (pentru presiunile ușoare)
D. Corpusculii Meissner (pentru vibrațiile puternice)
E. Corpusculii Pacini (pentru presiunile și vibrațiile puternice)
6. Diferiți stimuli sunt recepționați astfel:

A. Vibrațiile puternice de către terminațiile nervoase libere din piele
B. Moleculele substanțelor odorante de către cilii celulelor olfactive
C. Durerea de către terminațiile nervoase libere din piele
D. Durerea de către corpusculii Pacini din mușchi și articulații
E. Stimulii luminoși de către celulele receptoare din retină
75
A. Simțul mirosului se mai numește și simț olfactiv
B. Simțul echilibrului este asociat cu canale și receptori aflați în urechea medie
C. Simțul gustului nu este asociat cu canale și receptori aflați în cohlee
D. Intensitatea undelor sonore se exprimă de obicei în cicli/secundă sau hertzi
E. Receptorii pentru diferitele simțuri sunt structuri specializate
8. Despre receptorii diferitelor simțuri se poate afirma că:

A. Mecanoreceptorii nu receptează stimuli luminoși, ci stimuli mecanici, reprezentați la
nivelul mugurilor gustativi de soluții chimice
B. Mecanoreceptorii nu receptează stimuli luminoși, ci stimuli mecanici, reprezentați la
nivelul organului lui Corti din cohlee de vibrații ale endolimfei
C. Chemoreceptorii sunt prezenți în mucoasa olfactivă și lipsesc la nivelul retinei
D. În aparatul vestibular se găsesc receptori care detectează stimuli mecanici
E. Celulele cu conuri sunt singurii fotoreceptori din retină
9. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la simțuri:

A. Transmit spre sistemul nervos modificările de mediu percepute
B. Sunt asociate cu sistemul nervos din punct de vedere funcțional
C. Nu prezintă asociere funcțională cu sistemul nervos
D. Receptorii specializați pentru fiecare simț fac posibil răspunsul organelor de simț la
diferiți stimuli
E. Există o dependență a simțurilor față de sistemul nervos care va asigura interpretarea
conștientă a modificărilor percepute
10. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la interpretările și proiecțiile corticale

ale diferitelor simțuri:
A. Senzațiile vizuale sunt interpretate la nivelul lobilor occipitali ai emisferelor cerebeloase
(cerebelare)
B. La nivelul lobilor occipitali ai emisferelor cerebrale sunt interpretate senzațiile vizuale
C. În lobul temporal se află sediul memoriei gustative și olfactive
D. Lobii temporali nu conțin zone pentru auz, ci doar pentru văz
E. Ariile senzoriale ale emisferelor cerebrale sunt răspunzătoare pentru senzații (lobii
occipitali, pentru senzațiile vizuale)
11. Este adevărat că:

A. În lobul temporal se descriu arii care controlează memoria vizuală și auditivă
B. Senzațiile vizuale nu sunt interpretate în lobii occipitali
C. În lobul occipital există arii care controlează vederea controlaterală
D. Aria responsabilă pentru simțul mirosului este situată superficial în emisferele cerebrale
E. Emisferele cerebrale conțin neuroni care interpretează impulsuri provenite de la
organele de simț
12. Despre impulsurile generate la nivelul receptorilor specifici ai organelor de simț

este adevărat că:
A. Ajung la nivelul cortexului din lobii frontal și temporal în cazul simțului olfactiv
B. Sunt interpretate la nivelul lobului occipital pentru simțul gustului
C. Sunt interpretate la nivelul lobului parietal pentru simțul gustului
D. Cele generate la nivelul retinei sunt interpretate în lobii occipitali
E. Cele tactile și dureroase nu se proiectează la nivel cortical, ci doar în măduva spinării
76
13. Ca organ de simț, ochiul:
A. Asigură simțul văzului
B. Reflectă lumina din mediul înconjurător, formând o imagine la nivelul fotoreceptorilor
din retină
C. Primește lumina din mediul înconjurător, formând o imagine la nivelul receptorilor
nervoși din retină
D. Formează o imagine la nivelul fotoreceptorilor din stratul pigmentar al retinei
E. Transmite imaginea spre creier, sub forma impulsurilor nervoase, prin perechea a doua
de nervi cranieni
14. Despre ochi, ca organ al vederii, se poate afirma că:

A. Este stimulat de lumina provenită din mediul înconjurător
B. Receptorii pe care îi conține aparțin chemoreceptorilor
C. Receptorii pe care îi conține aparțin fotoreceptorilor
D. Interpretarea impulsurilor nervoase generate de stimulii luminoși are loc în creier
E. Retina (structură a ochiului) detectează lumina prin stratul ei extern, pigmentat
15. Selectați răspunsurile corecte referitoare la ochi (globul ocular):

A. Este o structură aproximativ sferică (cu diametrul longitudinal puțin mai mare decât cel
transversal) parțial mobilă, plină cu lichid
B. Are o porțiune posterioară care proemină în afara sferei
C. Are un perete alcătuit din trei straturi (învelișuri)
D. Are o porțiune anterioară care proemină în afara sferei
E. Lungimea lui este puțin mai mică decât lățimea lui
16. Alegeți afirmațiile adevărate despre globul ocular:

A. Termenul de „glob ocular” este sinonim în anatomie cu cel de „ochi”
B. Imaginile generate de cei doi ochi sunt transmise fiecăruia din cei doi lobi occipitali ai
emisferelor cerebrale, ceea ce asigură vederea plană
C. Imaginile generate de cei doi ochi sunt transmise fiecăruia din cei doi lobi occipitali ai
emisferelor cerebrale, ceea ce asigură vederea în spațiu
D. Lungimea (diametrul longitudinal) și lățimea (diametrul transversal) globului ocular
sunt inegale
E. Sclera este o componentă a stratului mijlociu al peretelui globului ocular

A. În anatomie, termenul de „glob ocular” este diferit de termenul de „ochi”
B. Peretele globului ocular are patru straturi: corneea, slerotica, coroida, retina
C. Peretele globului ocular are trei învelișuri: cel extern (fibros), cel mijlociu (bogat
vascularizat) și cel intern (conținând fotoreceptorii)
D. Fiecare lob occipital al emisferelor cerebrale primește imagini de la ambii ochi
E. Nervul optic transmite spre creier imaginile inițiate de către receptorii din coroidă
18. Structurile accesorii ale ochiului includ:

A. Mediile refractare, reprezentate de cristalin, cornee, umoarea apoasă și umoarea vitroasă
B. Sprâncenele și genele, care oferă protecție împotriva pătrunderii corpilor străini în
pupilă
C. Glandele lacrimale, a căror secreție scaldă globul ocular și îl păstrează umed
D. Pleoapele care protejează porțiunea posterioară a ochiului
E. Conjunctiva, care căptușește partea internă a pleoapelor
77
19. Despre structurile accesorii ale ochiului este adevărat că:
A. Includ sprâncenele, pleoapele și genele, dar nu și conjunctiva și aparatul lacrimal
B. Conjunctiva și aparatul lacrimal fac parte dintre acestea
C. Pleoapele protejează porțiunea anterioară a ochiului
D. Sprâncenele oferă protecție împotriva pătrunderii corpilor străini în globul ocular
E. La nivelul feței lor externe, pleoapele sunt căptușite de conjunctivă
20. Alegeți afirmațiile adevărate despre structurile accesorii ale ochiului:

A. Stratul extern al globului ocular este fibros și rezistent
B. Pe partea internă pleoapele sunt căptușite de conjunctivită
C. Aparatul lacrimal conține glande care secretă lacrimi, menținând globul ocular umed
D. Conjunctiva este o membrană mucoasă care se răsfrânge pe globul ocular, acoperindu-l
parțial
E. Spre deosebire de sprâncene, genele oferă protecție împotriva corpilor străini
21. Referitor la conjunctivă, sunt false următoarele afirmații:
A. Este o membrană mucoasă ce căptușește pleoapele
B. Acoperă sclera și se extinde către retină
C. Se răsfrânge și acoperă globul ocular parțial
D. Acoperă celulele cu bastonașe, dar nu și pe cele cu conuri
E. Se găsește doar în camera posterioară a ochiului
22. Următoarele afirmații referitoare la conjunctivă sunt adevărate:

A. Face parte din stratul extern fibros al globului ocular
B. Este o membrană seroasă, care se răsfrânge de pe pleoape pe globul ocular, acoperindu-l
în totalitate
C. Este o membrană mucoasă, care se răsfrânge de pe pleoape pe globul ocular,
acoperindu-l parțial
D. Este o membrană mucoasă, care tapetează pleoapele pe fața lor internă
E. Reprezintă zona de pe suprafața retinei unde se întâlnesc fibrele nervoase cu cele conjunctive
23. Următoarele afirmații referitoare la compartimentul anterior al globului ocular

sunt adevărate:
A. Cuprinde două regiuni, care conțin o substanță gelatinoasă, umoarea vitroasă
B. Conține umoarea apoasă
C. Cuprinde camera anterioară, situată între iris și cornee
D. Este situat între cristalin și retină
E. Cuprinde camera posterioară, situată între iris și cristalin
24. Următoarele afirmații referitoare la compartimentul posterior al globului ocular

sunt false:
A. Include camera anterioară și camera posterioară
B. Conține o substanță gelatinoasă, numită umoarea vitroasă
C. Se întinde de la cristalin la retină
D. Conține umoarea apoasă
E. Se întinde între iris și cristalin
25. Despre compartimentele ochiului este adevărat că:

A. Atât compartimentul anterior, cât și cel posterior, se subîmpart în câte două regiuni
B. Compartimentul anterior prezintă două regiuni: camera apoasă și camera vitroasă
C. Compartimentul anterior prezintă două regiuni: camera anterioară și camera posterioară
D. Camera anterioară a compartimentului anterior conține umoarea apoasă
E. Camera posterioară a compartimentului anterior conține o substanță gelatinoasă
78
26. Despre învelișul extern a globului ocular se pot afirma următoarele:
A. Este fibros, rezistent
B. Include corneea, dar nu include sclera
C. Include atât corneea, cât și sclerotica (sclera)
D. Este bogat vascularizat și cuprinde coroida, irisul și corpul ciliar
E. Conține receptorii pentru vedere
27. Referitor la stratul extern al peretelui globului ocular, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Este bogat vascularizat
B. Conține receptorii pentru vedere
C. Este rezistent și fibros
D. Cuprinde corneea și sclera
E. Conține coroida și corpii ciliari
28. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la cornee:

A. Face parte din stratul extern al globului ocular
B. Are o porțiune vizibilă denumită „albul ochilor”
C. Refractă lumina
D. Dă inserție mușchilor extrinseci ai globului ocular
E. Este importantă pentru focalizarea luminii pe retină
29. Despre cornee nu se poate afirma că:

A. Posterior de ea se află camera anterioară a compartimentului anterior al ochiului
B. Anterior de ea se află camera anterioară a compartimentului anterior al ochiului
C. Între ea și cristalin este situat irisul
D. Este situată între iris și cristalin
E. Refractă lumina
30. Despre sclerotică (scleră) se pot afirma următoarele:

A. Face parte din stratul mijlociu, bogat vascularizat al globului ocular, alături de iris și
coroidă
B. Dă inserție mușchilor extrinseci ai globului ocular
C. Menține forma ochiului și îl protejează
D. Refractă lumina
E. Prezintă o porțiune vizibilă denumită „albul ochilor”
31. Despre straturile peretelui globului ocular este adevărat că:

A. Cel extern este fibros, format din 3 componente (cornee, scleră, sclerotică)
B. Cel mijlociu, bogat vascularizat, este format din corp ciliar, iris, coroidă
C. Cel mijlociu, nevascularizat, este format din coroidă, corp ciliar, iris
D. Cel intern este reprezentat de o structură care detectează și absoarbe lumina
E. Cel extern este rezistent și bogat vascularizat, reprezentând „albul ochilor”
32. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la iris:

A. Este o componentă a învelișului mijlociu al globului ocular
B. Controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă
C. Conține pigmenții care sunt responsabili de formarea imaginilor
D. Este alcătuit din două straturi de mușchi striați (un mușchi constrictor și un mușchi
dilatator)
E. Face parte din stratul mijlociu al globului ocular, alături de coroidă și corpul ciliar
79
33. Selectați afirmațiile false referitoare la corpul ciliar:
A. Face parte din stratul intern al globului ocular, alături de receptorii pentru vedere
B. Are rol în secreția umorii apoase, care umple compartimentul posterior al globului ocular
C. Intervine în acomodare
D. Face parte din stratul mijlociu, bogat vascularizat al globului ocular, alături de iris și coroidă
E. Este legat de iris prin intermediul ligamentului suspensor
34. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la corpul ciliar:

A. Face parte din stratul mijlociu, fibros și rezistent al globului ocular
B. Are în structura sa mușchiul ciliar, mușchi intrinsec
C. Nu intervine în secreția umorii apoase care umple compartimentul anterior al globului
ocular
D. Modifică forma cristalinului pentru a focaliza imaginile, intervenind în acomodare
E. Intervine în secreția umorii apoase care umple compartimentul anterior al globului ocular
35. Selectați afirmațiile false despre corpul ciliar:

A. Este o structură care nu conține mușchi intrinsec
B. Ancorează ferm cristalinul prin intermediul ligamentului suspensor
C. Se unește cu irisul la periferia acestuia
D. Nu participă la procesul acomodării
E. Secretă umoarea apoasă, un lichid prezent în ambele camere ale compartimentului
anterior al globului ocular
36. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la coroidă:

A. Face parte din stratul mijlociu al globului ocular, alături de iris și corp ciliar
B. Conține vasele sanguine ale structurilor oculare
C. Nu face parte din stratul extern al globului ocular
D. Conține mușchiul ciliar și ligamentul suspensor al cristalinului
E. Se unește cu irisul în centrul acestuia
37. Următoarele afirmații referitoare la pupilă sunt adevărate:

A. Este un orificiu situat la nivelul cristalinului
B. Își modifică forma în funcție de intensitatea luminoasă și de distanța față de obiectul
vizualizat
C. Se micșorează când lumina este puternică sau obiectul vizualizat este apropiat de ochi
D. Este un orificiu situat la nivelul irisului
E. Se dilată când obiectul vizualizat este apropiat de ochi
38. Despre pupilă nu este adevărat că:

A. Este un orificiu situat la nivelul corneei
B. Este traversată de lumină și nu își modifică forma în funcție de intensitatea luminoasă
C. Inervația parasimpatică dilată pupila
D. Inervația simpatică dilată pupila
E. Își modifică forma în funcție de distanța față de obiectul vizualizat
39. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la iris:

A. Conține pigmenți care sunt responsabili de culoarea ochilor
B. Prezintă un orificiu periferic denumit pupilă (disc optic)
C. Controlează cantitatea de lumină care trece prin pupilă
D. Este alcătuit din două straturi de mușchi neted
E. Mușchiul dilatator din structura irisului determină îngustarea pupilei
80
40. Despre iris se poate afirma că:
A. Conține două straturi de rodopsină (pigment ocular)
B. Conține două straturi de mușchi neted (mușchiul constrictor și mușchiul dilatator)
C. Conține mușchiul constrictor, care mărește diametrul pupilei
D. Conține mușchiul constrictor, care îngustează pupila
E. Are în structura lui pigmenți care conferă culoarea ochilor
41. Umoarea vitroasă:

A. Este o substanță gelatinoasă, care umple camerele anterioară și posterioară ale globului
ocular
B. Conferă forma ochiului
C. Menține retina atașată pe coroidă
D. Umple camera posterioară a globului ocular
E. Menține presiunea intraoculară
42. Despre umoarea vitroasă a ochiului, este adevărat că:

A. Se află între iris și cristalin
B. Este o substanță gelatinoasă
C. Se află între retină și cristalin
D. Este conținută de compartimentul posterior al globului ocular
E. Este conținută de camera posterioară a compartimentului anterior a globului ocular
43. Despre umoarea vitroasă nu este adevărat că:

A. Are aceeași compoziție cu lichidul cefalorahidian
B. Este un mediu lichid și nutritiv pentru cornee
C. Are consistență gelatinoasă
D. Are capacitate de a refracta lumina, alături de cristalin și cornee
E. Este drenată prin sinusurile venoase sclerale
44. Selectați afirmațiile false referitoare la umoarea apoasă:

A. Este un lichid care umple camerele anterioară (între iris și cristalin) și posterioară (între
iris și cornee) ale globului ocular
B. Este o substanță gelatinoasă situată la nivelul compartimentului posterior al globului ocular
C. Menține retina atașată pe coroidă
D. Menține presiunea intraoculară
E. Nu detectează și nu absoarbe lumina
45. Alegeți asocierile corecte referitoare la cele două umori din structura globului ocular:
A. Umple cavitatea posterioară – reduce presiunea intraoculară – umoare apoasă
B. Absoarbe lumina – formează imaginea inversată – umoare vitroasă
C. Menține presiunea intraoculară – umoare apoasă – umoare vitroasă
D. Conferă forma ochiului – refractă lumina – umoare vitroasă
E. Acomodare – absoarbe lumina – umoare apoasă
46. Mediile refractare ale globului ocular sunt:

A. Cristalinul – disc transparent, biconvex situat înaintea irisului
B. Umoarea apoasă, produsă de iris
C. Umoarea vitroasă, substanță gelatinoasă situată în compartimentul posterior al globului
ocular
D. Corneea, transparentă, componentă a stratului extern fibros al globului ocular
E. Coroida, care conține vasele sanguine ale structurilor oculare
81
47. Despre cristalin este adevărat că:
A. Aparține mediilor refractare ale globului ocular
B. Este alcătuit dintr-un material proteic fibros dispus concentric
C. Este transparent și elastic
D. Focalizează razele luminoase pe coroidă
E. Este principala structură cu rol în focalizarea imaginii
48. Despre mediile refractare ale globului ocular este adevărat că:
A. Includ cristalinul și corneea
B. Asigură dispersia razelor luminoase pe retină
C. Asigură focalizarea razelor de lumină pe retină
D. Asigură convergența razelor luminoase în foveea centrală a retinei
E. Corneea aparține învelișului mijlociu al ochiului
49. Despre cristalin în procesul acomodării se poate afirma că:

A. Este principala structură cu rol în interpretarea imaginii
B. Este principala structură cu rol în focalizarea razelor luminoase
C. Este o structură elastică, de aceea își poate modifica convexitatea în acomodare
D. Reducerea elasticității sale facilitează acomodarea
E. Manifestă tendința de a dobândi o formă sferică
50. Despre retină se pot afirma următoarele:

A. Face parte din stratul intern al globului ocular
B. Este alcătuită din două straturi, extern – pigmentat și intern – alcătuit din țesut nervos
C. Stratul ei intern este alcătuit din trei straturi de neuroni unipolari
D. Intervine în acomodare
E. Detectează lumina și formează imaginile care vor fi transmise spre creier
51. Alegeți asocierile corecte referitoare la retină:

A. Retină – strat intern pigmentat – conține rodopsină
B. Strat extern pigmentat – aderent de coroidă – absoarbe razele de lumină
C. Strat intern – țesut nervos – trei straturi de neuroni
D. Foveea centrală – arie de depresiune ușoară – celule cu melatonină
E. Disc optic – absența receptorilor vizuali – pată oarbă
52. Stratul intern al retinei este alcătuit din trei straturi de neuroni:
A. Stratul neuronilor receptori
B. Stratul celulelor cu conuri și cu bastonașe
C. Stratul neuronilor bipolari, care detectează mișcarea din mediul înconjurător
D. Stratul neuronilor bipolari, ai căror axoni formează nervul optic
E. Stratul neuronilor bipolari, care recepționează impulsurile generate de celulele cu conuri
și cu bastonașe
53. Referitor la retină este adevărat că:

A. Este formată din coroidă, corp ciliar și iris
B. Este fotoefectoare, recepționând stimulii luminoși
C. Prezintă un strat intern – retina propriu-zisă
D. Conține în structura ei diferite tipuri de neuroni (receptori, bipolari, multipolari)
E. Reprezintă stratul cel mai intern al globului ocular
82
54. Selectați afirmațiile false referitoare la retină:
A. Realizează recepția stimulilor luminoși la nivelul neuronilor bipolari
B. Detectează lumina și formează imaginile
C. Nervul optic transportă impulsurile nervoase generate de modificările rodopsinei sub
acțiunea luminii
D. Prezintă macula lutea (discul optic) și foveea centrală (pata oarbă)
E. Prin celulele din periferia ei, facilitează detectarea mișcării și vederea crepusculară
55. Care dintre următoarele afirmații despre retină sunt adevărate?

A. Reprezintă stratul intern (învelișul intern) al globului ocular
B. Reprezintă stratul extern, fotosensibil, al globului ocular
C. Conține stratul extern pigmentat, care aderă de coroidă
D. Prezintă vase de sânge (artere și vene)
E. Celulele fotoreceptoare sunt neuroni multipolari, care dau origine nervului optic
56. La nivelul retinei sunt prezente:

A. Artere și vene retiniene
B. Discul optic, locul de origine al primului nerv cranian (nervul oculomotor)
C. Pata oarbă, denumită astfel pentru că nu conține fotoreceptori
D. Foveea centrală, care conține celule cu bastonașe
E. Macula lutea, care conține în centrul ei foveea centrală
57. Sunt elemente structurale ale retinei:

A. Neuronii bipolari, care recepționează impulsuri nervoase
B. Neuronii multipolari, formând al treilea strat al retinei propriu-zise
C. Celulele cu conuri, în număr de 6-7 milioane
D. Celulele cu bastonașe, care nu conțin rodopsină
E. Neuronii receptori bipolari
58. Repartiția pe retină a celulelor receptoare este inegală:

A. În pata oarbă sunt absente celulele receptoare cu conuri și bastonașe
B. În discul optic se găsesc în număr mare celule cu bastonașe
C. În foveea centrală sunt concentrate celulele cu conuri
D. La periferia retinei predomină celulele cu bastonașe
E. În discul optic se găsesc în număr mare celule cu conuri
59. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele receptoare din retină:

A. Sunt situate în retina propriu-zisă, în imediata apropiere a corneei
B. Sunt neuroni receptori
C. Celulele cu bastonașe, în număr de aproximativ 120 de milioane, au rol în perceperea
contururilor obiectelor
D. Celulele cu conuri, în număr de 6-7 milioane, sunt răspunzătoare de perceperea
detaliilor și a culorilor și realizează vederea în lumina crepusculară
E. Celulele cu conuri sunt concentrate în foveea centrală
60. Despre celulele receptoare din retină nu este adevărat că:

A. Sunt neuroni receptori
B. Sunt dispuse într-un strat, în imediata apropiere a coroidei
C. Aparțin stratului pigmentat, extern, al retinei
D. Sunt în total în număr de aproximativ 6-7 milioane
E. Detectează mișcarea din mediul înconjurător
83
61. Despre celulele care receptează stimulii vizuali se poate afirma că:
A. Sunt în număr de 120 de milioane (celulele cu bastonașe) și de 60-70 de milioane
(celulele cu conuri)
B. Sunt celule care detectează mișcarea din mediul înconjurător
C. Conțin un pigment vizual, constând dintr-o parte proteică și un derivat al vitaminei A
D. Celulele cu conuri sunt concentrate la nivelul unei arii de depresiune ușoară de la
periferia retinei
E. Celulele cu conuri se găsesc în apropierea centrului retinei, în foveea centrală
62. Celulele cu conuri din retină:
A. Sunt în număr de aproximativ 6-7 milioane
B. Predomină la periferia retinei
C. Sunt concentrate la nivelul foveei centrale
D. Sunt răspunzătoare de vederea diurnă și de perceperea detaliilor și a culorilor
E. Realizează vederea în lumina crepusculară
63. Cu privire la celulele cu conuri, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Au acuratețe minimă când există suficientă lumină pentru a permite vederea de aproape
B. Sunt singurele răspunzătoare de detectarea mișcărilor din mediul înconjurător și
singurele care conțin rodopsină
C. Sunt concentrate la nivelul foveei centrale a retinei
D. Au acuratețe maximă atunci când există suficientă lumină, pentru a permite vederea de
aproape și observarea detaliilor
E. Sunt răspunzătoare de vederea diurnă și de perceperea culorilor
64. Celulele cu bastonașe din retină:
A. Sunt în număr de aproximativ 120 de milioane
B. Sunt concentrate la nivelul foveei centrale
C. Se găsesc în număr mare la periferia retinei
D. Detectează mișcarea din mediul înconjurător
E. Realizează vederea în lumina crepusculară
65. Despre celulele cu bastonașe este fals că:
A. Utilizează pigmentul vizual denumit rodopsină
B. Conțin opsina, identică cu vitamina A, în toate celulele receptoare
C. Conțin un pigment vizual derivat în totalitate din vitamina A
D. Se găsesc numai la nivelul foveei centrale
E. Permit vederea în condiții de luminozitate scăzută
66. Despre dispunerea neuronilor în retină este adevărat că:
A. Celulele cu bastonașe se află în număr mare la periferia retinei
B. Celulele cu conuri sunt concentrate la periferia retinei
C. Diferitele tipuri de neuroni retinieni sunt dispuși în trei straturi
D. Pata oarbă este locul în care nu se găsesc neuroni receptori
E. Neuronii multipolari sunt dispuși în imediata apropiere a coroidei
67. Alegeți răspunsurile corecte referitoare la fiziologia vederii:
A. Văzul se bazează în principal pe cele două tipuri de celule din retină (celule cu melanină
și celule cu rodopsină)
B. Vederea în lumina crepusculară este asigurată de celulele cu bastonașe
C. Vederea crepusculară este facilitată în principal de retina periferică
D. După ce traversează corneea, lumina va traversa pupila și umoarea vitroasă pentru a
ajunge la cristalin
E. Datorită proprietăților optice ale cristalinului, la retină ajunge o imagine inversată
84
A. Cristalinul este elastic și focalizează razele luminoase pentru a forma imaginea pe retină
B. Razele luminoase traversează cristalinul pentru a ajunge la umoarea apoasă
C. Modificarea formei cristalinului se datorează în principal mușchilor ciliari care
acționează asupra ligamentului suspensor
D. Cristalinul devine convex în timpul acomodării pentru vederea la distanță
E. Umoarea apoasă, umoarea vitroasă, cristalinul și corneea sunt traversate de razele
luminoase
69. Raza luminoasă parcurge la nivelul ochiului următorul traseu:

A. Conjunctivă – cornee – pupilă –umoare vitroasă – cristalin – focalizare în foveea
centrală
B. Pupilă – umoare apoasă – cornee – cristalin – umoare vitroasă – focalizare în discul
optic
C. Cornee – cristalin – iris – umoare apoasă – focalizare pe retină
D. Cornee – umoare apoasă – pupilă – cristalin – umoare vitroasă – focalizare pe retină
E. Cornee – umoare apoasă – cristalin – pupilă – umoare vitroasă – focalizare în foveea
centrală
70. Acomodarea este procesul care depinde de:

A. Elasticitatea naturală a cristalinului
B. Plasticitatea naturală a cristalinului
C. Mușchii striați din structura irisului
D. Mușchii ciliari care acționează asupra ligamentului suspensor
E. Distanța la care este situat obiectul privit
71. Când obiectul privit este apropiat de ochi, acomodarea presupune:

A. Contracția mușchiului ciliar, concentrând tensiunea în ligamentul suspensor
B. Contracția mușchiului ciliar, eliberând tensiunea din ligamentul suspensor
C. Detensionarea ligamentului suspensor
D. Aplatizarea cristalinului
E. Creșterea convexității cristalinului
72. Când obiectul privit este depărtat de ochi, acomodarea presupune:

A. Relaxarea mușchiului ciliar
B. Creșterea tensiunii în ligamentul suspensor
C. Aplatizarea cristalinului
D. Detensionarea ligamentului suspensor
E. Creșterea convexității cristalinului
73. Care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

A. Energia luminoasă acționează asupra celulelor cu conuri și cu bastonașe din stratul
intern al retinei, determinând schimbări rapide de formă ale rodopsinei din aceste celule
B. Impulsurile nervoase generate de neuronii receptori sunt recepționate de neuronii
bipolari și de neuronii multipolari, ai căror axoni formează tractul optic
C. Impulsurile nervoase ajung pe calea nervului optic și a tractului optic în encefal, în
principal la nivelul emisferelor cerebeloase (cerebelare) unde sunt interpretate
D. Imaginea care ajunge la retină este inversată, datorită proprietăților optice al
cristalinului
E. Imaginile sunt interpretate la nivelul cortexului vizual din lobii occipitali ai emisferelor
cerebrale
85
74. Impulsurile nervoase de la nivelul retinei sunt transportate:
A. Inițial prin tractul optic, apoi prin nervul optic, către cortexul vizual cerebral
B. Inițial prin nervul optic, apoi prin tractul optic, către cortexul vizual cerebral
C. Inițial prin chiasma optică și în final prin tractul optic spre talamus
D. La nivelul cortexului vizual cerebelos
E. Către cortexul vizual cerebral, unde sunt interpretate
75. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la gust:

A. Se mai numește simț gustativ
B. Necesită contactul dintre celulele conjunctive specializate și moleculele substanțelor ce
urmează a fi detectate
C. Are la bază detectarea de către mugurii gustativi ai limbii a moleculelor substanțelor
chimice dizolvate într-un lichid
D. Intervine în stimularea propioceptorilor gustativi
E. Receptorii din mugurii gustativi detectează substanțele chimice după dizolvarea
acestora
76. Următoarele afirmații referitoare la receptorii simțului gustativ sunt adevărate:

A. Fac parte din categoria chemoreceptorilor
B. Sunt localizați la nivelul mucoasei porțiunii superioare a cavității nazale
C. Sunt mecanoreceptori stimulați de substanțele chimice dizolvate într-un lichid
D. Sunt localizați pe suprafața dorsală a limbii pe mici protuberanțe numite papile
E. Sunt reprezentați de mugurii gustativi ai limbii
77. Despre mugurii gustativi se poate afirma că:

A. Se află la baza papilelor gustative
B. În structura lor au celule gustative înconjurate fiecare de câteva celule de susținere
C. În structura lor au o singură celulă de susținere însoțită de câteva celule gustative
D. Prezintă fibre nervoase senzoriale, care transmit impulsurile spre encefal
E. Prezintă fibre nervoase senzoriale, care interpretează impulsurile, înainte de a le
transmite spre encefal
78. Despre percepția gusturilor la nivelul mugurilor gustativi ai limbii, sunt adevărate
următoarele afirmații:
A. Moleculele de substanță care stimulează gustul amar sunt detectate în porțiunea
posterioară a limbii
B. Gustul acru stimulează porțiunile postero-laterale ale limbii
C. Gustul sărat nu este perceput de către mugurii gustativi ai limbii
D. Gustul dulce și cel sărat sunt detectate cel mai bine la nivelul vârfului limbii
E. Senzația de gust se declanșează prin pătrunderea moleculelor în porii gustativi ai
papilelor pentru a stimula celulele gustative
79. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la gusturile primare:

A. Sunt în număr de patru: dulce – amărui, acru, amar, sărat
B. Includ gustul dulce și cel amar
C. Gustul umami se datorează glutamatului
D. Gustul amar este perceput în special în partea posterioară a limbii
E. Gustul acru este perceput în special de receptorii din vecinătatea faringelui
86
A. Substanțele dizolvate ies prin porul gustativ pentru a stimula celulele gustative
B. O celulă gustativă prezintă la polul apical microvilozități
C. Microvilozitățile sunt prezente la polul bazal al celulelor de susținere din mugurii
gustativi
D. Celula gustativă este asociată cu o fibră nervoasă senzorială
E. La nivelul limbii, pe fața ventrală, sunt localizați mugurii gustativi
81. Receptorii pentru perceperea celor 5 gusturi primare sunt localizați astfel:
A. Pentru gustul umami – în vecinătatea laringelui
B. Pentru gustul umami – în vecinătatea faringelui
C. Pentru gustul dulce – preponderent la nivelul vârfului limbii
D. Pentru gustul acru – în partea posterioară a limbii
E. Pentru gustul amar – în partea posterioară a limbii
82. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mugurii gustativi:

A. Sunt localizați pe suprafața dorsală a limbii
B. Sunt dispuși în mici adâncituri denumite papile
C. Conțin celule gustative și celule de susținere
D. Conțin celule specializate gustative stimulate de moleculele care pătrund prin porii
vasculari ai papilelor
E. Fiecare celulă gustativă este asociată cu câte o fibră nervoasă senzorială
83. Care dintre afirmațiile de mai jos referitoare la declanșarea, transmiterea și

interpretarea senzației de gust sunt adevărate:
A. Pentru declanșarea senzației de gust nu este necesară pătrunderea moleculelor în porii
gustativi ai papilelor
B. Declanșarea senzației de gust are loc când moleculele pătrund în porii gustativi ai
papilelor
C. După ce au pătruns în porii gustativi, moleculele diferitelor substanțe dizolvate
stimulează celulele de susținere ale mugurilor gustativi
D. Celulele gustative generează și transmit impulsuri nervoase de-a lungul fibrelor
senzoriale către ramuri ale nervilor VII și IX
E. Interpretarea stimulilor gustativi are loc în lobul parietal al emisferelor cerebrale
84. Referitor la conducerea nervoasă a stimulilor gustativi, sunt adevărate

următoarele:
A. Impulsurile nervoase trec prin mezencefal, unde nervii fac sinapsă cu neuronii ce duc
spre talamus
B. Impulsurile nervoase trec prin bulb, unde nervii fac sinapsă cu neuronii care transmit
impulsurile spre talamus
C. Mugurii gustativi trimit stimuli către encefal prin intermediul nervilor facial și
glosofaringian
D. Mugurii gustativi trimit stimuli către encefal prin intermediul nervilor trigemen și optic
E. Neuronii din talamus transmit impulsuri către lobul parietal, unde stimulii gustativi sunt
interpretați
87
85. Alegeți afirmațiile care caracterizează aspecte structurale și funcționale ale
mugurilor gustativi:
A. Sunt dispuși pe mici protuberanțe numite papile gustative, aflate exclusiv pe planșeul
cavității bucale
B. Se găsesc la nivelul papilelor gustative, la baza acestora
C. Se găsesc pe fața dorsală a limbii și conțin celule specializate și celule de susținere
D. De la mugurele gustativ, impulsurile generate sunt transmise prin nervii facial (VII) și
glosofaringian (IX) spre encefal
E. Impulsurile generate la nivelul celulelor gustative nu au traseu prin bulb în drumul lor
spre talamus
86. Gusturile primare sunt reprezentate de:

A. Acru, amar, iute
B. Acru, amar, umami
C. Acru, amar, dulce
D. Umami, sărat, picant
E. Dulce, sărat, umami
87. Senzațiile gustative primare sunt percepute astfel:

A. Gustul amar, în partea posterioară a limbii
B. Gustul amar, la vârful limbii
C. Gustul dulce, cel mai bine detectat la vârful limbii
D. Gustul acru, în porțiunile antero-laterale ale limbii
E. Gustul umami, în vecinătatea vârfului limbii
88. Despre declanșarea, transmiterea și interpretarea senzației gustative este adevărat

că:
A. Celulele de susținere din mugurii gustativi sunt stimulate de moleculele care pătrund
prin porii gustativi
B. Fibrele nervoase ale nervilor facial și glosofaringian primesc impulsurile generate în
celulele gustative
C. Din bulbul olfactiv impulsurile gustative ajung în tractul olfactiv și de aici în cortexul
olfactiv
D. Neuronii din talamus transportă impulsurile către emisferele cerebrale (lobii parietali)
E. Lobul parietal este locul unde stimulii gustativi sunt interpretați
89. Celulele senzoriale din structura mugurilor gustativi prezintă:

A. La polul apical, cili care ies din porul gustativ
B. La polul apical, microvilozități care pătrund în porul gustativ
C. La polul bazal, terminații nervoase motorii ale nervilor facial, glosofaringian
D. La polul bazal, terminații nervoase senzoriale ale nervilor facial, glosofaringian
E. La polul bazal, câte o microvilozitate care vine în contact cu substanțele dizolvate în
salivă
90. Care dintre afirmațiile de mai jos reprezintă caracteristici comune analizatorilor
olfactiv și gustativ:
A. Sunt simțuri care necesită contactul dintre receptorii specifici și moleculele substanțelor
ce urmează a fi detectate
B. Contribuie la absorbția produșilor de digestie ai proteinelor
C. Receptorii sunt chemoreceptori specifici și aparțin proprioceptorilor
D. Receptorii sunt chemoreceptori specifici și aparțin exteroceptorilor
E. Mugurii gustativi sunt localizați pe fața dorsală a limbii, iar cei olfactivi în mucoasa
porțiunii superioare a cavității nazale
88
91. Impulsurile gustative sunt transmise la encefal prin nervii cranieni:
A. Trigemen și VII
B. Facial și glosofaringian
C. IX și XI
D. VII și IX
E. VII și pneumogastric
92. Despre simțul gustului se poate afirma că:

A. Are receptorii situați la nivelul mugurilor gustativi
B. Are receptori de importanță majoră în papilele de la nivelul palatului moale
C. Impulsurile sunt transmise prin nervii VII și IX, trecând prin bulb și prin talamus pentru
a ajunge în lobul temporal
D. Beneficiază de interpretarea stimulilor gustativi în lobul occipital
E. Beneficiază de interpretarea stimulilor gustativi în lobul parietal
93. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la miros:
A. Dispune de receptori specializați (celule olfactive)
B. Este un simț bazat pe substanțe chimice insolubile și nevolatile
C. Necesită contactul dintre receptori și moleculele substanțelor ce urmează a fi detectate
D. Se mai numește și simț olfactiv
E. Intervine în absorbția apei în mucoasa gastrointestinală
94. Următoarele afirmații referitoare la receptorii olfactivi sunt adevărate:

A. Sunt localizați în mucoasa porțiunii superioare a cavității nazale
B. Sunt celule olfactive specializate, stimulate de moleculele substanțelor ce urmează a fi
detectate
C. Sunt localizați în regiunea olfactivă de la nivelul palatului dur
D. Pot obosi rapid, iar conștientizarea mirosurilor diminuează
E. Sunt celule de susținere stimulate de moleculele substanțelor ce urmează a fi detectate
95. Omul poate distinge:

A. 400 de mirosuri provocate de 400 de substanțe odorante
B. 400 de mirosuri provocate de 4000 de substanțe odorante
C. 400 de mirosuri provocate de 200 de substanțe odorante
D. 4000 de mirosuri provocate de 2000 de substanțe odorante
E. 4000 de mirosuri provocate de peste 200 de substanțe odorante
96. Selectați informațiile corecte despre receptorii olfactivi:

A. Sunt celule olfactive specializate
B. Sunt reprezentați de celulele ciliate multipolare din mucoasa olfactivă
C. Sunt chemoreceptori, care pot obosi rapid
D. Sunt situați în mucoasa respiratorie din porțiunea superioară a cavității bucale
E. Sunt celule cu un singur nucleu și prevăzute cu cili olfactivi
97. Despre miros este adevărat că:

A. Pentru mirosirea unei substanțe, moleculele acesteia trebuie să pătrundă în cavitatea
nazală, în porțiunea ei superioară
B. Moleculele substanțelor odorante vor stimula celulele de susținere situate printre
celulele olfactive
C. Celulele olfactive specializate generează impulsuri nervoase care se propagă de-alungul
tractului olfactiv spre nervul olfactiv
D. Omul poate detecta peste 4000 de mirosuri identice
E. Atunci când celulele olfactive obosesc, conștientizarea mirosurilor diminuează
89
98. În declanșarea, transmiterea și interpretarea senzației olfactive sunt implicate
următoarele structuri:
A. Celulele olfactive specializate de la nivelul mucoasei porțiunii superioare a cavității
nazale
B. Prima pereche de nervi cranieni (nervii olfactivi) care transmit impulsurile generate de
celulele olfactive
C. Bulbul olfactiv la care ajunge nervul olfactiv după ce străbate placa cribiformă a osului
sfenoid
D. Tractul olfactiv, care ia naștere la nivelul bulbului olfactiv și transmite impulsurile spre
lobii occipitali ai emisferelor cerebrale
E. Aria senzitivă responsabilă pentru simțul mirosului, situată profund în interiorul
emisferelor cerebrale
99. Alegeți asocierile corecte:

A. Terminațiile nervoase libere ale pielii – exteroceptori – durere
B. Corpusculii Pacini – piele – presiuni și vibrații puternice
C. Corpusculii Meissner – presiuni ușoare – vibrații puternice
D. Auzul – receptori din piele – receptori din mușchi și articulații
E. Discurile Merkel – piele – stimuli tactili
100. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la simțul tactil:

A. Are ca simțuri înrudite durerea și presiunea, dar nu și vibrația
B. Are ca simțuri înrudite presiunea, durerea și vibrația
C. Are ca receptori terminații nervoase libere din piele
D. Alături de simțurile înrudite, utilizează receptori aflați în mușchi și articulații
E. Receptorii tactili sunt reprezentați numai de receptorii pentru durere din viscere
101. Printr-o secțiune efectuată la nivelul pielii se evidențiază principalii receptori

pentru simțul tactil:
A. Terminații nervoase libere, situate superficial față de corpusculii Pacini
B. Corpusculii Pacini situați superficial față de terminațiile nervoase libere
C. Discurile Merkel situate superficial față de corpusculii Meissner
D. Discurile Merkel, care detectează stimulii tactili
E. Corpusculii Pacini care nu recepționează presiunile și vibrațiile, ci doar durerea
102. Despre presiune și vibrație (înrudite cu simțul tactil) este adevărat că:
A. Presiunile și vibrațiile ușoare de la nivelul pielii nu sunt detectate de terminațiile
nervoase libere
B. Vibrațiile puternice de la nivelul pielii sunt detectate de către corpusculii Meissner
C. Presiunile puternice de la nivelul pielii sunt detectate de către corpusculii Pacini
D. Durerea este percepută de către toți receptorii tactili
E. Impulsurile culese de receptorii pentru presiune și vibrație sunt transmise către encefal,
unde sunt interpretate
103. Sunt componente ale urechii externe următoarele:

A. Orificiul auditiv extern, care reprezintă intrarea în canalul auditiv extern
B. Pavilionul urechii
C. Canalul auditiv extern, care conduce vibrațiile sonore
D. Ciocanul, nicovala și scărița, care conduc vibrațiile către membrana timpanului
E. Trompa lui Eustachio, care leagă faringele de urechea medie
90
104. Referitor la trompa lui Eustachio, sunt adevărate următoarele:
A. Se află între urechea medie și cea internă
B. Se întinde de la urechea externă la cohlee
C. Leagă cohleea de canalele semicirculare
D. Se întinde între faringe și urechea medie
E. Servește menținerii unei presiuni egale de ambele părți ale timpanului
105. Alegeți afirmațiile false despre trompa lui Eustachio:

A. Este un tub subțire și scurt care leagă faringele de urechea externă
B. Este un tub subțire și lung care realizează comunicarea între faringe și urechea medie
C. La altitudini mari, aerul cu presiune ridicată, din interiorul urechii medii, ajunge prin
intermediul trompei în faringe
D. La altitudini mici, aerul cu presiune ridicată ascensionează prin intermediul ei în
urechea internă, pentru a egaliza presiunile
E. Este un conduct care asigură menținerea unei diferențe de presiune între cele două fețe
ale timpanului
106. Despre anatomia urechii sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Pavilionul urechii este parte componentă a urechii externe, alături de conductul auditiv
extern
B. Ciocanul, denumit și incus, este unul dintre cele trei oscioare ale urechii medii
C. Scărița este conectată cu fereastra ovală, aflată în contact cu urechea internă
D. Cele trei oscioare din urechea medie se articulează dinspre timpan spre fereastra ovală
în ordinea nicovală – ciocan – scăriță
E. Urechea medie se întinde de la membrana timpanică până la fereastra ovală și fereastra
rotundă
107. Alegeți asocierile greșite dintre cele de mai jos:

A. Malleus – ciocan – în contact cu timpanul
B. Scărița – incus – în contact cu fereastra rotundă
C. Scărița – stapes – în contact cu fereastra ovală
D. Cohlee – formă cubică – ureche medie – perilimfă
E. Canal auditiv extern – ureche externă – generarea vibrațiilor sonore
108. Urechea internă conține următoarele structuri:

A. Trei oscioare care preiau vibrația timpanului și o transmit perilimfei
B. Cohleea, o structură în formă de melc, în interiorul căreia este localizat organul lui Corti
C. Canalele semicirculare conectate cu cohleea la nivelul vestibulului
D. Vestibulul, având în interior două structuri unite printr-un canal subțire
E. Canalele semicirculare, vestibulul și cele trei oscioare
109. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la urechea externă:

A. Este formată din pavilionul urechii și canalul auditiv intern
B. Este delimitată de urechea medie prin membrana timpanică
C. Comunică cu urechea medie prin fereastra ovală
D. Cuprinde pavilionul urechii și canalul auditiv extern
E. Comunică cu faringele prin trompa lui Eustachio
91
110. Care dintre următoarele afirmații referitoare la urechea medie sunt false?
A. Conține cohleea, în interiorul căreia se află un lichid numit perilimfă
B. Comunică cu orofaringele prin intermediul trompei lui Eustachio
C. Conține un lanț de trei oscioare: ciocanul, nicovala și scărița (malleus, incus și stapes)
D. Comunică cu urechea internă prin intermediul ferestrei rotunde, aflată în contact cu
capătul proximal al scăriței
E. Este separată de urechea externă prin timpan
111. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la trompa lui Eustachio:

A. Leagă urechea medie de peretele anterior al laringofaringelui
B. Este un conduct care asigură menținerea unei presiuni egale de ambele părți ale
timpanului
C. Leagă urechea medie de peretele lateral al nazofaringelui
D. Aici pot pătrunde microorganisme din nazofaringe
E. Fiecare trompă se deschide în porțiunea faringelui aflată imediat inferior de vălul palatin
112. Care dintre următoarele afirmații referitoare la urechea internă este adevărată?
A. Conține un labirint, format din canale săpate în osul sfenoid
B. Comunică cu nazofaringele prin trompa lui Eustachio
C. Conține labirintul osos în interiorul căruia se află labirintul membranos
D. Conține trei oscioare, ciocanul, nicovala și scărița și este umplută cu perilimfă
E. Conține o serie de canale săpate în osul temporal, care alcătuiesc labirintul membranos,
în interiorul căruia se află labirintul osos
113. Următoarele afirmații referitoare la labirintul osos sunt adevărate:

A. Conține perilimfă, care scaldă labirintul membranos
B. Conține endolimfă, asemănătoare cu lichidul interstițial
C. Este situat în urechea internă și reprezintă sediul cohleei, vestibulului și al canalelor
semicirculare
D. Este situat în urechea medie și reprezintă sediul cohleei, vestibulului și al canalelor
semicirculare
E. Conține în interior labirintul membranos
114. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la canalele semicirculare, componente

ale labirintului membranos:
A. Sunt în număr de trei, superior, inferior și medial
B. Sunt în număr de trei, anterior, posterior și lateral
C. Conțin endolimfă, asemănătoare cu lichidul interstițial
D. Conțin perilimfă, asemănătoare cu lichidul cefalorahidian
E. Sunt dispuse la 120 de grade unul față de celălalt
115. Următoarele afirmații referitoare la canalele semicirculare membranoase sunt

adevărate:
A. Sunt componente ale labirintului membranos
B. Fiecare este conectat cu utricula, situată superior de saculă
C. Fiecare este conectat cu sacula, situată inferior de utriculă
D. Utricula și canalele semicirculare sunt asociate cu simțul echilibrului
E. La locul de joncțiune cu utricula, fiecare canal prezintă o porțiune dilatată numită
ampulă
92
116. Despre undele sonore se pot afirma următoarele:
A. Sunt rezultatul vibrațiilor sonore provocate de un obiect și propagate prin intermediul
aerului
B. Frecvența lor, exprimată în cicli pe minut sau hertzi, reprezintă numărul de vibrații ale
aerului într-o unitate de timp
C. În funcție de amplitudinea undei sonore, variază intensitatea sunetului (exprimată în
decibeli)
D. Pe măsură ce sunt transmise, blochează vibraţia secvenţială a ciocanului, nicovalei şi
scăriţei
E. Pătrund în conductul auditiv extern şi se lovesc de timpan, provocând vibraţia acestuia
117. Despre auz sunt adevărate următoarele:

A. Nu reprezintă percepția undelor electromagnetice propagate prin aer
B. Reprezintă percepția undelor sonore propagate prin aer
C. Implică unele acțiuni care transformă undele sonore în impulsuri electrice
D. Energia undelor sonore provoacă vibraţia timpanului
E. Organul auzului este urechea, având ca funcție recepționarea undelor sonore din mediul
înconjurător și transmiterea lor către neuronii din urechea internă
118. Sunt caracteristici ale undelor sonore:

A. Intensitatea, care variază în funcție de amplitudinea undei sonore
B. Timbrul sau calitatea, care depinde de armonicele tonale
C. Refracția, care reprezintă întoarcerea undei în mediul din care provine
D. Frecvența, constând în numărul de vibrații ale aerului pe unitatea de timp
E. Decibelii, care asigură timbrul sau calitatea sunetului
119. Alegeți afirmațiile false despre auz și undele sonore:

A. Organul auzului este urechea, care prezintă trei componente: urechea externă, medie şi
internă
B. Auzul implică unele acțiuni mecanice, termice și chimice care determină transformarea
undelor electrice în impulsuri mecanice
C. Auzul este percepția vibrațiilor sonore provocate de un obiect și transformate în unde
sonore
D. Mediul în care se propagă vibrațiile sonore este aerul, ceea ce conferă undelor sonore
anumite caracteristici
E. Undele sonore nu posedă energie

A. Atât intensitatea, cât și frecvența sunetului sunt exprimate în decibeli
B. Intensitatea sunetului este exprimată în decibeli, iar frecvența sunetului în cicli/secundă
(hertzi)
C. Undele sonore sunt unde mecanice
D. În absența aerului, undele sonore dobândesc ca proprietăți intensitatea exprimată în
hertzi și frecvența exprimată în cicli/sec
E. Undele sonore provoacă prin energia lor vibrația timpanului, vibrație care va fi
transmisă mai departe celor trei oscioare din urechea medie
93
121. Alegeți afirmațiile adevărate despre structurile urechii interne și rolul lor în
fiziologia auzului:
A. Ciocanul, nicovala și scărița vibrează secvențial, pe măsură ce sunt transmise undele
sonore
B. Vibrațiile perilimfei din cohlee (provocate de vibrații ale ferestrei ovale) sunt transmise
organului lui Corti
C. Organul lui Corti conține axonii neuronilor ale căror dendrite formează ramura cohleară
a nervului cranian VIII (auditiv sau vestibulocohlear)
D. Dendritele neuronilor ai căror axoni formează ramura cohleară a nervilor
vestibulocohleari vin în contact cu celulele ciliate ale organului lui Corti
E. Mișcarea membranei tectoria este detectată de celulele ciliate ale organului lui Corti și
sunt declanșate impulsuri nervoase care vor ajunge să fie interpretate în lobii temporali
ai emisferelor cerebrale
122. Despre transmiterea undelor sonore se pot afirma următoarele:

A. Undele sonore pătrund în canalul auditiv extern și se lovesc de timpan, provocând
vibrația lui
B. Vibrația timpanului se transmite direct perilimfei din urechea internă
C. Vibrația timpanului este provocată de energia undelor sonore care au pătruns în canalul
auditiv extern
D. Vibrațiile ferestrei ovale provoacă modificări ale presiunii endolimfei din urechea medie
E. Când presiunea perilimfei se modifică, aceste modificări sunt transmise endolimfei, ceea
ce va determina mișcarea membranei tectoria și stimularea celulelor receptoare ciliate
123. În mecanismul auzului sunt implicate următoarele structuri:

A. Timpanul, care vibrează sub acțiunea undelor sonore pătrunse prin canalul auditiv
extern, unde pe care le transmite celor trei oscioare din urechea medie
B. Fereastra ovală, aflată în contact cu scărița, care prin vibrația ei provoacă modificări ale
presiunii perilimfei din cohlee
C. Organul lui Corti din urechea medie, la care sunt transmise vibrațiile perilimfei
D. Membrana tectoria, care mobilizează celulele ciliate din organul lui Corti, declanșând
impulsuri mecanice transmise prin nervul vestibulocohlear spre emisferele cerebrale
E. Lobii temporali ai emisferelor cerebrale, unde are loc interpretarea sunetelor
124. În transmiterea undelor sonore au loc următoarele evenimente:

A. Intrarea undelor sonore în canalul auditiv extern
B. Vibrația celor trei oscioare, care precede vibrația timpanului
C. Vibrația secvențială a celor trei oscioare, care va induce modificarea presiunii perilimfei
D. Transmiterea vibrațiilor perilimfei către endolimfă, prin intermediul membranei
vestibulare
E. Detectarea de către celulele ciliate ale canalelor semicirculare a mișcării membranei
tectoria, dată de modificarea presiunii endolimfei

A. Organul lui Corti este situat în interiorul cohleei
B. Membrana vestibulară din cohlee delimitează în exterior o cantitate de endolimfă în
jurul celulelor ciliate
C. Modificările presiunii perilimfei din cohlee sunt transmise organului lui Corti
D. Modificarea presiunii endolimfei determină mișcarea membranei tectoria, mișcare ce va
fi detectată de celulele ciliate ale organului lui Corti
E. Fluctuațiile presiunii endolimfei sunt transmise înapoi spre perilimfă și spre fereastra
rotundă, care se va bomba, crescând presiunea
94
126. Selectați răspunsurile corecte referitoare la simțul echilibrului:
A. Derivă din activitatea urechii medii, la fel ca simțul auzului
B. Derivă din activitatea urechii interne, care conține o serie de canale săpate în osul
temporal
C. În labirintul membranos al urechii interne în scala tympani şi scala vestibuli se află
structuri care detectează echilibrul dinamic și static
D. În labirintul membranos al urechii interne (vestibul și canale semicirculare) se află
structuri care detectează echilibrul dinamic și static
E. Ramura vestibulară a nervului vestibulocohlear este responsabilă de transmiterea spre
encefal a impulsurilor de la nivelul ampulelor și maculei
127. Simțului echilibrului îi sunt asociate următoarele structuri:

A. Canalele semicirculare, care aparțin labirintului membranos şi conțin endolimfă, cu
compoziţie identică cu plasma
B. Utricula și sacula, care conțin endolimfă, asemănătoare cu lichidul interstițial
C. Ampula, porțiunea dilatată pe care fiecare canal semicircular o prezintă la locul de
joncțiune cu sacula
D. Celulele senzoriale ciliate aflate la nivelul ampulelor canalelor semicirculare
E. Celulele senzoriale ciliate și membrana cu mici fragmente de carbonat de calciu (otoliți)
de la nivelul maculelor utriculei și saculei
128. Următoarele afirmații referitoare la receptorii aparatului vestibular sunt

adevărate:
A. Sunt mecanoreceptori, situați în urechea internă
B. Sunt exteroceptori, situați în urechea medie
C. Sunt localizați în organul lui Corti
D. Sunt grupuri de celule senzoriale ciliate localizate în ampulele canalelor (ductelor)
semicirculare (membranoase)
E. Sunt localizați în structuri de mici dimensiuni (macule) din interiorul utriculei și saculei
129. Selectați asocierile corecte:

A. Canale (ducte) semicirculare – ampule – echilibrul dinamic
B. Utriculă – macula utriculară – postura
C. Saculă – macula saculară – echilibrul dinamic
D. Cohlee – organul lui Corti – celule ciliate – auz
E. Utriculă – macula utriculară – echilibrul dinamic
130. Referitor la fragmentele de carbonat de calciu, este adevărat că:

A. Se mai numesc uroliți și au structură organică
B. Se mai numesc otoliți și au structură anorganică
C. Intră în structura membranei care acoperă celulele ciliate de la nivelul maculelor
utriculară și saculară
D. Intră în structura membranei tectoria
E. Datorită presiunii exercitate printr-o schimbare a poziției capului, otoliții își modifică
poziția și acționează asupra celulelor ciliate ale maculelor
95
131. Alegeți afirmațiile adevărate care caracterizează echilibrul static și dinamic:
A. Canalele semicirculare, prin ampule, percep modificări ale poziției capului datorită
cărora este menținut echilibrul dinamic al corpului
B. Utricula și sacula, prin receptorii lor maculari, sunt responsabile de impulsuri nervoase
care vor contribui la menținerea posturii
C. Impulsurile nervoase responsabile de menținerea echilibrului static și dinamic sunt
transmise prin nervul cohlear (perechea a VII-a) spre encefal
D. Termenul de „postură” caracterizează echilibrul dinamic al corpului
E. Receptorii din canalele (ductele) semicirculare transmit spre encefal impulsurile de-a
lungul ramurii vestibulare a nervului vestibulocohlear (VIII)
132. Despre structurile urechii interne nu este adevărat că:

A. Sunt situate la suprafața osului temporal
B. Sunt săpate în osul temporal, care aparține oaselor craniului
C. Adăpostesc receptorii pentru simțul auzului, echilibrului și cel tactil
D. Cohleea și cele două canale semicirculare, superior și inferior, aparțin urechii interne și
conțin celule cu cili care receptează modificările chimice ale endolimfei
E. Labirintul osos din urechea internă reprezintă sediul cohleei, vestibulului și al canalelor
semicirculare
133. Despre structurile urechii interne implicate în echilibru, este adevărat că:
A. Se află în labirintul membranos din interiorul labirintului osos
B. Utricula, sacula și canalele semicirculare membranoase sunt asociate simțului
echilibrului
C. Ampulele reprezintă dilatări ale utriculei și saculei
D. Ampulele conțin câte un grup de celule senzoriale ciliate care detectează echilibrul
dinamic
E. Canalele semicirculare sunt dispuse la 60 de grade unul față de celălalt
134. Alegeți asocierile greșite:

A. Vestibul – utriculă și saculă – celule receptoare conjunctive – echilibru dinamic
B. Ureche internă – labirint osos – cohlee –vestibul – canale semicirculare
C. Pavilionul urechii – canalul auditiv intern – orificiul auditiv extern – ureche medie
D. Ciocan, nicovala, scăriță – oscioarele auzului – ureche medie
E. Canalele (ductele) semicirculare – în număr de trei – anterior, lateral și posterior –
unghiuri de 12 grade între ele
135. Alegeți asocierile corecte care se referă la structuri ale labirintului membranos
asociate auzului:
A. Membrana vestibulară – delimitează perilimfă în jurul celulelor ciliate din organul lui
Corti
B. Membrana tectoria – determină mișcarea cililor celulelor ciliate din organul lui Corti
C. Ductul cohlear – conține endolimfă – conține organul lui Corti
D. Membrana timpanică – timpanul – situată la capătul proximal al canalului auditiv extern
E. Ampulele canalelor semicirculare – anterioară, posterioară, laterală – conțin receptori
pentru echilibrul dinamic
96
136. Alegeți răspunsurile corecte referitoare la simțurile care necesită contactul
receptorilor cu moleculele substanțelor care urmează a fi detectate:
A. Corpusculii Meissner detectează presiunile și vibrațiile ușoare
B. Mugurii gustativi fac parte din mici concavități denumite papile
C. Interpretarea mirosului are loc în lobii temporal și frontal ai emisferelor cerebrale
D. Moleculele de substanțe care produc senzația de amar sunt detectate în principal în
porțiunea posterioară a limbii
E. Nervul olfactiv transportă spre creier impulsuri nervoase provenite de la mucoasa
regiunii superioare a cavității nazale

A. Astigmatismul se datorează curburii neregulate a cristalinului sau a coroidei
B. Numărul celulelor cu bastonașe crește odată cu îndepărtarea de foveea centrală
C. Modificarea presiunii perilimfei (în urma vibrației timpanului și a oscioarelor) este
transmisă endolimfei prin intermediul membranei vestibulare
D. Discul optic se mai numește și macula lutea și reprezintă locul de ieșire a nervului optic
din globul ocular
E. Bombarea ferestrei rotunde datorită fluctuațiilor de presiune din cursul transmiterii
sunetelor se produce pentru a diminua presiunea perilimfei din cohlee
138. Alegeți dintre cele de mai jos acele asocieri de câte două afirmații în care prima
este adevărată și a doua este falsă:
A. Principala structură implicată în focalizarea razelor luminoase este cristalinul. Retina
conține pigmentul melanină în stratul ei intern, în celulele cu conuri şi cu bastonaşe
B. Aria percepției auditive este situată în sistemul limbic. Intensitatea undei sonore se
măsoară prin armonicele tonale
C. Lacrimile care mențin umede structurile globului ocular sunt produse de către glandele
lacrimale. Umoarea apoasă este situată în compartimentul anterior al globului ocular
D. Trompa lui Eustachio conține aer și servește la menținerea unei presiuni egale de-o
parte și de alta a timpanului. Ea leagă faringele de urechea medie
E. Simțul gustativ este bazat pe perceperea substanțelor chimice dizolvate într-un lichid.
La mirosirea unei substanțe, molecule din această substanță pătrund în cavitatea bucală
și stimulează celulele ciliate senzoriale gustative
139. Alegeți dintre cele de mai jos acele asocieri de câte două afirmații în care prima
este falsă și a doua este adevărată:
A. Terminațiile nervoase libere din piele nu pot detecta durerea. Corpusculii Pacini
recepționează presiunile și vibrațiile puternice de la nivelul pielii
B. Mușchii intrinseci ai ochiului sunt responsabili de mișcările globului ocular în direcția
sursei de lumină. Mușchii extrinseci ai ochiului determină mișcări care permit percepția
unei singure imagini
C. În caz de strabism, ochii nu se mișcă în mod coordonat. Urechea are trei componente:
urechea externă, urechea medie și urechea internă
D. Receptorii pentru gustul umami sunt localizați în vecinătatea laringelui. Nervii
responsabili de transmiterea impulsurilor nervoase declanșate în mugurii gustativi sunt
nervul facial (VII) și nervul glosofaringian (IX)
E. Membrana otolitică face parte din structura maculelor utriculei și saculei. Labirintul
osos este o structură aflată în interiorul osului temporal
97
140. Alegeți dintre cele de mai jos acele asocieri de câte două afirmații în care ambele
afirmații sunt adevărate și descriu aceeași structură sau aceeași funcție:
A. Pupila este un orificiu situat la nivelul irisului. Pupila nu își modifică forma în funcție
de distanța față de obiectul vizualizat
B. Urechea medie conține nicovala – unul dintre cele trei oscioare care preiau vibrațiile
timpanului. Umami, unul dintre cele 5 gusturi primare, este datorat glutamatului
C. Perilimfa este conținută în interiorul labirintului osos. Este asemănătoare (ca și
compoziție) cu lichidul cefalorahidian
D. Celulele cu conuri, în număr de 6-7 milioane, sunt concentrate la nivelul foveei centrale.
Prin îndepărtare de foveea centrală, numărul celulelor cu conuri scade
E. Cristalinul este o structură elastică și focalizează razele luminoase pe retină. Discurile
Merkel de la nivelul pielii detectează stimulii tactili.
98
CAPITOLUL 4  Țesutul osos
1. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sistemul osos:

A. Este alcătuit din totalitatea oaselor (organe dure și rezistente)
B. Este alcătuit din totalitatea oaselor legate prin articulații
C. Are în componență organe lipsite de inervație și vascularizație proprii
D. Reprezintă un sistem de organe care oferă suport locomoției și mișcării
E. Are în componență oase formate integral din țesut conjunctiv semidur
2. Despre clasificarea scheletului și a componentelor sale este adevărat că:

A. După formă, oasele se clasifică în oase ale scheletului axial și oase ale membrelor
B. După formă, oasele se clasifică în oase plate, alungite, late și neregulate
C. În funcție de localizare, se descriu oase ale scheletului axial și oase ale scheletului
membrelor
D. Oasele plate protejează organe ca encefalul (oasele craniului) sau inima (sternul şi
coastele)
E. Scheletul axial include coloana vertebrală
3. Selectați afirmațiile adevărate cu referire la oase și articulații:

A. Scheletul este alcătuit din oase (lungi, scurte, plate și neregulate) unite între ele prin
articulații
B. Articulațiile pot fi mobile (sinartroze), semimobile (amfiartroze) și fixe (diartroze)
C. Diafizele reprezintă extremitățile osului, iar epifiza reprezintă corpul central
D. Oasele lungi sunt formate din epifize și diafiză
E. Scheletul susține corpul și permite locomoția
4. Selectați afirmațiile adevărate în funcție de localizarea oaselor:

A. Scheletul axial cuprinde humerusul, femurul și rotula
B. Scheletul axial este format din cutia („cușca”) toracică, coloana vertebrală și oasele
capului
C. Scheletul membrelor include centurile corespunzătoare care leagă membrele de
scheletul axial
D. Centura pelviană leagă membrul superior de trunchi
E. Centura pectorală leagă membrul superior de trunchi

A. Oasele plate ale craniului se formează în timpul osificării intramembranoase
B. Osul brut e supus remodelării de către osteocite
C. La osificarea intramembranoasă, centrele de osificare sunt reprezentate de grupuri de
osteoblaste care migrează în membrane
D. La suprafața diafizei osului lung se află periostul
E. Osul compact mai este denumit și os lamelar
6. După forma lor, oasele pot fi:

A. Lungi, precum femurul, humerusul și scapula
B. Lungi, precum femurul, humerusul și tibia
C. Plate, precum scapula, sternul și unele oase craniene
D. Scurte, precum carpienele și tarsienele
E. Plate, precum vertebrele, coastele și metatarsienele
99
7. Referitor la tipurile de oase, sunt adevărate următoarele asocieri:
A. Oase lungi – oasele wormiene
B. Oase neregulate – vertebrele
C. Oase plate – oasele tarsului
D. Oase scurte – oasele carpiene
E. Oase scurte – oasele tarsului
8. Oase scurte sunt:

A. Oasele membrelor superioare, fără excepție
B. Oasele încheieturii mâinii (carpienele)
C. Oasele coloanei vertebrale
D. Oasele tarsului (tarsienele)
E. Oasele craniului
9. Următoarele sunt oase ale scheletului axial, cu excepția:

A. Oaselor cutiei toracice
B. Vertebrelor
C. Oaselor craniului
D. Oaselor membrelor
E. Oaselor wormiene
10. Scheletul are următoarele funcții, cu excepția:

A. Depozitează calciu și fosfați
B. Este sediul formării celulelor sanguine
C. Asigură suport organismului
D. Intervine în hemostază și coagularea sângelui
E. Intervine în hematopoieză
11. Sunt adevărate afirmațiile cu privire la sistemul osos:

A. Formarea celulelor sanguine are loc în măduva osoasă roșie din oasele spongioase
B. Colagenul oferă flexibilitate osului, iar hidroxiapatita, duritate
C. Epifizele oaselor neregulate sunt acoperite de cartilaj articular
D. Osteoblastele sunt celule osoase cu rol resorbant
E. Cavitatea medulară reprezintă cavitatea centrală a osului
12. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la sistemul osos:

A. Osificarea intramembranoasă are loc în oasele scurte ale craniului
B. Printre oasele neregulate se numără vertebrele, componente ale scheletului coloanei
vertebrale
C. Scheletul axial este alcătuit din oasele axului central al corpului uman
D. Duritatea oaselor este dată de fibrele de colagen din componența matricei osoase
E. Oasele lungi prezintă un ax numit epifiză și două capete, numite diafize
13. Referitor la sistemul osos, nu este adevărat că acesta:

A. Participă la formarea unor cavități de protecție pentru unele organe vitale (inima)
B. Îndeplinește rolul hematopoietic prin măduva galbenă aflată în interiorul diafizei oaselor
lungi
C. Cuprinde organe contractile care asigură mișcarea
D. Asigură mișcarea împreună cu mușchii scheletici
E. Are în componența sa oasele, care reprezintă un depozit de minerale al organismului
100
14. Alegeți răspunsurile adevărate cu privire la funcțiile oaselor:
A. Mișcarea se realizează împreună cu mușchii scheletici
B. Flexibilitatea este asigurată de hidroxiapatită
C. Osificarea este de două tipuri, intramembranoasă și extramembranoasă
D. Prin funcția de suport, susțin organismul
E. Protecția se realizează pentru organe vitale (plămânii)
15. Referitor la oase și structura lor, care din următoarele afirmații sunt false:
A. Hematopoieza are loc în măduva galbenă din interiorul cavităţii medulare a diafizei
B. Țesutul osos compact este alcătuit din lamele osoase întretăiate, numite travee
C. Membrana ce căptușește cavitatea medulară se numește periost
D. Membrana conjunctivă care acoperă diafiza oaselor lungi se numește periost
E. Locul de joncțiune dintre epifiza și diafiza oaselor lungi se mai numește și metafiză
16. Referitor la măduva osoasă roșie sunt adevărate următoarele:

A. Are rol în hematopoieză
B. Se găsește în oasele spongioase
C. Este absentă în oase precum vertebrele sau sternul
D. Are rol în producerea hematiilor, leucocitelor și plachetelor sanguine
E. Are rol în producerea eritrocitelor, trombocitelor și osteocitelor
17. Selectați afirmațiile false referitoare la procesul de hematopoieză:

A. Are loc în măduva osoasă roșie din oasele spongioase
B. Are loc în măduva osoasă roșie din oasele compacte
C. Are loc în măduva osoasă roșie din diafiza oaselor lungi (precum vertebrele și sternul)
D. Este un proces ce are legătură cu duritatea osului
E. Reprezintă formarea celulelor sanguine în măduva osoasă roșie
18. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la sistemul osos:

A. Mențin sau schimbă poziția organismului împreună cu mușchii scheletici
B. Protejează encefalul, plămânii și stomacul
C. Servesc ca depozit de minerale (calciu, fosfaţi, carbonaţi)
D. Asigură indirect menținerea echilibrului hidric și electrolitic și unele procese metabolice
E. Este sediul homeostaziei, proces prin care iau naștere elementele figurate ale sângelui
19. Selectați afirmația adevărată cu privire la oase și țesutul din care sunt constituite:
A. Matricea de fibre proteice a osului este alcătuită din albumină și globuline solubile
B. Sistemul în care sunt produse celulele sanguine se numește osteon
C. Diafiza oaselor lungi este învelită de o membrană de țesut conjunctiv – periost
D. Formarea osului este realizată de osteocite, care devin ulterior celule responsabile de
întreținerea și reparația osului, numite osteoclaste
E. Spațiile din interiorul inelelor osoase ale osteonului ce conțin osteocite se numesc lamele
20. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la oase:

A. Protecția encefalului este realizată de oase plate, cum este parietalul, prezente la nivelul
scheletului axial
B. Porțiunile terminale ale oaselor lungi se numesc diafize
C. Oasele neregulate includ oasele wormiene, aflate la nivelul scheletului membrelor
D. Osteonul prezintă un canal central și canale perforante
E. Scheletul membrelor include oasele coloanei vertebrale, ale centurii pectorale și ale
cutiei toracice
101
21. După forma lor, oasele pot fi:
A. Lungi – oasele membrelor (humerusul)
B. Scurte – carpienele (osul trapez)
C. Alungite – sternul
D. Neregulate – patela
E. Rotunde – foramen magnum
22. Oasele neregulate includ:

A. Rotulele și oasele wormiene
B. Oasele carpiene și tarsiene
C. Vertebrele
D. Scapulele și coastele
E. Humerusul și femurul
23. Selectați oasele plate dintre cele de mai jos:

A. Unele oase ale capului (parietalul)
B. Oasele care formează încheietura mâinii
C. Oasele pelvisului
D. Vertebrele cervicale
E. Scapula (omoplatul)
24. Despre oasele plate este adevărat că:

A. Formează peretele anterior al abdomenului
B. Formează coloana vertebrală lombară
C. La nivelul toracelui protejează plămânii
D. La nivelul capului protejează encefalul
E. Sunt reprezentate de patelă și hioid
25. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la oasele plate:

A. Sunt formate din 2 plăci groase de os compact între care se află țesut conjunctiv fibros
B. Protejează organe vitale cum sunt encefalul și organele din cavitatea toracică
C. Oferă suprafețe întinse pentru inserția tendoanelor
D. Ele includ oasele piciorului, scapulele, sternul, centura pectorală
E. Au țesut osos spongios în interior
26. Despre oasele lungi nu se poate afirma că:

A. Au ca și componente diafiza, epifiza, metafiza
B. Prezintă cavitate medulară care conține măduvă galbenă
C. Osul crește în lungime pe seama periostului
D. Protejează organe vitale, cum sunt inima și plămânii
E. Se întâlnesc în componența scheletului membrelor
27. Selectați afirmațiile false cu privire la oasele lungi:

A. Oasele lungi sunt formate dintr-un ax, diafiza și două capete numite epifize
B. Epifizele conțin în interior țesut osos compact
C. Stratul subțire de cartilaj de pe suprafața externă a capetelor oaselor lungi este denumit
cartilaj articular
D. Porțiunile neacoperite de cartilaj ale oaselor lungi sunt învelite de o membrană numită
pericondru
E. Oasele lungi se întâlnesc în componența membrelor superioare
102
28. Despre structura oaselor lungi, este fals că:
A. Porțiunea lungă, dreaptă a osului se numește metafiză
B. Placa epifizară apare în perioada de creștere a osului
C. Placa epifizară dispare în perioada de creștere a osului, fiind înlocuită de țesut osos
D. Osul compact formează porțiunea internă a epifizelor
E. În interior, epifiza conține os spongios
29. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la oase:

A. Oasele lungi au o diafiză mărginită la capete de epifize
B. Oasele neregulate care formează centura scapulară oferă locuri de inserție (ancorare)
pentru tendoane și ligamente
C. Oasele neregulate aflate la nivelul suturilor craniene sunt oasele wormiene
D. Oasele craniului, ale coloanei vertebrale și ale cutiei toracice formează, împreună,
scheletul axial
E. Două exemple de oase scurte sunt oasele încheieturii mâinii, denumite tarsiene, și cele
ale încheieturii piciorului, numite carpiene
30. Alegeți care dintre următoarele corelații se referă la componente ale osului lung:
A. Diafiza – capăt al osului lung
B. Epifiza – capăt al osului lung
C. Diafiza – porțiunea dreaptă, lungă a osului lung
D. Cartilaj hialin – strat subțire aflat la extremitatea fiecărei diafize
E. Cartilaj hialin – structură care facilitează deplasarea fără frecare a oaselor adiacente
31. Țesutul osos compact:

A. Se găsește în interiorul oaselor plate și scurte și în epifize
B. Nu se găsește în diafiza oaselor lungi
C. Conține cavități cu măduvă roșie hematopoietică
D. Intră în alcătuirea diafizei oaselor lungi
E. Este mai puțin dens decât cel spongios
32. Alegeți asocierile incorecte referitoare la structura oaselor lungi:

A. Capetele osului lung – epifize – os compact la suprafață
B. Diafiza – cavitate medulară – măduvă prelungită
C. Os spongios – interiorul epifizelor – trabecule (travee)
D. Cartilaj articular – cartilaj hialin –creșterea frecării între oasele adiacente
E. Cavitate medulară – căptușită de periost – situată periferic în os
33. După formă, oasele se clasifică în:

A. Oase plate (omoplați)
B. Oase sesamoide (osul trapez)
C. Oase neregulate (sesamoide)
D. Oase scurte (tarsienele)
E. Oase lungi (sternul)
34. Este adevărat că oasele lungi:

A. Aparțin scheletului membrelor
B. Oferă suprafețe întinse de inserție a tendoanelor
C. Prezintă diafiză sau corp
D. Prezintă două epifize și o diafiză
E. Prezintă două diafize și o epifiză
103
35. Care dintre următoarele sunt oase lungi?
A. Humerusul (la nivelul brațului)
B. Rotula (la nivelul genunchiului)
C. Femurul (situat distal față de tibie)
D. Ulna (în partea medială a antebrațului)
E. Tibia (situată distal față de femur)
36. Este adevărat că oasele plate:
A. Sunt formate din două lame groase de os compact
B. Sunt formate din două lame (plăci) subțiri de os compact
C. Oferă suprafețe întinse pe care se pot atașa tendoanele
D. Prezintă o porțiune centrală compusă din os spongios
E. Protejează meningele spinal
37. Care dintre următoarele sunt oase plate?
A. Oasele carpiene (în număr de opt)
B. Scapula sau omoplatul
C. O parte dintre oasele care protejează encefalul
D. Oasele antebraţului
E. Sternul (situat anterior de inimă)
38. Despre oase și țesutul osos se poate afirma că:
A. Pentru a-și putea îndeplini funcțiile, oasele trebuie să fie dure și rigide
B. Oasele pentru a-și putea îndeplini funcțiile trebuie să nu manifeste flexibilitate
C. Flexibilitatea oaselor constă în capacitatea lor de a se putea îndoi într-o oarecare măsură
D. Oasele scurte includ tarsienele și carpienele
E. Proprietăți ca duritatea și flexibilitatea oaselor se datorează osteoclastelor
39. Este adevărat că:
A. Scheletul membrului superior nu include oasele mâinii
B. Sărurile minerale regăsite în compoziția țesutului osos constituie fibrele de colagen
C. Fosfatul de calciu este principalul component al hidroxiapatitei
D. Hidroxiapatita se prezintă sub formă de cristale şi conţine carbonaţi, hidroxizi şi fosfaţi
de calciu
E. Printre sărurile minerale din compoziția osului se regăsește hidroxidul de calciu dar nu
și carbonatul de calciu
A. Scheletul axial include toate oasele corpului exceptând oasele lungi ale membrelor
B. Sunt oase plate sternul și coastele
C. Carpienele sunt oasele încheieturii mâinii
D. Oasele tarsului nu fac parte dintre oasele membrului inferior
E. Vertebrele fac parte dintre oasele plate
41. Alegeți afirmațiile false dintre cele de mai jos, referitoare la clasificarea oaselor în
raport cu localizarea lor în corp:
A. Scheletul membrelor inferioare include oase neregulate (oasele carpiene)
B. Sunt oase regulate oasele componente ale coloanei vertebrale, care este parte a
scheletului axial al corpului
C. Scheletul membrului inferior include oase lungi, cum este femurul
D. Oasele wormiene și rotulele sunt oase neregulate, care apar la nivelul suturilor craniene
și al articulației șoldului
E. Oasele plate (cum este sternul, componentă a cutiei toracice) sunt formate din două
plăci subțiri de țesut osos compact, între care se află o regiune centrală care conţine
ţesut osos spongios
104
42. Alegeți asocierile corecte între forma osului și localizarea sa în cadrul scheletului:
A. Stern – os plat – bazin (pelvis osos)
B. Vertebră – os neregulat – coloană vertebrală
C. Rotulă – articulația genunchiului – os sesamoid neregulat
D. Omoplat – os plat – peretele anterior al toracelui
E. Oase scurte – oasele tarsului – scheletul centurii pelviene
43. Alegeți afirmațiile adevărate despre funcțiile oaselor în organism:

A. Protecție – oasele craniului protejează țesuturile delicate ale encefalului
B. Protecție – sternul contribuie alături de coaste la protecția unor organe din torace
C. Suport – oasele asigură ancorarea mușchilor scheletici
D. Depozit de minerale cu excepția calciului și fosfaților, prezenți exclusiv în țesuturile moi
E. Sediu de formare a elementelor figurate ale sângelui prin hemostază
44. Hidroxiapatita este compusă din:

A. Fosfat de calciu, carbonat de calciu
B. Colagen și carbonat de calciu
C. Hidroxid de sodiu și de calciu
D. Fibrinogen și săruri de potasiu și de calciu
E. Carbonat și hidroxid de calciu
45. Formarea celulelor sanguine are loc în:

A. Măduva osoasă roșie (globule roșii și leucocite)
B. Măduva osoasă roșie (hematii și trombocite)
C. Osteoane (hematii și leucocite)
D. Trabecule (hematii și fibrocite)
E. Interiorul osului spongios (hematii sau globule roșii)
46. Alegeți afirmația falsă dintre cele de mai jos:

A. Sunt funcții ale scheletului stocarea de minerale, asigurarea de suport organismului și
protejarea unor organe vitale (plămâni, encefal)
B. Stocarea de minerale, cum sunt hidroxiapatita și colagenul, este o funcție importantă a
componentelor scheletului
C. Oasele neregulate includ rotulele și oasele wormiene
D. Scapulele și coastele aparțin oaselor plate şi alcătuiesc cutia toracică
E. Coordonarea activităților organismului nu reprezintă o funcție a oaselor
47. Selectați afirmațiile false cu privire la țesutul osos:

A. Este un țesut dur, dar și flexibil
B. Duritatea țesutului se datorează hidroxiapatitei, substanță minerală (anorganică)
C. Hidroxiapatita este formată din carbonat, fosfat și hidroxid de calciu
D. Cristalele de hidroxiapatită sunt înglobate într-o matrice de colagen, secretată de osteocite
E. Constituie la nevoie o sursă de calciu, care se eliberează sub acțiunea calcitoninei

A. Diafiza și epifiza sunt componente ale unor oase ca femur, tibie, omoplat
B. Periostul este o membrană de țesut cartilaginos care sintetizează colagenul din matricea
minerală osoasă
C. Măduva osoasă roșie este sediu de formare a celulelor sanguine
D. Diafiza și epifiza nu reprezintă componente ale scapulei și vertebrelor
E. Periostul acoperă diafizele oaselor lungi
105
49. Care dintre următoarele afirmații referitoare la periost sunt adevărate?
A. Asigură creșterea în lungime a oaselor deoarece produce continuu osteoblaste
B. Este un țesut conjunctiv care acoperă parțial osul lung
C. Acolo unde osul lung prezintă cartilaj articular, nu se regăsește periost
D. Acoperă în întregime epifizele oaselor membrelor
E. Acoperă porțiunea dreaptă, lungă a unor oase ca femurul sau humerusul
50. Despre oase și schelet se poate afirma că:

A. Humerusul și femurul sunt oase lungi, care aparțin scheletului axial (al membrelor)
B. Humerusul este un os al centurii pectorale
C. Scheletul toracelui, format din coaste și stern, aparține scheletului axial, alături de
coloana vertebrală
D. Pentru a-și putea îndeplini funcțiile, oasele trebuie să fie rigide și totodată flexibile
E. Scheletul periferic, denumit și axial, include coloana vertebrală și oasele membrelor
51. Ce elemente intră în structura histologică a osului lung uman?

A. Os compact, os spongios, endost, periost
B. Os compact, cartilaj nearticular, placă metafizară
C. Două diafize și două metafize
D. O diafiză, două epifize, două metafize
E. Os spongios în epifize, os compact în diafiză, cartilaje articulare la extremitatea epifizelor
52. Diafiza și epifiza sunt componente ale:

A. Coastelor și sternului
B. Oaselor carpiene
C. Oaselor centurii pelviene
D. Humerusului, femurului, ulnei
E. Tibiei, fibulei, sternului
53. Periostul este o membrană de țesut conjunctiv care:

A. Se găsește în măduva osoasă
B. Alcătuiește ligamentele
C. Acoperă unele porțiuni ale oaselor
D. Acoperă epifizele unui os plat
E. Învelește osul acolo unde el nu este acoperit de cartilaj articular
54. Alegeți afirmațiile adevărate despre structura și proprietățile osului:

A. Flexibilitatea țesutului osos este dată de anumiți compuși chimici sintetizați de către
osteoblaste
B. Oasele sunt dure, datorită hidroxiapatitei din compoziția lor
C. Flexibilitatea osului se datorează fibrelor de colagen (o proteină)
D. Hidroxiapatita este organizată sub formă de microfilamente și microtubuli
E. Cristalele de hidroxiapatită sunt înglobate în matricea formată din fibre de colagen
55. Alegeți informațiile corecte despre structura histologică a osului:

A. Osul compact prezintă inele concentrice organizate în sisteme denumite osteoane
B. În osteon se găsesc canale perforante, care conectează între ele canalele centrale și
celulele osoase
C. Lacunele sunt lamelele concentrice ale osteonului și conțin osteocite
D. Lamelele osoase concentrice conțin lacune în care se află osteocite
E. Spre deosebire de canalele perforante, canalul central nu prezintă vase de sânge
106
56. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la structura histologică a oaselor:
A. Oasele sunt formate din celule, fibre de colagen și o substanţă fundamentală
nemineralizată
B. Celulele țesutului osos sunt osteoblastele, osteocitele și osteoclastele
C. Osteoblastele sunt adăpostite în cavități microscopice numite lamele osoase
D. Osteocitele provin direct din periost, membrană epitelială care acoperă osul
E. Din punct de vedere al structurii, țesutul osos este spongios și compact
57. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la structura histologică a oaselor:

A. Unitatea structurală a țesutului osos spongios este osteoclastul, care remodelează osul
B. Osteonul prezintă un canal central, care conţine nervi şi capilare sanguine
C. Sistemul haversian format din celule și canale interconectate face parte din structura
microscopică a osului compact
D. Osteonul prezintă un canal central denumit canal perforant
E. Oasele pot prezenta tuberozități și trohantere, ca locuri de inserție a mușchilor scheletici
58. Despre osteon se pot afirma următoarele:

A. Fiecare osteon are un canal central, care conține nervi, dar nu conține capilare sanguine
B. În canalul central al osteonului se găsesc vase de sânge (capilare sanguine) și nervi
C. Conține inele concentrice (lamele osoase) situate în jurul fiecărui canal central
D. Conține inele concentrice (lamele osoase) situate în jurul fiecărui canal perforant
E. Este separat de osteoanele vecine prin spații care conțin lamele interstițiale (osteoane
incomplete)
59. Celulele osoase sunt:

A. Formatoare – osteocitele, resorbante – osteoclastele
B. Formatoare – osteoblastele, resorbante – osteoclastele
C. Captive în țesutul osos pe care-l întrețin – osteocitele
D. Osteoclastele care secretă substanțe ce dizolvă osul, furnizând organismului sodiu și
clor
E. Osteocite în spații denumite lacune
60. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la țesutul osos spongios:

A. În interior, epifiza unui os lung conține țesut osos spongios
B. Oasele plate sunt formate în interior, în regiunea centrală, din țesut osos spongios
C. Este format din travee concentrice, cu spații care conțin măduvă roșie hematogenă
D. Conține lamele osoase, întretăiate, denumite trabecule (travee)
E. Canalele centrale ale osteoanelor sunt unite între ele de canale perforante
61. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la formarea osului:

A. Are loc în urma unui proces denumit osificare
B. Se numește intramembranoasă dacă se produce în membrane conjunctive (pentru oasele
lungi)
C. Este de două tipuri, intramembranoasă – caracteristică oaselor lungi și endocondrală,
caracteristică oaselor plate
D. Osteoblastele sunt principalele celule formatoare de os
E. Este de două tipuri, intramembranoasă – caracteristică oaselor plate și endocondrală,
caracteristică oaselor lungi
107
62. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la procesul de formare și de remodelare a
osului:
A. Celulele care produc proteinele și hidroxiapatita prezente în ţesutul osos sunt osteoblastele
B. Înaintea pubertății, oasele lungi cresc în grosime la nivelul unei zone de cartilaj numită
placă metafizară
C. Osul este remodelat și dizolvat de substanțe secretate de celulele numite osteoclaste
D. Distrugerea și remodelarea osului furnizează organismului ioni precum cei de sodiu și
de calciu sub acțiunea calmodulinei
E. Resorbția osoasă poate fi mai pronunţată decât formarea la persoanele în vârstă, având
ca şi consecinţă osteoporoza
63. Activitatea osteoblastelor și osteoclastelor este influențată de:
A. Parathormon (care stimulează activitatea osteoclastelor)
B. Calcitonină (care crește rapid depunerea calciului în oase)
C. Timozine (hormoni care sunt secretați de tiroidă)
D. Prostaglandine (enzime care sunt secretate de de inimă, plămâni, etc)
E. Hormonii sexuali (care pot afecta echilibrul activității osteoblastelor și osteoclastelor)
64. Canalele perforante conectează între ele canalele centrale în:
A. Placa epifizară
B. Periost
C. Osul compact
D. Osteon
E. Osul spongios
65. Principalele celule formatoare de os din organism sunt:
A. Osteoclastele
B. Osteoblastele
C. Osteocitele
D. Pericitele
E. Macrofagele
66. Despre osificare este adevărat că:
A. Are loc doar în femur și humerus (oase ale scheletului axial)
B. Are loc în oasele plate ale craniului doar la adult
C. Este procesul de formare a osului
D. Se desfășoară în oasele plate ale craniului (osificarea intramembranoasă)
E. Se termină la naştere, când toate oasele au forma şi dimensiunile definitive
67. Selectați afirmațiile corecte cu privire la formarea oaselor:
A. Osificarea intramembranoasă are loc în oasele membrelor inferioare
B. Osificarea endocondrală are loc la nivelul plăcii diafizare
C. Creșterea în lungime a osului se încheie când placa epifizară se transformă în cartilaj
D. Osteoblastele secretă matricea osului care va conține colagen
E. Osteoclastele dizolvă osul și furnizează organismului fosfat și calciu
68. Alegeți afirmațiile adevărate în ceea ce privește osificarea/remodelarea osoasă:
A. Procesul de formare a osului se mai numește osteogeneză
B. Osteoblastele formează centre de osificare, unde secretă matricea osoasă, compusă din
colagen, fosfat de calciu, carbonat de calciu
C. Sfârșitul creșterii osului este însoțit de încheierea activității din interiorul osului
D. Osteoporoza este cauzată de o resorbție osoasă mai pronunțată decât formarea osoasă (la
persoanele în vârstă)
E. Formarea oaselor lungi se face prin osificare intramembranoasă
108
69. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la formarea osului:
A. Pentru oasele plate ale craniului, are loc prin osificarea intramembranoasă
B. Procesul debutează când osteoblastele formează centre de osificare în interiorul
membranelor
C. Prin acest proces, periostul acoperă în totalitate epifizele osului lung
D. Implică dizolvarea osului de către osteoblaste, care sunt celule resorbante
E. Implică dizolvarea osului de către osteoclaste, care sunt stimulate de parathormon
70. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la osificare:

A. Este de trei tipuri, osificare intramembranoasă, endocondrală și intracartilaginoasă
B. Este de două tipuri, osificare intramembranoasă și endocondrală
C. Osificarea intramembranoasă are loc în oasele plate ale craniului
D. Osificarea intramembranoasă are loc în oasele lungi ale membrelor și craniului
E. Procesul de osificare începe aproximativ în a șasea săptămână a dezvoltării embrionare
71. Alegeți afirmațiile false referitoare la osificare:

A. Este de două tipuri, osificare intramembranoasă și endoconjunctivă
B. Ambele tipuri de osificare realizează creșterea în grosime a oaselor lungi
C. Osificarea endocondrală asigură procesul formării oaselor plate de la nivelul craniului
D. Osificarea începe în momentul în care osteocitele şi osteoclastele migrează în
membrane și formează centre de osificare
E. Osificarea începe în momentul în care osteoblastele migrează în membrane și formează
centre de osificare

A. Osteoblastele depun un strat de os spongios la exteriorul periostului
B. Osteoblastele sunt celule foarte active, formatoare de os
C. În organismul uman există următoarele tipuri de celule osoase: osteoblaste, osteocite și
osteoane
D. Fibrele de colagen formează matricea care va îngloba cristalele de hidroxiapatită
E. Osteocitele se situează în lacune unite între ele prin canalicule
73. Alegeți afirmațiile adevărate despre formarea osului:

A. După pubertate zona de cartilaj se îngustează, iar când este incomplet osificată,
încetează creșterea în lungime a osului
B. După pubertate zona de cartilaj se îngustează, iar când este complet osificată, încetează
creșterea în lungime a osului
C. Osificarea intramembranoasă împiedică dezvoltarea oaselor plate
D. Osificarea endocondrală este specifică oaselor plate
E. Osteoblastele formează osul, osteocitele îl întreţin şi osteoclastele îl resorb
74. Despre structura histologică a osului se poate afirma că:

A. Un canal central care conține nervi și capilare sanguine este prezent doar în anumite
osteoane
B. În jurul fiecărui canal perforant se dispun concentric inelele osteonului
C. În osul compact se descriu sisteme de celule și canale interconectate denumite sisteme
haversiene
D. Osul spongios este format dintr-o rețea de travee care se întretaie
E. Trabeculele sunt structuri osoase întretăiate care constituie osul spongios
109
A. Hidroxiapatita – structură cristalină – duritatea osului
B. Osteoporoză – pierdere de calciu – rezistență crescută la fracturi
C. Aport crescut de calciu – activitate fizică – prevenirea osteoporozei
D. Osteoblastele – celule foarte active – substanțe ce dizolvă osul
E. Activitate fizică – stres mecanic – formare de os de către osteoblaste
76. Alegeți asocierile false:

A. Joncțiune dintre diafiză şi epifiză – placă epifizară – zonă inactivă de cartilaj
B. Os compact – sisteme de celule și canale interconectate – sisteme haversiene
C. Travee – inel circular – trabecul – os compact
D. Cavitate medulară – endost cu osteoblaste – endost cu osteoclaste
E. Femur – osificare intramembranoasă – os lung
77. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la osificarea intramembranoasă:

A. Este un proces de formare de țesut osos
B. Se realizează la toate tipurile de oase, exceptând oasele plate
C. Este caracteristică oaselor plate ale craniului
D. Contribuie la formarea cavității periferice a diafizei (cavitate medulară)
E. Este caracteristică oaselor membrelor, vertebrelor și oaselor craniului
78. Alegeți afirmațiile adevărate:

A. Activitatea osteoblastelor și a osteoclastelor se află de obicei într-un echilibru, controlat
hormonal
B. O serie de hormoni, exclusiv cei sexuali influențează activitatea osteoblastelor
C. Osteoporoza se instalează de regulă la persoane tinere
D. Osteoporoza este o afecțiune complexă, caracterizată prin pierderi de calciu şi prin
scăderea rezistenţei osului, care se va rupe mai uşor
E. Stresul mecanic produs de activitatea fizică stimulează formarea de țesut osos
79. Următoarele afirmații sunt false:

A. Osteoclastele sunt celule formatoare, iar osteoblastele, celule resorbante
B. Osul compact este un os dens ce prezintă osteoane la examinarea microscopică
C. Hormonii sexuali nu pot interveni asupra activității osteoblastelor și osteoclastelor
D. Remodelarea osoasă are loc doar în a șasea săptămână a dezvoltării embrionare
E. Spațiile dintre osteoane conțin lamele interstițiale (osteoane incomplete)
80. Următoarele afirmații referitoare la funcțiile oaselor sunt adevărate:

A. Osul lung prezintă un ax denumit diafiză și două capete numite epifize
B. Hematopoieza care are loc în măduva osoasă roșie reprezintă distrugerea prin liză a
celulelor sanguine
C. Osul depozitează calciu și fosfați atunci când acestea sunt în cantități suficiente în organism,
iar condiţiile permit acest lucru
D. În procesul remodelării oasele furnizează organismului calciu și fosfat, ce pot fi utilizate
în metabolismul celular
E. Oasele permit ataşarea (inserţia) muşchilor scheletici
81. Referitor la compoziția osului, este adevărat că:

A. CaCO3 se regăsește în structura hidroxiapatitei
B. Colagenul este o substanță de natură glucidică prezentă în matricea osului
C. Fibrele de colagen de natură proteică sunt răspunzătoare de flexibilitatea osului
D. În osul normal, fosfatul de calciu nu participă la constituirea hidroxiapatitei
E. Ca3(PO4)2 reprezintă o componentă importantă a hidroxiapatitei
110
82. Selectați afirmațiile adevărate:
A. Oasele scurte sunt aproximativ cubice și sunt situate în spații închise (oasele carpiene)
B. Oasele scurte servesc drept pârghie pentru mișcare (spre exemplu, ulna)
C. Vertebra este un os neregulat de formă complexă care participă la formarea
amfiartrozelor
D. Datorită formei lor complexe, oasele neregulate nu pot constitui locuri de atașare a
mușchilor
E. Servesc drept pârghii şi asigură mişcarea oasele lungi ale scheletului membrelor
83. Osificarea endocondrală are loc în:

A. Măduva galbenă
B. Placa epifizară
C. Membrana periostală
D. Cavitatea sinovială
E. Oasele lungi
84. Creșterea în lungime a osului încetează:

A. Când diafiza este complet osificată și cavitatea medulară obturată
B. Când placa epifizară este complet osificată
C. Încă din timpul dezvoltării fetale
D. Odată cu liza completă a cartilajului diafizo-epifizar
E. După pubertate, sub control hormonal
85. Selectați afirmațiile greșite despre sistemul osos:

A. Între piele și proeminenţele osoase subiacente, se întâlnesc saci închiși, cu conținut
fluid, numiți burse
B. Lichidul sinovial lubrifiază articulațiile în care se întâlnesc epifizele a două oase lungi
C. Articulația condiloidă este un tip de diartroză în care mișcarea este posibilă într-un
singur plan
D. Matricea osului nu conține fibre proteice de colagen, ci doar cristale de hidroxiapatită
E. Osul conține cristale de hidroxiapatită înglobate într-o matrice alcătuită din fibre de
colagen
86. Articulațiile aproape sau total imobile includ:

A. Sindesmoza dintre diafizele radiusului și ulnei
B. Diartrozele (la nivelul membrelor)
C. Sinartrozele (sutura dintre osul frontal și cele două oase parietale)
D. Amfiartrozele (articulația sacroiliacă)
E. Gomfoza (la locul de implantarea dintelui în alveolă)
87. Articulațiile imobile:

A. Conțin o cantitate redusă de țesut fibros sau un strat subțire de cartilaj între capetele
osoase adiacente
B. Apar între osul frontal și cele 2 oase occipitale
C. Se numesc suturi la nivelul craniului
D. Sunt locurile de implantare a dinților în alveole și se numesc gomfoze
E. Sunt sindesmozele care unesc două oase lungi (radius și ulna) printr-o membrană
cartilaginoasă
111
88. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la amfiartroze:
A. Sunt articulații cu mobilitate limitată
B. Sunt articulații dintre două capete osoase separate de o cantitate minimă de cartilaj
C. Sunt articulații dintre două capete osoase separate de o cantitate mare de cartilaj
D. Un exemplu îl reprezintă simfiza pubiană (la nivelul pelvisului)
E. Articulația sacroiliacă dintre osul sacru şi osul iliac nu este o amfiartroză
89. Diartrozele:
A. Se mai numesc articulații sinoviale
B. Au mobilitate relativ redusă sau absentă
C. Sunt alcătuite din două capete osoase cuprinse în cavitatea sinovială
D. Permit mișcări libere
E. Articulațiile cotului, umărului, ale vertebrelor și cea sacroiliacă sunt exemple de diartroze
90. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la diartroze:

A. Capetele osoase din alcătuirea lor sunt învelite de o capsulă fibroasă
B. Fluidul vâscos, aflat în cavitatea sinovială a diartrozei, se numește lichid cefalorahidian
C. Discul cartilaginos, aflat în interiorul articulației genunchiului, se numește cartilaj
articular
D. Acest tip de articulații sunt stabilizate de tendoane și ligamente
E. Sacii închiși, plini cu lichid, conținuți de unele diartroze se numesc burse
91. Se descriu următoarele tipuri de diartroze:

A. Pivotale (care asigură mişcarea de rotaţie)
B. Sferoidale (care prezintă cele mai variate mişcări dintre toate articulaţiile)
C. Semilunare (cu suprafeţe sferice)
D. Condiloide (elipsoidale)
E. Selare (care prezintă aceleaşi mişcări ca şi articulaţia condiloidă, dar mai libere)
92. Selectați asocierile greșite:

A. Articulația dintre capul humerusului și cavitatea glenoidală a scapulei – diartroză
sferoidală
B. Articulația radiocarpiană – articulație pivotală
C. Diartroza în care suprafețele articulare sunt una concavă și cealaltă convexă – articulație
selară
D. Articulația dintre atlas și axis – articulație trohleară
E. Articulația sacroilliacă – sinartroză

A. Mișcare tip balama – articulație trohleară
B. Alunecare– articulație plană
C. Mișcare în două planuri paralele unul față de celălalt– articulație elipsoidală
D. Mișcare în două planuri perpendiculare unul pe celălalt– articulație elipsoidală
E. Rotație – articulație plană
94. Sinartroza este un tip de articulație care se găsește:

A. Între diafizele radiusului și ulnei, când se numește sindesmoză
B. Între oasele plate ale craniului, când se numește sutură
C. La joncțiunea dintre radius și humerus, când se numeşte gomfoză
D. Între corpurile vertebrelor, când se numeşte disc intervertebral
E. Între oasele parietale, când se numește sutură
112
95. Sindesmoza este:
A. Articulație cu grad foarte limitat de mișcare
B. Articulație cu mișcare liberă
C. Articulație total imobilă
D. Articulație formată dintr-o membrană fibroasă care unește diafizele a două oase lungi
E. Articulaţia dintre diafiza radiusului şi cea a ulnei (diafize adiacente)

A. Amfiartroză – mobilitate limitată
B. Diartroză pivotală – între a doua și a treia vertebra cervicală
C. Gomfoză – mobilitate crescută
D. Sinartroză – alunecare, mişcare non-axială
E. Artrita – inflamație articulară
97. Selectați afirmațiile false cu privire la amfiartrozele:

A. Sunt articulații cu mobilitate relativ mare
B. Se găsesc între vertebre, și între osul sacru și osul iliac
C. Cele dintre corpurile vertebrale conțin discul intervertebral gelatinos
D. Se întâlnesc exclusiv între oasele pelvisului
E. Prezintă o cantitate mare de cartilaj care separă cele două capete osoase adiacente

A. Simfiza pubiană – sindesmoză
B. Articulația parieto-ocipitală – sutură
C. Articulația cotului – diartroză trohleară
D. Articulație plană – mișcare non-axială
E. Diartroză sferoidală – articulația genunchiului
99. Despre articulația genunchiului se poate afirma că:

A. Este o diartroză selară
B. Prezintă capsulă fibroasă și membrană sinovială, fiind articulaţie sinovială
C. Nu prezintă meniscuri, ci doar discuri intervertebrale
D. Prezintă două discuri cartilaginoase semilunare (meniscurile)
E. Se realizează între femur și tibie
100. O articulație trohleară se găsește la nivelul:

A. Coloanei vertebrale (la nivel cervical)
B. Joncțiunii dintre atlas și axis (primele două vertebre cervicale)
C. Cotului (între humerus şi ulnă)
D. Genunchiului (între femur şi tibie)
E. Umărului (între scapulă şi humerus)
101. Care dintre afirmațiile de mai jos se referă la diartroze:

A. Sunt articulații cu mobilitate limitată
B. Se mai numesc articulații sinoviale
C. Prezintă o membrană sinovială care tapetează suprafața externă a capsulei fibroase
D. Unele diartroze pot conține burse
E. Articulația selară este o diartroză
113
102. Selectați afirmațiile false despre articulații:
A. Articulațiile care permit mișcări libere se numesc sinartroze
B. Articulația dintre osul frontal și oasele parietale se numește sutură
C. Diafizele a două oase lungi adiacente sunt unite printr-o membrană fibroasă în sindesmoză
D. Articulația denumită gomfoză se realizează între procesele articulare ale vertebrelor
E. Simfiza pubiană este un exemplu de sindesmoză
103. Următoarele afirmații referitoare la articulații sunt adevărate:

A. Sunt organe de legătură între oase și mușchi
B. Termenul de articulație definește conexiunea dintre două sau mai multe oase
C. Un criteriu de clasificare al lor este gradul de mișcare pe care îl permit
D. Termenul de articulație definește interconexiunea dintre mușchi și ligamente
E. Termenul de articulație definește interconexiunea dintre mușchi și tendoane
104. Despre articulații sunt adevărate următoarele:

A. Reprezintă conexiuni între două sau mai multe oase
B. Sunt studiate de către ramura anatomiei denumită miologie
C. Sunt studiate de către ramura anatomiei denumită artrologie
D. Se clasifică după gradul de mișcare pe care îl permit
E. Toate tipurile de articulații prezintă mișcări sub acțiunea mușchilor scheletici și a
muşchilor netezi
105. Selectați afirmațiile false referitoare la oase și articulații:

A. Articulația dintre primele două vertebre cervicale, este o articulație trohleară
B. Diartrozele sunt articulații imobile și care prezintă capsulă fibroasă
C. Amfiartrozele sunt articulații cu mobilitate limitată
D. Gomfoza este o articulație imobilă aflată la locul de implantare al dintelui în alveolă
E. Formarea osului se numește osificare și este de trei tipuri, intramembranoasă,
intracondrală și exocondrală
106. În funcție de gradul de mișcare pe care îl permit, articulațiile se clasifică astfel:

A. Sinartroze, articulații aproape sau total imobile, incluzând suturile craniene
B. Sinartroze, articulații aproape sau total imobile, reprezentate exclusiv de articulațiile
interfalangiene
C. Diartroze, articulații care permit mișcarea în jurul unei singure axe (articulația selară)
D. Diartroze, articulația genunchiului (între femur şi tibie)
E. Diartroze, articulația cotului (între humerus şi ulnă)
107. Selectați afirmațiile false privind articulațiile:

A. Sindesmoza nu este o diartroză
B. Articulația trohleară se întâlneşte la nivelul cotului și genunchiului
C. Articulația condiloidă permite mișcări de rotație
D. Diartrozele nu permit mișcări libere
E. Suprafețele osoase nu se ating într-o articulație sinovială

A. Capetele osoase într-o sinartroză sunt separate de o cantitate mare de țesut fibros
B. Suturile craniene (de exemplu, între oasele parietale) sunt exemple de sinartroze
C. Gomfoza reprezintă locul de implantare a dintelui în alveolă
D. Sindesmoza este un tip de amfiartroză
E. Amfiartrozele sunt articulații care prezintă mobilitate limitată
114
109. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la articulații:
A. Diartrozele sunt articulații sinoviale cu mobilitate redusă
B. Se pot clasifica, în funcție de mobilitate, în sinartroze, amfiartroze și diartroze
C. Suturile craniene aparțin sinartrozelor, la fel ca gomfoza
D. Diartrozele sunt articulații imobile
E. Discurile intervertebrale sunt amfiartroze
110. După gradul de mobilitate, articulațiile pot fi:

A. Sinartroze – articulații aproape sau total imobile
B. Sinartroze – articulații cu mobilitate nelimitată
C. Amfiartroze – articulații cu mobilitate limitată
D. Amfiartroze – articulații care permit mișcări libere
E. Diartroze – articulații care permit mișcări libere
111. După gradul de mobilitate, articulațiile se împart în:

A. Sinartroze, articulații imobile, fără cavitate articulară
B. Sinartroze, articulațiile dintre osul frontal și osul occipital
C. Amfiartroze, articulații cu mobilitate limitată
D. Amfiartroze, articulații fixe sau imobile
E. Diartroze, articulații care permit mișcări variate (rotație, alunecare)

A. Articulațiile imobile se numesc diartroze
B. Articulațiile sinoviale prezintă cel mai ridicat grad de mobilitate
C. Simfiza pubiană este o amfiartroză
D. Gomfoza este o sinartroză
E. Articulațiile sinoviale se mai numesc și amfiartroze

A. Articulația sferoidală permite cele mai variate mișcări
B. Sunt articulații sferoidale articulația șoldului și a umărului
C. Este articulație sferoidală articulația șoldului, nu și a umărului
D. Articulațiile interfalangiene sunt articulații selare
E. Articulațiile plane permit mișcări de alunecare și răsucire
114. Selectați enunțurile false dintre cele de mai jos:

A. Sinartrozele aflate la nivelul diafizelor se mai numesc suturi
B. Diartrozele sunt articulații mobile, denumite și articulații sinoviale
C. Diartrozele prezintă două capete osoase adiacente, separate de o cantitate mare de
cartilaj
D. Discurile intervertebrale absorb șocurile la nivelul sinatrozelor
E. Amfiatrozele au o mobilitate limitată (un exemplu este articulaţia scro-iliacă)
115. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la articulații:

A. Sunt studiate în cadrul artrologiei, o ramură a anatomiei
B. Există trei tipuri de articulații: sinartroze, amfiatroze și gomfoze
C. Diartroza este denumită și articulație sinovială
D. Amfiatrozele se găsesc între cele două oase pubiene ale pelvisului
E. Sunt exemple de sinartroze gomfoza și sindesmoza
115
116. Selectați afirmațiile false referitoare la articulații:
A. Sinartrozele sunt articulații aproape sau total imobile
B. Sinartrozele mai sunt numite și articulații sinoviale
C. Amfiartrozele mai sunt numite și articulații sinoviale
D. Lichidul sinovial secretat de membrana sinovială are rol lubrifiant
E. În anumite cazuri mișcările permise de o diartroză sunt foarte ample
117. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sinartroze:

A. Nu prezintă cavitate articulară
B. Sunt articulații imobile (aproape sau total)
C. Sunt articulații mobile (cu diferite grade de mobilitate)
D. Țesutul fibros dintre cele două capete osoase adiacente, care se articulează, este în
cantitate redusă
E. Posedă cavitate articulară şi membrană sinovială
118. Sinartrozele sunt:
A. Articulații aproape sau total imobile (uneori separate printr-un strat subţire de cartilaj)
B. Prezente la locul de implantare a dintelui în areolă
C. Articulații ce permit mișcări libere, uneori foarte ample
D. Compuse din două capete osoase adiacente separate de o cantitate redusă de țesut fibros
E. Alcătuite din două capete osoase cuprinse într-o cavitate denumită cavitate sinovială
119. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la sinartroze:

A. Sunt articulații aproape sau total mobile
B. Se găsesc în structura craniului şi se numesc suturi
C. Sindesmoza apare la locul de implantare a dintelui în alveolă
D. Apar între osul frontal și cele două oase parietale
E. Sunt întâlnite între vertebre și la simfiza pubiană
120. Despre amfiartroze se poate afirma că:

A. Articulația dintre vertebre este o amfiartoză
B. Lichidul sinovial este un element specific amfiartrozelor
C. Sunt reprezentate de discurile intervertebrale, care absorb șocurile
D. Sunt articulații cu grad ridicat de mobilitate
E. Sunt prezente între vertebre, unde cartilajul are forma unui disc şi egalizează presiunea
dintre oasele adiacente în timpul mişcărilor
121. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la amfiartroze:

A. Sunt articulații cu o mobilitate limitată, prezente în corpul uman în două locuri
importante (între vertebre şi între oasele pubiene)
B. O amfiartroză constă din două capete osoase adiacente, separate de o cantitate mică de
cartilaj
C. Suturile craniene sunt un exemplu de amfiartroză
D. Amfiartroza dintre oasele pubiene se numește simfiza pubiană
E. Articulația sacroiliacă, dintre osul sacru și osul pubian, este un exemplu de amfiartroză
122. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la discurile intervertebrale:

A. Sunt compuse dintr-un fibrocartilaj înconjurat de un miez gelatinos
B. Sunt compuse dintr-un fibrocartilaj care înconjoară un miez gelatinos
C. Datorită flexibilității lor discrete, permit o mișcare limitată, precum cea de aplecare
înspre anterior
D. Datorită inflexibilității lor, nu permit mișcări de aplecare în lateral
E. Datorită structurii lor fibrocartilaginoase, discurile nu absorb șocurile
116
123. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la mișcările articulare:
A. Au loc sub acțiunea mușchilor scheletici, care se inseră pe oasele ce se articulează
B. Flexia este definită ca mişcarea de reducere a unghiului dintre două oase în articulație
C. Nu include mișcările rotative
D. Protracția și retracția reprezintă două mișcări opuse
E. Nu sunt influențate de tracțiunea mușchilor asupra părții mobile a articulației
124. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la diartroze:

A. Sunt clasificate în funcție de componentele lor, dar nu și de tipul de mișcare pe care îl
permit
B. Sunt clasificate în funcție de componentele lor și de tipul de mișcare pe care îl permit
C. Includ articulațiile trohleare sau în formă de scripete
D. Nu includ articulația sacroiliacă
E. Sunt articulații sinoviale (datorită cavităţii omonime)
125. Despre articulația sferoidală este adevărat că:

A. O suprafață cu forma de scripete se articulează cu o suprafață concavă
B. Se formează prin articularea unui capăt osos rotund cu o suprafaţă concavă
C. Prezintă cele mai variate şi cele mai libere mișcări dintre toate articulațiile
D. Permite doar mișcări în două planuri perpendiculare unul pe celălalt
E. Include articulația umărului unde capul humerusului se articulează cu fosa glenoidă
126. Alegeți afirmațiile false privind diartrozele:

A. Diartroza trohleară permite mișcări în mai multe planuri
B. Diartroza selară se mai numește și diartroză elipsoidală
C. Diartrozele plane permit mișcări de alunecare (non-axiale)
D. Diartroza sferoidală permite cele mai variate mișcări
E. Diartroza condiloidă nu include articulația dintre radius și oasele carpiene
127. Despre diartroze sunt adevărate următoarele:

A. Se mai numesc și articulații sinoviale
B. Au grad limitat de mobilitate, fiind denumite şi simfize
C. Se clasifică după forma suprafețelor nearticulare și elementele componente
D. Capetele osoase sunt învelite de o capsulă fibroasă, în interiorul căreia se află cavitatea
sinovială
E. Membrana sinovială secretă lichid interstițial, cu compoziţie predominant glucidică
128. Despre diartroze se poate afirma:

A. Includ articulația genunchiului, a cărei cavitate articulară este divizată de meniscuri
B. Articulația dintre atlas și axis este sferoidală și permite mișcări de rotație
C. Articulația condiloidă (elipsoidală) este descrisă la nivelul umărului
D. Articulația selară include articulația dintre primul metacarpian și osul trapez
E. Diartrozele sunt reprezentate de gomfoze, sindesmoze și simfize
129. Alegeți afirmațiile adevărate privitoare la diferitele tipuri de articulații:

A. Amfiartrozele sunt articulații pe deplin mobile
B. Diartrozele se mai numesc și articulații biaxiale atunci când au suprafețe în formă de
scripete
C. Diartroza selară permite doar o mișcare de tip balama
D. Articulația sacroiliacă este o amfiartroză
E. Gomfoza și sindesmoza sunt sinartroze
117
130. În funcție de componentele lor și tipurile de mișcare pe care le permit,
diartrozele se împart în:
A. Diartroze trohleare – suprafața în formă de scripete articulată cu o suprafață convexă
B. Diartroze condiloide – condil de formă ovală, articulat cu o cavitate eliptică
C. Diartroze plane, care permit mișcări de răsucire sau de alunecare
D. Diartroze sferoidale – gamă limitată de mișcări – articulația dintre capul humerusului și
cavitatea glenoidală a scapulei
E. Diartroze pivotale – mișcări de rotație – articulația dintre atlas și axis
131. Alegeți asocierea falsă cu privire la tipurile de diartroze:

A. Articulația trohleară – cotul, genunchiul, articulațiile interfalangiene
B. Articulația sferoidală – articulația dintre axis și atlas
C. Articulația selară – articulația degetului mare de la mână, cea dintre primul metacarpian
și osul trapez
D. Articulația condiloidă – încheietura mâinii
E. Articulația plană – între unele oase carpiene
132. Alegeți asocierea corectă:

A. Diartroze – simfiza pubiană
B. Gomfoza – articulația umărului
C. Articulația elipsoidală – articulația dintre axis și atlas
D. Articulația condiloidă – încheietura mâinii
E. Articulația pivotală – între unele oase carpiene

A. În majoritatea cazurilor, un capăt al mușchiului scheletic este atașat de o parte fixă a
unei articulații, iar celălalt, de partea ei mobilă, opusă
B. În foarte puține cazuri, un capăt al mușchiului este atașat de o parte fixă a unei
articulații, iar celălalt de partea ei mobilă, opusă
C. Sunt articulații semimobile, amfiartrozele (articulațiile dintre vertebre)
D. Abducția și adducția unui membru sunt mișcări care se raportează la linia mediană a
corpului
E. Mișcările de la nivelul sinartrozelor au loc sub acțiunea mușchilor scheletici
134. Elementele componente ale unei articulații sinoviale sunt:

A. Tendoanele articulare
B. Capsula fibroasă
C. Cavitatea sinovială
D. Membrana tectoria
E. Membrană sinovială
135. Despre suprafețele osoase care participă la formarea unei articulații sinoviale
sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Nu sunt conectate una de cealaltă
B. Între două suprafețe osoase plane se realizează o diartroză ce permite alunecarea
C. La nivelul genunchiului, între suprafețele articulare sunt interpuse trei discuri
cartilaginoase (meniscurile)
D. La nivelul genunchiului, între suprafețele articulare sunt interpuse două discuri
cartilaginoase, denumite meniscuri
E. Într-o articulație trohleară, o suprafață arcuită se rotește în jurul unui pivot
118
136. Despre componentele unei articulații sinoviale, sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Capsula fibroasă învelește capetele osoase adiacente
B. Cavitatea sinovială este spațiul din exteriorul capsulei fibroase
C. Articulațiile sunt destabilizate de ligamente și de mușchii atașați oaselor
D. Lichidul sinovial secretat de membrana sinovială are rol de lubrifiant
E. Capsula fibroasă articulară se organizează în anumite articulaţii sub formă de fascicule
groase – ligamentele
137. Despre amfiartroze nu se poate afirma că:

A. Sunt articulații mobile, care permit mișcări libere
B. Sunt articulații cu o mobilitate limitată
C. Extremitățile osoase adiacente sunt separate printr-o mare cantitate de țesut cartilaginos
D. Simfiza pubiană nu aparține acestei categorii de articulații
E. Amfiartroza sacroiliacă se constituie între osul coxal și cele 4-5 vertebre coccigiene
138. Alegeți afirmația falsă dintre cele de mai jos:

A. Amfiartroza dintre oasele pubiene se numește simfiză pubiană
B. Articulația sacroiliacă este o amfiartroză
C. Discurile intervertebrale sunt constituite dintr-o zonă externă, gelatinoasă și un miez
intern, fibrocartilaginos
D. Discurile intervertebrale prezintă o discretă flexibilitate
E. Gomfoza este o sinartroză
139. Alegeți răspunsurile incorecte dintre cele de mai jos:

A. Diartrozele sunt articulații cu grad mare de mobilitate (permit mișcări libere)
B. Discurile intervertebrale prezintă un miez gelatinos și o porțiune periferică osoasă
compactă
C. Amfiartroza dintre oasele iliace se numește simfiză pubiană
D. Articulația cotului este o articulație realizată între extremitățile distale ale humerusului
și ulnei
E. La nivelul genunchiului există două discuri cartilaginoase semilunare, numite meniscuri
140. Despre articulații se poate afirma că:

A. Sinartrozele pot fi total sau aproape imobile
B. Amfiartrozele permit mișcări cu un mare grad de libertate, fiind articulații cu mobilitate
crescută
C. Între osul sacru (care aparţine scheletului membrului inferior) și osul iliac (care aparţine
scheletului axial) se stabilește o articulație de tip amfiartroză
D. Diartrozele sunt cele mai mobile articulații
E. Lichidul sinovial este vâscos și are rol lubrifiant
141. Despre sinartroze putem afirma că:

A. Se întâlnesc la nivelul cutiei craniene cu excepția suturii dintre frontal și parietale
B. Nu sunt articulații mobile
C. Sindesmoza apare între diafizele a două oase lungi adiacente (radius și ulnă), unite
printr-o membrană interosoasă
D. Includ sutura dintre oasele parietale (posterior) și osul occipital (anterior)
E. În anumite cazuri, oasele care le compun sunt separate de un strat subțire de cartilaj
119
142. Dintre elementele componente ale unei diartroze fac parte:
A. Suprafețele nearticulare ale oaselor, acoperite de endost
B. Suprafețele articulare ale oaselor, acoperite de cartilaje articulare
C. O capsulă osoasă, întărită de ligamente fibroase
D. Membrana sinovială, care nu acoperă suprafețele articulare ale oaselor
E. Meniscurile, în cazul articulației genunchiului
143. Despre mișcările de la nivelul diartrozelor este adevărat că:

A. Rotația reprezintă mișcarea unei părți a corpului în jurul unei axe
B. Rotația medială reprezintă rotația către linia mediană a corpului
C. Abducția și adducția sunt mișcări de îndepărtare/apropiere a unei părți a corpului sau a
unui membru față de linia mediană
D. Eversia reprezintă rotirea tălpii piciorului spre interior
E. Flexia reprezintă mişcarea de mărire a unghiului dintre două oase în articulație
144. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la mișcările articulare:

A. Îndepărtarea unei părți a corpului sau a unui membru de linia mediană se numește
adducție
B. Mișcarea articulară prin care se reduce unghiul dintre două oase se numește flexie
C. Apropierea unei părți a corpului sau a unui membru de linia mediană se numește
abducție
D. Întoarcerea capului dintr-o parte în alta este o mișcare de rotație
E. Rotaţia poate fi medială sau laterală
145. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mișcările articulare:

A. Flexia genunchiului se referă la întinderea acestei articulații, iar extensia are ca rezultat
îndoirea acesteia
B. Flexia se referă la îndoirea unei articulații (flexia genunchiului), iar extensia are ca
rezultat întinderea respectivei articulații
C. Atunci când se exprimă o negație, întoarcerea capului dintr-o parte în alta este un
exemplu de retracție
D. Ridicarea brațului până la orizontală este un exemplu de abducție
E. Coborârea brațului până la orizontală este un exemplu de abducție

A. Mișcarea articulară prin care se micșorează unghiul dintre două oase se numește flexie
B. Mișcarea articulară prin care se micșorează unghiul dintre două oase se numește
pronație
C. Mișcarea de coborâre a umerilor se numește depresie
D. Adducția și retracția sunt mișcări ce se desfășoară în sens opus
E. În diartroza trohleară este permisă mișcarea în jurul unei singure axe
147. Îndepărtarea unui membru față de linia mediană, urmată de revenirea acestuia
în poziția inițială, reprezintă două mișcări denumite:
A. Pronație și supinație
B. Elevare și depresie
C. Abducție și adducție
D. Flexie și extensie
E. Abducție și extensie
120
148. Pronația este o mișcare articulară care:
A. Constă în rotația antebrațului, astfel încât palma să priveasacă spre posterior
B. Orientează palma spre anterior prin rotația brațului
C. Este o formă specială de rotație
D. Denumită şi protracţie, reprezintă mişcarea spre înainte a palmei
E. Prin rotația antebrațului, orientează palma în poziția opusă celei anatomice (înspre posterior)

A. Extensie – micșorarea unghiului dintre două oase
B. Protracție – opusă retracției
C. Eversie – talpa piciorului spre exterior
D. Abducție – îndepărtarea unei părți a corpului sau a unui membru) de linia mediană
E. Pronație – similară cu supinația
150. Următoarele afirmații despre mișcările într-o articulație sinovială sunt adevărate:
A. Flexia/extensia reprezintă mişcările de micşorare/mărire a unghiului dintre două oase în
articulaţie
B. Pentru articulația genunchiului, flexia înseamnă îndoirea articulației, iar extensia,
întinderea acesteia
C. Flexia/extensia reprezintă mișcări ce nu modifică unghiul dintre două oase în articulație
D. Adducția/abducția reprezintă mișcările de apropiere/îndepărtare a unui membru față de
axul median al corpului
E. Mișcarea de pronație este mișcarea de rotație a mâinii, cu palma privind spre superior

A. Abducția reprezintă îndepărtarea unui membru față de linia mediană a corpului
B. Abducția, denumită și protracție, reprezintă ridicarea pe verticală a brațului
C. Adducția este rotația unui membru față de linia mediană a corpului
D. În supinație, palma ajunge în poziție anatomică privind spre anterior
E. Un exemplu de elevație poate fi ridicarea umerilor

A. Sinartroză – sutura dintre parietal și temporal – articulație imobilă
B. Sincondroză – sinartroza dintre humerus şi radius
C. Formarea osului lung prin osificare endocondrală – osteoporoză
D. Osteoblast – celulă formatoare, osteoclast – celulă resorbantă
E. Os spongios – lamelar– osteoane
153. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la articulațiile membrului inferior:

A. Articulația dintre femur și acetabul este un exemplu de articulație trohleară
B. Articulația dintre femur și acetabul este un exemplu de articulație sferoidală
C. Simfiza pubiană este o amfiartroză, prezentă la nivelul bazinului (pelvisului osos)
D. Articulația selară se realizează între oasele tarsiene și cele metacarpiene
E. Meniscurile au formă semilunară și sunt în număr de două pentru fiecare genunchi
154. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la articulațiile membrului superior:

A. Articulațiile interfalangiene reprezintă un tip de diartroză trohleară
B. Între humerus și ulnă se realizează un tip special de sinartroză denumită sindesmoză
C. Între primul metacarpian și osul trapez se realizează amfiartroza selară
D. Între primul metacarpian și osul trapez se realizează o diartroză selară
E. Articulația cotului se realizează exclusiv între radius și humerus
121
155. Care dintre informațiile de mai jos sunt corecte:
A. Articulația dintre capul humerusului și cavitatea glenoidală a scapulei nu este o
amfiartroză
B. O diartroză ce permite rotația se numește trohleară
C. Între procesele articulare ale vertebrelor se realizează articulații de tip sinartroză
D. Între procesele articulare ale vertebrelor, ca şi între anumite oase carpiene sau tarsiene,
se realizează articulații sinoviale
E. Articulația în formă de scripete este o diartroză elipsoidală
122
CAPITOLUL 5  Sistemul muscular
1. Despre țesutul muscular se poate afirma că:

A. Este unul dintre cele patru țesuturi de bază ale organismului (alături de epitelial,
cartilaginos și fibros)
B. Este unul dintre cele patru țesuturi de bază ale organismului (alături de epitelial,
conjunctiv și nervos)
C. Are ca unitate structurală sarcomerul (pentru fibra musculară netedă)
D. Are ca unitate structurală celula musculară, denumită și fibră musculară
E. Termenii celulă musculară și fibră musculară sunt considerați opuși în cadrul științelor
anatomice
2. Țesutul muscular va forma:

A. Mușchii striați scheletici
B. Organele care asigură mișcările corpului
C. Organele care împiedică deplasarea segmentelor corpului, dar asigură deplasarea
corpului ca întreg
D. Oase care dau inserție mușchilor
E. Articulații care mobilizează oasele și mușchii
3. Despre tipurile de mușchi care formează sistemul muscular se poate afirma că sunt:
A. Mușchi striați (scheletici), aflați sub control involuntar
B. Mușchi striați (scheletici), aflați sub control voluntar
C. Mușchi netezi care efectuează contracții spontane, involuntare
D. Mușchi viscerali care efectuează contracții voluntare
E. Miocard (mușchiul inimii) care efectuează contracții involuntare, ritmice
4. Mușchiul striat scheletic prezintă:

A. La exterior perimisium
B. Fibre musculare netede grupate în fascicule
C. Perimisium care învelește fasciculele de fibre musculare
D. Fibre musculare striate învelite individual în endomisium
E. Fascia mușchiului, care îl învelește la exterior
5. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la țesutul muscular:

A. Este unul dintre cele patru țesuturi de bază ale organismului (epitelial, conjunctiv,
glandular și muscular)
B. Intră în constituția mușchilor striați scheletici, striat cardiac (miocard), nestriați (netezi)
C. Mușchii striați scheletici și mușchii netezi au inervație voluntară, în timp ce miocardul
are inervație involuntară
D. Miocardul prezintă discuri intercalare cu joncțiuni de tip gap
E. Țesutul muscular striat scheletic prezintă o contracție lentă dar de durată
6. Alegeți asocierile corecte referitoare la cele trei tipuri de țesut muscular:

A. Țesut striat scheletic – vase sanguine, unele ducte – peretele inimii
B. Nuclei multipli – țesut striat scheletic – miocard
C. Nucleu unic situat central – țesut muscular neted, miocard
D. Sarcomere prezente – țesut muscular striat scheletic – țesut muscular cardiac
E. Discuri intercalare – țesut muscular neted
123
7. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la structura și funcția mușchiului striat
scheletic:
A. O caracteristică de bază a mușchiului striat scheletic este capacitatea lui de a exercita
forță asupra oaselor
B. Fibrele sale musculare se contractă printr-un mecanism pasiv și se relaxează printr-un
mecanism activ
C. Se numesc antagoniști acei mușchi care în timpul locomoției realizează mișcări ale
părților corpului în aceeași direcție
D. Termenul de gaster definește corpul mușchiului (porțiunea care conține fibrele musculare)
E. Este învelit la exterior în întregime de țesut conjunctiv denumit epimisium și de fascie
8. Despre mușchiul striat scheletic nu este adevărat că:

A. Este învelit de straturi de țesut conjunctiv endomisium, perimisium, epimisium, fascie
B. Fiecare fibră musculară conține un set de 4-20 de miofibrile
C. Sarcoplasma conține un mare număr de mitocondrii ce furnizează ARN (acid
ribonucleic) ca sursă de energie pentru contracția miofibrilelor
D. Zona în care filamentele de actină din două sarcomere adiacente se întrepătrund se
numește linia Z
E. În structura sarcomerului se găseesc filamentele groase formate din actomiozină și
filamente subțiri formate doar din miozină
9. Alegeți afirmația falsă despre mușchiul striat scheletic:

A. Linia Z împarte în două jumătăți egale o bandă largă, clară, numită banda I
B. Banda A este împărțită în două jumătăți egale de o zonă H, ce conține doar filamente de
actină, fără filamente de miozină
C. Un mușchi se relaxează când nu mai există impulsuri nervoase care să-l stimuleze în
vederea contracției
D. Mușchiul roșu are și denumirea de mușchi oxidativ datorită rezervei de oxigen stocată
în mioglobină
E. Mușchiul glicolitic sau mușchiul alb conține mioglobină puțină sau nu o conține deloc,
ca urmare prezintă rapid oboseală musculară cu acumulare de acid lactic
10. Alegeți afirmațiile false:

A. Pentru că are o formă alungită și terminații ramificate, celula musculară reprezintă
unitatea structurală a țesutului muscular scheletic
B. Țesutul muscular, similar celorlalte țesuturi, prezintă capacitatea de a se contracta
C. Prin capacitatea de a efectua lucru mecanic, țesutul muscular se distinge de celelalte
țesuturi de bază ale organismului
D. Pe oase se inseră mușchi striați, exceptând mușchii scheletici
E. În componența vaselor de sânge se regăsește țesutul muscular neted
11. Alegeți afirmațiile care descriu corect deosebiri între mușchiul striat scheletic și
mușchiul cardiac:
A. Au localizare diferită, mușchiul striat scheletic fiind inserat la nivelul oaselor
B. Au localizare diferită, mușchiul cardiac fiind situat și în pereții vaselor de sânge ale inimii
C. Fibra musculară striată scheletică este multinucleată, spre deosebire de cea cardiacă,
care prezenta un singur nucleu
D. Mușchiul striat scheletic prezintă o viteză de contracție mult mai lentă decât mușchiul
cardiac
E. Mușchiul striat scheletic prezintă o viteză de contracție mult mai rapidă decât mușchiul
cardiac
124
12. Despre forma fibrelor în diferitele tipuri de mușchi se poate afirma că:
A. Este alungită, cilindrică cu capete ascuțite în mușchiul striat scheletic
B. Este alungită, cilindrică cu capete rotunjite în mușchiul striat scheletic
C. Este cilindrică, ramificată în mușchiul neted
D. Este alungită cu capetele subțiate în mușchiul striat scheletic
E. Este fusiformă cu capete ascuțite în mușchiul neted
13. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la țesutul muscular:

A. Este unul dintre cele 4 țesuturi de bază ale organismului
B. Are capacitatea de a se contracta
C. Are capacitatea de a efectua lucru mecanic
D. Unitatea structurală a țesutului muscular este celula (fibra) musculară
E. Celula musculară are forma cubică sau cilindrică, fiind denumită și fibră musculară
14. Despre mușchiul striat scheletic putem afirma că:

A. Fiecare celulă musculară este în realitate un set de zeci sau sute de celule fuzionate
B. Toate celulele musculare sunt scurte și ramificate
C. Celulele sunt denumite în mod curent în anatomie fibre musculare
D. Mușchii striați sunt atașați scheletului
E. Se contractă involuntar
15. Despre mușchiul neted putem afirma următoarele:

A. Poate fi unitar și multiunitar
B. Fibrele mușchiului neted unitar se contractă ritmic ca o unitate, fiind unite prin joncțiuni
de tip „gap”
C. Fibrele mușchiului neted multiunitar acționează în strânsă dependență una de cealaltă
D. Fibra musculară netedă primește impulsuri nervoase de la componenta vegetativă a
sistemului nervos
E. Conține filamente intermediare, contractile, atașate corpilor denși din întreaga celulă
16. Despre mușchiul cardiac sunt corecte următoarele afirmații:

A. Primește, prin ramuri ale sistemului nervos vegetativ, impulsuri care pot modifica
contracțiile generate de celulele sistemului excitoconductor
B. Nu se află sub control nervos voluntar, inițierea și distribuirea impulsurilor nervoase
fiind realizate de către un țesut specializat, țesutul excitoconductor
C. Prezintă fibre musculare alungite și întotdeauna neramificate
D. Aspectul său microscopic este striat
E. Prezintă discuri intercalare, comune tuturor tipurilor de țesut muscular
17. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mușchiul striat scheletic:

A. Prezintă sarcoplasmă și sarcolemă iar aspectul striat se datorează absenței sarcomerelor
B. Ca aranjament al tubilor, prezintă doi tubi/sarcomer, localizați la nivelul joncțiunilor A-I
C. Este controlat de sistemul nervos somatic și are o durată a potențialului de acțiune de
150-300 milisecunde
D. Este controlat de sistemul nervos somatic și are o durată a potențialului de acțiune de 1-
2 milisecunde
E. Prezintă discuri intercalare, cu joncțiuni de tip „gap” și desmozomi
125
18. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos pe cele care prezintă caracteristici ale
mușchiului neted (nestriat):
A. Intră în componența tractului gastrointestinal, dar nu și a tractului respirator
B. Prezintă joncțiuni de tip „gap”, care reprezintă conexiuni speciale la nivelul discurilor
intercalare
C. Este supus unui control involuntar, având inervație vegetativă (autonomă)
D. Capetele fibrelor musculare netede sunt ascuțite și nucleul este unic
E. Prezintă o capacitate mai mare de a rămâne contractat, față de mușchiul striat scheletic
19. Care dintre asocierile de mai jos privind fibra musculară cardiacă sunt false?
A. Control voluntar – fibre cilindrice ramificate – nucleu situat central
B. Viteză intermediară de contracție – uninucleată – control involuntar
C. Formă alungită – localizare pericardică – prezentă în peretele inimii
D. Striații prezente – discuri intercalare – joncțiuni de tip „gap”
E. Prezență de actină și miozină – discuri intercalare – absența sarcomerelor
20. Care dintre afirmațiile de mai jos privind fibra musculară striată scheletică sunt
adevărate?
A. Prezintă mai mulți nuclei situați periferic, spre deosebire de fibra musculară netedă uninucleată
B. Prezintă unul sau doi nuclei situați central, la fel ca fibra musculară cardiacă
C. Se prezintă în realitate ca un set de zeci sau sute de celule nefuzionate
D. Prezintă cea mai rapidă viteză de contracție dar cea mai mică capacitate de a rămâne
contractată în raport cu țesuturile musculare nestriat și cardiac
E. Prezintă o capacitate mai mare de a rămâne contractată, comparativ cu cea a fibrei
musculare netede
21. Care dintre răspunsurile de mai jos caracterizează mușchiul cardiac?

A. Se găsește în structura vaselor de sânge ale inimii (vasele coronare)
B. Se găsește doar în structura inimii (a peretelui acesteia)
C. Fibrele sale (adesea ramificate) formează o adevărată rețea cu cele învecinate
D. Discurile intercalare leagă strâns porțiunile centrale ale fibrelor miocardice
E. Capetele celulelor cardiace sunt strâns legate unul de celălalt prin intermediul discurilor
intercalare, ceea ce facilitează propagarea contracției de la o celulă la alta
22. Despre mușchiul cardiac sunt adevărate următoarele:

A. Din punct de vedere fiziologic și biochimic este asemănător mușchiului striat visceral
B. Este asemănător din punct de vedere biochimic mușchiului striat scheletic
C. Spre deosebire de mușchiul striat scheletic, are fibrele mai scurte, ramificate și
interconectate
D. Are nevoie de mai puțină energie decât mușchiul neted deoarece activitatea inimii este
mai puțin intensă decât a acestuia
E. Prezintă desmozomi și joncțiuni de tip gap la nivelul discurilor intercalare
23. Care dintre afirmațiile referitoare la țesutul muscular neted sunt adevărate:
A. Celulele lui se mai numesc fibre sau discuri intercalare
B. Prezintă celule dispuse în straturi în peretele intestinului subțire și al unor ducte
C. Este capabil de contracții lente, dar susținute, care permit unor organe ca rectul sau
vezica urinară să-și elimine conținutul
D. Pentru că se află sub control voluntar, va prezenta reacții proprii adaptate diverselor
condiții în mod conștient
E. Fibrele musculare sunt înconjurate de țesut conjunctiv și unite prin fibre de elastină și
colagen
126
24. Despre structura fibrei musculare netede nu se poate afirma că:
A. Citoplasma fibrei musculare netede prezintă filamente de actină aflate în raport de 1:2
cu cele de miozină
B. Sunt prezente în citoplasmă miozina și actina, iar calmodulina înlocuiește troponina din
fibrele musculare striate
C. Prezintă corpi denși (echivalenți ai liniei Z din mușchiul scheletic) distribuiți în întreaga
celulă
D. Filamentele intermediare necontractile formează un citoschelet slab, atașat corpilor
denși
E. Raportul dintre filamentele de miozină și cele de actină este de 1:16 (spre deosebire de
cel din fibra musculară striată scheletică, cu valoarea de 1:2)
25. Despre mușchiul neted se poate afirma că:

A. În citoplasma fibrelor sale se găsesc numeroase filamente de actină și de miozină,
organizate în structuri asemănătoare miofibrilelor
B. Atunci când se găsește în peretele uterului sau al rectului, contracțiile sale permit
eliminarea conținutului acestor organe
C. Prezintă joncțiuni neuromusculare bine structurate
D. Prezintă joncțiuni difuze la nivelul cărora se eliberează neurotransmițătorii
E. Poate fi clasificat în mușchi neted multiunitar și pluriunitar
26. Despre fibrele musculare se poate afirma că:

A. Anumite fibre musculare netede sunt reactive la hormoni (oxitocina determină
contracția fibrelor musculare uterine în timpul parturiției)
B. Fibrele musculare cardiace nu sunt niciodată ramificate, ci au capetele ascuțite
C. Durata potențialului de acțiune este de 1-2 milisecunde în fibrele mușchiului scheletic
D. Atât fibrele musculare cardiace, cât și cele scheletice prezintă aspect microscopic striat,
datorită sarcomerelor cu dispoziție repetitivă
E. Fibrele mușchiului neted multiunitar prezintă foarte multe joncțiuni de tip „gap”
27. Care dintre afirmațiile de mai jos caracterizează structura fibrei musculare striate
scheletice?
A. Fiecare fibră conține 4-20 miofibrile, cu diametru de peste 100µ
B. Fiecare fibră conține 4-20 de filamente filiforme cu lungime de până la 100µ
C. Citoplasma fibrei musculare striate se numește sarcoplasmă și conține un număr redus
de mitocodrii
D. Miofibrilele sunt organizate de-a lungul axului lor longitudinal în sarcomere
E. Distribuția repetitivă a sarcomerelor conferă aspectul striat caracteristic
28. Despre mușchiul striat scheletic sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Fiecare fibră musculară este învelită de un strat de țesut conjunctiv-perimisium
B. Endomisium este reprezentat de țesutul conjunctiv care învelește fiecare fibră musculară
C. La persoanele obeze, stratul intern al fasciei musculare (denumit și fascie superficială)
conține o cantitate mare de țesut adipos
D. Se numește gaster sau corp al mușchiului, porțiunea reprezentată de fibrele conjunctive
care alcătuiesc tendonul
E. Tendonul rezultă din continuarea fasciei dincolo de corpul mușchiului și atașează
mușchiul de os
127
29. Despre proprietățile și funcțiile mușchiului striat scheletic este adevărat că:
A. O caracteristică de bază este capacitatea lui de a exercita forță asupra oaselor
B. Relaxarea musculară se realizează, ca și contracția, printr-un mecanism activ dar de sens
invers
C. Fibrele musculare se contractă printr-un mecanism activ, atunci când primesc un impuls
nervos
D. Atunci când mușchii acționează unul împotriva celuilalt, în ansamblul complex al
locomoției, ei se numesc mușchi agoniști
E. Contracția fibrei musculare apare doar în urma unei stimulări nervoase
30. Aspectul microscopic al sarcomerului indică:

A. Prezența a două tipuri de miofilamente (actină și miozină), așezate paralel între ele
B. Dispunerea filamentelor subțiri de actină perpendicular pe cele de miozină
C. Prezența liniei Z – zona în care filamentele de actină din două sarcomere adiacente se
întrepătrund
D. Formarea benzii A prin suprapunerea filamentelor de actină
E. Banda clară împărțită în două jumătăți egale de către linia Z se numește bandă I
31. Despre sarcomer nu este adevărat că:

A. Reprezintă unitatea structurală, dar nu și cea funcțională a miofibrilei
B. Este organizat în unități mai mici, numite miofibrile, cu dimensiuni de aproximativ 2
microni
C. Reprezintă o unitate mai mică (cu dimensiuni de aproximativ 2 microni) a miofibrilelor
D. Reprezintă unitatea funcțională a mușchiului striat scheletic
E. Conține două tipuri de miofilamente (subțiri, de actină și groase, de miozină)
32. Despre structura microscopică a sarcomerului este adevărat că:

A. Există două tipuri de miofilamente, unele groase de actină și altele subțiri de miozină,
situate paralel între ele
B. Există două tipuri de miofilamente, unele subțiri de actină și altele groase de miozină,
situate paralel între ele
C. Zona în care filamentele de actină din două sarcomere neadiacente se întrepătrund, se
numește linia Z
D. Banda A este împărțită în două jumătăți egale de zona H, ce conține doar filamente de
miozină, fără filamente de actină
E. Filamentele groase sunt compuse din miozină, formată din două lanțuri polipeptidice, cu
axele răsucite una în jurul celeilalte și cu capetele înclinate în lateral
33. Moleculele de miozină:

A. Sunt compuse din două lanțuri polipeptidice fiecare de forma unei crose de golf, cu
capetele înclinate în lateral, ca într-o balama
B. Sunt compuse din patru lanțuri polipeptidice, două câte două răsucite sub formă de
dublu helix și interconectate prin acid fosforic
C. Înconjoară filamentele de actină, aflându-se față de acestea în raport de 1:16
D. Prin capetele lor, formează punți cu filamentele de actină în timpul contracției
E. Prin capetele lor, formează punți cu filamentele de tropomiozină în timpul relaxării
128
34. Alegeți afirmațiile false:
A. Moleculele de actină ale filamentelor groase sunt compuse din două lanțuri
polipeptidice
B. Lanțurile polipeptidice ale miozinei au fiecare forma unei crose de golf, cu axele
răsucite una în jurul celeilalte
C. Fiecare filament de actină este înconjurat de filamente subțiri de miozină
D. Moleculade ATP (adenozintrifosfat) se descompune enzimatic în ADP
(adenozindifosfat) și un grup fosfat anorganic
E. În mecanismul de glisare al filamentelor, capetele miozinei au rol de punți între
troponină și tropomiozină, anticipând legarea calciului
35. Despre filamentul de actină se poate afirma că:

A. Este subțire și format dintr-o substanță de natură glicoproteică cu structură helicoidală
B. Este subțire și se prezintă ca un helix format din două lanțuri polipeptidice răsucite
C. La intervale regulate de-a lungul filamentului de actină se află o altă proteină,
tropomiozina
D. Este structurat ca un dublu helix, compus din trei lanțuri proteice răsucite
E. În șanțul helixului se află moleculele de tropomiozină care împiedică legarea miozinei
de actină când mușchiul este relaxat
36. Alegeți afirmațiile false despre filamentul de miozină:

A. Este un filament subțire, care glisează printre cele groase, de actină, în timpul
contracției musculare
B. Este un filament gros, de natură proteică, situat paralel cu filamentele subțiri de actină
C. Are o structură fosfolipidică, cu două lanțuri ale căror axe sunt răsucite unul în jurul
altuia
D. Este compus din două lanțuri polipeptidice, fiecare având forma unei crose de golf și
capetele înclinate în lateral, ca într-o balama
E. Cele două capete ale filamentului miozinic și filamentele de actină se cuplează în timpul
contracției
37. Despre miofilamentele din structura miofibrilelor se poate afirma că:

A. Cele două tipuri de filamente proteice (miozina și actina) sunt așezate paralel între ele
B. Filamentele subțiri sunt formate dintr-o proteină denumită actomiozină, în formă de
helix
C. Filamentele groase sunt formate din proteina miozină, ale cărei molecule conțin câte
două lanțuri polipeptidice cu axele răsucite una în jurul celeilalte
D. Fiecare filament gros de miozină este înconjurat de filamente subțiri de actină, cu care
se va cupla în timpul contracției
E. Filamentele subțiri de actină sunt ancorate la nivelul zonei H
38. Alegeți afirmația care se referă la troponină:

A. Reprezintă unitatea funcțională a miofibrilei
B. Distribuția ei repetitivă de-a lungul filamentului de actină conferă miofibrilelor
caracterul striat
C. Este o proteină care se găsește doar în fibra musculară netedă
D. Se leagă de actină, de tropomiozină și de ionii de calciu
E. Conține situsuri de legare pentru capetele miozinei
129
39. Care dintre răspunsurile de mai jos sunt corecte și caracterizează structura
mușchiului alb:
A. Conține în fibrele sale mari cantități de glicogen
B. Este denumit și mușchi glicolitic sau mușchi rapid
C. Conține foarte puțină mioglobină, ca urmare are mult oxigen care poate fi eliberat rapid
D. Depozitul său de oxigen este foarte redus, ca urmare oboseala musculară apare tardiv
E. Datorită conținutului său redus în mioglobină sau chiar absenței acesteia, prezintă rapid
oboseala musculară (cu acumulare de acid lactic)
40. Mușchiul roșu se caracterizează prin:

A. Prezența moleculelor de mioglobină în număr foarte mare
B. Cantități importante de oxigen stocate de către mioglobină
C. Apariția rapidă a oboselii musculare ca urmare a utilizării lente a ATP-ului (acid
adenozintrifosforic) în contracția lentă sau în relaxare
D. Denumirea de mușchi lent sau glicolitic
E. Denumirea de mușchi lent sau oxidativ
41. Mușchiul roșu:

A. Conține o cantitate mare de mioglobină – o proteină care depozitează oxigen
B. Este un mușchi rapid, datorită rezervei de hem stocată în mioglobină
C. Este un mușchi oxidativ datorită rezervei de oxigen stocată în mioglobină
D. Are capacitatea de a se contracta repetat și de a rezista oboselii musculare
E. Prezintă rapid oboseală musculară cu acumulare de acid lactic
42. Mușchiul roșu:

A. Conține o cantitate mare de mioglobină, o proteină care stochează oxigen
B. Este un mușchi lent sau oxidativ
C. Este un mușchi glicolitic, rapid, care conține glucoză din abundență
D. Are capacitatea de a se contracta repetat, dar nu rezistă oboselii musculare
E. Are capacitatea de a rezista oboselii musculare, datorită oxigenului stocat în
mioglobină, care va fi utilizat în respirația celulară
43. Mușchiul alb:

A. Conține o cantitate mare de mioglobină de culoare roșiatică
B. Este un mușchi lent, oxidativ, utilizează oxigenul din hemoglobina stocată în fibrele sale
C. Este un mușchi rapid, glicolitic (denumit astfel datorită abundenței sale în glicogen)
D. Utilizează rapid ATP-ul (acid adenozintrifosforic), dar nu îl poate înlocui la fel de rapid
E. Are foarte puțin oxigen disponibil pentru desfășurarea respirației celulare
44. Despre joncțiunea neuro-musculară se poate afirma că:

A. Este compusă dintr-o singură fibră musculară și terminația unei singure celule nervoase
B. Prezintă un mic spațiu cu lichid în care sunt sintetizate moleculele de neurotransmițători
C. Acetilcolina este neurotransmițătorul care se va lega de receptorii de pe membrana
butonului terminal al axonului, producând depolarizarea acesteia
D. Acetilcolina este eliberată în fanta sinaptică și se va lega de receptorii de pe sarcolemă
E. Înainte ca impulsul nervos să ajungă la nivelul joncțiunii neuromusculare,
neurotransmițătorul va fi eliberat în fanta sinaptică, determinând influxul ionilor de
calciu
130
45. Despre inițierea contracției musculare, este adevărat că:
A. Atunci când neurotransmițătorul se leagă de receptorii de pe sarcolemă, ionii de K+
(potasiu) pătrund în interiorul celulei musculare, prin canalele de sodiu voltaj-dependente
B. Atunci când neurotransmițătorul se leagă de receptorii de pe sarcolemă, ionii de Na +
(sodiu) pătrund în interiorul celulei musculare (influx de sodiu)
C. Influxul ionilor de sodiu inhibă activitatea electrică de-a lungul membranei neuronului
presinaptic, oprind eliberarea neurotransmițătorului în fanta sinaptică
D. Influxul ionilor de sodiu produce o activitate electrică de-a lungul fibrei musculare,
permițând eliberarea ionilor de calciu (Ca2+)
E. Ionii de calciu Ca2+ sunt rapid eliberați din tubii T și din reticulul sarcoplasmic în
interiorul sarcoplasmei, scăldând filamentele de miozină
46. Despre ionii de calciu (Ca 2+) din fibra musculară se poate afirma că:
A. În mod normal, când celula se află în repaus, concentrația lor este foarte scăzută în
sarcoplasmă
B. Ei sunt în permanență pompați în afara celulei sau înspre interior, în reticulul
endoplasmic neted specializat al celulei (reticul sarcoplasmic)
C. Ei se găsesc în rezervorul reprezentat de mitocondrii și de nucleoli
D. Ei se găsesc în rezervorul reprezentat de reticulul sarcoplasmic și sistemul tubilor
transversali (tubiiT)
E. Odată ajunși la nivelul miofilamentelor de troponină, ei se leagă de situsurile de la
nivelul moleculelor de miozină
47. Mecanismul de glisare al filamentelor:

A. Reprezintă substratul contracției musculare (se produce simultan în milioane de
sarcomere din mii de fibre musculare, determinând scurtarea mușchiului)
B. Reprezintă substratul transmiterii nervoase la nivelul plăcii musculare
C. Implică formarea unor punți între filamentele de actină și capetele filamentelor de
miozină
D. Implică formarea unor punți între filamente de mioglobină
E. Reprezintă fenomenul prin care moleculele de adenozintrifosfat (ATP) sunt clivate în
adenozinmonofosfat (AMP) și un grup fosfat anorganic
48. Teoria mecanismului de glisare al filamentelor presupune următoarele:

A. În timpul contracției, filamentele de actină sunt trase către zona H, ca urmare a
impulsului aplicat actinei de către capetele miozinei
B. În contracție, filamentele de actină sunt trase către tubii T, pentru a opri eliberarea calciului
C. În stare de relaxare, filamentele subțiri de actină sunt unite cu cele de miozină prin punți
de ATP (acid adenozintrifosforic)
D. În contracție, alunecarea filamentelor de actină unul spre altul scurtează sarcomerul iar
distanța dintre liniile Z se reduce
E. Când fibra musculară este contractată, sarcomerele ating dimensiunea lor maximă
49. În mecanismul de glisare al filamentelor, filamentele de miozină:

A. Sunt trase către zona H în timpul contracției
B. Rămân pe loc în timpul contracției, în timp ce filamentele de actină alunecă unul spre
celălalt
C. Leagă molecula de adenozin trifosfat de receptorul enzimatic aflat pe capul miozinic
D. Se leagă slab de actină atunci când au fost îndepărtați adenozin difosfatul și fosfatul
anorganic
E. Asigură, prin înaintarea capului miozinic, impulsul care va determina mișcarea
filamentelor de actină de-a lungul celor de miozină
131
50. În mușchii scheletici în contracție musculară maximală:
A. Filamentele subțiri de actină sunt suprapuse
B. Crește activitatea enzimatică a adenozin trifosfatului
C. Benzile H se apropie de benzile A
D. Sarcomerele ajung la dimensiunea lor minimă
E. Zona H a dispărut și banda I a scăzut foarte mult în dimensiuni

A. Desfacerea moleculei de adenozin trifosfat în adenozin difosfat și o grupare fosfat
anorganic este o reacție catalizată enzimatic
B. Asocierea unei molecule de adenozin difosfat și a unui grup fosfat anorganic pentru a
forma o moleculă de adenozin trifosfat furnizează energia care activează capul miozinei
în poziție armată
C. Desfacerea enzimatică a moleculei de adenozin trifosfat în adenozin difosfat și un grup
fosfat anorganic eliberează energia care activează capul miozinei în poziție armată
D. Eliberarea unei molecule de apă din adenozin trifosfat prin hidroliză furnizează 7,3 kcal,
suficient pentru a asigura impulsul care determină alunecarea filamentelor de actină
E. Descompunerea miozinei în cele două lanțuri polipeptidice permite formarea punților de
actină
52. În momentul în care adenozin difosfatul și grupul fosfat anorganic sunt eliberate
de la nivelul capului miozinei, au loc următoarele fenomene:
A. Legarea puternică a capului miozinei de filamentul de actină
B. Legarea slabă a capului miozinei de filamentul de actină
C. Înaintarea capului miozinei, ceea ce asigură impulsul pentru alunecarea filamentelor de
actină de-a lungul celor de miozină
D. Eliberarea actinei și relaxarea sarcomerului
E. Activarea capului actinei în poziție de crosă de golf
53. În momentul în care adenozin trifosfatul este descompus în adenozin difosfat și un

grup fosfat anorganic la nivelul capului miozinei, are loc:
A. Legarea puternică a capului miozinei de filamentul de actină
B. Legarea slabă a capului miozinei de filamentul de troponină
C. Înaintarea capului miozinei, ceea ce asigură impulsul filamentelor de actomiozină
D. Activarea capului miozinei în poziție armată
E. Eliberarea unei cantități de energie de 7,3 kcal/mol
54. Ciclurile de glisare a filamentelor în mușchii striați:

A. Se produc atâta timp cât adenozin trifosfatul este disponibil
B. Se produc rapid, la nivelul a milioane de capete de miozină
C. Se produc lent, la ambele capete ale sarcomerului
D. Duc la relaxarea mușchiului prin scurtarea sarcomerelor
E. Se produc atâta timp cât stimulul neuronal persistă
55. Mioglobina:
A. Se găsește în cantitate mare în fibrele musculare roșii
B. Se găsește în cantitate mare în fibrele musculare albe
C. Este pigmentul din mușchi care stochează oxigen, necesar respirației celulare
D. Este molecula din mușchi care stochează adenozin trifosfat
E. Este una dintre proteinele contractile din mușchi, alături de adenozină
132
56. Despre tropomiozină este adevărat că:
A. Este o proteină care se găsește în șanțul helixului moleculei de actină
B. Împiedică legarea capetelor de miozină de filamentele de actină când mușchiul se
contractă
C. Împiedică legarea capetelor de miozină de filamentele de actină când mușchiul este
relaxat
D. La legarea ionilor de calciu de troponină, tropomiozina nu își modifică poziția
E. Conține pe capetele sale o enzimă care descompune adenozin trifosfatul
57. Despre tropomiozină și troponină este adevărat că:

A. Tropomiozina împiedică legarea capetelor miozinei de actină în mușchiul relaxat
B. Ambele proteine leagă calciul și declanșează contracția
C. În mușchiul neted, troponina este absentă
D. De-a lungul filamentelor de actină se găsesc la intervale regulate de moleculele de
tropomiozină
E. Troponina se leagă atât de tropomiozină, cât și de ionii de calciu
58. Neurotransmițătorul implicat în contracția fibrei musculare striate este:

A. Adrenalina
B. Dopamina
C. Noradrenalina
D. Acetilcolina
E. Mioglobina
59. Joncțiunea neuromusculară este compusă din:

A. O singură fibră musculară, foarte apropiată de terminația nervoasă, dar fără să o atingă
B. Terminația unei singure celule nervoase care atinge sarcolema fibrei musculare
C. Terminația unei singure celule nervoase care nu atinge sarcolema fibrei musculare
D. Fanta sinaptică – un spațiu plin cu lichid
E. Un spațiu plin cu lichid sinovial, denumit fantă sinaptică
60. Nu fac parte dintr-o joncțiune neuromusculară:

A. Lacuna musculară – spațiu plin cu lichid
B. Lacuna sinaptică, cu vezicule de neurotransmițător
C. Fanta sinaptică – un spațiu plin cu lichid
D. Sarcolema celulei nervoase
E. Sarcolema fibrei musculare
61. Acetilcolina:
A. Este eliberată la nivelul fantei sinaptice a joncțiunii neuromusculare
B. Este un neurotransmițător ce poate fi eliberat și de unii neuroni din encefal
C. Se leagă de receptorii de pe membrana presinaptică a neuronului motor
D. Este eliberată din veziculele sinaptice în fanta sinaptică prin endocitoză
E. Se leagă de receptorii de pe membrana celulară a fibrei musculare (sarcolemă)
62. Pentru contracția musculară sunt necesare următoarele:

A. Acetilcolină – neurotransmițător
B. Adenozin trifosfat – compus care nu are legături fosfat cu nivel energetic ridicat
C. Adrenalină – hormonal corticalei suprarenale
D. Ioni de calciu (Ca 2+) care intervin înaintea influxului de sodiu
E. Ioni de sodiu (Na+) care pătrund în interiorul celulei când acetilcolina se leagă de
receptorii de pe sarcolemă
133
63. Legarea acetilcolinei de receptorii de pe sarcolemă are următoarele consecințe:
A. Intrarea ionilor de potasiu în celula musculară (influx de potasiu)
B. Intrarea ionilor de sodiu (influx de sodiu) în celula musculară
C. Ieșirea ionilor de calciu din celula musculară (eflux de calciu)
D. Ieșirea ionilor de potasiu din celula musculară (eflux de potasiu)
E. Eliberarea ionilor de calciu din reticulul sarcoplasmic
64. Calciul necesar contracției musculare este asigurat de către:

A. Reticulul sarcoplasmic
B. Tubii transversali (sistemul T)
C. Mioglobină (o proteină)
D. Tubii contorți proximali (sistemul T)
E. Mitocondrii (sistemul transportor de electroni)
65. Tubii transversali reprezintă:

A. Un sistem de invaginări ale sarcolemei (tubii T)
B. Un tip de rezervor de ioni de calciu
C. Componente ale reticulului sarcoplasmatic
D. Structuri care permit calciului să pătrundă din spațiul extracelular
E. Un tip de rezervor de ioni de sodiu
66. Pentru a induce o contracție musculară, calciul se leagă de:

A. Tropomiozină – o proteină contractilă
B. Troponină – la nivelul unor situsuri de legare
C. Troponină – la nivelul formării punților cu actina
D. Actină – proteină cu structură de helix
E. Troponină – legată de miozină
67. Despre contracția fibrei musculare striate scheletice se poate afirma că:
A. Stimularea apare când acetilcolina este eliberată de un neuron senzorial
B. Stimularea apare când acetilcolina este eliberată de un neuron motor
C. Acetilcolina eliberată prin endocitoză traversează fanta sinaptică, pentru a ajunge la
D. Ionii de calciu eliberați din reticulul sarcoplasmic difuzează în sarcoplasmă și se leagă
de moleculele de troponină
E. Ionii de calciu eliberați din reticulul sarcoplasmic difuzează în sarcoplasmă și se leagă
de moleculele de tropomiozină
68. Alegeți afirmațiile adevărate despre ionii care intervin în contracția musculară:
A. Ionul de sodiu iese în exteriorul celulei musculare când acetilcolina se leagă de
B. Ionul de sodiu pătrunde în interiorul celulei musculare când acetilcolina se leagă de
C. Ionul de calciu este în permanență pompat în reticulul endoplasmatic în timpul
contracției
D. Influxul de ioni de sodiu va determina eliberarea rapidă a ionilor de calciu din reticulul
sarcoplasmatic și din tubii T în sarcoplasmă
E. Ionii de calciu se leagă de situsuri aflate la nivelul moleculelor de troponină
134
69. Care dintre următoarele substanțe intervin în contracția fibrei musculare striate
scheletice:
A. Actina – miozina
B. Acetilcolina – STH
C. Mioglobina – miozina
D. Calciul ionic (Ca +) – Sodiul ionic (Na 2+ )
E. Adrenalina – noradrenalina
70. Relaxarea musculară:

A. Necesită eliberarea de calciu din reticulul sarcoplasmic
B. Are loc atunci când nu mai există impulsuri nervoase care să stimuleze mușchiul
C. Necesită pomparea calciului în cisternele terminale
D. Se realizează prin revenirea troponinei la configurația de repaus, ceea ce duce la acoperi-
rea de către tropomiozină a locurilor de cuplare ale miozinei de pe filamentele de actină
E. Se realizează prin legarea calciului de tropomiozină, ceea ce induce modificări
conformaționale ale acesteia
71. În timpul relaxării musculare:

A. Acetilcolina se leagă de receptorii specifici de pe sarcolemă
B. Filamentele de actină glisează spre exterior
C. Sarcomerul revine la lungimea inițială de repaus
D. Are loc influx de ioni de sodiu și calciu
E. Adenozin difosfatul (ADP) este descompus la adenozin trifosfat (ATP) și un grup fosfat
anorganic
72. În cadrul contracției musculare:

A. Stimularea apare atunci când acetilcolina este eliberată de un neuron motor
B. Ionii de calciu sunt transportați activ în tubii T și reticulul sarcoplasmic
C. Ionii de calciu difuzează din reticulul sarcoplasmic
D. Ionii de calciu se leagă de moleculele de troponină
E. Punțile dintre filamentele de actină și miozină se rup
73. În cadrul relaxării musculare:

A. Stimularea apare atunci când acetilcolina este eliberată de un neuron motor
C. Ionii de calciu difuzează din reticulul sarcoplasmic
D. Ionii de calciu se leagă de moleculele de troponină
E. Punțile dintre filamentele de actină și miozină se rup
74. În cadrul contracției musculare:

A. Acetilcolina este descompusă de colinesterază
C. Acetilcolina traversează fanta sinaptică de la nivelul joncțiunii neuromusculare
D. Sarcomerul se scurtează
E. Se formează punți de legătură între filamentele de actină și cele de miozină
75. În cadrul relaxării musculare:

A. Acetilcolina este descompusă de colinesterază
B. Ionii de calciu sunt transportați activ în tubii T și reticulul sarcoplasmatic
C. Acetilcolina rămâne în fanta sinaptică a joncțiunii neuromusculare
D. Sarcomerul revine la lungimea inițială de repaus
E. Se formează punți de legătură între filamentele de actină și cele de troponină
135
76. Rigor mortis reprezintă fenomenul în care:
A. După moarte, celulele musculare se aprovizionează cu ATP (adenozin trifosfat)
B. După moarte, celulele musculare rămân contractate
C. După moarte, mușchiise relaxează imediat
D. Actina și miozina se sintetizează prin diferite procese biologice
E. Nu se mai poate asigura adenozin trifosfatul necesar relaxării musculare
77. Răspunsul ”tot sau nimic” din cadrul contracției musculare reprezintă:
A. Contracția fibrei musculare individuale doar dacă un impuls nervos depășește o anumită
intensitate prag, răspândindu-se apoi în întreaga celulă
B. Contracția tuturor celulelor musculare dintr-o unitate motorie
C. Contracția fibrei musculare individuale chiar dacă un impuls nervos nu depășește o
anumită intensitate prag și nu se răspândeste decât pe sarcoplasmă
D. Situația în care fibra (celula) musculară se contractă fie complet, fie deloc
E. Utilizarea întregii rezerve de adenozin trifosfat și oxigen din celula musculară
78. Unitatea motorie se definește ca fiind:

A. Totalitatea joncțiunilor neuromusculare realizate de o singură celulă musculară
B. Totalitatea joncțiunilor neuromusculare realizate de o singură celulă nervoasă
C. Un neuron motor împreună cu toate fibrele musculare pe care le stimulează
D. Un neuron senzorial sau aferent împreună cu toate fibrele musculare pe care le
stimulează
E. Totalitatea filamentelor de actină și miozină dintr-o celulă musculară
79. Unitatea motorie:

A. Poate conține un număr variabil de fibre musculare
B. Reprezintă unitatea funcțională a mușchiului striat scheletic
C. Este reprezentată de o fibră musculară împreună cu toți neuronii senzoriali care o
inervează
D. Este reprezentată de neuron motor împreună cu toate fibrele musculare pe care le
stimulează
E. Poate conține maxim 10 fibre musculare
80. Mușchiul striat scheletic ca întreg:

A. Se supune legii ”tot sau nimic”
B. Nu se supune legii ”tot sau nimic”
C. Răspunde în mod gradual la stimuli
D. Se contractă mai puternic dacă primește impulsuri de la un număr mai mare de neuroni
E. Se contractă mai puternic dacă primește impulsuri de la un număr mai mic de neuroni
81. Spre deosebire de celulele musculare netede, celulele musculare striate conțin:
A. Sarcomere
B. Striații
C. Troponină
D. Tropomiozină
E. Calmodulină
136
82. Adenozin trifosfatul din celulele musculare:
A. Este descompus enzimatic în adenozin difosfat și un grup fosfat anorganic de către
punțile de miozină
B. Este necesar transportului activ al ionilor de calciu în tubii T și în reticulul sarcoplasmic
în timpul relaxării fibrei musculare
C. Este necesar eliberării ionilor de calciu prin difuziune din reticulul sarcoplasmic în
timpul contracției fibrei musculare
D. Este necesar eliberării ionilor de sodiu din tubii T în timpul relaxării fibrei musculare
E. Reprezintă o rezervă limitată, trebuind mereu regenerat
83. Care dintre afirmațiile de mai jos sunt false?
A. Contracția unei singure fibre musculare se numește sumație
B. Contracția unei singure fibre musculare se numește secusă
C. Contracția unei singure fibre musculare se numește tonus
D. Sinapsa neuromusculară este o joncțiune între sarcolema unei celule nervoase senzoriale
și membrana unei celule musculare striate
E. Sinapsa neuromusculară este o joncțiune între terminația unui neuron motor sau eferent
și sarcolema unei fibre musculare striate
84. Despre sumație este adevărat că:
A. Reprezintă rezultatul stimulării continue a mușchiului, ceea ce duce la creșterea
numărului de secuse
B. Reprezintă starea în care impulsurile nervoase ajung la un mușchi înainte ca precedenta
contracție să fi încetat
C. Rezultă parțial din capacitatea reticulului sarcoplasmic de a recupera ionii de calciu
după ce precedenta stimulare s-a încheiat
D. Poate culmina prin tetanos (o contracție maximală susținută)
E. Reprezintă contracția unică a unei singure fibre musculare
85. Alegeți informațiile corecte dintre cele de mai jos:
A. Starea de contracție musculară maximală susținută se numește secusă
B. Mușchiul ca întreg, la fel ca fibra musculară individuală, se supune legii,,tot sau nimic”
C. Starea de contracție musculară maximală susținută se numește tetanos
D. Tonusul muscular este starea de parțială contracție a mușchiului, menținută pentru o
lungă perioadă de timp
E. Ortostatismul se realizează în absența tonusului muscular, datorită gravitației
86. Tetanosul reprezintă:
A. Starea în care mușchiul cardiac este menținut contractat pentru o perioadă lungă de timp
B. Contracția unei singure fibre musculare, ca urmare a impulsurilor nervoase sosite de la
efectori
C. Creșterea concentrației calciului în sarcoplasmă, datorită parathormonului PTH
D. Starea de contracție musculară maximală, susținută, prin care poate culmina sumația
E. Stimularea consecutivă, de scurtă durată, a fibrelor musculare
87. Tonusul muscular reprezintă:
A. Contracția unei singure fibre musculare striate, ca urmare a unui impuls nervos de
intensitate prag
B. Starea în care mușchiul este menținut parțial contractat pentru o perioadă lungă de timp
C. Starea de contracție musculară maximală, susținută
D. Stimularea consecutivă, de scurtă durată, a fibrelor musculare, ceea ce face ca anumite
părți ale mușchiului să fie întotdeauna contractate
E. Starea în care anumite părți ale mușchiului sunt întotdeauna contractate iar cea mai
mare parte a lui rămâne relaxată
137
88. Energia utilizată pentru contracția musculară:
A. Derivă din adenozin trifosfat, care va fi descompus enzimatic sub acțiunea ATP – azei
de la nivelul capetelor filamentelor de miozină
B. Este produsă de către mitocondrii, în care se desfășoară reacții ale procesului de
respirație celulară, furnizând ATP (adenozin trifosfat)
C. Este produsă de către descompunerea pigmentului denumit mioglobină, care stochează
oxigen
D. Se epuizează când un mușchi este inactiv pentru o lungă perioadă de timp
E. Are ca sursă metabolismul glucidic, atunci când rezervele de ATP (adenozin trifosfat) și
fosfocreatină s-au epuizat
89. Acidul lactic se produce ca urmarea:

A. Proceselor anaerobe celulare prelungite, care determină convertirea acidului piruvic
B. Proceselor aerobe ale respirației celulare (ciclul Krebs, chemiosmoza)
C. Desfacerii adenozin trifosfatului în adenozin difosfat, cu activarea sistemului transportor
de electroni
D. Convertirii acidului piruvic, când rezerva de oxigen a celulei este epuizată
E. Degradării mioglobinei, care leagă ireversibil oxigenul
90. Care din răspunsurile de mai jos referitoare la substanțele organice din mușchi
sunt corecte:
A. Troponina este o glicoproteină care leagă calciul în fibra musculară scheletică
B. Pigmentul care leagă moleculele de oxigen și le depozitează temporar la nivelul
mușchiului este mioglobina
C. Hemoglobina este un rezervor temporar de oxigen prezent în fibra musculară, lângă
miofibrile, cărora le furnizează oxigenul
D. Adenozin trifosfatul fiind în cantități limitate, trebuie permanent regeneratdin ADP
(adenozin difosfat) și grupări pirofosfat
E. Filamentele de miozină prezintă capete în formă de crose de golf, orientate spre lateral
91. ATP-aza:
A. Este o proteină care se găsește la nivelul capetelor filamentelor de actină
B. Este o enzimă care se găsește la nivelul capetelor filamentelor de miozină
C. Desface ATP-ul (adenozin trifosfat) în ADP (adenozin difosfat) și gruparea fosfat,
eliberând energia din moleculă
D. Reface ATP-ul(adenozin trifosfat) din AMP (adenozin monofosfat) și fosfat, eliberând
energia din moleculă
E. Transferă o grupare fosfat unei molecule de AMP (adenozin monofosfat), pentru a
regenera o moleculă de ATP(adenozin trifosfat)
92. Fosfocreatina:
A. Denumită și creatinpirofosfat, conține legături fosfat cu nivel energetic ridicat
B. Denumită și creatinfosfat, se găsește pe capetele filamentelor de miozină
C. Reprezintă un depozit de energie celulară, conținând legături fosfat cu nivel energetic
ridicat
D. Acționând ca o enzimă, desface ATP-ul (adenozin trifosfat) în AMP (adenozin
monofosfat) și grupări fosfat
E. Transferă o grupare fosfat unei molecule de ADP (adenozin difosfat), pentru a regenera
o moleculă de ATP(adenozin trifosfat)
138
93. În mușchi, metabolismul glucidic, prin respirație celulară, implică:
A. Glicoliza(care se desfășoară în etape succesive) și ciclul Krebs
B. Glicogenogeneza, care oxidează anaerob glucoza în etape succesive
C. Ciclul Krebs, sistemul care stochează electroni și osmoza
D. Ciclul Krebs, sistemul care transportă electroni și chemiosmoza
E. O cale metabolică anaerobă ce are loc în interiorul mitocondriilor (ciclul Krebs) și
sistemul transportor de e- (electroni)
94. Despre mioglobină este adevărat că:

A. Reprezintă molecula care conține hem și transportă oxigen în eritrocite
B. Leagă moleculele de oxigen și le depozitează temporar în mușchi
C. Prezența ei în fibra musculară reduce necesitatea unui aport continuu de oxigen în
mușchi în timpul contracției
D. Reprezintă un depozit de legături fosfat cu nivel energetic ridicat
E. Participă la realizarea ciclului Krebs
95. Referitor la energia necesară contracției, este fals că:

A. Prin glicoliză anaerobă, din fiecare moleculă de glucoză scindată până la acid lactic se
obține o moleculă de ATP(adenozin trifosfat) și una de ADP (adenozin difosfat)
B. Prin glicoliză anaerobă, din fiecare moleculă de glucoză scindată până la acid piruvic se
obțin două molecule de ATP (adenozin trifosfat)
C. Dacă oxigenul nu poate fi asigurat suficient de rapid pentru o contracție intensă cu
durată de câteva minute, fibra musculară depinde de ATP-ul (adenozin trifosfat) rezultat
din glicoliza anaerobă
D. Prin glicoliză anaerobă se obțin 32 molecule de ATP(adenozin trifosfat), înainte de a se
instala oboseala musculară
E. Oxigenul necesar respirației celulare este transportat la fibra musculară prin intermediul
hemoglobinei din eritrocite
96. Despre acidul lactic, se poate afirma că:

A. Este reconvertit în molecule cu randament energetic ridicat la nivelul mușchiului striat
B. Este reconvertit în molecule cu randament energetic ridicat la nivelul ficatului
C. Pe măsura acumulării lui în fibra musculară, se reduce datoria de oxigen a acesteia
D. Pe măsura acumulării lui în fibra musculară, se instalează oboseala musculară extremă
și datoria de oxigen a acesteia
E. Pentru prevenirea formării lui este necesară suplimentarea oxigenului la nivelul fibrei
musculare
97. Acidul lactic de la nivelul fibrelor musculare:

A. Provine din acidul piruvic în cazul în care rezerva de oxigen a celulei este epuizată
B. Este reconvertit în molecule cu randament energetic ridicat la locul sintezei sale
C. Duce la instalarea oboselii musculare și a datoriei de dioxid de carbon a fibrei
musculare striate
D. Determină modificări ale pH-ului (acidoză) și un răspuns mai puternic al fibrei
musculare la stimulare
E. Determină un răspuns mai slab la stimulare al fibrelor musculare
139
98. Țesutul muscular neted:
A. Nu conține filamente de actină și miozină, dar are tropomiozină și calmodulină
B. Nu conține striații, dar i se poate aplica modelul glisării filamentelor, deși rolul calciului
pare să fie diferit
C. Conține multe filamente de actină cu capete inserate pe suprafața internă a membranei
plasmatice și filamente de miozină, cu capete aranjate ca și în mușchiul scheletic
D. Conține celule unite între ele prin fibre de colagen și uneori prin joncțiuni de tip gap
E. Nu se găsește în viscere, dar este prezent în vase de sânge și unele ducte
99. Celulele musculare netede se găsesc în:

A. Peretele inimii, unde formează endocardul
B. Peretele tubului digestiv (gastrointestinal)
C. Pereții unor vase de sânge
D. Pereții ductelor glandelor endocrine
E. Viscere (organe interne)
100. Țesutul muscular neted este format din celule (fibre):

A. Subțiri, alungite, fusiforme, fără striații
B. Care conțin filamente de actină și miozină organizate în structuri identice cu cele din
fibra musculară striată scheletică
C. Care conțin filamente de actină și miozină organizate în structuri asemănătoare
miofibrilelor din fibra musculară striată scheletică
D. Care conțin mai mulți nuclei și nu reacționează la hormoni
E. Care conțin un singur nucleu și pot fi reactive la hormoni
101. Comparativ cu fibra musculară striată (scheletică și cardiacă), fibra musculară

netedă:
A. Se contractă mai rapid și nu are capacitatea de a rămâne contractată o perioadă mai
îndelungată
B. Se contractă mai lent și are o mai mare capacitate de a rămâne contractată, atât față de
fibra scheletică, cât și față de cea cardiacă
C. Poate menține contracția o perioadă mai lungă decât fibra cardiacă
D. Utilizează modelul de glisare a filamentelor ca și fibra scheletică, dar nu prezintă
reticul sarcoplasmic
E. Are capetele ramificate, asemănător cu cele ale fibrelor cardiace
102. Celulele musculare netede sunt unite între ele prin:

A. Filamente de actină, de colagen și de reticulină
B. Fibre de elastină și de colagen
C. Fibre de colagen și uneori prin joncțiuni de tip ”gap”
D. Joncțiuni neuromusculare bine structurate
E. Discuri intercalare cu desmozomi numeroși
103. Celulele musculare netede nu conțin:

A. Sarcomere și troponină
B. Striații și sarcomere
C. Miozină în raport de 30:2 față de actină
D. Miozină și actină în structuri asemănătoare miofibrilelor
E. Corpi denși, echivalenți ai liniilor Z din fibrele striate
140
104. Alegeți afirmațiile care descriu informații corecte despre funcția fibrelor
nestriate (netede):
A. Celulele au formă alungită (sunt fusiforme)
B. Când o fibră netedă este activată, calciul este legat de către troponină
C. Când o fibră musculară netedă este activată, calciul este legat de către calmodulină
D. Contracția este lentă și de durată și nu este supusă controlului voluntar
E. Pentru contracție, se poate aplica modelul de glisare a filamentelor prezent și la fibra
striată scheletică, cu anumite deosebiri
105. Despre celulele musculare netede este adevărat că:

A. Se află în viscere și în anumite canale sau ducte, sub control voluntar
B. Sunt coordonate de sistemul nervos vegetativ (autonom)
C. Au un citoschelet puternic, format din filamente de elastină, colagen și miozină
D. Sunt reactive la unii hormoni
E. Contracția lor este lentă și de durată și nu este supusă controlului voluntar
106. Corpii denși de la nivelul celulelor musculare netede:

A. Sunt echivalenții liniei Z din mușchii scheletici
B. Sunt echivalenții sarcomerelor din mușchii scheletici
C. Sunt echivalenții filamentelor de miozină din mușchii scheletici
D. Permit cuplarea filamentelor de actină și sunt echivalenții liniei Z din mușchii scheletici
E. Reprezintă filamentele intermediare contractile și sunt distribuiți în nucleul celulei
107. Raportul dintre filamentele de miozină și cele de actină în fibrele musculare este:
A. 1:16 în fibra musculară scheletică
B. 1:2 în fibra musculară scheletică
C. 1:16 în fibra musculară netedă
D. 1:2 în fibra musculară netedă
E. 1:1 atât în fibrele musculare scheletice, cât și în cele netede
108. Fibrele mușchiului neted unitar:

A. Se contractă ritmic, ca o unitate
B. Sunt unite prin joncțiuni de tip ”gap”
C. Nu conțin joncțiuni de tip ”gap”
D. Nu fac parte din peretele căilor respiratorii
E. Fac parte din peretele arterelor mari
109. Fibrele mușchiului neted multiunitar:

A. Se contractă în strânsă interdependență una față de alta
B. Conțin puține joncțiuni de tip ”gap”
C. Fac parte din peretele căilor urinare
D. Formează mușchii erectori ai firelor de păr
E. Fac parte din peretele arterelor mari
110. Referitor la celulele musculare cardiace, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt alungite și cilindrice, mai lungi decât celulele striate scheletice
B. Sunt ramificate, mai scurte și mai late decât cele striate scheletice
C. Sunt interconectate între ele prin joncțiuni de tip ”gap” și prin desmozomi
D. Sunt unite între ele prin discuri intercalare, specifice și țesutului striat scheletic
E. Datorită discurilor intercalare, funcționează ca unități mai integrate decât celulele
musculare scheletice
141
111. Care dintre următoarele asocieri sunt corecte:
A. Mușchiul neted unitar – peretele arterelor mari
B. Mușchiul neted multiunitar – peretele tractului respirator
C. Mușchiul cardiac – prezența de sarcomere
D. Mușchiul striat – control involuntar
E. Toate tipurile de mușchi – efectuare de contracții
112. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la fibra musculară striată scheletică:

A. Fiecare fibră musculară este învelită de țesut conjunctiv numit endomisium
B. Mai multe fibre musculare formează un pachet de fibre denumit fascicul
C. Are numeroși nuclei cu nucleoli, nucleii fiind dispuși central
D. Prezintă în sarcoplasmă mitocondrii numeroase care furnizează ATP (adenozin trifosfat)
necesar contracției
E. Prezintă în sarcoplasmă glicogen, lipide și hemoglobină
113. Despre structura fibrei musculare scheletice, se poate afirma că:

A. Miofibrilele sunt organizate de-a lungul axuluilor transversal în sarcomere
B. Distribuția repetitivă a sarcomerelor conferă mușchiului aspectul striat caracteristic
C. Benzile clare sunt denumite benzi A și sunt împărțite în jumătăți de către liniile Z
D. Benzile clare, denumite benzi I, sunt largi și conțin actină
E. Filamentele subțiri sunt formate din actină (proteină contractilă din structura
miofibrilelor)
114. Despre structura fibrei musculare scheletice, se poate afirma că:

A. Fiecare miofibrilă este formată din două tipuri de miofilamente, de actină și de miozină
B. Miofilamentele de actină sunt mai subțiri decât cele de miozină și sunt organizate în
structuri de tip histonic
C. Miofilamentele de miozină, mai groase, sunt formate din două lanțuri polipeptidice cu
axele răsucite una în jurul celeilalte, cu capetele înclinate în lateral, ca într-o balama
D. Filamentele de actină sunt perpendiculare pe linia Z și pe cele de miozină
E. Fiecare filament de miozină are forma unei crose de golf
115. Selectați afirmațiile adevărate privind unele particularități ale fibrei musculare
striate scheletice:
A. Mitocondriile sunt numeroase, asigurând sinteza de ATP (adenozintrifosfat)
B. Invaginările sarcolemei formează un sistem de tuburi dispuse transversal, cu rolul de a
depozita ATP (adenozin trifosfat) necesar glicolizei
C. Invaginările sarcolemei formează un sistem de tuburi dispuse transversal, cu rolul de a
depozita ioni de calciu
D. Tubii T permit Ca2+ din spațiul extracelular să pătrundă în celula musculară
E. Miofibrilele se dispun perpendicular pe axul longitudinal al fibrei musculare striate
116. În compoziția fibrelor musculare se găsesc:

A. Proteine – miozina, troponina, actina în mușchiul striat
B. Proteine – calmodulina, prezentă în mușchiul neted
C. Troponină, proteină care fixează calciul în mușchiul neted
D. Actină și miozină în raport de 1:16 în mușchiul neted
E. Ioni de calciu (Ca3+) în reticulul sarcoplasmic intracelular din mușchiul neted
142
117. Fibra musculară netedă nu are în compoziția ei:
A. Imunoglobuline și albumine, cu rol de rezervor de calciu
B. Mioglobina și hemoglobina, cu rol de depozite de fier intracelular
C. Calmodulina, cu rol de a lega calciul atunci când fibra musculară netedă este activată
D. Substanțe care conțin legături cu potențial energetic ridicat – acid dezoxiribonucleic
(ADN) și fosfocreatină sau creatinfosfat
E. Miozină, cu capetele aranjate la fel ca în mușchiul scheletic
118. Mușchii striați scheletici:

A. Asigură activitatea motorie a unor segmente ale tubului digestiv (stomac, intestin
subțire)
B. Se inseră pe oase, unitatea mușchi-os asigurând mișcările corpului și ale diferitelor sale
segmente
C. Sunt responsabili de ansamblul complex al locomoției
D. Pot acționa efectuând mișcări ale părților corpului în direcții opuse, situație în care sunt
antagoniști
E. Nu pot acționa niciodată unul împotriva altuia (antagonic) în cadrul ansamblului
complex al locomoției
119. Mușchii scheletici nu pot asigura:

A. Contracțiiale unor părți ale corpului în direcții opuse (acțiuni de tip antagonic)
B. Sistola cardiacă
C. Micșorarea diametrului pupilei
D. Mișcările voluntare
E. Mobilizarea diferitelor părți ale scheletului
120. Inițierea contracției în fibra musculară scheletică presupune:

A. Un impuls nervos primit de fibra musculară de la butonul terminal al axonului
neuronului motor, indirect prin intermediul neurotransmițătorului
B. Schimbarea poziției tropomiozinei, eliberând locurile de cuplare a actinei cu capetele
miozinei
C. Blocarea cuplării actinei cu miozina pentru a asigura alunecarea miofilamentelor de
actină de-a lungul celor de miozină
D. Eliberarea neurotransmițătorului acetilcolină în fanta sinaptică a joncțiunii
neuromusculare
E. Scăderea concentrației ionilor de calciu în sarcoplasma fibrei musculare sub acțiunea
impulsului nervos
121. Selectați afirmațiile adevărate despre contracția și relaxarea în fibra musculară

striată scheletică:
A. Sunt controlate de sistemul nervos somatic
B. Pentru contracția musculară este necesară descompunerea enzimatică a acidului
adenozintrifosforic (ATP)
C. În repaus, situsurile (locurile) de legare a actinei la miozină sunt mascate de troponină
D. În contracția musculară, situsurile de legare a actinei la miozină sunt eliberate prin
schimbarea conformației moleculei de tropomiozină, ca urmare a legării calciului la
troponină
E. În relaxare, colinesteraza determină sinteza acetilcolinei, ca urmare membrana fibrei
musculare va fi stimulată de neurotransmițător
143
A. Acidul adenozintrifosforic (ATP) se reface în timpul contracției musculare pe baza
energiei eliberate de glicoliza anaerobă (trei molecule de ATP/moleculă de glucoză
sintetizată)
B. Acidul adenozintrifosforic (ATP) se reface în timpul contracției musculare pe baza
energiei eliberate de glicoliza anaerobă (două molecule de ATP/mol de glucoză
scindată)
C. Sinteza moleculei de creatinfosfat se face pe baza energiei rezultate din scindarea unei
molecule de ATP (adenozin trifosfat)
D. Descompunerea fosfocreatinei permite regenerarea ATP (adenozin trifosfat), atunci
când acesta este epuizat
E. Energia necesară glisării miofilamentelor provine din degradarea oxidativă aerobă a
glucozei, cu produs final acidul lactic
123. Declanșarea relaxării în fibra musculară scheletică presupune:

A. Încetarea stimulării fibrei musculare prin impulsuri nervoase
B. Încetarea eliberării calciului din reticulul sarcoplasmatic și pomparea lui înapoi în
mitocondrie
C. Încetarea eliberării calciului din reticulul sarcoplasmatic și pomparea lui înapoi în
cisternele terminale
D. Revenirea sarcolemei și a tubilor T înapoi la starea de repaus când impulsurile nervoase
încetează
E. Revenirea sarcomerului la lungimea din timpul contracției fibrei musculare
124. Despre rolul acidului adenozintrifosforic (ATP) și al creatinfosfatului în

contracția musculară, nu este adevărat că:
A. Acidul adenozintrifosforic (ATP) intervine în contracție, furnizând energia necesară
acesteia
B. Fosfocreatina reprezintă una din sursele de regenerare a acidului lactic în contracțiile de
lungă durată
C. Acidul adenozintrifosforic (ATP) se poate regenera prin descompunerea fosfocreatinei
care va transfera fosfatul unei molecule de acid adenozindifosforic (ADP)
D. Rezervele de ATP (acid adenozintrifosforic) din fibra musculară fiind limitate, una
dintre sursele de regenerare a acestuia o reprezintă creatinina
E. Creatinfosfatul poate transfera gruparea fosfat unei molecule de AMP (acid
adenozinmonofosforic), regenerând ATP (acid adenozintrifosforic)
125. Alegeți afirmațiile adevărate despre procesele biochimice din contracția

musculară:
A. Când cantitatea de oxigen necesară contracției mușchiului este insuficientă (rezervă
epuizată) se generează acid lactic în celula musculară, împiedicând contracția
B. O mare parte din acidul lactic ajunge la ficat, unde va fi reconvertit în molecule cu
randament energetic ridicat
C. După terminarea efortului muscular, cea mai mare parte a acidului lactic rămâne în
mușchi, asigurând energia necesară relaxării
D. Pe măsura acumulării acidului lactic, dispare oboseala musculară extremă și se elimină
datoria de oxigen
E. Ca urmare a acumulării acidului lactic în fibra musculară, se instalează oboseala
musculară extremă și datoria de oxigen
144
126. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mecanismele biochimice ale
contracției și relaxării musculare:
A. Contracția musculară este inițiată de efluxul de sodiu și de scăderea concentrației Ca2+
în interiorul sarcoplasmeifibrei musculare
B. Contracția musculară este inițiată de influxul de sodiu în fibra musculară și de creșterea
concentrației Ca2+ în interiorul sarcoplasmei
C. În relaxarea musculară se mențin punțile de legătură dintre filamentele de actină și cele
de miozină
D. Punțile de miozină se comportă ca niște enzime care realizează desfacerea
adenozintrifosfatului (ATP) la adenozindifosfat (ADP)
E. În relaxarea fibrei musculare se rup punțile dintre filamentele de actină și cele de
miozină
127. Alegeți evenimentele care au loc în timpul contracției fibrei musculare scheletice:
A. Formarea punților între miofilamentele de troponină și cele de miozină
B. Deplasarea moleculelor de tropomiozină, cu expunerea locurilor (situsurilor) specifice
de legare de pe filamentele de actină
C. Acetilcolina traversează fanta postsinaptică de la nivelul joncțiunii neuromusculare
D. Stimularea fibrei musculare apare când neurotransmițătorul este eliberat de către
neuronul motor în fanta sinaptică
E. Filamentele de actină glisează spre interior, de-a lungul filamentelor de miozină
128. Alegeți evenimentele care caracterizează relaxarea fibrei musculare scheletice:
A. Datorită descompunerii acetilcolinei sub acțiunea colinesterazei, sarcolema nu mai este
stimulată
B. Ionii de calciu sunt transportați pasiv în interiorul tubilor T și al reticulului sarcoplasmatic
C. Ionii de calciu sunt transportați activ în interiorul tubilor T și al reticulului sarcoplasmatic
D. Are loc formarea punților de legătură dintre filamentele de actină și miozină
E. Se produce restabilirea lungimii fibrei musculare pe măsură ce aceasta se relaxează
A. Filamentele de tropomiozină conțin molecule de actină care maschează, în fibra
musculară relaxată, situsurile de legare ale actinei cu miozina
B. În repaus, troponina este atașată atât de filamentul de actină, cât și de tropomiozină
C. În relaxarea fibrei musculare, calciul depozitat în cisternele terminale adiacente tubilor
T va fi eliberat ca urmare a activității electrice generate de-a lungul fibrei musculare de
către influxul de sodiu
D. În declanșarea contracției fibrei musculare, ionii de Ca2+ se vor lega de moleculele de
troponină, determinând schimbarea poziției moleculelor de tropomiozină
E. Capetele miofilamentului de troponină sunt helicoidale
130. Despre energia necesară contracției musculare, se poate afirma că:

A. Derivă din ATP-ul (adenozintrifosfatul)produs la nivelul numeroaselor mitocondrii ale
fibrei musculare, situate în vecinătatea filamentelor de actină și de miozină
B. Capetele globulare ale actinei conțin o enzimă ATP-aza, care hidrolizează ATP-ul
(adenozin trifosfatul) în ADP (adenozin difosfat) și grupări fosfat
C. Capetele globulare ale miozinei conțin enzima ATP-aza, care descompune ATP-ul
(adenozintrifosfatul)la ADP (adenozin difosfat) și grupări fosfat, eliberând energia din
moleculă
D. Rezervele de compuși cu legături cu potențial energetic ridicatdin celula musculară sunt
practic nelimitate
E. Când ATP-ul (adenozintrifosfatul) este epuizat, fosfocreatina eliberează energie,
transferând fosfatul unei molecule de ADP (adenozin difosfat)
145
131. Despre conversia energetică în celulele musculare se poate afirma că:
A. Energia este asigurată prin respirație celulară
B. Oxigenul necesar respirației celulare este transportat la fibra muscularăde către
hemoglobina eritrocitară
C. În fibra musculară, hemoglobina depozitează temporar oxigenul, datorită grupării hem
care conține fier
D. În fibrele musculare ale mușchiului alb, mioglobinaîn exces depozitează temporar
oxigenul
E. Când mușchiul se contractă intens pentru câteva minute, oxigenul nu poate fi asigurat
suficient de rapid pentru satisfacerea nevoilor energetice ale celulei
132. În contracțiile intense și având durată de câteva minute:

A. Oxigenul este asigurat suficient de rapid pe seama hemo- și mioglobinei, pentru
satisfacerea nevoilor energetice ale celulei
B. Oxigenul nu poate fi asigurat suficient de rapid pentru satisfacerea nevoilor energetice
ale celulei
C. Fibrele musculare depind de ATP-ul (adenozin trifosfat) furnizat de glicoliza anaerobă
D. Prin glicoliză anaerobă se generează în etape succesive acid piruvic și două molecule de
ATP (adenozin trifosfat) pentru fiecare moleculă de glucoză scindată
E. La epuizarea rezervei de oxigen, acidul lactic este convertit în acid piruvic
133. Despre acidul lactic rezultat în fibra musculară în urma contracțiilor intense, cu
durată de ordinul minutelor, se poate afirma că:
A. Acumularea lui determină oboseală musculară extremă și datorie de oxigen
B. Acumularea lui semnifică faptul că oxigenul este suficient pentru desfășurarea
contracției musculare
C. Formarea lui (prin conversia acidului piruvic) este rezultatul epuizării rezervei de
oxigen a fibrei musculare
D. Determină modificări de pH local și un răspuns mai bun al fibrei musculare la stimulare
E. O mare parte a lui difuzează în exteriorul celulei și este transportat prin sânge la ficat

A. Pe măsura acumulării acidului piruvic în fibrele musculare, se instalează oboseala
musculară extremă și datoria de CO2
B. Pe măsura acumulării acidului lactic în fibrele musculare, se instalează oboseala
musculară extremă și datoria de O2
C. Prezența acidului lactic în fibrele musculare determină un răspuns mai slab al acestora
la stimulare
D. Hepatocitele (celulele ficatului) vor reconverti acidul lactic în molecule cu randament
energetic scăzut
E. Pentru formarea fosfocreatinei atunci când există rezerve adecvate de ATP (adenozin
trifosfat), sunt necesare creatina și fosfatul, reacția fiind endergonică
135. Alegeți afirmațiile false despre energetica contracției musculare:

A. Când mușchiul este inactiv, rezervele de ATP (adenozin trifosfat) și de creatinfosfat se
epuizează
B. Rezervele de ATP (adenozin trifosfat)din fibrele musculare sunt limitate, de aceea trebuie
regenerate în permanențăpe seama ADP-ului (adenozin difosfatului) și a fosfatului
C. Efectul datoriei de oxigen poatefi constatat prin dificultatea dearespira după un efort
extenuant
D. Acidul lactic se produce în condiții de aerobioză prelungită
E. Pot furniza energie sub formă de ATP (sub formă de adenozin trifosfat) reacțiile
glicolizei anaerobe, dar nu și cele ale ciclului Krebs
146
136. Despre mecanismul de glisare a filamentelor în fibra musculară striată se poate
afirma că:
A. Formarea punților între filamentele de actină și cele de miozină este împiedicată de
către capetele globulare ale miozinei
B. Contracția fibrei musculare apare atunci când filamentele subțiri de actină sunt trase
unul spre altul, crescând suprapunerea filamentelor groase de miozină cu cele subțiri de
actină
C. Capetele globulare ale miozinei au rol de punți între filamentele de actină și cele de
miozină
D. Impulsul aplicat de capetele de miozină (asemănător cu al unei vâsle care lovește apa)
împinge filamentele de actină înspre exterior, către zona Z și sarcomerul se scurtează
E. Impulsul puternic aplicat de capetele de miozină trage filamentele de actină înspre
interior, către zona H și sarcomerul se scurtează
137. Alegeți dintre cele de mai jos răspunsurile corecte referitoare la glisarea
filamentelor:
A. Punțile de miozină prezintă activitate enzimatică (ATP-azică)
B. Enzimele desfac molecula de ATP (adenozin trifosfat) în ADP (adenozin difosfat) și un
grup fosfat organic
C. Pe capul globular al miozinei se află receptorul enzimatic, de care se atașează ATP-ul
(adenozin trifosfatul) și, după scindarea lui, și ADP-ul (adenozin difosfatului) și fosfatul
D. Atunci când între capătul miozinic și actină se crează o legătură slabă, ea va determina
eliberarea ATP-ului (adenozin trifosfatului) și a fosfatului
E. Odată îndepărtați ADP-ul (adenozin difosfatul) și ionul fosfat, capul miozinei se leagă
puternic de filamentul de actină, înaintează și transmite un impuls filamentelor de
actină, determinând alunecarea acestora
138. Despre ATP (adenozin trifosfat) în contracție și relaxare, se poate afirma că:
A. Este necesar doar în timpul contracției fibrei musculare
B. Este necesar atât în timpul contracției, cât și în timpul relaxării fibrei musculare
C. În timpul relaxării, ATP-ul (adenozin trifosfatul) asigură energie pentru a elibera ionii
de calciu din reticulul sarcoplasmatic
D. În timpul relaxării, ATP-ul (adenozin trifosfatul) asigură energie pentru a pompa ionii
de calciu înapoi în tubii T și în reticulul sarcoplasmatic
E. Mușchii care nu se pot aproviziona cu ATP (adenozin trifosfat) vor rămâne contractați,
relaxarea neputându-se produce în absența acestuia
139. Despre mușchiul neted sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Este alcătuit dintr-o masă de celule fusiforme contractile
B. Se găsește în peretele tubului digestiv, al uterului și în peretele inimii
C. Celulele musculare netede sunt controlate de sistemul nervos autonom
D. Sunt prezente striații în acest țesut
E. Poziția nucleului în celulă este centrală
140. Următoarele afirmații despre mușchiul cardiac sunt false:

A. Este localizat în peretele inimii
B. Tipul de control al acestui mușchi este voluntar
C. Prezintă mai mulți nuclei în fibra musculară cardiacă
D. Proteinele contractile au organizare mai complexă față de cele din mușchiul neted
E. Poziția nucleilor în celulă este periferică
147
141. Următoarele afirmații despre mușchiul striat scheletic sunt false:
A. Este atașat scheletului
B. Prezintă striații
C. Poziția nucleilor în celulă este periferică
D. Capacitatea de a rămâne contractat este mai mare în raport cu mușchiul neted și cu cel
cardiac
E. Tipul de control al acestuia este involuntar, prin sistemul nervos autonom
142. Alegeți afirmațiile adevărate despre mușchiul striat scheletic:

A. Fiecare celula musculară este în realitate un set de zeci sau sute de celule fuzionate
B. Celulele sale musculare sunt de obicei foarte scurte
C. O caracteristică de bază este capacitatea sa de a exercita forță asupra oaselor
D. Celula musculară se contractă printr-un mecanism pasiv și se relaxează printr-un
mecanism activ
E. Contracția fibrelor sale apare în absența oricărei stimulări
143. Despre celulele țesutului muscular scheletic se poate afirma că:

A. Sunt învelite de straturi de țesut conjunctiv
B. Sunt învelite de straturi de țesut epitelial
C. Endomisium-ul învelește fiecare fibră musculară și perimisium-ul învelește un pachet de
fibre musculare
D. Fiecare conține un set de 1-2 filamente filiforme, denumite miofibrile
E. Sunt conținute în porțiunea mușchiului denumită gaster sau corp
144. Despre structura celulei musculare striate scheletice sunt false următoarele
afirmații:
A. Fiecare fibră a mușchiului striat scheletic conține un set de 4-20 de filamente filiforme
denumite miofibrile
B. Miofibrilele se găsesc în citoplasmă, denumită și sarcolemă
C. În sarcolemă se găsesc numeroase mitocondrii ce furnizează ATP(adenozin trifosfat), ca
sursă de energie pentru contracția miofibrilelor
D. Miofibrilele sunt organizate de-a lungul axului lor longitudinal în unități mai mici,
numite sarcomere
E. Sarcomerele reprezintă unitatea structurală a epimisium-ului
145. Următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Aspectul microscopic al sarcomerului indică prezența a două tipuri de miofilamente:
filamente subțiri și filamente groase așezate perpendicular între ele
B. Filamentele groase sunt compuse dintr-un tip de proteină numită actină
C. Filamentele groase sunt compuse dintr-un tip de proteină numită miozină
D. Zona în care filamentele de miozină dintre două sarcomere adiacente se întrepătrund se
numește linia Z
E. Linia Z împarte în două jumătăți egale o bandă largă, clară numită banda I
146. Următoarele afirmații despre contracția fibrei musculare sunt false:

A. Stimularea apare când acetilcolina este eliberată de un neuron senzitiv
B. Acetilcolina traversează fanta sinaptică de la nivelul joncțiunii neuromusculare
C. Ionii de calciu difuzează din reticulul sarcoplasmatic în sarcoplasmă și se leagă de
moleculele de tropomiozină
D. Moleculele de tropomiozină se deplasează și expun locurile de legare specifice de pe
filamentele de miozină
E. Fibra musculară se scurtează pe măsură ce se produce contracția
148
147. Despre relaxarea fibrei musculare, se pot afirma următoarele:
A. Colinesteraza determină descompunerea acetilcolinei, astfel membrana fibrei musculare
nu mai este stimulată
B. Ionii de calciu sunt transportați pasiv în interiorul tubilor T
C. Se rup punțile de legătură dintre filamentele de actină și cele de miozină
D. Lungimea fibrei musculare se restabilește treptat
E. Moleculele de tropomiozină inhibă interacțiunea dintre filamentele de actină și miozină
148. Alegeți afirmațiile false referitoare la ATP-ul(adenozin trifosfatul)prezent în

fibra musculară:
A. Se consumă numai în timpul contracției
B. În timpul relaxării asigură energie pentru a pompa ionii de calciu în tubii T
C. Mușchii care nu se pot aproviziona cu ATP (adenozin trifosfat) nu vor rămâne
contractați
D. Rezervele de ATP(adenozin trifosfat)sunt nelimitate, motiv pentru care mușchiul nu
necesită creatinfosfat
E. Rezultă din reacțiile chimice care au loc în numeroasele mitocondrii aflate în
vecinătatea miofilamentelor
149. Afirmațiile false referitoare la proteinele din fibra musculară, cu rol în inițierea
contracției, sunt:
A. Filamentele de actină se prezintă sub forma a trei lanțuri răsucite într-un helix
B. Proteina ce se găsește în șanțul helixului prezent în molecula de actină este denumită
tropomiozină
C. Când un mușchi este relaxat, tropomiozina împiedică legarea capetelor miozinei de
filamentul de actină
D. Troponina este o proteină ce se găsește la intervale neregulate de-a lungul filamentelor
de actină
E. Troponina este o proteină care se leagă de ionii de calciu
150. Afirmațiile adevărate referitoare la inițierea contracției musculare sunt:

A. Impulsul nervos este cel care va determina contracția fibrei musculare
B. Neurotransmițătorul, acetilcolina, va fi eliberată la nivelul joncțiunii neuromusculare
înainte ca impulsul nervos să ajungă la aceasta
C. Joncțiunea neuromusculară este compusă dintr-o singură fibră musculară și terminația
unei singure celule epiteliale
D. Membrana celulei musculare și cea a neuronului sunt foarte apropiate, fără să se atingă,
rămânând separate printr-un spațiu plin cu lichid numit fantă sinaptică
E. Impulsul inițiat în celula musculară se propagă pe întreaga suprafață celulară,
declanșând o serie de evenimente în interiorul celulei musculare
151. Afirmațiile false despre ionii de calciu implicați în contracția musculară sunt:
A. Concentrația acestora estefoarte crescută în sarcoplasma celulei aflate în repaus
B. Datorită adrenalinei care se leagă de receptorii de pe membrana celulară, ionii de calciu
pătrund în interiorul celulei
C. Atunci când difuzează în sarcoplasmă, din reticulul sarcoplasmatic, calciul scaldă
filamentele de miozină
D. În mod normal concentrația ionilor de calciu din citoplasma celulelor musculare aflate
în repaus este foarte scăzută
E. Dacă se eliberează mai mulți ioni de calciu, aceștia vor forma mai multe legături cu
molecula de miozină
149
152. Despre rezervoarele de calciu ale fibrei musculare striate scheletice se pot afirma
următoarele:
A. Sunt reprezentate de cisternele aparatului Golgi
B. Sunt reprezentate de reticulul sarcoplasmatic și de tubii T
C. Sunt reprezentate de un sistem de invaginări ale sarcolemei, denumit sistemul
longitudinal L
D. Sunt reprezentate de sistemul tubilor transversali – un sistem de invaginări ale
sarcolemei
E. Nu conțin calciu decât în timpul contracției musculare
153. Influxul de ioni de sodiu:

A. Produce activitate electrică de-a lungul fibrei musculare
B. Permite tubiilor T și reticulului sarcoplasmatic să elibereze lent ionii de calciu în
interiorul sarcoplasmei
C. Permite tubiilor T și reticulului sarcoplasmatic să elibereze rapid ionii de calciu în
interiorul sarcoplasmei
D. Se produce atunci când acetilcolina se desface de pe receptorii membranei fibrei
musculare
E. Este urmat de eliberarea rapidă a ionilor de potasiu din reticulul sarcoplasmatic spre
tubii T
154. Afirmațiile adevărate referitoare la răspunsul gradual al mușchiului striat sunt

următoarele:
A. Contracția unei fibre musculare se produce numai după ce un impuls nervos care
depășește o anumită intensitate prag o stimulează
B. După ce intensitatea prag a fost depășită, creșterea în continuare a intensității ratei și
duratei impulsului va produce o contracție mult mai puternică decât precedenta
C. După ce intensitatea prag a fost depășită, creșterea în continuare a intensității ratei și
duratei impulsului va produce o contracție doar cu puțin mai puternică decât precedenta
D. Mușchiul ca întreg se supune legii „tot sau nimic”
E. Este un răspuns variabil, dependent de numărul de fibre musculare care se contractă
într-un mușchi

A. Un singur neuron motor deservește un număr variabil de fibre musculare în cadrul unei
unități motorii
B. Dacă sunt stimulate numai câteva fibre musculare, contracția mușchiului va fi slabă
C. Fiecare neuron se ramifică spre fibrele nervoase ale mușchiului, astfel un singur neuron
poate stimula până la 100 de fibre musculare
D. Neuronul împreună cu fibrele musculare pe care le stimulează, constituie o unitate
motorie
E. Neuronii care conduc impulsuri către fibrele musculare se numesc neuroni senzoriali
156. Următoarele afirmații sunt adevărate:

A. Contracția unei singure fibre musculare este denumită secusă
B. Contracția concomitentă a mai multor celule nervoase este denumită secusă
C. Creșterea numărului de secuse, apărute într-un mușchi datorită unei stimulări continue,
este denumită sumație
D. Sumația reprezintă starea în care impulsurile nervoase ajung la mușchi după ce
precedenta contracție a încetat
E. Sumația poate culmina prin tetanos
150
157. Tonusul muscular:
A. Reprezintă o caracteristică a mușchilor
B. Reprezintă starea în care mușchiul este menținut parțial contractat pentru o perioadă
lungă de timp
C. Este scăzut prin activitate fizică
D. Are rol în menținerea ortostatismului, în absența gravitației
E. Este caracterizat prin producerea unei stimulări consecutive de scurtă durată a fibrelor
musculare
A. Energia utilizată în contracția musculară derivă din ATP (adenozin trifosfat)
B. În contracția fibrei musculare, ATP-ul (adenozin trifosfatul) rezultă din reacțiile chimice
care au loc în numeroasele mitocondrii ale acesteia
C. Capetele filamentelor de miozină conțin o enzimă numită ATP-ază,care desface ATP-ul
în ADP și o grupare fosfat, eliberând energia din moleculă
D. În contracția fibrei musculare, ATP-aza desface ATP-ul (adenozin trifosfatul) în ADP
(adenozin difosfat) și două grupări fosfat, fără a elibera energia din moleculă
E. În timpul relaxării fibrei musculare este produs acid lactic ca urmare a unei respirații
celulare aerobe prelungite cu scopul de a furniza ATP (adenozin trifosfat)
159. Următoarele afirmații referitoare la rezervele de ATP (adenozin trifosfat)sunt
adevărate:
A. Fiind produs în cantități nelimitate, ATP-ul (adenozin trifosfatul) nu trebuie regenerat în
permanență din ADP (adenozin difosfat) și grupări fosfat
B. Fiind produs în cantități limitate, ATP-ul (adenozin trifosfatul) trebuie în permanență
regenerat din ADP (adenozin difosfat) și grupări fosfat
C. Una dintre sursele de regenerare ale ATP-ului (adenozin trifosfatului) poate fi
fosfocreatina (creatin fosfatul)
D. Când un mușchi este extrem de activ, rezervele de ATP (adenozin trifosfat) se pot
epuiza
E. ATP-ul (adenozin trifosfatul) este sintetizat din creatină și fosfat anorganic, reacție
catalizată de ATP-ază
160. Care sunt afirmațiile false referitoare la oxigenul necesar pentru realizarea
contracției musculare:
A. Oxigenul necesar respirației celulare este transportat la fibrele musculare prin
intermediul hemoglobinei din eritrocite
B. În fibrele musculare, pigmentul numit mioglobină leagă moleculele de oxigen și le
depozitează permanent
C. Fibrele musculare roșii sunt roșii datorită prezenței de mioglobină
D. Prezența mioglobinei în celulele muscularecrește necesitatea unui aport continuu de
oxigen în timpul contracției
E. Când mușchiul se contractă intens pentru câteva minute, oxigenul nu poate fi asigurat
suficient de rapid pentru satisfacerea necesităților celulare
161. În timpul glicolizei anaerobe:
A. Moleculele de glucoză sunt convertite în acid piruvic în etape succesive de transformări
B. Convertirea moleculelor de glucoză în acid piruvic este un proces care furnizează două
molecule de ATP (adenozin trifosfat)pentru fiecare moleculă de glucoză scindată
C. În cazul în care rezerva de oxigen a celulei este epuizată, acidul lactic este convertit în
acid piruvic
D. Cu cât se acumulează mai mult acid lactic, se instalează oboseala musculară extremă
E. Acidul lactic nu determină modificări ale pH-ului local
151
162. Corpii denși din fibra musculară netedă:
A. Sunt distribuiți în întreaga celulă
B. Permit cuplarea filamentelor de actină și sunt echivalenții liniei Z din mușchii scheletici
C. Sunt atașați de un citoschelet slab
D. Sunt atașați filamentelor intermediare, necontractile, ale fibrelor musculare netede
E. Sunt atașați filamentelor intermediare, contractile, ale fibrelor musculare netede
163. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos pe cele care descriu particularități ale
mușchiului cardiac:
A. Fibrele sale nu au capetele ramificate și prezintă mai mulți nuclei
B. Discurile intercalare leagă strâns capetele celulelor unul de celălalt
C. Joncțiunile de tip gap permit propagarea cu ușurință a impulsului nervos care determină
contracția
D. Perioada refractară absolută este de 150-300msec
E. Raportul dintre filamentele de miozină și cele de actină este de 1:16
164. Despre contracția musculară este adevărat că:

A. Pentru a se produce, este necesar ca fibra musculară să fie stimulată de un impuls nervos
B. În timpul ei, ionii de calciu se leagă de moleculele de ATP (adenozin trifosfat), pe care
le descompun cu eliberare de energie
C. În timpul ei, ionii de Ca2+ se leagă de moleculele de troponină
D. Se produce când filamentele de actină alunecă printre cele de miozină
E. Pentru realizarea ei, reticulul sarcoplasmatic eliberează ionide fosfat anorganic
165. Alegeți afirmațiile care descriu structura și inervația unui mușchi striat scheletic:
A. Celulele musculare au capetele ramificate, unite prin discuri intercalare
B. Sarcomerele sunt prezente și reprezintă unitatea funcțională a mușchiului scheletic
C. Celulele lui sunt separate și învelite în straturi de țesut conjunctiv
D. La fibrele musculare sosesc impulsuri nervoase aduse de către neuronii motori
E. Un singur neuron nu poate deservi decât o singură fibră musculară uninucleată
152
CAPITOLUL 6  Sistemul digestiv
1. Următoarele afirmații referitoare la sistemul digestiv sunt adevărate:

A. Este responsabil de furnizarea oxigenului către celule și de îndepărtarea dioxidului de
carbon rezultat din metabolismul celulelor
B. Este format din tractul gastrointestinal și organele anexe
C. Este responsabil de descompunerea moleculelor mari de alimente în molecule mici și de
absorbția moleculelor mici, a mineralelor și a apei în organism
D. Are rol în transportul hormonilor de la glandele endocrine înspre celulele lor țintă
E. Este responsabil de descompunerea moleculelor mari de alimente în molecule mici și de
eliminarea moleculelor mici, a mineralelor și a apei din organism
2. Despre sistemul digestiv nu este adevărat că:

A. Este parte componentă a tractului gastrointestinal
B. Organele tubulare care îl compun sunt reprezentate de glandele salivare și ficatul
C. Una dintre funcțiile lui este digestia alimentelor și absorbția nutrienților
D. Una dintre funcțiile lui este reglarea volumului plasmei sanguine
E. Este format din tractul gastrointestinal și o serie de organe anexe
3. Alegeți afirmațiile adevărate despre sistemul digestiv:

A. Este format din tractul gastrointestinal, o structură tubulară semirigidă cu lungimea de
aproximativ 6 metri
B. Este o structură tubulară musculară cu o lungime de aproximativ 9 metri
C. Tunica internă este denumită membrană mucoasă (mucoasa) și conține glande
secretoare de mucus și de enzime necesare digestiei moleculelor alimentare
D. Prezintă două straturi musculare (cu excepția stomacului), intern longitudinal și extern
circular
E. Cuprinde ficatul, pancreasul și glandele salivare, ca organe anexe
4. Care dintre structurile anatomice de mai jos aparțin sistemului digestiv:

A. Cavitatea orală, esofagul, intestinul gros
B. Cavitatea nazală, orofaringele, esofagul
C. Stomacul, intestinul subțire, intestinul gros
D. Ficatul, pancreasul, glandele paratiroide
E. Glandele parotide, ficatul, pancreasul
5. Din tractul gastrointestinal fac parte:

A. Cavitatea orală (gura) și faringele – primele segmente ale tractului gastrointestinal
B. Esofagul, situat în continuarea faringelui
C. Stomacul și ficatul – organe anexe ale sistemului digestiv
D. Duodenul și pancreasul – organe tubulare ale tractului gastrointestinal
E. Intestinul gros, segmentul terminal al tractului gastrointestinal
6. Tunicile tractului gastrointestinal sunt:

A. Tunica internă – stratul seros (foița parietală a peritoneului)
B. Tunica externă – seroasa (foița viscerală a peritoneului)
C. Submucoasa, situată la exterior față de mucoasă
D. Tunica submucoasă, care conține vase de sânge, vase limfatice și nervi
E. O tunică ce conține la nivelul intestinului subțire mușchi striați dispuși longitudinal și
circular
153
7. Mușchii netezi din structura peretelui tractului gastrointestinal au următoarele
roluri:
A. Cei dispuși oblic scurtează, prin contracție, lungimea acestuia
B. Cei dispuși longitudinal micșorează, prin contracție, diametrul acestuia
C. Cei dispuși circular micșorează, prin contracție, diametrul acestuia
D. Cei dispuși longitudinal scurtează, prin contracție, lungimea acestuia
E. Cei dispuși oblic la nivelul peretelui stomacului măresc prin contracția lor lungimea și
diametrul acestuia
8. Tunica externă a tractului gastrointestinal:

A. Este denumită și seroasă sau strat seros
B. Este formată din două foițe – viscerală, care căptușește cavitatea abdominală și
parietală, care învelește peretele extern al majorității organelor abdomino-pelviene
C. Este reprezentată de peritoneul visceral, care delimitează împreună cu cel parietal,
cavitatea intraperitoneală
D. Are o extensie multistratificată – mezenterul – care susține o mică parte din organele abdominale
E. Are o extensie dublu stratificată – mezenterul – care susține majoritatea organelor abdominale
9. Pereții tractului gastrointestinal sunt alcătuiți din următoarele tunici:

A. Mucoasa – tunica internă, care conține glande ce secretă enzime și mucus
B. Submucoasa – care conține vase de sânge, vase limfatice și nervi
C. Musculara – formată din mușchi striați cu dispoziție longitudinală, circulară și oblică la
nivelul stomacului
D. Seroasa – tunica externă reprezentată de peritoneul parietal care căptușește cavitatea
abdominală
E. Seroasa – care secretă un lichid care umectează suprafața externă a organelor și permite
alunecarea liberă a acestora
10. Selectați afirmațiile false referitoare la tunica externă a tractului gastro-intestinal:

A. Este reprezentată de peritoneul parietal, care se continuă cu cel visceral, care căptușește
cavitatea abdominală
B. Celulele ei secretă un lichid care umectează suprafața externă a organelor și permite
alunecarea liberă a acestora
C. Poartă numele de seroasă sau strat seros
D. Este formată de mezenterul dublu stratificat
E. Conține glande care secretă mucus pentru a proteja țesuturile tractului gastrointestinal
11. Peritoneul visceral:

A. Formează tunica externă a tractului gastrointestinal
B. Se continuă cu peritoneul parietal
C. Formează tunica internă a tractului gastrointestinal
D. Conține celule care secretă un lichid care umectează suprafața externă a organelor
E. Formează împreună cu peritoneul parietal un spațiu care se numește „cavitate
peritoneală”
12. Cele patru straturi din structura peretelui tractului gastrointestinal sunt dispuse
de la interior spre exterior astfel:
A. Submucoasa, mucoasa, musculara, peritoneul visceral
B. Peritoneul visceral, musculara, submucoasa, mucoasa
C. Mucoasa, musculara, submucoasa, peritoneul visceral
D. Tunica mucoasă, tunica submucoasă, tunica musculară, tunica seroasă
E. Submucoasa, mușchiul neted, mucoasa, peritoneul visceral
154
13. Mucoasa tractului gastrointestinal:
A. Este compusă din epiteliu care acoperă un țesut conjunctiv, care conține câteva fibre
musculare netede
B. Conține glande care secretă enzime necesare protecției țesuturilor tractului
gastrointestinal
C. Conține glande care secretă enzime necesare digestiei moleculelor alimentare
D. Conține glande care secretă mucus necesar protecției țesuturilor tractului
gastrointestinal
E. Conține glande care secretă mucus necesar digestiei moleculelor alimentare
14. Despre tunicile mucoasă și submucoasă ale tractului gastrointestinal este fals că:
A. Mucoasa conține vase sanguine, vase limfatice și nervi
B. Submucoasa conține celule musculare netede oblice, transversale și circulare
C. Mucoasa conține glande care secretă mucus, cu rol de protecție
D. Mucoasa conține glande care secretă enzime, cu rol în procesul de digestie
E. Submucoasa conține celule care secretă lichid care umectează suprafața externă a
organelor
15. Despre pereții tractului intestinal, este adevărat că:

A. La esofag, în treimea superioară, tunica musculară conține exclusiv fibre musculare
netede
B. La stomac, tunica din exteriorul submucoasei prezintă trei straturi musculare netede
C. La intestinul subțire, tunica musculară conține în treimea superioară exclusiv fibre
musculare striate
D. La intestinul subțire, tunica musculară este formată din două straturi de mușchi neted,
circular (intern) și longitudinal (extern)
E. La esofag, tunica musculară devine alcătuită exclusiv din fibre musculare netede în
treimea ei inferioară

A. Stratul intern al peretelui intestinului subțire – tunica mucoasă – conține epiteliu –
conține mari cantități de mușchi neted – nu conține glande
B. Stratul intern al peretelui intestinului subțire – mucoasa – conține epiteliu – conține mici
cantități de mușchi neted – conține glande
C. Stomac – tunică musculară cu mușchi neted – fibre oblice între submucoasă și stratul
circular – fibre circulare (strat intern al tunicii musculare) – fibre longitudinale (strat
extern al tunicii musculare)
D. Esofag – tunică musculară cu fibre striate (superior) – tunică musculară cu fibre netede
(inferior)
E. Esofag – tunica mucoasă – aglomerări de țesut limfoid – plăcile Peyer
17. Despre cavitatea orală se poate afirma că:

A. Are și o funcție de lubrifiere a alimentelor
B. Este înconjurată de buze, obraji, palatul moale și palatul dur
C. La nivelul ei se află dinții deciduali (permanenți)
D. De la nivelul ei, alimentele ajung în orofaringe, locul unde se întâlnesc căile digestive și
căile respiratorii
E. Conține limba, care are în structura ei mușchi netezi și o membrană mucoasă
155
18. Următoarele afirmații referitoare la cavitatea orală sunt false:
A. Comunică anterior cu orofaringele și nu are funcție gustativă
B. Are ca funcții ingestia și digestia mecanică a alimentelor, cărora le reduce masa și le
amestecă cu salivă
C. Planșeul cavității orale este reprezentat de palatul dur și palatul moale
D. Amestecă alimentele cu secrețiile gastrice, are funcție gustativă și de masticație
E. Reprezintă primul segment al tractului gastrointestinal
19. Funcțiile cavității orale sunt:
A. Ingestia alimentelor
B. Funcția gustativă
C. Eliminarea alimentelor digerate
D. Digestia mecanică a alimentelor
E. Lubrifierea alimentelor
20. Alegeți enunțurile care conțin câte două afirmații adevărate, ambele referitoare la
caracteristici anatomice ale unor structuri prezente în cavitatea orală:
A. Limba este conectată de palatul moale prin frâul limbii. Mugurii gustativi sunt cuprinși
în papilele gustative
B. Limba transformă alimentele în boluri alimentare. Incisivii taie alimentele
C. Caninii au formă conică. Limba conține în alcătuirea ei mușchi striați
D. Structura de bază a unui dinte include coroana, coletul și rădăcina. La suprafața
exterioară a dintelui se găsește smalțul dentar
E. Premolarii sunt dinți plați. Premolarii servesc la mărunțire/măcinare
21. La nivelul cavității orale:

A. Caninii taie alimentele de dimensiuni mari
B. Incisivii taie alimentele de dimensiuni mari
C. Caninii apucă și sfâșie alimentele
D. Incisivii mărunțesc/macină alimentele
E. Premolarii și molarii mărunțesc/macină alimentele
22. La nivelul cavității orale:

A. Limba are rolul de a transforma alimentele în boluri alimentare, cu ajutorul salivei
B. Dinții au rolul de a transforma alimentele în boluri alimentare, cu ajutorul salivei
C. Dinții au rolul de a realiza digestia mecanică a alimentelor
D. Limba are rolul de a realiza digestia mecanică a alimentelor
E. Are loc amestecarea alimentelor cu secrețiile salivare
23. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la dinți:

A. Sunt de două tipuri, dinții deciduali și dinții temporari
B. Dinții de lapte sunt în număr de 20 și se pierd de obicei până la vârsta de 6 ani, fiind
înlocuiți de cei permanenți
C. Dinții permanenți sunt în număr de 32 și înlocuiesc dinții deciduali
D. Sunt formați din coroană, corp și rădăcină
E. Sunt reprezentați de incisivi, canini, premolari și molari
24. Selectați asocierile corecte referitoare la dinți:

A. Incisivi – coroana, rădăcina și corpul – tăierea alimentelor de dimensiuni mari
B. Caninii – formă conică – apucarea și sfâșierea alimentelor
C. Premolarii – dinți plați – mărunțirea/măcinarea alimentelor
D. Incisivii centrali – tăierea alimentelor de dimensiuni mari – perioada de erupție 17-21 ani
E. Molarii – dinți plați – mărunțirea alimentelor
156
25. Despre perioada de erupție a dinților permanenți ai adultului se poate afirma că:
A. La vârsta de 6-7 ani erup: incisivul central inferior, primul molar inferior și primul
molar superior
B. Al doilea molar inferior nu erupe la vârsta de 6-7 ani, ci mai târziu (11-13 ani)
C. La vârsta cuprinsă între 17 și 21 ani erup al doilea molar inferior și al treilea molar
superior
D. Între 10 și 12 ani erup premolarii bicuspizi, inferiori și superiori
E. Caninii inferiori erup mai repede (între 9 și 10 ani) decât cei superiori (între 11 și 12
ani)
26. Smalțul dentar:

A. Este una dintre componentele principale ale dintelui
B. Este cea mai dură substanță din organism
C. Se găsește la suprafața interioară a dintelui
D. Este alcătuit în principal din săruri de calciu (componentă majoră a hidroxiapatitei)
E. Înconjoară pulpa dentară
27. Smalțul dentar – afirmații false:

A. Este acoperit de coroana dintelui și acoperă dentina
B. Se află la suprafața exterioară a dintelui
C. Are duritate mare, dar inferioară dentinei
D. În structura smalțului se regăsește hidroxiapatita, un complex mineral
E. Formează cea mai mare parte a dintelui
28. Dentina:
A. Este una dintre componentele principale ale dintelui
B. Este mai moale decât smalțul dentar
C. Se găsește la suprafața exterioară a dintelui
D. Este alcătuită în principal din componente organice și nu conține hidroxiapatită
E. Înconjoară pulpa dentară, fiind situată inferior de smalț
29. Dentina – afirmații false:

A. Înconjoară pulpa dentară, care este vascularizată și inervată
B. Este mai moale decât smalțul dentar
C. Este situată sub smalț și formează cea mai mare parte a dintelui
D. Este alcătuită în principal din hidroxiapatită, având aceeași duritate cu cea a smalțului
E. Conține vasele de sânge, nervii și țesuturile conjunctive ale dintelui
30. Pulpa dentară:

A. Este cea mai dură substanță din organism
B. Se găsește în interiorul dintelui, în cavitatea pulpară
C. Este înconjurată de dentină, deasupra căreia se află smalțul dentar
D. Este alcătuită în principal din hidroxiapatită
E. Conține vasele de sânge, nervii și țesuturile conjunctive ale dintelui
31. Pulpa dentară – afirmații false:

A. Este situată în cavitatea pulpară
B. Conține țesut conjunctiv, vase și nervi
C. Este situată sub smalțul dentar, dar deasupra de dentină
D. Conține țesuturile epiteliale ale dintelui, cu vase și nervi
E. Înconjoară dentina, de care este separată prin smalț
157
32. Referitor la structura de bază a dintelui, sunt adevărate următoarele:
A. Coroana este porțiunea superioară a dintelui, legată prin colet de dentină
B. Coroana este legată prin gât sau colet de rădăcina dintelui
C. Rădăcina este acoperită de dentină și de pulpa dentară
D. Rădăcina este acoperită de cement și străbătută de canalul radicular
E. În canalul radicular se află vase de sânge și nervi
33. Selectați afirmațiile false referitoare la limbă:

A. Este conectată de palatul dur printr-un pliu de țesut numit frâul limbii
B. Prezintă pe părțile laterale papilele gustative cuprinse în mugurii gustativi
C. Este compusă din musculatură striată acoperită de o membrană mucoasă
D. Are rolul de a transforma alimentele în boluri alimentare cu ajutorul salivei
E. Este compusă din musculatură striată inervată de nervii hipoglos (XI) și accesor (XII)
34. Despre palat – structura care formează bolta cavității orale este adevărat că:
A. Este alcătuit dintr-o partea anterioară dură și o parte posterioară moale
B. Partea anterioară a palatului se numește palatul moale
C. De la palatul dur se extinde spre inferior uvula
D. Uvula reprezintă o prelungire în formă de con a palatului moale
E. Bolta cavității orale dă inserție limbii
35. Alegeți afirmațiile false despre faringe și esofag:

A. Faringele este un segment comun cu sistemul respirator
B. Esofagul este primul segment în care pot fi observate cele trei straturi ale peretelui
tractului gastrointestinal
C. Esofagul traversează diafragma dinspre cavitatea toracică înspre cavitatea abdominală
D. Esofagul se întinde până la sfincterul piloric, de unde începe stomacul
E. Faringele conduce bolul alimentar spre esofag
36. Amigdalele:
A. Sunt aglomerări de țesut limfatic localizate în mucoasă
B. Sunt: palatine, faringiene, linguală
C. Fac parte din sistemul limfatic și sunt alcătuite din structuri limfatice
D. Au rol în apărarea organismului
E. Sunt: submaxilare, submandibulare, sublinguale
37. Despre amigdale nu este adevărat că:

A. Sunt aglomerări de țesut muscular neted
B. Tumefierea amigdalei faringiene formează vegetațiile palatine
C. Au rol în protecția sistemului respirator față de agenții infecțioși captați din aer
D. Secretă enzime și mucus
E. Cele palatine au funcție similară cu amigdala faringiană
38. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la esofag:

A. Este o structură tubulară dreaptă, musculară, care traversează diafragma către stomac
B. Este o structură distensibilă, care leagă faringele de stomac
C. Are lungimea de aproximativ 25 mm
D. Tunica musculară este formată în treimea superioară din musculatură striată
E. Tunica musculară este formată în treimea inferioară atât din musculatură striată, cât și
din musculatură netedă
158
39. Procesul de deglutiție necesită activități coordonate ale:
A. Limbii, care împinge bolul alimentar în faringe
B. Palatului moale, faringelui și esofagului
C. Faringelui, dar nu și ale esofagului
D. Esofagului, care conduce bolul alimentar spre stomac
E. Stomacului, cu rol de evacuare a alimentelor către intestinul gros
40. Prima etapă a deglutiției (înghițirii):

A. Se produce în cavitatea orală
B. Se desfășoară sub control voluntar
C. Se produce în cavitatea orală și este involuntară
D. Necesită contracția mușchilor faringieni
E. Implică împingerea bolului alimentar, cu ajutorul limbii, către faringe
41. Despre etapa involuntară a deglutiției este adevărat că:

A. Începe în momentul în care alimentele sunt mărunțite (prin masticație) și îmbibate în salivă
B. Începe în momentul în care bolul alimentar este împins în faringe cu ajutorul limbii
C. Are loc contracția mușchilor laringieni care împing bolul în esofag
D. Este controlată de către nervii sistemului nervos autonom
E. Este declanșat procesul denumit peristaltism
42. Despre peristaltismul esofagian este adevărat că:

A. Este un proces care începe în prima etapă a deglutiției
B. Se desfășoară sub control voluntar
C. Este declanșat de nervii sistemului nervos autonom (vegetativ)
D. Constă în formarea unor unde de contracție ale stratului muscular neted al esofagului
E. Implică inițial contracția mușchilor longitudinali, iar apoi a celor circulari
43. Despre deglutiție și peristaltism, este adevărat că:

A. În procesul de înghițire, limba coboară și comprimă alimentele de planșeul bucal
B. În procesul de înghițire, limba se ridică și comprimă bolul alimentar de palatul dur,
împingându-l înspre faringe
C. Bolul alimentar pătrunde în esofag după ce a trecut de epiglota care acoperă faringele
D. După ce trece de epiglota care acoperă laringele, bolul alimentar ajunge în esofag
E. Peristaltismul esofagian constă în formarea unor unde de contracție ale stratului
muscular neted al esofagului (unde care împing bolul alimentar spre stomac)
44. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la glandele salivare:

A. Sunt considerate organe anexe ale sistemului digestiv
B. Au funcție gustativă, prin mugurii din papilele linguale
C. Cea mai mare glandă salivară este glanda parotidă, glandă pereche
D. Amilaza salivară este enzima secretată de către celulele seroase ale glandelor salivare
E. Există două categorii de glande salivare mici
45. Glandele salivare au următoarele funcții:

A. Prin saliva pe care o produc, facilitează lubrifierea și legarea particulelor alimentare
B. Secretă enzime care inițiază procesul de digestie a glucidelor
C. Asigură absorbția gastrică a alimentelor
D. Sunt responsabile de secreția amilazei, o enzimă care transformă amidonul și glicogenul
în dizaharide (maltoză)
E. Realizează descompunerea proteinelor din alimente până la stadiul de dipeptide
159
46. Alegeți asocierile corecte referitoare la enzimele digestive:
A. Pepsina – enzimă proteolitică – din precursor pepsinogen
B. Tripsina – enzimă proteolitică – componentă a sucului gastric
C. Amilaza pancreatică – enzimă prezentă în sucul pancreatic – transformă amidonul în
maltoză
D. Chimotripsina – enzimă proteolitică (protează) – prezentă în sucul pancreatic
E. Colinesteraza – degradează neurotransmițători (acetilcolina) – prezentă în bilă
47. Referitor la amilaza din salivă, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Participă la procesele de digestie mecanică
B. Inițiază procesele de digestie chimică a moleculelor de amidon până la stadiul de
dizaharide
C. Este secretată de către celulele seroase ale glandelor salivare
D. Descompune amidonul și glicogenul până la stadiul de maltoză
E. Participă la procesul de degradare a monozaharidelor
48. Glandele salivare mari:

A. Au în structura lor celule seroase, care secretă amilază
B. Prezintă ductul parotidian (glanda parotidă)
C. Prezintă ducte sublinguale (glanda submaxilară)
D. Au rol în conducerea bolului alimentar spre faringe
E. Sunt reprezentate de glandele parotide, submandibulare, sublinguale
49. Despre secrețiile glandelor salivare este adevărat că:

A. Sunt reprezentate de salivă, care conține amilază și mucus
B. Sunt produse de către celulele mucoase
C. Facilitează legarea particulelor alimentare (cu participarea mucusului)
D. Încep digestia lipidelor (cu participarea amilazei din salivă)
E. Îmbibă alimentele, contribuind la formarea bolului alimentar
50. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la localizarea glandelor salivare mari:

A. Glanda parotidă este situată în țesuturile superficiale ale feței, sub tegument
B. Glanda parotidă este situată în țesuturile profunde din regiunea feței
C. Glanda submandibulară (submaxilară) este situată în planșeul oral în apropierea
suprafeței interne a mandibulei
D. Glanda sublinguală este situată anterior de cea submandibulară, sub limbă, în planșeul
oral
E. Glanda sublinguală este situată posterior de glanda submandibulară
51. Despre glandele salivare mari, se poate afirma că:

A. Sunt în număr de 3 perechi și secretă saliva în cavitatea orală
B. Glandele parotide sunt drenate de către un duct care se deschide pe partea internă a
obrajilor
C. Glanda sublinguală este drenată de către un singur duct sublingual, care se deschide în
cavitatea orală
D. Glandele submandibulare și sublinguale primesc inervație parasimpatică prin nervul VII
– facial
E. Ductul submandibular se deschide pe partea internă a obrajilor, opus celui de al doilea
molar superior
160
52. Selectați afirmații adevărate referitoare la stomac:
A. Este situat în porțiunea superioară stângă a abdomenului, imediat deasupra de diafragmă
B. Se întinde de la sfincterul cardial până la sfincterul piloric
C. Are peretele format din patru tunici, cea musculară prezentând trei straturi musculare
striate, circular, longitudinal și oblic
D. Este un organ de forma literei „J”
E. Comunică cu duodenul prin sfincterul piloric
53. Stomacului i se descriu:

A. Suprafața laterală convexă – marea curbură și suprafața medială, concavă, mica curbură
B. Suprafața medială concavă – mica curbură, legată de ficat printr-un strat dublu de
peritoneu, marele epiplon
C. Fundul (fornixul) și corpul stomacului (partea principală)
D. Antrul piloric, o porțiune distală îngustă
E. Sfincterul esofagian inferior (sfincterul cardial)
54. Stomacul prezintă următoarele caractere anatomice:

A. Două curburi corespunzătoare suprafeței laterale convexe (mica curbură) și suprafeței
mediale concave (marea curbură)
B. Două curburi corespunzătoare suprafeței laterale convexe (marea curbură) și suprafeței
mediale concave (mica curbură)
C. Părțile sale principale, reprezentate de cardia, fundul (fornixul), corpul stomacului și
antrul piloric
D. Mica curbură, de la care se extinde spre ficat un strat simplu de peritoneu, marele
epiplon
E. Peretele stomacului are tunica musculară formată din trei straturi musculare netede
(circular, longitudinal și oblic)
55. Stomacul are următoarele funcții:

A. Lubrifierea alimentelor, prin mucusul salivar
B. Producția de enzime, care finalizează procesul de digestie
C. Absorbția unor mici cantități de apă, glucoză, ioni și alcool de către mucoasa gastrică
D. Secreția de acid clorhidric de către celulele parietale
E. Evacuarea chimului gastric prin sfincterul piloric în intestinul subțire
56. Celulele parietale ale glandelor din mucoasa gastrică secretă:

A. Acidul clorhidric, cu rol în activarea enzimelor proteolitice
B. Acidul clorhidric, cu rol în convertirea pepsinogenului în pepsină
C. Enzime proteolitice, reprezentate de labferment și factor intrinsec
D. Mucus, care protejează peretele stomacului de autodigestie
E. Factor intrinsec, necesar absorbției vitaminei B12 în intestinul subțire
57. Enzimele prezente în sucul gastric și care asigură digestia proteinelor sunt
reprezentate de:
A. Pepsina, secretată sub forma activă de către celulele principale ale glandelor gastrice
B. Pepsina, secretată sub forma inactivă și care va fi activată de către acidul clorhidric
C. Factorul intrinsec, care asigură degradarea vitaminei B12 în intestinul subțire
D. Labfermentul (produs în stomacul sugarilor, dar nu și în cel al adulților) coagulează
proteinele din lapte
E. Gastrina, care controlează secreția de pepsinogen
161
58. Care dintre următoarele informații referitoare la celulele din mucoasa stomacului
sunt corecte:
A. Celulele parietale produc acid clorhidric și factor intrinsec
B. Celulele enteroendocrine produc amilaza salivară
C. Celulele enteroendocrine produc gastrină
D. Celulele mucoase produc mucusul gastric
E. Celulele principale produc pepsinogen
59. Despre straturile peretelui stomacului se poate afirma că:
A. Mucoasa reprezintă stratul intern și formează prin invaginare cripte superficiale în care
se varsă secrețiile glandelor intestinale
B. Mucoasa reprezintă stratul intern și formează prin invaginare cripte profunde în care se
varsă secrețiile glandelor gastrice
C. Submucoasa, situată în exteriorul mucoasei, conține vase și nervi
D. Straturile musculare ale tunicii musculare mixează și desfac bolul alimentar, formând
chimul gastric
E. Cel de al patrulea strat este reprezentat de marele epiplon sau seroasa peritoneală
60. Alegeți afirmațiile care descriu corect poziția esofagului și stomacului în corp:
A. Stomacul este situat în cavitatea abdominală superioară, în regiunea ombilicală
B. Stomacul este situat în porțiunea superioară stângă a abdomenului
C. Esofagul străbate diafragma la nivelul hiatusului esofagian și intră în cavitatea
abdominală
D. Stomacul este orientat cu suprafața medială, concavă ( mica curbură) spre ficat
E. Esofagul este situat în întregime în subdiviziunea abdominală a cavității abdomino-
pelviene
61. Care dintre următoarele aspecte se referă la tunica mucoasă (stratul intern) al
peretelui gastric:
A. Se invaginează și formează cripte profunde în care se varsă secrețiile glandelor gastrice
B. Prezintă glande mucoase, denumite glande Brunner
C. Conține trei straturi de fibre musculare netede (oblic, circular, longitudinal)
D. Conține celule principale, care secretă peepsinogen și celule parietale, care secretă acid
clorhidric
E. Are și o redusă funcție de absorbție
62. Despre unele componente ale sucului gastric, este fals că:
A. Pepsina (precursor) se transformă în pepsinogen (forma activă), sub acțiunea acidului
clorhidric
B. Pepsina (forma activă) se formează din pepsinogen (precursor) sub acțiunea acidului
clorhidric
C. Acidul clorhidric conferă mediul alcalin necesar pentru transformarea pepsinogenului în
pepsină
D. Mucusul se constituie ca un strat vâscos, alcalin, care protejează peretele stomacului
E. Factorul extrinsec este necesar absorbției vitaminei B2 (riboflavină)
A. Stomacul plin, destins – suprafața internă – pliuri evidente (rugae)
B. Stomacul gol, micșorat – suprafața internă – pliuri evidente (rugae)
C. Glandele gastrice – celule principale – pepsinogen – substanță proteică
D. Intestinul subțire – are ca primă porțiune (prim segment) duodenul – recepționează
sucul pancreatic – recepționează bila
E. Mucoasa gastrică – absorbție crescută – glucoza, apă, ioni
162
64. Despre enzimele din sucul gastric este adevărat că:
A. Unica enzimă glicolitică secretată de glandele gastrice și conținută în sucul gastric este amilaza
B. Pepsina nu este secretată în forma sa activă, ci sub formă de precursor (pepsinogen)
C. Precursorul pepsinei, pesinogenul, este convertit în pepsină în prezența factorului intrinsec
D. Labfermentul facilitează digestia laptelui la sugari
E. Secreția de pepsinogen este controlată de către gastrină
65. Despre reglarea endocrină a activității gastrice este adevărat că:

A. Se datorează secreției celulelor enteroendocrine, care secretă gastrina
B. Gastrina secretată de neuronii din peretele gastric are efect stimulator asupra activității
motorii și secretorii gastrice
C. Controlează secreția de acid clorhidric și pepsinogen
D. Gastrina, produsul glandelor endocrine din mucoasa gastrică, este un hormon cu efect
inhibitor asupra secreției gastrice
E. Este controlată de enterokinază prin feedback pozitiv
66. Despre chimul gastric este adevărat că:

A. Este un amestec cu consistență lichidă
B. Rezultă din mixarea și solidificarea bolului alimentar
C. Ia naștere prin mixarea și desfacerea bolului alimentar sub acțiunea straturilor
musculare din peretele stomacului
D. Este evacuat de către contracțiile peristaltice prin sfincterul cardial în duoden
E. Evacuarea lui în intestinul subțire, unde are loc cea mai mare parte a digestiei, se face
prin sfincterul piloric
67. Sucul gastric conține:

A. Acid clorhidric, apă, ioni
B. Factor intrinsec, necesar eliminării vitaminei B12
C. Pepsină, care descompune proteinele mari în peptide
D. Mucus, care protejează peretele stomacului de autodigestie
E. Amilază, care digeră o cantitate mică de amidon
68. Acidul clorhidric din stomac este necesar pentru:

A. Activarea enzimelor lipolitice
B. Absorbția vitaminei B12
C. Protecția mucoasei gastrice
D. Conversia pepsinogenului activ în pepsină inactivă
E. Conversia precursorului pepsinogen în pepsină activă
69. Labfermentul:
A. Este o enzimă prezentă în sucul gastric la orice vârstă
B. Este o enzimă lipolitică digestivă
C. Facilitează digestia laptelui
D. Se secretă doar în stomacul sugarilor
E. Se secretă doar în stomacul adulților
70. Gastrina are următoarele roluri:

A. Descompunerea glucidelor în monozaharide
B. Controlul secreției de factor intrinsec
C. Controlul secreției de pepsinogen
D. Controlul secreției de acid clorhidric
E. Controlul secreției de mucus
163
71. Care dintre următoarele afirmații sunt false:
A. Micul epiplon este reprezentat de un strat dublu de mușchi netezi (circulari și
longitudinali)
B. Labfermentul este o enzimă lipolitică
C. Pepsina este capabilă să descompună aproape toate tipurile de proteine în peptide
D. Amilaza este absentă atât în salivă, cât și în sucul pancreatic, fiind prezentă doar în
sucul gastric
E. Lipaza pancreatică acționează în stomac
72. Intestinul subțire este acea parte a tractului gastrointestinal care:

A. Urmează stomacului și precede intestinul gros
B. Se întinde de la sfincterul piloric (un mușchi longitudinal) și până la un alt sfincter
denumit ileocecal (un mușchi circular)
C. Se întinde de la sfincterul piloric și până la sfincterul ileocecal (un mușchi circular)
D. Prezintă trei segmente care se succed astfel: duodenul (de aproximativ 2,5 centimetri
lungime), jejunul (de aproximativ 2,5 metri lungime) și ileonul (de aproximativ 3,5-4
metri lungime)
E. Prezintă trei segmente și se termină la sfincterul ileocecal
73. Care dintre elementele enumerate mai jos aparțin intestinului subțire:
A. Duodenul, primul segment, în care este evacuat chimul gastric din stomac
B. Jejunul și ileonul, sediul principal al procesului de absorbție
C. Jejunul de aproximativ 2.5 metri și ileonul de aproximativ 3.5-4 metri lungime
D. Duodenul, care se întinde de la sfincterul piloric până la sfincterul ileocecal
E. Cecul și apendicele vermiform
74. Straturile peretului intestinului subțire sunt dispuse astfel:

A. Dinspre exterior spre interior: seroasa – mușchiul dispus circular –mușchiul dispus
liniar – submucoasa – mucoasa
B. Dinspre exterior spre interior: seroasa – submucoasa – mușchiul dispus circular –
musculara mucoasei – mucoasa
C. Dinspre interior spre exterior: mucoasa, prezentând microvilozități – submucoasa,
prezentând vilozități – musculara, cu două straturi circular și longitudinal – seroasă
D. Dinspre interior spre exterior: mucoasa și musculara mucoasei – submucoasa cu vase
sanguine – musculara cu un strat circular și unul longitudinal – seroasa
E. Dinspre exterior spre interior: seroasa (peritoneul visceral) – mucoasa, cu un strat extern
longitudinal și intern circular – submucoasa cu vase de sânge – musculara mucoasei –
mucoasa
75. Despre suprafața interioară a jejunului și ileonului sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Este redusă datorită prezenței vilozităților și microvilozităților
B. Este crescută de prezența a mii de vilozități (prelungiri ale submucoasei în formă de
deget)
C. Este crescută de prezența a mii de vilozități și microvilozități
D. Prezintă prelungiri ale mucoasei în interiorul cărora se găsesc o serie de capilare
sanguine și un chilifer (vas limfatic) central
E. Prezintă vilozități și microvilozități (acestea din urmă fiind prelungiri de dimensiuni
electronomicroscopice ale membranei celulelor din mucoasă)
164
76. Selectați afirmațiile false cu privire la vilozitățile intestinale:
A. Sunt prelungiri electronomicroscopice ale membranelor celulelor din mucoase
B. Sunt prelungiri ale mucoasei în formă de deget
C. În interior prezintă o arteriolă denumită chilifer central care primește produșii de
digestie ai lipidelor
D. Capilarele formează o rețea, la nivelul căreia ajung aminoacizii, monozaharidele, acizi
grași cu lanț scurt de carbon
E. Conțin un chilifer limfatic central, în care intră prin difuziune trigliceridele resintetizate
din acizii grași cu lanț lung de carbon
77. Intestinul subțire are următoarele funcții:

A. Primul segment, duodenul, recepționează chimul intestinal
B. Prin jejun și ileon, asigură continuarea procesului de digestie
C. Prin jejun și ileon reprezintă sediul principal al procesului de absorbție
D. Secreția de acid clorhidric
E. Stocarea alimentelor nedigerate
78. Despre duoden și structura acestuia, este adevărat că:

A. Reprezintă primul segment al intestinului subțire
B. Reprezintă segmentul tractului gastrointestinal în care este evacuat chimul gastric din
stomac prin sfincterul piloric
C. În mucoasa duodenală se descriu glandele lui Brunner sau glandele duodenale și plăcile
Peyer
D. În mucoasa duodenală, glandele intestinale apar ca niște adâncituri sau cripte criptele
Lieberkühn
E. În submucoasa peretelui duodenal se găsesc glandele duodenale ale lui Brunner, care
produc un mucus alcalin
79. Despre duoden se poate afirma că:

A. Se întinde de la sfincterul piloric până la sfincterul ileocecal
B. În lumenul lui se varsă sucul pancreatic prin intermediul ductului pancreatic și al celui
accesoriu
C. Contribuie la neutralizarea acidității chimului gastric prin mucusul alcalin produs de
glandele Brunner și prin ionii de bicarbonat din sucul pancreatic
D. La nivelul lui ajunge sucul pancreatic, care conține ioni de clor pentru neutralizarea
acidității chimului gastric.
E. La nivelul lui se află ampula hepatopancreatică, unde se unesc ductele din vezica
biliară, ficat și pancreas
80. Despre structurile prezente la nivelul straturilor peretelui duodenal nu este

adevărat că:
A. Glandele lui Brunner din mucoasa duodenală secretă mucus
B. În submucoasa duodenală se află aglomerări de țesut limfoid cu dispoziție nodulară
C. Criptele Lieberkühn, denumite și glande intestinale, apar ca niște adâncituri în mucoasa
duodenală
D. Aglomerările de țesut limfoid de la nivelul duodenului poartă denumirea de plăcile
Peyer
E. Celulele duodenului produc și ele enzime digestive (tripsina și lipaza pancreatică)
165
81. În lumenul duodenului se regăsesc următoarele:
A. Sucul pancreatic, conținând proteaze, amilază pancreatică și lipază pancreatică
B. Sucul gastric, conținând pepsină (forma activă)
C. Enzime digestive produse de celulele glandelor salivare și gastrice
D. Ioni de bicarbonat care cresc pH-ul sucului intestinal
E. Bila, produsă de celulele ficatului și transportată prin căile biliare în ampula
hepatopancreatică
82. Care dintre următoarele enzime produse de celulele intestinului subțire sunt
dizaharidaze?
A. Zaharaza, care sintetizează zaharoza din glucoză și fructoză
B. Maltaza, care descompune glucoza cu formare de maltoză
C. Lactaza, care descompune lactoza în două molecule de glucoză
D. Zaharaza, care descompune zaharoza în monozaharidele ei componente (glucoză și
fructoză)
E. Maltaza, care descompune maltoza cu participarea apei, rezultând două molecule de
glucoză
83. Care dintre următoarele enzime sunt implicate în digestia glucidelor?:

A. Amilaza pancreatică, având ca substrat amidonul și ca produs maltoza
B. Amilaza salivară, care acționează asupra substratului maltoză, având ca produs
amidonul
C. Lactaza, o dizaharidază care are ca produși glucoza și galactoza
D. Pepsina, activată din precursorul pepsinogen
E. Nucleaza, care acționează asupra acizilor nucleici
84. Care dintre următoarele enzime sunt implicate în digestia proteinelor?

A. Pepsina, prezentă în sucul gastric
B. Tripsina, prezentă în sucul pancreatic
C. Labfermentul, secretat sub formă inactivă în sucul gastric
D. Labfermentul, care asigură digestia laptelui la sugari
E. Proteaze din sucul pancreatic, care degradează proteinele și peptidele până la stadiul de
dipeptide
85. Despre enzimele care acționează în lumenul tractului gastrointestinal este adevărat
că:
A. Pepsina și labfermentul, implicate în digestia proteinelor, sunt secretate de către
glandele gastrice
B. Pepsinogenul este activat în lumenul duodenal de către HCl
C. Tripsina este o protează care acționează în lumenul intestinului subțire
D. Lipaza pancreatică acționează asupra lipidelor emulsionate în prealabil
E. Amilaza din salivă are ca sediu de acțiune lumenul stomacului
86. Alegeți afirmațiile false despre enzime și acțiunile lor:

A. Acidul clorhidric activează transformarea pepsinogenului în pepsină
B. Pepsina este o enzimă proteolitică și realizează digestia laptelui la sugari
C. Dipeptidaza are ca produs aminoacizi și acționează în intestinul subțire
D. Amilaza pancreatică acționează într-un mediu cu pH acid
E. Lipaza pancreatică, acționează asupra lipidelor neemulsionate din conținutul gastric
166
87. Despre bilă este adevărat că:
A. Favorizează absorbția lipidelor
B. Este produsă de vezica biliară și stocată de ficat
C. Este produsă de ficat și transportată prin căile biliare în ampula hepato-pancreatică, de
unde ajunge în duoden
D. Conține săruri biliare, dar nu și enzime
E. Are ca produs picături mari de grăsime rezultate din grăsimile emulsionate
88. Despre compoziția bilei și acțiunile acesteia în procesul digestiei și absorbției sunt
adevărate următoarele:
A. Conține apă și ioni bicarbonat (pentru neutralizarea acidității sucului gastric)
B. Conține bicarbonat, care va crește aciditatea sucului gastric ajuns în duoden
C. Crește absorbția lipidelor și a vitaminelor liposolubile (ca de exemplu vitamina B 12 și
vitamina A)
D. Asigură procesul de emulsionare a lipidelor, facilitând astfel descompunerea lor de către
lipaza pancreatică
E. Nu conține enzime, dar realizează emulsionarea lipidelor cu ajutorul sărurilor biliare din
compoziția ei
89. Despre digestia lipidelor este adevărat că:

A. Bila emulsionează lipidele în picături mari, denumite micelii
B. Bila emulsionează lipidele în picături mici, denumite micelii
C. Miceliile sunt formele sub care sunt transportate trigliceridele
D. Miceliile sunt formele sub care sunt transportați acizii grași și monogliceridele
E. Procesul de emulsionare facilitează acțiunea lipazelor
90. Care dintre următoarele enzime digestive sunt secretate de către celulele
intestinului subțire?
A. Peptidazele, dipeptidazele și aminopeptidazele care realizează digestia peptidelor până
la aminoacizi liberi
B. Lactaza, o dizaharidază care descompune lactoza
C. Labfermentul, care coagulează laptele la adulți
D. Tripsina, care descompune proteinele la peptide
E. Aminopeptidazele, care descompun peptidele până la aminoacizi liberi
91. Produșii rezultați sub acțiunea enzimelor digestive în intestinul subțire sunt:
A. Peptidele – rezultat al acțiunii dipeptidazelor și aminopeptidazelor
B. Aminoacizii liberi – rezultați sub acțiunea petidazelor – dipeptidazelor –
aminopeptidazelor
C. Dizaharide ca lactoza – rezultate sub acțiunea lactazei
D. Glucoză – rezultată sub acțiunea maltazei
E. Glucoză și galactoză – rezultate sub acțiunea lactazei
92. Pasajul elementelor nutritive prin membrana celulelor epiteliale în lichidul

interstițial și apoi în capilare este realizat prin:
A. Mecanisme de transport activ cu ajutorul moleculelor transportoare și al ATP-ului
B. Osmoză (pentru diferiți ioni și monozaharide)
C. Difuziune și difuziune facilitată
D. Difuziune, mecanism de transport activ
E. Pinocitoză, difuziune, transport activ
167
93. Despre vilozitatea intestinală și procesul de absorbție se poate afirma că:
A. În interiorul vilozității se află rețeaua capilară, care primește produșii de degradare ai
proteinelor, glucidelor, dar nu și ai acizilor nucleici
B. În interiorul vilozității se află rețeaua capilară, care primește produșii de degradare ai
acizilor nucleici, aminoacizii, monozaharidele
C. În vasul limfatic central, denumit chiliferul central, ajung chilomicronii care vor conține
trigliceride
D. Chiliferul central primește produșii rezultați în urma digestiei lipidelor
E. Monozaharidele și acizii grași cu lanț lung sunt absorbiți în capilarele sanguine ai
vilozităților intestinale
94. Despre absorbția lipidelor, este adevărat că:

A. Bila crește absorbția lipidelor, dar nu și a vitaminelor liposolubile (B, D și K)
B. Absorbția lipidelor și a vitaminelor liposolubile este crescută sub acțiunea bilei (prin
emulsionare)
C. În timpul absorbției, miceliile (picături mici de lipide neemulsionate) își eliberează
conținutul în celule
D. În timpul absorbției, miceliile (picături mici de lipide emulsionate) își eliberează
conținutul în celule
E. În final, anumiți produși rezultați din digestia lipidelor trec în chiliferul central al
vilozității intestinale sub formă de chilomicroni
95. Acizii grași cu lanț lung sunt absorbiți:

A. În capilarul sanguin din vilozitățile intestinale
B. În chiliferul central
C. Sub formă de trigliceride
D. Sub formă de acizi grași liberi
E. În capilarul limfatic din vilozitățile intestinale
96. Despre procesul de absorbție la nivelul intestinului subțire nu este adevărat că:
A. În mare măsură sunt implicate mecanisme de transport activ cu ajutorul moleculelor
transportoare și al ATP-ului
B. Nu pot fi absorbiți produși prin difuziune
C. Monozaharidele (glucoza) trec din lumenul intestinal în celula epitelială, de aici în
lichidul interstițial și din acesta în capilarul sanguin
D. Pentru lipide, transportul activ reprezintă principalul mecanism de absorbție
E. Ionii de sodiu, alți electroliți și apa sunt absorbite în capilarele sanguine
97. Intestinul gros cuprinde:

A. Cecul și apendicele vermiform
B. Colonul ascendent, aflat în poziție verticală pe partea dreaptă a abdomenului
C. Colonul descendent, care continuă colonul transvers la nivelul flexurii hepatice și este
poziționat vertical pe partea stângă a abdomenului
D. Colonul sigmoid care continuă colonul transvers și se continuă cu rectul
E. Colonul transvers care străbate în sens orizontal abdomenul, în apropierea stomacului și
a splinei
168
98. Despre intestinul gros sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Aparține tractului gastrointestinal și are o lungime de aproximativ 2,5 metri
B. Aparține tractului gastrointestinal și succede intestinului subțire
C. Denumirea de „intestin gros” se datorează diametrului său, considerabil mai mic decât
al intestinului subțire, dar mai mare decât al stomacului
D. Diametrul său este considerabil mai mare decât cel al intestinului subțire
E. Colonul reprezintă cea mai mică parte a intestinului gros
99. Intestinul gros prezintă următoarele caracteristici anatomice și structurale:
A. Include colonul ascendent, rectul și canalul anal, dar nu include anusul
B. Prezintă numeroase dilatații cu aspect de mici buzunare, denumite „vilozități
intestinale”
C. Cea mai mare parte a intestinului gros este cunoscută și sub denumirea de „colon”
D. Dilatațiile intestinului gros au aspect de mici buzunare și se numesc „haustrații”
E. Prima porțiune a intestinului gros este denumită „cec” și are o lungime de aproximativ
6-7 centimetri
100. Despre cec și apendice vermiform nu este adevărat că:

A. Cecul este situat în cadranul inferior drept al abdomenului
B. Cecul prezintă o scurtă extensie denumită „apendice xifoid”
C. Extensia cu aspect vermicular, care ia naștere din colon, se numește „apendice
vermiform”
D. Cecul este situat în zona în care intestinul subțire se continuă cu intestinul gros
E. Apendicele vermiform se poate inflama, situație în care poate fi necesară îndepărtarea
lui chirurgicală
101. Alegeți asocierile adevărate dintre cele de mai jos:

A. Apendice vermiform – extensie cu aspect vermicular – organ vestigial
B. Haustrație – dilatație a peretelui intestinului subțire – aspect de mic buzunar
C. Cec – poziție orizontală în epigastru – prima porțiune a intestinului gros
D. Colon ascendent – poziție verticală – extindere spre marginea inferioară a ficatului
E. Colon descendent – succede colonului transvers – începe la flexura splenică
102. Alegeți dintre enunțurile de mai jos pe acelea în care prima afirmație este
adevărată, iar cea de a doua falsă:
A. Colonul ascendent și colonul transvers sunt segmente ale intestinului gros. Colonul
descendent și colonul sigmoid sunt unicele segmente ale intestinului gros
B. Intestinul gros măsoară aproximativ 1,5 metri lungime. Diametrul mediu al intestinului
gros este de 6 centimetri
C. Apendicele vermiform este un organ vestigial. Pătrunderea alimentelor nedigerate din
colonul ascendent în ileon se face prin valva ileo-cecală
D. Colonul descendent se continuă cu colonul sigmoid, o structură în forma literei „S”.
Colonul sigmoid are un traseu descendent și se continuă cu rectul
E. Primii 18-20 de centimetri ai tractului gastrointestinal sunt reprezentați de rect. Rectul
urmează canalului anal și se termină prin anus
103. Despre segmentele intestinului gros este adevărat că:
A. Pe partea dreaptă a abdomenului se află colonul ascendent în continuarea cecului
B. Colonul ascendent se continuă la nivelul flexurii hepatice cu colonul transvers
C. Colonul ascendent urcă pe partea stângă a abdomenului până la marginea inferioară a
ficatului
D. Colonul transvers începe la nivelul flexurii hepatice și se termină la nivelul flexurii splenice
E. Colonul sigmoid este ultimul segment al intestinului gros și are forma literei „S”
169
104. Alegeți afirmațiile false despre segmentele intestinului gros:
A. Prima porțiune este reprezentată de colonul ascendent
B. Cea mai mare parte a intestinului gros, colonul, este format, în ordine din următoarele
porțiuni (segmente): transvers, ascendent, sigmoid și descendent
C. Rectul se continuă cu canalul anal și apoi cu orificiul extern al acestuia, denumit „anus”
D. Alimentele rămase nedigerate pătrund din ileon în colonul ascendent prin valva ileo-
cecală
E. De la nivelul flexurii splenice, colonul descendent este poziționat vertical, pe partea
dreaptă a abdomenului
105. Funcțiile intestinului gros includ:

A. Absorbția proteinelor prin osmoză
B. Absorbția apei, în cantitate de aproximativ 300-400 ml zilnic
C. Absorbția ionilor (principalul ion absorbit în intestinul gros fiind Na+)
D. Digestia chimică a alimentelor
E. Formarea materiilor fecale, care vor fi eliminate prin defecație
106. Despre funcția de absorbție a intestinului gros se poate afirma că:

A. La acest nivel se absoarbe apă, ceea ce conduce la pierderea ei prin materiile fecale
(diaree)
B. La absorbție deficitară a apei se pierd cantități mari de apă prin materiile fecale (diaree)
C. Include absorbția unor vitamine produse de bacteriile care se găsesc în mod normal în
intestin
D. La acest nivel nu se produce absorbție de ioni
E. La acest nivel se produce absorbția ionilor de Na+
107. Despre materiile fecale este adevărat că:

A. Eliminarea lor poartă numele de defecație
B. Formarea lor reprezintă una dintre funcțiile intestinului gros
C. Conțin apă, săruri anorganice, alimente digerate și celule musculare desprinse din
tractul gastrointestinal
D. Analizând strict tehnic defecația, aceasta reprezintă nu atât o funcție de excreție, cât
eliberarea materialelor nedigerate sub forma fecalelor
E. Sunt alcătuite din alimente nedigerate, apă, săruri anorganice, dar nu pot conține bacterii
și nici celule epiteliale desprinse din tractul gastrointestinal
108. Organele anexe ale sistemului digestiv sunt reprezentate de:

A. Pancreas (ale cărui celule cu rol în digestie sunt organizate sub formă de insule)
B. Ficat (situat sub diafragmă), cea mai mare glandă din organism
C. Glande salivare paratiroide (situate în vecinătatea urechilor)
D. Glande salivare submandibulare (situate în planșeul oral în apropierea suprafeței interne
a mandibulei)
E. Glande salivare sublinguale (situate în planșeul oral, sub limbă)
109. Organele anexe ale tractului gastrointestinal sunt:

A. Glandele salivare, ficatul
B. Glandele paratiroide, pancreasul
C. Glandele gastrice, glandele intestinale
D. Glandele Brunner, glandele Lieberkühn
E. Pancreasul, ficatul
170
110. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la ficat:
A. Este cea mai mare glandă endocrină din organism
B. Este situat sub diafragmă și este divizat în patru lobi: drept, stâng, pătrat și caudat
C. Produce bila care este depozitată în vezica biliară
D. Lobii ficatului sunt subîmpărțiți în lobuli, care conțin hepatocite și macrofage
E. Sistemul circulator furnizează ficatului sânge cu oxigen și substanțe nutritive prin vena
portă
111. Despre poziția ficatului în cavitatea abdominală este fals că:

A. Este situat deasupra diafragmei și protejat de mai multe coaste
B. Este situat sub diafragmă, de care este lipită porțiunea lui superioară
C. Ocupă o mare parte a hipocondrului stâng al cavității abdominale
D. Ocupă o mare parte a hipocondrului drept al cavității abdominale
E. Porțiunea inferioară a ficatului este lipită de diafragmă
112. Următoarele afirmații referitoare la vascularizația ficatului sunt adevărate:

A. Prin sistemul port hepatic ficatul primește elemente nutritive absorbite la nivelul
tractului digestiv
B. Prin sistemul port hepatic, ficatul primește sânge cu oxigen, pe care îl distribuie
hepatocitelor
C. Din structura sistemului port hepatic fac parte arterele și arteriolele, care drenează
sângele din diferite regiuni ale sistemului digestiv
D. Prin vena hepatică sângele venos părăsește ficatul și reintră în circulație
E. Prin artera hepatică, sistemul circulator furnizează ficatului oxigen și substanțe nutritive
113. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la structura ficatului:

A. Lobii ficatului sunt subîmpărțiți în lobuli
B. Lobulii conțin celule hepatice (celulele Kupffer) și macrofage (hepatocitele)
C. Lobulii conțin celulele Kupffer, implicate în depozitarea vitaminei K
D. În structura lobulilor intră celulele Kupffer, implicate în fagocitoza globulelor roșii și
albe îmbătrânite
E. În structura lobulilor intră hepatocitele, care sintetizează albumină, globulină,
protrombină și fibrinogen
114. Ficatul are următoarele funcții, cu excepția:

A. Producerii bilei, în a cărei compoziție se regăsește bilirubina
B. Producerii enzimelor, care inițiază procesul de digestie
C. Celei de sediu principal al absorbției produșilor de digestie proveniți din alimente
D. Participării la metabolismul glucidic prin glicogenogeneză și glicogenoliză
E. Producerii bilei, un lichid galben-maroniu cu un pH foarte acid, datorat prezenței HCl
115. Dintre funcțiile ficatului fac parte următoarele:

A. Depozitarea glicogenului produs prin gluconeogeneză, când crește nivelul sanguin al
glucozei
B. Depozitarea glicogenului produs prin glicogenogeneză, când nivelul sanguin al glucozei
este ridicat
C. Sediu al procesului de gluconeogeneză, când nivelul de glucide din sânge este scăzut
D. Producerea de enzime (spre exemplu acetil co enzima A) care inițiază procesul de
digestie
E. Depozitarea unor vitamine, cum sunt vitaminele A, B12, D, E, K
171
116. Despre bilă sunt adevărate următoarele:
A. Este un lichid cu pH alcalin (7,6-8,6), care poate avea o culoare verde-oliv
B. Este un lichid, care conține bicarbonat și săruri biliare
C. Este stocată în vezica biliară, situată în partea superioară a ficatului
D. Conține apă, săruri biliare și colesterol, dar nu conține enzime și ioni
E. Conține colesterol, lecitină, ioni, pigmenți biliari (bilirubina), dar nu conține enzime
117. În compoziția bilei se regăsesc următoarele substanțe:

A. Lipide, cum sunt lecitina și un fosfolipid, colesterolul
B. Lipide, cum sunt colesterolul și fosfolipidul denumit lecitină
C. Apă și o serie de ioni (cum este bicarbonatul)
D. Pigmenți biliari, principalul fiind bilirubina
E. Săruri biliare, derivate din fracțiunea hem a hemoglobinei din globulele roșii distruse
118. Alegeți dintre enunțurile de mai jos pe cele la care ambele afirmații conținute în
enunțul respectiv sunt adevărate:
A. Secreția ficatului, denumită urobilinogen, se varsă în ductele hepatice. Ductele hepatice
conduc urobilinogenul în duoden
B. Secreția ficatului, denumită bilă, se varsă în ductele hepatice. Ductele hepatice drept și
stâng se unesc și formează ductul hepatic comun
C. Vezica biliară este situată pe suprafața superioară a ficatului, sub diafragmă.Vezica
biliară este drenată și umplută prin ductul cistic
D. Vezica biliară este drenată și umplută prin ductul cistic. Vezica biliară stochează bila
până în momentul în care aceasta este necesară în procesul de digestie
E. Vezica biliară este o structură în formă de pară. Vezica biliară este localizată pe
suprafața viscerală a ficatului
119. Alegeți afirmațiile adevărate care descriu caracteristici anatomice ale ficatului și
căilor biliare:
A. Cele două ducte hepatice, drept și stâng, se unesc pentru a forma ductul cistic
B. Ductul hepatic stâng se unește cu ductul cistic și formează ductul hepatic comun
C. Cele două ducte hepatice, drept și stâng, se unesc pentru a forma ductul hepatic comun
D. Ductul hepatic comun și ductul cistic se unesc și formează ductul biliar (ductul coledoc)
care se deschide în duoden, la nivelul ampulei hepatopancreatice
E. Vezica biliară este drenată de ductul cistic, care străbate coada pancreasului pentru a se
deschide în duoden
120. Ficatul este implicat în metabolismul glucidic prin procesul de glicogenogeneză,

despre care se poate afirma că:
A. Se desfășoară în hepatocite
B. Este procesul prin care, sub acțiunea enzimelor hepatice, glucoza este transformată în
glicogen, când nivelul sanguin al glucozei este ridicat
C. Are loc atunci când nivelul de glucoză în sânge este scăzut
D. Constă în conversia enzimatică a anumitor aminoacizi în molecule de glucide, ca sursă
energetică
E. Nu are loc la nivelul hepatocitelor, ci doar în celulele Kupffer
172
121. Despre procesele de gluconeogeneză și glicogenoliză este adevărat că:
A. Sunt procese prin care ficatul intervine în metabolismul glucidic
B. Glicogenoliza este procesul prin care enzimele din celulele hepatice transformă glucoza
în glicogen, în cazul scăderii nivelului de glucoză din sânge
C. Glicogenoliza este procesul prin care enzimele din celulele hepatice transformă
glicogenul în glucoză, în cazul scăderii nivelului de glucoză din sânge
D. Gluconeogeneza este procesul prin care anumiți aminoacizi sunt transformați în
molecule de glucide (ca sursă energetică)
E. Ambele procese au loc fără participarea enzimelor hepatice
122. Despre rolul ficatului în metabolismul proteinelor, se poate afirma că:

A. Enzimele hepatice intervin în dezaminarea aminoacizilor
B. În hepatocite are loc un proces controlat enzimatic de atașare la aminoacizi a grupărilor
amino (-NH2), grupări care vor servi la sinteza de uree
C. În hepatocite are loc un proces controlat enzimatic de îndepărtare din molecula
aminoacizilor a grupărilor amino (-NH2), grupări care vor servi la sinteza de uree
D. După dezaminarea aminoacizilor rezultă molecule care pot fi ulterior transformate în
glucide sau lipide
E. După dezaminare, compușii rezultați nu pot fi utilizați în metabolismul energetic, ci vor
fi eliminați în totalitate
123. Despre uree este adevărat că:

A. Nu se regăsește dizolvată în apă sau în urină
B. Este sintetizată la nivelul ficatului
C. Este eliminată din sânge, în cele din urmă, la nivelul rinichiului
D. Este o substanță reziduală rezultată din metabolizarea aminoacizilor și utilizarea
grupărilor amino (-NH2) provenite de la aceștia
E. Este o substanță reziduală rezultată din metabolizarea glucidelor și utilizarea grupărilor
amino (-NH2) provenite de la acestea
124. Despre implicarea ficatului în diferite procese metabolice, este adevărat că:
A. În hepatocite au loc procese de sinteză a celor mai multe dintre proteine plasmatice
B. În ficat se sintetizează albumina și globulina
C. Proteinele implicate în coagularea sângelui (fibrinogenul, protrombina) nu sunt
sintetizate în ficat
D. Celulele hepatice asigură îndepărtarea din sânge a unor medicamente și a unor hormoni
E. Celulele hepatice asigură îndepărtarea din sânge a albuminei și a globulinei
125. Ficatul exercită și o funcție de depozitare:

A. Pentru vitamine: ficatul stochează vitamine liposolubile cum sunt vitamina E sau
vitamina K
B. Pentru vitamine: ficatul stochează toate vitaminele, substanțe necesare în cantități mari
în desfășurarea proceselor metabolice
C. Pentru substanțe minerale: ficatul stochează fier, sub formă de feritină (rezultată din
combinarea fierului cu apoferitina) și cupru
D. Pentru fier: ficatul îl stochează sub formă de apoferitină, care rezultă din combinarea
feritinei cu ionii de Fe 2+
E. Pentru uree: ficatul depozitează ureea sub formă de aminoacizi
173
126. Următoarele afirmații referitoare la pancreas sunt adevărate:
A. Este un organ anex al sistemului digestiv, alături de glandele salivare (sublinguale,
submandibulare și paratiroide) și de ficat
B. Este situat în cavitatea abdominală, posterior față de stomac
C. Are atât funcție digestivă cât și funcție imunitară
D. Prezintă celule cu rol în digestie, organizate sub formă de acini
E. Comunică cu duodenul prin intermediul a două ducte (ductul pancreatic și ductul
accesoriu)
127. Alegeți afirmațiile false despre pancreas:

A. Aparține tractului gastrointestinal și îndeplinește un dublu rol, digestiv și endocrin
B. Este o glandă alungită, prezentând cap, corp și coadă
C. Aproximativ 99% din masa lui o constituie celulele cu rol în digestie
D. Celulele lui cu rol endocrin se organizează sub formă de acini
E. Secreția celulelor pancreatice cu rol în digestie este un lichid limpede, incolor, care
conține apă, ioni de bicarbonat și enzime
128. Pancreasul comunică cu duodenul prin intermediul:

A. Ductului pancreatic (ductul Wirsung), mai mare ca dimensiuni decât ductul accesoriu
B. Ductului Wirsung, care intră în duoden la nivelul ampulei hepatopancreatice
C. Ductului cistic, care drenează și vezica biliară
D. Ductului Santorini (ductul accesoriu), care intră în duoden cu aproximativ 2,5 centimetri
deasupra ampulei hepatopancreatice
E. Ductului hepatic comun, care drenează secreția hepatocitelor
129. Pancreasul are următoarele funcții:

A. De secreție a sucului pancreatic (prin celulele sale cu rol în digestie)
B. De producere de enzime cu rol în digestia glucidelor (amilaza pancreatică)
C. De producere de proteaze, tripsina și chimotripsina, cu rol în digestia lipidelor
D. De secreție a unor hormoni (insulină și glucagon) de către celulele insulelor Langerhans
E. De secreție a unui lichid limpede, incolor cu pH acid
130. Eliberarea sucului pancreatic este controlată de:

A. Sistemul nervos autonom (vegetativ), prin ramurile nervului cranian X (vag)
B. Hormonal, prin hormoni produși de celulele intestinului subțire
C. Secretină și colecistochinină
D. Nervul cranian X (vag), cu rol inhibitor
E. Emisferele cerebrale, prin fibre nervoase somatice
131. Selectați asocierile greșite:

A. Vezica biliară – formațiune sacciformă sub lobul stâng hepatic – stocarea bilei
B. Sistemul port hepatic – sistem de transport limfatic – conține vena portă și artera
hepatică
C. Acidul clorhidric – produs de celulele parietale ale glandelor gastrice – transformarea
pepsinei în pepsinogen
D. Peritoneul – membrană seroasă – două foițe, peritoneu visceral și peritoneu parietal
E. Pancreasul – glandă digestivă anexă – organ intraperitoneal – localizare anterioară față
de marea curbură a stomacului
174
A. Ductul cistic – umplerea și drenarea vezicii biliare – deschidere în ampula
hepatopancreatică
B. Celula parietală – celulă a glandelor gastrice – secreție de gastrina
C. Celulele alfa – celule din insulele Langerhans– secreție de colecistochinina
D. Celulele beta – celule din insulele Langerhans– secreție de insulina
E. Cecul – prima porțiune a intestinului gros – prezintă apendicele vermiform
175
CAPITOLUL 7  Sângele și sistemul cardiovascular
1. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sânge:

A. Este un țesut de natură epitelială
B. Este unul dintre țesuturile conjunctive ale organismului
C. Transportă oxigenul de la plămâni la celule și dioxidul de carbon rezultat din
metabolismul celular la plămâni
D. Transportă oxigenul rezultat din metabolismul celular la plămâni
E. Cu ajutorul unora dintre celulele lui contribuie la distrugerea microorganismelor,
protejând organismul de infecții

A. Transportă dioxidul de carbon rezultat din metabolismul celular la plămâni
B. Transportă hormoni de natură proteică, secretați de glandele suprarenale, la organele
țintă
C. Este unul dintre țesuturile conjunctive ale organismului
D. Transportă nutrienți de la nivelul tractului digestiv la celule
E. Reprezintă aproximativ 80% din greutatea corporală

A. Transportă gazele respiratorii la și de la plămâni
B. Conține elemente figurate, suspendate într-un mediu solid, de culoare gălbuie, numit
plasmă
C. Transportă produșii de metabolism de la celule la rinichi
D. Este mai vâscos decât apa și are în mod normal un pH cuprins între 7,35 – 7,45
E. Are ca și componente majore plasma și elementele figurate
4. Prin funcția de transport a gazelor respiratorii, sângele vehiculează:

A. Oxigenul, de la plămâni la celule
B. Oxigenul, rezultat din metabolismul celular, la plămâni
C. Dioxidul de carbon, rezultat din metabolismul celular, de la plămâni la celule
D. Dioxidul de carbon, rezultat din metabolismul celular, de la celule la plămâni
E. Dioxidul de carbon, de la plămâni la țesuturi și organe
5. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la funcțiile sângelui:

A. Prin globulele albe (leucocite) contribuie la protejarea organismului în fața infecțiilor
B. Transportă produși de metabolism și hormoni
C. Nu transportă hormoni, aceștia fiind vehiculați doar prin intermediul limfei
D. Transportă substanțe nutritive de la nivelul tractului digestiv către celule
E. Transportă gazele respiratorii, oxigen și monoxid de carbon
6. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sângele integral:

A. Cele două componente majore sunt: plasma și elementele figurate
B. Are ca și componente plasma, celulele sanguine (hematii, leucocite) și plachetele
sanguine
C. Cea mai mare parte a elementelor figurate este constituită din hematii sau globule roșii
D. Cea mai mică parte a elementelor figurate este constituită din hematii sau globule roșii
E. Cea mai mare parte a elementelor figurate este constituită din trombocite sau plachetele
sanguine
176
A. Este unul dintre țesuturile conjunctive ale organismului
B. Cuprinde plasmă (apă, substanțe anorganice și organice) în proporție de 55%
C. Cuprinde elemente figurate (eritrocite, leucocite, trombocite) în proporție de 55%
D. Reprezintă la o persoană cu greutate medie aproximativ 8% din greutatea (masa)
corpului
E. Cele două componente majore ale sângelui integral sunt serul și elementele figurate
8. Sângele are următoarele funcții:

A. Transportă oxigenul de la plămâni la celule și dioxidul de carbon în sens invers
B. Transportă nutrienți de la tubul digestiv la ficat și produși de metabolism de la rinichi la
celule
C. Distruge (prin globulele albe) agenții infecțioși și moleculele străine pătrunse în
organism
D. Transportă hormonii, produși de glandele endocrine, înspre celulele țintă
E. Este format din plasmă și elemente figurate
9. În compoziția sângelui intră:

A. Elemente figurate suspendate în serul sanguin, un fluid apos de culoare gălbuie
B. Plasma sanguină, conținând apă și numeroase substanțe dizolvate
C. Globule roșii sau eritrocite
D. Globule albe (leucocite) și plachete sanguine (fragmente din citoplasma
megacariocitelor)
E. Fragmente din nucleul megacariocitelor
10. Care dintre următoarele afirmații referitoare la compoziția sângelui sunt false?
A. Partea fluidă a sângelui este reprezentată de plasmă (care rămâne după coagularea
sângelui și consumarea proteinelor de coagulare)
B. Serul este fluidul care rămâne după coagularea sângelui și consumarea proteinelor de
coagulare din plasmă
C. Proteinele plasmatice sunt albuminele, globulinele, fibrinogenul
D. În plasmă sunt prezenți ioni de sodiu și de potasiu, dar sunt absenți cei de bicarbonat și
calciu, prezenți doar în celule
E. Serul este fluidul utilizat de obicei pentru studii imunologice și pentru terapia imună
11. Următoarele sunt funcții ale sângelui, exceptând:

A. Transportul oxigenului de la celule la plămâni
B. Asigurarea imunității organismului prin globulele albe
C. Transportul hormonilor de la celulele țintă la glanda endocrină producătoare
D. Transportul nutrienților de la sistemul digestiv la celulele organismului
E. Coagularea serului datorită fibrinogenului pe care acesta îl conține

A. În compoziția plasmei intră produși de degradare rezultați din metabolismul celular
B. Sângele reprezintă circa 0,8% din greutatea corporală a unei persoane cu greutate medie
C. Majoritatea substanțelor organice din plasmă sunt glucide
D. Plasma și elementele figurate sunt componente majore ale sângelui integral
E. Sângele este transportat în organism printr-un set de tuburi (vasele de sânge) care intră
în constituția sistemului cardiovascular
177
13. Alegeți afirmațiile false cu privire la caracteristicile plasmei:
A. Conține aproximativ 92% apă
B. Reprezintă 8% din greutatea corporală
C. pH-ul său variază între 7,5 și 7,7
D. Este mai vâscoasă decât apa
E. Conține aproximativ 5% proteine
14. În compoziția sângelui intră:

A. Elementele figurate, în proporție de 45%
B. Apă, în proporție de 99%
C. Trei tipuri de proteine plasmatice (albumine, globuline, hemoglobină)
D. Diferiți ioni (sodiu, potasiu, calciu, clor, bicarbonat)
E. Proteine cu rol în coagulare (fibrinogen)
15. Serul sanguin este:

A. Sângele lipsit de elemente figurate
B. Sângele lipsit de proteinele de coagulare și de elementele figurate
C. Sângele lipsit de proteinele de coagulare
D. Un fluid utilizat pentru studii imunologice
E. Sursă de anticorpi pentru terapia imună
16. Serul conține:

A. Albumine și globuline (proteine)
B. Globuline și hemoglobină (proteine)
C. Fibrinogen (proteină implicată în coagularea sângelui)
D. Lipide (colesterol, trigliceride)
E. Glicogen (polizaharid)
17. Despre albumine se poate afirma că:

A. Mențin presiunea hidrostatică a sângelui
B. Contribuie la vâscozitatea sângelui
C. Sunt parțial responsabile pentru menținerea unui anumit pH sanguin
D. Transportă enzime
E. Transportă anumite substanțe (hormoni, anumite lipide)
18. Despre albumine este adevărat că:

A. Mențin presiunea osmotică a plasmei
B. Reprezintă 40% din proteinele plasmatice
C. Transportă gaze respiratorii împreună cu hemoglobina
D. Nu transportă CO2
E. Sunt singurele substanțe responsabile pentru menținerea unei anumite valori de pH
sanguin
19. Despre globuline se poate afirma că:

A. Reprezintă 7% din proteinele plasmatice
B. Toate globulinele sunt sintetizate de către sistemul imun
C. Gama globulinele sunt molecule de anticorpi
D. Alfa și beta globulinele sunt proteinele plasmatice ce transportă hormoni, vitamine,
acizi grași
E. Gama globulinele se combină specific cu substanțele care au stimulat formarea lor
(antigene)
178
20. Despre globuline este adevărat că:
A. Reprezintă aproximativ 40% din proteinele plasmatice
B. Cuprind alfa, beta, gama globulinele și fibrinogenul
C. Reprezintă un mecanism primar al apărării organismului (gama globulinele)
D. Leagă hormoni, vitamine și alte substanțe din fluxul sanguin (alfa și beta globulinele)
E. Alfa globulinele sunt produse de către sistemul imun
21. Alegeți afirmațiile adevărate despre gama globuline:

A. Sunt molecule de anticorpi produse de sistemul imun ca parte a răspunsului imun
B. Reprezintă un mecanism secundar al apărării organismului
C. Se combină în mod specific cu anticorpii, asigurând răspunsul imun
D. Se combină în mod nespecific cu antigenele, asigurând răspunsul imun
E. Se combină în mod specific cu antigenele care au stimulat formarea lor
22. Următoarele afirmații referitoare la albumine și globuline sunt adevărate:

A. Sunt proteine plasmatice, care rămân în general în fluidul sanguin
B. Transportă diferite substanțe (hormoni, vitamine)
C. Transportă gazele respiratorii (oxigen și dioxid de carbon)
D. Favorizează osmoza moleculelor de apă din fluidele tisulare în fluxul sanguin
E. Traversează cu ușurință pereții capilari prin diapedeză

A. Anticorpi – gama globuline – combinare specifică cu antigenele
B. Proteine – albumine – trecerea apei în țesutul interstițial prin transport activ
C. Fibrinogen – sintetizat în ficat – implicat în coagulare
D. Proteine – albumine, globuline, fibrinogen – diapedeză și ieșire în spațiul interstițial
E. Albumine – menținerea pH-ului sanguin sub 7,35 – transportul hormonilor prin osmoză
24. Despre moleculele de anticorpi produse de sistemul imun este adevărat că:
A. Formează grupul gama globulinelor plasmatice
B. Sunt produse de către sistemul imun
C. Formează grupul albuminelor plasmatice
D. Sunt proteinele responsabile de procesul de coagulare
E. Reprezintă un mecanism primar al apărării organismului
25. Despre plasmă și compoziția ei este adevărat că:

A. Nu conține glucoză și aminoacizi
B. Conține lipide, glucoză, aminoacizi și alți metaboliți (produși cu azot)
C. Conține ioni pozitivi (sulfat, bicarbonat) și negativi (clor, fosfat acid)
D. Conține 1% ioni (Na+, K+, Ca2+ etc.)
E. Conține gaze dizolvate (O2 – aproximativ 2% din cantitatea transportată de sânge și CO2
– aproximativ 7% din totalul CO2 transportat de sânge )
26. Despre proteinele plasmatice nu este adevărat că:

A. Transportă acizi grași, hormoni, vitamine
B. Fibrinogenul reprezintă 70% din proteinele plasmatice
C. Rămân în general în fluxul sanguin, neputând traversa cu ușurință pereții capilarelor
sanguine
D. Părăsesc în general fluxul sanguin, traversând cu ușurință pereții capilarelor sanguine
E. În circulație, ele favorizează osmoza moleculelor de apă dinspre fluidele tisulare spre
fluxul sanguin
179
27. Alegeți asocierile corecte referitoare la substanțele prezente în compoziția plasmei:
A. Apă – transportată din fluidele celulare în fluxul sanguin – 99% din compoziția plasmei
B. Ioni pozitivi monovalenți (K+, Na+) – ioni pozitivi bivalenți (sulfat, carbonat)
C. Substanțe transportate în sânge – zaharuri (glucoză) – gaze dizolvate (CO2, O2)
D. Proteine implicate în coagulare – fibrinogenul – produs de către ficat
E. Globuline – rol de anticorpi (alfa și beta globulinele) – rol de antigene (gama-
globulinele)
28. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la elementele figurate ale sângelui:

A. Sunt de trei tipuri: hematii (eritrocite), leucocite (plachete sanguine) și trombocite
(globule albe)
B. Neutrofilele și bazofilele sunt leucocite din clasa granulocitelor
C. Eozinofilele și plachetele sanguine sunt globule albe
D. Hematiile se mai numesc și globule roșii sau eritrocite
E. Limfocitele și monocitele sunt agranulocite și aparțin leucocitelor
29. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la elementele figurate ale sângelui:

A. Sunt reprezentate de hematii, leucocite și trombocite
B. Eozinofilele și bazofilele aparțin plachetelor sanguine
C. Reprezintă 45% din compoziția sângelui integral
D. Leucocitele includ: neutrofile, eozinofile, eritrocite, limfocite
E. Leucocitele includ: monocite, bazofile, neutrofile, limfocite
30. Selectați asocierile corecte referitoare la elementele figurate ale sângelui:

A. Limfocite – globule roșii – leucocite
B. Monocite – plachete sanguine – globule albe
C. Hematii – eritrocite – globule roșii
D. Eozinofile – globule albe – leucocite
E. Plachete sanguine – trombocite – celule sanguine
31. Selectați asocierile corecte referitoare la elementele figurate ale sângelui:

A. Trombocite – plachete sanguine – fragmente din citoplasma megacariocitelor
B. Leucocite – globule albe – funcție de apărare împotriva infecțiilor
C. Limfocite – globule albe – transportul oxigenului
D. Bazofile – globule albe – posibil rol în răspunsul alergic
E. Hematii – globule roșii – transportul O2 – transportul CO2
32. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la eritrocite (hematii, globule roșii):

A. Conțin hemoglobină, formată din patru lanțuri polipeptidice, asociate fiecare câte unei
grupări hem
B. Conțin hemoglobină, având molecula formată din patru lanțuri polipeptidice asociate
unei grupări hem
C. Circulă în sânge aproximativ 120 de zile, fiind ulterior fagocitate și distruse de către
macrofage
D. Se deplasează în curentul sanguin prin diapedeză și au rol în apărarea antimicrobiană
E. Se formează prin eritropoieză – proces complex care începe de la celula stem
(hemocitoblast)
180
33. Alegeți afirmațiile false despre hematii (eritrocite, globule roșii):
A. Sunt elemente figurate cu rol în transportul oxigenului în sânge
B. Sunt celule sanguine cu rol în transportul dioxidului de carbon în sânge
C. Funcția lor principală este reprezentată de hemostază și coagularea sângelui
D. Sunt celule producătoare de anticorpi, cu rol cheie în sistemul imun
E. Trec în țesuturi, unde vor ceda oxigenul la celule, prin procesul de diapedeză
34. Selectați afirmațiile adevărate despre morfologia și structura eritrocitelor:

A. Au formă de disc biconcav (mai subțire la margini decât în centru), rigid
B. Au formă de disc biconcav (mai subțire în centru decât la margini), flexibil
C. Sunt anucleate și nu conțin mitocondrii sau centrozom
D. Conțin aceleași organite celulare care se regăsesc și în alte celule
E. Transportă de la plămâni la celule oxigenul legat de pigmentul hemoglobină
35. Selectați afirmațiile adevărate despre eritrocite:

A. Sunt în număr de aproximativ 5,4 milioane/microlitru de sânge la bărbatul adult
B. Sunt în număr de aproximativ 4,8 milioane/milimetru cub de sânge la femeie
C. Se află în număr mai mare pe milimetru cub de sânge la femei față de bărbați
D. În soluții hipertone își măresc volumul, prin intrarea apei în celulă
E. În soluții hipotone se produce o creștere a volumului eritrocitelor (prin intrarea rapidă a
apei în interiorul lor) urmată de hemoliză
36. Selectați asocierile greșite cu privire la eritrocite:

A. Eritrocite – celule anucleate – dimensiuni de 7,8 μm/2,6 μm
B. Eritrocite – soluție hipertonă – hemoliză
C. Eritrocite – transport de O2 dizolvat în citoplasmă – transport de CO2 ca și
carbaminohemoglobină
D. Hemoglobină – transport de O2 – carboxihemoglobină
E. Eritropoietină – produsă de celulele renale – inhibă sinteza hematiilor în măduva roșie
37. Despre hematocrit și determinarea lui, este adevărat că:

A. Reprezintă proporția de eritrocite dintr-un volum de sânge integral
B. Se determină în urma centrifugării sângelui integral într-un tub îngust și sedimentării
hematiilor în porțiunea superioară a tubului
C. Se determină în urma centrifugării sângelui integral într-un tub îngust și sedimentării
hematiilor în porțiunea inferioară a tubului
D. Femeile au de obicei valori mai mari ale hematocritului decât bărbații
E. Bărbații au de obicei valori mai mari ale hematocritului decât femeile
38. Selectați afirmațiile false despre formarea hematiilor:

A. Este un proces complex, care începe în plasmă, de la celulele stem, denumite
hemocitoblaști
B. Este un proces stimulat de eritropoietina secretată de celulele hepatice
C. Se numește eritropoieză și are loc în măduva roșie osoasă
D. Este procesul prin care hemoglobina se acumulează în nucleul eritrocitelor mature
E. Este reglată în parte de hormonul numit eritropoietină
181
39. Despre procesul de eritropoieză este adevărat că:
A. Reprezintă procesul de formare a elementelor figurate ale sângelui
B. Se desfășoară în măduva osoasă, dar nu și în ganglionii limfatici
C. Reprezintă creșterea în volum a eritrocitelor introduse în soluții hipertone
D. Este un proces complex, în care celulele trec prin stadii multiple înainte să devină
globule roșii mature
E. Este reglat în parte de către eritropoietină, secretată de celulele renale atunci când
acestea nu primesc destul O2
40. Despre hemoglobină sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Este o proteină plasmatică, sintetizată în ficat
B. Conține 4 lanțuri polipeptidice: două denumite alfa și două denumite beta
C. Fiecare din lanțurile polizaharidice ale hemoglobinei este atașat unei grupări hem
D. Fiecare moleculă de hemoglobină poate transporta patru atomi de oxigen, legați slab de
ionul de fier din structura hemului
E. Fiecare moleculă de hemoglobină, conținând patru grupări hem care vor lega O2, poate
transporta patru molecule de oxigen
41. Selectați afirmațiile false cu privire la hemoglobină:

A. Conține patru grupări hem, de fiecare atașându-se două câte două lanțurile globinice
B. Fiecare moleculă de hemoglobină are în structura ei patru grupări hem, care conțin fier
C. Când moleculele de oxigen se leagă slab de ionul de fier din porțiunea hem a moleculei
de hemoglobină, se constituie oxihemoglobina
D. Atunci când are loc combinarea cu CO2, se constituie carboxihemogloobina
E. Transportă, sub formă de carbaminohemoglobină, întreaga cantitate de CO2 produs de
către celule
42. Despre rolul hemoglobinei în transportul gazelor, este adevărat că:

A. O moleculă de hemoglobină nu poate transporta mai mult de patru molecule de oxigen
B. Fluxul oxigenului spre hemoglobină la nivel pulmonar are loc prin osmoză
C. Doar o cantitate mică de CO2 este transportată sub formă de carbaminohemoglobină
D. Moleculele de monoxid de carbon nu se pot combina cu ionii de fier din structura
hemoglobinei
E. Hemoglobina transportă și gaze toxice pentru organism, cum sunt monoxidul de carbon
și dioxidul de carbon
43. Despre monoxidul de carbon este adevărat că:

A. Este un gaz toxic, ale cărui molecule sunt transportate sub formă de
B. Se combină rapid cu ionii de fier ai grupărilor hem, legându-se de molecula de
hemoglobină printr-o legătură mai puternică decât cea a hemoglobinei cu oxigenul
C. Combinarea lui cu hemoglobina are loc lent și printr-o legătură mult mai slabă decât cea
realizată de hemoglobină cu oxigenul
D. În cadrul legăturii pe care o realizează cu hemoglobina, el ocupă spațiul destinat
dioxidului de carbon
E. Prin ocuparea spațiului destinat oxigenului, determină reducerea cantității de oxigen
transportată de hemoglobină la celule
182
44. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la distrugerea eritrocitelor:
A. Se face de către macrofage, după ce eritrocitele circulă în sânge aproximativ 120 de ore
B. Se face de către macrofage, după ce eritrocitele circulă în sânge aproximativ 120 de zile
C. Are loc prin distrugerea lor de către celulele fagocitare în splină, ficat și măduva osoasă
D. În cadrul acestui proces, sunt legați aminoacizii în lanțuri polipeptidice
E. Aminoacizii eliberați din desfacerea lanțurilor polipeptidice pot fi utilizați pentru noi
sinteze proteice
45. Referitor la distrugerea eritrocitelor, este adevărat că:
A. Procesul se numește eritropoieză și înlătură celulele îmbătrânite
B. Procesul se numește hemoliză și înlătură celulele deteriorate
C. Are loc în ficat și în măduva osoasă
D. Are loc în splină și în ficat
E. Are loc în măduva spinării sub acțiunea eritropoietinei
46. Selectați răspunsurile corecte cu privire la metabolizarea hemoglobinei:
A. Fierul eliberat din hemoglobină va fi adus în măduva spinării, unde va servi la noi
sinteze de hemoglobină
B. După eliberarea fierului, hemul este transformat inițial în biliverdină
C. Biliverdina este ulterior convertită în bilirubină, care va fi transportată de la ficat la
splină și va fi excretată în bilă
D. Prin intermediul bilei, bilirubina ajunge în intestin și este supusă acțiunii bacteriilor
florei intestinale
E. Sub acțiunea florei bacteriene intestinale, o parte din bilirubină este convertită în
urobilinogen
47. Despre transformările hemului din structura hemoglobinei nu este adevărat că:
A. În prima etapă de transformare a hemului este generată biliverdina (un pigment verzui)
urmată apoi de bilirubină (un pigment galben-portocaliu)
B. În prima etapă de transformare a hemului este generată bilirubina (un pigment galben-
portocaliu), urmată apoi de biliverdină (un pigment verzui)
C. Bilirubina este excretată în bilă și prin intermediul ei ajunge în intestin
D. Urobilinogenul rezultat din conversia bilirubinei este reabsorbit parțial, această fracțiune
fiind transportată înapoi la ficat și reintrând în circulația generală
E. Bilirubina rezultată determină atât culoarea materiilor fecale, cât și culoarea urinei
48. Membrana eritrocitelor poate avea în structura ei:

A. Molecule lipidice, cu rol de antigen
B. Molecule proteice, numite antigene
C. O serie de molecule cu rol de anticorpi (anti-A, anti-B)
D. Antigenul A, antigenul B, antigenul Rh
E. Anticorpi, dintre care cei mai importanți sunt cei anti-Rh
49. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la grupele sanguine:

A. Cele patru grupe de sânge, indicate cu tipurile de antigene și de anticorpi, sunt: 0, A, B
și Rh
B. Tipul grupei este același cu cel al antigenelor aflate pe suprafața eritrocitelor
C. Tipul grupei este același cu cel al anticorpilor aflați în plasmă
D. Când se amestecă sângele în timpul transfuziilor de sânge, este obligatoriu ca antigenele
și anticorpii de același tip să nu intre în contact, pentru a nu se produce hemoliza
eritrocitară
E. Dacă în cazul unei transfuzii de sânge, anticorpii și antigenele de același tip intră în
contact în circulația primitorului, agregarea și hemoliza eritrocitară îi pot fi acestuia fatale
183
50. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la grupele sanguine:
A. În interiorul eritrocitelor se află antigenele de grup sanguin (A, B, A și B sau niciunul)
B. În ser se află anticorpii de grup sanguin (anti-B, anti-A, anti-B și anti-A sau niciunul)
C. Pe suprafața membranei eritrocitelor se află antigene (A, B, A și B sau niciunul), iar în
ser se află anticorpii de grup sanguin (anti-B, anti-A, anti-B și anti-A sau niciunul)
D. Aparent, nici antigenele și nici anticorpii de grup sanguin nu au semnificație fiziologică,
dar au rolul de a stabili grupul sanguin căruia îi aparține un individ
E. În timpul transfuziilor de sânge este foarte important ca antigenele și anticorpii de
același tip să nu intre în contact în circulația donatorului
51. În funcție de prezența antigenelor eritrocitare și a anticorpilor din ser se disting:

A. Grupa sanguină A prezintă antigenul A pe eritrocit și anticorpii anti-B în ser
B. Grupa sanguină B prezintă antigenul B pe eritrocit și anticorpii anti-A în ser
C. Grupa AB prezintă ambele antigene A și B pe eritrocit și nu prezintă anticorpi în ser
D. Antigenele și anticorpii de grup sanguin au multiple semnificații fiziologice, dar nu
intervin în definirea grupelor sanguine
E. Tipul antigenului (antigenelor) găsite la suprafața eritrocitelor este cel care stabilește
tipul grupei sanguine
52. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la antigenele de pe suprafața membranei

eritrocitelor și importanța lor în stabilirea tipului grupei sanguine:
A. Pot fi prezente doar antigenul A, doar antigenul B, ambele antigene A și B sau niciun
antigen
B. Dacă doar antigenul A este prezent, grupa sanguină este A
C. Dacă sunt prezente ambele antigene, grupa sanguină este 0
D. Dacă sunt absente ambele antigene, grupa sanguină este 0
E. Dacă doar antigenul B este prezent, grupa sanguină este B
53. Despre anticorpii de grup sanguin prezenți în ser și importanța lor în stabilirea
tipului grupei sanguine, este adevărat că:
A. O persoană cu grupa sanguină A are în ser anticorpii anti-B
B. O persoană cu grupa sanguină B are în ser anticorpii anti-B
C. O persoană cu grupa sanguină AB nu are în ser anticorpi anti-A și nici anticorpi anti-B
D. Dacă o persoană are în ser anticorpi anti-B, ea va aparține grupei sanguine A și va
prezenta pe membrana eritrocitului antigenul A
E. Dacă în ser sunt prezenți atât anticorpi anti-A, cât și anticorpi anti-B, persoana aparține
grupei sanguine B
54. Alegeți informațiile corecte despre apartenența unei persoane la o grupă de sânge:
A. Antigen A pe suprafața eritrocitelor și anticorpi anti-A în ser – grupa de sânge A
B. Anticorpi anti-B în ser și antigen A pe suprafața eritrocitelor – grupa de sânge A
C. Antigen B pe suprafața eritrocitelor și anticorpi anti-B în ser – grupa de sânge B
D. Anticorpi anti-A în ser și antigen B pe suprafața eritrocitelor – grupa de sânge B
E. Antigen B pe suprafața eritrocitelor și anticorpi anti-B în ser – grupa de sânge AB
55. Alegeți asocierile corecte referitoare la grupele sanguine:

A. Grupa de sânge 0 – antigen A absent, antigen B absent – donator universal
B. Grupa de sânge 0 – anticorp anti-A prezent, anticorp anti-B prezent – primitor universal
C. Grupa de sânge AB – antigen A prezent, antigen B prezent – primitor universal
D. Grupa de sânge AB – ambele antigene A și B absente – ambii anticorpi anti-A și anti-B
prezenți
E. Donator cu grupa de sânge A – primitor cu grupa de sânge AB – transfuzia poate fi efectuată
184
56. Care dintre următoarele afirmații descriu corect prezența/absența anticorpilor de
grup în serul persoanelor cu o anumită grupă de sânge:
A. Persoanele cu grupa de sânge A nu posedă antigenul A pe suprafața eritrocitelor
B. Persoanele cu grupa de sânge A prezintă în ser anticorpi împotriva celulelor cu antigen
de tip B
C. Persoanele cu grupa de sânge B au anticorpi împotriva grupei de sânge A
D. Persoanele cu grupa de sânge 0 au anticorpii de tip A și B, împotriva grupei de sânge
AB
E. Persoanele cu grupa de sânge AB nu au nici un fel de anticorpi de grup sanguin
57. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la grupa sanguină 0:

A. Are ambele tipuri de antigen A și B pe membrana eritrocitului
B. Are ambele tipuri de anticorpi anti-A și anti-B în ser
C. Poate primi sânge de la grupa sanguină A
D. Poate dona sânge grupei sanguine A
E. Poate dona sânge grupei sanguine B
58. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la grupa sanguină A:

A. Are antigene A pe suprafața eritrocitelor
B. Are anticorpi anti-A în ser
C. Are anticorpi anti-B în ser
D. Poate dona sânge grupei sanguine B
E. Poate dona sânge grupei sanguine AB
59. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la grupa sanguină B:

A. Are antigen B în ser
B. Are antigen B pe suprafața eritrocitelor
C. Poate dona sânge grupei sanguine 0
D. Poate dona sânge grupei sanguine B
E. Are anticorpi anti-A în ser
60. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la grupa sanguină AB:

A. Are antigenele A și B pe suprafața eritrocitelor
B. Are anticorpi anti-A și anti-B în ser
C. Poate primi sânge de la grupele sanguine A și B
D. Nu poate primi sânge de la grupa sanguină A
E. Poate primi sânge de la grupa sanguină 0
61. Grupa sanguină AB, Rh- poate primi sânge de la:

A. Grupa sanguină 0, Rh-
B. Grupa sanguină A, Rh-
C. Grupa sanguină B, Rh+
D. Grupa sanguină AB, Rh+
E. Toate grupele sanguine Rh-
185
62. Despre transfuzia de sânge se poate afirma că:
A. În situații de urgență se poate realiza atât timp cât se iau în considerare antigenele de pe
eritrocitele donatorului și anticorpii din serul primitorului
B. În situații de urgență, se poate realiza atât timp cât se iau în considerare antigenele din
serul primitorului
C. În situații de urgență, se poate realiza atât timp cât se iau în considerare antigenele din
serul donatorului și anticorpii de pe eritrocitele primitorului
D. Pentru a evita un incident transfuzional sever, antigenele și anticorpii de același tip nu
trebuie să se întâlnească în sângele primitorului
E. Contactul antigenelor și anticorpilor de același tip nu determină hemoliza eritrocitelor și
nu produce incidente transfuzionale decât în condiții excepționale
63. Selectați afirmațiile adevărate privind transfuzia de sânge:
A. Nu se poate efectua între grupe sanguine diferite, nici chiar în cazurile de urgență
B. Din punct de vedere tehnic, ideea de donator universal pentru grupa 0 și cea de primitor
universal pentru grupa AB este corectă, însa e preferabil sa se realizeze transfuzii cu
tipul specific de sânge (exceptând urgențele)
C. Se poate realiza doar dacă sângele donatorului și al primitorului aparțin aceluiași grup
sanguin, cu același tip de Rh, indiferent de circumstanțe
D. Dacă donatorul are grupa sanguină AB și primitorul are grupa sanguină B, transfuzia nu
trebuie făcută, pentru că se va produce hemoliza eritrocitelor (reacție transfuzională
potențial letală)
E. Dacă donatorul are grupa sanguină 0 și primitorul are grupa sanguină AB, transfuzia
poate fi efectuată
64. Selectați informațiile corecte referitoare la transfuzia de sânge între grupe
sanguine diferite:
A. Grupa sanguină 0 poate primi de la toate grupele (primitor universal)
B. Grupa sanguină AB poate dona tuturor grupelor (donator universal)
C. Grupa sanguină 0 – donator universal, poate dona celorlalte grupe sanguine, neavând
nici antigen A, nici antigen B pe suprafața eritrocitelor
D. Grupa sanguină 0 – poate primi doar sânge de la un donator cu grupa sanguină 0, pentru
că are în ser atât anticorpi anti-A, cât și anti-B
E. Grupa sanguină B este primitor universal, pentru că nu conține anticorpii anti-B în ser
65. Selectați regulile care trebuie respectate în cazurile de urgență, care necesită
transfuzie de sânge:
A. Antigenele și anticorpii de același tip nu trebuie să se întâlnească în sângele primitorului
B. Este necesară cunoașterea apartenenței la una dintre grupele sanguine, atât pentru
primitor, cât și pentru donator
C. Primitorul de grupă 0 poate primi sânge de la toate grupele sanguine
D. Donatorul de grupă 0 poate dona sânge la toate celelalte grupele sanguine
E. Primitorul de grupă AB poate primi sânge de la grupele A și B
66. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la antigenul Rh:
A. Antigenul Rh împarte populația umană în persoane Rh pozitive (antigen prezent pe
suprafața eritrocitelor) și Rh negative (antigen absent pe suprafața eritrocitelor)
B. Antigenul Rh este prezent la aproximativ 85% din populație
C. O persoană poate avea grupa de sânge A+, dacă prezintă în ser atât antigenul A, cât și
antigenul Rh
D. O persoană poate avea grupa de sânge B-, dacă pe membrana eritrocitului prezintă
antigenul B, dar nu prezintă antigenul Rh
E. Spre deosebire de antigenele A și B, antigenul Rh are semnificație fiziologică în
coagularea sângelui
186
A. Antigenul Rh se găsește pe suprafața eritrocitelor la aproximativ 85% din populație
(aceștia sunt Rh+)
B. Antigenul Rh se găsește pe suprafața eritrocitelor la aproximativ 15% din populație
(aceștia sunt Rh+)
C. Antigenul Rh se găsește în ser la toți indivizii speciei umane
D. Majoritatea indivizilor speciei umane (aproximativ 85%) nu prezintă antigenul Rh (sunt
Rh-)
E. Persoana are grupa de sânge A+, dacă prezintă pe suprafața eritrocitelor atât antigenul
A, cât și antigenul Rh

A. Prima sarcină a unei mame Rh- cu fătul Rh+ conduce întotdeauna la boala hemolitică a
nou-născutului, cu decesul acestuia
B. Prima sarcină a unei mame Rh- cu fătul Rh+ are o evoluție normală, copilul nefiind
afectat
C. La cea de a doua sarcină a unei mame Rh- cu fătul Rh+, anticorpii anti-Rh vor intra în
circulația fătului, traversând placenta
D. După traversarea placentei de către anticorpii anti-Rh produși de sistemul imun al
mamei Rh- al cărei făt este Rh+, aceștia vor interacționa cu antigenele Rh de pe
suprafața eritrocitelor fătului
E. Anticorpii anti-Rh produși în sângele mamei de către sistemul imun al acesteia nu pot
traversa niciodată placenta, deci nu vor afecta fătul Rh+

A. Eritroblastoza fetală se mai numește boala hemolitică a nou-născutului
B. Dacă tatăl este Rh+, iar mama Rh-, există posibilitatea ca fătul să aibă grupa de sânge
Rh+
C. Dacă tatăl este Rh+, iar mama, Rh- nu există posibilitatea ca fătul să aibă grupa de
sânge Rh+
D. În timpul nașterii unui făt Rh+, mama fiind Rh-, unele dintre celulele sanguine ale
fătului pot să intre în circulația mamei, unde să stimuleze producerea de anticorpi anti-
Rh de către sistemul imun al mamei
E. Anticorpii anti-Rh produși de sistemul imun al mamei Rh- la prima naștere a unui făt
Rh+, nu produc de obicei niciun efect asupra fătului și nu rămân în sângele matern
70. Despre boala hemolitică a nou-născutului (eritroblastoza fetală) este adevărat că:
A. Apare obligatoriu la prima sarcină a mamei Rh+, dacă tatăl este Rh- și fătul moștenește
Rh-ul- al tatălui
B. Poate să apară la a doua sarcină a mamei Rh-, dacă tatăl este Rh+, iar fătul moștenește
Rh-ul+ al tatălui
C. Pentru a evita apariția unei boli hemolitice a nou-născutului, mama cu Rh+ primește o
injecție cu anticorpi anti-Rh (RhoGAM) în timpul sarcinii sau la nașterea primului copil
cu Rh-
D. Pentru a evita apariția unei boli hemolitice a nou-născutului, mama cu Rh- primește o
injecție cu anticorpi anti-Rh (RhoGAM) în timpul sarcinii sau la nașterea primului copil
cu Rh+
E. Dacă mama Rh-, după o primă sarcină cu făt Rh+, va avea o a doua sarcină cu făt Rh+,
anticorpii anti-Rh din sângele matern vor traversa placenta și vor intra în circulația
fătului, putând provoca decesul acestuia prin hemoliză excesivă
187
71. Globulele albe sanguine sau leucocitele:
A. Au ca funcție primară apărarea țesuturilor împotriva infecțiilor și a substanțelor străine
organismului
B. Au nucleu care poate prezenta doi sau mai mulți lobi sau poate avea dimensiuni și
forme diferite
C. Sunt anucleate, ca și eritrocitele
D. Posedă organite celulare, dar nu au nucleu
E. Pătrund în circulație prin diapedeză și părăsesc circulația prin același proces
72. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la funcțiile diferitelor tipuri de leucocite

(globule albe):
A. Nu au capacitatea de a transporta gazele respiratorii
B. Au capacitatea de a recunoaște microorganismele din fluxul sanguin
C. Nu au capacitatea de a recunoaște moleculele străine organismului din fluxul sanguin
D. Participă la distrugerea microorganismelor din fluxul sanguin
E. Nu intervin în distrugerea microorganismelor din fluxul sanguin
73. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la leucocite:

A. Se mai numesc globule albe și se găsesc în sângele adultului în număr de aproximativ
7000/mm3 de sânge
B. Trăiesc de la câteva ore la câteva luni (în funcție de tipul lor)
C. Se dezvoltă printr-un proces complex în măduva osoasă roșie
D. Intervin în coagularea sângelui, alături de trombocite
E. Intervin în coagularea limfei, împreună cu limfocitele
74. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la rolurile leucocitelor:

A. Funcția lor primară este cea de transport al oxigenului sub formă de oxihemoglobină
B. Funcția lor primară este cea de transport al dioxidului de carbon sub formă de
C. Funcția lor primară este cea de intervenție în procesul coagulării sângelui
D. Au rol în apărarea țesuturilor împotriva substanțelor străine organismului
E. Au rol în apărarea țesuturilor împotriva infecțiilor
75. Printre funcțiile diferitelor tipuri de leucocite se numără:

A. Fagocitoza – funcție principală a neutrofilelor
B. Participarea la reacțiile alergice – funcție principală a plasmocitelor
C. Transportul gazelor respiratorii (CO, CO2, O2) în sânge – funcție a neutrofilelor
D. Participarea la apărarea organismului în calitate de celule cheie ale sistemului imun –
funcție a limfocitelor B și T
E. Participarea la apărarea organismului în calitate de celule cheie ale sistemului imun –
funcție a eozinofilelor

A. În funcție de prezența granulațiilor citoplasmatice, se pot clasifica în granulocite și
agranulocite
B. În funcție de tipul lor, pot să rămână în circulația sanguină între câteva ore și câteva luni
C. Limfocitele sunt un exemplu de granulocite
D. Migrează din sânge în țesuturi prin procesul de citoliză
E. Neutrofilele aparțin granulocitelor
188
77. Selectați răspunsurile corecte cu privire la tipurile de leucocite:
A. Se clasifică, în funcție de prezența sau absența granulațiilor în citoplasmă, în granulocite
și agranulocite
B. Granulocitele includ neutrofilele, eozinofilele și bazofilele
C. Neutrofilele prezintă granulații care se colorează cu coloranți bazici și apar de culoare
albastră-violacee în colorația Wright
D. Bazofilele prezintă granulații care se colorează cu coloranți bazici și apar de culoare
roșie în colorația Wright
E. Agranulocitele nu au granulații în citoplasmă
78. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la aspectul microscopic al leucocitelor:

A. Limfocitele au nucleu mic în formă de rinichi (reniform) sau potcoavă
B. Neutrofilele și eozinofilele prezintă granulații citoplasmatice
C. Nucleul neutrofilelor este frecvent format din doi până la cinci lobi
D. Eozinofilele au nucleu cu doi lobi (multilobat)
E. Monocitele prezintă un strat gros de citoplasmă fără granulații
79. Selectați asocierile corecte referitoare la aspectul microscopic al leucocitelor în

colorația Wright:
A. Neutrofilele – nucleu bilobat – granulații citoplasmatice mari de culoare albastră-
violacee
B. Bazofilele – granulații citoplasmatice mari – nucleu neregulat (frecvent în formă de „S”)
C. Eozinofilele – granulații citoplasmatice roșii strălucitoare – nucleu mare, violet
D. Limfocitele – strat subțire de citoplasmă albastră – nucleu mare – absența granulațiilor
E. Monocitele – strat subțire de citoplasmă incoloră – granulații citoplasmatice violet
strălucitor – nucleu cu trei până la cinci lobi

A. Migrează din sânge în țesuturi prin procesul de diapedeză
B. Granulocitele sunt reprezentate de limfocite și monocite
C. Agranulocitele sunt lipsite de nucleu și de granulații
D. După ce pătrund în circulație, unele tipuri de leucocite își termină procesul de maturare
în timus (limfocitele T)
E. Neutrofilele, eozinofilele și bazofilele au granulații în citoplasmă (sunt granulocite)
81. Despre diferitele tipuri de granulocite, se pot afirma următoarele:

A. Bazofilele sunt granulocite cu posibil rol în răspunsul alergic
B. Eozinofilele prezintă granulații citoplasmatice care se colorează în albastru cu coloranți
neutri
C. Neutrofilele se formează în măduva roșie osoasă și se mai numesc leucocite
polimorfonucleare
D. Eozinofilele prezintă granulații citoplasmatice care se colorează cu coloranți bazici și
apar violet în colorația Wright
E. Limfocitele sunt celule nucleate, cu rol în răspunsul imun
82. Selectați afirmațiile false referitoare la limfocite:

A. Aparțin clasei de leucocite care prezintă granulații în citoplasmă
B. Aparțin, alături de trombocite, celulelor sanguine fără granulații în citoplasmă
C. Sunt leucocite din clasa agranulocitelor, alături de monocite
D. Sunt de două tipuri, limfocite A și limfocite B și dețin un rol cheie în răspunsul imun
E. Aparțin elementelor figurate ale sângelui, alături de celelalte tipuri de leucocite
189
83. Selectați afirmațiile adevăratecu privire la limfocite:
A. Reprezintă aproximativ 30% din totalul leucocitelor și sunt de două tipuri, limfocite B și
limfocite T
B. Ambele tipuri de limfocite se găsesc în nodulii limfatici și în sânge
C. Limfocitele T se maturează în timus și după contactul cu un antigen se transformă în
plasmocite, care vor produce anticorpi
D. Limfocitele B, stimulate de antigenele organismului în timpul răspunsului imun,
proliferează și devin plasmocite
E. Intră în focarul infecțios prin diapedeză și se transformă în macrofage
84. Despre limfocitele B, nu este adevărat că:
A. Proliferează și devin macrofage, celule care produc anticorpi
B. Sunt inhibate de antigenele microorganismelor în timpul răspunsului imun
C. Sunt stimulate de antigenele microorganismelor în timpul răspunsului imun
D. Se află în sânge, dar nu și în nodulii limfatici
E. Prin transformarea lor în plasmocite, produc anticorpi care intră în circulație și asigură
în general distrugerea microorganismelor
85. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la anticorpi:
A. Sunt secretați de către plasmocite, pătrund în circulație și interacționează cu
microorganismele care au stimulat producerea lor
B. Sunt secretați la nivelul măduvei osoase de limfocitele T proliferate
C. Sunt molecule care se combină în mod specific cu substanțele care au stimulat formarea
lor (antigene)
D. Sunt proteine plasmatice reprezentate de albumine și fibrinogen
E. Sunt proteine plasmatice care aparțin gama globulinelor
86. Despre limfocitele T este adevărat că:
A. Cele tinere se maturează în ganglionii limfatici înainte de a ajunge în timus
B. Cele tinere suferă un proces de maturare în timus, înainte de a ajunge în nodulii limfatici
C. Interacționează cu microorganismele la distanță de locul infecției, în nodulii limfatici
D. Când sunt stimulate de antigene, ele părasesc nodulii limfatici pentru a se deplasa la
locul infecției
E. Sunt, alături de limfocitele B, celule cheie ale sistemului imun
87. Despre monocite este adevărat că:
A. Au nucleu foarte mare, cu o depresiune pe una dintre margini, ceea ce îi conferă
aspectul reniform
B. Părăsesc capilarele prin dializă și intră în mediul tisular
C. Se transformă în celule fagocitare mari (macrofage) în țesuturi
D. După transformarea lor în macrofage, inițiază răspunsul imun prin fagocitarea
microorganismelor și prezentarea antigenelor conținute de acestea, limfocitelor
E. Cresc ca număr în infecții bacteriene și scad ca număr în infecții fungice
88. Selectați dintre enunțurile de mai jos, pe cele care conțin câte două afirmații
adevărate referitoare la agranulocite:
A. Bazofilele își îndeplinesc funcțiile în reacții alergice. Se consideră că eozinofilele
intervin în infestații parazitare
B. În țesuturi, monocitele se transformă în celule fagocitare mari, numite macrofage.
Limfocitele T se maturează în timus
C. Limfocitele B sunt stimulate de antigenele conținute în microorganisme. Nucleul
neutrofilelor are de obicei între doi și cinci lobi
D. Agranulocitele includ monocitele și limfocitele. Ele nu prezintă granulații în citoplasmă
E. Atât limfocitele T, cât și limfocitele B se găsesc în nodulii limfatici și în sânge.
Monocitele se strecoară prin pereții capilarelor prin diapedeză
190
89. Alegeți asocierile corecte referitoare la interpretarea numărării diferențiate a
leucocitelor:
A. Număr ridicat de eritrocite – posibilă infecție bacteriană – posibilă inflamație
B. Reducere generală a numărului de leucocite – leucopenie
C. Număr crescut de monocite – posibilă leucemie cu monocite – posibile infecții fungice
D. Număr crescut de eozinofile – reacții alergice – infestații parazitare
E. Limfocite nemodificate și în număr scăzut – mononucleoză infecțioasă
90. Alegeți asocierile greșite între tipul, numărul și rolul în patologie al diferitelor
categorii de elemente figurate:
A. Eritrocite – creșterea numărului în anemie – scăderea numărului în policitemie
B. Leucocite – creșterea numărului peste media generală din populație în leucocitoză –
reducerea generală a numărului de leucocite în leucopenie
C. Limfocite atipice – infecții fungice – tuberculoză
D. Plachete sanguine – trombocite – număr scăzut – tulburări de coagulare – sângerări
E. Neutrofile – număr crescut – infecții bacteriene – inflamații
91. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la plachetele sanguine:

A. Se mai numesc și eritrocite sau saci cu hemoglobină
B. Nu sunt celule, fiind alcătuite din fragmente de citoplasmă înconjurate de membrană
C. Sunt elemente figurate ale sângelui
D. Se formează în măduva roșie osoasă din celule mari, denumite megacariocite
E. Se formează în măduva roșie osoasă din hemocitoblaști derivați din megacariocite
92. Selectați afirmațiile false referitoare la trombocite:

A. Mai poartă numele de plachete sanguine
B. Sunt implicate în mecanismul de hemostază și de coagulare sanguină
C. Se mai numesc plachete tisulare și derivă din eritroblaști
D. Intervin în distrugerea celulelor străine organismului prin fagocitoză
E. Intervin în hemostază prin formarea de agregate leucocitare
93. Selectați răspunsurile corecte cu privire la trombocite:

A. Denumite și plachete sanguine, sunt celule anucleate
B. Se formează în măduva roșie osoasă din megacariocite
C. Provin dintr-un precursor comun cu hematiile, denumit eritroblast
D. Numărul lor aproximativ este de 300000/mm3 de sânge
E. Intervin în hemostază prin formarea agregatelor plachetare
94. Selectați afirmațiile care prezintă corect rolurile trombocitelor:

A. Intervin în transportul gazelor sanguine (CO2 și O2)
B. Intervin în hemostază prin formarea, la nivelul zonei lezate a vasului de sânge, a unui
agregat plachetar
C. Interacționează cu fibrele de colagen din peretele vascular la nivelul zonelor lezate ale
vaselor de sânge
D. Intervin în hemostază după mai multe minute de la leziunea vasculară
E. Intervin în calea intrinsecă de coagulare a sângelui prin eliberarea unui factor de
coagulare denumit factor plachetar
191
95. Despre rolul trombocitelor în hemostază este adevărat că:
A. Interacționează cu fibrele de colagen din peretele vascular la nivelul zonei lezate a
acestuia
B. Plachetele aderă la fibrele de colagen din peretele vascular, dar nu aderă între ele
C. Prin formarea agregatului plachetar este controlată pierderea de sânge la nivelul leziunii
(soluției de continuitate) a peretelui vascular
D. Aderarea plachetelor sanguine între ele și la fibrele de colagen din peretele vascular va
conduce la formarea unei mase care umple leziunea peretelui
E. Reacția de aderare și agregare a plachetelor inhibă în continuare coagularea sângelui
96. Referitor la coagularea sângelui sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Formarea cheagului de sânge apare doar în cazul unor microleziuni ale vaselor de sânge
B. Formarea cheagului de sânge apare în cazul unor leziuni mai mari ale vaselor de sânge
C. Activarea mecanismului de coagulare a sângelui se realizează pe două căi: intrinsecă și
extrinsecă
D. Calea intrinsecă este inițiată de factori care se găsesc în țesuturi, rezultatul fiind
tromboplastina plachetară
E. Ambele căi implică tromboplastina (derivată din plachete respectiv, tisulară) și duc la
activarea protrombinei și convertirea ei în trombină
97. Despre coagularea sângelui pe cale intrinsecă este adevărat că:

A. Implică factori care se găsesc numai în sânge
B. Implică factorul plachetar eliberat de plachetele sanguine și de către celulele
conjunctive, care căptușesc vasele de sânge
C. Factorul plachetar interacționează cu ionii de Ca2+ și cu alți factori ai coagulării (VIII,
IX, X, XI și XII) pentru a se obține tromboplastina derivată din plachete
D. Tromboplastina este o lipoproteină, care inhibă protrombina (o glicoproteină)
E. Tromboplastina activează o proteină globulară, numită protrombină, care va fi
convertită în trombină în prezența ionilor de Ca2+
98. Despre coagularea sângelui pe cale extrinsecă este adevărat că:

A. Este inițiată de factori din afara fluxului sanguin
B. Factorii tisulari de la nivelul vaselor lezate interacționează cu ionii de Ca2+ și cu factorul
VII al coagulării, determinând activarea acestuia
C. Odată activat, factorul VII inhibă alți factori de coagulare
D. Odată activat, factorul VII activează alți factori de coagulare pentru a forma
tromboplastina tisulară
E. Tromboplastina, împreună cu ionii de Ca2+ și alți factori de coagulare, formează
activatorul trombinei, care va converti trombina în protrombină
99. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la procesul de coagulare a sângelui:

A. Între cele două căi de activare, intrinsecă și extrinsecă, nu există niciun tip de
interrelație, ele funcționând separat
B. Ambele căi de activare, intrinsecă și extrinsecă, implică tromboplastina
C. Ambele căi de activare, intrinsecă și extrinsecă, vor determina activarea protrombinei și
convertirea ei în forma activă – trombina
D. În prezența Na+, trombina funcționând ca o enzimă, activează fibrinogenul dizolvat în
plasmă
E. Fibrinogenul activat este convertit în fibrină, proteină fibrilară insolubilă, componenta
principală a cheagului de sânge
192
100. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos pe cele care descriu evenimente ulterioare
formării trombinei active:
A. Formarea tromboplastinei (plachetare, pe calea intrinsecă și a celei tisulare, pe calea
extrinsecă)
B. Activarea factorului VII pe calea extrinsecă
C. Activarea fibrinogenului în prezența ionilor de Ca2+ și convertirea lui la fibrină
insolubilă
D. Acumularea filamentelor de fibrină și formarea, împreună cu plachetele și eritrocitele, a
cheagului de sânge
E. Lichefierea plasmei la locul leziunii, urmată de dilatarea cheagului, conducând la
sudarea capetelor deteriorate ale vaselor de sânge sau țesutului lezat
101. Alegeți dintre enumerările de mai jos, pe cele care conțin substanțe care intervin
în calea intrinsecă a mecanismului de coagulare:
A. Factorul plachetar, calciul, tromboplastina eritrocitară, tromboplastina tisulară
B. Calciul, factori tisulari de pe suprafața celulelor din întregul organism, factorul VIII și
IX, tromboplastina plachetară
C. Tromboplastina derivată din plachete, Ca2+, factorul de coagulare IX, factorul de
coagulare X, protrombina, trombina
D. Factorii de coagulare VIII, IX, X, XI, XII, ionii de calciu, factorul plachetar, protrombina
E. Factorul plachetar, tromboplastina tisulară, factorul de coagulare VII, calciul ionic
102. Alegeți afirmațiile adevărate despre inimă și sistemul cardiovascular:

A. Inima este responsabilă de transportul gazelor respiratorii sub formă dizolvată
B. Sistemul cardiovascular este format din inimă și din vase de sânge
C. Sistemul cardiovascular este format dintr-un organ cu funcție de pompă și dintr-un set
de tuburi care transportă sângele
D. Inima este organul care îndeplinește funcția de pompă în sistemul cardiovascular
E. Sistemul cardiovascular este responsabil de îndepărtarea nutrienților de la țesuturi și de
furnizarea produșilor de metabolism către țesuturi
103. Selectați afirmațiile adevărate despre caracteristicile anatomice și structurale ale

inimii:
A. Este situată în cavitatea toracică
B. Se găsește în mediastin, alături de timus, trahee, vase de sânge și limfatice
C. Este situată în afara cavității pericardice, dar în interiorul mediastinului
D. Este învelită de sacul numit pericard, format din două foițe (membrane)
E. Este situată în torace, aproximativ între a treia și a șasea coastă
104. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la inimă:

A. Este situată în mediastin, în cavitatea toracică
B. Este flancată de plămâni, care se suprapun peste aceasta
C. Este un organ format din două cavități (un atriu și o auriculă)
D. Este un organ format din patru cavități (două atrii și două ventricule)
E. Se află posterior de coloana vertebrală și anterior de stern
105. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la inimă:

A. Îndeplinește rolul de pompă în sistemul cardiovascular
B. Pompează sângele în arterele, capilarele și venele sistemului cardiovascular
C. Este învelită de un sac format din două foițe, numit epicard
D. Țesutul său principal se numește miocard
E. Este formată din patru cavități, separate transversal de septul cardiac
193
106. Alegeți afirmațiile false despre poziția inimii în corp:
A. Inima este situată în torace, în mediastin, alături de timus, esofag, vase de sânge și limfatice
B. Se află posterior de stern și de coloana vertebrală
C. Este flancată de plămâni, care se suprapun peste ea
D. Adoptă o poziție verticală, fiind așezată puțin spre dreapta
E. Este așezată puțin spre stânga și adoptă o poziție oblică în torace
107. Alegeți afirmațiile adevărate despre inimă și pericard:

A. Pericardul învelește inima și este format din două membrane sau foițe viscerale
B. Inima este conținută într-un sac a cărui foiță externă este denumită pericard parietal
C. Cele două foițe ale pericardului sunt: una internă (pericardul visceral sau epicard) și una
externă (pericardul parietal)
D. Între cele două foițe ale pericardului există o cavitate umplută cu fluid
E. În exteriorul sacului format de pericard există un spațiu care este umplut cu fluid și
denumit cavitate pericardică

A. Set de tuburi care transportă sânge – artere – capilare – vene
B. Pericard – sac cu două foițe – sac cu două membrane – peritoneu visceral și parietal
C. Inimă – organ cavitar – mărimea unui pumn – formă conică – greutate mai mică de ½ kg
D. Sistem cardiovascular – furnizare de nutrienți către țesuturi – îndepărtarea produșilor de
metabolism din țesuturi
E. Inimă – poziție mediană în torace – apex cardiac orientat spre vârful plămânilor
109. Inima este un organ cavitar, al cărui perete este format din straturi de țesut.
Despre straturile peretelui inimii este adevărat că:
A. Sunt în număr de trei, dispuse dinspre exterior spre interior în ordinea: pericard parietal,
pericard visceral, endocard
B. Stratul extern este epicardul (pericardul visceral) care este întotdeauna acoperit de
grăsime
C. Epicardul constituie stratul extern al inimii și este ocazional acoperit de grăsime, mai
ales la vârste înaintate
D. Miocardul, stratul miijlociu, reprezintă țesutul principal al inimii
E. Stratul intern se numește endocard, care delimitează cavitățile inimii

A. Endocardul este alcătuit dintr-un strat endotelial și un strat subțire de țesut conjunctiv
B. Miocardul este format din fascicule de fibre musculare netede, de tip cardiac
C. Miocardul este consolidat în interior printr-o rețea de fibre fine conjunctive care aparțin
scheletului fibros
D. Epicardul este considerat stratul intern al inimii iar endocardul – stratul extern
E. Endocardul acoperă valvele cardiace și delimitează cavitățile inimii
111. Despre miocard, ca strat al inimii, este adevărat că:

A. Este compus din celule musculare de tip cardiac (striat) dispuse în fascicule
B. Este format dintr-un endoteliu care acoperă un strat subțire de țesut conjunctiv
C. În interior, este consolidat prin fibre fine conjunctive aranjate într-o rețea, ce aparține
scheletului fibros
D. Prezintă un plus de susținere în jurul valvelor și la locul de emergență a vaselor mari,
datorită unor inele de țesut fibros împletit asemănător unor frânghii
E. Inflamația lui este denumită endocardită
194
112. Selectați afirmațiile adevărate despre atrii:
A. Sunt două cavități, situate superior de ventricule
B. Ambele prezintă o prelungire plată, încrețită, denumită auriculă sau urechiușă
C. Atriul stâng primește sângele provenit de la vena cavă superioară, vena cavă inferioară
și sinusul carotidian
D. Atriul drept primește sângele provenit de la plămâni prin venele pulmonare
E. Sunt cavități de umplere a inimii cu sânge
113. Despre ventricule sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt în număr de două și sunt situate inferior de atrii
B. Fiecare ventricul prezintă o auriculă, care îi crește capacitatea
C. Sunt cavități ale inimii cu rol de pompă
D. Ventriculul stâng pompează sângele bogat în oxigen în aortă
E. Ventriculul drept primește sângele de la venele pulmonare
114. Despre circulația pulmonară sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Se extinde de la inimă la plămâni și înapoi la inimă
B. Transportă sângele din ventriculul drept la țesutul pulmonar și de aici în atriul stâng
C. Constă în pomparea de către ventriculul drept a sângelui bogat în oxigen în plămâni,
prin arterele pulmonare
D. Constă în pomparea de către atriul drept a sângelui bogat în dioxid de carbon în
plămâni, prin arterele pulmonare
E. Constă în întoarcerea de la plămâni a sângelui bogat în oxigen prin venele pulmonare în
atriul stâng, închizând astfel circulația pulmonară
115. Alegeți afirmațiile false referitoare la circulația pulmonară:

A. Constă în întoarcerea de la plămâni a sângelui bogat în oxigen, prin venele pulmonare,
în atriul stâng
B. Constă în întoarcerea sângelui sărac în dioxid de carbon colectat de la organe, în atriul
drept
C. Constă în pomparea de către ventriculul drept a sângelui în plămâni, prin arterele
pulmonare, ramuri ale trunchiului pulmonar
D. Constă în trecerea, la nivel pulmonar, a dioxidului de carbon din alveole în sânge
E. Constă în pomparea sângelui de către ventriculul drept în plămâni, prin venele pulmonare
116. În cadrul circulației sistemice:

A. Ventriculul stâng pompează sângele sărac în oxigen în arterele pulmonare
B. Ventriculul stâng pompează sângele bogat în oxigen în aortă
C. Din aortă, sângele este distribuit către alte artere ale circulației sistemice
D. La nivel celular, sângele eliberează dioxidul de carbon și preia oxigenul
E. Când ajunge la inimă, sângele bogat în dioxid de carbon intră în atriul drept, completând
astfel circulația sistemică
117. Despre circulația sistemică este adevărat că:

A. Începe în partea stângă a inimii
B. Ventriculul stâng primește din atriul stâng sângele bogat în oxigen, care a trecut prin
valva bicuspidă (mitrală)
C. Sângele bogat în oxigen se întoarce la inimă prin venele cave
D. Prin arterele circulației sistemice, sângele circulă către cap, torace, regiunea abdominală
și alte părți ale organismului
E. Sângele bogat în oxigen se întoarce prin venele pulmonare în atriul stâng
195
118. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la valvele cardiace:
A. Asigură circulația unidirecțională a sângelui prin inimă, prevenind refluxul acestuia
B. Sunt în număr de șase (trei, atrioventriculare și trei, semilunare)
C. Două dintre ele se numesc valve atrioventriculare, iar celelalte două sunt denumite
valve semilunare
D. Cele atrioventriculare permit sângelui să curgă din atrii în ventricule, prevenind refluxul
sângelui în atrii, când ventriculele se contractă
E. Cele două valve semilunare se află la emergența arterelor principale (arterele coronare)
din ventricule
119. Despre valvele atrioventriculare se poate afirma că:

A. Cea bicuspidă (mitrală) este localizată între atriul drept și ventriculul drept
B. Cea tricuspidă separă atriul drept de ventriculul drept
C. Sunt ancorate de mușchii papilari ai peretului ventricular prin cordaje tendinoase
D. Au rolul de a preveni refluxul sanguin din atrii înapoi în ventricule în timpul contracției
ventriculare
E. Au tendința de a se mișca retrograd, dacă sunt lezate cordajele tendinoase sau când
leziunea este chiar la nivel valvular
120. Despre valvele semilunare nu este adevărat că:

A. Se află la emergența arterelor principale (aorta și artera pulmonară) din ventricule
B. Cea pulmonară delimitează intrarea în trunchiul pulmonar, ce se extinde de la
ventriculul drept spre plămâni
C. Cea pulmonară previne refluxul sângelui în ventriculul stâng, când acesta se relaxează
D. Cea aortică este situată la emergența aortei din ventriculul stâng
E. Cea aortică previne refluxul sângelui în ventriculul drept, când acesta se relaxează
121. Selectați asocierile corecte cu privire la localizarea și funcțiile valvelor cardiace:

A. Valva tricuspidă – între atriul drept și ventriculul drept – previne refluxul sângelui în
atriul drept, în timpul sistolei ventriculului drept
B. Valva bicuspidă – între atriul stâng și ventriculul drept – previne refluxul sângelui în
atriul stâng, în timpul relaxării ventriculului stâng
C. Valva pulmonară – între ventriculul drept și artera pulmonară – previne refluxul
sângelui în ventriculul drept, în timpul diastolei ventriculare
D. Valva semilunară – între ventriculul stâng și aortă – previne refluxul sângelui în atriul
stâng, în timpul relaxării ventriculului stâng
E. Valva bicuspidă – valvă mitrală – între atriul stâng și ventriculul stâng

A. Cavitățile cardiace sunt separate longitudinal de un perete, denumit sept cardiac
B. Între atrii, septul cardiac este denumit sept interventricular, iar între ventricule, sept
interatrial
C. Fiecare atriu prezintă câte două auricule, care cresc capacitatea atrială
D. Sinusul coronarian colectează sângele venelor cardiace și se deschide în ventriculul
stâng
E. Sinusul coronarian colectează sângele venelor cardiace și îl trimite în atriul drept
196
123. Următoarele afirmații cu privire la circulația coronariană sunt adevărate:
A. Arterele care furnizează sânge oxigenat mușchiului cardiac sunt arterele coronare
B. Vasele care drenează sângele sărac în oxigen al mușchiului cardiac poartă numele de
vene cardiace
C. Sinusul coronarian primește sângele bogat în oxigen și îl trimite în atriul stâng
D. Obstrucția arterelor coronare prin cheaguri de sânge se numește tromboză coronariană și
poate produce moartea celulelor miocardice
E. Sinusul coronarian este situat aproape de venele pulmonare, împreună cu care se
deschide în atriul stâng
124. Pe o vedere laterală a inimii se pot observa următoarele vase de sânge aparținând
circulației coronariene:
A. Cele două vene cave, superioară și inferioară
B. Sinusul coronarian, vena cardiacă mică, vena cardiacă posterioară
C. Artera interventriculară posterioară, o ramură ascendentă a arterei coronare stângi
D. Artera interventriculară posterioară, ramură descendentă a arterei coronare drepte
E. Venele cardiace posterioară și mijlocie, care conduc sângele în sinusul coronarian
125. Spre deosebire de mușchiul scheletic, mușchiul cardiac prezintă:

A. Discuri intercalare, care conțin joncțiuni de tip ˝gap˝, permițând citoplasmei unei fibre
musculare cardiace să comunice cu cea a fibrei învecinate
B. Discuri intercalare, care conțin desmozomi, care formează o legătură mai strânsă decât
joncțiunile de la nivelul celulelor musculare scheletice
C. Sarcomere ca unități funcționale
D. Un singur nucleu per fibră musculară
E. Miofibrile organizate în sarcomere
126. Referitor la celulele musculare cardiace nu este adevărat că:

A. Primesc energie din metabolism la fel ca și celulele musculare scheletice
B. Au o activitate metabolică mai intensă, ca urmare au nevoie de mai multă energie decât
fibrele musculare scheletice
C. Necesită același nivel de energie pentru activitatea lor metabolică ca și celulele
musculare striate scheletice
D. Spre deosebire de celulele mușchiului striat scheletic, celulele musculare cardiace sunt
cilindrice, mai alungite și fără ramificaţii
E. Prezintă joncțiuni numite discuri intercalare
127. Despre sistemul excitoconductor al inimii este adevărat că:

A. Este constituit din țesut conjunctiv fibros nespecializat
B. Inițiază și distribuie impulsuri pentru a determina contracția celulelor miocardice
C. Celulele lui se depolarizează și se repolarizează pe tot parcursul vieții unei persoane
D. Necesită pentru depolarizare și repolarizare intervenția sistemului nervos central
E. Funcționează fără intervenția sistemului nervos
128. Care dintre următoarele structuri fac parte din sistemul excitoconductor al inimii:
A. Nodul sinoatrial (SA), o masă de celule musculare cardiace prevăzute cu autoritmicitate
B. Nodul atrioventricular (stimulator cardiac sau pace-maker), care determină ritmul
contracțiilor cardiace
C. Fasciculul His, un grup voluminos de fibre situat în septul interventricular
D. Nodul atrioventricular (AV) situat între cele două ventricule
E. Fibrele Purkinje, care se distribuie în miocardul ventricular
197
129. Despre nodul sinoatrial (SA) este adevărat că:
A. Reprezintă o masa de celule musculare cardiace și este situat în peretele superior al
atriului drept
B. Reprezintă o masa de celule musculare cardiace și este situat în peretele superior al
atriului stâng
C. Prezintă autoritmicitate și determină astfel ritmul contracțiilor cardiace (pace-maker)
D. Este situat în septul interatrial
E. Se depolarizează fără intervenție nervoasă de 70-80 de ori pe minut
130. Referitor la nodul sinoatrial (SA) se poate afirma că:

A. Este situat în peretele superior al atriului stâng
B. Este situat în septul interventricular
C. Stabilește ritmul sinusal prin unda de depolarizare inițiată la nivelul său
D. Generează impulsuri care sunt distribuite în țesutul atrial de la celulă la celulă prin
intermediul joncțiunilor de tip „gap” din discurile intercalare
E. Generează impulsuri care stimulează nodul atrioventricular (AV)
131. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la componentele sistemului excitoconductor:

A. Nodul sinoatrial (SA) generează impulsuri care ajung, în cele din urmă, în toată inima
B. Fasciculul His reprezintă un grup mai voluminos de fibre, fiind situat în septul
interatrial
C. Nodul atrioventricular (AV) este situat în septul interatrial și transmite impulsuri către
fasciculul His
D. Fibrele Purkinje se distribuie la nivelul miocardului ventricular
E. Nodul atrioventricular stabilește ritmul sinusal

A. Contracțiile celulelor musculare cardiace sunt inițiate de impulsuri venite de la sistemul
nervos
B. De la nodul sinoatrial, impulsurile sunt distribuite în țesutul atrial de la celulă la celulă
datorită joncțiunilor de tip „gap” din discurile intercalare
C. Al doilea nod principal al inimii este fasciculul His din septul interventricular
D. Cele două ramuri, dreaptă și stângă, ale fasciculului His se continuă cu fibrele Purkinje
E. Potențialele de acțiune ale inimii nu urmează procesul de depolarizare și repolarizare
tipic tuturor celulelor musculare
133. Despre electrocardiogramă (ECG) este adevărat că:

A. Reprezintă înregistrarea transmiterii impulsului nervos prin sistemul conductor al inimii
B. Se mai numește și electroencefalogramă și reprezintă înregistrarea transmiterii
contracției miocardului prin sistemul conductor al inimii
C. Pe o înregistrare normală ECG se disting în următoarea succesiune unda T, complexul
QRS și unda P, care apar în unul din trei cicluri cardiace
D. Pe o înregistrare normală ECG se disting în următoarea succesiune unda P, complexul
QRS și unda T, care apar în fiecare ciclu cardiac
E. Unda P semnifică depolarizarea atrială
134. Pe electrocardiograma normală se disting următoarele unde:

A. Unda de depolarizare a atriilor – undă ascendentă – unda P
B. Unda de repolarizare a atriilor – undă descendentă – unda P
C. Complexul de depolarizare a ventriculelor – complexul QRS
D. Complexul de repolarizare a ventriculelor – complexul RSQ
E. Unda de repolarizare ventriculară – deflexiune rotunjită – unda T
198
135. Unda P înregistrată pe electrocardiogramă reprezintă:
A. Unda de depolarizare a atriilor, care precede complexul QRS
B. Unda de repolarizare a atriilor, o deflexiune rotunjită
C. Unda de depolarizare a ventriculelor după complexul QRS
D. O deflexiune negativă, care precede complexul QRS
E. Unda care indică distribuirea impulsului de la nodul sinoatrial, prin atrii, spre nodul
atrioventricular, determinând contracția atrială
136. Despre complexul QRS înregistrat pe electrocardiogramă, este adevărat că:

A. Succede undei P după o pauză foarte scurtă
B. Constă în două unde descendente, Q și S, între care este intercalată o undă ascendentă,
largă, R
C. Semnifică depolarizarea atrială determinată de impulsurile de la nodul SA
D. Semnifică depolarizarea ventriculară determinată de impulsurile de la nodul AV
E. Semnifică repolarizarea ventriculelor printr-o triplă deflexiune
137. Despre unda T înregistrată pe electrocardiogramă, este adevărat că:

A. Reprezintă o deflexiune ascuțită, care precede complexul QRS
B. Reprezintă o deflexiune rotunjită, care urmează complexului QRS
C. Este determinată de impulsurile de la nodul atrioventricular
D. Reprezintă perioada de repolarizare a celulelor musculare ventriculare după contracție
E. Este o undă descendentă, care apare între unda ascendentă P și complexul QRS

A. Sistemul nervos autonom poate realiza un control nervos asupra inimii
B. Impulsurile sistemului nervos simpatic scad frecvența bătăilor cardiace
C. Impulsurile sistemului nervos parasimpatic scad frecvența bătăilor cardiace
D. Când inima fibrilează, ea se contractă rapid, dar regulat
E. Dereglările ritmului cardiac se numesc sistole
139. Despre ciclul cardiac este adevărat că:

A. Reprezintă succesiunea contracțiilor fără relaxări intercalate ale cavităților cardiace
B. Termenul de „sistolă” se referă la contracțiile inimii
C. Termenul de „sistolă” se referă la perioadele de relaxare ale inimii
D. Termenul de „diastolă” se referă la perioadele de relaxare ale inimii
E. Este constituit din sistolă și diastolă
140. În timpul sistolei ventriculare:

A. Sângele este pompat afară din ventricule, în artere (aortă în dreapta și pulmonară în
stânga)
B. Sângele este pompat afară din ventricule, în artere (aortă în stânga și pulmonară în
dreapta)
C. Atriile sunt în diastolă și se umplu cu sânge
D. Ventriculele se umplu cu sânge
E. Fiecare ventricul pompează în artere o cantitate de sânge, numită volum bătaie
141. Despre volumul bătaie se poate afirma că:

A. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul în timpul fiecărei diastole
B. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul în timpul fiecărei sistole
C. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul într-un minut
D. Este în medie de aproximativ 70 ml de sânge
E. Este de aproximativ 5000 ml de sânge pe minut
199
142. Despre debitul cardiac nu este adevărat că:
A. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul într-un minut
B. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul în timpul fiecărei sistole
C. Este de aproximativ 700 ml de sânge pe minut pentru fiecare sistolă
D. Are o valoare medie de aproximativ 5250 ml de sânge pe minut (pentru un volum bătaie
de aproximativ 70 ml de sânge și o frecvență a bătăilor inimii de 70-75 pe minut)
E. Reprezintă cantitatea de sânge pompată de un ventricul în timpul fiecărei diastole

A. În timpul ciclului cardiac, când presiunea sângelui în atrii e mai mică decât cea din
ventricule, va avea loc pomparea sângelui din atrii în ventricule
B. În timpul ciclului cardiac, când presiunea sângelui în atrii o depășește pe cea din
ventricule, va avea loc curgerea sângelui din atrii în ventricule
C. Durata unui ciclu cardiac este mai mică de o secundă
D. Primul zgomot cardiac este produs atunci când valvele atrioventriculare se închid
E. Pot exista zgomote cardiace anormale, denumite aritmii
144. Despre zgomotele cardiace este adevărat că:

A. Deschiderea valvelor atrioventriculare reprezintă primul zgomot cardiac, descris prin
onomatopeea „lub”
B. Închiderea valvelor atrioventriculare reprezintă primul zgomot cardiac, descris prin
onomatopeea „lub”
C. Al doilea zgomot cardiac apare când se închid valvele semilunare dintre atrii și
ventricule
D. Al doilea zgomot cardiac se descrie prin onomatopeea „dub”
E. Pot fi ascultate cu ajutorul stetoscopului
145. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la vasele sanguine:

A. Formează o rețea de tuburi care transportă sângele dinspre inimă către țesuturile
organismului și invers
B. Vasele care transportă sângele de la inimă spre țesuturi sunt denumite vene
C. Venele rezultă din unirea venulelor (vene mici) și transportă sângele înapoi la inimă
D. Capilarele părăsesc mediul celular și formează arteriole
E. Arterele se divid în vase mai mici numite arteriole, care se ramifică în vase
microscopice numite capilare
146. Referitor la tunicile (straturile) vaselor sanguine este adevărat că:

A. Înconjoară lumenul vaselor de sânge
B. Sunt în număr de trei (tunica internă, medie și externă) pentru toate vasele sanguine, cu
excepția capilarelor
C. Tunica externă căptușește lumenul vascular, fiind alcătuit dintr-un strat subțire
endotelial
D. Tunica medie (stratul mijlociu) este alcătuită în principal din celule musculare netede și
fibre elastice
E. Tunica externă este formată dintr-o țesătură laxă de fibre elastice și nervoase, care
protejează vasele sanguine
200
147. Referitor la tunicile (straturile) vaselor sanguine se poate afirma că:
A. Sunt în număr de patru pentru toate vasele sanguine (mucoasă, submucoasă, musculară,
seroasă)
B. Tunica internă este formată dintr-un epiteliu simplu pavimentos așezat pe o membrană
bazală
C. Tunica medie este alcătuită dintr-un strat subțire endotelial
D. Fibrele de colagen din structura tunicii externe protejează vasele sanguine și asigură
fixarea lor de țesuturile învecinate
E. Sunt în număr de trei pentru toate vasele sanguine, cu excepția capilarelor
148. Referitor la tunica internă a vaselor sanguine, sunt adevărate următoarele:

A. Căptușește lumenul vascular
B. Este alcătuită dintr-un strat subțire endotelial
C. Este alcătuită din fibre musculare netede și striate
D. Este alcătuită din epiteliu pavimentos stratificat așezat pe membrana capilară
E. Este alcătuită din epiteliu simplu pavimentos așezat pe o membrană bazală
149. Referitor la tunica medie a vaselor sanguine este adevărat că:

A. Prezintă pliuri care formează valve la nivelul arterelor
B. Este alcătuită dintr-o țesătură laxă de fibre de colagen
C. Denumită și strat mijlociu, este alcătuită în principal din fibre musculare netede și fibre
elastice
D. Denumită și strat mijlociu, este alcătuită în principal din fibre musculare striate și fibre
elastice
E. Este mai slab dezvoltată la vene comparativ cu arterele
150. Referitor la tunica externă a vaselor sanguine se poate afirma că:

A. Are rolul de a proteja aceste vase
B. Este alcătuită dintr-o țesătură laxă de fibre de colagen
C. Este alcătuită din fibre musculare netede și fibre conjunctive elastice
D. Are rolul de a asigura fixarea vaselor sanguine de țesuturile învecinate
E. Este alcătuită din celule aparținând țesutului conjunctiv și din fibre musculare netede
151. Alegeți asocierile corecte despre straturile peretelui vaselor de sânge:

A. Trei tunici – internă, medie, externă – prezente în artere, capilare și vene
B. Capilarul – un singur strat – epiteliu pavimentos simplu
C. Tunica internă – strat subțire endotelial – continuare la nivelul inimii sub formă de
endocard
D. Tunica mijlocie – denumită endocard – fibre musculare cardiace
E. Tunica externă – țesătură laxă – fibre de colagen – fixarea vaselor sanguine de țesuturile
învecinate
152. Care dintre următoarele afirmații despre artere sunt adevărate:

A. Sunt vase care transportă sângele la presiune ridicată de la inimă la arteriole
B. Au un perete gros și rezistent, format din trei straturi
C. Au o tunica externă alcătuită dintr-un epiteliu simplu pavimentos, denumit endoteliu
D. Au proprietatea de a se expansiona datorită țesutului conjunctiv fibros
E. Prezintă un spațiu central, gol, denumit lumen
201
153. Selectați afirmațiile false referitoare la artere:
A. Au capacitatea de a se destinde și de a se adapta la sângele ce pulsează în interiorul lor
când inima se contractă
B. Când inima se relaxează, țesutul fibros din structura lor revine la forma inițială și
împinge sângele înainte
C. Mușchiul neted din peretele lor se poate contracta pentru a regla fluxul sanguin în aval
D. Micșorarea lumenului arterial (vasodilatația) poate fi indusă de impulsuri nervoase de la
nivelul sistemului nervos parasimpatic
E. Mărirea în dimensiune a lumenului (vasoconstricție) apare în absența impulsurilor de la
sistemul nervos simpatic
154. Modificările lumenului arterial și arteriolar prezintă următoarele caracteristici:

A. Micșorarea se numește „vasoconstricție” și este indusă de impulsuri nervoase somatice
B. Micșorarea poate fi indusă de impulsuri nervoase simpatice
C. Mărirea se numește „vasodilatație”
D. Mărirea apare în absența impulsurilor nervoase simpatice
E. Au rolul de a regla fluxul sanguin în amonte
155. La o comparație între vasele sanguine ale organismului, în ceea ce privește

funcția acestora, este adevărat că:
A. Artera transportă plasma la presiune scăzută de la inimă la arteriole
B. Arteriola poate fi supusă vasoconstricției sau vasodilatației, induse de impulsuri
nervoase de la nivelul sistemului nervos simpatic
C. Capilarul realizează schimburile de nutrienți, gaze și reziduuri și leagă între ele celulele
din țesuturi
D. Venula leagă capilarele de vene
E. Vena transportă sângele la presiune mică de la venule la inimă
156. La o comparație între vasele sanguine ale organismului, în ceea ce privește

structura acestora, este adevărat că:
A. Peretele subțire cu mai puțin țesut muscular neted și elastic decât cel al arteriolelor este
caracteristic arterelor
B. Prezența valvelor care previn circulația retrogradă a sângelui este o caracteristică a
venelor (în special la venele membrelor inferioare)
C. Un singur strat de epiteliu pavimentos caracterizează structura capilarului
D. Peretele gros, rezistent, cu țesut elastic și muscular neted în stratul mijlociu este
caracteristic arterei
E. Prezența în endoteliu a câtorva celule musculare netede, dar a unei cantități mari de
țesut conjunctiv, este caracteristică arteriolei
157. Alegeți afirmațiile adevărate despre arteriole, capilare și venule:

A. Pereții arteriolelor mari sunt similari cu cei ai arterelor (pot fi însă mai subțiri decât ai
acestora)
B. Capilarele sunt structuri microscopice care pot fi practic întâlnite lângă fiecare celulă a
organismului (în special când aceasta are nevoie de mai puțin oxigen decât alte celule)
C. Capilarele sunt structuri microscopice care pot fi practic întâlnite lângă fiecare celulă a
organismului (în special când aceasta are nevoie de o cantitate mai mare de oxigen
pentru o activitate metabolică crescută)
D. Arteriolele pot ajusta fluxul sanguin prin vasoconstricție, dar nu și prin vasodilatație
E. Venulele se formează prin unirea mai multor capilare, colectează sângele și îl transportă
în vene
202
158. Despre capilare se pot afirma următoarele:
A. Ca funcție, ele pot fi asimilate unei membrane semipermeabile prin care se realizează
schimburi între sânge și celulele din țesuturi
B. La nivelul lor, schimbul de nutrienți și gaze se produce exclusiv în anumite țesuturi
C. Intrarea sângelui la nivelul patului capilar, alcătuit din grupuri de mai multe capilare,
este reglată de către sfincterul precapilar (mușchi dispuși circular, care se deschid sau se
închid)
D. Schimburile dintre sânge și celulele corpului au loc transendotelial, conform legii
mișcării fluidelor a lui Starling
E. Pentru că pereții capilarelor au mai multe straturi de celule endoteliale, ei sunt străbătuți
cu ușurință de către moleculele mici
159. Alegeți afirmațiile adevărate despre vene:

A. Au structură similară cu arterele, cu excepția faptului că tunica lor externă este mai
groasă
B. Au structură similară cu arterele, cu excepția faptului că tunica lor medie este mai
subțire
C. Curgerea sângelui prin vene se desfășoară lin în comparație cu cea din artere
D. Transportă sângele de la inimă spre țesuturi
E. Pot prezenta pliuri ale stratului intern al peretelui (valve), care previn refluxul sângelui venos
160. Despre valvele prezente pe traseul venelor este adevărat că:

A. Sunt pliuri ale stratului intern al peretelui venos
B. Previn refluxul sângelui venos (circulația retrogradă a sângelui), în special la nivelul
membrelor superioare
C. În vene, zonele unde sunt situate valvele sunt dilatate
D. Se deschid când trece sângele, pentru ca apoi lambourile lor să se unească, închizând valvele
E. Au aceeași structură cu valvele prezente în artere și capilare
161. Venele au următoarele funcții:

A. Transportul sângelui la presiune mică de la venule la inimă
B. Realizarea schimbului de nutrienți și gaze respiratorii între celule
C. Controlul circulației sângelui în capilare prin vasoconstricție sau vasodilatație
D. Deținerea a aproximativ 60% din volumul sanguin (servesc drept rezervoare de sânge
ale organismului)
E. Conectarea arteriolelor cu venulele în cadrul circulației sistemice
162. Despre venule sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Reglează intrarea sângelui în patul capilar
B. Colectează și transportă sângele în vene
C. Au un perete subțire, cu mai puțin țesut muscular neted și elastic decât arteriolele
D. Toate au pereții similari cu cei ai arteriolelor mici
E. Cele mari au aceeași structură ca și venele
163. Schimburile de nutrienți și gaze respiratorii se realizează la nivelul capilarelor

deoarece acestea:
A. Au un perete subțire, format din două straturi de celule pavimentoase
B. Au un perete subțire, format dintr-un singur strat de epiteliu pavimentos
C. Reprezintă rezervoare de sânge, în care se găsește aproximativ 60% din volumul sanguin
D. Reprezintă o membrană semipermeabilă prin care pot trece cu ușurință moleculele mici
E. Conțin sfinctere precapilare, care reglează intrarea sângelui în patul capilar
203
164. Presiunea arterială:
A. Este determinată de presiunea exercitată de pereții vasculari asupra sângelui
B. Este determinată de debitul cardiac, precum și de rezistența vaselor la fluxul sanguin
C. Reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților vasculari
D. Este determinată de închiderea valvelor de pe traseul venelor
E. Este identică cu unda de presiune care apare în peretele arterial prin contracția și
relaxarea ventriculului drept
165. Rezistența vaselor la fluxul sanguin apare datorită:

A. Presiunii sângelui în vene
B. Vâscozității sângelui
C. Debitului cardiac
D. Lungimii vaselor sanguine
E. Diametrului vaselor sanguine
166. Măsurarea presiunii arteriale implică următoarele:

A. Utilizarea unui sfigmomanometru
B. Utilizarea unui stetoscop, pentru a asculta curgerea plasmei în artere
C. Decelarea zgomotelor Korotkoff, datorate curgerii turbulente a sângelui la dezumflarea
manșetei sfigmomanometrului
D. Utilizarea electrocardiografului, care înregistrează zgomotele Korotkoff
E. Notarea valorilor presiunii sistolice și a celei diastolice, pentru a putea exprima
presiunea arterială medie a unei persoane ca presiune sistolică „per” presiune diastolică
(spre exemplu 120/80 mmHg)
167. Despre zgomotele Korotkoff este adevărat că:

A. Se ascultă cu stetoscopul poziționat la nivelul peretelui anterior al toracelui
B. Se ascultă cu ajutorul stetoscopului în intervalul dintre valoarea presională
corespunzătoare presiunii sistolice (aproximativ 120 mmHg) și cea corespunzătoare
presiunii diastolice (aproximativ 80 mmHg)
C. Sunt percepute numai la valoarea presională corespunzătoare presiunii sistolice
D. Nu sunt percepute decât la valori presionale inferioare presiunii diastolice
E. Încep să se audă după dezumflarea manșetei sfigmomanometrului, când coloana de mercur
indică presiunea sistolică (aproximativ 120 mmHg) și încă se mai aud în timpul diastolei,
până când coloana de mercur indică aproximativ 80 mmHg (presiunea diastolică)
168. Despre puls este adevărat că:

A. Reprezintă o undă de presiune în artere, datorată împingerii sângelui în acestea de către
ventriculul stâng al inimii
B. Se măsoară în mod obișnuit la nivelul arterei radiale, la încheietura mâinii
C. Se poate măsura la nivelul tuturor ramurilor arterei carotide
D. Are aceeași frecvență cu cea cardiacă, în medie 70-75 de bătăi pe minut
E. Pulsul devine mai puternic pe măsură ce sângele se îndepărtează de inimă
169. Alegeți afirmațiile false referitoare la puls, dintre cele de mai jos:
A. Pulsul este mai puternic în apropierea inimii și mai slab pe măsură ce sângele se
îndepărtează de inimă
B. Frecvența pulsului este diferită de cea cardiacă
C. Un puls rapid reflectă un ritm cardiac scăzut și invers
D. Un puls rapid reflectă o frecvență cardiacă rapidă, situație numită tahicardie
E. În mod obișnuit, pulsul se măsoară la nivelul arterei poplitee sau al arterei carotide
204
170. Alegeți afirmațiile adevărate despre presiunea arterială:
A. Reprezintă presiunea exercitată de sânge asupra pereților venelor și capilarelor
B. Cu cât debitul cardiac este mai mare, cu atât presiunea arterială este mai mare (variază
direct proporțional)
C. Cu cât debitul cardiac este mai mic, cu atât presiunea arterială este mai mică (variază
invers proporțional)
D. O scădere a volumului de sânge din circulație printr-o sângerare excesivă determină
scăderea presiunii arteriale
E. Scăderea frecvenței cardiace poate determina scăderea presiunii arteriale (inima
pompând un volum mai mic de sânge)
171. Despre variațiile presiunii arteriale, este adevărat că:

A. Creșterea presiunii arteriale peste limitele normale nu are niciun efect asupra rinichilor
sau inimii
B. Scăderea presiunii arteriale sub limitele normale modifică aportul de nutrienți la nivel
celular, în sensul scăderii acestuia
C. Creșterea presiunii arteriale peste limitele normale poate afecta encefalul și alte organe
D. Scăderea presiunii arteriale determinată de scăderea volumului de sânge din circulație
poate să apară datorită unei sângerări excesive
E. Scăderea sub limita normală a presiunii arteriale nu modifică aportul de oxigen la nivel
celular
172. Despre reglarea fluxului sanguin se poate afirma că:

A. Poate fi realizată de către centrii reglatori din encefal sau din alte regiuni ale sistemului
nervos
B. Nu este influențată de substanțe chimice prezente în organism, indiferent de
concentrația acestora
C. Se realizează de către centrul vasomotor din bulbul rahidian (centru alcătuit dintr-un
grup de neuroni simpatici)
D. Se realizează prin impulsuri generate de mușchii netezi din pereții arteriolelor și
conduse spre centrul vasomotor din punte
E. Se poate realiza și prin intermediul baroreceptorilor, care trimit impulsuri spre centrul
vasomotor
173. Fluxul sanguin poate fi reglat prin intermediul:

A. Centrului vasomotor din medulla oblongata
B. Baroreceptorilor din arterele mari ale gâtului și toracelui (aorta și arterele carotidiene)
C. Chemoreceptorilor de la nivelul ramificației arterei carotide interne în artera carotidă
comună și artera carotidă externă
D. Chemoreceptorilor din corpusculii aortici, care reacționează la concentrații anormale de
O2, CO2 și H+ din sânge
E. Noradrenalinei și adrenalinei, care pot crește frecvența cardiacă, crescând astfel fluxul
sanguin
174. Referitor la centrul vasomotor, este adevărat că:

A. Se găsește la nivelul inimii, în apropierea corpusculilor aortici
B. Se găsește în bulbul rahidian (medulla oblongata)
C. Se găsește la nivelul vaselor mari (venele cave)
D. Este alcătuit dintr-un grup de neuroni simpatici
E. Ajută la menținerea unei presiuni arteriale constante în organism
205
175. Scăderea numărului impulsurilor simpatice din centrul vasomotor determină:
A. Vasoconstricție
B. Vasodilatație
C. Presiune arterială mai mică
D. Presiune arterială mai mare
E. Tahicardie
176. Despre baroreceptorii și chemoreceptorii din sistemul cardiovascular, se poate

afirma că:
A. Ambii acționează direct asupra vaselor, determinând vasoconstricție sau vasodilatație
B. Baroreceptorii trimit impulsuri centrului vasomotor și controlează indirect circulația
prin vasodilatație sau vasoconstricție
C. Chemoreceptorii se găsesc și în corpusculi aortici – mici mase de țesut localizate în
apropierea aortei
D. Baroreceptorii trimit impulsuri pentru a crește sau a scădea activitatea miocardului,
reglând astfel fluxul sanguin
E. Baroreceptorii nu trimit impulsuri centrului vasomotor
177. Care dintre următoarele substanțe pot afecta presiunea arterială, producând
vasoconstricție:
A. Hemoglobina, datorită transportului gazelor respiratorii
B. Adrenalina (epinefrina) și noradrenalina, produse de glandele suprarenale
C. Norepinefrina, care reprezintă și un important neurotransmițător al sistemului nervos
simpatic
D. Calmodulina, proteină prezentă în mușchiul neted
E. Hormonul antidiuretic, eliberat de hipofiza posterioară

A. Presiunea arterială – presiune sistolică – aproximativ 80 mmHg
B. Frecvența pulsului – aceeași cu frecvența cardiacă – aproximativ 70-75 de bătăi pe minut
C. Volumul de sânge din circulație – aproximativ 5 litri – scade după o hemoragie
D. Baroreceptorii – receptori sensibili la concentrații anormale de oxigen – control direct al
circulației
E. Cortex cerebral – hipotalamus – centru vasomotor din bulb – reglarea circulației în
perioada de furie intensă
179. Circulația sistemică se realizează prin următoarele vase:

A. Artera aortă, în care este pompat de către ventriculul stâng sângele bogat în oxigen
B. Venele cave, care se deschid în atriul stâng
C. Artera pulmonară, cu originea în ventriculul drept
D. Cele două vene cave, care aduc sângele în atriul drept
E. Vena cavă inferioară, care aduce sângele în atriul stâng
180. Despre artera aortă este adevărat că:

A. Reprezintă principala arteră din circulația sistemică
B. După ce se arcuiește, urcă de-a lungul coloanei vertebrale spre torace
C. După ce se arcuiește, aorta coboară de-a lungul coloanei vertebrale și dă naștere altor
artere ale circulației sistemice
D. Din ea se desprind arterele carotide, care deservesc mușchiul cardiac și arterele
coronare, care se distribuie gâtului și capului
E. Din ea se desprind arterele coronare, care deservesc mușchiul cardiac și arterele
principale, care se distribuie gâtului și capului
206
181. Despre porțiunile aortei, este adevărat că:
A. Sunt reprezentate în ordine de arcul aortic, aorta ascendentă, aorta toracică și aorta
abdominală
B. Aorta ascendentă este urmată de arcul aortic, din care se desprind trunchiul
brahiocefalic, artera carotidă comună stângă și artera subclaviculară stângă
C. Aorta toracică urmează arcului aortic și are traiect descendent
D. Aorta abdominală dă naștere arterei gastrice stângi, din care se desprinde trunchiul
celiac
E. Aorta abdominală se bifurcă în cele două artere iliace comune, dreaptă și stângă
182. Despre arterele circulației sistemice, care se desprind din artera aortă, se pot
afirma următoarele:
A. La nivelul gâtului se află arterele carotide comune, care se bifurcă de fiecare parte în
artera carotidă externă și artera carotidă internă
B. La nivelul ramificației arterei carotide comune se găsesc chemoreceptorii grupați sub
forma corpusculilor carotidieni
C. Din arcul aortic se desprinde trunchiul celiac (artera celiacă)
D. Din arcul aortic se deprinde artera subclaviculară stângă
E. Artera subclaviculară dreaptă se desprinde din aorta ascendentă
183. Din aorta abdominală se desprind următoarele artere, exceptând:

A. Trunchiul celiac, care va da naștere arterelor gastrică stângă, splenică și portă
B. Artera mezenterică superioară, care se extinde la intestinul gros, fără să vascularizeze
intestinul subțire
C. Artera mezenterică superioară, care se extinde la intestinul subțire
D. Arterele renale, care vascularizează rinichii
E. Artera iliacă externă, care dă naștere arterei femurale
184. Alegeți asocierile false despre arterele care își au originea în aortă și organele pe
care le deservesc:
A. Artere coronare – mușchi cardiac
B. Artere renale – intestin subțire și gonade
C. Artere iliace comune – membrul superior
D. Artere frenice – diafragmă
E. Artere intercostale – perete toracic
185. Vascularizația membrelor este asigurată astfel:

A. Pentru membrul superior drept – artera subclaviculară dreaptă, care se desprinde din
trunchiul brahiocefalic
B. Pentru braț și antebraț – artera brahială, artera radială, artera ulnară
C. Pentru antebraț – arcul palmar superficial
D. Pentru membrul inferior – artera iliacă externă, desprinsă din artera femurală
E. Pentru membrul inferior – artera femurală, artera poplitee, arterele tibiale anterioară și
posterioară și arcul dorsal
186. Alegeți afirmațiile greșite dintre cele de mai jos:

A. Din artera carotidă comună se desprinde artera carotidă externă
B. Artera subclaviculară stângă își are originea în arcul aortei
C. Trunchiul pulmonar nu aparține circulației sistemice
D. Artera poplitee se desprinde din artera tibială anterioară
E. Artera iliacă internă se desprinde din aorta abdominală
207
187. Alegeți afirmațiile adevărate privind arterele circulației sistemice:
A. Artera gastrică stângă și artera splenică sunt ramuri ale trunchiului celiac
B. Artera hepatică comună și artera mezenterică inferioară nu își au originea în trunchiul
celiac
C. Artera gastrică stângă, artera splenică și artera hepatică comună sunt cele trei ramuri ale
trunchiului celiac care se desprinde din aorta abdominală
D. Artera axilară provine din artera subclaviculară și se continuă cu artera brahială
E. Artera femurală se desprinde din aorta abdominală
188. Din aorta abdominală se desprind următoarele:

A. Arterele frenice ale diafragmei, trunchiul celiac și artera iliacă internă
B. Artera renală, artera gonadală și artera mezenterică inferioară
C. Arterele mezenterice superioară și inferioară, artera gonadală
D. Artera splenică, artera hepatică și artera iliacă externă
E. Arterele coronare, artera iliacă comună, arterele frenice
189. Alegeți ordinea corectă în care se succedă sau se desprind arterele care
vascularizează anumite segmente sau regiuni ale corpului:
A. Membru inferior – arteră femurală – arteră poplitee – artere tibiale anterioară și
posterioară – arc dorsal
B. Membru superior – arteră brahială – arteră axilară – artere radială și ulnară – artere
digitale – arc palmar superficial
C. Membru superior – arteră axilară – arteră brahială – artere radială și ulnară – arc palmar
superficial – artere digitale
D. Abdomen – aortă abdominală – trunchi celiac – artere gastrică stângă, splenică, hepatică
comună
E. Membru inferior – arteră polpitee– arteră femurală – arteră iliacă externă
190. Alegeți afirmațiile adevărate despre circulația arterială și venoasă de la nivelul

capului:
A. Circulația cerebrală este alcătuită din numeroase vase care pornesc din poligonul lui
Varolio, de la baza gâtului
B. Circulația cerebrală este alcătuită din numeroase vase care pornesc din poligonul lui
Willis, de la baza encefalului
C. După ce irigă encefalul, sângele este drenat de sinusurile durale și de venele jugulare
D. Venele jugulare internă și externă drenează în venele axilare
E. Din arterele carotide externă și internă se desprind ramuri care participă la vascularizația
capului
191. Despre circulația venoasă sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Vena cavă superioară se formează din unirea venelor brahiocefalice dreaptă și stângă
B. Vena cavă superioară se deschide împreună cu vena cavă inferioară și cu sinusul
carotidian în ventriculul drept
C. De la membrul superior sângele este colectat în final de vena axilară și apoi de vena
subclaviculară
D. Venele pulmonare, care părăsesc plămânii și duc sângele oxigenat în atriul stâng,
aparțin circulației pulmonare
E. Sângele din sistemul port hepatic părăsește ficatul prin venele hepatice, care se unesc cu
vena cavă superioară
208
192. Alegeți asocierile corecte referitoare la venele care drenează anumite regiuni sau
segmente ale corpului:
A. Picior și gambă – vene digitale dorsale, arc venos dorsal, vene tibiale posterioară și
anterioară
B. Membru inferior – venă peronieră – venă poplitee – venă femurală
C. Venele iliace comune dreaptă și stângă – venă cavă inferioară – atriu drept
D. Membru superior – venă safenă mare – venă cefalică – venă axilară – venă
subclaviculară
E. Cap – encefal – sinusuri durale – venă jugulară internă – venă brahiocefalică – venă
cavă superioară
193. Referitor la circulația venoasă este adevărat că:

A. După ce sângele a deservit celulele, arteriolele îl conduc spre vene, apoi spre venule și
în cele din urmă în venele cave
B. După ce sângele a deservit celulele, capilarele îl conduc spre venule, apoi spre vene și în
cele din urmă în venele cave
C. De la mușchii toracici, sângele venos este colectat de către venele azygos și hemiazygos
D. Vena safenă mare aparține venelor membrului inferior
E. În vena cavă inferioară drenează vena renală stângă, care colectează sângele de la vena
gonadală stângă
194. Despre sistemul port hepatic se poate afirma că:

A. Transportă sângele de la tractul gastrointestinal și splină către ficat
B. Circulația hepato-portală are loc în două direcții opuse
C. Transportă nutrienții la ficat pentru prelucrare și are ca vas principal vena portă
D. Sângele pe care îl transportă este sărac în oxigen, deoarece a deservit tractul
gastrointestinal
E. După ce trece prin ficat, sângele îl părăsește prin arterele hepatice, ramuri din trunchiul
celiac
195. Alegeți afirmațiile false despre sistemul port hepatic:

A. Este alcătuit din vase de sânge care se formează în țesuturile intestinale
B. Cuprinde exclusiv vase care se formează în jurul unor organe anexe digestive
C. Transportă sânge și nutrienți, care vor fi procesați în ficat și apoi eliberați prin venele
hepatice în circulația generală
D. Aduce la ficat sânge bogat în oxigen de la artera mezenterică inferioară
E. În ficat, vena portă dă naștere sinusoidelor hepatice, care drenează direct în vena cavă
inferioară
196. Despre venele care drenează organe din cavitatea abdomino-pelviană (abdomino-
pelvină) este adevărat că:
A. Venele rectale superioare și vena sigmoidiană drenează în vena mezenterică inferioară
B. Vena apendiculară colectează sângele de la apendice și îl drenează în vena mezenterică
inferioară
C. Venele jejunală, ileală, ileocolică și colică dreaptă drenează în vena mezenterică
superioară, și aceasta în vena portă
D. Vena portă primește sângele de la vena splenică, vena mezenterică inferioară, vena
mezenterică superioară, vena gastrică
E. Cele două vene hepatice dreaptă și stângă intră în ficat și se unesc cu vena cavă
inferioară
209
197. Alegeți afirmațiile false referitoare la sistemul port hepatic:
A. Este alcătuit din vase sanguine, care se formează în țesuturile hepatice și transportă
sânge și nutrienți la tractul gastrointestinal
B. Este alcătuit din vase sanguine, care se formează în țesuturile intestinale și în jurul
organelor digestive și transportă sânge și nutrienți la ficat
C. Eliberează nutrienții procesați în ficat prin venele hepatice în vena cavă superioară și de
aici în circulația generală
D. Asigură circulația sângelui într-o singură direcție
E. Transportă sângele bogat în oxigen, care a deservit tractul gastrointestinal

A. Homeostazia organismului presupune ca doar fluxul sanguin să fie reglat, presiunea
arterială putând prezenta valori variabile
B. Presiunea arterială crescută poate afecta inima, encefalul, rinichii și alte organe
C. Autoreglarea sfincterelor precapilare nu poate controla fluxul sanguin în patul capilar
D. Afecțiunea care se manifestă când sistemul cardiovascular nu reușește să furnizeze
suficient oxigen și nutrienți celulelor organismului se numește șoc
E. Reglarea fluxului cardiac se poate realiza cu participarea centrului vasomotor prin
intermediul baro- și chemoreceptorilor sau de către centrii din cortexul cerebral

A. Perete arterial – grosime mai mare decât la vene – rezistență la presiunea sângelui –
absența valvelor
B. Valva bicuspidă – valvă semilunară aortică – ancorare de mușchii papilari prin cordaje
tendinoase
C. Artere coronare obstruate – tromboză coronariană – infarct miocardic
D. Capilare – membrană impermeabilă – traversate de molecule mici – leagă arteriolele de
venule
E. Zgomote cardiace anormale – sufluri – afecțiune a valvelor
200. Alegeți dintre enunțurile de mai jos, conținând câte două afirmații, pe cele în care
prima afirmație este adevărată și cea de a doua, falsă:
A. Deficitul globulelor roșii din sânge este denumit anemie. Talasemia este o afecțiune în
care nu se pot sintetiza corespunzător unul sau mai multe lanțuri polipeptidice ale
hemului din structura hemoglobinei
B. Elementele figurate ale sângelui includ trombocitele, denumite și plachete. Fibrinogenul
este o proteină implicată în procesul de coagulare
C. Distrugerea de către macrofage a eritrocitelor îmbătrânite are loc în splină, ficat și
măduva osoasă. Suprafața globulelor roșii conține una, ambele sau niciuna dintre
moleculele proteice denumite anticorpi de grup sanguin
D. În circulația pulmonară, sângele pleacă din ventriculul stâng la plămâni și se întoarce în
atriul drept.Valva tricuspidă este situată între atriul și ventriculul stâng
E. Nodul sinoatrial este cunoscut ca și stimulator cardiac (pace-maker). Pe o electro-
cardiogramă normală, repolarizarea ventriculară este reprezentată prin unda P, negativă
210
CAPITOLUL 8  Sistemul respirator
1. Despre organizarea generală a sistemului respirator, este adevărat că:

A. Este constituit din două porțiuni, una de conducere și alta respiratorie
B. Deține un sistem de tuburi neramificate (căile aeriene)
C. Deține un sistem de tuburi ramificate (căile aeriene)
D. Porțiunea lui respiratorie este reprezentată de sistemul de tuburi ramificate
E. Porțiunea lui de conducere este reprezentată de căile aeriene
2. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sistemul respirator:

A. Transportă oxigen și dioxid de carbon între celulele corpului și sistemul respirator, unde
are loc schimbul de gaze
B. Este alcătuit din numeroase organe având funcția de a transporta aerul în și din plămâni
C. Este alcătuit dintr-o porțiune de conducere constând dintr-un sistem de tuburi ramificate
care formează căile aeriene
D. Este responsabil de furnizarea oxigenului și a nutrienților către țesuturi
E. Este responsabil de îndepărtarea produșilor de metabolism din țesuturi
3. Despre căile aeriene se poate afirma că:

A. Cele mai mici ramuri ale căilor aeriene sunt bronhiile
B. Cele mai mici ramuri ale porțiunii respiratorii se termină în areole
C. Cele mai mici ramuri ale căilor aeriene ale sistemului respirator se termină în alveole
D. Cele mai mici ramuri ale porțiunii de conducere a sistemului respirator se termină în
alveole
E. Căile aeriene includ, în ordine descendentă, bronhiile, bronhiolele, traheea și laringele
4. Alegeți informațiile greșite despre componentele sistemului respirator:

A. Căile aeriene includ traheea, bronhiile, bronhiolele
B. În ordine descendentă, căile aeriene sunt reprezentate de cavitățile nazale, faringe,
laringe, trahee, bronhii și bronhiole
C. În ordine descendentă, căile aeriene sunt reprezentate de bronhiole, bronhii, trahee,
laringe, faringe, cavitățile nazale
D. Plămânii sunt organe pereche, în care sunt organizate alveolele, bronhiile și bronhiolele
E. Plămânii sunt înconjurați de membrana pericardică, cu două foițe, una viscerală și una,
parietală
5. Despre schimbul de gaze la nivelul sistemului respirator, este adevărat că:

A. Are loc la nivelul căilor aeriene, între bronhii și bronhiole
B. Are loc la nivelul alveolelor (săculeți de dimensiuni microscopice)
C. Are loc în alveole, care asigură o mare suprafață de schimb
D. Are loc în alveolele formate din foița viscerală a pleurei și acoperite de o rețea capilară
extinsă
E. Are loc în alveolele formate din membrane subțiri, acoperite de rețeaua capilară extinsă
a circulației pulmonare
211
6. Despre schimbul de gaze la nivelul sistemului respirator este greșită următoarea
afirmație:
A. Are loc în alveolele pulmonare
B. Sângele bogat în dioxid de carbon și sărac în oxigen pătrunde în plămâni prin arterele
pulmonare
C. Sângele care părăsește plămânii prin venele pulmonare are o concentrație scăzută în
dioxid de carbon
D. Sângele care părăsește plămânii prin arterele pulmonare este bogat în oxigen
E. Sângele care părăsește plămânii prin venele pulmonare are o concentrație crescută în
oxigen
7. Alegeți asocierile corecte referitoare la schimbul de gaze la nivelul plămânilor:

A. Sânge în venele pulmonare – O2 crescut – CO2 scăzut
B. Alveole – săculeți – suprafață redusă pentru schimbul de O2
C. Alveole – săculeți cu pereți subțiri – suprafață mare de schimb
D. Sânge în arterele pulmonare – CO2 crescut – O2 scăzut
E. Schimbul de gaze – difuziune – transport activ (împotriva gradientului de presiune)

A. Este denumit respirație procesul de cedare a oxigenului din sânge la celulele corpului
B. Prin respirație se înțeleg schimburile de oxigen și dioxid de carbon între celulele
corpului și mediul intern al acestuia
C. Prin respirație, aerul este transportat în și din plămâni
D. Deși nasul reprezintă calea normală de intrare a aerului în sistemul respirator, aerul
poate intra în sistem și prin cavitatea orală (cavitate bucală)
E. Schimbul de gaze are loc prin difuziune, rezultatul acestui proces fiind schimbul CO 2
din sânge cu O2 din alveole
9. Următoarele afirmații referitoare la nas sunt adevărate:

A. Face parte din porțiunea de conducere a sistemului respirator
B. Prezintă o porțiune exterioară compusă din cartilaj și piele
C. Nasul este adaptat pentru filtrarea, răcirea și uscarea aerului
D. Prezintă două porțiuni interne, denumite cavități nazale
E. Reprezintă calea normală de intrare a aerului în sistemul respirator
10. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la nas și cavitățile nazale:

A. Coanele nazale realizează comunicarea cavităților nazale cu nazofaringele
B. Nasul este responsabil de încălzirea, umidificarea și filtrarea aerului
C. O parte a mucoasei nazale de la nivelul peretelui inferior al cavităților nazale formează
regiunea olfactivă
D. Narinele externe (nările) reprezintă deschiderea cavităților nazale către mediul extern
E. Din cavitatea nazală aerul este condus direct în laringe
11. Alegeți afirmațiile greșite despre nas și cavitățile nazale:

A. Nasul nu reprezintă întotdeauna calea normală de pătrundere a aerului în sistemul
respirator
B. Porțiunea exterioară a nasului este compusă din cartilaj și tegument (piele)
C. Porțiunile interioare ale nasului, în număr de trei, sunt reprezentate de cavitățile nazale
și de septul cartilaginos
D. Nasul este adaptat pentru încălzirea, umidificarea, dar nu și pentru filtrarea aerului
E. Cavitățile nazale sunt căptușite de o mucoasă, aflată în continuitate cu cea a sinusurilor
frontal, maxilar, etmoidal și sfenoidal
212
12. Selectați afirmațiile false cu privire la cavitățile nazale:
A. Se deschid către faringe prin narinele externe
B. Reprezintă porțiunea exterioară a nasului
C. Se deschid către mediul extern prin nări
D. Sunt separate de un sept nazal median
E. Sunt căptușite cu o mucoasă
13. Despre cavitățile nazale se pot afirma următoarele:

A. Reprezintă porțiunea internă a nasului
B. Comunică cu mediul extern prin nări
C. Sunt asociate și cu simțul gustului
D. Sunt subdivizate în căi aeriene prin intermediul cornetelor sfenoidale, superioare,
mijlocii și inferioare
E. Sunt căptușite de o mucoasă, a cărei inflamație poartă denumirea de rinită
14. Pe o secțiune sagitală care evidențiază structurile nasului uman, după îndepărta-
rea septului nazal se observă:
A. Sinusul frontal din interiorul osului cu același nume
B. Sinusul sfenoidal, situat superior de șaua turcească a osului sfenoid
C. Cornetul nazal superior, care delimitează meatul mijlociu
D. Cornetul nazal inferior, care delimitează meatul inferior
E. Vestibulul, în zona ventrală a cavității nazale
15. Alegeți informațiile greșite despre poziția anatomică a unor organe ale sistemului
respirator:
A. Amigdala faringiană este situată pe peretele posterior al orofaringelui
B. Amigdalele palatine sunt situate pe partea laterală a orofaringelui, posterior de cavitatea
orală
C. Coanele nazale sunt situate în partea anterioară a cavităților nazale și realizează
comunicarea lor cu mediul extern
D. Laringele reprezintă o extindere în partea superioară a traheii
E. Plămânii sunt situați la nivelul mediastinului, fiind separați de pleură
16. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mucoasa nazală:

A. Căptușește porțiunea exterioară a nasului
B. Formează la nivelul peretelui inferior al cavităților nazale regiunea olfactivă
C. Prezintă vase de sânge care încălzesc aerul rece
D. Secretă mucus care umidifică aerul uscat
E. Prezintă celule ciliate care transportă mucusul contaminat cu microorganisme spre nări,
unde este eliminat
17. Selectați afirmațiile false referitoare la mucoasa nazală:

A. Căptușește cavitățile nazale
B. Formează la nivelul peretelui superior al cavităților nazale regiunea olfactivă
C. Prezintă vase de sânge care răcesc aerul cald
D. Secretă mucus care captează particulele fine de praf și microorganismele
E. Prezintă celule ciliate care transportă mucusul contaminat spre nări pentru a fi eliminat
213
18. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sinusuri:
A. Sunt spații goale situate în oasele craniului (frontal, maxilar, sfenoid și occipital)
B. Se deschid în cavitățile nazale
C. Reduc greutatea craniului și servesc drept camere de rezonanță
D. Sunt porțiuni în care aerul este răcit și viteza sa este încetinită
E. Sunt căptușite de o mucoasă aflată în continuitate cu mucoasa cavității nazale
19. Alegeți asocierile corecte referitoare la sinusuri și cornete nazale:

A. Cornete nazale – extensii cartilaginoase – rol în creșterea vitezei aerului – facilitează
apariția senzațiilor olfactive
B. Cornete nazale – extensii osoase – rol în scăderea vitezei aerului – facilitează apariția
senzațiilor olfactive
C. Sinusuri – extensii osoase în sfenoid și etmoid – necăptușite de mucoasă
D. Sinusuri – cavități care conțin aer – spații care se extind spre unele oase ale craniului
(spre exemplu, etmoid)
E. Sinusuri și cornete nazale – încălzesc aerul – reduc viteza aerului
20. Alegeți răspunsurile corecte dintre cele de mai jos:

A. Cavitatea nazală este asociată și cu simțul olfactiv
B. Porțiunea din mucoasa care căptușește cavitățile nazale, responsabilă de simțul
mirosului, formează regiunea respiratorie
C. Regiunea olfactivă este situată la nivelul peretelui superior al cavităților nazale
D. Nasul nu este adaptat pentru încălzirea aerului, doar pentru răcirea lui
E. Vasele de sânge de la nivelul mucoasei nazale încălzesc aerul rece
21. Nasul este adaptat pentru următoarele funcții:

A. Încălzirea aerului – are loc la nivelul sinusurilor și cornetelor nazale
B. Răcirea aerului – se datorează prezenței vaselor de sânge de la nivelul septului nazal
C. Umidificarea aerului – prin mucusul secretat de mucoasa nazală
D. Filtrarea aerului – prin captarea particulelor fine de praf de către mucusul secretat de
mucoasa nazală
E. Filtrarea aerului – prin captarea microorganismelor de către mucusul secretat de
mucoasa cavității orale
22. Alegeți afirmațiile adevărate cu privire la faringe:

A. Este o cale de trecere comună pentru sistemul digestiv și cel respirator
B. Se extinde de la nivelul cavităților nazale până la nivelul traheii
C. Prezintă o porțiune aflată imediat posterior de cavitățile nazale și deasupra vălului
palatin, care este denumită nazofaringe
D. În nazofaringe, în porțiunea anterioară a cavității bucale, se întâlnesc căile digestivă și
respiratorie
E. Prezintă 3 porțiuni care sunt, în ordine: nazofaringele, orofaringele, laringofaringele
23. Faringele prezintă trei porțiuni:

A. Nazofaringele, situat posterior de cavitățile nazale și inferior de vălul palatin
B. Orofaringele situat posterior de cavitatea orală
C. Orofaringele, unde se întâlnesc căile digestivă și respiratorie
D. Laringofaringele, situat posterior față de laringe
E. Nazofaringele situat posterior de cavitățile nazale
214
24. Următoarele afirmații referitoare la nazofaringe sunt false:
A. Este porțiunea faringelui situată inferior orofaringelui
B. Prezintă la nivelul pereților laterali deschiderea trompelor lui Eustachio
C. Este situat posterior de cavitățile nazale
D. Prezintă pe peretele posterior o masă de țesut limfoid, numită amigdala faringiană, a
cărei inflamație poartă denumirea de amigdalită
E. Microorganismele care pătrund din nazofaringe în trompa lui Eustachio pot cauza
infecții ale urechii interne

A. Arborele bronșic – astmul – wheezing
B. Amigdala faringiană – vegetații adenoide – favorizează trecerea aerului
C. Amigdalele palatine – protecția sistemului respirator – amigdalita
D. Mucoasa nazală – rinita alergică – febra fânului
E. Trompa lui Eustachio – urechea medie – peretele posterior al nazofaringelui
26. Care sunt răspunsurile corecte despre trompa lui Eustachio dintre cele de mai jos?
A. Este o structură pereche, care face legătura între urechea externă și nazofaringe
B. Este o structură pereche, care pornește de la urechea medie și se deschide în peretele
lateral al nazofaringelui
C. Are rolul de a realiza o diferență de presiune a aerului între urechea medie și
nazofaringe
D. Are rolul de a egaliza presiunea aerului între urechea medie și nazofaringe
E. Ea poate transmite din nazofaringe spre urechea medie microorganisme care pot
provoca infecții
27. Despre masele de țesut limfatic de la nivelul faringelui este adevărat că:
A. Amigdala faringiană se află pe peretele anterior al faringelui
B. Amigdalele palatine se află pe părțile laterale ale faringelui, posterior de cavitatea orală
C. Când amigdala faringiană este tumefiată, ea poartă denumirea de ˝vegetații adenoide˝
D. Amigdalele palatine au formă rectangulară
E. Amigdalele au rol de protejare a sistemului respirator față de agenții infecțioși preluați
din aer
28. Alegeți afirmațiile adevărate despre laringe:

A. Aparține căilor aeriene și are structură cartilaginoasă
B. Este o cale de trecere a alimentelor spre esofag
C. Este o cale de trecere a aerului dinspre faringe spre trahee
D. Poate fi descris ca având structurile cartilaginoase aranjate în mod similar unei sfere
E. Este implicat în producerea sunetelor
29. Din structura laringelui fac parte următoarele cartilaje:

A. Epiglota, în formă de frunză
B. Glota, situată spre faringe
C. Cartilajul tiroid, mai proeminent la bărbați (˝Mărul lui Adam˝)
D. Cartilajul cricoid, asemănător unui inel cu pecete
E. Inele cartilaginoase deschise în porțiunea posterioară
215
30. Următoarele afirmații referitoare la laringe sunt adevărate:
A. Intervine în producerea sunetelor
B. Are structură cartilaginoasă, conținând cartilajul tiroid, epiglota, glota și cartilajul
cricoid
C. Unește faringele cu traheea la nivelul vertebrelor cervicale
D. Adăpostește corzile vocale
E. Se extinde de la nivelul cavităților nazale până la nivelul traheii
31. Pe o secțiune sagitală a laringelui se pot observa:

A. Cartilajul tiroid secționat, vizibil în porțiunea dorsală a laringelui (cel mai mare dintre
cartilajele laringelui)
B. Cartilajul tiroid secționat, vizibil în porțiunea ventrală a laringelui (cel mai mare dintre
cartilajele laringelui)
C. Epiglota, în formă de frunză care se închide ca un capac peste laringe în timpul
deglutiției
D. Corzile vocale, pliuri de țesut cartilaginos în interiorul laringelui
E. Corzile vocale, falduri membranoase (cute de țesut membranos), care vibrează când
aerul este expirat din plămâni

A. Laringe – cartilajul tiroid – inel cu pecete
B. Laringe – corzi vocale mai scurte – copii
C. Laringe – femei – voci cu tonalitate mai ridicată
D. Laringe – cartilajul tiroid – partea posterioară a gâtului
E. Laringe – cartilajul tiroid – mai pronunțat la bărbați
33. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la trahee:

A. Este un tub semirigid cu lungimea de aproximativ 10 – 12 milimetri
B. Se ramifică în două bronhii principale
C. Continuă laringele
D. Este căptușită de celule ciliate cu rol în filtrarea aerului înainte ca acesta să intre în
bronhii
E. Este o cale de trecere pentru aer și adăpostește corzile vocale
34. Selectații afirmațiile false referitoare la trahee:

A. Prezintă inele cartilaginoase incomplete posterior, între capetele cărora se găsește țesut
conjunctiv și țesut muscular striat
B. Este menținută închisă prin intermediul unor inele cartilaginoase incomplete posterior
C. Se ramifică în bronhiile principale, dreaptă și stângă
D. Leagă laringele de arborele bronșic
E. Este situată la nivelul liniei mediane a gâtului
35. Despre laringe și trahee sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Aparțin căilor aeriene, laringele fiind situat inferior de trahee
B. Aparțin porțiunii de conducere a sistemului respirator, alături de faringe, bronhii,
bronhiole
C. Laringele se continuă cu traheea, un tub semirigid
D. Laringele prezintă inele cartilaginoase în forma literei C iar traheea prezintă cartilaje
circulare
E. În mucoasa care căptușește traheea se află celule ciliate care filtrează aerul înainte ca
acesta să intre în bronhii
216
36. Despre trahee și bronhii este adevărat că:
A. Traheea asigură o cale de intrare, dar nu și de ieșire a aerului
B. Traheea prezintă inele cartilaginoase deschise în porțiunea posterioară, deschidere
completată prin țesut conjunctiv și țesut muscular neted
C. Zona dintre cartilajele adiacente ale traheii și ale bronhiilor principale conține țesut
conjunctiv și țesut muscular neted
D. Bronhiile principale (primare) rezultate din ramificarea traheii au structură diferită față
de aceasta
E. Traheea se ramifică în două bronhii primare (principale) dreaptă și stângă, cu aceeași
structură ca a traheii
37. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la bronhiile principale (primare):

A. Sunt menținute deschise prin intermediul unor inele cartilaginoase deschise în porțiunea
posterioară
B. Intră în alcătuirea arborelui bronșic
C. Bronhia principală stângă este mai largă și este situată mai orizontal comparativ cu
bronhia dreaptă
D. Sunt în număr de trei la plămânul drept și două la plămânul stâng
E. Rezultă din ramificarea traheii
38. Despre bronhii nu este adevărat că:

A. Cele principale (primare) rezultă din ramificarea porțiunii inferioare a laringelui
B. Cele două bronhii principale nu au aceleași dimensiuni (bronhia principală dreaptă este
mai largă decât cea stângă)
C. Cea principală stângă are o poziție mai verticală comparativ cu cea dreaptă
D. Ele devin din ce în ce mai mici, pe măsură ce se divid în plămâni
E. În final, din diviziunea bronhiilor rezultă bronhiolele, al căror diametru este de
aproximativ 1 milimetru
39. Despre bronhii și ramificațiile acestora este adevărat că:

A. Diametrul bronhiilor scade pe măsură ce ele se divid în plămâni
B. Bronhiolele prezintă în peretele lor un cartilaj subțire, mușchi netezi și țesut conjunctiv
C. Bronhiolele sunt lipsite de cartilaj, având peretele alcătuit din mușchi netezi susținuți de
țesut conjunctiv
D. Bronhiolele continuă să se ramifice, formând în final bronhiile terminale (cele mai mici
conducte aeriene)
E. Bronhiolele continuă să se ramifice, formând în final bronhiolele terminale, care se
continuă cu bronhiolele respiratorii, ce se deschid în alveole
40. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la porțiunea de conducere a sistemului

respirator:
A. Arborele bronșic este un sistem de căi de transport ramificate
B. Bronhiile principale – dreaptă și stângă – rezultă din ramificarea traheii și sunt inegale
în dimensiuni
C. Cele mai mici conducte aeriene sunt bronhiolele terminale, care se deschid în alveole
D. Bronhiolele terminale se continuă cu bronhiolele respiratorii, care se deschid în alveole
E. Inflamația arborelui bronșic poartă denumirea de astm
217
41. Selectați afirmațiile false referitoare la plămâni:
A. Sunt situați în mediastin, împreună cu inima, timusul și o parte a esofagului
B. Au formă conică
C. Sunt organe pereche care ocupă cea mai mare parte a cavității toracice
D. Sunt formați din lobi, doi pentru plămânul drept și trei pentru plămânul stâng
E. Sunt alcătuiți din milioane de săculeți numiți areole
42. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la plămâni:

A. Sunt organe pereche, la nivelul cărora are loc schimbul de gaze
B. Sunt situați în cavitatea toracică, separați unul de celălalt printr-o zonă laterală numită
mediastin
C. Plămânul drept este împărțit în trei lobi, iar plămânul stâng este împărțit în doi lobi
D. La adult plămânul are aproximativ 300 milioane de alveole
E. Fiecare plămân este înconjurat de o membrană dublu stratificată, numită peritoneu
A. Plămânii sunt separați unul de celălalt printr-o zonă mediană denumită mediastin
B. În mediastin, alături de plămâni, se găsesc inima și timusul
C. În mediastin se găsesc inima și alte organe ale cavității toracice (timus, o parte a
esofagului și vase mari de sânge)
D. Plămânii au o formă conică, datorită căreia prezintă o textură elastică și spongioasă
E. Textura buretoasă și elastică a țesutului pulmonar se datorează alveolelor
44. Alegeți asocierile greșite referitoare la plămâni și la căile aeriene:

A. Traheea – continuă laringele – inele cartilaginoase în formă de „C” – ramificare în
bronhiile principale
B. Bronhia dreaptă – inele cartilaginoase în formă de „C” – poziție mai verticală decât
bronhia stângă – diametru mai mic decât bronhia stângă
C. Arbore bronșic – sistem de căi de transport liniare – bronhiole terminale, care se deschid
în alveole
D. Plămânul drept – organ moale, în formă de con – 3 lobi (superior, median, inferior) –
textură spongioasă
E. Plămânul stâng – organ cu textură elastică, în formă de con – 2 lobi (superior, inferior) –
textură elastică
45. Alegeți informațiile corecte despre caracteristicile anatomice ale plămânilor:

A. Prezintă la adult aproximativ 200 x 106 săculeți, denumiți alveole pulmonare
B. Cuprind căile aeriene, alveolele, vasele de sânge și alte țesuturi ale tractului respirator
inferior
C. Sunt organizați în lobi și aceștia în lobuli
D. Lobii sunt 3 în plămânul stâng (superior, median și inferior) și 2 în plămânul drept
(superior și inferior)
E. Alveolele care intră în alcătuirea plămânilor sunt grupate în unități funcționale de bază
și sunt înconjurate de o rețea capilară
46. Despre alveolele pulmonare se poate afirma că:

A. Sunt săculeți cu aer de dimensiuni microscopice, în număr de aproximativ 300 de
milioane per plămân
B. La nivelul lor, se produce schimbul de gaze (O2 este eliminat și CO2 este preluat)
C. Aici, O2 din aer este schimbat cu CO2 din sânge printr-un proces pasiv de difuziune
D. Membranele respiratorii ale alveolelor alcătuiesc o barieră extrem de subțire prin care
trec gazele respiratorii
E. La alveolă sosește sânge bogat în O2 printr-o ramură a arterei pulmonare
218
47. Următoarele afirmații referitoare la pleură sunt adevărate:
A. Este alcătuită din două foițe, pleura viscerală și pleura parietală
B. Pleura este o membrană dublu stratificată care înconjoară fiecare plămân
C. Pleura parietală acoperă suprafața exterioară a cavității toracice
D. Între pleura viscerală și cea parietală se află cavitatea pleurală
E. Pleura viscerală, care reprezintă stratul extern al pleurei acoperă suprafața fiecărui
plămân
48. Selectați afirmația falsă referitoare la pleură:

A. Pleura parietală care reprezintă stratul extern acoperă suprafața interioară a cavității
toracice
B. Pleura viscerală acoperă suprafața fiecărui plămân și pătrunde între fisurile dintre lobi
C. Este o membrană dublu stratificată cu două foițe, vasculară și parietală
D. Între pleura parietală și cea viscerală se găsește cavitatea pleurală
E. Cele două foițe alunecă ușor una peste cealaltă datorită lichidului din cavitatea pleurală

A. Laringe – organ cartilaginos situat între trahee și faringe
B. Epiglotă – cartilaj elastic care acoperă glota în timpul inspirației
C. Alveola pulmonară – sac aerian microscopic, la nivelul pleurei
D. Trahee – tub cartilaginos semirigid care transportă aer de la nivelul laringelui către
arborele bronșic
E. Pleura viscerală – foița internă a pleurei care acoperă suprafața fiecărui plămân
50. Selectați afirmațiile corecte despre anatomia sistemului respirator:

A. Cavitățile nazale, laringele și traheea aparțin căilor aeriene și sunt căptușite de mucoasă
B. Ramificațiile traheii, ale bronhiilor și ale bronhiolelor formează în plămân arborele
bronșic
C. Laringele este situat în partea inferioară a traheii
D. Laringele prezintă corzi vocale adevărate și false (pliuri ventriculare)
E. Sinusurile (cavități căptușite de mucoasă) sunt prezente în osul frontal, sfenoid,
occipital și maxilar
51. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mecanismul ventilației pulmonare:

A. Inspirația aduce aer în plămâni prin creșterea volumului cavității toracice
B. Expirația permite ieșirea aerului din plămâni prin scăderea volumului cavității toracice
C. Creșterea volumului cavității toracice determină scăderea presiunii aerului din căile
aeriene și din alveole
D. Scăderea volumului cavității toracice determină creșterea presiunii aerului din căile
E. Scăderea presiunii aerului din căile aeriene și din alveole determină creșterea volumului
cavității toracice
52. Ventilația pulmonară:

A. Se bazează pe principiul conform căruia aerul se deplasează dintr-o regiune cu presiune
joasă către o regiune cu presiune înaltă
B. Se bazează pe principiul conform căruia aerul se deplasează dintr-o regiune cu presiune
înaltă (densitate crescută) către o regiune cu presiune joasă (densitate scăzută)
C. Reprezintă procesul prin care aerul intră și iese din alveole
D. Face parte din procesul respirației, alături de schimbul de gaze
E. Reprezintă schimbul de gaze între alveole şi sânge
219
53. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la mobilizarea aerului la nivelul
plămânilor:
A. Aerul iese din plămâni, dacă aerul din alveole are o presiune mai joasă decât cea
atmosferică
B. Aerul intră în plămâni, dacă aerul din alveole are o presiune mai înaltă decât cea
atmosferică
C. Aerul pătrunde în plămâni, dacă aerul din alveole are o presiune mai joasă (mai mică)
decât cea atmosferică
D. Aerul părăsește plămânii, dacă aerul din alveole are o presiune mai înaltă (mai mare)
decât cea atmosferică
E. Acest proces se bazează pe diferența de presiune dintre aerul din alveole și cel
atmosferic
54. Modificările de presiune din plămâni sunt generate:

A. De activitatea mușchilor respiratori
B. Ca răspuns la stimuli transmiși prin nervul frenic
C. Ca răspuns la stimuli transmiși prin nervul glosofaringian
D. De alinierea pleurei viscerale imediat lângă pleura parietală
E. Relația anatomică a peritoneului visceral cu cel parietal
55. Modificările de presiune din plămâni depind de:

A. Elasticitatea plămânilor
B. Relația anatomică a pleurei cu plămânii
C. Prezența unui spațiu toracic închis în care se află plămânii
D. Activitatea nervului vag
E. Activitatea cardiacă
56. În timpul inspirației se produc:

A. Contracții ale mai multor seturi de mușchi respiratori (situați intercostal)
B. Contracții ale mușchilor intercostali externi, care deplasează coastele spre superior şi
exterior
C. Creșterea volumului de sânge din plămâni (adus de venele pulmonare)
D. Scăderea volumului de sânge din plămâni (preluat de arterele pulmonare)
E. Creșterea semnificativă a volumului toracelui și scăderea presiunii aerului din căile
57. Care dintre următorii mușchi se contractă în timpul inspirației:

A. Mușchii intercostali externi – ridică coastele și le orientează înspre exterior
B. Mușchii intercostali interni – coboară coastele şi le orientează spre exterior
C. Diafragma – execută o mișcare de coborâre prin contracţia ei
D. Mușchii abdominali – cresc presiunea intraabdominală
E. Inspirația este un proces pasiv, care nu necesită contracție musculară
58. Care dintre următorii mușchi se relaxează în timpul expirației:

A. Mușchii intercostali externi, care determină revenirea toracelui la forma sa inițială
B. Diafragma, care coboară, crescând presiunea în interiorul toracelui odată cu creşterea
volumului toracic
C. Diafragma, care determină revenirea toracelui la forma sa inițială odată cu scăderea
volumului toracic
D. Mușchii striați din pereții bronhiolelor, care cresc volumul de aer din alveole
E. Mușchii netezi din componența laringelui, care închid orificiul glotic
220
59. În timpul inspirației:
A. Coastele se deplasează spre inferior și înspre interior, micșorând volumul toracelui
B. Coastele se deplasează spre superior și înspre exterior, mărind volumul toracelui
C. Expansiunea plămânilor crește volumul de aer din alveole
D. Se produce creșterea presiunii aerului din alveole şi a volumului toracic
E. Aerul atmosferic va pătrunde liber în alveolele pulmonare
60. În timpul inspirației, modificările de presiune din plămâni nu depind de:

A. Prezența unui spațiu toracic închis, în care sunt situați plămânii
B. Elasticitatea plămânilor
C. Relația anatomică a pleurei cu plămânii și alinierea pleurei viscerale imediat lângă
pleura parietală
D. Prezența unui spațiu toracic deschis în care sunt situați plămânii
E. Relaxarea diafragmei şi coborârea acesteia, cu micşorarea cutiei toracice
61. Mușchii respiratori sunt utilizați astfel:

A. În inspirația forțată sunt utilizați doar rareori mușchii intercostali externi
B. Diafragma este utilizată în respirația normală, dar nu și în cea forțată
C. Diafragma este utilizată atât în respirația forțată, cât și în cea normală
D. Mușchii intercostali externi sunt utilizați de cele mai multe ori în inspirația forțată
E. Atât diafragma, cât și mușchii intercostali externi sunt utilizați datorită contracției lor în
expirație
62. Ca urmare a contracției mușchilor respiratori în timpul inspirației:

A. Crește foarte mult volumul toracelui
B. Plămânii, fiind elastici, urmează expansiunea toracică (se destind pentru a umple
cavitatea toracică)
C. Volumul toracelui scade, iar presiunea din căile aeriene și din alveole crește
D. Plămânii, fiind elastici, se comprimă pentru a umple cavitatea toracică
E. Creșterea volumului toracelui determină scăderea presiunii aerului din căile aeriene și
din alveole
63. În urma relaxării mușchilor respiratori în timpul expirației:

A. Volumul toracelui scade, acesta revenind la forma sa inițială
B. Scăderea volumului toracelui comprimă plămânii, scăzând și volumul acestora
C. Creșterea volumului toracelui determină scăderea presiunii aerului din căile aeriene și
din alveole
D. Volumul toracelui crește, ceea ce duce la expansiunea plămânilor
E. Scăderea volumului plămânilor determină creșterea presiunii aerului din alveole și
ieșirea lui în atmosferă prin căile aeriene
64. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la expirație:

A. Urmează inspirației și determină umplerea plămânilor cu aer
B. Este un proces activ, care nu poate fi controlat de organism
C. Prin ieșirea aerului din alveole în atmosferă, determină golirea plămânilor, care se
realizează doar parțial
D. Este un proces pasiv care poate fi controlat de organism în aceeași măsură ca și
inspirația
E. Este un proces pasiv, care poate fi controlat de organism, dar nu la fel de mult ca și
inspirația
221
A. Mușchi respiratori – mușchi scheletici – diafragma – mușchi intercostali interni
B. Inspirație – ridicarea coastelor – coborârea diafragmei – creștere în volum a toracelui –
expansiune toracică și pulmonară
C. Inspirație – ridicarea coastelor și a diafragmei – reducerea volumului toracic –
comprimarea plămânilor – intrarea aerului în căile aeriene
D. Expirație – ieșirea aerului din căile aeriene prin alveole în atmosferă – proces pasiv
E. Expirație – ieșirea aerului din alveole în atmosferă – proces pasiv

A. Pleură – membrană seroasă – dublu stratificată – cavitate pleurală în exteriorul foiței
viscerale
B. Foițele pleurale – în număr de două (viscerală și parietală) – delimitează cavitatea pleurală
C. Pleura viscerală – strat intern al pleurei – acoperă suprafața interioară a cavității toracice
D. Mediastin – zonă mediană a toracelui – conține esofagul în întregime – nu conține inima
E. Plămân – textură elastică – împărțire în lobi – separarea lobilor prin fisuri
67. În repaus și în timpul respirației normale intră și ies din plămâni următoarele
volume de aer:
A. Volumul rezidual (aproximativ 1000 ml de aer) – în expirația forțată
B. Volumul curent (aproximativ 1500 ml de aer) – în repaus
C. Volumul curent (aproximativ 500 ml de aer) – în respirația normală
D. Un volum suplimentar (aproximativ 2500-3000 ml de aer) – în inspirația forțată
E. Volumul curent (aproximativ 800 ml de aer) – în inspirația forțată

A. Volum de aer de aproximativ 500 ml care intră și iese din plămâni în repaus este
volumul curent
B. În timpul expirației, diafragma se relaxează și se ridică
C. După o expirație forțată, este eliminat din plămân volumul rezidual de aproximativ 1000
ml de aer
D. Capacitatea vitală pulmonară reprezintă volumul minim de aer care poate fi schimbat la
nivel pulmonar
E. Capacitatea vitală pulmonară reprezintă volumul maxim de aer care poate fi schimbat la
nivel pulmonar

A. Capacitatea vitală presupune efectuarea unei inspirații și a unei expirații forțate
B. Inspirația urmată de o expirație forțată nu necesită un efort muscular intens
C. Umplerea plămânilor la capacitatea maximă a lor necesită un efort muscular intens
D. Capacitatea vitală poate fi menținută pentru o perioadă îndelungată
E. Volumul rezidual rămâne în plămân chiar și după o expirație forțată
70. Capacitatea vitală pulmonară:

A. Reprezintă volumul maxim de aer care poate fi schimbat la nivel pulmonar
B. Reprezintă volumul de aer care intră și iese din plămâni în repaus și în timpul respirației
normale
C. Presupune efectuarea unei inspirații și a unei expirații forțate
D. Are o valoare aproximativă de 500 ml de aer
E. Are o valoare aproximativă de 500 ml de aer, la care se adaugă aproximativ 2500-3000
ml de aer
222
71. Următoarele afirmații referitoare la mecanismul ventilației pulmonare sunt
adevărate:
A. Volumul rezidual presupune efectuarea unei inspirații și a unei expirații forțate
B. Capacitatea vitală pulmonară nu necesită un efort muscular mai intens decât o respirație
normală
C. Pe măsură ce se contractă și se relaxează mușchii respiratori, se produc schimbări de
volum ale capacității toracice
D. Când plămânii se expansionează, volumul lor scade, permițând inhalarea aerului
E. Când mușchii se relaxează, cavitatea toracică revine la dimensiunea din repaus
72. Despre volumele pulmonare este adevărat că:
A. Volumul de aer rămas în plămâni după o expirație forțată se numește capacitate totală
pulmonară
B. Cel mai mare volum de aer care poate fi schimbat la nivel pulmonar reprezintă
capacitatea vitală pulmonară
C. Volumul curent are o valoare de aproximativ 500 ml de aer
D. Cantitatea de aer ce rămâne în plămâni după expirație normală este de aproximativ 1000
ml de aer
E. Cantitatea de aer ce intră și iese din plămâni în repaus și în timpul unei respirații
normale se numește volum curent
73. Despre controlul respirației se poate afirma că:

A. Este implicat centrul de control respirator din trunchiul cerebral, ca zonă principală de
control
B. Respirația este controlată prin contracții ale mușchilor respiratori, fără ca aceștia să fie
controlați de către stimuli nervoși
C. Respirația este controlată prin contracții ale mușchilor respiratori, aceștia fiind
controlați de către stimuli nervoși
D. Centrul de control respirator cuprinde părți din bulb, dar nu și din punte
E. Centrii respiratori din trunchiul cerebral monitorizează indirect nivelul de CO2 din
fluxul sanguin
74. Despre centrul de control respirator se poate afirma că:
A. Include părți din bulb și punte, fiind situat în trunchiul cerebral
B. Cuprinde două grupuri neuronale și este situat în măduva spinării
C. Este o porțiune a encefalului, considerată zona principală de control al mușchilor
respiratori
D. Conține două grupuri neuronale care controlează ritmul respirației, nu și amplitudinea
mișcărilor din timpul respirației forțate
E. O zonă din centrul de control, denumită zona pneumotaxică, reglează şi ea frecvenţa şi
amplitudinea respiraţiei
75. Monitorizarea concentrației dioxidului de carbon (CO2 ) și a ionilor de hidrogen

(H+ ) din sânge și lichidul cefalorahidian se realizează astfel:
A. Centrii respiratori din trunchiul cerebral monitorizează indirect nivelul de dioxid de
carbon din fluxul sanguin
B. Centrii respiratori din trunchiul cerebral monitorizează direct nivelul de dioxid de
carbon din fluxul sanguin şi din aerul alveolar
C. Creșterea concentrației ionilor de hidrogen în lichidul cefalorahidian, consecutivă
creșterii concentrației CO2 în acelaşi lichid, activează centrul de control respirator
D. Nivelul ridicat de ioni de hidrogen din sânge inhibă centrul de control respirator
E. Scăderea concentrației ionilor de hidrogen în lichidul cefalorahidian inhibă activitatea
centrului de control respirator
223
76. Nivelul ridicat al ionilor de hidrogen din lichidul cefalorahidian:
A. Activează centrul de control respirator
B. Inhibă centrul de control respirator
C. Duce la creșterea frecvenței și amplitudinii respirației
D. Duce la scăderea frecvenței și amplitudinii respirației
E. Se datorează creșterii concentrației de dioxid de carbon în sângele arterial, respectiv în
lichidul cefalorahidian
77. Scăderea concentrației ionilor de hidrogen în lichidul cefalorahidian:

A. Activează centrul de control respirator
B. Inhibă activarea centrului de control respirator
C. Duce la creșterea frecvenței și amplitudinii respirației
D. Duce la scăderea frecvenței și amplitudinii respirației
E. Se datorează creșterii concentrației de dioxid de carbon în lichidul cefalorahidian
78. Despre chemoreceptorii de la nivelul arterelor carotide și al arcului aortic, este

adevărat că:
A. Monitorizează concentrația de dioxid de carbon dizolvat în sânge
B. Monitorizează conținutul de oxigen dizolvat în sânge
C. Sunt stimulați atunci când nivelul de oxigen sanguin este crescut
D. Sunt stimulați atunci când nivelul de oxigen sanguin este scăzut
E. Odată stimulați, ei trimit impulsuri la centrul de control respirator pentru a crește
frecvența și amplitudinea respirației
79. Respirația este controlată prin intermediul:

A. Chemoreceptorilor de la nivelul arterelor carotide și al arcului aortic
B. Centrului de control respirator din măduva spinării
C. Concentrației ionilor de hidrogen (acidității) din lichidul cefalorahidian
D. Cantității de sânge ce intră în plămâni
E. Zonei pneumotaxice a centrului de control respirator din trunchiul cerebral, care
reglează frecvența și amplitudinea respirației
80. În cadrul controlului respirației este adevărat că:

A. La nivelul corpusculului carotidian se află senzori pentru oxigen
B. În corpusculul carotidian se află chemoreceptorii pentru monitorizarea conținutului de
dioxid de carbon
C. În corpusculii aortici se află senzori pentru oxigen
D. În ventriculii cerebrali se află senzori pentru dioxidul de carbon
E. Zona pneumotaxică, responsabilă de reglarea frecvenței și amplitudinii respirației, se
află la nivelul centrului de control respirator din trunchiul cerebral
81. Variațiile sanguine ale concentrației gazelor respiratorii sunt percepute astfel:
A. Scăderea oxigenului dizolvat în sânge – de către chemoreceptorii din corpusculul
carotidian
B. Creșterea oxigenului dizolvat în sânge – de către baroreceptorii din arcul aortic
C. Creșterea acidității (creșterea concentrației ionilor de hidrogen) lichidului cefalorahidian
– de către centrul de control respirator din trunchiul cerebral
D. Scăderea oxigenului dizolvat în sânge – de către chemoreceptorii din bulbul rahidian
E. Creșterea acidității lichidului cefalorahidian – de către baroreceptorii din arterele
carotide
224
82. Activitatea centrului respirator și cea a chemoreceptorilor:
A. Reprezintă mecanisme involuntare de control respirator
B. Reprezintă mecanisme voluntare de control respirator
C. Poate fi anulată parțial cu ajutorul impulsurilor nervoase din cortexul cerebelar
(cerebelos)
D. Poate fi parțial anulată cu ajutorul impulsurilor nervoase din cortexul cerebral
E. Poate fi anulată parțial cu ajutorul unor impulsuri care sunt transmise din cortexul
cerebral centrului de control respirator
83. Despre controlul voluntar al respirației este adevărat că:

A. Este coordonat de către cortexul cerebral
B. Este coordonat de sistemul nervos autonom vegetativ
C. Permite oprirea respirației în timpul înotului
D. Nu mai poate fi menținut atunci când nivelurile de CO2 și de H+ cresc în lichidele
corpului
E. Pe măsură ce nivelul CO2 din lichidele corpului crește, respirația devine lentă și
superficială
84. Hiperventilația:
A. Reprezintă respirația normală de repaus
B. Este caracterizată prin frecvența redusă și amplitudinea mică a mișcărilor respiratorii
C. Este caracterizată prin frecvența crescută și amplitudinea mare a mișcărilor respiratorii
D. Reprezintă respirația profundă și rapidă
E. Reprezintă respirația superficială și lentă
85. Despre controlul respirației se poate afirma că:

A. Mecanismele involuntare de control respirator sunt reprezentate de activitatea centrului
de control și cea a baroreceptorilor (situați în arterele carotide)
B. Mecanismele involuntare de control respirator sunt reprezentate de activitatea centrului
de control și cea a chemoreceptorilor (de la nivelul arcului aortic)
C. Organismul poate anula total aceste mecanisme involuntare cu ajutorul unor impulsuri
din encefal
D. Mecanismele involuntare pot fi anulate parțial cu ajutorul unor impulsuri nervoase din
cortexul cerebral
E. Controlul voluntar permite oprirea respirației în timpul înotului
86. Despre controlul voluntar al respirației sunt adevărate următoarele:

A. Prin acest tip de control, organismul poate anula parțial mecanismele involuntare
B. Se realizează prin impulsuri nervoase din cortexul cerebelos (cerebelar), care sunt
transmise centrului de control respirator
C. Se realizează prin impulsuri nervoase din cortexul cerebral, care sunt transmise
centrului de control respirator
D. Oprirea voluntară a respirației în anumite situații este menținută de impulsuri sosite din
centrul respirator de control din trunchiul cerebral, pe măsură ce nivelul dioxidului de
carbon crește în lichidele corpului
E. Oprirea voluntară a respirației în anumite situații este învinsă de impulsuri sosite din
centrul respirator de control din trunchiul cerebral, pe măsură ce nivelul ionilor de
hidrogen crește în lichidele corpului
225
87. Despre schimbul de gaze este adevărat că:
A. Sistemul respirator asigură oxigenul necesar proceselor biochimice din celulă și elimină
dioxidul de carbon, produs rezidual al respirației celulare
B. Transportul gazelor respiratorii la și de la plămâni se realizează prin mecanisme identice
C. Transportul gazelor respiratorii la și de la plămâni se realizează prin mecanisme ușor
diferite pentru O2 față de CO2
D. La nivel alveolar se eliberează CO2 și se preia O2
E. La nivelul celulelor se eliberează CO2 și se preia O2
88. În vederea realizării schimbului de gaze, acestea se transportă astfel:

A. Oxigenul este transportat majoritar dizolvat în plasmă
B. Oxigenul este transportat, într-o proporție de aproximativ 2% dizolvat în plasmă sau în
citoplasma hematiilor
C. Dioxidul de carbon este transportat în totalitate sub formă de carbaminohemoglobină
D. O parte foarte mică a CO2, aproximativ 7% dizolvat în plasmă și în citoplasma hematiilor
E. Oxigenul și dioxidul de carbon se leagă în locuri diferite de molecula de hemoglobină
89. Alegeți afirmațiile false despre transportul sanguin al gazelor respiratorii:

A. O2 este transportat sub formă de oxihemoglobină (98%) și sub formă dizolvată în
plasmă sau în citoplasma globulelor roșii (2%)
B. Complexul format din oxigen și hemoglobină poartă denumirea de hemoglobină redusă
C. Complexul format din oxigen și hemoglobină poartă denumirea de oxihemoglobină
D. Din CO2 care pătrunde în sânge, 93% ajunge în interiorul globulelor roșii
E. Prin legarea CO2 de moleculele de hemoglobină se formează bicarbonatul de sodiu
90. Despre schimbul de gaze la nivel alveolar este adevărat că:

A. Oxigenul din aer este schimbat cu dioxidul de carbon din sânge prin procesul de
difuziune
B. Forța motrice a schimbului de gaze la nivelul alveolelor este reprezentată de un proces
pasiv denumit osmoză
C. Oxigenul din sacul alveolar difuzează prin membrana respiratorie în plasmă și apoi
pătrunde în interiorul eritrocitului, unde se leagă de moleculele de hemoglobină
D. Transportul sanguin al dioxidului de carbon constă în trei mecanisme: sub formă de CO2
dizolvat, sub formă de bicarbonat de sodiu și sub formă de carbaminohemoglobină
E. Fiecare moleculă de hemoglobină este capabilă să lege cu ușurință o singură moleculă
de oxigen
91. Dioxidul de carbon este transportat prin sânge astfel:

A. 2% dizolvat în plasmă sau în citoplasma globulelor roșii
B. 25-30% sub formă de carbaminohemoglobină
C. 7% dizolvat în plasmă și în citoplasma globulelor roșii
D. 93% legat de moleculele de hemoglobină
E. 70-75% sub formă de ioni de bicarbonat (HCO3-)
92. Dioxidul de carbon:

A. Se leagă de hemoglobină într-un loc diferit de cel în care se leagă oxigenul
B. Se leagă de hemoglobină în același loc în care se leagă oxigenul
C. Nu se leagă de hemoglobină, ci doar se dizolvă în citoplasma hematiei
D. Se leagă de hemoglobină în proporție de 25-30% din totalul dioxidului de carbon
transportat în sânge (după ce hemoglobina a eliberat în prealabil oxigenul în țesuturi)
E. Se leagă de hemoglobină în proporție de 70-75% din totalul dioxidului de carbon
transportat în sânge (după ce hemoglobina a eliberat în prealabil oxigenul în țesuturi)
226
93. Despre difuziunea gazelor respiratorii este adevărat că:
A. Reprezintă mișcarea moleculelor de gaz dintr-o zonă cu concentrație mare spre o zonă
cu concentrație scăzută
B. Pentru oxigen, difuziunea se realizează în direcția sac alveolar – membrană respiratorie
– plasmă – interiorul hematiei, deoarece aerul din alveole este sărac în oxigen
C. Pentru oxigen, difuziunea se realizează în direcția sac alveolar – membrană respiratorie
– plasmă – interiorul hematiei, deoarece hematiile prezintă deficit de oxigen
D. Moleculele de dioxid de carbon rezultate din reconvertirea ionilor de bicarbonat trec
prin difuziune din hematii în sacul alveolar, pentru că aerul din alveole este sărac în
dioxid de carbon
E. Trecerea moleculelor de dioxid de carbon se face dinspre hematii (sărace în CO2) spre
aerul din alveole (bogat în CO2)
94. La nivelul plămânilor:

A. Oxigenul trece din alveole în sânge, pentru a fi transportat la celule
B. Oxigenul trece din sânge în alveole, pentru a fi eliminat în expirație
C. Dioxidul de carbon trece din alveole în sânge
D. Dioxidul de carbon trece din sânge în alveole, pentru a fi eliminat în expirație
E. Atât oxigenul, cât și dioxidul de carbon se pot deplasa bilateral între sânge și alveole
95. La nivelul țesuturilor organismului:

A. Ajunge sânge bogat în oxigen, pompat de ventriculul stâng
B. Oxigenul este eliberat din globulele roșii prin mecanisme opuse celor din alveole
C. Dioxidul de carbon este preluat de globulele roșii după eliberarea oxigenului
D. Dioxidul de carbon este utilizat în metabolismul celular în procesul de formare a ATP-
ului (adenozin trifosfatului)
E. Oxigenul este utilizat în metabolismul celular în timpul procesului de eliberare de
energie și formare a ATP-ului (adenozin trifosfatului)
96. Despre mecanismele care asigură transportul sanguin al CO 2 este adevărat că:
A. O cantitate importantă de CO2 este transportată sub formă de ioni de bicarbonat în
globulele roșii (70-75%)
B. Reacția de formare a acidului carbonic în eritrocit este catalizată de enzima numită
adenilatciclaza
C. Reacția de formare a acidului carbonic în eritrocit este catalizată de enzima numită
anhidraza carbonică
D. Odată format, H2CO3 disociază în H+ și HCO3-
E. H+ este înlăturat prin fenomenul transferului de clor
97. Despre mecanismele care asigură transportul sanguin al CO 2 este adevărat că:
A. Ionii de bicarbonat (HCO3-) se formează din disocierea H2CO3 în eritrocit
B. O parte din ionii de bicarbonat difuzează în plasmă și se combină cu ionii de sodiu
pentru a forma NaHCO3 intraeritrocitar
C. De fiecare dată când un ion de bicarbonat difuzează în plasmă, un ion de clor pătrunde
în eritrocit
D. HCO3- se deplasează din hematii la schimb cu clorul, iar în plasmă se va combina cu
Na+ și va forma NaHCO3
E. Când un număr mare de molecule de CO2 intră în sânge, datorită mecanismului de
schimb dintre HCO3- și Cl-, apare fenomenul denumit „transfer de clor”
227
98. Dioxidul de carbon este transportat în sânge sub formă de:
A. Carbaminohemoglobină, în care dioxidul de carbon este legat de hem
B. Carbaminohemoglobină, în care CO2 se leagă de moleculele de hemoglobină, care au
eliberat în prealabil oxigenul în țesuturi
C. Carbaminohemoglobină, în care CO2 se leagă de moleculele de hemoglobină anterior,
eliberării oxigenului în țesuturi
D. Bicarbonat de sodiu în plasmă
E. Bicarbonat de potasiu în eritrocit
99. Fenomenul denumit „transfer de clor”:

A. Apare atunci când un număr mare de molecule de dioxid de carbon intră în sânge
B. Apare atunci când un număr mare de molecule de oxigen intră în sânge
C. Reprezintă un influx crescut de ioni de clor în țesuturi
D. Reprezintă un influx crescut de ioni de clor în eritrocite
E. Reprezintă un eflux crescut de ioni de clor din eritrocite
100. De fiecare dată când un ion de bicarbonat difuzează prin membrana globulelor
roșii:
A. În ele pătrunde o moleculă de oxigen, O2 (prin difuziune)
B. Din ele iese un ion de clor (Cl2-) prin mecanism de schimb
C. În ele pătrunde un ion de clor (Cl-) prin mecanism de schimb
D. Din ele iese un ion de sodiu (Na+) și intră un ion de potasiu (K+)
E. Se formează o moleculă de bicarbonat de sodiu în plasmă
101. Difuziunea gazelor la nivelul alveolelor are următoarele caracteristici:

A. Este un proces pasiv, care constituie forța motrice a schimbului de gaze respiratorii
B. Nu necesită consum energetic prin descompunerea ATP-ului (adenozin trifosfatului)
C. Reprezintă mișcarea moleculelor dintr-o zonă cu concentrație mare spre o zonă cu
concentrație scăzută, diferență numită gradient de concentrație
D. Presupune schimbul dintre oxigenul din alveole și dioxidul de carbon din sânge
E. Reprezintă mișcarea moleculelor dintr-o zonă cu concentrație scăzută spre o zonă cu
concentrație mare, „împotriva gradientului de concentrație”
102. Difuziunea oxigenului prezintă următoarele caracteristici:

A. La nivelul alveolelor, globulele roșii se deplasează prin capilarele microscopice de pe
suprafața sacului alveolar
B. Oxigenul din sacul alveolar difuzează prin membrana respiratorie în plasmă și apoi în
hematii
C. Moleculele de oxigen se leagă de hemoglobină după pătrunderea în hematii
D. Moleculele de oxigen se leagă de hemoglobină la nivelul aerului din alveole
E. Oxigenul difuzează dinspre hematii deoarece acestea prezintă deficit de oxigen față de
aerul din alveole
103. Difuziunea dioxidului de carbon prezintă următoarele caracteristici:

A. Moleculele de dioxid de carbon trec din hematii în sacul alveolar
B. Moleculele din sacul alveolar difuzează prin membrana respiratorie în plasmă și apoi în
hematii
C. Necesită convertirea ionilor de bicarbonat în molecule de dioxid de carbon
D. Dioxidul de carbon difuzează înspre alveole, deoarece aerul din acestea este mai sărac
în dioxid de carbon decât hematiile
E. Necesită atașarea dioxidului de carbon pe oxihemoglobină
228
104. La nivelul țesuturilor:
A. Oxigenul este eliberat din hematii prin mecanisme opuse celor din alveole
B. Este preluată o nouă încărcătură de dioxid de carbon
C. Dioxidul de carbon este eliberat din hematii prin mecanisme identice celor din alveole
D. Este preluată o nouă încărcătură de oxigen
E. Ajunge sânge bogat în dioxid de carbon, pompat de ventriculul drept
105. La nivelul alveolelor se desfășoară următoarele procese:

A. Preluarea oxigenului de către hematii, care sunt slab oxigenate în raport cu aerul din
alveole
B. Eliberarea oxigenului de către hematii, care sunt bogat oxigenate în raport cu aerul din
alveole
C. Legarea dioxidului de carbon de hemoglobină pentru a forma carbaminohemoglobina
D. Eliberarea dioxidului de carbon din globulele roșii, bogate în CO2, în aerul din alveole
sărac în CO2
E. Preluarea dioxidului de carbon de către hematiile, bogate în CO2
106. La nivelul țesuturilor organismului se desfășoară următoarele procese:

A. Preluarea oxigenului de către hematii, în vederea respirației celulare
B. Eliberarea oxigenului de către hematii, prin mecanisme opuse celor din alveole
C. Utilizarea oxigenului în metabolismul celular pentru eliberare de energie și formare de
ATP (adenozin trifosfat)
D. Eliberarea dioxidului de carbon de către hematii
E. Preluarea dioxidului de carbon de către sânge, în care va fi transportat sub formă
dizolvată, sub formă de bicarbonat de sodiu și sub formă de carbaminohemoglobină
107. Despre unitatea funcțională de bază a plămânului se poate afirma că:

A. Este formată dintr-un grup de lobuli, la care sosește o ramură a arterei pulmonare și de
la care pleacă o ramură afluentă a venei pulmonare
B. Este formată dintr-un grup de alveole, la care sosește o ramură a arterei pulmonare și de
la care pleacă o ramură afluentă a venei pulmonare
C. În jurul alveolelor unității funcționale există o rețea capilară, la nivelul căreia are loc
schimbul de gaze
D. Capilarele din jurul alveolelor se unesc pentru a forma venulele pulmonare și acestea
venele pulmonare
E. Venele pulmonare vor transporta sângele înapoi la inimă, în partea dreaptă a acesteia
108. Despre vasele de sânge de la nivelul plămânilor sunt adevărate următoarele

afirmații:
A. Arterele pulmonare, care pătrund în cei doi plămâni, provin din trunchiul pulmonar, cu
originea în ventriculul stâng
B. Plămânii primesc prin arterele pulmonare sânge bogat în oxigen
C. Arterele pulmonare sunt singurele artere care transportă sânge sărac în oxigen
D. Din capilarele provenite din artera pulmonară ia naștere rețeaua capilară care înconjoară
alveolele
E. După ce are loc schimbul de gaze între sânge și aerul alveolar, capilarele se unesc
pentru a forma venele pulmonare, care părăsesc plămânii
229
109. Despre venele de la nivelul plămânilor se poate afirma că:
A. Venele pulmonare sunt singurele vene care transportă sânge bogat în oxigen
B. Capilarele din jurul alveolelor se reunesc pentru a forma venulele pulmonare
C. Venele pulmonare părăsesc plămânii și duc sângele bogat în oxigen în atriul drept
D. Venele pulmonare transportă sânge bogat în oxigen și sărac în dioxid de carbon
E. Venele pulmonare pornesc din atriul stâng și transportă sângele la plămâni
110. Despre transportul gazelor și mecanismele de schimb gazos în corpul uman este
adevărat că:
A. La nivel alveolar, se eliberează CO2 și se preia O2
B. La nivelul celulelor, gazele difuzează prin membranele alveolare și capilare
C. La nivelul celulelor este cedat oxigenul și preluat dioxidul de carbon
D. Oxigenul este transportat legat de hemoglobina din globulele roșii şi dizolvat în
citoplasma lor şi în plasmă
E. CO2 este transportat dizolvat în plasmă și sub formă de ioni de bicarbonat, fără a fi legat
de moleculele de hemoglobină
230
CAPITOLUL 9  Sistemul urinar
1. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la funcția sistemului urinar:

A. Este asigurată de rinichi, componentă a sistemului urinar, împreună cu alte organe
asociate
B. Reglează compoziția și concentrația lichidelor extracelulare
C. Este asigurată exclusiv de vezica urinară
D. Reglează compoziția și concentrația lichidelor intracelulare
E. Este realizată prin formarea urinei din plasma sanguină
2. În alcătuirea sistemului urinar intră:

A. Rinichi, în număr de doi, localizați în cavitatea abdominală, retroperitoneal
B. Rinichi, în număr de doi, localizați în cavitatea pelviană
C. Structuri anexe (uretere, vezică urinară, uretră)
D. Glandele suprarenale
E. Uretra (tub care asigură eliminarea urinei din vezica urinară prin micțiune)
3. Sistemul urinar include:

A. Rinichii, cu rol în producerea urinei
B. Ureterele, cu rol în transportul urinei spre vezica urinară
C. Vezica urinară, în care se acumulează până la 600 ml urină, între micțiuni
D. Uretra, prin care se elimină urina din vezica urinară
E. Alte structuri anexe prin care urina este condusă la rinichi
4. Despre rinichi este adevărat că:

A. Sunt organe cavitare, așezate în cavitatea abdominală
B. Sunt localizați pe peretele abdominal posterior
C. Se găsesc localizați pe peretele abdominal anterior
D. Au o dispoziție retroperitoneală (în afara peritoneului)
E. Au o dispoziție intraperitoneală (în afara peritoneului)
5. Selectați răspunsurile corecte cu privire la rinichi:

A. Sunt în număr de doi, dispuși retroperitoneal
B. Sunt situați lateral de coloana vertebrală
C. Se găsesc medial de coloana vertebrală
D. Superior vin în raport cu glandele suprarenale
E. Sunt susținuți în poziție de către țesutul adipos și conjunctiv
6. În raport cu mușchiul diafragmă, rinichii sunt dispuși:

A. Superior de diafragmă, în cavitatea abdominală
B. Inferior de diafragmă, în cavitatea abdominală
C. Cu extremitatea superioară mai sus (aproape de diafragmă), în cazul rinichiului stâng
D. Cu extremitatea superioară mai sus (aproape de diafragmă), în cazul rinichiului drept
E. Cu extremitatea inferioară mai sus (aproape de diafragmă), în cazul ambilor rinichi
231
7. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la rinichi:
A. Extremitatea superioară a rinichiului stâng este situată mai sus față de extremitatea
superioară a rinichiului drept
B. La extremitatea inferioară prezintă glandele suprarenale
C. La interior sunt căptușiți de o capsulă formată din țesut fibros
D. Pe fața anterioară se găsește o depresiune numită hilul renal
E. Pe suprafața medială prezintă hilul, o depresiune concavă
8. Referitor la rinichi, selectați afirmațiile adevărate:

A. Sunt înveliți la exterior de o capsulă fibroasă, capsula Bowman
B. Sunt înveliți la interior de capsula renală (o capsulă conjunctivă)
C. Sunt înveliți la exterior de o capsulă fibroasă, capsula renală
D. Prezintă hilul renal, prin care intră, respectiv ies, vasele renale (artera și vena renală)
E. Prezintă hilul renal pe fața posterioară
9. Identificați corect elementele vasculare care intră, respectiv ies în hilul renal:
A. Două artere renale
B. O arteră renală și o venă suprarenală
C. O arteră renală
D. O venă renală
E. Uretra, în continuarea pelvisului renal
10. Din structura rinichilor fac parte următoarele:

A. Două regiuni distincte, corticala și medulara
B. Corticala renală, la interiorul rinichiului
C. Medulara renală, situată la periferia rinichiului
D. O regiune profundă, medulara renală, reprezentată de piramidele renale
E. O regiune externă, numită cortex, cu glomeruli renali, porțiuni din tubii nefronului și
vase de sânge
11. Care dintre următoarele structuri anatomice se găsesc intrarenal:

A. Piramidele renale, formațiuni triunghiulare din zona medulară
B. Coloanele renale, prelungiri ale corticalei renale în medulara renală
C. Calicele mici, care se deschid în pelvisul renal
D. Papilele renale, care se deschid în calicele mari
E. Calicele mari, care converg în pelvisul renal
12. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la zona corticală a rinichiului:

A. Este reprezentată de calicele mari și mici
B. Conține piramidele renale
C. Conține glomeruli renali și capsulele Bowman, arteriola aferentă și eferentă și porțiuni
din tubii nefronului
D. Nu conține ansele Henle
E. Este situată la periferia rinichiului și trimite prelungiri în medulara renală
13. Selectați răspunsurile corecte referitoare la zona medulară a rinichiului:

A. Este reprezentată de tubii colectori și de uretere
B. Conține numeroase formațiuni triunghiulare, piramidele renale
C. Conține piramide renale delimitate de coloane renale
D. Conține anumite porțiuni din structura nefronului (ansa Henle) și capilarele peritubulare
E. Se află în zona periferică a parenchimului renal
232
14. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la piramidele renale:
A. Sunt orientate cu baza spre calicele mici
B. Au vârful orientat spre corticala renală și prevăzut cu o papilă renală
C. De la vârful lor pornesc calicele mari
D. Au vârful orientat spre calicele mici și baza spre cortex
E. Au în componență tubii colectori, în care ajunge urina de la mai mulți nefroni din zonă
15. Structurile anexe ale sistemului urinar sunt reprezentate de:

A. Vezica urinară, în care se deschid ureterele
B. Ureterele, prin care urina este drenată direct la nivelul uretrei
C. Calicele mari, formate din confluența calicelor mici
D. Uretra, mai scurtă la femei decât la bărbați
E. Ureterele, care continuă pelvisul renal în afara rinichilor
16. Identificați răspunsurile corecte:

A. Papilele renale se deschid în calicele mari
B. Câteva calice mici se unesc pentru a forma un calice mare
C. Calicele mari, converg și se deschid în pelvisul renal
D. Calicele mici se unesc și se deschid în pelvisul renal
E. Pelvisul renal se continuă cu ureterul
17. Selectați răspunsurile corecte referitoare la pelvisul renal:

A. Este o structură cu rol în procesul de filtrare a urinei
B. Este o structură în formă de pâlnie
C. Se deschide la nivelul vezicii urinare
D. La nivelul său converg calicele mari
E. Se găsește în medulara renală, între piramidele renale
18. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la nefroni:

A. Reprezintă unitatea funcțională a rinichiului
B. Reprezintă structura anexă prin care se transportă urina
C. Reprezintă structura la nivelul căreia se formează urina
D. Sunt în număr mare (peste un milion) în fiecare rinichi
E. Se compun din numeroși glomeruli și un singur tub situat în medulară
19. Un nefron este compus din:

A. Vase de calibru mare, care transportă filtratul
B. Vase de calibru mic, care transportă sânge
C. Un set de tubi care transportă un fluid derivat din plasmă
D. Un sistem tubular, cu rol în transportul filtratului glomerular
E. Doi-trei glomeruli, localizați în cortexul renal
20. Din structura nefronului fac parte următoarele:

A. O rețea de capilare – terminații ale arteriolei aferente microscopice – care constituie
glomerulul
B. Un singur glomerul, localizat în corticala renală
C. Mai mulți glomeruli care se găsesc atât în corticala, cât și în medulara renală
D. O succesiune de tubi la nivelul cărora au loc procese de reabsorbție și secreție tubulară
E. Un tub liniar localizat doar în regiunea profundă a rinichiului
233
21. Nefronul este alcătuit din următoarele structuri:
A. Glomerulul, rețea de capilare rezultate din ramificarea arteriolei aferente
B. Capsula glomerulară, rețea macroscopică de capilare
C. Glomerulul, rețea de capilare care se reunesc, formând arteriola eferentă
D. Tubul contort proximal și tubul contort distal
E. Tubul colector, în care ajunge urina de la un singur nefron
22. Nefronul prezintă în structura sa:

A. Capsula glomerulară, care nu permite trecerea filtratului glomerular
B. O capsulă fibroasă cu pereți permeabili, capsula Bowman
C. Un set de tubi: tub contort proximal, ansa Henle, tubul colector
D. Ansa Henle, cu două ramuri, una descendentă și alta ascendentă
E. O rețea de capilare arteriale, glomerulul, localizat în corticala renală
23. Din structura nefronului fac parte următoarele elemente:

A. Glomerulul, unul pentru fiecare nefron
B. Capsula glomerulară, care înconjoară glomerulul
C. Tubul contort proximal, aflat în continuarea capsulei Bowman
D. Tubul contort distal, aflat în continuarea ramurii ascendente a ansei Henle
E. Tubul colector, în continuarea tubului contort proximal
24. Identificați răspunsurile corecte cu privire la vasele de sânge de la nivelul

nefronului:
A. Prin arteriola aferentă pătrunde în glomerul sângele din artera renală
B. Din arteriolele aferente, de dimensiuni microscopice, se formează rețeaua de capilare
glomerulare
C. În jurul capsulei glomerulare este dispusă rețeaua capilarelor peritubulare
D. Din arteriolele eferente se formează rețeaua capilarelor peritubulare
E. Capilarele peritubulare drenează în vene mici, care confluează pentru a forma în cele
din urmă vena renală
25. Cu privire la glomerulul renal, este adevărat că:

A. Este reprezentat de o rețea de capilare glomerulare
B. Prin procesul de filtrare, realizează trecerea fluidului din plasma sanguină în capsula
Bowman
C. Prin procesul de secreție tubulară, realizează trecerea fluidului din plasma sanguină în
capsula glomerulară
D. La nivelul său, sângele intră prin arteriola eferentă și iese prin intermediul arteriolei
aferente
E. Este o rețea de capilare care se găsește între două arteriole, aferentă și eferentă
26. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la rețeaua capilarelor peritubulare:

A. Este o rețea de capilare dispusă în jurul tubilor uriniferi ai nefronului
B. Primește sângele din arteriola eferentă
C. Facilitează transferurile substanțelor în timpul proceselor de reabsorbție și secreție
tubulară
D. În această rețea ajunge sângele care a trecut deja prin calicele mici
E. În această rețea ajunge direct sângele din arteriola aferentă
234
27. Despre tubii nefronului, este adevărat că:
A. Tubul contort proximal se află în continuarea capsulei glomerulare
B. Ramura descendentă a ansei Henle se continuă cu tubul contort distal
C. Ramura descendentă a ansei Henle continuă tubul contort proximal
D. Tubul contort distal se deschide în tubul colector
E. Ansa Henle, prima porțiune tubulară, se continuă cu tubul contort proximal
28. Despre tubii nefronului este adevărat că:

A. Tubul contort proximal este situat în continuarea ansei Henle
B. Tubul contort proximal este situat în cortexul renal
C. Ansa Henle continuă tubul contort proximal și are forma literei „U”
D. Tubul contort distal este situat în continuarea capsulei Bowman
E. Tubul contort distal reprezintă continuarea ramurii ascendente a ansei Henle

A. Artera renală, care pătrunde în rinichi, este ramură a arterei aorte abdominale
B. Artera renală dă naștere direct rețelei capilare peritubulare a nefronului
C. Diviziunile arterei renale, care pătrund în corticala renală, dau naștere arteriolelor aferente
D. Din capilarele peritubulare, sângele este drenat în final în vena renală
E. Vena renală, care drenează sângele din rinichi, se deschide în sistemul port hepato-renal
iar acesta, în venele cave
30. Urina se formează la nivelul diferitelor părți ale nefronului prin:

A. Filtrare (prin care trec substanțele dizolvate formate din molecule mici, din capilarele
glomerulare în capsula glomerulară)
B. Reabsorbție (trecere din lumenul tubului în capilarele peritubulare a apei, sărurilor și a
altor substanțe)
C. Secreție tubulară (transportul unor substanțe din sângele capilarelor peritubulare în tubul
contort distal)
D. Filtrare tubulară (din capilarele peritubulare în lumenul tubilor)
E. Precipitare a proteinelor în capsula Bowman, urmată de osmoză pentru apă
31. Despre procesul de filtrare este adevărat că:

A. Presupune trecerea fluidului din capsula glomerulară în sânge, rezultând filtratul
glomerular
B. Presupune trecerea fluidului din plasma sanguină în capsula glomerulară, rezultând
filtratul glomerular
C. Are loc deoarece permeabilitatea capilarelor glomerulare este mai mare decât a altor
capilare din corp
D. Apare datorită presiunii sanguine mai mari în glomerul (datorată diametrului mai mic al
arteriolei eferente față de cel al arteriolei aferente)
E. Are ca rezultat obținerea urinei la nivelul glomerulului
32. Filtrarea reprezintă procesul prin care:

A. Substanțele trec din urină înapoi în sânge
B. Substanțele cu moleculă mare dizolvate în plasmă (proteinele) trec pasiv din capilarele
glomerulare în capsula glomerulară
C. Substanțele cu moleculă mică dizolvate în plasmă (glucoza) sau diferiți ioni trec din
capilarele glomerulare în capsula glomerulară
D. Apa și moleculele mici din plasmă trec din vasele de sânge glomerulare în capsula
Bowman și de aici în tubul proximal al nefronului
E. Substanțele trec din sânge în urină la nivelul tubilor proximali
235
33. La nivelul glomerulului și a capsulei glomerulare:
A. Se realizează reabsorbția ionilor de sodiu, ionilor de clor și a altor ioni
B. Are loc reabsorbția glucozei și a aminoacizilor
C. Are loc reabsorbția clorurii de sodiu, prin transport activ
D. Are loc secreția amoniacului, unor medicamente, unor hormoni și a altor substanțe
E. Se realizează filtrarea plasmei sanguine
34. Procesul de filtrare:

A. Recuperează nutrienți, săruri și apă din lichidul tubului proximal și distal
B. Este trecerea fluidului din plasma sanguină în capsula glomerulară prin fante
submicroscopice
C. Excretă moleculele din capilarele peritubulare în tubii nefronului
D. Forțează apa și moleculele mici din plasmă să treacă din capilarele glomerulare în
interiorul capsulei Bowman
E. Transportă urina la uretere, apoi la vezica urinară, uretră și în exteriorul organismului
35. La nivel glomerular se filtrează:

A. Aproximativ 7,5 l de plasmă sanguină pe oră
B. Se filtrează trombocitele și celulele sanguine
C. Ionii și moleculele mai mici
D. Glucoza
E. Molecule mari (proteinele)
36. La nivelul tubului contort proximal:

A. Există milioane de microvilozități în perete, cu rolul de a mări foarte mult suprafața de
contact cu conținutul lumenului
B. Ajunge filtratul glomerular care părăsește capsula glomerulară
C. Au loc procese de reabsorbție a unor ioni
D. Ajunge filtratul glomerular care a străbătut ansa Henle
E. Au loc doar procese de secreție tubulară
37. La nivelul tubului contort proximal:

A. Are loc reabsorbția de apă prin osmoză
B. Ionii de clor se reabsorb prin transport activ
C. Reabsorbția glucozei și a aminoacizilor se face prin transport activ
D. Are loc filtrarea plasmei sanguine
E. Reabsorbția ionilor de sodiu și a altor ioni se realizează prin osmoză
38. La nivelul tubilor proximali are loc:

A. Filtrarea plasmei sanguine cu formarea filtratului glomerular
B. Reabsorbția prin transport activ a ionilor de sodiu, a glucozei și a aminoacizilor
C. Reabsorbția sodiului creează un gradient electric între interstițiu și tub, gradient care va
facilita transportul ionilor de clor
D. Reabsorbția apei prin osmoză
E. Reabsorbția ionilor de sodiu prin difuziune facilitată
236
39. La nivelul tubilor proximali are loc:
A. Reabsorbția pasivă a ionilor de sodiu și a celor de clor
B. Reabsorbția prin transport activ a ionilor de sodiu din fluidul tubului proximal în
capilarele peritubulare
C. Apariția unui gradient electric, de-o parte și de alta a peretelui tubului, datorită
transportului și acumulării Na+ în capilarele peritubulare
D. Reabsorbția ionilor de clor prin transport facilitat de gradientul electric creat, ionii de
clor urmând pasiv ionii de sodiu
E. Reabsorbția ionilor de sodiu prin transport facilitat, fără crearea gradientului electric
40. Despre reabsorbția unor ioni și a apei la nivelul tubul proximal al nefronului se pot
afirma următoarele:
A. Ionii de sodiu reabsorbiți în capilarele peritubulare creează un gradient osmotic care nu
atrage ionii de clor
B. Odată reabsorbiți ionii de Na+ și cei de Cl-, NaCl se concentrează în capilarele
peritubulare, creând un gradient osmotic
C. Apa se deplasează în direcție opusă concentrației mai mari a clorurii de sodiu
D. Apa se deplasează în direcția concentrației mai mari a clorurii de sodiu, până la
egalizarea concentrației acesteia din tubul proximal cu cea din capilarele peritubulare
E. O anumită parte a apei, ionilor și sărurilor nu sunt reabsorbite
41. Reabsorbția glucozei și a aminoacizilor se realizează:

A. În tubul contort proximal
B. În tubul contort distal prin osmoză
C. Prin transport pasiv (cu consum de ATP)
D. Prin transport activ (cu consum de ATP)
E. În ansa Henle (izoosmotic)
42. La nivelul ansei Henle:

A. Are loc reabsorbția ionilor de sodiu și clor în ramura descendentă
B. Are loc reabsorbția ionilor de sodiu și clor în ramura ascendentă
C. Acumularea de sare din interstițiul medularei creează un gradient osmotic datorită
căruia apa din ramura descendentă trece în interstițiu
D. Acumularea de sare din interstițiul medularei creează un gradient osmotic datorită
căruia apa din ramura ascendentă trece în interstițiu
E. Apa se reabsoarbe doar la nivelul ramurii descendente
43. Ansa Henle:

A. Prezintă o ramură descendentă, în care se realizează reabsorbția apei
B. Prezintă o ramură descendentă, în care se realizează reabsorbția ionilor
C. Prezintă o ramură ascendentă, în care se realizează reabsorbția masivă a apei
D. Prezintă o ramură ascendentă, în care se realizează reabsorbția ionilor
E. Prezintă o ramură descendentă și una ascendentă, în fiecare realizându-se atât
reabsorbția apei în cantitate mare, cât și cea a ionilor
237
44. La nivelul ansei Henle au loc:
A. Pătrunderea filtratului glomerular din ramura ascendentă a ansei în tubul contort
proximal (după reabsorbția selectivă din tubul proximal)
B. Pătrunderea filtratului glomerular din tubul contort proximal în ramura descendentă a
ansei (după reabsorbția selectivă din tubul proximal)
C. Ieșirea Na+ și Cl- în interstițiul medularei la nivelul ramurii ascendente, pe care o
străbate fluidul din tub
D. Reabsorbția în totalitate a apei, sodiului și clorului
E. Procese de reabsorbție prin transport activ a apei, sodiului și produșilor azotați
45. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la ansa Henle și la mecanismul

contracurent:
A. Ansa Henle propriu-zisă se află superficial în medulară
B. La nivelul ramurii ascendente a ansei Henle, ionii de sodiu și cei de clor ies în țesuturile
din jurul tubilor
C. Acumularea de sare în interstițiul medularei determină hipertonicitatea acestuia și, deci,
un gradient osmotic
D. Ca urmare a gradientului osmotic creat de acumularea de NaCl, moleculele de apă
părăsesc ramura ascendentă a ansei trecând în interstițiul medularei, pentru a ajunge în
cele din urmă în circulația sanguină
E. Ca urmare a gradientului osmotic creat de acumularea de NaCl, moleculele de apă
părăsesc ramura descendentă a ansei și vârful acesteia, trecând în interstițiul medularei,
pentru a ajunge în cele din urmă în circulația sanguină
46. Mecanismul contracurent se realizează la nivelul:

A. Glomerulului
B. Capsulei glomerulare
C. Tubului proximal
D. Ansei Henle
E. Tubului colector
47. Despre ramura ascendentă a ansei Henle, este adevărat că:

A. La nivelul ei nu se reabsoarbe apă (sau doar în cantități foarte mici)
B. Este foarte permeabilă pentru apă, care se reabsoarbe prin mecanismul contracurent
C. Permite reabsorbția ionilor de natriu și clor
D. Urcă din medulară înapoi în corticală
E. La acest nivel, intră ionii de natriu și cei de clor din interstițiul medularei
48. Care dintre structurile nefronului este considerată impermeabilă pentru apă:
A. Glomerulul (rețea de capilare)
B. Tubul proximal (aflat în continuarea capsulei glomerulare)
C. Ramura ascendentă a ansei Henle (care urcă din medulară spre corticală)
D. Ramura descendentă a ansei Henle (care coboară spre profunzimea medularei)
E. Tubul contort distal (care se deschide în ansa Henle)
49. Procesul de reabsorbție tubulară selectivă:

A. Forțează apa și moleculele mici din plasmă să treacă din capilarele glomerulare în tubul
nefronului
B. Recuperează nutrienți, săruri și apă din lichidul tubului proximal și distal
C. Transportă substanțe în capilarele peritubulare pentru a le întoarce în curentul sanguin
D. Excretă moleculele din capilarele peritubulare în tubii nefronului
238
50. Despre mecanismul contracurent al circulației apei, se poate afirma că:
A. Acumularea de ioni de natriu și clor în corticala rinichiului determină ieșirea apei din
ramura descendentă a ansei Henle și din tubul proximal
B. Acumularea de ioni de natriu și clor în medulara rinichiului determină ieșirea apei din
ramura descendentă a ansei Henle, din ansa propriu-zisă (ambele componente ale
nefronului) și din tubul colector
C. La deplasarea apei reabsorbite spre fluxul sanguin contribuie și eliminarea ureei
D. Procesele care au loc în ansa Henle contribuie la creșterea eliminării apei din organism
E. Procesele care au loc în ansa Henle contribuie la înlăturarea apei din tubi, la
reîntoarcerea ei în circulație prin capilarele peritubulare și la concentrarea urinei
51. La nivelul tubului contort distal se realizează:

A. Prin transport pasiv, reabsorbția ionilor (natriu, clor, potasiu)
B. Reabsorbția apei sub influența ADH-ului
C. Prin difuziune, filtrarea apei din capilarele glomerulare
D. Prin transport activ, reabsorbția clorurii de sodiu şi de potasiu
E. Secreția amoniacului, a creatininei și a acidului uric
52. La nivelul tubilor contorți distali are loc:

A. Reabsorbția selectivă a ionilor prin transport activ
B. Reabsorbția apei sub influența ADH-ului
C. Secreția glucozei și a potasiului
D. Secreția unor medicamente și a unor hormoni
E. Filtrarea plasmei sanguine
53. Procesul de secreție tubulară:

A. Are loc în tubii nefronului (mai ales în tubul contort distal) și în tubii colectori
B. Este un proces pasiv, care realizează transportul compușilor chimici în sânge din fluidul
tubular
C. Este un proces activ, care realizează transportul compușilor chimici din sânge în fluidul
din tubi
D. Are loc predominant în tubii contorți proximali și în capsula glomerulară
E. Realizează transportul unor compuși chimici din capilarele peritubulare în fluidul din
tubi
54. Sunt secretate la nivelul tubilor nefronului:

A. Aminoacizii, glucoza și proteinele
B. Creatinina, ionii de potasiu, protonii (H+)
C. Eritropoietină și renină
D. Ionii de clor, medicamente (acid uric), ioni de amoniu
E. Unele medicamente (antibiotice)
55. Nu sunt secretate la nivelul tubului distal:

A. Apa, sodiul
B. Creatinina, amoniac
C. Acidul uric, ionii de hidrogen
D. Amoniacul, ureea
E. Hemoglobina, albumina
239
56. Procesul de secreție tubulară:
A. Forțează apa și moleculele mici din plasmă să treacă din capilarele glomerulare în tubul
nefronului
C. Schimbă concentrația ionilor pentru a menține homeostazia sângelui
D. Excretă moleculele din capilarele peritubulare în tubii nefronului
57. Direcția de traversare a structurilor componente ale nefronului de către filtratul

glomerular este:
A. Tub proximal – ansa propriu-zisă – ramură ascendentă a ansei Henle – ramură
descendentă a ansei Henle – tub distal
B. Tub distal – ramură ascendentă a ansei Henle – ramură descendentă a ansei Henle –
ansa propriu-zisă – tub proximal
C. Tub proximal – ramură descendentă a ansei Henle – ansa propriu-zisă – ramură
ascendentă a ansei Henle – tub distal
D. Ramură ascendentă a ansei Henle – ramură descendentă a ansei Henle – tub proximal –
tub distal
E. Ramură descendentă a ansei Henle – ramură ascendentă a ansei Henle – tub proximal –
tub distal
58. Selectați răspunsurile corecte cu privire la aspectele funcționale ale nefronului:

A. Glomerulul și capsula glomerulară realizează filtrarea plasmei sanguine
B. În tubii proximali are loc reabsorbția glucozei și a aminoacizilor
C. În tubii proximali se face reabsorbția apei prin transport activ
D. În tubii distali are loc secreția unor medicamente
E. În ansa Henle, sodiul este reabsorbit prin transport activ în ramura ascendentă
59. Despre ADH și rolul său în controlul eliminării apei din organism, este adevărat
că:
A. Este un hormon secretat de hipotalamus și eliberat de lobul posterior al hipofizei
B. Deschide, printr-un mecanism chimic complex, porii din membranele celulare și
permite trecerea apei
C. Secreția sa este inhibată când receptorii din hipofiză percep modificări ale concentrației
unor ioni în plasmă
D. În caz de deshidratare, prin intermediul receptorilor hipotalamici, scade eliberarea de
ADH
E. În caz de exces de apă în organism, prin intermediul receptorilor hipotalamici, este
inhibată secreția de ADH, ca urmare, scade reabsorbția apei în tubii distali și colectori
60. Despre ADH și rolul său în controlul eliminării apei din organism, nu este
adevărat că:
A. Hormonul controlează permeabilitatea membranei celulelor din peretele tubilor distali și
colectori
B. Nu intervine în reabsorbția apei în tubul colector
C. Acționează printr-un mecanism complex, care determină închiderea porilor membranei
celulelor din peretele tuturor tubilor nefronului
D. La exces de apă în organism, crește secreția de ADH, ceea ce va duce la eliminare
crescută de apă și urină diluată
E. Când receptorii hipotalamici detectează o scădere a concentrației ionilor de sodiu, dar și
a altor ioni în sânge, are loc inhibarea secreției de ADH și scăderea reabsorbției de apă
240
61. ADH-ul este eliberat din lobul posterior al glandei hipofize atunci când:
A. Concentrația ionilor de sodiu sau a altor ioni din sânge este crescută
B. Există un exces de apă în organism
C. Organismul este deshidratat
D. Concentrația plasmatică a ionilor este scăzută
E. Receptorii chimici din hipotalamus sunt stimulați de variațiile concentrației sodiului (de
creștere a acesteia)
62. Eliberarea ADH-ului din lobul posterior al glandei hipofize este inhibată atunci
când:
A. Crește osmolaritatea plasmei (concentrație plasmatică a ionilor crescută)
B. Există un exces de apă în organism
C. Organismul este deshidratat
D. Concentrația ionilor de sodiu (sau a altor ioni) din sânge este scăzută
E. Receptorii chimici din hipotalamus sunt stimulați de creșterea concentrației sodiului
63. Despre aldosteron și rolul său în reglarea funcției renale, este adevărat că:
A. Secretat de către cortexul glandelor suprarenale, acționează în principal asupra tubului
contort distal al nefronului
B. Are ca efect stimularea reabsorbției ionilor de sodiu din tubul contort distal
C. Stimulează eliminarea apei și reabsorbția potasiului la nivelul tubilor proximali ai
nefronului
D. Stimulează secreția potasiului din sânge în fluidul tubului contort distal
E. Excesul secreției hormonului apare în boala Addison
64. Rolul aldosteronului este de a:

A. Stimula reabsorbția ionilor de sodiu din tubul contort distal
B. Stimula reabsorbția apei (apa „urmează” ionii de sodiu)
C. Stimula secreția potasiului din sânge în fluidul tubului contort distal
D. Stimula secreția ionilor de sodiu în fluidul din tubul contort distal
E. Stimula reabsorbția potasiului din sânge în fluidul tubului contort distal
65. Boala Addison se caracterizează prin:

A. Secreție insuficientă de ADH
B. Secreție insuficientă de aldosteron
C. Exces de potasiu în organism
D. Dezechilibru al sodiului și potasiului, deshidratare, hipotensiune
E. Reabsorbție deficitară a potasiului în urină
66. Despre urină și compoziția acesteia, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Reprezintă rezultatul proceselor de filtrare, reabsorbție și secreție care au loc la nivelul
nefronului
B. Este un lichid de culoare verzuie, datorată biliverdinei (pigment rezultat din degradarea
hemului), cu un conținut în apă de aproximativ 75%
C. Este un lichid care are în mod obișnuit culoare galbenă sau chihlimbarie și un conținut
de apă de aproximativ 95%
D. În compoziția urinei intră compuși azotați (ureea), ca și diferiți ioni și săruri, care se pot
regăsi în procent de aproximativ 5%
E. În urină nu se regăsesc amoniacul și acidul uric
241
67. În urină pot fi prezente anumite substanțe, cum sunt:
A. Corpi cetonici, în cantități crescute la persoanele sănătoase și scăzute la persoanele cu
diabet zaharat
B. Pigmenți, mai important fiind urobilinogenul, produs din bilirubină în intestin
C. Hormoni și diferite medicamente
D. Uree, rezultată din catabolismul lipidelor în ciclul ornitinei
E. Uree, sintetizată în ficat, prin metabolizarea aminoacizilor și utilizarea grupărilor amino
(-NH2) ale acestora
68. Despre uree se poate afirma că:

A. Este inofensivă pentru celulele organismului, eliminarea ei prin urină fiind facultativă
B. Este un produs al utilizării grupărilor aminice rezultate din catabolismului aminoacizilor
prin dezaminare
C. Este un produs al metabolismului lipidelor în procesul de conversie a acestora la
compuși furnizori de energie
D. Este toxică pentru celulele organismului, de aceea trebuie sa fie eliminată prin urină
E. Se sintetizează în ficat, prin ciclul ornitinei
69. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la uree:

A. Este o substanță anorganică, toxică pentru celulele organismului
B. Este o substanță organică, produs al metabolismului ficatului
C. În procesul de formare a urinei, ureea, alături de alte reziduuri azotate, părăseşte
lumenul tubului colector în porţiunea lui profundă, acumulându-se în profunzimea
medularei renale
D. În procesul de formare a urinei, ureea se acumulează în corticala renală, unde contribuie
la creșterea concentrației moleculelor organice
E. În structura chimică a moleculei de uree se regăsesc atomi de azot, carbon, oxigen
70. Despre ionii prezenți în urină, sunt adevărate următoarele:

A. Cationii, ioni cu sarcină negativă, sunt reprezentați de clor și fosfați
B. Cationii sunt reprezentați de sodiu (Na+) și potasiu (K2+)
C. Potasiul și sodiul sunt cationi monovalenți
D. Calciul (Ca2+) și magneziul (Mg2+) aparțin cationilor și sunt bivalenți
E. Ionul sulfat și ionul de clor sunt anioni
71. Despre anionii din urină este fals că:

A. Sunt ioni cu sarcină negativă, mono-, bi- sau trivalenți
B. Fosfații nu aparțin acestei categorii de ioni
C. Includ Cl-, SO4 2-, PO43-
D. Sodiul și potasiul sunt anioni monovalenți
E. Includ ionul de amoniu (NH4+) sub forma clorurii de amoniu
72. Alegeți afirmațiile adevărate despre caracteristicile și compoziția urinei umane:

A. Culoarea galben, galben pai sau chihlimbariu a urinei poate fi dată de pigmenți derivați
din substanțele prezente în dietă
B. Prezența hematiilor în urină are în general o cauză patologică – sângerare în sistemul
urinar
C. Urina nu conține în mod normal urobilinogen
D. Cantitatea de urină eliminată în 24 de ore este de aproximativ 1500 ml
E. De obicei tulbure imediat după micțiune, devine clară și transparentă prin păstrare
242
73. Alegeți răspunsurile care conțin în enunț o primă afirmație falsă și o a doua,
adevărată, referitor la caracteristicile urinei umane:
A. Urina nu are în mod obișnuit culoarea galbenă sau chihlimbarie, ci roșie. Urina conține
urobilinogen, pigment rezultat prin acțiunea bacteriilor asupra bilirubinei din intestin
B. Densitatea urinei este mai scăzută dimineața. Prezența eritrocitelor în urină este
întotdeauna normală
C. În prezența hematiilor, urina dobândește o culoare roșie. Prin păstrare, urina dobândește
miros amoniacal
D. pH-ul urinar este cuprins în mod normal în intervalul de la 2 la 4 (ușor acid).Urina este
de obicei clară sau transparentă
E. Corpii cetonici, rezultați din metabolizarea proteinelor, sunt prezenți în cantități mari în
urină în mod normal. Cantitatea de urină produsă pe zi este de aproximativ 1-2 litri
74. Despre procesul de excreție renală, este adevărat că:

A. Este procesul prin care apa și moleculele mici din plasmă sunt forțate să treacă din
capilarele glomerulare în tubul nefronului
C. Elimină urina din calicele mari în pelvisul renal
D. Asigură transportul urinei din pelvisul renal la ureter
E. Asigură transportul urinei prin uretere la vezica urinară, uretră și în exteriorul
organismului
75. Selectați răspunsurile corecte referitoare la uretere:

A. Aparțin structurilor anexe ale sistemului urinar
B. Transportă plasmă de la rinichi la vezica urinară
C. Transportă urina de la rinichi la vezica urinară
D. Conțin în peretele lor fibre musculare care produc unde peristaltice
E. Porțiunea lor superioară se deschide în vezica urinară
76. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la uretere:

A. Se găsesc în continuarea pelvisului renal
B. Se întind de la rinichi la vezica urinară, având o lungime de aproximativ 25-30 cm
C. Sunt organe tubulare cu un traiect descendent
D. Elimină urina din vezică la exterior
E. Transportă urina la vezica urinară prin unde peristaltice, produse de mușchii netezi
prezenți în pereții lor
77. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la ureter:

A. Porțiunea lui inferioară se deschide în vezica urinară
B. Porțiunea lui superioară se află în continuarea pelvisului renal
C. Este un organ tubular scurt în care se acumulează urina
D. Este un tub lung prin care urina este condusă în vezica urinară
E. Transportă urina la vezica biliară prin unde peristaltice
78. Referitor la vezica urinară, este adevărat că:

A. Este situată în subdiviziunea inferioară a cavității abdomino-pelviene
B. Se află poziționată posterior de simfiza pubiană
C. Se află poziționată anterior de simfiza pubiană
D. Poate acumula până la 600 ml de urină pe care îi elimină prin procesul de micțiune
E. Prezintă colul vezical la nivelul căruia se deschid ureterele
243
79. Selectați răspunsurile corecte referitoare la vezica urinară:
A. Se umple progresiv prin procesul de micțiune
B. Este un organ cavitar, nedistensibil, aflat în continuarea uretrei
C. Este un organ cavitar în care se acumulează urina
D. Este capabilă de o extensie considerabilă, acumulând până la 600 ml de urină
E. Elimină urina acumulată prin uretră
80. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la vezica urinară:

A. Este o cavitate cu pereți formați din fibre musculare netede
B. Este o cavitate cu pereți alcătuiți din musculatură striată
C. Prezintă o tunică mucoasă ce tapetează cavitatea vezicală
D. Primește urina din uretere sub formă de jeturi, cu un flux de 5 ml pe minut
E. Prin procesul de micțiune (urinare) elimină urina acumulată
81. Despre vezica urinară este adevărat că aceasta:

A. Prezintă trei orificii de comunicare, două spre uretere și unul spre uretră
B. Inferior prezintă colul (gâtul) vezical
C. Prin orificiile ureterale, asigură trecerea urinei din uretere în vezica urinară
D. Prin orificiile uretrale asigură trecerea urinei din uretere în vezica urinară
E. Prin orificiul uretral asigură trecerea urinei în uretră
82. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la uretra masculină:

A. Este un tub care conduce urina de la baza vezicii urinare la rinichi
B. Este înconjurată în porțiunea inițială de prostată (glanda prostatică)
C. Are o lungime de aproximativ 15 cm atunci când penisul este relaxat
D. Are rol în eliminarea spermei și a urinei
E. Se deschide la exteriorul corpului prin orificiul uretral intern
83. Referitor la uretră, este adevărat că:

A. Este un organ prin care este eliminată urina
B. La femei, este poziționată ventral față de vagin
C. La bărbați, prezintă trei porțiuni (prostatică, membranoasă și peniană)
D. La bărbați, este înconjurată de glanda prostatică (în porțiunea inițială, denumită uretră
prostatică)
E. Este un tub care se află în continuarea rinichiului
84. Din structurile anexe ale sistemului urinar fac parte:

A. Ureterul, organ tubular
B. Vezica urinară, sac distensibil
C. Vezica urinară, poziționată anterior față de simfiza pubiană
D. Uretra, care se deschide la exterior prin orificiul uretral extern
E. Tubii seminiferi contorți la bărbat
85. Care dintre următoarele sunt considerate alte organe excretorii ale organismului
uman?
A. Ficatul, prin excreția de pigmenți biliari
B. Plămânii, care excretă dioxidul de carbon și degajă o cantitate redusă de apă
C. Intestinul gros, prin procesul de defecație (excretă produși de degradare ai
metabolismului)
D. Pielea, organ excretor major (excretă sudoarea în cursul transpirației)
E. Pielea, pentru că excretă, prin transpirație, cantități variabile de săruri, amoniac, uree,
acid uric
244
86. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la rolul fiecărui organ în cadrul
sistemului urinar:
A. Rinichii reglează volumul plasmei sanguine
B. Ureterele asigură eliminarea urinei din vezica urinară
C. Ureterele transportă urina la vezica urinară
D. Uretra asigură golirea vezicii urinare (prin micțiune)
E. Uretra transportă urina la vezica urinară
87. Selectați răspunsurile corecte dintre cele de mai jos:

A. Micțiunea este procesul de eliminare a urinei din vezica urinară
B. Micțiunea este procesul de acumulare a urinei în vezica biliară
C. Incontinența urinară este micțiunea care se produce involuntar
D. Incontinența urinară este micțiunea care se produce voluntar
E. Creșterea în volum a prostatei poate împiedica curgerea normală a urinei

A. Rinichi – reglarea volumului plasmei sanguine
B. Capsula Bowman – capsula renală
C. Capsula Bowman – capsula care cuprinde un glomerul
D. Filtrare – proces care are loc în nefron, la nivelul glomerulului și capsulei
E. Glomerulul renal – mănunchi de capilare venoase
89. Alegeți dintre cele de mai jos asocierile corecte, referitoare la segmentele
nefronului și fiziologia acestora:
A. Filtrare – glomerul și capsulă glomerulară
B. Reabsorbție selectivă – tub contort proximal
C. Reabsorbție selectivă – ansa Henle
D. Secreție tubulară – tub contort distal
E. Filtrare – tub distal al nefronului și tub colector
90. Alegeți, dintre cele de mai jos, asocierile greșite între structura anatomică și
procesul care se desfășoară la acel nivel:
A. Secreție tubulară – capilare glomerulare
B. Reabsorbție selectivă – calice mici
C. Excreție – tub colector
D. Filtrare – tub contort distal
E. Secreție tubulară – tub colector

A. Rinichii – organe tubulare care au rol în producerea urinei
B. Glandele suprarenale – glande endocrine situate superior de rinichi
C. Glandele suprarenale – glande care produc hormoni proteici
D. Micțiune – procesul de acumulare a urinei în vezica urinară
E. Uretra – tub prin care se elimină urina de la vezica urinară spre exterior
92. Alegeți asocierile corecte referitoare la vascularizația rinichiului:

A. Capilarele peritubulare – rețea vasculară care se formează din arteriola aferentă
B. Capilarele peritubulare – rețea vasculară care se formează din arteriola eferentă
C. Arteriole aferente – vase de calibru foarte mic, vizibile doar microscopic
D. Vena renală – vas prin care sângele venos pătrunde în rinichi
E. Artera renală – vas prin care sângele arterial pătrunde în rinichi
245
A. Rinichii – organe cu rol în formarea urinei
B. Rinichii – organe situate în cavitatea pelviană
C. Nefronul – unitate funcțională a rinichiului
D. Capsula Bowman – capsula glomerulară
E. Glomerulul renal – rețea de capilare arteriale
A. Corticala renală – regiunea externă a rinichiului
B. Medulara renală – regiunea internă a rinichiului
C. Piramidele renale – structuri care aparțin zonei corticale
D. Piramidele renale – structuri care aparțin zonei medulare a rinichiului
E. Coloanele renale – prelungiri ale cortexului în medulara renală
A. Papila renală – vârful piramidelor renale
B. Bazinetul – pelvisul osos
C. Calicele mici – unirea calicelor mari
D. Calicele mari – unirea calicelor mici
E. Ureterele – mici tuburi musculare care descind până la uretră
96. Dintre asocierile de mai jos, selectați-le pe cele corecte:
A. Capsula Bowman – structură renală cu pereți permeabili
B. Rețeaua capilarelor peritubulare – rețea de capilare glomerulare
C. Numărul nefronilor – echivalentul numărului de glomeruli
D. Urina – plasma cu compoziția nemodificată la trecerea prin tubii renali
E. Filtratul – fluid derivat din plasmă, obținut prin filtrare glomerulară
97. Dintre asocierile de mai jos, selectați-le pe cele corecte:
A. Micțiune – proces de eliminare a urinei
B. Ficatul – structură anexă a sistemului urinar
C. Vezica urinară – organ cavitar, structură anexă a sistemului urinar
D. Ureter – organ tubular situat între rinichi și vezica urinară
E. Uretra – organ tubular situat între rinichi și vezica urinară
98. Care dintre afirmațiile de mai jos nu reprezintă funcții ale rinichiului?
A. Reglarea volumului plasmei sanguine
B. Reglarea concentrației produșilor reziduali din sânge
C. Transportul și eliminarea nutrienților (glucoză, aminoacizi, acizi grași) din lichidele tisulare
D. Reglarea concentrației ionilor din plasmă și menținerea homeostaziei
E. Reglarea osmolarității plasmei sanguine și a presiunii sângelui
99. Care dintre afirmațiile de mai jos descriu proprietăți anatomice și structurale ale
rinichilor?
A. Sunt situați lateral de coloana vertebrală, în subdiviziunea abdominală a cavității
abdomino-pelviene
B. Fiecare rinichi prezintă la exterior o proeminență pe suprafața medială, denumită hil sau
pelvis renal
C. La nivelul hilului renal se află artera renală (ramură a porțiunii abdominale a aortei) și
vena renală
D. La nivelul hilului renal, părăsește rinichiul vena renală, care drenează în vena cavă
inferioară
E. Coloanele renale reprezintă prelungiri ale corticalei renale în zona medulară a rinichiului
246
100. Despre componentele sistemului excretor, se poate afirma că:
A. Rinichii sunt organele excretoare propriu zise ale sistemului urinar
B. Pelvisul renal, ureterele și vezica urinară sunt organele producătoare ale urinei
C. De la vezica urinară pornește uretra, care se deschide la exterior prin orificiul uretral
extern
D. Vârful piramidelor renale se continuă prin calicele mici, calicele mari și pelvisul renal
E. La bărbați, pelvisul renal se continuă cu uretra
101. În rinichi și căi urinare, urina se deplasează în direcția:

A. Calicele mari – calicele mici – ureter – pelvis renal
B. Pelvis renal – ureter – vezica urinară – uretra
C. Calicele mici – calicele mari – pelvis renal
D. Glomerul – tubii nefronului – tubii colectori – calicele mici
E. Glomerul – tubul colector – tubul contort distal – ansa Henle

A. Rinichii în număr de doi, sunt situați în afara peritoneului (retroperitoneal)
B. Rezultatul final al activității rinichiului este formarea urinei
C. Din rețeaua de capilare peritubulare filtratul glomerular este drenat într-o venă
D. Filtrarea este procesul prin care fluidul trece din plasmă în capsula Bowman prin fante
submicroscopice
E. Reabsorbția și secreția tubulară au loc la nivelul unor organe tubulare numite uretere

A. Formarea urinei este rezultatul a trei procese: filtrare, reabsorbție și secreție tubulară
B. Urina rezultă în urma proceselor de filtrare, secreție și excreție
C. Urina conține aproximativ 95% apă și are în mod obișnuit o culoare galbenă datorită
pigmenților (spre exemplu urobilinogenul)
D. Potasiul este secretat din sânge în fluidul din tubul contort distal sub acțiunea
aldosteronului
E. pH-ul urinar, cu valori care variază de la 4,6 la 8, este total independent de dietă
104. Alegeți dintre răspunsurile de mai jos pe cele care conțin două afirmații
adevărate:
A. Rinichiul intervine în controlul concentrației produșilor de degradare din sânge.
Nefronul reprezintă unitatea funcțională a rinichilor
B. Permeabilitatea membranei celulelor peretelui tubului colector este controlată de ADH.
Aldosteronul, hormon proteic, crește secreția de ioni de sodiu la nivelul tubului contort
distal
C. Urina are un pH acid care nu este influențat de dietă. Ureterul este situat în întregime în
cavitatea pelviană
D. În structura nefronului intră o rețea de capilare microscopice numită glomerul. Fluidul
care trece prin filtrare în capsula Bowman se numește filtrat glomerular
E. Pereții tubului contort proximal conțin milioane de microvilozități cu rolul de a mări
suprafața de contact cu conținutul lumenului. Celulele sanguine și proteinele nu ajung în
mod normal în filtrat
247
105. Alegeți dintre răspunsurile de mai jos pe cele care conțin două afirmații false
referitoare la nefron:
A. Prin glomerulii nefronilor renali se filtrează aproximativ 7,5 litri de plasmă sanguină pe
oră. Ionii de sodiu se reabsorb activ la nivelul tubului proximal
B. Filtrarea este procesul prin care eritrocitele ajung în urină în mod normal. Secreția
tubulară are loc exclusiv la nivelul tubului contort proximal
C. Nefronii produc urina prin procesele de secreție glomerulară, reabsorbție și filtrare
tubulară. Filtrarea este funcția specifică a tubului distal
D. Nefronii sunt în număr de aproximativ un milion pentru fiecare rinichi. Setul de tubi din
structura nefronului conține tubul proximal, ansa lui Henle (ramura ascendentă, ansa
propriu-zisă, ramura descendentă), tubul distal
E. Tubul colector primește urina de la un singur nefron. Arteriola eferentă dă naștere
capilarelor glomerulului
248
CAPITOLUL 10  Glandele endocrine
1. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la sistemul endocrin:

A. Este alcătuit din glande endocrine ai căror produși de secreție sunt eliberați în sânge, cu
scopul de a menține homeostazia
B. Este alcătuit din glande endocrine ai căror produși de secreție sunt eliberați în limfă,
unde își exercită efectul
C. Este alcătuit din totalitatea glandelor ai căror produși de secreție sunt eliberați direct în
sânge sau în limfă, unde își exercită efectul
D. În alcătuirea lui intră și celule endocrine dispuse difuz în anumite țesuturi
E. Sângele transportă hormonii până la organele țintă, unde aceștia produc modificări
biochimice și fiziologice
2. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la hormoni:

A. Sunt transportați de sânge la organele țintă, unde își exercită efectul (modificări
biochimice și fiziologice)
B. La nivelul celulelor țintă, se leagă doar de receptorii aflați în interiorul celulei
C. Nu influențează creșterea și dezvoltarea organismului
D. Unii hormoni favorizează retenția de apă și sodiu în organism
E. Ridică sau scad nivelul glucozei din sânge (hormonii secretați de insulele Langerhans)
3. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la produșii de secreție ai glandelor endocrine:

A. După structura chimică sunt hormoni steroidieni (steroizi) și hormoni non-steroidieni
(non-steroizi)
B. Adrenalina și insulina aparțin hormonilor steroidieni
C. Cortizolul, estrogenii și aldosteronul sunt hormoni derivați din colesterol
D. Hormonii non-steroidieni au o structura inelară, complexă, lipidică
E. Hormonii non-steroidieni includ hormonii proteici (alcătuiți din lanțuri de aminoacizi,
interconectate prin legături peptidice)
4. Despre hormoni se poate afirma că:

A. Hormonii steroizi sunt reprezentați de ADH, oxitocină, insulină și prolactină
B. Hormonii peptidici sunt reprezentați de ADH și oxitocină, iar cei proteici de insulină,
STH și prolactină
C. Unii hormoni non-steroizi (noradrenalina și adrenalina) conțin în structura lor grupări
aminice
D. Hormonii non-steroizi pot conține în structura lor și lipoproteine (VLDL, LDL și HDL)
E. Tiroxina și calcitonina sunt hormoni cu structură lipidică, fiind derivați de colesterol
5. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la modul de acțiune al hormonilor

steroizi:
A. Traversează cu ușurință membrana celulară, dizolvându-se în fosfolipide
B. Fiind puternic hidrofili, au nevoie de sisteme specifice de transport prin membrana
celulară
C. Fiind puternic hidrofobi, nu pot traversa membrana celulară și se leagă de receptorii
aflați pe suprafața acesteia
D. Se combină cu fosfolipidele în citoplasma celulelor țintă, fenomen ce conduce la
inhibarea sintezei proteice
E. Se combină cu proteine în citoplasma celulelor țintă, rezultând un complex care stimu-
lează activitatea unor gene care codifică tipuri specifice de molecule de ARN mesager
249
6. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la modul de acțiune al hormonilor
proteici, peptidici și aminici:
A. Pot traversa cu ușurință membrana celulară, legându-se de receptorii din citoplasmă
B. Acționează ca mesageri primari, care se leagă de receptorii aflați pe membrana celulelor
țintă
C. Intensifică activitatea adenilat ciclazei, enzimă membranară care asigură sinteza de
AMP ciclic din ATP
D. Prin AMP ciclic în calitate de mesager secundar, sunt activate anumite enzime și este
stimulată sinteza proteică
E. Prin AMP ciclic ca mesager primar, ei determină alterarea permeabilității membranare
7. Ce efecte biochimice și fiziologice exercită diferiți hormoni?

A. Modifică nivelul glucozei în sânge (hormonii pancreatici)
B. Stimulează eliminarea apei (hormonul antidiuretic)
C. Stimulează creșterea și dezvoltarea (STH – hormonul somatotrop)
D. Induc dezvoltarea caracteristicilor sexuale masculine (testosteronul)
E. Favorizează eliminarea sodiului prin urină (aldosteronul)

A. Pe membrana celulelor țintă există receptori de care se leagă anumiți hormoni
(cortizolul, estrogenii, progesteronul)
B. Pe membrana celulelor țintă există receptori de care se leagă anumiți hormoni (proteici,
peptidici și aminici)
C. Hormonii cu structură lipidică, denumiți și non-steroizi, sunt aldosteronul, cortizolul și
adrenalina
D. Hormonii steroidieni nu se pot dizolva în fosfolipide
E. cAMP reprezintă adenozin monofosfatul ciclic, un mesager secundar care accelerează
anumite modificări celulare
9. Care dintre următoarele afirmații referitoare la hormonii steroizi (steroidieni)

sunt adevărate?
A. Au o structură liniară simplă, fără porțiuni inelare specifice moleculei de colesterol
B. Sunt alcătuiți din lipide sintetizate din colesterol
C. Au în compoziție lanțuri scurte de aminoacizi
D. Au în compoziție atomi de carbon și de hidrogen
E. Au în compoziție acizi grași
10. Ce tip de hormon este calcitonina?

A. Steroidian, cu structură lipidică complexă, inelară
B. Non-steroidian cu structură de amină
C. Non-steroidian cu structură peptidică
D. Non-steroidian cu structură proteică
E. Non-steroidian cu structură glicoproteică
11. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hormonii proteici, sunt

adevărate?
A. Sunt alcătuiți din lanțuri de glucide
B. Sunt alcătuiți din lanțuri de aminoacizi
C. Sunt alcătuiți din lanțuri de acizi grași
D. Sunt alcătuiți din lanțuri de nucleotide
E. Prezintă legături peptidice între moleculele componente
250
12. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hormonii peptidici, sunt false?
A. Lanțurile de aminoacizi care îi compun sunt mai scurte în comparație cu hormonii
proteici
B. Lanțurile de aminoacizi care îi compun sunt mai lungi în comparație cu hormonii
proteici
C. Sunt alcătuiți din molecule de glucoză conectate între ele prin legături peptidice
D. Sunt reprezentați de ADH- hormon antidiuretic și oxitocină
E. Sunt reprezentați de adrenalină și noradrenalină
13. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hormonii steroizi, sunt

adevărate?
A. Se dizolvă în fosfolipidele membranare
B. Au structură lipidică
C. În citoplasma celulelor țintă se combină cu fosfolipide
D. Intracelular, se combină cu proteine formând un complex care stimulează gene ce
codifică molecule de ARN mesager (ARNm)
E. Intracelular se combină cu glucide formând un complex care va declanșa sinteza
proteică
14. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hormonii non-steroidieni, sunt

adevărate?
A. Străbat membranele celulare, interacționând în celula țintă cu diverse proteine
B. Cei mai mulți dintre ei se leagă de receptori aflați pe membrana celulelor țintă
C. Intensifică activitatea anumitor enzime membranare, cum este adenilat ciclaza
D. Contribuie direct, fără intervenția cAMP (mesager secundar) la producerea unor
modificări celulare
E. Acționează ca mesageri secundari, dispersându-se în celulă și activând anumite enzime
15. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la adenozin monofosfatul ciclic

(cAMP), sunt false?
A. Rezultă din transformarea moleculei de ATP, sub acțiunea adenilat ciclazei
B. Se transformă în ATP, sub acțiunea ATP-azei
C. Este un mesager primar, care se leagă de receptorii de pe membrana celulei țintă
D. Este un mesager secundar, care accelerează anumite modificări celulare
E. Poate accelera sinteza proteică și activarea anumitor enzime
16. Ce răspunsuri celulare poate provoca adenozin monofosfatul ciclic (cAMP)?

A. Diviziunea celulei
B. Relaxare musculară
C. Alterarea permeabilității membranare
D. Inhibarea sintezei proteice
E. Activarea anumitor enzime
17. Ce semnifică mecanismul autocrin al unei glande endocrine?

A. Acțiunea hormonului se exercită la distanță de locul secreției
B. Acțiunea hormonului se exercită asupra celulei care l-a secretat
C. Acțiunea hormonului se exercită asupra celulelor din imediata vecinătate a celor care l-
au secretat
D. Acțiunea hormonului este independentă de orice control
E. Acțiunea hormonului se instalează imediat după ce este eliberat în circulație
251
18. Ce semnifică mecanismul paracrin al unei glande endocrine?
A. Acțiunea hormonului se exercită la distanță de locul secreției
B. Acțiunea hormonului se exercită asupra celulei care l-a secretat
C. Acțiunea hormonului se exercită asupra celulelor din imediata vecinătate a celulelor
care l-au secretat
D. Acțiunea hormonului este independentă de orice control
E. Acțiunea hormonului se instalează imediat după ce este eliberat în circulație
19. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la glanda hipofiză:

A. Este legată de infundibul printr-o legătură nervoasă (sistemul port hipofizar)
B. Este situată în șaua turcească a osului etmoid, imediat anterior chiasmei optice
C. Este legată de partea inferioară a hipotalamusului printr-o tijă denumită infundibul
D. Este situată într-o depresiune a osului sfenoid denumită sella turcica (șaua turcească)
E. Este formată din adenoepifiză și neuroepifiză
20. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la glanda hipofiză:

A. Este localizată în partea inferioară encefalului
B. Este localizată imediat înapoia chiasmei optice
C. Se mai numește și glandă pineală
D. Denumită și glandă pituitară, este alcătuită din doi lobi (anterior și posterior)
E. Denumită și adenohipofiză, este alcătuită din doi lobi (superior și inferior)
21. Despre glanda hipofiză și secrețiile ei, se pot afirma următoarele:

A. Hipofiza este situată pe sella turcica, o proeminență a osului sfenoid
B. Hormonul melanocitostimulator (MSH) acționează asupra melanocitelor cutanate
C. Lobul anterior al hipofizei produce câțiva hormoni cu importanță majoră cum sunt STH,
prolactina și hormonii tropi
D. Hipofiza este situată în porțiunea inferioară a cerebelului, în șaua turcească a osului
sfenoid
E. Hormonul melanocitostimulator (MSH) controlează pigmentarea pielii
22. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hipofiză, sunt adevărate?

A. Este localizată imediat anterior de chiasma optică
B. Se mai numește și glanda pituitară
C. Are 4 lobi: anterior, posterior, pătrat și caudat
D. Are mărimea unui bob de mazăre
E. Este situată în șaua turcească a osului sfenoid
23. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la hipofiză, sunt false?

A. Este situată în partea inferioară a encefalului
B. Este situată într-o depresiune a osului temporal, sella turcica
C. Are 2 lobi (adenohipofiza-anterior și neurohipofiza -posterior)
D. Este situată imediat înapoia chiasmei optice
E. Are 2 lobi laterali uniți printr-un istm
24. Neurohipofiza:
A. Reprezintă lobul anterior al hipofizei
B. Reprezintă lobul posterior al hipofizei
C. Este o glandă endocrină propriu-zisă care secretă hormoni peptidici
D. Stochează temporar neurohormonii sintetizați în hipotalamus
E. Eliberează hormonii ca răspuns la stimuli proveniți din neuronii hipotalamici
252
25. Hormonii eliberați de neurohipofiză sunt:
A. Peptide (oxitocina și vasopresina)
B. Produși de celule neurosecretoare din epitalamus
C. Transportați din hipotalamus de-a lungul infundibulului
D. Sunt sintetizați de o structură denumită infundibul
E. Stocați temporar și eliberați ca răspuns la stimulii proveniți din neuronii hipotalamici
26. Care dintre următoarele informații, referitoare la legătura dintre hipotalamus și

glanda hipofiză, sunt adevărate?
A. Hipotalamusul controlează glanda hipofiză (pituitară), contribuind astfel la menținerea
homeostaziei organismului
B. Prin relația cu glanda hipofiză, hipotalamusul controlează musculatura striată
C. Între partea superioară a hipotalamusului și partea inferioară a hipofizei există o tijă
denumită infundibul
D. Nucleii supraoptic și paraventricular secretă hormonii ce vor fi temporar depozitați în
infundibulul glandei hipofize
E. De-a lungul infundibulului sunt transportați spre neurohipofiză hormonul antidiuretic și
oxitocina
27. Ce acțiune exercită hormonii tropi?

A. Reglarea sintezelor proteice din celulele endocrine
B. Stimularea transmiterii influxului nervos la nivelul sinapselor
C. Controlul altor glande endocrine
D. Stimularea mineralizării osoase
E. Controlul schimburilor de ioni la nivelul ansei Henle
28. Alegeți afirmațiile adevărate despre adenohipofiză:

A. Reprezintă lobul posterior al hipofizei și secretă ADH și oxitocină
B. Este controlată de hipotalamus care secretă hormoni stimulatori și hormoni inhibitori
C. Secretă hormoni tropi, care controlează alte glande endocrine
D. Este considerată glanda „dirijor” a sistemului endocrin
E. Secretă hormoni tropi de natură lipidică (steroidieni sau steroizi)
29. Selectați afirmațiile false cu privire la hipofiză:

A. Este o glandă de mărimea unui bob de mazăre, situată în partea inferioară a encefalului,
înapoia chiasmei optice
B. Secretă hormoni tropi și este controlată de hipotalamus
C. Este alcătuită dintr-un lob anterior denumit neurohipofiză și un lob posterior denumit
adenohipofiză
D. Este legată de partea inferioară a hipotalamusului printr-o tijă, denumită infundibul
E. Hormonii stimulatori și inhibitori sunt sintetizați de adenohipofiză și acționează asupra
hipotalamusului

A. Lobul posterior al hipofizei – hormon foliculostimulant – pigmentarea pielii
B. Adenohipofiza – hormoni proteici – Human growth hormone (HGH), prolactina
C. Hormoni tropi – hormonul adrenocorticotrop (ACTH) – controlează medulosuprarenala
D. Neurohipofiza – lobul posterior al hipofizei – eliberează hormon antidiuretic
E. STH – hormon somatotrop – 91 de aminoacizi în lanțul proteic
253
31. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la hormonii adenohipofizei:
A. Hormonii gonadotropi sunt reprezentați de foliculină sau FSH și de prolactină
B. Hormonii tropi acționează asupra altor glande endocrine
C. ACTH are ca țintă zona corticală a glandei suprarenale
D. TSH este un hormon care reglează dezvoltarea gonadelor și asigură captarea iodului de
către acestea
E. STH se mai numește și hormon de creștere
32. Hormonii secretați de adenohipofiză sunt:

A. Hormonul stimulator tiroidian (TSH) – hormon trop, care reglează dezvoltarea glandei
tiroide
B. Prolactina – hormon cu structură steroidiană și acțiune asupra secreției glandei mamare
C. Hormonul somatotrop (STH, hormonul de creștere) – proteină cu 191 aminoacizi
D. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) – inhibă secreția hormonilor glucocorticoizi
E. Hormonii gonadotropi (FSH și LH) – au efecte asupra gonadelor (organele sexuale)
33. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la hormonii gonadotropi secretați de

adenohipofiză:
A. Sunt reprezentați de hormonul somatotrop (PRL, HGH) și de prolactina (STH)
B. Sunt reprezentați de hormonul foliculostimulant (FSH) și luteinizant (LH)
C. LH stimulează la femei maturarea foliculilor ovarieni și ovulația
D. Atât FSH cât și LH au structură steroidiană, la fel cu hormonii sexuali
E. La bărbați, LH stimulează producerea testosteronului la nivel testicular
34. Alegeți afirmațiile false despre hormonul luteinizant (LH):

A. Stimulează, la femei, secreția de progesteron de către corpul galben
B. Are ca organ țintă corpul galben (luteal) ovarian
C. Inhibă formarea corpului galben (luteal) la femeie
D. Controlează pigmentarea pielii
E. Stimulează producerea laptelui după naștere
35. Care dintre următoarele acțiuni nu aparțin hormonilor adenohipofizari:

A. Reducerea ritmului de creștere a organismului de către STH
B. Stimularea captării iodului de către glanda tiroidă – acțiune a TSH
C. Stimularea secreției de progesteron și estrogeni a corpului galben de către LH (la
femeie)
D. Stimularea producerii spermatozoizilor de către FSH (la bărbat)
E. Stimularea producerii tiroxinei – acțiune a STH
36. Despre hormonul somatotrop (STH), nu este adevărat că:

A. Deficitul secreției STH în copilărie determină acromegalia
B. Excesul de STH la adult are ca rezultat gigantismul
C. Accelerează creșterea organismului prin stimularea introducerii aminoacizilor în celule
D. Denumit și HGH-human growth hormone, inhibă sinteza proteică și favorizează
depunerea grăsimilor în țesuturi
E. Stimulează (promovează) sinteza proteică și mobilizarea grăsimilor din țesuturi
254
37. Despre hormonul somatotrop (STH), este adevărat că:
A. Deficitul său în copilărie este cauza nanismului hipofizar, iar excesul său, cauza
gigantismului
B. La adult, excesul său determină acromegalia, caracterizată prin îngroșarea oaselor și
prin creșterea exagerată a țesuturilor moi
C. Excesul său determină acromegalie la copil și gigantism la adult
D. Inhibă sinteza proteică și stimulează biosinteza acizilor grași și a trigliceridelor
E. Are ca efecte stimularea sintezei proteice intracelulare și mobilizarea grăsimilor
38. Ce efecte are hormonul somatotrop (STH) asupra metabolismului?

A. Stimulează procesele de sinteză a proteinelor, prin introducerea aminoacizilor în celule
B. Stimulează procesele de degradare intracelulară a proteinelor
C. Asigură mobilizarea grăsimilor din țesutul adipos
D. Asigură depunerea grăsimilor în țesutul adipos
E. Prin stimularea sintezei proteice, asigură accelerarea creșterii organismului
39. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la alăptare, secreția și ejecția laptelui:

A. Ejecția laptelui din glanda mamară este stimulată de oxitocină
B. Producerea laptelui este inhibată de prolactină
C. Actul suptului este singurul factor implicat în reglarea secreției de oxitocină
D. Actul suptului reglează parțial secreția de oxitocină la femeile care alăptează
E. Producerea laptelui pentru alăptarea nou-născutului nu necesită intervenția prolactinei
asupra glandei mamare
40. Următoarele afirmații despre prolactina (PRL) sunt false:

A. Nu acționează asupra glandei mamare
B. Este un hormon corticotrop, produs de adenohipofiză
C. Este un hormon care are ca organ țintă glanda mamară
D. Stimulează producerea laptelui necesar nutriției nou-născutului
E. Inhibă producerea laptelui după naștere
41. Care dintre următoarele efecte privind acțiunea hormonilor tropi secretați de
adenohipofiză sunt adevărate?
A. Hormonul somatotrop (STH) stimulează degradarea aminoacizilor în celule
B. Hormonul antidiuretic (ADH) inhibă reabsorbția apei în rinichi
C. Hormonul FSH stimulează la femei dezvoltarea foliculilor ovarieni în vederea
producerii ovulelor
D. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) are ca țesut țintă zona corticală a glandei
suprarenale
E. Hormonul luteinizant (LH) stimulează secreția testosteronului în testicule
42. Care dintre următoarele afirmații despre hormonii secretați de adenohipofiză sunt
false?
A. Hormonul stimulator tiroidian (TSH) stimulează sinteza și eliberarea hormonilor
tiroidieni
B. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) inhibă secreția hormonilor glucocorticoizi
C. La femeie, hormonul foliculostimulant (FSH) inhibă dezvoltarea foliculilor ovarieni și
producerea ovulelor
D. La femeie, hormonul luteinizant (LH) stimulează ovulația
E. Atât FSH, cât și LH, stimulează la bărbat producerea spermatozoizilor
255
43. Despre hormonul stimulator tiroidian (TSH) sunt adevărate următoarele
afirmații:
A. Sub acțiunea TSH adenohipofizar au loc sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni
B. Sub acțiunea STH adenohipofizar au loc sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni
C. Este un hormon trop, produs de lobul anterior al hipofizei
D. Este un hormon trop, produs de lobul posterior al hipofizei
E. TSH stimulează captarea iodului de către tiroidă

A. Hormonul de creștere uman (HGH) – deficit în perioada copilăriei-gigantism
B. Prolactina – glanda mamară – stimularea producerii laptelui
C. Prolactina – toate țesuturile organismului – stimularea creșterii
D. Vasopresina – tubii renali – stimulează reabsorbția apei în rinichi
E. Oxitocina – tubii seminiferi testiculari – stimulează producția de testosteron

A. Hormonul somatotrop (STH) – țesuturi ale întregului organism – stimulează sinteza proteică
B. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) – mușchi netezi – stimulează producerea insulinei
C. Hormonul foliculo-stimulant (FSH) – folicul ovarian – stimulează producerea ovulelor
D. Hormonul melanocito-stimulator (MSH) – tubi renali – provoacă vasoconstricție
E. Oxitocina – eliberată de neurohipofiză – stimulează contracția uterului
46. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la secreția de adrenocorticotropină

(ACTH):
A. Inhibă producerea glucocorticoizilor
B. Stimulează producerea glucocorticoizilor
C. Are ca și țesut țintă zona medulară a glandei suprarenale
D. Stimulează pigmentarea pielii
E. Stimulează depunerea glicogenului în ficat

A. Hormonul somatotrop are structură proteică, fiind format din 191 aminoacizi
B. Captarea iodului de către glanda tiroidă este stimulată de către ACTH
C. Acromegalia este caracterizată de modificări ale fizionomiei
D. Neurohipofiza sintetizează și eliberează hormonul antidiuretic și vasopresina
E. Hormonii tropi ai hipofizei anterioare (ACTH, TSH, FSH și LH) acționează direct
asupra țesuturilor periferice
48. Despre hormonul foliculostimulant este adevărat că:

A. Este un hormon adenohipofizar trop
B. Acționează asupra foliculilor ovarieni, a căror dezvoltare o inhibă
C. Acționează asupra foliculilor ovarieni, a căror dezvoltare o stimulează
D. Nu are nici un efect asupra testiculelor
E. La bărbat, stimulează producerea spermatozoizilor
49. Despre hormonul luteinizant (LH) nu este adevărat că:

A. Asigură și controlează pigmentarea pielii
B. Stimulează la femeie maturarea foliculilor ovarieni și ovulația
C. Stimulează la femeie producerea laptelui după naștere
D. La bărbat, stimulează secreția de testosteron la nivelul testiculului
E. La femeie, stimulează formarea corpului galben (luteal)
256
50. Care dintre următoarele afirmații legate de hormonii gonadotropi sunt false?
A. Hormonul foliculostimulant (FSH) stimulează la femeie dezvoltarea foliculilor ovarieni
B. Hormonul foliculostimulant (FSH) stimulează la femeie producția de progesteron în
ovare
C. LH este secretat în cantități scăzute înainte de ovulație de către lobul posterior al glandei
hipofize
D. Hormonul luteinizant (LH) stimulează la femeie producția de progesteron la nivelul
ovarului
E. Au efecte asupra gonadei feminine, dar nu și asupra testiculului
51. Care dintre următoarele afirmații legate de hormonii gonadotropi sunt adevărate?
A. Au structură chimică steroidică, asemănătoare cu a hormonilor sexuali(estrogeni,
testosteron)
B. Din punct de vedere al structurii lor chimice, sunt glicoproteine
C. Au efecte asupra gonadelor/organelor sexuale atât la bărbat, cât și la femeie
D. Hormonul foliculostimulant (FSH) stimulează la femeie dezvoltarea foliculilor tiroidieni
E. Hormonul luteinizant (LH) acționează la bărbat, stimulând producerea testosteronului la
nivel testicular
52. Care dintre asocierile de mai jos sunt corecte?

A. Adenohipofiză – lob posterior – STH, FSH, LH
B. Neurohipofiză – lob posterior – eliberare de ADH
C. Neurohipofiză – lob posterior – sinteză de ADH
D. Hormoni tropi – prolactină – inhibarea producerii laptelui
E. Lob anterior – TSH – eliberarea hormonilor tiroidieni
53. Despre hormonul melanocitostimulator (MSH) se poate afirma că:

A. Este produs de către lobul posterior al neurohipofizei
B. Acționează asupra melanocitelor cutanate
C. Controlează pigmentarea pielii
D. Este un hormon secretat de lobul anterior al hipofizei
E. Este un hormon cu structură aminică
54. Care dintre afirmațiile de mai jos privind hormonii sunt adevărate?
A. Cei non-steroidieni includ proteine, peptide și monozaharide
B. Adenilat ciclaza este un hormon care acționează ca mesager primar
C. Cei care, fiind secretați de o celulă endocrină, acționează asupra celulelor din imediata
vecinătate prezintă un mecanism de acțiune paracrin
D. Estrogenii, progesteronul și testosteronul prezintă structuri inelare complexe derivate
din colesterol
E. Se leagă la nivelul celulelor țintă pe receptori situați exclusiv în interiorul acestor celule
55. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la lobul posterior hipofizar:

A. Se mai numește neurohipofiză și depozitează temporar hormoni secretați de către
hipotalamus
B. Se mai numește adenohipofiză și depozitează hormoni secretați de către neurohipofiză
C. Eliberează în circulație vasopresina și oxitocina
D. Reprezintă un rezervor al hormonilor produși de către hipotalamusul situat inferior de
neurohipofiză
E. Este un rezervor al hormonilor produși de către hipotalamusul situat deasupra
neurohipofizei
257
56. Despre neurohipofiză și secrețiile ei, sunt adevărate următoarele:
A. Hormonii eliberați în circulație de către neurohipofiză sunt hormonul antidiuretic
(ADH) și oxitocina
B. Hormonii eliberați în circulație de către neurohipofiză sunt produși de către celulele
neurosecretoare din hipotalamus
C. Vasopresina provoacă vasodilatație, scăzând astfel presiunea sangvină
D. Oxitocina inhibă contracțiile uterine din timpul nașterii
E. Hiposecreția de hormon antidiuretic are ca rezultat diabetul insipid
57. Despre hormonul antidiuretic (ADH) se poate afirma că:
A. Este cunoscut și sub denumirea de prolactină
B. Este cunoscut și sub denumirea de vasopresină
C. Acționează asupra tubilor renali, stimulând reabsorbția apei și determinând astfel
creșterea volumului sanguin
D. Determină creșterea presiunii sangvine prin stimularea reabsorbției apei
E. Hipersecreția de hormon antidiuretic are ca rezultat diabetul insipid
58. Care dintre următoarele informații, referitoare la vasopresină, sunt adevărate?

A. Acționează asupra glomerulului renal
B. Stimulează excreția apei
C. Crește volumul sanguin
D. Crește presiunea sanguină
E. Excesul său duce la diabet insipid
59. Alegeți asocierile corecte între hormonii tropi și acțiunile lor:

A. Hormonul adrenocorticotrop – creșterea secreției de glucocorticoizi
B. Hormonul stimulator tiroidian – stimularea secreției de parathormon și calcitonină
C. Hormonul stimulator tiroidian – stimulează sinteza și eliberarea hormonilor tiroidieni
D. Hormonii gonadotropi (LH și MSH) – control al funcției medulosuprarenalei
E. Hormonul somatotrop – inhibarea sintezei proteice
60. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la neurohipofiză:

A. Reprezintă lobul anterior al hipofizei, care secretă hormoni cu structură peptidică
B. Reprezintă lobul posterior al hipofizei și este un rezervor al hormonilor antidiuretic
(ADH) și oxitocină
C. Secretă hormonul antidiuretic (ADH) care acționează la nivelul tubilor renali
D. Secretă oxitocina, care acționează asupra uterului și glandei mamare
E. Depozitează și eliberează în sânge hormonii produși de către celulele neurosecretoare
hipotalamice
61. Este adevărat că neurohipofiza:

A. Secretă și depozitează în hipotalamus hormonul antidiuretic (ADH)
B. Secretă și depozitează în hipotalamus hormonul stimulator tiroidian (TSH)
C. Depozitează hormonul antidiuretic (ADH) secretat de hipotalamus
D. Depozitează oxitocina secretată de hipotalamus
E. Secretă și depozitează hormonul melanocitostimulator (MSH)
62. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la hormonul antidiuretic (ADH):

A. Stimulează reabsorbția apei prin acțiunea asupra tubilor renali
B. Determină creșterea volumului sanguin
C. Crește volumul și scade presiunea sângelui
D. Produce vasodilatație, crescând astfel presiunea sanguină
E. Produce vasoconstricție, crescând astfel presiunea sanguină
258
63. Care dintre următoarele efecte aparțin hormonilor eliberați de neurohipofiză:
A. Contracția musculaturii netede uterine – efect al oxitocinei
B. Vasoconstricție și creșterea presiunii sanguine – efecte ale ADH
C. Stimularea sintezei proteinelor – efect al oxitocinei
D. Scăderea presiunii sanguine datorită vasoconstricției – efect al ADH
E. Reabsorbția apei la nivelul tubilor renali – efect al ADH
64. Despre hormonul antidiuretic (ADH) se poate afirma că:

A. Are ca acțiune principală scăderea reabsorbției apei la nivelul tubilor renali
B. Are ca acțiune principală creșterea reabsorbției apei la nivelul tubilor renali
C. Determină scăderea volumului și presiunii sanguine
D. Determină creșterea volumului și presiunii sanguine
E. Hiposecreția lui are ca rezultat producere și eliminare excesivă de urină
65. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la acțiunile unor hormoni legate de actul
nașterii:
A. Oxitocina are drept celule țintă fibrele musculare striate din peretele uterului și din
peretele abdominal
B. Oxitocina are drept celule țintă fibrele musculare netede din peretele uterului și induce
contracții uterine puternice în timpul nașterii
C. La debutul travaliului scade secreția de progesteron din placentă, ceea ce duce la
anularea efectului inhibitor al progesteronului asupra endometrului
D. Eliberarea suplimentară de oxitocină din lobul posterior al hipofizei este inhibată în
timpul travaliului de distensia musculaturii colului uterin pe măsura trecerii capului fetal
la acest nivel
E. La debutul travaliului se înregistrează și o creștere a sintezei de prostaglandine, care vor
stimula contracțiile mușchilor netezi din peretele uterin și dilatarea colului uterin, pentru
a se deschide orificiul cervical
66. Care dintre următoarele efecte nu aparțin oxitocinei?

A. Stimularea contracțiilor musculaturii netede a uterului (contracții inițiate de către
hormonii ovarieni)
B. Creșterea frecvenței contracțiilor musculaturii striate a uterului
C. Stimularea eliminării laptelui produs de glanda mamară (la femeile care alăptează)
D. Stimularea reabsorbției apei la nivelul tubilor renali
E. Stimularea secreției hormonilor estrogeni de către corpul galben (luteal) ovarian
67. Alegeți afirmațiile adevărate despre oxitocină:

A. Este un hormon produs de hipotalamus și eliberat de epifiză
B. Acest hormon nu este produs de neurohipofiză
C. Are ca și celule țintă fibrele musculare netede din uter
D. Este un hormon cu structură peptidică
E. Este un hormon cu structură glicoproteică

A. Glanda mamară – ejecția laptelui – inhibată de oxitocină
B. Glanda mamară – ejecția laptelui – stimulată de oxitocină
C. Vasopresina – acțiune asupra mușchilor netezi ai venulelor – vasoconstricție
D. Prolactina – hormon proteic – stimulează producerea laptelui după naștere
E. ACTH – organ țintă ficat – depunere de glicogen
259
A. Exces de STH – acromegalie la adult – gigantism în copilărie
B. Exces de STH – gigantism la adult – acromegalie în copilărie
C. Secreție de glucocorticoizi – reglare de către ACTH (prin feedback negativ)
D. Hiposecreție de glucocorticoizi – sindrom Cushing – hipertensiune arterială
E. Timus – secreție de timozine – rol în maturarea limfocitelor
70. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la glanda tiroidă:

A. Este localizată în țesuturile moi ale gâtului
B. Este situată posterior de laringe
C. Este situată anterior de laringe
D. Este formată din trei lobi laterali, dintre care unul reprezintă istmul tiroidian
E. Este formată din doi lobi laterali, interconectați prin intermediul unei benzi de țesut
denumită istm
71. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la poziția glandei tiroide la nivelul

gâtului:
A. Este situată anterior în raport cu faringele și posterior în raport cu laringele
B. Vârful fiecărui lob tiroidian se situează medial de treimea inferioară a cartilajului
cricoid al laringelui
C. Vârful fiecărui lob tiroidian se situează lateral de cartilajul tiroidian al laringelui (de
treimea lui inferioară)
D. Baza fiecărui lob tiroidian este situată lateral față de porțiunea superioară a traheii
E. Fiecare lob tiroidian are vârful orientat superior spre laringe și baza orientată inferior
spre trahee
72. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la anatomia glandei tiroide:

A. Este formată din doi lobi și un istm care îi interconectează
B. Secretă trei hormoni principali: tiroxina, triiodotironina și calcitonina
C. Istmul tiroidian este o bandă de țesut care unește între ei cei doi lobi laterali ai glandei
D. Hormonii tiroidieni T4 și T3 stimulează creșterea numărului de receptori din vasele
sanguine, menținând presiunea sângelui
E. Este poziționată în țesuturile moi ale gâtului
73. Selectați afirmațiile false despre glanda tiroidă:

A. Este situată retrosternal, în torace, în vecinătatea timusului
B. Este situată în țesuturile moi ale gâtului, anterior de laringe
C. Este situată în zona posterioară a gâtului, în țesuturile moi ale acestuia
D. Este alcătuită din trei lobi tiroidieni (anterior, lateral și posterior)
E. Dezvoltarea ei este reglată de către hormonul stimulator tiroidian (TSH)
74. Care dintre următoarele afirmații despre hormonii tiroidieni sunt adevărate?
A. T3 se mai numește și triiodotiroxină
B. T3 se mai numește și triiodotironină
C. T3 se mai numește și tetraiodotironină
D. T4 se mai numește și tiroxină
E. T4 se mai numește și tetraiodotiroxină
260
75. Care dintre următoarele afirmații despre hormonii tiroidieni T3 și T4 sunt adevărate?
A. Stimulează activitatea enzimelor asociate cu metabolismul glucozei
B. Scad rata metabolismul bazal
C. Accelerează rata metabolismului celular în tot organismul
D. Scad consumul de oxigen al celulelor
E. Au rol în menținerea presiunii sanguine
76. Despre hormonii tiroidieni sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt reprezentați de hormonul stimulator tiroidian, tiroxină și triiodotironină
B. Tiroxina și triiodotironina ȋncetinesc rata metabolismului celular în tot organismul
C. Tiroxina și triiodotironina accelerează rata metabolismului celular în tot organismul
D. Sinteza hormonilor tiroidieni este reglată de hormonul stimulator tiroidian (TSH),
secretat de către neurohipofiză
E. Sinteza hormonilor tiroidieni este reglată de hormonul stimulator tiroidian (TSH),
secretat de către adenohipofiză
77. Despre hormonii tiroidieni sunt false următoarele afirmații:

A. Sunt reprezentați de TSH (T3) și tiroxină (T4)
B. Calcitonina este secretată de către adenohipofiză și depozitată în tiroidă
C. Cresc rata metabolismului bazal
D. Cresc cantitatea de oxigen consumată de către celule
E. Cresc cantitatea de căldură produsă de către celule

A. T3, T4, calcitriol – hormoni tiroidieni
B. Calcitonină – creșterea nivelului de calciu în sânge
C. Calcitonină – scăderea nivelului de calciu în sânge
D. T3 – accelerarea metabolismului celular
E. T4 – creșterea nivelului de calciu în sânge
79. Care dintre următoarele efecte aparțin hormonilor tiroidieni:

A. Stimularea activității enzimelor asociate cu metabolismul glucozei
B. Inhibarea activității enzimelor asociate cu metabolismul glucozei
C. Creșterea ratei metabolismului bazal
D. Scăderea consumului de oxigen al celulelor și a cantității de căldură produsă de către
acestea
E. Creșterea consumului de oxigen al celulelor și a cantității de căldură produsă de către
acestea
80. Care dintre următoarele efecte nu aparțin hormonilor tiroidieni?

A. Creșterea ratei metabolismului bazal
B. Scăderea ratei metabolismului bazal
C. Creșterea consumului de oxigen al celulelor
D. Scăderea consumului de oxigen al celulelor
E. Menținerea presiunii sanguine
81. Care dintre următoarele efecte sunt caracteristice hormonilor tiroidieni:

A. Scăderea concentrației sanguine a calciului, produsă de calcitonină
B. Creșterea concentrației sanguine a calciului, produsă de parathormon
C. Reglarea creșterii la tineri și stimularea maturării sistemului nervos la tineri
D. Inhibarea maturării sistemului nervos la tineri
E. Menținerea presiunii sanguine (prin creșterea numărului de receptori din vasele sanguine)
261
A. Sinteză de T3 și T4 – aport adecvat alimentar de fluor – reglare de către TSH
B. Aport alimentar adecvat de iod – creștere în dimensiuni a tiroidei – gușă
C. Iod alimentar indisponibil – creștere în dimensiuni a tiroidei – gușă
D. T3, T4 – hormoni derivați din aminoacizi – sinteză reglată de către TSH
E. T3, T4, calcitonină – hormoni aminici – acțiune antagonistă parathormonului
83. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la hormonii glandei tiroide:

A. Este necesar aportul alimentar de iod pentru sinteza tiroxinei, dar nu și a triiodotironinei
B. Este necesar aportul alimentar de iod pentru sinteza tiroxinei și a triiodotironinei
C. Sinteza hormonilor tiroidieni este controlată de un hormon trop adenohipofizar
D. Captarea iodului de către tiroidă nu depinde de TSH
E. Eliberarea tiroxinei este controlată de adenohipofiză prin TSH
84. Secreția hormonilor tiroidieni este reglată după cum urmează:

A. Adenohipofiza produce hormonul stimulator tiroidian (STH) care reglează nivelul
secreției de hormoni tiroidieni
B. Adenohipofiza produce hormonul stimulator tiroidian (TSH) care stimulează captarea
iodului de către tiroidă
C. Producerea tiroxinei de către foliculul ovarian este stimulată de hormonul trop TSH
D. T3 și T4 necesită iod pentru a fi sintetizați
E. TSH adenohipofizar, denumit și hormon adrenocorticotrop,reglează dezvoltarea tiroidei
85. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la glanda tiroidă și la unele aspecte de

patologie:
A. Nu necesită aport alimentar de iod pentru a putea produce tiroxină și triiodotironină
B. Creșterea ei ȋn dimensiuni (gușa) nu este corelată cu aportul alimentar de iod
C. Indisponibilitatea aportului alimentar de iod conduce la creșterea ei ȋn dimensiuni (fără
sinteză de T3 și T4)
D. Suplimentarea iodului alimentar ameliorează afecțiunea caracterizată prin creșterea ei ȋn
dimensiuni
E. Creșterea ȋn dimensiuni a glandei tiroide se numește gută și se caracterizează prin
producere excesivă de acid uric
86. Alegeți afirmațiile false referitoare la glanda tiroidă:

A. Pentru ca tiroida să poată produce tiroxină (T4) este necesar aportul alimentar de iod
B. Pentru ca tiroida să poată produce triiodotironină (T4) este necesar aportul alimentar de
iod
C. Pentru ca tiroida să poată produce calcitonină este necesar aportul alimentar de iod
D. Unitatea funcțională a tiroidei este reprezentată de foliculul de Graaf
E. Prin secreția de calcitonină, tiroida scade concentrația sanguină a calciului
87. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la calcitonină:

A. Este un hormon secretat de glanda tiroidă
B. Este un hormon secretat de glanda mamară
C. Are rol ȋn reglarea nivelului sanguin al glucozei
D. Are rol ȋn reglarea concentrației sanguine a calciului
E. Este antagonistul parathormonului (în ceea ce privește concentrația sanguină a calciului)
262
88. Despre calcitonină se poate afirma că:
A. Este secretată de glanda tiroidă, fiind al treilea hormon principal al acesteia, după
tiroxină și triiodotironină
B. Este secretată de pancreas, ca și insulina
C. Este un hormon non-steroidian, de natură proteică
D. Reglează activitatea osteoclastelor, stimulând resorbția osoasă
E. Stimulează creșterea osoasă (crescând rapid depunerea de calciu în oase)
89. Selectați afirmațiile false referitoare la calcitonină:

A. Intervine împreună cu parathormonul în controlul nivelului sanguin al calciului
B. Scade rapid depunerea de calciu în oase
C. Stimulează activitatea osteoclastelor, producând resorbție osoasă
D. Este un hormon cu acțiune antagonică parathormonului în ce privește calcemia
E. Stimulează resorbția calciului din oase, la fel ca parathormonul

A. Creșterea concentrației sanguine a calciului – calcitonină – acțiune identică cu
parathormonul
B. Scăderea concentrației sanguine a calciului – calcitonină – acțiune antagonică cu
parathormonul
C. Maturarea sistemului nervos la tineri – tiroxină, triiodotironină – hormoni care conțin
iod
D. Creșterea resorbției calciului din oase – creșterea nivelului de calciu din sânge –
parathormon
E. Stimularea activității osteoclastelor – T3, T4 – reglare prin TSH

A. Vârful lobului tiroidian – situat lateral de treimea inferioară a cartilajului tiroidian al
laringelui
B. Baza lobului tiroidian – situată medial de trahee
C. Doi lobi laterali și un istm – componente ale glandei paratiroide
D. Unitate funcțională a glandei tiroide – lobulul tiroidian
E. TSH adenohipofizar – glicoproteină
92. Despre modificările secreției hormonilor tiroidieni se poate afirma că:

A. Hipersecreția de triiodotironină la adult determină mixedem
B. Hiposecreția de tiroxină la adult duce la mixedem
C. Hiposecreția de tiroxină la copii are ca rezultat cretinismul
D. Hipersecreția de tiroxină la copii provoacă cretinism
E. Excesul de T3 și tiroxină la adult determină gușa exoftalmică
93. Față de ce structură anatomică se situează lateral vârfurile lobilor tiroidieni?

A. Porțiunea inferioară a traheii
B. Porțiunea superioară a traheii
C. Arterele carotide comune
D. Cartilajul tiroidian al laringelui (treimea lui inferioară)
E. Crosa aortică
263
94. Selectați informațiile corecte despre elementele de vecinătate ale glandei tiroide:
A. Superior și medial de vârful lobului tiroidian se află cartilajul cricoid asemănător unui
inel cu pecete
B. Superior și medial de vârful lobului tiroidian se află treimea inferioară a cartilajului
tiroid (tiroidian) cunoscut și sub numele de „mărul lui Adam”
C. Porțiunea superioară a traheii este flancată lateral de vârfurile lobilor glandei tiroide
D. Porțiunea superioară a traheii este flancată lateral de bazele lobilor glandei tiroide
E. Cranial în raport cu tiroida și cu cartilajul tiroid (tiroidian) al laringelui se situează osul
hioid
95. Ce se întâmplă în situația lipsei iodului alimentar?

A. Tiroida se atrofiază (scade în dimensiuni)
B. Apare gușa (creștere în dimensiuni a tiroidei)
C. Tiroida nu poate produce T3 și T4
D. Nu se întâmplă nimic, organismul sintetizând iodul din precursori
E. Apare boala Graves (gușa exoftalmică)
96. Referitor la glandele paratiroide, este adevărat că:

A. Sunt patru mici mase de țesut glandular localizate pe fața anterioară a glandei tiroide
B. Sunt glande exocrine care își varsă produșii de secreție în cavitatea bucală
C. Sunt patru mici mase de țesut glandular situate pe fața posterioară a glandei tiroide
D. Fiecare dintre ele are aproximativ mărimea unui bob de mazăre
E. Sunt două glande mici, situate pe fața posterioară a glandei tiroide
97. Paratiroidele:
A. Sunt în număr de patru, două drepte și două stângi
B. Sunt situate pe fața posterioară a tiroidei
C. Sunt situate pe fața posterioară a lobulilor timici
D. Secretă parathormonul (PTH, hormonul paratiroidian)
E. Secretă tiroxina și triiodotironina
98. Selectați afirmațiile false referitoare la glandele paratiroide:

A. Sunt două formațiuni mici, situate pe fața posterioară a tiroidei
B. Sunt în număr de patru, situate pe fața posterioară a laringelui și traheii
C. Secretă un hormon care intervine în menținerea concentrației calciului în sânge
D. Au dimensiunea aproximativă dublă față de cea a unui bob de mazăre
E. Secretă parathormonul (PTH)
99. Alegeți asocierile corecte referitoare la acțiunile unor hormoni:

A. Parathormon – acțiune asupra osului – activarea osteoclastelor
B. Parathormon – acțiune asupra osului – activarea osteoblastelor
C. Calcitonină – creșterea concentrației sanguine a calciului – depunere rapidă de calciu în os
D. Calcitonină – scăderea concentrației sanguine a calciului – depunere rapidă de calciu în os
E. Parathormon – acțiune asupra rinichiului – activarea renală a vitaminei D
100. Care dintre efectele de mai jos nu aparțin parathormonului:

A. Creșterea concentrației calciului în sânge
B. Inhibarea activității osteoclastelor
C. Stimularea activității osteoclastelor
D. Reabsorbția calciului la nivelul mucoasei intestinale
E. Activarea vitaminei D la nivelul suprarenalei
264
101. Care dintre următoarele afirmații despre parathormon (PTH) sunt adevărate?
A. Este secretat de către patru mase mici de țesut glandular (glandele paratiroide)
B. Controlează nivelul sanguin al calciului, fiind antagonistul calcitoninei
C. Acționează asupra osului și rinichiului, dar nu acționează asupra mucoasei intestinale
D. La nivelul tubilor renali influențează reabsorbția calciului
E. Este un hormon cu structură lipidică, aparținând hormonilor steroizi
102. Parathormonul:
A. Acționează asupra osului, rinichiului și mucoasei intestinale
B. Denumit și hormon paratiroidian, influențează reabsorbția calciului în tubii renali
C. Este secretat de glanda tiroidă împreună cu calcitonina
D. Crește nivelul sanguin al calciului
E. Activează vitamina D la nivel renal
103. Selectați efectele parathormonului (PTH) asupra osului:

A. Inhibarea activității osteoclastelor
B. Stimularea activității osteoclastelor
C. Crește resorbția calciului din oase
D. Scade reabsorbția calciului în tubii renali
E. Scade reabsorbția calciului la nivelul mucoasei intestinale
104. Care dintre următoarele afirmații despre parathormon (PTH) și calcitonină sunt
adevărate?
A. Parathormonul (PTH) este secretat și eliberat de glandele parotide
B. Parathormonul (PTH) este secretat și eliberat de glandele paratiroide
C. Calcitonina este secretată de glanda tiroidă
D. Acționează sinergic în privința concentrației sanguine a calciului (ambii hormoni o cresc)
E. Parathormonul este antagonistul calcitoninei (el crește nivelul sanguin al calciului, în
timp ce calcitonina îl scade)
105. Selectați afirmațiile false referitoare la acțiunea parathormonului:

A. Acționează asupra osului, rinichiului și intestinului
B. Prin acțiunile sale duce la creșterea concentrației sanguine a calciului
C. Acțiunile sale sunt antagonice față de cele ale calcitoninei (privind nivelul sanguin al
calciului)
D. Crește rapid depunerea de calciu în oase
E. Inhibă activarea renală a vitaminei D
106. Care dintre următoarele afirmații despre parathormon (PTH) și calcitonină sunt
false?
A. Ambii hormoni produc creșterea nivelului sanguin al calciului
B. Ambii hormoni produc scăderea nivelului sanguin al calciului
C. Ambii hormoni sunt secretați de glanda tiroidă
D. Calcitonina crește nivelul sanguin al calciului iar parathormonul îl scade
E. Parathormonul crește nivelul sanguin al calciului, iar calcitonina îl scade
107. Referitor la bolile datorate hipersecreției de parathormon (PTH), este adevărat că:
A. Determină scăderea concentrației calciului plasmatic
B. Pot avea ca și cauză o tumoră paratiroidiană
C. Nu au niciodată drept cauză existența unei tumori paratiroidiene
D. Au ca semne caracteristice deformările osoase
E. Au ca semne caracteristice scăderea densității osoase
265
108. Referitor la parathormon (PTH), este adevărat că:
A. Inhibă reabsorbția calciului în tubii renali și la nivelul mucoasei intestinale
B. Stimulează activarea intestinală a vitaminei D
C. Bolile datorate hiposecreției de parathormon au în general drept cauză o tumoră parotidiană
D. Bolile datorate hipersecreției de parathormon au în general ca și cauză o tumoră
paratiroidiană
E. Prin activarea osteocitelor, crește depunerea calciului în oase

A. Glande paratiroide – hormon paratiroidian – creșterea nivelului sanguin al calciului
B. Glanda parotidă – hormon stimulator paratiroidian – deformări osoase
C. Glanda tiroidă – calcitonină – hormon non-steroidian
D. Glanda parotidă – glandă exocrină – secreție de salivă
E. Neurohipofiză – TSH – sinteză de T3, T4
110. Despre pancreas, se poate afirma că:

A. Este cea mai mare glandă endocrină, divizată în doi lobi de mărime egală
B. Este un organ glandular, de dimensiuni mari, având forma aplatizată
C. Este localizat în cavitatea abdominală, posterior de stomac și peritoneu
D. Este localizat în cavitatea abdominală, anterior de peritoneu și de stomac
E. Este un organ cu funcție dublă, digestivă și endocrină
111. Alegeți afirmațiile adevărate despre pancreas și secrețiile lui:

A. Este un organ glandular, cu o formă aplatizată, situat în cavitatea abdominală
B. Secrețiile lui endocrine sunt reprezentate de doi hormoni, insulina și glucagonul
C. Conține mai multe celule care produc hormoni decât celule care produc enzime digestive
D. Hormonii lui sunt produși de celule situate în exteriorul insulelor pancreatice
E. Insulina este eliberată postprandial, iar glucagonul în condiții de înfometare
112. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la pancreas, sunt adevărate?

A. Este un organ cavitar
B. Este un organ glandular de dimensiuni mari
C. Este localizat în regiunea pelvină (pelviană) posterior de peritoneu
D. Prezintă un cap în raport cu duodenul, un corp și o coadă orientată spre splină
E. Este situat posterior de stomac și vascularizat de ramuri arteriale din trunchiul celiac
113. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la celulele pancreatice, sunt false?
A. Cele care produc hormonii sunt mai numeroase decât cele care sintetizează enzimele
digestive
B. Cele care produc hormonii sunt mai puțin numeroase decât cele care sintetizează
enzimele digestive
C. Cele care produc hormonii sunt situate în interiorul unor „insule” de țesut endocrin
aflate într-o „mare” de țesut ce produce enzime digestive
D. Cele care produc enzime digestive se găsesc în interiorul insulelor Langerhans
E. Cele cu rol în digestie se organizează sub formă de acini
114. La vascularizația pancreasului participă:

A. Artera gastroduodenală, artera splenică
B. Artera și vena splenică
C. Vena cavă inferioară
D. Artera și vena renală stângă
E. Ramuri din artera mezenterică superioară
266
A. Pancreas endocrin – celulele alfa din insulele Langerhans – glucagon
B. Pancreas endocrin – celulele beta din insulele Langerhans – glucagon
C. Pancreas endocrin – celulele beta din insulele Langerhans – insulina
D. Pancreas endocrin – acini pancreatici – insulină
E. Pancreas exocrin – acini pancreatici – amilaza pancreatică

A. Pancreas endocrin – insulele pancreatice – insulină și glucagon
B. Pancreas endocrin – acinii pancreatici – rol digestiv
C. Pancreas exocrin – acinii pancreatici – suc pancreatic
D. Pancreas exocrin – celulele alfa din insulele Langerhans – insulina
E. Pancreas endocrin – acini pancreatici – tripsină și chemotripsină
117. Prin hormonii secretați, pancreasul endocrin este implicat în transformări

biochimice ale:
A. Glucidelor (glicogenoliză la nivelul ficatului)
B. Glucidelor (scăderea nivelului sanguin al glucozei de către glucagon)
C. Aminoacizilor și glucidelor (gluconeogeneză din aminoacizi)
D. Aminoacizilor (asigurând îndepărtarea acestora din sânge)
E. Calciului și fosfaților (asigurând depunerea lor în os)

A. Pancreasul endocrin este reprezentat de insule de hepatocite situate printre acinii
pancreatici
B. Pancreasul endocrin secretă un hormon cu structură proteică, format din 51 de
aminoacizi
C. Pancreasul endocrin este implicat în metabolismul glucidelor
D. Hormonii secretați de pancreasul endocrin sunt insulina și glucocorticoizii
E. Insulele Langerhans conțin celule secretorii de tip alfa (α) și beta (β)
119. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la insulele pancreatice:

A. Denumite și insule Langerhans, secretă sucul pancreatic
B. Sunt constituite, din punct de vedere structural, de „mase” de substanță cenușie aflate
într-o „mare” de țesut care produce enzime digestive
C. Sunt constituite din celule care produc hormoni
D. Sunt constituite din celule α (alfa) care secretă insulină și celule β (beta) care secretă
glucagon
E. Prezintăcelulele alfa (α) care secretă glucagon și celulele beta (β) care secretă insulină
120. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la insulele Langerhans:

A. Hormonii secretați sunt insulina (după ingestia de alimente) și glucagonul (în lipsa
aportului alimentar)
B. Nu secretă tiroxină și melatonină
C. Conțin două tipuri de celule secretoare de hormoni (celulele α, alfa) și de enzime
digestive (celulele ß, beta)
D. Conțin două tipuri de celule secretoare, α (alfa) și ß (beta)
E. Sunt „insule” de țesut care produce enzime digestive într-o „mare” de țesut endocrin
267
121. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la insulele Langerhans:
A. Sunt formate din celule care secretă insulina și glucagonul
B. Prezintă în interior o cavitate compusă din acinii pancreatici
C. Secretă doi hormoni principali, insulină și glucagon, cu acțiune antagonică în privința
glicogenului
D. Secretă insulină la nivelul acinilor pancreatici
E. Secretă glucagonul, care crește nivelul sanguin al glucozei
122. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la insulină:

A. Este secretată de celulele β (beta) ale insulelor Langerhans
B. Este secretată după ingestia de alimente
C. Este secretată în lipsa aportului alimentar
D. Este un hormon proteic cu molecula formată din 51 de aminoacizi asamblați în două
lanțuri
E. Este secretată când nivelul sanguin al glucozei este scăzut
123. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la efectele insulinei:

A. Stimulează trecerea moleculelor de glucoză din celule în sânge, când nivelul intracelular
al glucozei este ridicat
B. Stimulează intrarea moleculelor de glucoză din sânge în celule, când nivelul sanguin al
glucozei este ridicat
C. Activează degradarea glicogenului (glicogenoliza)
D. Stimulează formarea glicogenului la nivelul ficatului
E. Crește nivelul sanguin al glucozei
124. Despre secreția și efectele insulinei, nu este adevărat că:

A. Stimulează formarea glicogenului în ficat
B. Produce gluconeogeneză din aminoacizi
C. Este secretată când nivelul de glucoză din sânge este crescut
D. Acționează la nivelul întregului organism, stimulând intrarea moleculelor de glucoză în
celule
E. Stimulează gluconeogeneza din molecule lipidice acide (acizi grași)
125. Care dintre următoarele afirmații referitoare la efectele metabolice ale insulinei
sunt false?
A. Este un hormon cu structură proteică și care acționează în întregul organism
B. Este un hormon compus din 51 de aminoacizi, asamblați în două lanțuri proteice
C. Este un hormon cu structură steroidiană și cu efecte asupra metabolismului mineral
D. Stimulează glicogenogeneza la nivelul ficatului
E. Stimulează gluconeogeneza la nivelul ficatului și rinichiului
126. Care dintre următoarele afirmații referitoare la hormonii produși de pancreasul

endocrin sunt adevărate?
A. Nivelul crescut de glucoză din sânge stimulează secreția de insulină
B. Insulina stimulează descompunerea glicogenului
C. Nivelul scăzut de glucoză din sânge stimulează secreția de glucagon
D. Glucagonul stimulează descompunerea glicogenului
E. Glucagonul stimulează pătrunderea glucozei din sânge în celule
268
127. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la glucagon:
A. Este secretat în lipsa aportului alimentar
B. Este secretat când nivelul glucozei în sânge este crescut
C. Este secretat de celulele α (alfa) ale insulelor Langerhans
D. Facilitează glicogenoliza la nivelul ficatului
E. Rezultatul acțiunii sale asupra ficatului este eliberarea în sânge a moleculelor de glicogen
128. Următoarele afirmații referitoare la glucagon sunt adevărate:

A. Este un hormon pancreatic care prin stimularea glicogenolizei determină eliberarea în
sânge a moleculelor de glucoză
B. Are acțiune antagonică insulinei în ceea ce privește nivelul sanguin al glucozei
C. Când organismul este lipsit de glucagon, se dezvoltă o afecțiune denumită diabet zaharat
D. Glucagonul inhibă gluconeogeneza, îndepărtând astfel aminoacizii din sânge
E. Glucagonul stimulează gluconeogeneza, având ca efect îndepărtarea aminoacizilor din
sânge
129. Selectați afirmațiile false referitoare la efectele glucagonului:

A. Prin degradarea glicogenului la nivelul ficatului, rezultă molecule de glucoză care sunt
eliberate în sânge
B. Stimulează gluconeogeneza (formarea glucozei din aminoacizi și molecule lipidice
acide – acizi grași)
C. Inhibă gluconeogeneza (formarea glucozei din compuși neglucidici – aminoacizi)
D. Stimulează pătrunderea glucozei din sânge în celule
E. Facilitează glicogenoliza în toate organele exceptând ficatul
130. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la efectele antagoniste ale insulinei și

glucagonului:
A. Glucagonul are acțiune antagonistă insulinei în ceea ce privește nivelul sanguin al glucozei
B. Când nivelul sanguin al glucozei este ridicat, glucagonul stimulează celulele
organismului și ficatul să îndepărteze glucoza din sânge
C. Când nivelul sanguin al glucozei este ridicat, insulina stimulează celulele organismului
și ficatul să îndepărteze glucoza din sânge
D. Insulina stimulează ficatul să sintetizeze glucoză
E. Glucagonul stimulează ficatul să crească nivelul glucozei din sânge
131. Scăderea nivelului de glucoză din sânge:

A. Stimulează secreția de insulină
B. Stimulează secreția de glucagon
C. Stimulează atât secreția de insulină, cât și pe cea de glucagon
D. Nu stimulează nici secreția de insulină, nici pe cea de glucagon
E. Este consecința pătrunderii glucozei sanguine în celule și a transformării glucozei în
glicogen la nivel hepatic
132. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la glandele suprarenale:

A. Sunt glande pereche, localizate la polul inferior al rinichilor
B. Sunt în număr de două, localizate la polul superior al rinichilor
C. Sunt alcătuite dintr-o porțiune corticală (în centru) și una medulară (la periferie)
D. Sunt alcătuite dintr-o porțiune corticală (la periferie) și una medulară (în centru)
E. Sunt alcătuite dintr-o porțiune corticală, cu funcție endocrină, și una medulară, cu
funcție exocrină
269
133. Alegeți afirmațiile adevărate despre hormonii glandei suprarenale:
A. Porțiunea centrală reprezentată de medulara glandei secretă hormoni cu structură proteică
B. Corticala glandei secretă hormoni glucocorticoizi și mineralocorticoizi
C. Porțiunea de la periferia glandei secretă cortizol și aldosteron
D. Hormonii secretați de medulara glandei sunt de natură lipidică
E. Hormonii zonei corticale contribuie la reglarea echilibrului mineral și energetic
134. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la corticala glandei suprarenale:

A. Secretă atât hormoni mineralocorticoizi, cât și glucocorticoizi
B. Hormonii secretați sunt de natură lipidică
C. Hormonii secretați sunt de natură proteică
D. Cortizolul nu face parte dintre hormonii steroizi (steroidieni)
E. Cortizolul nu face parte din clasa mineralocorticoizilor
135. Hormonii glucocorticoizi:

A. Sunt reprezentați în special de cortizol
B. Au efecte asupra metabolismului mineral și energetic
C. Au efecte asupra metabolismului carbohidraților, lipidelor și proteinelor
D. Stimulează vasodilatația
E. Au rol antiinflamator
136. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la hormonii glucocorticoizi:

A. Sunt reprezentați în special de cortizol și de hormonul adrenocorticotrop
B. Secreția lor este reglată de către ACTH (adrenocorticotrop) din adenohipofiză
C. Sunt reprezentați de aldosteron, adrenalină și estrogeni
D. Secreția lor este reglată prin mecanism de feedback negativ
E. Secreția lor este reglată prin mecanism de feedback pozitiv
137. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la efectele și reglarea secreției

hormonilor glucocorticoizi:
A. Stimulează vasoconstricția și au rol inflamator
B. Au efecte antiinflamatorii și metabolice
C. Secreția lor este stimulată de hormonul adrenocorticotrop (ACTH), prin feedback negativ
D. Stimulează vasodilatația și intervin în metabolismul proteinelor
E. Stimulează vasoconstricția și intervin în metabolismul glucidelor și lipidelor
138. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la hormonii mineralocorticoizi:

A. Sunt reprezentați de corticosteron, care reglează concentrația unor electroliți din fluidele
corporale
B. Sunt reprezentați de aldosteron, care reglează concentrația unor electroliți (în special
sodiu și potasiu) din sânge
C. Reglează concentrația de sodiu și potasiu din sânge și fluidele corporale
D. Reglarea secreției lor se face de către concentrația sanguină a electroliților
E. Reglarea secreției lor se face de către TSH prin feedback negativ
139. Selectați afirmațiile false referitoare la aldosteron:

A. Este reprezentantul principal al hormonilor mineralocorticoizi
B. Aparține hormonilor steroizi (steroidieni), împreună cu cortizolul și FSH-ul
C. Reglează concentrația electroliților, ȋn special Na+ și K+ în diferite fluide ale corpului
D. Stimulează eliberarea glucozei din ficat
E. Este secretat de zona periferică a glandei suprarenale
270
140. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la hormonii steroizi secretați de
corticala glandei suprarenale:
A. Unii dintre ei intervin în metabolismul carbohidraților (cortizolul)
B. Mineralocorticoizii reglează echilibrul sodiului în organism
C. Hormonii sexuali suplimentează cantitatea celor produși de către gonade
D. Au o structură tipică derivată din nucleotide
E. Au ca punct de plecare pentru sinteza lor o structură inelară complexă care conține
atomi de azot și hidrogen
141. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la medulara glandelor suprarenale:

A. Reprezintă porțiunea din centrul glandei suprarenale
B. Secretă hormoni cu acțiune complementară cu cea a sistemului nervos simpatic
C. Hormonii ei sunt derivați din colesterol
D. Hormonii ei sunt adrenalina (epinefrina) și noradrenalina (norepinefrina)
E. Secretă trei tipuri de hormoni: mineralocorticoizi, glucocorticoizi și aminici
142. Zona medulară a glandei suprarenale secretă:

A. Cortizon și cortizol – derivați din colesterol
B. Catecolamine – hormoni aminici
C. Epinefrină – hormon peptidic
D. Noradrenalină (norepinefrină) – hormon non-steroidian
E. Hormon adrenocorticotrop – glicoproteină
143. Zona medulară a glandei suprarenale secretă:

A. Hormoni aminici, cu acțiune complementară cu cea a sistemului nervos simpatic
B. Hormoni steroizi, care influențează caracterele sexuale
C. Glucocorticoizi (cortizolul) și mineralocorticoizi (aldosteronul)
D. Catecolamine, care acționează ȋmpreună cu sistemul nervos simpatic
E. Catecolamine: adrenalină (epinefrină) și noradrenalină (norepinefrină)
144. Principalele acțiuni ale catecolaminelor sunt:

A. Pregătirea organismului pentru efort fizic intens
B. Intervenția ȋn reacțiile de urgență
C. Scăderea nivelului sanguin al glucozei prin glicogenoliză
D. Creșterea nivelului sanguin al glucozei prin glicoliză
E. Pregătirea organismului pentru reacția „fight or flight”
145. Adrenalina și noradrenalina au următoarele efecte:

A. Acționează asupra altor glande endocrine fiind denumiți hormoni tropi
B. Acționează împreună cu sistemul nervos simpatic
C. Adrenalina intervine în special în situațiile de urgență (reacția „luptă sau fugi”)
D. Noradrenalina reglează activitatea viscerelor și unele funcții cerebrale
E. Reglează aportul de apă din organism
146. Următoarele afirmații referitoare la glandele suprarenale sunt adevărate:

A. Sunt în număr de două, fiecare dintre ele fiind alcătuită din două porțiuni diferite,
centrală și periferică
B. Sunt situate la polul inferior al rinichilor
C. Una dintre acțiunile epinefrinei, secretată de zona medulară a glandei, este pregătirea
organismului pentru situațiile de urgență
D. Hormonii sexuali, secretați de zona corticală a glandei, au structură lipidică
E. Hormonii sexuali, secretați de zona medulară a glandei, au structură aminică
271
147. Despre timus, este adevărat că:
A. Este localizat în mediastinul inferior
B. Este situat în spatele sternului
C. Secretă timozine
D. Se dezvoltă odată cu înaintarea în vârstă
E. Contribuie la maturarea limfocitelor B
148. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la timus:

A. Este un organ localizat ȋn mediastinul superior, ȋnapoia sternului
B. Este un organ localizat ȋn mediastinul inferior, anterior sternului
C. Secretă timozine, cu efecte asupra sistemului imunitar al organismului
D. Secretă hormoni implicați ȋn maturarea și dezvoltarea limfocitelor T
E. Secretă hormoni implicați ȋn dezvoltarea caracterelor sexuale
149. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la timus:

A. Este un organ pereche, situat retrosternal în mediastin
B. Are și rol de glandă endocrină prin producția de timozine
C. Nu este funcțional la copil, ci doar la adult
D. Este bine dezvoltat la făt
E. Este un organ limfoid, în care se maturează limfocitele T
150. Selectați afirmațiile false referitoare la timus:

A. Este un organ situat în torace, în cavitatea pericardică
B. Glanda scade în dimensiuni cu vârsta
C. Are rol de glandă exocrină, secretând timozine
D. Secretă hormoni care contribuie la maturarea limfocitelor T
E. Este un organ slab dezvoltat la făt și nou-născut
151. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la epifiză:

A. Este o glandă mică, situată ȋn mezencefal
B. Este situată la nivelul metatalamusului
C. Secretă un hormon, melanina, cu rol în ritmul nictemeral
D. Este o glandă endocrină, denumită și glanda pineală
E. Secretă un hormon, melatonina, cu rol în ciclul zi-noapte
152. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la epifiză:

A. Se mai numește glandă pineală
B. Se mai numește glandă pituitară
C. Este situată ȋn mezencefal, pe peretele superior al ventriculului III
D. Este legată de talamus
E. Atinge dezvoltarea maximă după pubertate
153. Selectați afirmațiile false referitoare la epifiză:

A. Este denumită și glandă pineală
B. Este denumită și glandă pituitară
C. Este situată ȋn cerebel
D. Este legată de hipotalamus
E. Este situată ȋn mezencefal
272
A. Epifiză – glandă pineală – melatonină
B. Epifiză – glandă pituitară – melanină
C. Neurohipofiza – glandă pineală – calcitonină
D. Hipofiză – glandă pineală – parathormon
E. Hipofiză – glandă pituitară – hormoni tropi
155. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la melatonină:

A. Este un hormon steroidian (steroid)
B. Este secretată de glanda pineală
C. Se crede că reglează secreția altor hormoni
D. Formează împreună cu melanina un sistem enzimatic
E. Influențează ritmul nictemeral (ciclul zi – noapte)
156. Care dintre asocierile de mai jos între glandele endocrine și disfuncțiile
endocrine sunt corecte:
A. Neurohipofiză – gigantism hipofizar
B. Adenohipofiză – nanism hipofizar
C. Tiroidă – gușă exoftalmică
D. Sindromul Cushing – medulara glandei suprarenale
E. Boala Addison – corticala glandei suprarenale
157. Alegeți asocierile greșite dintre hormon și efectul său asupra metabolismului
carbohidraților:
A. Glucagon – creșterea nivelului sanguin al glucozei
B. Glucagon – scăderea nivelului sanguin al glucozei
C. Glucagon – glicogenoliză
D. Insulina – gluconeogeneză
E. Insulina – scăderea nivelului sanguin al glucozei

A. Creșterea nivelului sanguin al glucozei – TSH – insulină
B. Gluconeogeneză – glucagon – creșterea nivelului sanguin al glucozei
C. Creșterea nivelului sanguin al calciului – parathormon – calcitonină
D. Glicogenoliză – glucagon – creșterea nivelului sanguin al glucozei
E. Creșterea nivelului sanguin al calciului – resorbție osoasă – parathormon
159. Alegeți afirmațiile adevărate despre hormoni:

A. Hormonul somatotrop (STH) stimulează creșterea organismului
B. Hormonii tiroidieni, hormoni aminici se pot sintetiza doar în condițiile unui aport
alimentar corespunzător de iod
C. Prolactina și STH-ul sunt hormoni neurohipofizari
D. Hormonul luteinizant (LH) este un hormon trop și stimulează maturarea celulelor
interstițiale testiculare
E. Glucocorticoizii sunt reprezentați în special de către cortizol

A. Vasopresina – vasoconstricție – creșterea presiunii sanguine
B. Somatotrop – hormon de creștere – mixedem
C. T3– tiroxină – scăderea ratei metabolismului bazal
D. Calcitonină – creșterea nivelului sanguin de calciu – depunerea calciului în oase
E. Timus – glandă endocrin ă– timozine
273
161. Care dintre asocierile de mai jos sunt corecte:
A. Hormoni epifizari – STH, ACTH
B. Hormoni tropi – LH, ACTH, TSH, FSH
C. Hormoni aminici – noradrenalină, adrenalină
D. Hormoni steroizi (steroidieni) – serotonină, histamină, tripsină
E. Hormoni steroizi (steroidieni) – aldosteron, cortizol, progesteron
162. Despre localizarea glandelor endocrine se pot afirma următoarele:

A. Tiroida este poziționată anterior și superior față de faringe
B. Epifiza este situată în mezencefal, pe peretele superior al ventriculului III
C. Paratiroida este localizată pe suprafața anterioară a glandei tiroide
D. Hipofiza este localizată în partea inferioară a encefalului
E. Pancreasul este localizat în cavitatea abdominală, posterior de stomac
163. Alegeți afirmațiile false referitoare la localizarea glandelor endocrine:

A. Suprarenala este localizată la polul superior al rinichiului
B. Suprarenala este localizată la polul inferior al rinichiului
C. Paratiroida este localizată pe suprafața anterioară a glandei tiroide
D. Paratiroida este localizată pe suprafața posterioară a glandei tiroide
E. Hipofiza este localizată în partea superioară a encefalului

A. Calcitonina scade concentrația sanguină a calciului și crește rapid depunerea de calciu în
oase
B. Parathormonul reglează activitatea osteoclastelor și crește concentrația sanguină a
calciului
C. Glucagonul facilitează sinteza glicogenului în ficat și eliberarea glucozei în sânge
D. Insulina facilitează pătrunderea glucozei în celule, în special la nivel hepatic
E. Melatonina facilitează pătrunderea glucozei în celule și crește concentrația sanguină a
calciului

A. Adrenalina și noradrenalina acționează în reacțiile de urgență („fight or flight”)
B. Calcitonina reglează activitatea osteoclastelor și crește concentrația sanguină a calciului
C. Mineralocorticoizii reglează metabolismul lipidelor și glucidelor (carbohidrați)
D. Glucocorticoizii reglează metabolismul proteinelor și glucidelor (carbohidrați)
E. Melatonina poate acționa asupra organelor reproducătoare, în special asupra ovarelor

A. Pancreas – glucagon – degradarea glicogenului în ficat
B. Pancreas – insulină – degradarea glicogenului în mușchi
C. Corticala suprarenalei – mineralocorticoizi – reglarea echilibrului sodiului
D. Medulara suprarenalei – glucocorticoizi – depunerea calciului în oase
E. Epifiza – melatonină – influențarea ciclului zi-noapte

A. Pancreas – insulină – gluconeogeneză hepatică
B. Tiroidă – triiodotironină – accelerarea metabolismului celular
C. Adenohipofiză – prolactină – stimularea producerii laptelui după naștere
D. Hipotalamus – oxitocină – stimularea ejecției laptelui de către glanda mamară
E. Hipofiza – melatonină – controlul pigmentării pielii
274
A. Hipofiză – vasopresină – scăderea presiunii sângelui
B. Hipotalamus – vasopresină – vasoconstricție
C. Adenohipofiză – hormon luteinizant (LH) – maturarea foliculilor ovarieni
D. Adenohipofiză – hormon luteinizant (LH) – producerea testosteronului la nivel
testicular
E. Insulele Langerhans – cortizol – glicoliză anaerobă

A. Celulele endocrine digestive pot fi localizate în epiteliul care tapetează stomacul sau
intestinul subțire
B. Ficatul, plămânii și rinichii pot secreta cantități extrem de mici de hormoni cu structură
steroidiană (steroidă)
C. Celulele pancreasului produc un hormon numit eritropoietină, cu rol digestiv
D. Celulele rinichiului produc un hormon numit eritropoietină, care stimulează
hematopoieza
E. Ficatul, plămânii și rinichii pot secreta cantități mici de prostaglandine

A. Celulele endocrine aflate în epiteliul care tapetează stomacul și intestinul subțire secretă
gastrină și secretină
B. Celulele endocrine aflate în epiteliul care tapetează stomacul și intestinul subțire secretă
progesteron
C. Celulele endocrine din ficat secretă hormoni non-steroizi, denumiți prostaglandine
D. Gastrina și secretina sunt eliberate de către celulele endocrine ale pancreasului
E. Prostaglandinele pot fi secretate de către celulele endocrine ale ficatului

A. Eritropoietina este secretată de epiteliul care tapetează stomacul și intestinul subțire
B. Eritropoietina este un hormon secretat de celulele rinichiului
C. Eritropoietina este un hormon care stimulează sinteza hematiilor în măduva osoasă roșie
D. Gastrina și secretina sunt secretate de celulele endocrine ale plămânilor
E. Gastrina și secretina sunt implicate, alături de alți hormoni, în procesele digestive

A. În inimă și plămâni există celule endocrine care secretă prostaglandine
B. În stomac și intestin există celule endocrine care secretă enzime digestive
C. Prostaglandinele au rol în contracția țesutului muscular neted
D. Prostaglandinele sunt implicate, alături de vasopresină, în procesele digestive
E. Prostaglandinele sunt hormoni non-steroizi care au diverse efecte asupra țesuturilor

A. Rinichi – eritropoietina – hematopoieză
B. Plămân – eritropoietină – contracție musculară
C. Ficat – prostaglandine – contracție țesut muscular neted
D. Inimă – secretină – hematopoieză
E. Stomac – gastrină – procese digestive
275
CAPITOLUL 11  Sistemul reproducător
1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la sistemul reproducător sunt adevărate:

A. Ovarul este situat în cavitatea pelviană și reprezintă gonada feminină
B. Hormonii gonadotropi controlează funcția gonadelor, atât la femeie, cât și la bărbat
C. Gonada masculină, testiculul, este situat în scrot, o structură în formă de sac
D. Testiculul este organul masculin de reproducere, îndeplinind doar o funcție exocrină
(eliminarea spermei)
E. Testosteronul este produs de celulele interstițiale ale testiculului
2. Selectați caracteristicile comune ale sistemelor reproducătoare masculin și feminin:
A. Produc celule reproducătoare numite gameți
B. Conțin ducte care primesc și transportă gameții
C. Conțin glande și organe anexe care secretă lichide (transportate apoi prin ducte)
D. La adult, gonadele ambelor sexe sunt localizate retroperitoneal
E. Includ organe genitale externe (cum sunt vulva la femeie sau penisul la bărbat)
3. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sistemul reproducător masculin:
A. Este responsabil pentru producerea, stocarea, nutriția și transportul celulelor
reproducătoare masculine (spermatozoizi)
B. Este responsabil pentru producerea, stocarea, nutriția și transportul gameților masculini
C. Nu include celule producătoare de hormoni androgeni (secretaţi doar de glanda suprarenală)
D. Prezintă numeroase structuri similare cu sistemul reproducător feminin: gonade, ducte,
glande și organe asociate procesului de reproducere
E. Organele genitale externe se numesc gonade la bărbat şi vulvă la femeie
A. Celulele reproducătoare se numesc gameți
B. Testiculele sunt organe pereche, care secretă estrogeni și progesteron, dar nu secretă testosteron
C. Este responsabil de producerea, stocarea, nutriția și transportul gameților
D. Testiculele se mai numesc gameți masculini sau gonade
E. În alcătuirea lui intră și glande și organe anexe (prostata, veziculele seminale)
A. Cuprinde gonade, ducte, glande și organe anexe
B. Cuprinde ducte, organe genitale externe, organe şi glande auxiliare asociate procesului
de reproducere
C. Testiculele nu sunt considerate organe de reproducere, ci doar glande endocrine
D. Testiculele, denumite și gonade masculine, produc gameți și hormoni
E. Organele genitale externe sunt considerate auxiliare, nefiind asociate procesului de
reproducere
6. Care dintre următoarele afirmații cu privire la sistemul reproducător masculin
sunt adevărate?
A. Celulele sale reproducătoare se numesc gameți, la fel ca în cazul sistemului
reproducător feminin
B. Este responsabil de producerea, stocarea, nutriția și transportul celulelor reproducătoare
masculine
C. Prezintă două perechi de gonade, care produc gameți și hormoni
D. Sistemul prezintă ducte care primesc și transportă celulele reproducătoare
E. Sistemul prezintă glande anexe care secretă lichide care sunt transportate prin ducte
276
7. Care dintre următoarele structuri nu aparțin sistemului reproducător masculin?
A. Testiculele, organe pereche, coborâte în scrot
B. Ureterele, care realizează legătura dintre rinichi și vezica urinară
C. Ductele canaliculare hepatice, care transportă bila
D. Organe anexe (epididimul)
E. Organele genitale externe (penisul)
8. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la testicul:
A. Se găsește în scrot, o structură sacciformă suspendată sub perineu
B. Este un organ de formă sferică, turtit supero-inferior
C. Este un organ de formă ovalară, aplatizat
D. Funcția lui constă în producerea de hormoni de natură proteică, estrogeni și testosteron
E. Funcția lui constă în producerea de hormoni sexuali (testosteron) și de celule
reproducătoare (spermatozoizi)
9. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la testicule:
A. La nivelul lor, în tubii seminiferi drepţi, are loc spermatogeneza (geneza spermatogoniilor)
B. Se dezvoltă în timpul vieții fetale în cavitatea abdominală
C. Se dezvoltă în timpul vieții fetale în apropierea rinichilor
D. Până la sfârșitul lunii a VII-a de sarcină, ele coboară în scrot
E. Coboară în scrot, traversând musculatura abdominală
A. Coboară în scrot în timpul vieții intrauterine
B. Tracționarea testiculelor în scrot este posibilă datorită acțiunii unui mușchi neted,
subțire, numit gubernaculum
C. Tracționarea testiculelor în scrot este posibilă datorită acțiunii unui mușchi striat,
subțire, numit gubernaculum
D. De coborârea lor în scrot este responsabil gubernaculum, un cordon de țesut fibros
E. Sunt alcătuite din mai mulți lobuli, separați între ei prin țesut conjunctiv
A. Testiculul este un organ de formă ovalară, aplatizat, situat în scrot – o structură cu pereți
groși, multistratificați, în formă de sac
B. Pe măsură ce testiculul traversează peretele abdominal, el este însoțit de vase de sânge,
nervi și de ductul deferent, structuri împreună cu care formează cordonul spermatic
C. Gonadele masculine se dezvoltă în timpul vieții fetale în cavitatea pelviană, lângă
vezica urinară
D. Canalul care străbate peritoneul și leagă compartimentele scrotului de cavitatea
peritoneală este numit canal inghinal
E. Canalul inghinal este un punct de rezistență crescută a peretelui abdominal, care
împiedică apariția herniilor inghinale
12. Selectați afirmațiile false referitoare la scrot:
A. Are formă de sac, cu pereții groși și unistratificați, fiind suspendat posterior de anus și
inferior de perineu
B. Prezintă, în straturile superficiale ale pielii sale, un mușchi subțire, striat, denumit
mușchiul dartos
C. Este împărțit în două compartimente, câte unul pentru fiecare testicul
D. Limita dintre cele două testicule se numește rafeu, o proeminență subțiată, localizată la
interiorul scrotului
E. Contracția mușchiului neted denumit dartos, din straturile profunde ale pielii scrotului,
determină încrețirea suprafeței acestuia
277
13. Referitor la dezvoltarea testiculelor, care dintre următoarele afirmații sunt
adevărate?
A. În timpul vieții fetale, testiculele se dezvoltă în cavitatea abdominală, lângă rinichi, apoi
coboară în scrot, până la sfârșitul lunii a 7-a de sarcină
B. Gubernaculum este un cordon de țesut muscular striat, responsabil de tracționarea
testiculelor în scrot
C. Criptorhidia este o afecțiune în care testiculele coboară în scrot până la sfârșitul lunii a
7-a de sarcină
D. Criptorhidia poate conduce la infertilitate și necesită intervenție chirurgicală
E. Temperatura din interiorul cavității abdominale, mai mare cu câteva grade decât cea din
scrot, nu permite desfășurarea normală a spermatogenezei, de aceea testiculele coboară
în scrot
14. Alegeți afirmațiile false despre dezvoltarea testiculelor:

A. Testiculele se dezvoltă în scrot în timpul vieții fetale, fiind coborâte încă din perioada
embrionară
B. Testiculele se dezvoltă în timpul vieții fetale în cavitatea abdominală, lângă rinichi
C. Până la sfârșitul lunii a 5-a de sarcină, testiculele traversează musculatura pelviană
pentru a ajunge în scrot
D. În cavitatea abdominală temperatura este cu câteva grade mai ridicată decât cea de la
nivelul scrotului, ca urmare coborârea testiculelor va fi benefică pentru producerea de
spermatozoizi
E. Infertilitatea dobândită datorită coborârii testiculelor în scrot poate duce la criptorhidie
15. Alegeți definițiile corecte dintre cele de mai jos:

A. Criptorhidie – afecțiune în care nu se produce coborârea testiculelor în scrot
B. Mușchiul dartos – mușchi subțire, neted, situat în straturile superficiale ale pielii
scrotului
C. Cordonul spermatic – structură formată din ductul deferent, vase de sânge și nervi
D. Canalul inghinal – traiect care leagă compartimentele scrotului de spațiul retroperitoneal
E. Gubernaculum – cordon de țesut fibros, responsabil pentru tracționarea testiculelor în
scrot
16. Selectați afirmațiile adevărate:

A. Cordonul spermatic este format din vase de sânge, nervi și ductul deferent
B. Cordonul spermatic este canalul ce străbate peritoneul și leagă compartimentele
scrotului de cavitatea peritoneală
C. Zona canalului inghinal reprezintă un punct de rezistență slabă în peretele abdominal și
poate fi locul de producere a herniilor inghinale
D. Zona canalului inghinal reprezintă un punct de rezistență crescută în peretele abdominal
și în peritoneu
E. Herniile sunt protruzii ale oricărei structuri abdominale prin peretele abdominal

A. Sunt situate intraperitoneal după a 7-a lună de sarcină
B. Sunt situate retroperitoneal, de unde vor coborî în perineu la naștere
C. Sunt în număr de două, au formă ovalară şi sunt aplatizate
D. Reprezintă organele masculine de reproducere și au dimensiuni de aproximativ 5 cm/
2,5 cm
E. Produc spermatozoizi și hormoni cu rol în procesul de reproducere
278
18. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la organe ale sistemului reproducător
masculine:
A. Testiculele se găsesc în scrot, deasupra perineului și anterior de anus
B. Vezicula seminală, organ pereche, secretă un lichid alcalin care conține nutrienți și
prostaglandine
C. Ductul deferent, care transportă spermatozoizii spre ductul ejaculator, intră în
componența cordonului spermatic
D. Testiculele, denumite și gonade, sunt organele de reproducere masculine
E. Penisul, organ al micțiunii și copulației, transportă urina în timpul micțiunii și sperma în
timpul actului sexual

A. Se dezvoltă în timpul vieții fetale în cavitatea toracică, lângă rinichi
B. Fiecare testicul este format din mai mulți lobuli, separați între ei prin țesut conjunctiv
C. În tubii seminiferi contorți are loc spermatogeneza
D. În tubii seminiferi contorți se sintetizează hormonii androgeni
E. Se găsesc în scrot, care este suspendat sub perineu și anterior de anus
20. Selectați afirmațiile false referitoare la scrot:

A. Este o structură cu pereți subţiri, unistratificați, ce conține testiculul – organ nepereche
B. Este împărțit în două compartimente separate, câte unul pentru fiecare testicul
C. În structura scrotului intră un mușchi striat denumit mușchiul dartos
D. Conține și protejează testiculele, organe care produc spermatozoizii
E. În mușchiul dartos al scrotului are loc sinteza hormonilor sexuali masculini
21. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la scrot:

A. Este o structură cu pereți multistratificați, care conține testiculele
B. Este împărțit în două compartimente separate printr-o proeminență îngroșată
C. Limita dintre cele două compartimente este marcată pe suprafața lui prin rafeu
D. În straturile profunde ale pielii scrotului se află rafeul, un mușchi neted, de grosime
considerabilă
E. În mușchiul dartos din straturile profunde ale scrotului are loc spermatogeneza
22. Selectați afirmațiile false referitoare la structura testiculelor:

A. Fiecare testicul este alcătuit din mai mulți lobuli, separați între ei prin țesut muscular
striat
B. Fiecare testicul este alcătuit din mai mulți lobuli, separați între ei prin țesut conjunctiv
C. Tubii seminiferi contorți sunt poziționați în exteriorul lobulilor
D. Epiteliul tubilor seminiferi contorți conține celule germinale cu rol de susținere
E. Celulele interstițiale se află în interiorul tubilor seminiferi contorți
23. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la structura și funcțiile testiculului:

A. Epiteliul tubilor seminiferi cuprinde celule germinale și celule de susținere
B. În alcătuirea testiculului intră mai mulți lobuli, constituiți la rândul lor dintr-o serie de
tubi strâns încolăciți, contorți – tubii seminiferi
C. Tubii seminiferi contorți sunt alcătuiți din mai mulți lobuli
D. Celulele interstițiale se găsesc în spațiul dintre tubii seminiferi
E. Spermatogeneza se realizează în celulele interstițiale, situate între tubii seminiferi
279
24. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la tubii seminiferi:
A. Intră în alcătuirea lobulilor testiculari și se mai numesc ducte deferente
B. Epiteliul lor este compus din celule germinale și celule interstițiale
C. Celulele germinale din tubii seminiferi produc spermatozoizii – celulele sexuale
masculine
D. Celulele de susținere din tubii seminiferi produc testosteron
E. Celulele interstițiale situate în exteriorul tubilor seminiferi secretă hormonii androgeni
(în principal, testosteron)
25. Selectați afirmațiile false cu privire la structura testiculelor:

A. Fiecare testicul este format din mai mulți lobuli, separați între ei prin țesut epitelial
B. Lobii testiculari, la rândul lor, sunt constituiți dintr-o serie de tubi contorți, numiți tubi
seminiferi
C. Între tubii seminiferi există o serie de celule interstițiale, care secretă hormonii sexuali
masculini
D. Epiteliul tubilor seminiferi este compus din două tipuri de celule, germinale sau de
susținere și sustentaculare, care produc spermatozoizii
E. Tubii seminiferi contorți se unesc, pentru a forma un plex denumit rete testis sau rețeaua
testiculară
26. Referitor la rețeaua testiculară (rete testis) se pot afirma următoarele:

A. Este un plex format prin unirea tubilor seminiferi (contorți)
B. Este drenată de o serie de canale aferente, care își au originea în porțiunea superioară a
testiculelor
C. Este drenată de canalele eferente care intră apoi în epididim
D. Este drenată de o serie de canale eferente, ce își au originea în porțiunea inferioară a
testiculelor
E. Este drenată de o serie de canale eferente, ce își au originea în porțiunea superioară a
testiculelor

A. Testicul – formă ovalară – situat în pelvis
B. Scrot – două compartimente – mușchi dartos
C. Scrot – câte un compartiment pentru fiecare testicul – rafeu
D. Canal inghinal – punct de rezistență crescută al peretelui abdominal anterior – hernie abdominală
E. Canal inghinal – punct de rezistență slabă al peretelui abdominal anterior – hernie inghinală
28. Cu privire la procesul de spermatogeneză, este adevărat că:

A. Este procesul prin care sunt formate celulele sexuale masculine, spermatozoizii
B. Începe la nivelul stratului cel mai intern al celulelor germinale din tubii seminiferi
C. Începe la nivelul stratului cel mai extern al celulelor interstițiale
D. În cadrul ei, spermatocitele primare provin din spermatogonii prin diviziune mitotică și
sunt împinse spre interiorul tubului seminifer
E. În cadrul ei, spermatidele se maturează și formează spermatozoizi, prezenți în lumenul
tubului seminifer
29. Cu privire la procesul de spermatogeneză, nu este adevărat că:

A. Este procesul prin care sunt formate spermatogoniile – celulele sexuale masculine
B. Începe la nivelul stratului cel mai intern al celulelor interstițiale din tubii seminiferi
C. Începe la nivelul stratului cel mai extern al celulelor germinale din tubii seminiferi
D. În cadrul ei, spermatozoizii se formează prin maturarea spermatidelor
E. În cadrul ei, spermatidele rezultate din meioză se transformă în spermatozoizi maturi
280
30. Care dintre următoarele asocieri, cu privire la structura spermatozoizilor, sunt
false:
A. Capul spermatozoidului – ovoid – nucleu cu 46 cromozomi
B. Capul spermatozoidului – acrozom – enzime cu rol în fertilizare
C. Capul spermatozoidului – aplatizat și condensat – nucleu cu 23 cromozomi
D. Piesa intermediară – filamente – mitocondrii în stratul intern care înconjoară
microtubulii
E. Coada spermatozoidului – filamente subțiri în înveliș fibros – constituie cilul cu rol în
mobilitate
31. Referitor la căile sistemului reproducător masculin, se consideră adevărate

A. Pentru a ajunge în mediul extern, spermatozoizii maturi traversează un sistem de ducte
unitar, fără subdiviziuni
B. Epididimul este prima subdiviziune a sistemului de ducte, în care spermatozoizii ajung
din canelele eferente
C. Prin canalele deferente care provin din rețeaua testiculară, trec spermatozoizii maturi,
mobili, pentru a ajunge în epididim
D. Epididimul se prezintă sub forma unui tub alungit, răsucit și încolăcit, în care
spermatozoizii îşi vor dobândi mobilitatea
E. Epididimul este situat de-a lungul marginii posterioare a testiculului

A. Secrețiile celulelor care căptușesc epididimul nu influențează compoziția lichidului
spermatic
B. Lichidul spermatic își ajustează compoziția datorită secrețiilor produse de celulele care
căptușesc epididimul
C. Datorită produșilor de degradare ai spermei stocate, pH-ul lichidului este bazic
D. pH-ul lichidului spermatic este acid, datorită produșilor de degradare ai spermei stocate
E. Spermatozoizii își dobândesc mobilitatea în epididim, în aproximativ două săptămâni
33. Despre epididim se poate afirma că:

A. Este un duct al sistemului reproducător masculin, în care se varsă ductul deferent
B. Aici sunt reabsorbiți atât spermatozoizii deteriorați, cât și reziduurile
C. La nivelul său, spermatozoizii devin mobili în aproximativ două luni
D. La nivelul său, spermatozoizii devin mobili în aproximativ două săptămâni
E. După ce îl părăsesc, spermatozoizii trec în ductul deferent (vas deferens)
34. Referitor la căile sistemului reproducător masculin, se consideră adevărate

A. Ductul deferent (extensie tubulară a epididimului) traversează canalul inghinal înspre
cavitatea abdominală
B. În cavitatea abdominală, ductul deferent trece medial față de vezica urinară, spre
marginea postero-superioară a glandei prostatice
C. Chiar înainte de ajunge la glanda prostatică, ductul deferent se lărgește și formează o
porțiune denumită ampulă
D. Funcția ductului deferent este de a propulsa și conduce lichidul sinovial de la epididimul
fiecărui testicul
E. Ductele ejaculatoare se formează prin unirea la nivelul ampulei a celor două ducte
deferente cu ductele care vin de la veziculele seminale
281
35. Despre căile sistemului reproducător masculin nu este adevărat că:
A. Ductul deferent traversează testiculul pentru a ajunge în cavitatea abdomino-pelviană
B. În cavitatea abdomino-pelviană, ductul deferent trece lateral față de vezica urinară, spre
marginea postero-superioară a glandei prostatice
C. Ampula este o porțiune îngustată a ductului deferent, în vecinătatea glandei prostatice
D. Prin unirea celor două ducte ejaculatoare se formează ductul deferent
E. Ductele ejaculatoare sunt relativ scurte și își varsă conținutul în uretră
36. Care dintre următoarele afirmații referitoare la uretra masculină este falsă?
A. Se întinde de la vezica urinară până la vârful penisului
B. Este împărțită în trei porțiuni: prostatică, membranoasă și peniană
C. Uretra prostatică trece prin mijlocul prostatei și primește secrețiile acesteia
D. Uretra membranoasă este un segment lung, care străbate planșeul fibros al cavității pelviene
E. Uretra peniană se extinde până la orificiul uretral extern și primește secrețiile glandelor
bulbouretrale
A. Epididim – spermatozoizi deveniţi mobili – pH acid al lichidului spermatic
B. Duct deferent – lateral de vezica urinară – antero-inferior de glanda prostatică
C. Uretră prostatică – extinsă prin penis – primește secreții ale glandelor bulbo-uretrale
D. Duct ejaculator – relativ scurt – se deschide în uretră
E. Rete testis – plex – rețea testiculară – drenată de canalele eferente
38. Cu privire la vezicula seminală, ca organ anex al sistemului reproducător
masculin, sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Este un organ nepereche, alcătuit din structuri sacciforme, drenate de ducte ce se
deschid în ductul eferent
B. Secretă un fluid necesar formării spermei
C. Produce un lichid cu pH bazic (alcalin)
D. Produce un lichid care neutralizează aciditatea dezvoltată în epididim, datorată
produșilor de degradare a spermei stocate
E. Drenajul ei se realizează prin ducte care fuzionează cu rete testis
39. Cu privire la organele anexe ale sistemului reproducător masculin, sunt adevărate
A. Sunt organe care secretă fluide necesare formării urinei
B. Sunt organe care servesc transportului spermei în timpul copulației
C. Vezicula seminală secretă prostaglandine și adaugă fluide nutritive (conținând fructoză)
pentru spermatozoizi
D. Prostata, denumită și glandă prostatică, este nepereche și secretă un lichid alcalin, care
contribuie la mobilitatea spermatozoizilor
E. Prostata conține fibre musculare striate cu rol de suport și înconjoară uretra
40. Identificați afirmațiile false, cu privire la organele anexe ale sistemului
reproducător masculin și la secrețiile acestora:
A. Glandele bulbouretrale sunt două glande mici, situate în apropierea vârfului penisului
B. Prostata secretă un mucus lubrifiant și substanțe acide pentru a neutraliza alcalinitatea
naturală vaginală
C. Secrețiile glandelor bulbouretrale, ale prostatei, ale veziculelor seminale, ale testiculelor
și spermatozoizii constituie în final sperma
D. Secreția prostatei reprezintă aproximativ 30% din volumul lichidului sinovial din
compoziția spermei
E. Secreția veziculei seminale reprezintă aproximativ 60% din volumul total al lichidului
seminal din compoziția spermei
282
41. Cu privire la penis, sunt false următoarele afirmații:
A. Are rol atât în micțiune, cât și în copulație
B. Este alcătuit din rădăcină (baza penisului), corp (axul penisului) și glandul penian
C. Glandul este porțiunea care înconjoară orificiul uretral intern
D. Prezintă două mase de țesut erectil, corpul cavernos și corpul spongios
E. Prezintă trei mase de țesut erectil, doi corpi cavernoși și corpul spongios
42. Care dintre următoarele afirmații cu privire la actul sexual masculin sunt adevărate?
A. În procesul excitării sexuale, impulsurile din componenta simpatică a sistemului nervos
autonom determină dilatarea arteriolelor din țesutul erectil
B. În procesul excitării sexuale, impulsurile din componenta parasimpatică a sistemului
nervos autonom determină vasodilatație în arteriolele din țesutul erectil și creșterea
substanțială a fluxului sanguin în acest țesut
C. După ejacularea spermei, impulsuri din componenta simpatică a sistemului nervos
autonom provoacă constricția arteriolelor din țesutul erectil și astfel, diminuarea
aportului de sânge în acest țesut
D. Ejaculatul conține spermatozoizi, lichid seminal și enzime
E. Volumul de spermă ejaculat în mod obișnuit este de 20-50 ml
43. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la spermatogeneză:

A. Este procesul prin care iau naștere gameții masculini
B. Are loc în tubii seminiferi, în stratul intern al celulelor germinale
C. Începe în stratul cel mai extern al celulelor germinale din tubii seminiferi
D. Se desfășoară în celulele de susținere, componente ale tubilor seminiferi drepți
E. Celulele rezultate la finalul acestui proces poartă numele de spermatozoizi

A. Procesul începe în stratul cel mai extern de celule germinale, aflate în afara tubilor
seminiferi contorți
B. Procesul începe în stratul cel mai intern de celule germinale, aflate în interiorul tubilor
seminiferi contorți
C. În urma diviziunii mitotice a spermatogoniilor rezultă spermatocitele primare
D. În urma diviziunii mitotice a spermatidelor rezultă spermatocitele primare
E. Odată formate, spermatocitele primare diploide sunt împinse înspre lumenul tubului seminifer
45. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la spermatocitele primare:

A. Se formează în urma diviziunii mitotice a spermatogoniilor
B. Sunt celule diploide (2n), în nucleul lor existând 46 de cromozomi per celulă
C. Sunt celule haploide (n), în nucleul lor existând 23 de cromozomi per celulă
D. Sunt celule diploide (2n), în nucleul lor existând 23 de cromozomi per celulă
E. Se formează în tubii seminiferi contorți și sunt împinse spre interiorul acestora

A. În urma diviziunii reducționale a spermatocitelor primare, rezultă spermatocitele
secundare, celule haploide, cu 23 de cromozomi per celulă
B. În urma diviziunii reducționale a spermatocitelor primare, rezultă spermatocitele
secundare, celule cu 46 de cromozomi per celulă
C. În urma diviziunilor succesive, dintr-un spermatocit primar diploid, vor rezulta patru
spermatozoizi maturi, haploizi
D. În urma diviziunilor succesive, dintr-un spermatocit primar diploid, vor rezulta doi
spermatozoizi maturi haploizi
E. Spermatidele (haploide, n) se maturează, transformându-se în spermatozoizi maturi
(haploizi, n)
283
47. Selectați afirmațiile adevărate despre următoarele celule:
A. Spermatocitele primare sunt celule haploide, dețin 23 de cromozomi
B. Spermatocitele secundare sunt celule haploide, dețin 23 de cromozomi
C. Spermatocitele secundare sunt celule diploide, dețin 23 de cromozomi
D. Spermatocitele primare sunt celule diploide, dețin 46 de cromozomi
E. Spermatidele sunt celule diploide, dețin 46 de cromozomi
48. Alegeți asocierile incorecte referitoare la numărul de cromozomi deținut de

următoarele celule:
A. Spermatogonii – celule diploide – 46 cromozomi
B. Spermatide – celule diploide – 46 cromozomi
C. Spermatogonii – celule diploide – 23 cromozomi
D. Spermatogonii – celule haploide – 23 cromozomi
E. Spermatide – celule haploide – 23 cromozomi
49. Care dintre următoarele nu reprezintă afirmații adevărate referitoare la

spermatogeneză?
A. Celulele care rezultă din meioză se numesc sustentaculare
B. Rezultatul primei faze a meiozei sunt două celule haploide (n), spermatocitele
secundare, cu 23 de cromozomi per celulă
C. În faza I a meiozei spermatogoniile diploide (2n) vor da naștere spermatidelor haploide
D. În interfaza dintre cele două faze ale meiozei nu se produce replicarea ADN
E. În urma desfășurării fazei a II- a meiozei, (meioza II), rezultă două spermatide haploide (n)
50. Alegeți succesiunea corectă referitoare la apariția celulelor în cadrul

spermatogenezei:
A. Spermatogonii – spermatocite secundare – spermatocite primare – spermatide –
spermatozoizi
B. Spermatide – spermatocite primare – spermatocite secundare – spermatogonii –
spermatozoizi
C. Spermatogonii – spermatocite primare – spermatocite secundare – spermatide –
spermatozoizi
D. Spermatocite primare – spermatocite secundare – spermatide – spermatozoizi -
spermatogonii
E. Spermatocite primare – spermatocite secundare – spermatogonii – spermatide –
spermatozoizi
51. Selectați afirmația adevărată referitoare la meioză:

A. În anafaza I cromozomii pereche se aliniază pe placa ecuatorială (metafazică)
B. Profaza II este urmată direct de citokineză
C. Profaza I este urmată direct de citokineză
D. În telofaza II cromozomii pereche se aliniază pe placa ecuatorială (metafazică)
E. În metafaza I cromozomii pereche se aliniază pe placa ecuatorială (metafazică)
52. Selectați afirmațiile false referitoare la meioză:

A. În urma derulării telofazei II și a citokinezei, rezultă patru celule fiice haploide
B. În urma derulării telofazei II și a citokinezei, rezultă două celule fiice haploide
C. În urma derulării telofazei I și a citokinezei, rezultă patru celule fiice cu număr dublu de
cromozomi față de celula mamă
D. În profaza I cromozomii pereche se aliniază pe placa ecuatorială (profazică)
E. În profaza II cromozomii se condensează, deplasând-se spre centrul celulei
284
53. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la meioză:
A. În urma primei faze a meiozei se formează două celule fiice, fiecare având 23 de
cromozomi per celulă
B. În urma primei faze a meiozei se formează două celule fiice haploide (n)
C. În urma celei de a doua faze a meiozei se formează patru celule fiice, fiecare cu 46 de
cromozomi per celulă
D. În urma celei de a doua faze a meiozei se formează două celule fiice diploide (n)
E. În urma celei de a doua faze a meiozei se formează patru celule fiice haploide
54. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la meioză:

A. Este un proces care se desfășoară în patru etape, numite diviziuni meiotice
B. Reprezintă diviziunea în urma căreia se formează spermatozoizii
C. Reprezintă diviziunea în urma căreia se formează celulele sexuale feminine
D. Prima diviziune meiotică este o diviziune reducțională
E. A patra diviziune meiotică este o diviziune reducțională
55. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la profaza I a meiozei:

A. Cromozomii omologi formează o tetradă
B. Cromatidele cromozomilor omologi se suprapun, formând chiasme
C. Pentru că segmentele de cromatide nu pot trece de pe o cromatidă pe alta, nu se produce
schimb de material genetic între cromozomii omologi și scade variabilitatea genetică
D. Pentru că segmentele de cromatide pot trece de pe o cromatidă pe alta, se produce
schimb de material genetic între cromozomii omologi și crește variabilitatea genetică
E. Este etapa în care are loc separarea celor patru celule fiice haploide
56. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la prima diviziune meiotică (faza I a

meiozei):
A. În urma acestei diviziuni se formează celule somatice care compun toate țesuturile și
organele organismului uman adult
B. Este una dintre etapele de producere a celulelor sexuale masculine și feminine
C. Este una dintre etapele de producere a gameților
D. Metafaza I este una dintre subetapele primei diviziuni meiotice
E. Cuprinde interfaza I, profaza I, metafaza I, anafaza I, telofaza I și citokineza
57. Care dintre următoarele afirmații referitoare la spermatozoizi sunt adevărate?

A. Sunt celule somatice diploide
B. Se formează în urma unor succesiuni de diviziuni mitotice
C. Iau naștere prin procesul de spermatogeneză
D. Sunt celule haploide formate în celulele interstițiale din tubii seminiferi contorți
E. Se mai numesc și celule reproducătoare masculine sau gameți
58. Care dintre următoarele afirmații referitoare la spermatozoizi sunt false?

A. Sunt celule haploide (n) de natură conjunctivă
B. Se formează în gonadele masculine
C. Mai poartă numele de gameți
D. Sunt celule haploide (n) formate în celulele interstițiale din tubii seminiferi contorți
E. Sunt celule diploide (2n)
285
59. Care dintre următoarele afirmații referitoare la spermatozoizi sunt adevărate?
A. Se formează la nivelul tubilor seminiferi contorți din glanda prostatică
B. Odată formați, sunt transportați prin canalele eferente și deferente spre testicul, unde
sunt depozitați
C. Nucleul spermatozoidului conține 23 de cromozomi (spermatozoidul fiind celulă
haploidă)
D. Capul spermatozoidului conține nucleul acestuia
E. Acrozomul, denumit și cap acrozomial, este parte componentă a extremității cefalice a
capului spermatozoidului
60. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la gameții masculini:

A. Se mai numesc celule sexuale masculine sau spermatozoizi
B. Procesul complex prin care are loc formarea lor se numește oogeneză
C. Sunt produși la nivelul lobulilor testiculari, în tubii seminiferi contorți
D. Capul, gâtul, piesa intermediară și coada reprezintă regiuni ale spermatozoidului
E. Celulele sustentaculare reprezintă sediul sintezei spermatozoizilor la nivel testicular
61. Care dintre următoarele structuri nu aparțin spermatozoidului?

A. Piesa intermediară – cu numeroase mitocondrii în stratul extern
B. Epididimul – tub încolăcit, prima subdiviziune a sistemului de ducte
C. Capul – ovoid, aplatizat, condensat prezentând nucleul
D. Coada – conținând filamente groase, înconjurate de membrane celulară
E. Rete testis – plex care se drenează în canalele eferente
62. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la acrozomul spermatozoidului:

A. Este localizat la nivelul capului spermatozoidului
B. Este localizat la nivelul piesei intermediare a spermatozoidului
C. Include nucleul celulei sexuale masculine, care conține 23 de cromozomi
D. Este denumit și cap acrozomial
E. Conține enzime cu rol în fertilizare
63. Piesa intermediară din structura spermatozoidului include:

A. Acrozomul (capul acrozomial)
B. Microtubulii înconjurați de filamente groase
C. Mitocondriile în care se produce ATP-ul necesar deplasării celulei
D. Nucleul haploid (n) al celulei
E. Flagelul (coada)
64. Care dintre hormonii sintetizați de hipofiza anterioară intervin în dezvoltarea și

funcționarea sistemului reproducător masculin?
A. Hormonul foliculo-stimulant (FSH), care stimulează maturarea tubilor seminiferi și
producerea spermei
B. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (GnRH), implicat într-un mecanism de
control al eliberării gonadotropinelor
C. Hormonul luteinizant (LH) care controlează secreția de testosteron la nivel testicular
D. Testosteronul, hormon steroidian, care induce maturarea spermatozoizilor după
pubertate
E. Progesteronul, hormon steroidian, care induce maturarea spermatozoizilor la adult
286
65. Care dintre următorii hormoni intervin în dezvoltarea și funcționarea sistemului
reproducător masculin?
A. Testosteronul, un hormon androgen, derivat din colesterol
B. Hormonii androgeni secretați de celulele interstițiale ale testiculului (hormoni de natură
lipidică)
C. Hormonul luteinizant (FSH)
D. Hormonul luteinizant (progesteron)
E. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor (GnRH)
66. Care dintre hormonii sintetizați de hipotalmus intervin prin feedback negativ în
funcționarea sistemului reproducător masculin?
A. Oxitocina, un hormon, de natură peptidică
B. Hormonul de eliberare a gonadotropinelor
C. Gonadotropinele (FSH și LH)
D. Gonadotropin Releasing Hormone GnRH
E. Hormonul de eliberare a corticosteroizilor (ACTH)
67. Selectați efectele produse de testosteron:

A. Stimulează procesele metabolice care asigură creșterea masei musculare
B. Controlează dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine în perioada
intrauterină
C. Asigură buna funcționare a ductelor sistemului reproducător masculin după pubertate
D. Inhibă dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine după pubertate
E. Stimulează dezvoltarea caracterelor sexuale secundare masculine după pubertate
68. Selectați efectele hormonilor androgeni asupra sistemului reproducător masculin:

A. Controlează la făt diferențierea țesuturilor specifice sexului masculin
B. Contribuie la urcarea testiculelor din scrot în cavitatea abdominală după naștere
C. Accelerează pubertatea
D. Induc maturarea spermatozoizilor după pubertate
E. Nu influențează apetitul sexual

A. Reglarea sintezei şi secreției de testosteron se realizează prin feedback negativ, cu
implicarea LH, FSH şi GnRH
B. Scăderea concentrației plasmatice a testosteronului determină, prin feedback negativ,
inhibarea secreției de hormon luteinizant (LH)
C. Testosteronul asigură după pubertate buna funcționare a organelor anexe ale sistemului
reproducător masculin
D. La făt, testosteronul contribuie la coborârea testiculelor în scrot
E. Testosteronul determină direct catabolismul proteinelor
70. Care dintre efectele de mai jos nu aparțin hormonilor androgeni?

A. Eliberarea prolactinei
B. Dezvoltarea la făt a țesuturilor specifice sexului feminin
C. Inițierea maturării sexuale
D. Inducerea maturării spermatozoizilor
E. Stimularea proceselor metabolice care asigură reducerea masei musculare
287
71. Alegeți afirmațiile false despre hormonii androgeni:
A. Producerea testosteronului, la nivel testicular, este stimulată de hormonul luteinizant
(LH)
B. Testosteronul inhibă procesele metabolice legate de sinteza proteinelor
C. Atât testosteronul, cât și alți androgeni, accelerează pubertatea și inițiază maturarea
sexuală masculină
D. La făt, testosteronul controlează diferențierea țesuturilor specifice sexului feminin
E. Testosteronul are ca funcție, după pubertate, influențarea comportamentului și a
apetitului sexual
72. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la testosteron:

A. Este un hormon androgen de natură proteică
B. Este secretat de celulele interstițiale testiculare
C. Face parte din clasa hormonilor steroidieni
D. Este sintetizat din colesterol
E. Poate fi secretat și de alte glande exocrine, în afară de testicul și anume de către
corticala glandei suprarenale
73. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la testosteron:

A. Asigură buna funcționare a organelor anexe și a ductelor sistemului reproducător masculin
B. Secreția lui este controlată de hormonul luteinizant (LH), secretat de către celulele
tubilor seminiferi testiculari
C. Influențează comportamentul sexual masculin
D. Nu influențează comportamentul sexual masculin după pubertate, acesta fiind controlat
doar de alți hormoni peptidici secretați de testicul
E. La făt, controlează diferențierea țesuturilor specifice sexului masculin
74. Selectați afirmațiile false referitoare la testosteron:

A. Secreția lui este controlată de către hormonul foliculo-stimulant (FSH), secretat de
celulele tubilor seminiferi testiculari
B. Secreția lui este controlată de către hormonul luteinizant (LH) împreună cu FSH şi
GnRH, prin feedback negativ
C. Secreția lui este controlată prin feedback pozitiv de către hormonul luteinizant (LH),
secretat de celulele interstițiale testiculare
D. Secreția lui este controlată de către hormonul luteinizant (LH), secretat de celulele
tubilor seminiferi testiculari
E. Contribuie alături de alţi hormoni androgeni şi de gonadotropine la procesul de
reproducere masculin
75. Selectați afirmațiile adevărate privind testosteronul și efectele lui:

A. Este un hormon steroidian (steroid)
B. Este produs în cantități mici până la pubertate
C. La făt, inhibă coborârea testiculelor în scrot
D. După pubertate, stimulează procesele metabolice care au legătură cu sinteza proteinelor
E. Inhibă creșterea masei musculare

A. Organe reproducătoare – gonade
B. Enzime cu rol definitoriu în fertilizare – prezente în coada spermatozoidului
C. Structuri anatomice asociate cu scrotul – prostata, ureterul
D. Structuri anatomice asociate cu testiculul – tubi seminiferi, rete testis
E. Porțiunile uretrei – prostatică, membranoasă, peniană
288
A. Vas deferens – extensie sferică a epididimului
B. Ampulă – porțiune lărgită a ductului deferent
C. Ducte ejaculatoare – scurte, traversează prostata
D. Uretră prostatică – străbate planșeul muscular al cavității pelviene
E. Veziculă seminală – secreție de spermatozoizi
78. Care dintre evenimentele de mai jos se produc în sistemul reproducător masculin
în timpul actului sexual?
A. În erecție, țesutul erectil al prostatei se umple cu sânge
B. În erecție, țesutul neerectil al penisului se umple cu sânge
C. Componenta parasimpatică a sistemului nervos vegetativ determină dilatația arteriolelor
din țesuturile erectile în timpul excitării sexuale
D. În apogeul sexual, sperma ajunge prin ureter la orificiul uretral extern
E. După ejacularea spermei, componenta simpatică a sistemului nervos vegetativ provoacă
vasoconstricție arteriolară, diminuând aportul de sânge
79. Despre ejaculat, este adevărat că:

A. Are în componența sa spermatozoizi (20-100 milioane/ml spermă)
B. Are în mod obișnuit un volum de 2-5 ml
C. Nu conține protează
D. Nu conține spermatozoizi
E. Are în compoziție mucusul cu rol lubrifiant, secretat de glandele bulbouretrale
80. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la sistemul reproducător feminin:

A. Produce și înmagazinează celulele reproducătoare feminine
B. Transportă gameții feminini
C. Gameții produși la acest nivel sunt celule diploide
D. Cuprinde glande și organe anexe
E. Include organele de reproducere – ovulele – denumite și gonade
81. Sistemul reproducător feminin include:

A. Organele genitale externe (vulva)
B. Ductele, care primesc și transportă gameții (trompele uterine, uterul, vaginul)
C. Glandele bulbo-uretrale și organele anexe, care secretă ovulele
D. Gonadele, responsabile de producerea gameților
E. Ovarele, responsabile de producerea hormonilor sexuali
82. Cu privire la funcțiile organelor sistemului reproducător feminin, care dintre

următoarele afirmații sunt false?
A. Rolul ovarelor este de a produce ovulele (gameții feminini) și de a secreta hormonii
sexuali feminini (estrogenii și progesteronul)
B. Trompele uterine reprezintă locul fecundației
C. Vaginul protejează și hrănește fătul în timpul dezvoltării sale
D. Labiile mici formează marginile vestibulului și protejează orificiile de deschidere ale
vaginului și ale uretrei
E. Vestibulul este spațiul dintre labiile mari, care includ orificiile de deschidere ale
vaginului și uretrei
289
83. Care dintre următoarele reprezintă funcții ale structurilor sistemului
reproducător feminin?
A. Producerea ovulelor – funcția ovarului
B. Secreția hormonilor estrogeni și progesteron – funcția endometrului
C. Sediul fecundației – funcția trompei uterine
D. Eliminarea mucoasei endometriale în timpul menstruației – funcția trompei uterine
E. Nutriția și protecția embrionului și fătului – funcția uterului
84. Selectați afirmațiile adevărate despre ovare:

A. Sunt organe pereche, care produc ovulele
B. Secretă hormonii sexuali feminini (progesteron și estrogeni)
C. Sunt situate în cavitatea abdominală, intraperitoneal
D. Au dimensiuni reduse și formă de migdală
E. Denumite și gonade, ele produc celula-ou sau zigotul, care va fi expulzat în trompele
uterine
85. Despre ovar, este adevărat că:

A. Este un organ nepereche, median, cu dimensiuni de aproximativ 5 cm lungime/2,5 cm
lățime
B. Este un organ pereche, retroperitoneal, cu dimensiuni de aproximativ 5 cm lungime/2,5
cm lățime
C. Este susținut de către o pereche de ligamente (ligament ovarian și ligament suspensor)
D. Conține numeroase grupuri de celule care formează corpii (galben – luteum și alb –
albicans) din care se vor forma foliculii
E. Conține foliculii, în interiorul cărora se maturează oocitele care vor fi eliberate prin
ovulație
86. Despre structura ovarului, se poate afirma că:

A. Include tunica albuginea, cortexul ovarian şi medulara ovarului
B. Foliculii ovarieni prezintă câteva straturi de celule, care înconjoară oocitul primar
imatur
C. Înainte de ovulație, ovarul prezintă o structură denumită corpus albicans
D. În primele 5 zile după ovulație, ovarul prezintă o structură denumită corpus albicans
E. După aproximativ 14 zile de la ovulație, ovarul prezintă corpul alb, ca rezultat al
regresiei corpului galben
87. Care dintre următoarele reprezintă funcții ale ovarelor?

A. Nutriția și protecția embrionului
B. Secreția unui mucus care lubrifiază vaginul
C. Producerea de către corpul galben a hormonilor sexuali
D. Nutriția și protecția fătului în timpul sarcinii
E. Producerea gameților feminini prin procesul de oogeneză
88. Referitor la uter, care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

A. Este un organ cavitar de forma unei pere, mai puțin în timpul sarcinii, când se
micșorează considerabil
B. Este situat median, în porțiunea posterioară a cavității pelviene, deasupra vaginului și
dedesubtul vezicii urinare
C. Este situat în porțiunea anterioară a cavității pelviene, deasupra vaginului și vezicii urinare
D. Rolurile sale sunt de a asigura protecție și aport nutritiv pentru dezvoltarea embrionului
și fătului
E. Are formă de pară, mai puțin în timpul sarcinii, când se mărește considerabil
290
89. Selectați afirmația falsă referitoare la anatomia uterului:
A. Partea superioară a uterului se numește corp uterin și prezintă pereți groși
B. Porțiunea inferioară a uterului se numește istm, în continuarea căruia se găsește colul
uterin sau cervixul
C. Cavitatea uterină se continuă superior cu canalul cervical, care se deschide în vagin prin
orificiul extern (vaginal) al colului uterin
D. Cavitatea uterină se continuă inferior cu canalul cervical, care se deschide în vagin prin
orificiul extern (vaginal) al colului uterin
E. Peretele uterin este gros și alcătuit din 3 straturi: endometru, miometru și perimetru
90. Alegeți informațiile false despre straturile peretelui uterin:

A. Sunt în număr de trei, situate dinspre interior spre exterior în ordinea miometru,
endometru, perimetru
B. Endometrul prezintă un strat funcțional, situat superficial și unul bazal, situat mai profund
C. Miometrul, stratul mijlociu, prezintă contracții ritmice în timpul nașterii, contracții
stimulate de oxitocină
D. Stratul funcțional al endometrului este locul unde se implantează embrionul
E. Endometrul, stratul extern al peretelui uterin, se mai numește și ligament larg
91. Despre părțile componente ale uterului este adevărat că:

A. Partea lui superioară se numește corp uterin
B. Partea superioară a corpului uterin se numește cervix
C. Partea inferioară a uterului se numește istm
D. Cavitatea uterină se continuă cu vaginul, iar acesta cu cervixul
E. Canalul cervical se deschide în vagin prin orificiul extern al colului uterin
92. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la straturile peretelui uterin, sunt
adevărate?
A. Endometrul este compus dintr-un strat superficial subțire, numit strat funcțional și un
strat profund, mai gros, numit strat bazal
B. Stratul funcțional al endometrului este locul unde se implantează embrionul
C. Stratul funcțional asigură regenerarea stratului bazal după ce a avut loc menstruația
D. Stratul mijlociu al peretelui uterin se numește miometru și prezintă mușchi netezi, care
se contractă ritmic în travaliul din timpul nașterii
E. Perimetrul este stratul extern al peretelui uterin și se continuă cu mezoteliul
ligamentului larg al uterului

A. Ovarele sunt cuprinse într-un pliu al peritoneului, denumit ligament ovarian
B. Ligamentul larg al uterului este un pliu al peritoneului care cuprinde cele mai
importante organe ale tractului genital feminin
C. De-a lungul limitei superioare a ligamentului larg al uterului se află ovarele
D. Trompele uterine se deschid în cavitatea pelviană, lateral de ovare
E. Ligamentul larg al uterului se fixează pe pereții laterali și pe planșeul cavității pelviene
94. Despre trompele uterine (trompele lui Falloppio) este adevărat că:
A. Sunt două conducte de aproximativ 12,5 cm lungime
B. Prezintă în apropierea ovarelor infundibulul, cu aspect de pâlnie
C. Prezintă un segment alungit, situat distal de infundibul
D. Prezintă ampula, care se continuă distal cu istmul, care se deschide în cavitatea uterină
E. Sunt tapetate la nivelul ampulei de un epiteliu, a cărui suprafață prezintă cili
291
95. Trompa uterină prezintă:
A. Infundibulul, situat în apropierea ovarului
B. Infundibulul, ale cărui prelungiri neregulate și ramificate se extind spre uter
C. Infundibulul cu fimbriile – prelungiri ramificate care se extind spre ovar
D. Ampula, care se continuă spre uter cu istmul
E. Mușchi netezi, ale căror contracții peristaltice îngreunează transportul ovulului prin trompă
96. Alegeți afirmațiile false referitoare la structura și funcțiile trompelor uterine:

A. Infundibulul fiecărei trompe prezintă fimbrii care se extind spre ovar
B. Ampula fiecărei trompe este tapetată de țesut conjunctiv, care prezintă numeroase
invaginații și pliuri
C. Rolul trompelor uterine este de a asigura transportul zigotului (celula-ou), aflat în
diferite faze de dezvoltare, spre uter
D. Prin contracții peristaltice ale mușchilor netezi din pereții lor, ele facilitează transportul
oocitelor eliberate de către foliculii ovarieni spre uter
E. Nu reprezintă sediul fecundației, aceasta având loc în cavitatea pelviană
97. Alegeți informațiile corecte referitoare la vagin și rolurile acestuia:

A. Este un conduct fibro-cartilaginos, de aproximativ 9 cm lungime
B. Este organul feminin al copulației, permițând pătrunderea penisului în timpul actului sexual
C. Este un conduct fibromuscular, care servește și la depozitarea spermatozoizilor
D. Este o structura distensibilă, dar nu și extensibilă
E. Are rolul de a reține fluidele în timpul menstruației
98. Cu privire la vagin, care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

A. Este un canal fibromuscular, care se întinde de la colul uterin la orificiul vaginal situat
în vestibul
B. Prezintă capacitatea de a se destinde și extinde superior și înspre porțiunea anterioară a
cavității pelviene
C. Pereții vaginului conțin o bogată rețea de vase sanguine și straturi de mușchi striați
D. Himenul reprezintă o cută subțire de epiteliu care blochează parțial sau complet intrarea
în vagin înainte de debutul activității sexuale
E. Vaginul are ca și unică funcție eliminarea fluidelor în timpul menstruației
99. Referitor la organele genitale externe ale sistemului reproducător feminin, care
dintre următoarele afirmații sunt false?
A. Vaginul se deschide la exterior în vestibulul vulvei, prin orificiul vaginal
B. Vestibulul conține structura denumită clitoris, o masă mică de țesut erectil care crește în
dimensiuni în procesul excitării sexuale la femei
C. În vestibul se găsesc glandele vestibulare Skene și glande parauretrale Bartholin
D. Vestibulul este delimitat de labiile mari, două pliuri alungite și delicate ale pielii care
conțin glande sebacee
E. În partea superioară, cele două labii mici se întâlnesc în zona cutanată a perineului,
cuprinsă între anus și vulvă
100. Alegeți asocierile corecte privind organele genitale externe feminine:

A. Vestibul – orificiu uretral, situat anterior – orificiu vaginal, situat posterior
B. Labiile mici – limitele externe ale vulvei – două pliuri cu glande sebacee
C. Clitoris – proemină în vagin – țesut neerectil
D. Glande vestibulare – Bartholin – secreții lubrifiante
E. Mons pubis – țesut erectil – anterior de simfiza pubiană
292
101. Care dintre funcțiile de mai jos sunt atribuite organelor genitale externe
feminine:
A. Funcția de aport nutritiv pentru dezvoltarea embrionului (uter)
B. Funcția de lubrifiere a vaginului prin secreții glandulare (glandele Bartholin, glandele
Skene)
C. Funcția de regenerare a stratului funcțional endometrial după menstruație (stratul bazal
al endometrului)
D. Funcția de eliminare de fluide în timpul menstruației (vaginul)
E. Funcția de delimitare a vestibulului care conține orificiile uretral și vaginal (labiile mici)
102. În cazul sistemului reproducător feminin, asociați corect funcția cu organul care
o exercită:
A. Susținerea uterului – realizată de structura numită gubernaculum
B. Regenerarea stratului funcțional după menstruație – realizată de către stratul bazal al
endometrului
C. Nutriția fătului – realizată de uter
D. Blocarea intrării în vagin – realizată de perimetru
E. Calea de expulzare a nou-născutului – reprezentată de vagin
103. Pe o secțiune sagitală efectuată la nivelul sânului se evidențiază următoarele:

A. Țesutul adipos subcutanat este situat anterior de fascia superficială
B. Glanda mamară este situată posterior de piele, în țesutul subcutanat
C. Mușchii subiacenți sânului nu includ mușchiul pectoral mare
D. Posterior de mușchiul pectoral mare se află coastele
E. Glanda are o structură alveolară și este situată posterior de pectoralul mare
104. Cu privire la glandele mamare, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt glande de tip alveolar, care produc laptele matern necesar alimentației nou-
născutului
B. Sunt situate în regiunea toracică posterioară, în țesutul subcutanat al sânilor
C. Sunt formate din mai mulți lobi, fiecare lob fiind alcătuit din glande apocrine care
secretă laptele
D. Lobii acestora sunt drenați de un țesut conjunctivo-adipos
E. Fac parte din componența sânilor, care prezintă mameloanele, porțiuni conice unde se
reunesc lobii glandulari
105. Care dintre următoarele asocieri, referitoare la glandele mamare, sunt corecte?
A. Glande mamare – glande de tip tubular – lactație
B. Glanda mamară – mai mulţi lobi – glande apocrine – drenate de ducte mamare
C. Glanda mamară – glande alveolare – lobuli – canale areolare
D. Lobii – delimitați de țesut conjunctivo-adipos – reuniți în mamelonul sânului opus
E. Mamelon – înconjurat de areolă – glande sebacee și sudoripare la nivel areolar
106. Despre structura glandei mamare sunt false următoarele afirmații:

A. Fiecare glandă mamară este formată din câte o glandă alveolară
B. Fiecare glandă mamară este formată din mai mulți lobi, delimitați de un țesut
conjunctivo-adipos
C. Lobii glandei mamare se reunesc la nivelul fasciei superficiale
D. În jurul mamelonului, pielea are o culoare mai închisă și se numește areolă
E. La nivelul areolei, se deschid canalele alveolare, prin care este ejectat laptele
293
107. Cu privire la hormonii responsabili de activitatea glandelor mamare, este
adevărat că:
A. Secreția laptelui este controlată de prolactină, hormon eliberat de către lobul posterior al
hipofizei, ca răspuns reflex la stimularea mecanică produsă prin supt
B. Secreția laptelui este controlată de oxitocină, hormon eliberat de către lobul posterior al
hipofizei, ca răspuns reflex la stimularea mecanică produsă prin supt
C. Ejecția laptelui este controlată de un hormon al hipofizei anterioare, prolactina, ca
răspuns reflex la stimularea produsă prin supt
D. Secreția laptelui, controlată de prolactină, se produce continuu, atât timp cât eliminarea
laptelui este stimulată prin actul suptului
E. Ejecția laptelui este controlată de hormonul oxitocină, eliberat de către lobul posterior al
hipofizei, drept răspuns la stimularea mecanică produsă prin supt
108. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la ciclul menstrual:

A. Cuprinde modificările structurale, dar nu și cele fiziologice, din sistemul reproducător
feminin ca răspuns la nivelul sanguin constant al hormonilor secretați de ovul
B. Cuprinde modificările structurale și fiziologice din sistemul reproducător feminin ca
răspuns la modificările nivelului sanguin al hormonilor secretați de ovar
C. Are durată de aproximativ 28 zile
D. La jumătatea lui are loc oogeneza
E. La jumătatea lui se produce, de regulă, ovulația

A. Ovulația are loc, de obicei, la jumătatea perioadei de 28 zile (durata aproximativă a unui
ciclu menstrual)
B. Perioada din viața femeii în care ciclurile menstruale încetează definitiv se numește
menopauză
C. Perioada din viața femeii în care ciclurile menstruale încetează definitiv se numește
menarhă
D. Derularea ciclului menstrual este controlată de hormonii secretați de ovar
E. Derularea ciclului menstrual este controlată de hormonii secretați de uter
110. Referitor la fazele ciclului menstrual se poate afirma că:

A. Sunt în număr de trei, derulate în următoarea ordine: secretorie, proliferativă și
menstruală
B. Se succedă în ordinea: menstruală, proliferativă și secretorie
C. În faza menstruală, se produce sângerarea (menstruația sau menstra)
D. Pe parcursul primelor 5 zile ale ciclului se derulează faza proliferativă
E. În faza menstruală se elimină exclusiv sânge
111. Alegeți asocierile corecte referitoare la fazele ciclului menstrual:

A. Faza proliferativă – nivel sanguin crescut al estrogenilor și progesteronului
B. Faza menstruală – regenerarea miometrului
C. Faza menstruală – zilele 1-5 ale ciclului menstrual
D. Faza secretorie – zilele 15-28 ale ciclului
E. Faza secretorie – eliminarea stratului funcțional al miometrului
294
112. Referitor la evenimentele care au loc în cadrul ciclului menstrual sunt adevărate
A. În zilele 1-5 ale ciclului menstrual, stratul funcțional, subțiat, al endometrului devine
aderent de peretele uterin
B. Pe parcursul fazei menstruale, se elimină stratul funcțional al endometrului alături de
secreții glandulare, mucus și sânge
C. Ovulația are loc, de obicei, la jumătatea perioadei de 28 de zile (durata aproximativă a
unui ciclu menstrual)
D. Eliminarea stratului bazal al endometrului, împreună cu secreții glandulare, mucus și
sânge se produce la sfârșitul fazei secretorii
E. Nivelurile sanguine ale estrogenilor și progesteronului nu se modifică pe parcursul celor
28 de zile
113. Selectați afirmațiile adevărate despre ciclul menstrual:

A. Cuprinde modificări fiziologice și structurale ale sistemului reproducător feminin, ca
răspuns la modificări ale nivelurilor sanguine ale hormonilor secretați de ovar
B. În cursul fazei menstruale, nivelul sanguin al estrogenilor și progesteronului este crescut
C. În cursul fazei menstruale începe regenerarea stratului bazal al endometrului, pe baza
celui funcțional
D. În cursul fazei proliferative se formează în endometru glande tubulare
E. Ovulația este determinată de o creștere bruscă a secreției de hormon luteinizant (LH) și
a nivelului sanguin de estrogeni și progesteron
114. Cu privire la evenimentele din cursul ciclului menstrual, sunt false următoarele
afirmații:
A. Între zilele 15-28 ale ciclului, corpul galben al ovarului secretă progesteron și cantități
mici de estrogeni
B. Dacă fecundația nu a avut loc, corpul galben involuează și crește nivelul sanguin al
estrogenilor și progesteronului
C. Dacă fecundația s-a produs, corpul galben va fi stimulat de gonadotropina corionică, un
hormon secretat de către blastocistul rezultat după fecundație
D. În prezenţa sarcinii apare constricţia vaselor de sânge (vasoconstricţia) şi necrozarea
celulelor endometriale prin lipsa unui aport sanguin adecvat
E. După eliberarea oocitului, foliculul ovarian rămas se transformă în corp alb, fără a mai
trece prin stadiul de corp galben
115. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la faza menstruală a ciclului menstrual:

A. Se desfășoară între zilele 15 și 18 ale ciclului menstrual, când corpul galben al ovarului
secretă progesteron și cantități mici de estrogen
B. În această fază are loc desprinderea stratului funcțional al endometrului de pe peretele uterin
C. În această fază are loc îngroșarea stratului funcțional al perimetrului
D. Durează în general trei până la cinci zile
E. Este prima fază a ciclului menstrual
116. Selectați afirmațiile false referitoare la faza menstruală a ciclului menstrual:

A. Materialul eliminat este constituit din stratul funcțional al perimetrului, secreții
glandulare, mucus și sânge
B. Materialul eliminat este constituit din stratul funcțional al endometrului, secreții
glandulare, mucus și sânge
C. În cursul acestei faze, nu se secretă nici estrogeni, nici progesteron
D. În cursul acestei faze, nivelul sanguin al estrogenilor și progesteronului este foarte
crescut, datorită creșterii LH-ului
E. La sfârșitul acestei faze începe faza proliferativă a ciclului
295
A. Sângerarea (menstruația sau menstra) durează în general trei până la cinci zile
B. Cuprinde următoarele etape: faza menstruală, faza proliferativă, faza secretorie și menarha
C. Cuprinde următoarele etape: faza menstruală, faza proliferativă, faza secretorie și
menopauza
D. Ovulația are loc la sfârșitul fazei proliferative a ciclului
E. Durează aproximativ 28 de zile, ovulația producându-se de obicei la jumătatea acestei
perioade
118. Selectați răspunsurile incorecte referitoare la faza proliferativă a ciclului menstrual:

A. Se desfășoară imediat după faza secretorie
B. Este urmată de faza menstruală
C. Urmează după faza menstruală
D. În această etapă crește nivelul sanguin al estrogenilor și progesteronului
E. În această etapă, atât nivelul estrogenilor, cât și cel al progesteronului sunt foarte
scăzute
119. În faza proliferativă a ciclului menstrual se înregistrează:

A. Creșterea nivelului sanguin al estrogenilor și progesteronului (hormoni derivați din
colesterol)
B. Creșterea nivelului sanguin al testosteronului și al altor hormoni androgeni
C. Creșterea nivelului sanguin al estrogenilor și progesteronului, care vor influența
regenerarea endometrului
D. Scăderea nivelului sanguin al estrogenilor, ceea ce va opri regenerarea endometrului
E. Absența oricărei variații a nivelului sanguin al hormonilor sexuali steroizi
120. Selectați afirmațiile incorecte referitoare la ovulație:

A. Are loc aproximativ în a 28-a zi a ciclului menstrual
B. Se produce în timpul fazei menstruale
C. Are loc aproximativ în a 10-a zi a ciclului menstrual, când se produce o creștere bruscă
a nivelului plasmatic al hormonului foliculostimulant (TSH)
D. Are loc aproximativ în a 14-a zi a ciclului menstrual, când se produce o creștere a
nivelurilor plasmatice de estrogeni și progesteron, datorită creșterii bruște a secreției de
hormon luteinizant (LH)
E. După ovulație, foliculul ovarian rămas se transformă în corpul galben (corpus luteum)
121. Selectați afirmațiile false referitoare la faza secretorie a ciclului menstrual:

A. Se derulează între zilele 15-28 ale ciclului menstrual, imediat după menstruație
B. În această perioadă, corpul galben al ovarului secretă progesteron
C. În această perioadă, corpul galben al ovarului secretă mici cantități de hormon luteinizant
D. Se mai numește și faza proliferativă
E. Glandele endometriale din musculatura uterină secretă nutrienți pentru hrănirea
produsului de concepție, în cazul în care ovulul a fost fecundat
122. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la faza secretorie a ciclului menstrual:

A. Dacă fecundația are loc, corpul galben involuează imediat
B. Dacă fecundația nu are loc, corpul galben se transformă în corp alb
C. Are loc, de regulă, între zilele 5-28 ale ciclului menstrual
D. Dacă fecundația nu s-a produs, spre sfârșitul acestei faze, scade nivelul plasmatic al
hormonilor ovarieni
E. Dacă fecundația s-a produs, corpul galben va fi inhibat de gonatropina corionică
296
123. Selectați informațiile corecte referitoare la ciclul menstrual:
A. Debutul menstruației marchează prima zi a unui nou ciclu menstrual
B. Ultima menstruație din viața femeii este numită menarhă
C. Prima menstruație din viața femeii este numită menarhă
D. Încetarea definitivă a ciclurilor menstruale se numește menopauză
E. Ovulația se produce în timpul fazei secretorii a ciclului menstrual
124. Selectați informațiile corecte referitoare la oogeneză:

A. Este procesul în urma căruia se formează ovulul, o celulă diploidă (2n)
B. Acest proces începe în viața intrauterină, când celulele germinale primitive intră în faza
I a diviziunii meiotice, fază care rămâne însă nefinalizată
C. Este procesul în urma căruia se formează oocitul primar haploid (n)
D. Acest proces începe la pubertate și se desfășoară în ovar
E. Acest proces începe încă înainte de naștere în timpul vieţii intrauterine și se desfășoară
în ovar
125. Referitor la oogeneză, care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

A. Reprezintă procesul de formare a ovarelor în viața intrauterină
B. Reprezintă procesul de formare a gameților feminini
C. În cadrul oogenezei, celulele germinale primitive, oogoniile diploide (2n), intră în faza I
a diviziunii meiotice pe care nu o finalizează, (rămânând în profaza I) și devin oocite
primare, diploide (2n)
D. Fiecare ovar este înconjurat de un număr variabil de straturi celulare, formând astfel
foliculii primari
E. Fiecare oocit este înconjurat de un număr variabil de straturi celulare, formând astfel
foliculii primari
126. Care dintre următoarele afirmații, referitoare la formarea și dezvoltarea

foliculilor ovarieni şi a gameților feminini, sunt false?
A. Oocitul primar are 23 de cromozomi, fiind haploid
B. Foliculul ovarian primar este prezent la naștere în ovar
C. Oocitul secundar, rezultat din încheierea primei faze a meiozei la pubertate, este diploid (2n)
D. Oocitul secundar este o celulă haploidă (n)
E. Eliberarea oocitului din folicul are loc în urma scăderii bruște a nivelului de hormon
luteinizant (LH)
127. Selectați afirmațiile incorecte referitoare la oogeneză:

A. Este procesul în urma căruia se formează celulele sexuale feminine
B. Începe în ovar și se finalizează în perimetrul uterin
C. Începe în viața intrauterină și încetează la menopauză
D. Începe în viața intrauterină și încetează la pubertate
E. Începe în endometrul uterin și se finalizează în ovar
128. La sexul feminin, la pubertate, au loc următoarele procese:

A. Hipotalamusul secretă hormonul eliberator de gonadotropină (GnRH)
B. Hipofiza anterioară începe secreția hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH)
C. Hormonul eliberator de gonadotropină (GnRH), stimulează neurohipofiza să secrete
hormonul foliculo-stimulant (FSH)
D. Hormonul eliberator de gonadotropină (GnRH), stimulează hipofiza anterioară să
secrete hormonul foliculo-stimulant (FSH)
E. Hormonul foliculo-stimulant (FSH) stimulează creșterea și maturarea a câte unui folicul
ovarian pe lună
297
129. Selectați afirmațiile adevărate despre creșterea și maturarea foliculilor ovarieni:
A. Maturarea foliculilor ovarieni se produce de fiecare dată în același ovar sub acțiunea
hormonului foliculostimulant (FSH)
B. Sub acțiunea LH adenohipofizar are loc stimularea foliculului în curs de dezvoltare
pentru a produce estrogeni și progesteron
C. Maturarea foliculilor ovarieni se produce în ovare, de obicei alternativ, sub acțiunea
hormonului foliculostimulant (FSH)
D. Procesele de creștere și maturare foliculară au loc în ovar
E. Maturarea foliculilor ovarieni se face sub acțiunea hormonului melanocitostimulant
(MSH)
130. Selectați informațiile corecte privind oogeneza:

A. Oogonia este o celulă haploidă (2n), cu 46 de cromozomi
B. Din diviziunea oocitului primar rezultă oocitul secundar și al doilea globul polar
C. Din diviziunea oocitului primar rezultă oocitul secundar și primul globul polar
D. Primul globul polar haploid (n) se divide în doi globuli polari, care sunt de asemenea
celule haploide (n)
E. Globulii polari sunt celule nefuncționale care degenerează
131. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la numărul de cromozomi prezenți în

diferitele stadii de dezvoltare a ovulului:
A. Oocitul primar este o celulă diploidă (2n), cu 46 de cromozomi
B. Oocitul primar este o celulă haploidă (n), cu 23 de cromozomi
C. Oocitul secundar este o celulă diploidă (2n), cu 46 de cromozomi
D. Oocitul secundar este o celulă haploidă (n), cu 23 de cromozomi
E. Ovulul este o celulă haploidă (n), cu 23 de cromozomi
132. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la numărul de cromozomi caracteristic

următoarelor celule:
A. Oogonia este o celulă haploidă (2n), cu 46 de cromozomi
B. Oogonia este o celulă diploidă (2n), cu 46 de cromozomi
C. Primul globul polar este o celulă diploidă (n), cu 23 de cromozomi
D. Oogonia este o celulă haploidă (n), cu 23 de cromozomi
E. Al doilea globul polar este o celulă haploidă (n), cu 23 de cromozomi
133. Care dintre următoarele nu reprezintă efecte produse de hormonul foliculo-

stimulant (FSH):
A. Stimulează producerea de hormon luteinizant (LH) de către hipotalamus
B. Stimulează producerea de melatonină de către hipofiză
C. Inhibă creșterea și maturarea foliculului ovarian
D. Stimulează creșterea și maturarea foliculului ovarian
E. Stimulează direct dezvoltarea caracterelor sexuale secundare feminine în copilărie
134. Care dintre următoarele efecte este indus de hormonii estrogeni?

A. Stimularea contracțiilor uterine în timpul nașterii
B. Inhibarea dezvoltării caracterelor sexuale feminine
C. Stimularea dezvoltării caracterelor sexuale feminine
D. Stimularea secreției laptelui în glandele mamare
E. Ejecția laptelui din glandele mamare în timpul actului suptului
298
135. Efectele principale ale hormonului eliberator de gonadotropină (GnRH) sunt:
A. Stimularea sintezei de hormon foliculostimulant (FSH) de către hipofiză
B. Inhibarea sintezei de hormon foliculostimulant (FSH) de către hipofiză
C. Stimularea sintezei de hormon foliculostimulant (FSH) de către ovar
D. Stimularea sintezei de hormon luteinizant (LH) de către hipofiză
E. Stimularea sintezei de hormon luteinizant (FSH) de către hipotalamus
136. Cu privire la eliberarea și efectele hormonilor FSH și LH, care dintre

următoarele afirmații sunt adevărate?
A. Stimularea eliberării hormonului foliculostimulant și hormonului luteinizant din
hipofiza anterioară se face încă de la naștere, sub acțiunea GnRH hipotalamic
B. FSH stimulează creșterea și maturarea câte unui folicul ovarian pe lună
C. Maturarea foliculilor ovarieni are loc doar după eliminarea lor din ovar în trompele
uterine
D. Toate procesele de maturare încep de la oocitele primare prezente deja în ovar la naștere
E. Hipofiza eliberează LH, hormon luteinizant, care stimulează foliculul în curs de
dezvoltare să producă estrogeni și progesteron

A. Maturarea unui folicul ovarian implică dezvoltarea celulelor foliculare
B. Maturarea unui folicul ovarian implică nu doar dezvoltarea celulelor foliculare, ci și
modificări ale oocitelor primare
C. Durata maturării unui folicul este de aproximativ 20 de zile pentru un ciclu menstrual cu
durata de 28 de zile
D. Foliculul matur se numește și folicul vezicular
E. Începerea procesului de ovulație este indicată prin apariția unei cavități pe suprafața
ovarului
138. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la ovulație:

A. Reprezintă eliberarea oocitului secundar din foliculul ovarian (foliculul vezicular matur)
B. Reprezintă eliberarea celui de al doilea globul polar din foliculul ovarian
C. Determină eliberarea oocitului secundar în cavitatea peritoneală, de unde acesta
transportat imediat în trompele uterine, datorită unor curenți de lichid creați de fimbriile
mobile ale acestora
D. Determină intrarea oocitului secundar din folicul direct în trompele uterine, de unde va
fi transportat apoi în cavitatea peritoneală
E. După producerea ei, celulele reziduale ale foliculului care a eliberat oocitul secundar
suferă modificări structurale și biochimice sub acţiunea LH și vor forma corpul galben
(corpus luteum)
139. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la ovulație și la evenimentele de după

producerea acesteia:
A. Reprezintă eliberarea oocitului primar din foliculul ovarian vezicular matur
B. Reprezintă eliberarea oocitului secundar din foliculul ovarian vezicular matur
C. Reprezintă eliberarea oocitului secundar din foliculul tubar
D. După ovulație, celulele foliculului care a eliberat oocitul secundar se transformă într-o
structură glandulară (corpus luteum), după ce sunt supuse unor modificări structurale și
biochimice
E. După ovulație, corpul galben (corpus luteum) rămâne activ aproximativ 12 zile, timp în
care sintetizează progesteron și estrogeni în cantităţi mari
299
140. Selectați informațiile corecte referitoare la corpul galben (corpus luteum):
A. Se formează din celulele reziduale ale foliculului care a eliberat ooocitul secundar
B. Se formează din celulele foliculului care a eliberat oocitul terțiar
C. Este o structură glandulară, care, dacă fecundația a avut loc, continuă să secrete
progesteron, împiedicând eliminarea mucoasei endometriale
D. Este o structură nervoasă, care controlează fecundația
E. Apare după ovulație și rămâne activ aproximativ 12 zile, urmând să degenereze dacă nu
s-a produs fecundația

A. Corpul galben se formează imediat după faza menstruală a ciclului menstrual
B. În foliculul vezicular, oocitul se găsește într-o cavitate plină cu lichid, denumită antru
C. Oxitocina este un hormon cu structură steroidică, secretat de neurohipofiză
D. Dacă nu are loc fecundația, corpul galben începe să degenereze
E. Dacă fecundația are loc, corpul galben continuă să secrete hormoni
142. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la fecundație:

A. Reprezintă unirea gameților în timpul reproducerii sexuate
B. Are loc de obicei în trompa uterină, prin unirea unui spermatozoid cu un ovul (ambii
gameţi fiind haploizi)
C. Are loc de obicei în cavitatea uterină, prin unirea unui spermatozoid cu un ovul (ambii
gameţi fiind diploizi)
D. În urma acestui proces se formează un ovul fecundat, zigotul/celula ou
E. În urma acestui proces se formează oocitul primar, denumit şi celulă ou
143. Selectați afirmațiile false referitoare la gameți și la procesul fecundației:

A. Nucleii celulelor sexuale conțin câte 46 de cromozomi
B. În timpul fecundației, gametul masculin haploid se unește cu gametul feminin haploid
și rezultă zigotul, o celulă cu 46 de cromozomi
C. În urma fecundației, numită și diviziune meiotică, rezultă zigotul, o celulă cu 46 de
cromozomi
D. Nucleul spermatozoidului conține 23 de cromozomi
E. Fecundația presupune unirea gameților în timpul reproducerii asexuate
144. Cu privire la procesul fecundației, sunt adevărate următoarele afirmații:

A. În cursul fecundației este necesar ca spermatozoidul să fie capacitat
B. Pentru ca fecundația să se realizeze, membrana spermatozoidului trebuie fragilizată
astfel încât să nu permită eliberarea de enzime din acrozom
C. Procesul de capacitație reprezintă fragilizarea membranei spermatozoidului
D. Sexul zigotului (și deci al viitorului individ) este feminin dacă el prezintă doi
cromozomi X și este masculin, dacă el prezintă un cromozom X și unul Y
E. Enzimele eliberate din acrozomii spermatozoizilor digeră straturile celulare interioare
ale ale ovulului, în care vor pătrunde mai mulți spermatozoizi
145. Alegeți afirmațiile false despre fecundație:

A. Capacitația presupune fragilizarea membranei ovulului și eliberarea enzimelor din acrozom
B. Pentru ca spermatozoidul să se unească cu gametul feminin, este necesar ca acesta din
urmă să fie capacitat
C. În timp ce spermatozoizii parcurg mucusul prezent în sistemul reproducător feminin,
membrana lor suferă modificări (capacitația)
D. Fragilizarea membranei spermatozoidului se produce după finalizarea fecundației
E. În acrozomii spermatozoizilor se găsesc enzime cu rol în fertilizare
300
A. Capacitația – fragilizarea membranei spermatozoidului
B. Nucleul spermatozoidului – element cheie al gametului masculin – 23 de cromozomi
C. Ovulul – celulă diploidă – oocit secundar aflat în metafaza II
D. Fecundația – unirea mai multor spermatozoizi cu un ovul
E. Al II-lea globul polar – celulă nefuncțională – degenerare
147. Cu privire la stadiile de evoluție ale zigotului, care dintre următorele afirmații
sunt adevărate?
A. După fecundație, zigotul suferă un proces de segmentare, rezultând o structură formată
din 16 sau mai multe sfere unicelulare solide
B. Stadiul de blastocist este reprezentat de o structură celulară cavitară mai mică decât
ovulul
C. În cavitatea uterină, blastocistul absoarbe nutrienții necesari din secrețiile glandelor
uterine
D. Procesul de implantare presupune erodarea epiteliului endometrial de către blastocist și
fixarea acestuia în endometru
E. Implantarea se finalizează în aproximativ 15 zile după fecundație
148. Alegeți afirmațiile adevărate despre evenimentele care survin după fecundație:
A. Zigotul suferă un proces de mitoză fără creștere celulară, denumit segmentare, în urma
căruia se formează morula
B. Stadiul ulterior celui de morulă este reprezentat de blastocist (o structură celulară
cavitară plină cu lichid)
C. Imediat după fecundație, corpul galben din ovar involuează și nu mai produce
progesteron
D. Sub acțiunea progesteronului secretat de corpul galben are loc eliminarea mucoasei
endometriale
E. Blastocistul emite prelungiri denumite vilozități coriale, care se vor uni cu țesuturile
uterine, dând naștere placentei
149. Alegeți afirmațiile adevărate despre membranele embrionului:

A. La sfârșitul dezvoltării fetale se formează membrana vitelină, care delimitează amnionul
B. La începutul dezvoltării embrionare se formează membrana amniotică, delimitând sacul
amniotic, care cuprinde în totalitate embrionul
C. Din membrana corionică se formează vilozitățile coriale
D. Membrana alantoidă contribuie la formarea cordonului ombilical și a vaselor de sânge
ombilicale
E. Membrana alantoidă este situată în trompele uterine, între embrion și sacul vitelin
150. Selectați afirmația falsă referitoare la placentă:

A. Este formată prin unirea prelungirilor blastocistului (vilozitățile coriale) cu țesuturile
uterine
B. Reprezintă un mediu de transfer pentru substanțe nutritive și reziduuri, între fluxul
sanguin al mamei și cel al embrionului
C. Reprezintă un mediu de transfer pentru gazele dizolvate în sângele matern, dar nu și
pentru cele din sângele fătului
D. În timpul sarcinii, are și rol endocrin prin secreție de estrogeni și progesteron
E. Celulele ei secretă gonadotropina corionică umană (hCG)
301
151. Referitor la dezvoltarea embrionară și fetală, alegeți afirmațiile false dintre cele
de mai jos:
A. Gastrulația este procesul prin care masa celulară internă a blastocistului se diferențiază
în 3 foițe embrionare, înainte de fixarea acestuia în endometru
B. Straturile discului embrionar sunt ectodermul, mezodermul și epidermul
C. Din ectoderm se dezvoltă epidermul, sistemul nervos și părți componente ale ochiului și
urechii
D. Mezodermul dă naștere oaselor și tuturor mușchilor scheletici și netezi
E. Din endoderm se dezvoltă mucoasa tubului digestiv și cea a tractului respirator
152. Care dintre următoarele asocieri sunt corecte?

A. Ectoderm – sistemul nervos – epidermul și structurile anexe (unghii, păr)
B. Mezoderm – sistemul excretor – mucoasa tubului digestiv
C. Mezoderm – sistemul circulator – scheletul – mușchiul cardiac
D. Endoderm – glanda hipofiză – dermul– sistemul respirator
E. Endoderm – mucoasa tubului digestiv – mucoasa tractului respirator
153. Cu privire la embrion, care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?

A. Embrionul este cuprins în întregime de un sac, denumit sac corionic (corion)
B. Embrionul este cuprins în întregime de un sac, denumit sac amniotic (amnion)
C. Zona din afara amnionului se numește corion și este delimitată de membrana corionică
D. Din membrana amniotică se formează vilozitățile coriale
E. Pentru primele 6 săptămâni, embrionul are un sac vitelin, delimitat de membrana vitelină
154. Referitor la dezvoltarea embrionară și fetală, selectați afirmațiile false dintre cele
de mai jos:
A. Membrana alantoidă, lipsită de vascularizație, intră în alcătuirea placentei
B. În cursul primelor șase săptămâni, embrionul are un sac vitelin cuprins într-o membrană
vitelină
C. Cordonul ombilical conține două vene ombilicale și o arteră ombilicală
D. Cordonul ombilical se extinde de la placentă la embrion și apoi la făt și transportă gaze,
nutrienți și reziduuri între organismul mamei şi cel al copilului
E. Primele șase săptămâni de viață intrauterină sunt considerate perioada fetală
155. Cu privire la dezvoltarea embrionară și fetală, selectați afirmațiile adevărate

dintre cele de mai jos:
A. La începutul dezvoltării embrionare, se formează membranele amniotice, corionului,
alantoidei și membrana vitelină
B. Sistemele de organe iau naștere în perioada fetală și se dezvoltă în perioada embrionară
C. În luna a treia de sarcină încep să se formeze sistemele de organe
D. În timpul lunii a patra de sarcină, cresc membrele și apar puncte de osificare în scheletul
cartilaginos
E. În luna a cincea de sarcină, pielea fătului este acoperită cu păr fin și pufos, numit lanugo
156. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos pe cele adevărate și referitoare la perioada
fetală de dezvoltare intrauterină:
A. La începutul perioadei fetale au loc, în ordine, implantarea, segmentarea, gastrularea
B. Primele două luni de dezvoltare intrauterină nu aparțin perioadei fetale, ci celei embrionare
C. În perioada fetală se dezvoltă sistemele de organe şi fătul dobândește un aspect uman
D. Pe parcursul lunii a treia de viață intrauterină devin detectabile bătăile inimii
E. Creșterea în greutate încetează în luna a șasea, fătul având deja dimensiunile de la
naștere
302
157. Referitor la naștere, care dintre următoarele afirmații sunt adevărate?
A. Nașterea mai este denumită parturiție
B. La debutul travaliului, secreția de progesteron din placenta crește
C. Modificările nivelului sanguin de progesteron și estrogeni au efect stimulator asupra
sintezei de prostaglandine
D. Ca răspuns la contracțiile musculare uterine, lobul anterior al hipofizei eliberează
oxitocină
E. Contracțiile uterine induc, prin reflexe de la nivelul măduvei spinării, contracții ale
peretelui abdominal
158. Actul nașterii implică o serie de evenimente. Alegeți afirmațiile adevărate despre
acestea, dintre cele de mai jos:
A. La debutul travaliului, crește secreția de progesteron din placentă și scade cea de
prostaglandine
B. La debutul travaliului, scade secreția de progesteron din placentă și crește secreția de
prostaglandine
C. Prostaglandinele vor stimula mușchii netezi ai peretelui uterin, determinând contracții
care vor induce un răspuns al lobului posterior al hipofizei
D. Se produce dilatarea corpului uterin și deschiderea orificiului cervical
E. Ca răspuns la contracțiile uterine, se produce eliberare de oxitocină din lobul posterior
al hipofizei
159. Alegeți asocierile corecte despre parturiție:

A. Sfârșitul travaliului – creșterea secreției de prostaglandine
B. Debutul travaliului – scăderea secreției de progesteron din placentă
C. Oxitocina – inducerea de contracții uterine puternice
D. Ruperea amnionului – împiedicarea eliberării lichidului amniotic
E. Contracții ale peretelui abdominal – induse de contracțiile uterine, prin reflexe de la
nivelul măduvei spinării

A. Denumită și parturiție, nașterea are loc la aproximativ 9 luni după fecundare
B. Pe parcursul lunii a opta de sarcină, fătul are șanse reale de supraviețuire în afara
corpului mamei
C. Cele mai multe nașteri se desfășoară în prezentație pelviană (mai întâi apar fesele
copilului)
D. Doar 5% dintre nașteri se desfășoară în prezentație craniană (mai întâi apare capul
copilului)
E. Expulzarea placentei din uter are loc la câteva minute după nașterea copilului
303
CAPITOLUL 12  Întrebări recapitulative
1. Despre nivelurile de organizare structurală nu se poate afirma că:

A. Țesutul este unitatea fundamentală a organelor și sistemelor de organe
B. Un organ compus din două sau mai multe tipuri diferite de țesuturi reprezintă nivelul de
organizare imediat superior celulei
C. Celula este unitatea fundamentală a organismelor vii și conține structuri subcelulare
D. Un organ funcționează ca un centru specializat pentru o anumită activitate
E. Țesuturile muscular și conjunctiv au structură similară
2. Alegeți afirmațiile corecte referitoare la terminologia direcțională:

A. Ochii sunt situați lateral față de nas, fruntea este situată cranial față de bărbie, iar ochiul
drept și urechea stângă sunt situate controlateral
B. În raport cu planul mediosagital, stomacul este situat inferior față de diafragmă
C. Un plan parasagital drept împarte corpul într-o porțiune dreaptă mai mică și una stângă
mai mare
D. Un plan parasagital stâng împarte corpul într-o porțiune dreaptă mai mică și una stângă
mai mare
E. Osul trapez este situat distal față de radius și proximal față de primul metacarpian
3. Alegeți definițiile corecte pentru cavitățile trunchiului:

A. Zona dintre diafragma pelvină și ombilic se numește abdomen
B. Zona dintre diafragmă și pelvis se numește abdomen
C. Cavitatea pelviană reprezintă subdiviziunea inferioară a cavității abdominopelviene
D. Cavitatea craniană este o porțiune a cavității dorsale a capului
E. Canalul rahidian adăpostește encefalul și măduva spinării
4. Atunci când corpul se află în poziție anatomică se poate afirma că:

A. Ochii sunt poziționați cefalic și anterior
B. Ficatul este situat în hipocondrul stâng
C. Cavitatea pelviană reprezintă porțiunea superioară a cavității abdomino-pelviene
D. Palma dreaptă este orientată proximal față de antebraț și distal față de degete
E. Palma stângă este orientată spre anterior, iar membrul superior stâng este în adducție pe
lângă trunchi
5. Despre cavitățile corpului și conținutul acestora se poate afirma că:

A. Mediastinul împreună cu cele două cavități pleurale sunt subdiviziunile cavității toracice
B. Cavitatea pericardică împreună cu cele două cavități pleurale constituie mediastinul
C. Cavitatea abdomino-pelviană denumită și cavitate pleurală conține organele interne
abdominale și pelviene, inclusiv pancreasul și rinichii
D. Măduva spinării este adăpostită de canalul rahidian delimitat de vertebre
E. Cavitatea craniană aparține cavității posterioare (dorsale) a corpului

A. Plan mediosagital – împărțirea corpului în două jumătăți, superioară și inferioară
B. Planul transversal – împărțirea corpului într-o jumătate superioară și una inferioară
C. Sistemul de organe – asociere de mai multe organe cu funcții complementare
D. Atomii – particule electronomicroscopice de materie – unități ale unor elemente chimice
(O2, N2)
E. Creșterea – proces prin care un organism își micșorează masa
304
7. Despre membranele seroase ale corpului este adevărat că:
A. Sunt reprezentate la nivelul plămânilor de pleure (viscerală și parietală)
B. Secretă un lichid care permite alunecarea cu frecare a organelor între ele
C. Conțin o foiță viscerală care tapetează cavitatea în care se găsește un anumit organ
D. Conțin o foiță parietală și una viscerală foarte aproape una de cealaltă
E. Una dintre aceste membrane, pericardul, învelește inima
8. Alegeți afirmațiile false despre membranele seroase ale organismului:
A. Sunt reprezentate de foița viscerală a pleurei, de foița parietală a piei mater și de foița
viscerală a perineului
B. Peritoneul prezintă o foiță viscerală și una parietală
C. Sunt reprezentate de pleură, la nivelul plămânilor și al inimii, de pericard la nivelul
cordului și de peritoneu la nivelul abdomenului
D. Ele secretă un lichid lubrifiant în cantitate mică, lichid care va permite alunecarea
foițelor una pe cealaltă
E. Pericardul formează un sac care învelește inima și formează valvele cardiace
9. Alegeți afirmațiile adevărate despre mediile izo-, hipo- și hipertone:
A. Atunci când concentrația de solvit este mai mare în exteriorul celulei decât în interiorul
acesteia mediul extracelular este hiperton
B. Dacă sunt introduse celule într-un mediu hiperton, apa din mediul extracelular va
pătrunde în interiorul celulei, producând liza acesteia
C. Atunci când concentrația de solvit are aceeași valoare în interiorul și în exteriorul
celulei, ambele medii sunt izotone
D. Între două medii cu aceeași concentrație de solvit separate printr-o membrană
semipermeabilă nu se produce osmoză
E. Dacă soluția A are concentrație de 1% clorură de sodiu, iar soluția B are o concentrație
de 5% clorură de sodiu, soluția A este hipertonă
10. Despre valoarea de referință a unui mecanism de feedback sunt adevărate
A. Reprezintă valoarea normală a unui factor invariabil
B. Este un parametru care caracterizează homeostazia
C. Orice deviere de la această valoare este detectată de către centrul de control
D. Este detectată orice deviere de la această valoare de către un senzor sau receptor
E. O deviere din ce în ce mai mare de la această valoare până când se obține răspunsul
dorit, caracterizează feedback-ul pozitiv
11. Care dintre formulările de mai jos descriu structura și proprietățile acidului
ribonucleic:
A. Conține ca baze azotate adenină, guanină, dar nu conține citozină și uracil
B. Conține uracil și guanină, dar nu conține timină
C. Nucleotidele catenei de ARNm se citesc în grupe de câte trei denumite gene
D. Catena de ARNm poate conține codonul ACG (adenină, citozină, guanină)
E. Anticodonul complementar se găsește pe molecula de ARN
12. Alegeți afirmațiile false despre diferitele tipuri de ARN:
A. Atașarea moleculei de ARNm la ribozom reprezintă începutul procesului de transcripție
B. O moleculă de ARNt prezintă un anticodon ale cărui baze se împerechează cu bazele
complementare ale codonului din molecula de ARNm
C. ARNr se întâlnește în structura ribozomilor și transportă codul genetic al ADN-ului
D. ARNm primește codul genetic al ADN-ului și îl transportă în citoplasmă
E. În transcripție, o catena de ARNm este sintetizată pe baza complementarității bazelor
azotate ale ATP
305
13. Despre funcțiile proteinelor prezente în membrana celulară (plasmatică) sunt
adevărate următoarele afirmații:
A. Proteinele transmembranare ocupă întreaga grosime a membranei
B. Proteinele transmembranare servesc drept canale pentru transportul transmembranar
C. Proteinele periferice proemină spre citoplasmă și au rol în contracțiile celulare
D. Glicoproteinele membranare servesc ca receptori pentru moleculele semnalizatoare
precum hormonii
E. Unele proteinele periferice pot acționa ca și enzime
14. Despre mișcarea moleculelor prin membrane semipermeabile, sunt false

A. Moleculele mici, ca glicogenul sau colagenul, pot traversa membrana celulară,
alunecând printre moleculele de fosfolipide
B. Moleculele mici, ca O2 sau CO2, pot traversa membrana celulară, alunecând printre
moleculele de fosfolipide
C. Moleculele de solvit trec dintr-o zonă cu o concentrație mare într-o zonă cu concentrație
mică prin osmoză
D. Daca o moleculă de apă trece din soluția hipotonă în cea hipertonă, fenomenul se
numește osmoză
E. Dacă în procesul de difuziune intervin fosfolipidele prezente în membrana celulară,
acesta se va numi transport activ

A. Referitor la transportul CO2 în sânge, se descrie fenomenul de transfer de clor (un ion
bicarbonat iese din hematie la schimb cu un ion de clor )
B. Referitor la transportul O2 în sânge, un ion bicarbonat intră în hematie, unde va forma
bicarbonatul de sodiu, NaHCO3
C. Ionul de fier din lanțul globinic al moleculei de hemoglobină se leagă slab de molecula
de oxigen, formând oxihemoglobina
D. Legat de transportul CO2 în sânge sub formă de bicarbonat, ionul de clor va pătrunde în
hematie la schimb cu ionul bicarbonat, determinând fenomenul denumit transfer de clor
E. În medulara rinichiului, se pot acumula ioni de Na + și de Cl-, determinând intrarea apei
în ramura descendentă a ansei Henle (mecanismul contracurent)
16. Alegeți răspunsurile care prezintă aspecte patologice ale diviziunii celulare:
A. Pierderea controlului asupra mitozei are de obicei ca și cauză o mutație ADN
B. Membrana celulară strangulează citoplasma, realizând clivajul celular
C. Pierderea controlului asupra mitozei poate conduce la apariția cancerului
D. Celulele canceroase își folosesc toate resursele pentru a se înmulți prin mitoze,
nemaifuncționând normal
E. Cancerul constă în mitoze necontrolate și răspândirea celulelor canceroase în organism
17. Despre nervi sunt adevărate următoarele afirmații:

A. Sunt nervi senzoriali toți nervii cranieni și sunt nervi motori, primele șapte perechi de
nervi spinali
B. Nervii micști sunt caracterizați de prezența simultană a elementelor senzoriale și a celor
motorii
C. Nervii cranieni conțin fibre somatice care realizează conexiuni cu pielea și mușchii
scheletici ai capului și gâtului
D. Dintre cele 12 perechi de nervi cranieni, asigură mișcări oculare nervii III, IV și VI
E. Aproape toți nervii periferici sunt nervi senzoriali, conținând doar fibre autonome
(vegetative)
306
18. Alegeți afirmațiile greșite despre sistemul nervos periferic (SNP) și componentele
acestuia:
A. SNP realizează conexiunea encefalului și a măduvei spinării cu celelalte părți ale
corpului și cu mediul înconjurător
B. SNP transmite impulsuri senzoriale provenite de la sistemul nervos central (SNC) către
efectori
C. Dintre cele 12 perechi de nervi cranieni care aparțin SNP, perechile I, II și VIII conțin
exclusiv fibre senzoriale
D. SNP conține ganglioni senzoriali (mase nervoase localizate în afara encefalului)
E. Nervii spinali sunt în număr de 31 și sunt structuri nepereche
19. Despre funcțiile unor componente ale sistemului nervos central și periferic este fals
că:
A. Măduva spinării nu deține funcții în coordonarea nervoasă
B. Encefalul este centrul de organizare și procesare al sistemului nervos
C. Cele 31 de perechi de nervi spinali asigură comunicarea dintre măduva spinării și
diverse părți ale corpului
D. După ce au ajuns la destinație, nervii spinali se combină formând rețele complexe
denumite plexuri
E. Sistemul nervos vegetativ cuprinde două tipuri de neuroni motori (preganglionari și
postganglionari) și ganglionii corespunzători
20. Alegeți asocierile greșite dintre neurotransmițător, localizarea și acțiunea lui:

A. Norepinefrină – sistem nervos parasimpatic – acțiune exclusiv asupra viscerelor
B. Glicină – măduva spinării – inhibarea unor neuroni
C. Dopamină – joncțiuni neuromusculare – controlul unor funcții vegetative
D. Serotonină – encefal – ritm circadian
E. Acid gamaaminobutiric – encefal, măduva spinării – inhibarea unor neuroni

A. La nivelul corpului celular al neuronilor se află nucleul și organite celulare (mitocondrii,
aparatul Golgi, corpii Nissl)
B. Un neuron în repaus este polarizat datorită diferenței dintre sarcinile electrice din
interiorul neuronului
C. Scleroza multiplă produce simptome provocate de demielinizarea neuronilor din
sistemul nervos periferic
D. Scleroza multiplă produce simptome provocate de demielinizarea neuronilor din
E. Dintre celulele cel mai frecvent afectate de către scleroza multiplă fac parte
oligodendrocitele (care au rol în mielinizarea neuronilor)

A. Albinismul este o afecțiune în care este afectată sinteza melaninei
B. Afecțiunea genetică în urma căreia o persoană nu poate distinge anumite culori se
numește strabism
C. Absența melaninei din stratul pigmentar al retinei nu afectează percepția clară a imaginii
obiectului privit, deși lumina este dispersată în interiorul ochiului
D. Un pacient care suferă de albinism va prezenta tulburări de vedere, imaginile proiectate
pe retină fiind neclare
E. În afecțiunea denumită strabism, ochii se mișcă coordonat
307
23. Persoanele care suferă de strabism prezintă următoarele manifestări:
A. Nu pot distinge anumite culori, cum este roșul sau verdele
B. Mișcările globilor oculari nu sunt afectate
C. Sunt afectate mișcările globilor oculari, ele desfășurându-se necoordonat
D. Lipsește melanina din stratul pigmentar al retinei
E. Văd două imagini ale aceluiași obiect, în loc de una singură
24. Despre tulburările de vedere sunt adevărate următoarele:

A. Discromatopsia este de obicei determinată genetic, fiind mai frecventă ca manifestare la
femei decât la bărbați
B. Discromatopsia este de obicei determinată genetic, femeile fiind purtătoare ale acestei
modificări genetice
C. Presbitismul este datorat scăderii elasticității cristalinului odată cu înaintarea în vârstă
D. Astigmatismul se corectează cu lentile biconvexe
E. Dacă un pacient suferă de presbitism, el va vedea clar obiectele situate la distanțe mici
față de ochi
25. Despre astigmatism nu este adevărat că:

A. Se manifestă prin scăderea elasticității cristalinului la tineri
B. Este provocat de o curbură neregulată a corneei sau a cristalinului
C. Se produce o imagine neclară a obiectului pe retină, ca urmare a difracției razelor
luminoase
D. Imaginea proiectată în zone diferite ale retinei este clară
E. Se poate corecta prin utilizarea de lentile cu o curbură specială – lentile torice
26. Despre miopie se poate afirma că:

A. Reprezintă, alături de presbitism, una dintre cele mai rare tulburări de vedere
B. Reprezintă, alături de hipermetropie, una dintre cele mai comune tulburări de vedere
C. Se poate corecta prin utilizarea lentilelor biconcave
D. Este determinată de scurtarea naturală a globului ocular sau de un cristalin care nu se
acomodează corect
E. Razele se focalizează anterior de retină, iar imaginea obiectului este neclară
27. Următoarele afirmații referitoare la miopie sunt adevărate:

A. Razele de lumină sunt focalizate pe retină
B. Imaginea se formează în fața retinei
C. Apare din cauza alungirii naturale a globului ocular sau a unui cristalin care nu se
acomodează corect
D. Se corectează cu lentile biconvexe
E. Imaginea se formează în spatele retinei și este neclară
28. Selectați afirmațiile adevărate cu privire la tulburările de vedere:

A. În strabism, ochii pacientului nu se mișcă în concordanță, iar acesta percepe două
imagini în loc de una
B. În cazul miopiei, imaginea se formează în spatele retinei
C. În hipermetropie, ochiul este prea lung sau cristalinul prea plat pentru a permite vederea
de aproape
D. O curbură neregulată a corneei sau cristalinului provoacă astigmatism
E. Discromatopsia se explică prin incapacitatea celulelor cu conuri de a reacționa la
anumite culori ale spectrului luminos
308
29. Referitor la strabism sunt false următoarele afirmații:
A. Pacienții nu pot distinge culoarea roșie de cea verde
B. Razele luminoase sunt focalizate în spatele retinei
C. Discul optic este lezat
D. Cei doi ochi nu sunt coordonați
E. Pacienții văd două imagini în loc de una singură
30. Alegeți afirmațiile adevărate despre posibilitățile de corectare a unor tulburări de

vedere:
A. Miopia se corectează cu lentile biconvexe, iar hipermetropia cu lentile biconcave
B. Lentilele biconvexe sunt utilizate pentru corectarea astigmatismului
C. Miopia se corectează cu lentile biconcave, iar hipermetropia cu lentile biconvexe
D. Discromatopsia se corectează cu ochelari de citit
E. Astigmatismul se corectează cu lentile torice, iar hipermetropia cu lentile biconvexe
31. Despre hipermetropie este fals că:

A. Imaginea se formează în fața retinei
B. Ochiul este prea lung sau cristalinul prea plat
C. Imaginea se formează în spatele retinei
D. Razele luminoase nu se focalizează
E. Necesită pentru corectare lentile biconvexe
32. Despre discromatopsie este adevărat că:

A. Apare în urma unei leziuni oculare
B. Este rezultatul unei afecțiuni genetice
C. Apare în urma astigmatismului
D. Afectează într-o mai mare măsură sexul masculin decât cel feminin
E. Se datorează incapacității celulelor cu conuri de a reacționa la anumite culori ale
spectrului luminos
33. Care dintre următoarele afirmații referitoare la tulburările de vedere sunt

adevărate:
A. Miopia se corectează atât cu lentile biconvexe, cât și cu lentile biconcave
B. Discromatopsia este datorată incapacității celulelor cu conuri de a reacționa la anumite
culori ale spectrului de lumină și este mai frecventă la bărbați
C. În hipermetropie imaginea se formează în spatele retinei și este neclară
D. Presbitismul se datorează scăderii cu vârsta a elasticității cristalinului cu diminuarea
capacității de a vedea la distanțe mici
E. Astigmatismul nu se corectează cu lentile torice
34. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la hipermetropie:

A. Este o tulburare de vedere în care imaginea se formează în fața retinei și este neclară
B. Apare ca o consecință a faptului că ochiul este prea scurt sau cristalinul este prea plat
pentru a permite vederea de aproape
C. Se corectează cu lentile biconvexe
D. Razele luminoase sunt focalizate în spatele retinei
E. Este o tulburare de vedere provocată de o curbură neregulată a corneei sau a
cristalinului care provoacă difracție
309
35. Care dintre următoarele afirmații referitoare la astigmatism sunt adevărate:
A. Reprezintă incapacitatea de a distinge două puncte apropiate în anumite părți ale
câmpului vizual
B. Imaginea se formează în fața retinei
C. Este provocat de o curbură neregulată a corneei sau a cristalinului
D. Se corectează prin utilizarea de lentile cu o curbură specială
E. Se datorează incapacității celulelor cu bastonașe de a reacționa la anumite culori ale
spectrului de lumină
36. Despre discromatopsie se pot afirma următoarele:

A. Apare ca urmare a scăderii elasticității cristalinului odată cu înaintarea în vârstă
B. Unele persoane nu pot deosebi culoarea roșie de cea albă, din cauza lipsei celulelor cu
conuri sensibile la culoarea roșie
C. Se corectează prin utilizarea de lentile biconvexe
D. Este de obicei determinată genetic, femeile fiind purtătoare ale acestei modificări
genetice
E. Este mai frecventă la bărbați decât la femei
37. Care dintre următoarele afirmații referitoare la corecția tulburărilor comune de

vedere sunt adevărate?
A. Atât miopia, cât și hipermetropia necesită ochelari pentru corecție
B. În miopie, pentru a focaliza imaginile pe retină se utilizează lentile biconvexe
C. În miopie, pentru a focaliza imaginile pe retină se utilizează lentile biconcave
D. Hipermetropia se corectează cu lentile biconvexe
E. Hipermetropia se corectează cu lentile biconcave
38. Care dintre următoarele asocieri sunt corecte:

A. Strabism – ochii nu se mișcă în mod coordonat – se percep două imagini
B. Astigmatism – curbură neregulată a corneei – corectare cu lentile biconcave
C. Presbitism – scade elasticitatea cristalinului – capacitate scăzută de a vedea la distanțe
mici
D. Miopie – tulburare comună de vedere – corectare cu lentile biconcave
E. Hipermetropie – tulburare comună de vedere – corectare cu lentile torice

A. În astigmatism, apare refracția razelor luminoase datorită curburii neregulate a corneei
B. În astigmatism, apare difracția razelor luminoase datorită curburii neregulate a corneei
C. În hipermetropie, imaginea se formează posterior de retină
D. În hipermetropie, ochiul este prea scurt sau cristalinul este prea plat
E. Lentilele torice corectează miopia și nu au efect asupra astigmatismului
40. Razele luminoase se focalizează:

A. Anterior de retină în miopie și posterior de retină în astigmatism
B. Anterior de retină în miopie și posterior de retină în hipermetropie
C. Pe retină în zone diferite în discromatopsie și astigmatism
D. Pe retină în foveea centrală, unde se formează imaginea la ochiul care nu prezintă
tulburări de vedere
E. Pe retină la nivelul discului optic, unde se formează imaginea la ochiul care nu prezintă
tulburări de vedere
310
41. Alegeți răspunsurile greșite dintre cele de mai jos:
A. Deoarece în strabism mișcările ochilor nu sunt coordonate, persoana cu această
afecțiune vede o singură imagine a celor două obiecte privite
B. Astigmatismul reprezintă incapacitatea de a distinge culorile complementare (roșu și
verde)
C. Discromatopsia este mai puțin frecventă la sexul feminin, deși femeile sunt purtătoare
genelor ce determină aceste modificări
D. Discromatopsia este mai puțin frecventă la sexul masculin în raport cu cel feminin
E. O persoană care suferă de presbitism va avea nevoie de ochelari pentru citit
42. Selectați asocierile corecte despre celulele țesutului osos și rolurile acestora:
A. Osteoblast – celulă formatoare de os
B. Osteoclast – celulă formatoare de os
C. Osteocit – celulă osoasă în repaus
D. Osteoclast – celulă mare, care reabsoarbe și distruge matricea osoasă
E. Osteoclast – sursa organismului de calciu și azot
43. Alegeți afirmațiile adevărate care se referă la compuși cu legături bogate în

energie:
A. ARN-ul de reglare controlează expresia genică și sinteza proteică
B. Adenozin difosfatul (ADP) reface adenozin trifosfatul (ATP) printr-o reacție exergonică
C. Prin hidroliza fosfocreatinei se eliberează energie, care va permite refacerea ADP-ului
în timpul contracției musculare
D. Prin hidroliza fosfocreatinei se eliberează energie, care va permite refacerea ATP-ului în
timpul contracției musculare
E. Când un mușchi este extrem de activ, rezervele sale de creatinfosfat se pot epuiza

A. Până la pubertate metafizele oaselor lungi se osifică complet
B. Osificarea cartilajelor articulare are loc după pubertate și este un fenomen controlat
hormonal
C. Creșterea în lungime a osului încetează, atunci când placa epifizară este complet
osificată
D. Prin elevație se înțelege micșorarea unghiului dintre două oase care participă la
formarea unei articulații
E. Osteoporoza este o afecțiune complexă în care reabsorbția osoasă este mai pronunțată
decât formarea de țesut osos
45. Reprezintă mișcări ale membrelor:

A. Abducția – îndepărtarea față de linia mediană a corpului
B. Adductia – apropierea față de linia medială a corpului
C. Flexia – mișcarea care crește valoarea unghiului format de două oase care se articulează
între ele
D. Extensia – mișcarea care determină mărirea unghiului dintre cele două oase care se
articulează între ele
E. Glisarea – alunecarea filamentelor de actină de-a lungul celor de miozină
311
46. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la substanțe cu structură proteică:
A. Calcitonina determină scăderea concentrației sanguine a calciului
B. Eleidina este prezentă în piele și se va transforma în cheratină
C. Elastina este absentă din structura țesutului conjunctiv și a pereților vaselor de sânge
D. Colesterolul intră în structura membranei celulare, căreia îi reduce flexibilitatea
E. Hormonul somatotrop (STH) este un hormon secretat de hipofiza anterioară

A. Procesul de glicogenoliză se desfășoară la nivelul ficatului și are ca rezultat molecule de
glucoză eliberate în sânge
B. Gluconeogeneza este inhibată de glucagon și asigură formarea aminoacizilor din
glucoză
C. Glicoliza anaerobă furnizează câte două molecule de ATP pentru fiecare moleculă de
glucoză scindată
D. În fibra musculară conversia acidului lactic la acid piruvic are loc atunci când rezerva de
oxigen este epuizată
E. Prostaglandinele, secretate în cantități extrem de mici în anumite organe, au ca efect
contracția țesutului muscular neted
48. Despre diferitele leziuni, care pot să apară la nivelul membrului superior, este
adevărat că:
A. În cazul unei fracturi la nivelul articulației cotului poate fi afectată epifiza distală a
humerusului
B. O fractură la nivelul zonei mijlocii a antebrațului poate afecta diafiza radiusului, diafiza
ulnei sau ambele diafize
C. Artrita reprezintă inflamația peretelui arterial
D. O leziune la nivelul capului humerusului (epifizei proximale a humerusului) poate
afecta articulația umărului
E. Dacă este afectată articulația dintre primul metacarpian și osul trapez, degetul mare
rămâne funcțional, dar degetul mic nu mai poate efectua mișcarea de flexie

A. Fractură la nivelul cotului – afectarea unei articulații sferoidale
B. Fractură la nivelul cotului – afectarea unei articulații trohleare
C. Articulația dintre atlas și axis – articulație pivotală – mișcare non-axială
D. Mișcare non axială – articulație între unele oase carpiene – articulație plană
E. Osteoporoză – pierdere de calciu – scăderea rezistenței osului – probabilitate mare a
fracturilor
50. Alegeți afirmațiile adevărate privind compușii cu legături chimice bogate în

energie:
A. ADN-ul este prezent exclusiv în nucleul celulei
B. ATP-ul este transformat în AMPC sub acțiunea enzimei adenilatciclază
C. Prin desfacerea AMP se obține ADP și o moleculă de fosfat anorganic
D. Creatinfosfatul asigură refacerea ATP prin oxidare în mușchi
E. Desfacerea unei molecule de ATP, cu formare de ADP și o moleculă de fosfat
anorganic, eliberează energie (7,3 kilocalorii/mol de ATP)
312
51. Alegeți asocierile greșite între termeni și semnificațiile lor:
A. Sebum – secreție uleioasă a tubilor seminiferi
B. Glandă holocrină – glandă care acumulează produșii de secreție în interiorul celulelor și
îi descarcă prin dezintegrarea celulei
C. Himen – cută subțire de epiteliu care blochează intrarea în vagin după debutul activității
sexuale
D. Membrană mucoasă (mucoasă) – membrană care formează învelișul extern al organelor cavitare
E. Placentă – organ temporar, care asigură mediul de transfer pentru gaze dizolvate,
substanțe nutritive și reziduuri între fluxul sanguin al fătului și cel matern
52. Dintre afirmațiile de mai jos, alegeți-le pe cele care descriu acțiunea unor enzime
la nivelul intestinului subțire:
A. Lipaza pancreatică are structură proteică
B. Aminopeptidaza acționează asupra substratului reprezentat de peptide, având ca produs
aminoacizi
C. Zaharoza acționează asupra zaharazei pe care o transformă în glucoză și fructoză
D. Labfermentul descompune proteinele prezente în lapte, acționând la orice vârstă
E. Tripsina, o enzimă proteolitică din sucul pancreatic, transformă proteinele în peptide
53. Sunt proteine următoarele substanțe:
A. Adrenalina, aldosteronul, fibrinogenul
B. Anhidraza carbonică, amiaza salivară, parathormonul
C. Carbaminohemoglobina, bilirubina, mielina
D. Fimbria, fibrina, protrombina
E. Insulina, glucagonul, lipaza gastrică
54. Sunt pigmenți biliari sau derivați ai lor următoarele substanțe:
A. Bilirubina, secretată de hepatocite
B. Bila și ureea, produse de hepatocite
C. Hemul, care colorează urina și urobilinogenul care colorează fecalele
D. Bilirubina și acetilcoenzima A
E. Urobilinogenul, care colorează urina
55. Dintre afirmațiile adevărate despre enzime, alegeți-le pe cele care nu se referă la
structura și/sau funcția enzimelor digestive:
A. Catalaza este enzima care degradează peroxidul de hidrogen în apă și oxigen
B. Pepsina este o enzimă proteolitică, ce descompune aproape toate tipurile de proteine în
peptide
C. Adenilatciclaza este enzima care transformă adenozintrifosfatul în adenozinmonofosfat ciclic
D. Factorul extrinsec, produs de celulele parietale ale glandelor gastrice, este necesar
pentru absorbția vitaminei B12
E. Colinesteraza determină descompunerea acetilcolinei la nivelul plăcii motorii
56. Despre ionii cu sarcină negativă implicați în desfășurarea proceselor biochimice
din organism, este adevărat că:
A. Ionul carbonat scade pH-ul sucului intestinal și neutralizează aciditatea chimului gastric
B. Ionul sulfat prezent în sucul pancreatic neutralizează aciditatea chinului gastric
C. Ionul bicarbonat, prezent în sucul pancreatic, crește pH-ul sucului intestinal și
neutralizează aciditatea chinului gastric
D. Nivelul ridicat al ionilor de hidrogen în lichidul cefalorahidian activează centrul respirator
E. HCO3- rezultat din disocierea acidului carbonic în hematii reprezintă un mecanism de
transport pentru dioxidul de carbon în sânge
313
57. Care dintre grupele de substanțe enumerate sunt formate din enzime:
A. Nucleaza, acidul ribonucleic, ARN-polimeraza
B. Aminopeptidaza, transaminarea, carboxipeptidaza
C. Colinesteraza, carboxipeptidaza, lactaza
D. Zaharaza, lactaza, amiloza
E. Catalaza, pepsina, tripsina
58. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la enzime și acțiunile acestora:

A. Enzima care degradează apa oxigenată se numește catalază sau peroxid de hidrogen
B. O enzimă este o proteină care accelerează o reacție chimică, scăzând energia de activare
a substanțelor care intră în reacție
C. La cuplarea actinei cu miozina are loc hidroliza enzimatică a moleculei de ATP în ADP
și un grup fosfat anorganic
D. Neurotransmițătorul plăcii motorii, colina, este descompus de către o esterază,
determinând relaxarea musculară
E. Acetilcolina fiind descompusă de către colinesterază, membrana fibrei musculare nu va
mai fi stimulată (apare relaxarea)
59. Despre limfocite și implicarea lor în diferite afecțiuni se pot afirma următoarele:
A. Sunt implicate direct în tulburările de coagulare și în sângerările care se produc cu ușurință
B. Limfocitele aparțin granulocitelor
C. Nu au granulații în citoplasmă și sunt de două tipuri: B și T
D. În leucemie numărul lor poate fi crescut
E. Scăderea numărului lor se numește limfopenie

A. Scăderea generală a numărului de leucocite în sânge se numește leucocitoză
B. Creșterea foarte mare a numărului de leucocite în sânge poate fi întâlnită în leucemie
C. Scăderea numărului de trombocite nu conduce la tulburări de coagulare sau sângerări
D. Talasemia este un tip de leucemie (afecțiune moștenită)
E. În mononucleoza infecțioasă pot să apară limfocite atipice în sânge
61. La un pacient care a suferit o hemoragie importantă în urma unui accident, se

constată următoarele:
A. Pulsul este bradicardic (rar) și presiunea arterială este crescută
B. Pulsul este tahicardic (rapid) și presiunea arterială este scăzută
C. Pulsul este slab, greu perceptibil, datorită hipervolemiei determinate de hemoragie
D. Pulsul este slab, greu perceptibil, datorită hipovolemiei determinate de hemoragie
E. Pacientul este în șoc hipovolemic, având presiune sanguină scăzută, tegumente umede,
reci, palide și transpirate

A. Colesterolul care se depune pe pereții interiori ai vaselor de sânge va sta la baza unei
afecțiuni denumită artrită
B. Colesterolul care se depune pe pereții interiori ai vaselor de sânge va sta la baza unei
afecțiuni denumită ateroscleroză
C. Hemoliza reprezintă procesul de distrugere a eritrocitelor, când antigenul/antigenele de
pe suprafața eritrocitelor donatorului și anticorpul de același tip din serul primitorului
intră în contact
D. Hemoliza este procesul de formare a eritrocitelor în măduva roșie osoasă
E. Dacă nu se respectă regulile unei transfuzii de sânge, pot să apară incidente
transfuzionale severe (potențial letale)
314
63. Selectați răspunsurile corecte despre anumite afecțiuni cardiovasculare:
A. Ateroscleroza duce la rigidizarea vaselor de sânge prin depunerea de plăci alcătuite din
colesterol împreună cu alte glucide pe pereții interiori ai acestora
B. În cadrul afecțiunii denumită ateroscleroză, se pot forma cheaguri de sânge în vasele
rigidizate datorită depunerii plăcilor care conțin colesterol
C. Tromboza reprezintă creșterea numărului plachetelor sanguine
D. Prezența de trombi în arterele coronare duce la tromboză coronariană
E. Un cheag de sânge care migrează în altă parte a organismului (decât locul în care s-a
format) produce afecțiunea denumită embolie

A. Leucopenie – număr de leucocite mai mare decât în mod normal
B. Cale intrinsecă de coagulare – ioni de Ca2+ – factorii de coagulare VIII, IX, X
C. Cheag de sânge – migrare dintr-o parte în alta a corpului – embol – embolie
D. Cheag de sânge – dezobstrucție prelungită a arterei coronare drepte – tromboză
coronariană – infarct miocardic – atac de cord
E. Ritm cardiac neregulat și rapid – fibrilație – defibrilare – șoc electric puternic
65. Alegeți afirmațiile adevărate despre anemii:

A. Excesul globulelor roșii din sânge este denumit anemie
B. Deficitul globulelor roșii din sânge este denumit anemie
C. Deficitul de fier din anemia feriprivă duce la incapacitatea organismului de a sintetiza
hemoglobina
D. În talasemie, afecțiune moștenită, eritrocitele sunt mai fragile și sunt îndepărtate rapid
E. Un pacient anemic prezintă o reducere a capacității de transport a oxigenului la celule
66. Alegeți afirmațiile false despre anemia pernicioasă:

A. Reprezintă o formă de anemie ca urmare a absenței fierului din alimentație
B. Este datorată deficitului de vitamină B12 sau de factor intrinsec (o glicoproteină)
C. Apare prin deficitul de vitamină B2 și factor extrinsec (o glicoproteină)
D. Este o afecțiune determinată genetic, în care se sintetizează hemoglobine cu unul sau
mai multe lanțuri polipeptidice modificate
E. În acest tip de anemie, eritrocitele se găsesc în număr mai mic decât normal, sunt mari și
palide

A. Talasemie – hemoglobine cu lanțuri polipeptidice nemodificate – deficit de fier
B. Siclemie – defect al genei care codifică lanțul polipeptidic β (beta) – eritrocite în formă
de seceră – eritrocite fragile, care se rup ușor – obstrucții capilare
C. Anemie aplastică – substanțe toxice – incapacitatea măduvei roșii osoase de a produce
eritrocite
D. Anemie pernicioasă – vitamina B12 absentă – deficiență a unei glicoproteine – deficiență
de factor intrinsec
E. Anemie feriprivă – exces de fier – oboseală marcată

A. Eritroblastoză fetală – incompatibilitate Rh mamă-făt – boală hemolitică a nou-
născutului
B. Eozinofile – colorare cu coloranți bazici – granulații roșii
C. Leucopenie – scădere globală a numărului de leucocite – infecții bacteriene și alergii
D. Leucemie – număr foarte mare de leucocite – formă de cancer
E. Neutrofile crescute – absența inflamației – policitemie
315
A. Anemie pernicioasă – exces de fier în alimentație – reducerea transportului de oxigen la
celule
B. Anemie feriprivă – scăderea oxigenului la nivel celular – scăderea producerii de ATP de
către celule – stare de epuizare a pacientului
C. Siclemie – moleculă anormală de hemoglobină – legături încrucișate cu alte molecule de
hemoglobină – formare de cristale lungi – deformarea eritrocitului – ruperea sau
blocarea eritrocitului la nivel capilar (obstrucții)
D. Incident transfuzional sever – transfuzie de sânge cu donator de grupă AB și primitor de
grupă B – liza eritrocitelor
E. Eritroblastoză fetală – tată Rh(+) – mamă Rh(-) – făt Rh(-) – incompatibilitate materno-
fetală
70. Care dintre următoarele afecțiuni prezintă variații ale numărului de elemente
figurate ale sângelui?
A. Anemie – număr crescut de eritrocite
B. Infecții bacteriene – număr crescut de neutrofile
C. Tulburări de coagulare și hemoragii – număr scăzut de plachete sanguine (trombocite)
D. Mononucleoză infecțioasă – limfocite atipice
E. Infecții parazitare – eozinofile crescute
71. Care dintre afirmațiile de mai jos se referă la diferitele tipuri de anemii?
A. Excesul de fier se întâlnește în anemia feriprivă
B. Afectarea metabolismului energetic apare în anemia feriprivă și în talasemie
C. Anemia cu celule în formă de seceră se numește siclemie (anemie pernicioasă)
D. Eritrocite mari și palide se întâlnesc în anemia pernicioasă
E. Radiațiile gamma și unele medicamente pot fi cauze ale anemiei aplastice

A. Creșterea numărului de monocite poate să apară în tuberculoză
B. Creșterea numărului de neutrofile este specifică infecțiilor fungice
C. Policitemia reprezintă creșterea numărului de eritrocite (peste 5,4 milioane / mm3 la
bărbați)
D. Scăderea numărului de trombocite nu se asociază cu sângerări sau tulburări de coagulare
E. Pentru a evita apariția bolii hemolitice a nou-născutului, unei gravide cu Rh-negativ i se
administrează injectabil anticorpi anti-Rh în timpul primei sarcini sau la nașterea
primului copil
73. Despre transfuziile de sânge se poate afirma că:

A. O persoană care are grupa de sânge AB poate primi sânge de la celelalte trei grupe
B. O persoană care are grupa de sânge AB este considerată primitor universal
C. Când transfuziile se realizează doar cu tipul specific de sânge, crește rata incidentelor
transfuzionale
D. Când transfuziile se realizează doar cu tipul specific de sânge, scade rata incidentelor
transfuzionale
E. Despre o persoană cu grupa 0 se spune că este donator universal, deși nu poate dona
grupei AB
316
A. Depunerea unei plăci de colesterol pe peretele interior al unui vas conduce la rigidizarea
acestuia
B. În leucemia cu monocite, ca și în tuberculoză, scade numărul monocitelor circulante
C. În afecțiunea denumită tromboză, plăcile de colesterol de pe peretele interior al vaselor
de sânge previn formarea de cheaguri
D. Prezența trombilor în circulația coronariană și obstrucția prelungită a uneia dintre artere
poate duce la infarct miocardic
E. Embolia este produsă de un cheag care migrează în sistemul circulator
75. Alegeți informațiile corecte dintre cele de mai jos:

A. Tulburările ritmului cardiac sunt denumite valvulopatii
B. Fibrilația reprezintă o tulburare de ritm în care inima se contractă rapid și neregulat
C. Pentru a defibrila inima se utilizează de regulă transfuzia de sânge
D. Pentru a defibrila inima poate fi utilizat un șoc electric puternic
E. Îngustarea lumenului arterial poate crește semnificativ presiunea arterială
76. Despre șoc este adevărat că:

A. Pacientul are tensiunea arterială (presiunea sanguină) scăzută și tegumente palide și reci
B. Apare în urma hemoragiei (șoc obstructiv)
C. Poate fi hipovolemic în urma hemoragiei puternice
D. Dezorientarea și pierderea stării de conștiență, ca și transpirația excesivă, nu reprezintă
simptome caracteristice
E. Transpirația excesivă și tahicardia sunt simptome caracteristice
77. Despre șoc se poate afirma că:

A. Se manifestă atunci când sistemul cardiovascular nu reușește să furnizeze oxigen și
nutrienți în cantitate suficientă celulelor organismului
B. Șocul hipovolemic poate să apară prin obstrucția mecanică a fluxului sanguin
C. Microorganismele pot produce, în cadrul șocului septic, leziuni toxice și moarte celulară
D. Tegumentele sunt uscate, calde și intens colorate în toate formele de șoc
E. Un tromb vascular poate să reprezinte cauza unui șoc obstructiv
78. Alegeți afirmațiile adevărate despre șoc:

A. Se manifestă atunci când sistemul cardiovascular nu reușește să furnizeze suficient
oxigen și nutrienți celulelor
B. Deshidratarea și vărsăturile prelungite pot duce la șoc
C. În șocul septic cauza o reprezintă pierderea de sânge (prin ruperea unui vas)
D. Obstrucția mecanică a fluxului sanguin datorată unui tromb este cauză a șocului
hipovolemic
E. Simptomatologia șocului hipovolemic poate fi corectată prin transfuzie sanguină
79. Care dintre informațiile de mai jos descriu afecțiuni ale sistemului
cardiovascular?
A. Fagocitoza – procesul prin care anumite celule înglobează particule străine organismului
B. Ateroscleroza – tulburarea determinată de depozite de lipide pe peretele interior al
vaselor de sânge
C. Endocardita – inflamația a valvelor cardiace și a foiței parietale a pericardului
D. Endocardita – procesul inflamator al stratului intern al peretelui inimii
E. Hipertensiunea arterială – presiunea scăzută a sângelui în artere, cu consecințe asupra
întregului organism
317
80. Alegeți afirmațiile adevărate despre anumite afecțiuni ale aparatului cardiovascular:
A. Venele varicoase sunt vene dilatate datorită refluării sângelui venos în special la nivelul
membrelor superioare
B. Ortostatismul prelungit și sarcina favorizează dezvoltarea venelor varicoase
C. Micțiunea (eliminarea urinei) care se produce involuntar este denumită incontinență
D. Hernia reprezintă protruzia oricărei structuri abdominale prin peretele abdominal
E. Șocul este o afecțiune care poate să apară în urma hemoragiei, deshidratării sau a
vărsăturilor prelungite

A. Hipoxia reprezintă absența unei cantități adecvate de oxigen la nivel tisular
B. Hiperventilația reprezintă o respirație lentă și superficială, care se produce când nivelul
dioxidului de carbon și al ionilor de hidrogen scade în lichidele corpului
C. Hipertensiunea reprezintă presiune sanguină crescută peste limite normale în vene
D. Sarcina este perioada de dezvoltare intrauterină a fătului, cu durată de aproximativ 9
luni de zile
E. Contracția bruscă a unui mușchi este denumită spasm
82. Alegeți afirmațiile adevărate despre sisteme circulatorii prezente în organism:

A. Circulația sistemică are ca arteră principală artera carotidă
B. Principalele vene ale circulației sistemice sunt venele cave superioară și inferioară
C. La nivelul circulației cerebrale se descrie poligonul lui Willis, ale cărui artere irigă
encefalul continuându-se cu vene care părăsesc encefalul
D. Sistemul port hepatic transportă sângele de la ficat către tractul gastrointestinal și splină
E. Circulația pulmonară începe în ventriculul drept prin trunchiul pulmonar și se termină în
atriul stâng prin venele pulmonare
83. Alegeți afirmațiile adevărate referitoare la afecțiuni ale inimii și vaselor de sânge:
A. Inflamația membranei seroase care învelește inima se numește endocardită, iar cea a
valvelor cardiace, pericardită
B. Inflamația membranei seroase care învelește inima se numește pericardită, iar cea a
valvelor cardiace, endocardită
C. Migrarea unui cheag de sânge în altă parte a organismului decât locul său de formare
produce afecțiunea numită embolie
D. În tuberculoză are loc creșterea numărului de monocite
E. În cazul lezării cordajelor tendinoase ale valvei mitrale sau dacă leziunea este chiar la
nivel valvular, afecțiunea se numește prolaps de valvă mitrală
84. Alegeți asocierile corecte care caracterizează afecțiuni inflamatorii:

A. Amigdalita– tumefierea amigdalei faringiene
B. Amigdalita – afecțiune a amigdalelor palatine
C. Endocardita – afecțiune a foiței viscerale a pericardului
D. Febra fânului – o formă de rinită alergică
E. Pericardită – inflamația seroasei pericardice
85. Despre inflamațiile mucoasei nazale este adevărat că:

A. Poartă numele de conjunctivite
B. Poartă numele de rinofaringite
C. Pot fi de natură alergică, fiind denumite rinite alergice
D. Rinitele alergice pot fi provocate de acarieni, pene sau păr de animale
E. O formă de rinită provocată de polen este febra fânului
318
86. Despre afecțiuni ale sistemului respirator, este adevărat că:
A. Rinita este inflamația mucoasei sinusurilor nazale (fără afectarea mucoasei nazale
propriu-zise)
B. Astmul bronșic este o afecțiune a traheii și bronhiilor principale, cu respirație îngreunată
C. Astmul bronșic este o afecțiune a arborelui bronșic, în care apar episoade periodice de
respirație îngreunată și șuierătoare
D. Amigdalita este o inflamație a amigdalelor palatine
E. Inflamația arborelui bronșic poartă numele de bronșită
87. Dacă în urma unui accident este afectată inervația jumătății stângi a diafragmei
(mușchi respirator), este adevărat că:
A. Întreaga diafragmă va fi paralizată, inspirul nemaiputându-se produce
B. Jumătatea dreaptă a diafragmei va fi paralizată, cu consecințe asupra inspirului
C. Jumătatea stângă a diafragmei va fi paralizată, cu consecințe asupra inspirului
D. Inspirul este realizat de către jumătatea dreaptă a diafragmei, care se contractă și
coboară
E. Nu se observă consecințe asupra inspirului
88. Un bărbat are valoarea hematocritului de 58% și este fumător. În fumul de țigară
este crescută concentrația de monoxid de carbon. Alegeți afirmațiile adevărate
referitoare la acest caz:
A. Valoarea hematocritului este crescută (valoarea normală la bărbat este de aproximativ
47%)
B. Valoarea hematocritului este mai scăzută decât în mod normal
C. Datorită concentrației crescute de monoxid de carbon din fumul de țigară, hematocritul
are o valoare mai mare decât cea normală
D. Este afectat transportul oxigenului la țesuturi (CO crește cantitatea de O2 transportată de
hemoglobină)
E. Este afectat transportul oxigenului la țesuturi (CO reduce cantitatea de O2 transportată
de hemoglobină)
89. Sunt considerate organe excretorii:

A. Rinichiul, care produce urina prin procesele de diapedeză și secreție tubulară
B. Pielea, care excretă sudoarea în decursul unui proces de eliminare a excesului de căldură
C. Ficatul, prin excreția pigmenților biliari
D. Plămânii, pentru că elimină monoxid de carbon și degajă o cantitate redusă de apă
E. Intestinul gros, pentru că excretă apă prin procesul de haustrație
90. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos, pe acelea care descriu corect o stare
patologică a organismului:
A. Conținutul crescut de corpi cetonici în urină este caracteristic persoanelor cu diabet
zaharat
B. Dacă este prezentă glucoză în urină și se elimină o cantitate crescută de urină pe 24 de
ore, acest lucru caracterizează diabetul insipid
C. Absența eritrocitelor în urină este tipică pentru afecțiunile renale
D. Prezența eritrocitelor în urină este cauzată în general de o sângerare în sistemul urinar
E. În boala Addison, caracterizată prin secreție insuficientă de aldosteron, apare exces de
potasiu în organism, putând conduce la insuficiență cardiacă
319
A. Hiposecreție de parathormon – scăderea densității substanței osoase
B. Hipersecreție de parathormon – scăderea densității substanței osoase
C. Boala Graves – deficit de tiroxină și triiodotironină
D. Mixedem – deficit de tiroxină și triiodotironină
E. Celule beta pancreatice inactive – diabet insipid

A. Număr crescut de receptori insulinici – diabet zaharat tip 2
B. Număr redus de receptori insulinici – diabet zaharat tip 2
C. Urinări frecvente și sete excesivă – hiposecreție insulinică
D. Cretinism – creștere deficitară, intelect normal
E. Tumoră parotidiană – hipersecreție de parathormon
93. Care dintre următoarele afirmații referitoare la diabetul zaharat sunt adevărate?
A. Scăderea cantității de insulină, absența acesteia sau numărul redus de receptori pentru
insulină semnifică diabet (tip 1, tip 2)
B. În diabet, rinichiul permite eliminarea glucozei aflate în exces în sânge, pe cale hepatică
C. În diabet, rinichiul permite eliminarea glucozei aflate în exces în sânge, prin urină
D. Eliminarea glucozei prin urină are loc concomitent cu scăderea cantității de apă
eliminată și concentrarea urinei
E. Eliminarea glucozei prin urină are loc concomitent cu creșterea cantității de apă
eliminată și diluarea urinei
94. Care dintre următoarele afirmații referitoare la diabetul zaharat de tip 2 sunt
adevărate?
A. Este o afecțiune care apare atunci când organismul este lipsit de insulină
B. Este o afecțiune care apare atunci când celulele alfa din insulele Langerhans sunt inactive
C. Este o afecțiune care apare atunci când celulele beta din insulele Langerhans sunt inactive
D. Este o afecțiune care apare atunci când celulele organismului dispun de un număr redus
de receptori pentru insulină
E. Este o afecțiune în care nu pătrunde suficientă glucoză în celule, pentru un metabolism normal
95. Simptomele diabetului zaharat includ:

A. Lipsă de energie la nivelul întregului organism
B. Senzație excesivă de sete
C. Eliminare prin urină a glucozei aflată în exces sânge
D. Creșterea eliminării de apă de către rinichi și, implicit, a volumului urinar
E. Scăderea eliminării de apă de către rinichi și, implicit, a volumului urinar

A. O persoană care prezintă oboseală marcată, senzație intensă de sete și corpi cetonici
crescuți în urină suferă de diabet insipid
B. O persoană care prezintă oboseală marcată, senzație intensă de sete și corpi cetonici
crescuți în urină suferă de diabet zaharat
C. O persoană care prezintă hipersecreție de hormon parotidian poate să aibă o tumoră
parotidiană
D. Eliminarea de glucoză prin urină este consecința unui exces de glucoză în sânge
E. O persoană cu o stare generalizată de slăbiciune, cu hipotensiune și deshidratare și cu
închiderea la culoare a tegumentelor trebuie să fie investigată pentru diagnosticul de
boală Addison
320
97. Boala Addison apare ȋn urma:
A. Hiposecreției de glucocorticoizi
B. Hipersecreției de glucocorticoizi
C. Hiposecreției de mineralocorticoizi
D. Hipersecreției de mineralocorticoizi
E. Hiposecreției de catecolamine
98. Boala Addison este însoțită de:

A. Dezechilibru al calciului și al fosforului
B. Dezechilibru al sodiului și al potasiului
C. Închiderea la culoare a tenului
D. Deshidratare și hipotensiune
E. Hipertensiune și hiperglicemie
99. Referitor la sindromul Cushing, este adevărat că:

A. Apare ȋn urma hipersecreției de glucocorticoizi
B. Apare ȋn urma hiposecreției de glucocorticoizi
C. Este ȋnsoțit de tumefierea feței și hipertensiune
D. Este ȋnsoțit de închiderea la culoare a tenului
E. Este ȋnsoțit de astenie musculară generalizată

A. Boala Addison – hipersecreție de glucocorticoizi – hiperhidratare
B. Sindromul Cushing – hipersecreție de glucocorticoizi – hipertensiune
C. Boala Addison – hiposecreție de glucocorticoizi – hipotensiune
D. Sindromul Cushing – hiposecreție de glucocorticoizi – hipotensiune
E. Boala Graves – hipersecreție de tiroxină – exoftalmie
101. Următoarele afirmații referitoare la hormoni sunt adevărate:

A. Hormonul adrenocorticotrop (ACTH) este produs de lobul anterior hipofizar
B. Hormonul antidiuretic (ADH) stimulează reabsorbția apei de către rinichi și reduce
volumul urinar
C. Hormonul de creștere (HGH) al hipofizei posterioare inhibă creșterea și dezvoltarea corpului
D. Hormonul paratiroidian (PTH) crește nivelul sanguin de calciu
E. Hormonul este un steroid sau o moleculă proteică eliberată în intestin, pentru a acționa
ca mesager chimic asupra celulelor
102. Care dintre următoarele serii de substanțe conțin cel puțin un hormon:
A. Maltaza, maltoza, glicina, secretina, hemoglobina
B. Acetilcolinesteraza, factorul intrinsec, mioglobina, eritropoieza
C. Fosfocreatina, histona, acetilcolina, prostaglandinele, epinefrina
D. Tirozina, catalaza, adenozinmonofosfatul ciclic, troponina
E. Factorul Rh, fibrina, tromboplastina, colecistochinina
103. Care dintre afirmațiile de mai jos caracterizează hormonii:

A. Sunt substanțe care la nivelul celulelor țintă se leagă de receptori specifici
B. Pot avea structură aminică (catecolaminele)
C. Reduc energia de activare a substratului într-o reacție chimică, accelerând reacția
D. Se pot elimina prin bilă, sub formă de acizi biliari
E. Pot acționa asupra membranei celulare, favorizând pătrunderea glucozei în celule și
reducând concentrația ei în sânge (insulina)
321
104. Despre organe cu funcții secretorii sunt adevărate următoarele:
A. Timusul, localizat în mediastinul superior, produce timozine implicate în maturarea și
dezvoltarea limfocitelor T
B. Pancreasul este implicat în producerea unor enzime digestive (funcția endocrină) și a
unor hormoni (funcția digestivă)
C. Rinichii produc eritropoetină, care stimulează sinteza hematiilor în măduva osoasă roșie
D. Glanda submaxilară, situată în apropierea suprafeței interne a mandibulei, este cea mai
mare glandă salivară
E. Ficatul este situat sub diafragmă și este divizat în patru lobi, drept, stâng, pătrat și caudat
105. Despre criptorhidie sunt adevărate următoarele afirmații:
A. Este dată de dezvoltarea defectuoasă a ovarelor la fetițe
B. Are ca și cauză absența coborârii testiculelor în scrot
C. Poate necesita intervenție chirurgicală pentru a aduce testiculele în scrot
D. Asigură temperatura optima producerii de spermatozoizi
E. Poate duce la infertilitate pentru că temperatura din cavitatea abdominală este prea mare
pentru producerea de spermatozoizi
106. Despre trompele lui Falloppio (trompele uterine) se pot afirma următoarele:
A. Sunt organe tubulare ale sistemului reproducător feminin
B. Primesc oocitele după eliminarea acestora de către ovar și le conduc la nivelul uterului
C. Primesc oocitele după eliminarea acestora de către uter și le conduc la nivelul ovarului
D. Reprezintă locul de fecundare al oocitelor de către spermatozoizi
E. Atunci când oocitele eliberate din foliculii ovarieni ratează intrarea în trompele uterine,
ele ajung în porțiunea pelviană a cavității abdomino-pelviene
107. Următoarele afirmații referitoare la placentă sunt adevărate:
A. Este un organ temporar, care asigură mediul de transfer între fluxul sanguin al fătului și
cel matern
B. Este un organ endocrin prin producerea de testosteron pentru a menține sarcina
C. Este un organ exocrin prin producerea de hormoni estrogeni și progesteron pentru a
menține sarcina
D. Transferă gaze dizolvate, substanțe nutritive și reziduuri
E. Rezultă din unirea vilozităților coriale cu țesuturile uterine
108. Despre creștere și dezvoltare este adevărat că:
A. Primele două luni de dezvoltare intrauterină reprezintă perioada embrionară
B. Organismul crește prin formare de noi celule, fenomen asigurat prin mitoză și citokineză
C. Hormonii produși de glandele endocrine stimulează creșterea organismului doar în
perioada intrauterină
D. Accelerarea creșterii organismului prin stimularea sintezei proteice este realizată de
către hormonul somatotrop
E. După pubertate, creșterea în lungime a osului încetează
109. Despre proteine se poate afirma că:
A. O parte sunt enzime și accelerează reacțiile chimice, scăzând energia de activare
necesară desfășurării acestora
B. Structura unei proteine se poate modifica la temperaturi ridicate, fenomen denumit
cataliză enzimatică
C. În cadrul sintezei unei proteine, codul genetic al ADN este transpus prin translație în
secvența de aminoacizi a proteinei
D. Odată sintetizată, proteina nu mai poate fi modificată în aparatul Golgi
E. Aminoacizii sunt legați în lanțul polipeptidic (proteic) prin reacții de oxido-reducere
322
110. Alegeți afirmațiile false despre substanțele cu structură lipidică:
A. Fibrinogenul se găsește dizolvat în plasmă, urmând a fi convertit în fibrină în procesul
coagulării
B. Mielina este sintetizată în sistemul nervos periferic de către oligodendrocite
C. Lipidele emulsionate de către sărurile biliare sunt descompuse în lumenul duodenului de
către nuclează
D. Aldosteronul acționează în principal asupra tubului contort distal al nefronului
E. Corpii cetonici sunt absenți în sânge și în urină la persoanele diagnosticate cu diabet
zaharat
111. Alegeți asocierile corecte referitoare la substanțele cu structură proteică și la
rolul pe care îl au în organism:
A. Norepinefrina – neurotransmițător – declanșarea reacției „fight or flight”
B. Colinesterază – descompunerea acetilcolinei – relaxarea fibrei musculare
C. Pepsinogen – precursor al pepsinei – suc gastric
D. Albumine– presiune osmotică a sângelui – transportul unor hormoni
E. Uree – sinteză hepatică – eliminare urinară
112. Alegeți răspunsurile corecte despre substanțele de natură proteică dintre cele de
mai jos:
A. Gamma-globulinele sunt molecule de anticorpi produse de către sistemul imun ca parte
a răspunsului imun
B. Hidroxiapatita intră în compoziția țesutului osos, crescând rezistența acestuia
C. Adenilatciclaza intervine în producerea unui mesager secund, la legarea unui hormon
peptidic de receptorul membranar
D. Troponina leagă ionul de Ca2+, împiedicând interacțiunea miozinei cu actina în
contracția musculară
E. Fibrinogenul intervine în procesul de coagulare al sângelui
113. Alegeți afirmațiile care descriu structura și rolul unor pigmenți prezenți în organism:
A. Eritropoietina stimulează producerea globulelor roșii în măduva roșie hematopoietică
B. Mioglobina este un pigment roșiatic, prezent în cantități semnificative în mușchiul roșu,
oxidativ
C. Hemoglobina este un pigment de culoare roșie, care conține patru lanțuri polipeptidice
D. Rodopsina este prezentă în celulele fotoreceptoare din retină și va suferi schimbări de
formă sub acțiunea radiației luminoase care stimulează celulele cu conuri și bastonașe
E. Calcitonina reduce nivelul calciului în sânge, fiind antagonistă parathormonului,
hormon cu structură sterodiană
114. Alegeți definițiile corecte dintre cele de mai jos:
A. Prin lactație se înțelege producția și secreția laptelui de către glandele mamare
B. Prin apnee se înțelege accelerarea ritmului respirator
C. AMP ciclic (cAMP) este un mesager secundar extracelular ce mediază efectele
hormonale în celula țintă
D. Bradicardia este scăderea frecvenței cardiace sub valoarea normală
E. Micțiunea definește procesul de eliminare a urinei din pelvisul renal în ureter

A. Discromatopsie – frecvență mai crescută la femei decât la bărbați
B. Mecanism autocrin – acțiunea hormonului asupra celulelor vecine
C. Feedback pozitiv – parte a unui mecanism general de reglare – răspuns final specific
D. Vezică biliară și colon ascendent – organe ipsilaterale
E. Rinichi drept, pancreas – organe retroperitoneale
323
A. În episoadele de depresie profundă, presiunea arterială poate fi scăzută datorită
impulsurilor din neuronii corticali spre hipotalamus, apoi spre centrul vasomotor
B. În cursul perioadelor de furie intensă, neuronii corticali trimit la hipotalamus și apoi la
centrul vasomotor impulsuri care vor scădea presiunea sanguină
C. În cursul perioadelor de furie intensă, neuronii corticali trimit la hipotalamus și apoi la
centrul vasomotor impulsuri care vor crește presiunea sanguină
D. Ureea prezentă în urină rezultă din metabolismul substanțelor neazotate la nivelul
creierului
E. Ureea prezentă în urină rezultă din metabolismul aminoacizilor la nivelul ficatului
117. Alegeți enunțurile în care afirmațiile sunt adevărate și se află una fața de cealaltă
în relația corectă cauză-efect:
A. Lichidul seros produs de pleură, pericard și peritoneu are rol lubrifiant. Datorită rolului
lubrifiant, este accentuată frecarea între foițele viscerală și parietală
B. Membrana sinovială produce lichidul sinovial. El are rol nutritiv pentru structurile din
afara articulației
C. O catenă de ARNm este sintetizată în transcripție prin respectarea complementarității bazelor.
Dacă în ADN există citozină, în ARNm va fi inserată o moleculă de guanină și invers
D. Parathormonul este secretat de către paratiroide. De aceea, la vârstnici există resorbție
osoasă mai pronunțată decât formarea (osteoporoză)
E. Articulația șoldului și cea a umărului sunt sferoidale. Ele prezintă cele mai mari grade
de libertate a mișcării dintre toate celelalte articulații
118. Alegeți afirmațiile care descriu aspecte morfologice ale unor organe:
A. Procesul de eliminare a urinei din vezica urinară se numește micțiune
B. Condilul reprezintă o proeminență rotunjită la extremitatea unui os care se articulează
cu un alt os
C. Extensia dublu stratificată a peritoneului ce susține majoritatea organelor abdominale se
numește mezenter
D. Reflexul reprezintă o reacție de răspuns la un stimul
E. Sarcomerul reprezintă o unitate funcțională necontractilă a fibrelor musculare scheletice

A. Absorbția reprezintă procesul prin care proteinele alimentare traversează peretele
intestinal și ajung în vena portă
B. Absorbția reprezintă procesul prin care produșii de digestie traversează peretele
intestinal și ajung în capilarele sanguine
C. Osmoza reprezintă difuziunea apei printr-o membrană semipermeabilă, dintr-o zonă
hipotonă spre una hipertonă
D. Procesul de înglobare a particulelor străine de către toate celulele organismului se
numește fagocitoză
E. Mișcările moleculare prin membrana celulară includ difuziunea, ca formă de transport pasiv
120. Alegeți asocierile corecte între termen și semnificația acestuia:

A. Ateroscleroză – afecțiune apărută în urma depunerii de lipide (colesterol) pe pereții
interiori ai vaselor
B. Anorexie – scăderea apetitului alimentar
C. Apnee – accelerarea mișcărilor respiratorii
D. Artrită – inflamație a peretelui arterial
E. Cetoacidoză (cetoză) – producere excesivă de corpi cetonici
324
121. Alegeți afirmațiile care descriu corect situații patologice pentru organism:
A. Circulație pulmonară – sistem de vase sanguine care permit transportul sângelui de la și
la plămân
B. Ciroza hepatică – înlocuirea țesutului conjunctiv hepatic cu celule hepatice funcționale
C. Ciroza hepatică – înlocuirea celulelor hepatice funcționale cu țesut conjunctiv
D. Scăderea pătrunderii glucozei în celule – diabet zaharat
E. Depolarizare – inversarea polarității unei membrane, cu apariția unei unde de
depolarizare și, ulterior, a unui impuls nervos
122. Selectați răspunsurile corecte despre afecțiuni ale unor sisteme de organe și
organe ale corpului:
A. O secreție crescută de aldosteron determină boala Addison
B. În absența aldosteronului, potasiul se poate acumula în exces în organism, conducând la
insuficiență cardiacă
C. Micțiunea care se produce voluntar se numește incontinență
D. Inflamațiile de natură alergică, care apar în cavitățile nazale, sunt denumite generic
rinite alergice
E. Inflamația unei articulații poartă numele de arterită
123. Despre limfocite se pot afirma următoarele:

A. Sunt celule cu rol în imunitatea organismului
B. Sunt leucocite agranulare, ce se maturizează și funcționează în organele limfoide
C. Limfocitele T sunt implicate în imunitatea mediată prin anticorpi
D. Limfocitele B sunt implicate în imunitatea mediată celular
E. Limfocitele T includ celulele helper, citotoxice, supresoare și cu memorie
124. Alegeți asocierile corecte despre lichidele prezente în organism:

A. Limfă – proveniență în lichidul interstițial – conținut proteic crescut – transportată de
vase limfatice înapoi în circulația sanguină
B. Lichid interstițial – aflat în interiorul celulelor – asigură schimburile celulei cu spațiul
extracelular
C. Lichid sinovial – produs de membrana sinovială – prezent în articulații mobile, precum
cotul sau genunchiul
D. Lichid sinovial – prezent în articulații imobile, precum suturile – solidarizează
suprafețele articulare
E. Lichid seminal – lichid care conține factori nutritivi – lichid care nu conține
spermatozoizi
125. Alegeți dintre afirmațiile de mai jos pe cele care descriu situații în care diferite
structurii ale organismului nu funcționează normal, putând apărea starea de
boală:
A. Prin hipertensiune se înțelege presiune venoasă crescută
B. Ischemia reprezintă scăderea perfuziei sanguine
C. Menopauza este perioada în care ciclurile menstruale încetează
D. Endocardită reprezintă inflamația stratului intern al inimii și al valvelor cardiace
E. Anemia reprezintă un grup de anomalii ale hemoglobinei sau ale hematiilor, care
determină o scădere a capacității de transport a oxigenului
325
126. Alegeți definirea corectă a termenului de „sistem”, în circumstanțele următoare:
A. Sistem haversian – sistem de celule și canale interconectate în structura macroscopică a
osului compact
B. Sistem limbic – structuri nervoase implicate în emoțiile legate de supraviețuire, cu
influență substanțială asupra comportamentului unei persoane
C. Sistem limfatic – alcătuit din limfă, vase limfatice și țesuturi limfoide, fără asociere cu
sistemul imun
D. Sistemul port hepatic – sistem de transport sanguin, care implică vena portă ce
colectează sângele de la tractul gastrointestinal
E. Sistemul de organe – nivel final de organizare structurală, compus din mai multe organe
cu funcții complementare
127. Alegeți asocierile corecte referitoare la componente ale sistemului nervos

periferic:
A. Nerv motor – transportă impulsurile de la nivelul encefalului și al măduvei spinării
B. Oligodendrocite – nevroglii care secretă mielină
C. Ganglioni – mase nervoase alcătuite din corpurile neuronilor senzoriali, situați în afara
encefalului
D. Nervi cranieni – nervi cu origine în encefal și extensie la nivelul mușchilor și glandelor
E. Neurohipofiză – organ care stabilește conexiuni funcționale cu hipotalamusul
128. Alegeți definițiile corecte ale următoarelor tipuri de neuroni:

A. Neuron bipolar – neuron cu un axon și o dendrită, care pornesc din același punct al
corpului celular
B. Neuron preganglionar – neuron motor autonom (vegetativ), având corpul celular în SNC
și axonul care se întinde până în ganglion, unde face sinapsă cu neuronul postganglionar
C. Neuron multipolar – neuron cu un axon lung și numeroase dendrite
D. Neuron senzorial – neuron care conduce impulsurile nervoase de la nivelul SNC spre
receptori
E. Interneuron – conduce impulsul nervos de la neuronul senzorial la cel motor, în encefal
sau în măduva spinării
129. Alegeți dintre enumerările de mai jos, pe cele care conțin, în ordine, două
substanțe de natură proteică, una lipidică și o bază azotată, cu funcții în
organism:
A. Carbaminohemoglobină, cheratină, mielină, timină
B. Tiroxină, oxitocină, trigliceride, hem
C. Catalază, chimotripsină, colesterol, citozină
D. Elastină, insulină, progesteron, adenină
E. Nuclează, eleidină, hormon somatotrop, adenozină
130. Alegeți localizarea corectă pentru următoarele organe cavitare:

A. Vezica urinară – în cavitatea pelviană, posterior de simfiza pubiană
B. Ficatul – inferior de diafragmă, în hipocondrul drept
C. Colonul ascendent – pe partea dreaptă a abdomenului
D. Inima – în torace, în mediastin, între a doua și a cincea coastă
E. Stomacul – în porțiunea superioară stângă a abdomenului
326
RĂSPUNSURI
CAPITOLUL 1  Introducere în anatomie și fiziologie. Celulele și fiziologia

celulară
1.CE; 2.BCD; 3.ABE; 4.AC; 5.ABE; 6.BDE; 7.BD; 8.ABD; 9.CD; 10.CE;
11.ACDE; 12.D; 13.ABDE; 14.ADE; 15.AC; 16.ABCE; 17.AE; 18.BCDE;
19.BE; 20.CDE; 21.ABD; 22.ACE; 23.BCD; 24.ACD; 25.CDE; 26.ACD;
27.CE; 28.BD; 29.CDE; 30.ACD; 31.E; 32.ACD; 33.BDE; 34.ACDE;
35.BD; 36.ABCE; 37.BCE; 38.ACD; 39.BDE; 40.ABD; 41.CDE; 42.BD;
43.CDE; 44.ABE; 45.ABC; 46.BCD; 47.ABE; 48.ADE; 49.BCE; 50.ABD;
51.BCE; 52.BCE; 53.ACE; 54.ABD; 55.ACD; 56.AE; 57.ABE; 58.ACD;
59.ACDE; 60.ACE; 61.BDE; 62.ABE; 63.CD; 64.ABCD; 65.BCD;
66.ACE; 67.ACE; 68.ABD; 69.BDE; 70.ABC; 71.BCE; 72.BDE; 73.ACE;
74.BD; 75.ACDE; 76.ABD; 77.BCE; 78.ACE; 79.BCE; 80.ABCE;
81.ACD; 82.ACD; 83.BDE; 84.ABDE; 85.ABE 86.ACE; 87.ACE; 88.ABE;
89.AD; 90.BCD; 91.BDE; 92.BCE; 93.ACE; 94.ABE; 95.ADE; 96.ABC;
97.BE; 98.ABE; 99.ACDE; 100.ABE; 101.CDE; 102.ACD; 103.ADE;
104.ABD; 105.ACDE; 106.AD; 107.BDE; 108.ABE; 109.ACE; 110.CDE;
111.CDE; 112.ADE; 113.ACE; 114.ACE; 115.ACE; 116.ACD; 117.ABE;
118.ACD; 119.ABCE; 120.ACE; 121.ACE; 122.BCD; 123.ADE; 124.ACE;
125.BDE; 126.AC; 127.CDE; 128.ADE; 129.CE; 130.ABD; 131.ACD;
132.BCE; 133.B; 134.BE; 135.ADE; 136.ABCE; 137.BC; 138.DE;
139.ABE; 140.BDE; 141.ACD; 142.BCE; 143.BCE; 144.CDE; 145.BD;
146.ABDE; 147.ACE; 148.ABD; 149.BDE; 150.ACE; 151.ACDE;
152.BCD; 153.ADE; 154.CDE; 155.BCE; 156.AC; 157.ACD; 158.BDE;
159.BDE; 160.BCE; 161.ACD; 162.ACE; 163.AC; 164.ACD; 165.ACD;
166.ABCD; 167.CE; 168.ABCE; 169.ABCE; 170.BCE; 171.ACE;
172.BDE; 173.CDE; 174.ABE; 175.BDE; 176.ABE; 177.BDE; 178.ACDE;
179.ACD; 180.BCD; 181.ACDE; 182.BCD; 183.CDE; 184.BCE; 185.BDE;
186.ACDE; 187.BCE; 188.BCD; 189.BDE; 190.ADE; 191.ACD; 192.BCD;
193.ACE; 194.BCD; 195.ADE; 196.ABE; 197.BCDE; 198.ACD; 199.BDE;
200.ADE
327
CAPITOLUL 2  Țesutul nervos. Organizarea sistemului nervos
1.BDE; 2.BCE; 3.BCE; 4.ACDE; 5.ACD; 6.ABE; 7.BCE; 8.ABE; 9.BDE;

10.BDE; 11.BCD; 12.CE; 13.ABE; 14.ACD; 15.BC; 16.D; 17.BD;
18.ABD; 19.ABD; 20.ABE; 21.CDE; 22.ACD; 23.BDE; 24.BCD; 25.DE;
26.BDE; 27.ADE; 28.ACE; 29.CDE; 30.ABD; 31.ACDE; 32.BDE;
33.ABDE; 34.ABD; 35.BDE; 36.BCE; 37.D; 38.ABD; 39.BDE; 40.BCD;
41.BCE; 42.ADE; 43.ABC; 44.CDE; 45.ACD; 46.BE; 47.ACD; 48.BCE;
49.BD; 50.ACD; 51.BCD; 52.AC; 53.BCD; 54.DE; 55.ACD; 56.CDE;
57.BD; 58.ACD; 59.ACDE; 60.ADE; 61.BDE; 62.ABE; 63.ACD; 64.ACE;
65.CDE; 66.AD; 67.ACD; 68.ABD; 69.BDE; 70.ACE; 71.ABE; 72.ABE;
73.BCD; 74.BCE; 75.BCE; 76.BDE; 77.ACE; 78.ABDE; 79.ABE;
80.ACD; 81.ABE; 82.ACD; 83.BCD; 84.ACE; 85.BCD; 86.ABD; 87.ADE;
88.BCD; 89.ABD; 90.ADE; 91.ABD; 92.ABD; 93.ABE; 94.AC; 95.AD;
96.CD; 97.AD; 98.ABE; 99.BCE; 100.BCD; 101.BCDE; 102.BCE;
103.CD; 104.ABDE; 105.BD; 106.CD; 107.BD; 108.ACDE; 109.ABCE;
110.CD; 111.BCE; 112.ABD; 113.ABD; 114.AC; 115.BC; 116.ABDE;
117.ABDE; 118.BD; 119.ADE; 120.ACE; 121.ABC; 122.BDE; 123.BCDE;
124.BCE; 125.ACE; 126.ACD; 127.ADE; 128.BDE; 129.ACD; 130.BCD;
131.BCDE; 132.ACD; 133.ACD; 134.BDE; 135.CE; 136.BDE; 137.ACD;
138.ABDE; 139.BC; 140.ADE; 141.ABD; 142.BE; 143.ACE; 144.BCE;
145.BCE; 146.ADE; 147.ACD; 148.ABE; 149.BDE; 150.BCDE; 151.BCD;
152.BCD; 153.BDE; 154.ABDE.155.ADE; 156.ABE; 157.ABCE;
158.ABD; 159.ABD; 160.BCE; 161.ABE; 162.ABDE; 163.ABD;
164.BCD; 165.ACD; 166.ABCE; 167.BE; 168.ADE; 169.ACE; 170.ADE.
CAPITOLUL 3  Organe de simț
1.BDE; 2.BCE; 3.BE; 4.BCE; 5.ACE; 6.BCE; 7.ACE; 8.BCD; 9.ABDE;

10.BE; 11.ACE; 12.ACD; 13.ACE; 14.ACD; 15.ACD; 16.ACD; 17.ABE;
18.BCE; 19.BCD; 20.CD; 21.BDE; 22.CD; 23.BCE; 24.ADE; 25.CD;
26.AC; 27.CD; 28.ACE; 29.BD; 30.BCE; 31.BD; 32.ABE; 33.ABE;
34.BDE; 35.AD; 36.ABC; 37.BCD; 38.ABC; 39.ACD; 40.BDE; 41.BCE;
328
42.BCD; 43.ABE; 44.ABC; 45.CD; 46.CD; 47.ABCE; 48.ACD; 49.BCE;
50.ABE; 51.BCE; 52.ABE; 53.CDE; 54.AD; 55.ACD; 56.ACE; 57.ABC;
58.ACD; 59.BCE; 60.CD; 61.BCE; 62.ACD; 63.CDE; 64.ACDE; 65.BCD;
66.ACD; 67.BCE; 68.ACE; 69.D; 70.ADE; 71.BCE; 72.ABC; 73.ADE;
74.BE; 75.ACE; 76.ADE; 77.ABD; 78.ADE; 79.BCD; 80.ACE; 81.BCE;
82.ACE; 83.BDE; 84.BCE; 85.BCD; 86.BCE; 87.ACD; 88.BDE; 89.BD;
90.AD; 91.BD; 92.ACE; 93.ACD; 94.ABD; 95.E; 96.ACE; 97.ACE;
98.ABE; 99.ABE; 100.BCD; 101.ACD; 102.ACE; 103.ABC; 104.DE;
105.ADE; 106.ACE; 107.BDE; 108.BCD; 109.BD; 110.ABD; 111.BCD;
112.C; 113.ACE; 114.BCE; 115.ABDE; 116.ACE; 117.ABDE; 118.ABD;
119.BE; 120.BCE; 121.BDE; 122.ACE; 123.ABE; 124.ACD; 125.BE;
126.BDE; 127.BDE; 128.ADE; 129.ABD; 130.BCE; 131.ABE; 132.ACD;
133.ABD; 134.ACE; 135.BCD; 136.CDE; 137.AD; 138.AE; 139.ABD;
140.CD.
CAPITOLUL 4  Țesutul osos
1.ABD; 2.CDE; 3.ADE; 4.BCE; 5.ACDE; 6.BCD; 7.BDE; 8.BD; 9.D;

10.D; 11.ABE; 12.BC; 13.BC; 14.ADE; 15.ABC; 16.ABD; 17.BCD;
18.ACD; 19.C; 20.AD; 21.ABD; 22.AC; 23.ACE; 24.CD; 25.BCE; 26.CD;
27.BD; 28.ACD; 29.ACD; 30.BCE; 31.D; 32.BDE; 33.ACD; 34.ACD;
35.ADE; 36.BCD; 37.BCE; 38.ACD; 39.CD; 40.ADE; 41.ABD; 42.BC;
43.ABC; 44.AE; 45.ABE; 46.B; 47.DE; 48.CDE; 49.BCE; 50.CD; 51.ADE;
52.D; 53.CE; 54.ABCE; 55.ABD; 56.BE; 57.BC; 58.BCE; 59.BCE;
60.ABD; 61.ADE; 62.ACE; 63.ABE; 64.CD; 65.B; 66.CD; 67.DE;
68.ABD; 69.ABE; 70.BCE; 71.ABCD; 72.AC; 73.BE; 74.CDE; 75.ACE;
76.ACE; 77.AC; 78.ADE; 79.ACD; 80.CDE; 81.ACE; 82.ACE; 83.BE;
84.BE; 85.CD; 86.ACE; 87.ACD; 88.ACD; 89.ACD; 90.ADE; 91.ABDE;
92.BDE; 93.ABD; 94.ABE; 95.ADE; 96.BCD; 97.ACD; 98.AE; 99.BDE;
100.CD; 101.BDE; 102.ADE; 103.BC; 104.ACD; 105.ABE; 106.ADE;
107.CD; 108.BCE; 109.BC; 110.ACE; 111.ACE; 112.AE; 113.ABE;
114.ACD; 115.ACDE; 116.BC; 117.ABD; 118.AD; 119.BD; 120.AE;
329
121.AD; 122.BC; 123.ABD; 124.BCDE; 125.BCE; 126.ABE; 127.AD;
128.AD; 129.DE; 130.BCE; 131.B; 132.D; 133.ACD; 134.BCE; 135.ABD;
136.ADE; 137.ADE; 138.C; 139.BCD; 140.ADE; 141.BCE; 142.BDE;
143.ABC; 144.BDE; 145.BD; 146.BD; 147.C; 148.ACE; 149.BCD;
150.ABD; 151.ADE; 152.AD; 153.BCE; 154.AD; 155.AD.
CAPITOLUL 5  Sistemul muscular
1.BD; 2.AB; 3.BCE; 4.CDE; 5.BD; 6.CD; 7.ADE; 8.CE; 9.B; 10.ABD;
11.ACE; 12.BE; 13.ABCD; 14.ACD; 15.ABD; 16.ABD; 17.BD; 18.CDE;
19.ACE; 20.AD; 21.BCE; 22.BCE; 23.BCE; 24.AD; 25.ABD; 26.ACD;
27.BDE; 28.BE; 29.ACE; 30.ACE; 31.AB; 32.BDE; 33.AD; 34.ACE;
35.BE; 36.AC; 37.ACD; 38.D; 39.ABE; 40.ABE; 41.ACD; 42.ABE;
43.CDE; 44.AD; 45.BDE; 46.ABD; 47.AC; 48.AD; 49.BCE; 50.ADE;
51.AC; 52.AC; 53.DE; 54.ABE; 55.AC; 56.AC; 57.ACE; 58.D; 59.ACD;
60.ABD; 61.ABE; 62.AE; 63.BE; 64.AB; 65.ABD; 66.B; 67.BD; 68.BDE;
69.AC; 70.BCD; 71.BC; 72.ACD; 73.BE; 74.CDE; 75.ABD; 76.BE;
77.AD; 78.C; 79.AD; 80.BCD; 81.ABC; 82.ABE; 83.ACD; 84.ABD;
85.CD; 86.D; 87.BDE; 88.ABE; 89.AD; 90.BE; 91.BC; 92.CE; 93.AD;
94.BC; 95.AD; 96.BDE; 97.AE; 98.BCD; 99.BCE; 100.ACE; 101.BCD;
102.BC; 103.ABC; 104.CDE; 105.BDE; 106.AD; 107.BC; 108.ABD;
109.BDE; 110.BCE; 111.BCE; 112.ABD; 113.BDE; 114.ACE; 115.ACD;
116.AB; 117.ABD; 118.BCD; 119.BC; 120.ABD; 121.ABD; 122.BD;
123.ACD; 124.BDE; 125.ABE; 126.BDE; 127.BDE; 128.ACE; 129.ACE;
130.ACE; 131.ABE; 132.BCD; 133.ACE; 134.BCE; 135.ADE; 136.BCE;
137.ACE; 138.BDE; 139.ACE; 140.BCE; 141.DE; 142.AC; 143.ACE;
144.BCE; 145.CE; 146.ACD; 147.ACDE; 148.ACD; 149.AD; 150.ADE;
151.ABE; 152.BD; 153.AC; 154.ACE; 155.CE; 156.ACE; 157.ABE;
158.ABC; 159.BCD; 160.BD; 161.ABD; 162.ABD; 163.BCD; 164.ACD;
165.BCD.
330
CAPITOLUL 6  Sistemul digestiv
1.BC; 2.ABD; 3.BCE; 4.ACE; 5.ABE; 6.BCD; 7.CD; 8.ACE; 9.ABE;

10.ADE; 11.ABDE; 12.D; 13.ACD; 14.ABE; 15.BDE; 16.BCD; 17.ABD;
18.ACD; 19.ABDE; 20.CD; 21.BCE; 22.ACE; 23.BCE; 24.BCE; 25.ABDE;
26.ABD; 27.ACE; 28.ABE; 29.DE; 30.BCE; 31.CDE; 32.BDE; 33.ABE;
34.AD; 35.BD; 36.ABCD; 37.ABD; 38.ABD; 39.ABD; 40.ABE; 41.BDE;
42.CDE; 43.BDE; 44.ACD; 45.ABD; 46.ACD; 47.BCD; 48.ABE; 49.ABCE;
50.BCD; 51.ABD; 52.BDE; 53.ACD; 54.BCE; 55.CDE; 56.ABE; 57.BD;
58.ACDE; 59.BCD; 60.BCD; 61.ADE; 62.ACE; 63.BCD; 64.BDE; 65.AC;
66.ACE; 67.ACD; 68.E; 69.CD; 70.CDE; 71.ABDE; 72.ACE; 73.ABC;
74.DE; 75.CDE; 76.AC; 77.BC; 78.ABDE; 79.BCE; 80.ADE; 81.ADE;
82.DE; 83.AC; 84.ABDE; 85.ACD; 86.BDE; 87.ACD; 88.ADE; 89.BDE;
90.ABE; 91.BDE; 92.ACE; 93.BCD; 94.BDE; 95.BCE; 96.BD; 97.ABE;
98.BD; 99.CDE; 100.BC; 101.ADE; 102.AC; 103.ABD; 104.ABE; 105.BCE;
106.BCE; 107.ABD; 108.BDE; 109.AE; 110.BCD; 111.ACE; 112.ADE;
113.ADE; 114.BCE; 115.BCE; 116.ABE; 117.BCD; 118.BDE; 119.CD;
120.AB; 121.ACD; 122.ACD; 123.BCD; 124.ABD; 125.AC; 126.BDE;
127.AD; 128.ABD; 129.ABD; 130.ABC; 131.ABE; 132.ADE.
CAPITOLUL 7  Sângele și sistemul cardiovascular
1.BCE; 2.ACD; 3.ACDE; 4.AD; 5.ABD; 6.ABC; 7.ABD; 8.ACD; 9.BCD;

10.AD; 11.ACE; 12.ADE; 13.BCE; 14.ADE; 15.BDE; 16.AD; 17.BCE;
18.AD; 19.CDE; 20.ACD; 21.AE; 22.ABD; 23.AC; 24.ABE; 25.BDE;
26.BD; 27.CD; 28.BDE; 29.ACE; 30.CD; 31.ABDE; 32.ACE; 33.CDE;
34.BCE; 35.ABE; 36.BDE; 37.ACE; 38.ABD; 39.BDE; 40.BE; 41.ADE;
42.AC; 43.BE; 44.BCE; 45.BCD; 46.BDE; 47.BE; 48.BD; 49.BDE;
50.BCD; 51.ABCE; 52.ABDE; 53.ACD; 54.BD; 55.ACE; 56.BCE;
57.BDE; 58.ACE; 59.BDE; 60.ACE; 61.ABE; 62.AD; 63.BDE; 64.CD;
65.ABDE; 66.ABD; 67.BCD; 68.BCD; 69.ABD; 70.BDE; 71.ABE;
72.ABD; 73.ABC; 74.DE; 75.AD; 76.ABE; 77.ABE; 78.BCE; 79.BD;
80.ADE; 81.ACE; 82.ABD; 83.ABD; 84.ABD; 85.ACE; 86.BDE; 87.ACD;
331
88.BDE; 89.BCD; 90.AC; 91.BCD; 92.CDE; 93.BDE; 94.BCE; 95.ACD;
96.BCE; 97.ACE; 98.ABD; 99.BCE; 100.CD; 101.CD; 102.BCD;
103.ABD; 104.ABD; 105.ABD; 106.BD; 107.BCD; 108.ACD; 109.CDE;
110.BD; 111.ACD; 112.ABE; 113.ACD; 114.ABE; 115.BDE; 116.BCE;
117.ABD; 118.ACD; 119.BCE; 120.CE; 121.ACE; 122.BCD; 123.ABD;
124.BDE; 125.ABD; 126.CD; 127.BCE; 128.ACE; 129.ACE; 130.CDE;
131.ACD; 132.ACE; 133.ADE; 134.ACE; 135.AE; 136.ABD; 137.BD;
138.BDE; 139.BDE; 140.BCE; 141.BD; 142.BCE; 143.BCD; 144.BDE;
145.ACE; 146.ABD; 147.BDE; 148.ABE; 149.CE; 150.ABD; 151.BCE;
152.ABE; 153.BDE; 154.BCD; 155.BDE; 156.BCD; 157.ACE; 158.ACD;
159.ABCE; 160.ACD; 161.AD; 162.BCE; 163.BD; 164.BC; 165.BDE;
166.ACE; 167.BE; 168.ABD; 169.BCE; 170.BDE; 171.BCD; 172.ACE;
173.ABDE; 174.BDE; 175.BC; 176.BCD; 177.BCE; 178.BCE; 179.AD;
180.ACE; 181.BCE; 182.ABD; 183.ABE; 184.BC; 185.ABE; 186.DE;
187.ACD; 188.BC; 189.ACD; 190.BCE; 191.ACD; 192.ABCE; 193.BCDE;
194.ACD; 195.BDE; 196.ACD; 197.ACE; 198.BDE; 199.ACE; 200.ACE.
CAPITOLUL 8  Sistemul respirator
1.ACE; 2.BC; 3.CD; 4.CE; 5.BCE; 6.D; 7.ACD; 8.CDE; 9.ABDE; 10.ABD;
11.ACD; 12.AB; 13.ABE; 14.ADE; 15.ACE; 16.CD; 17.CE; 18.BCE;
19.BDE; 20.ACE; 21.ACD; 22.ACE; 23.BCDE; 24.ADE; 25.ACD;
26.BDE; 27.BCE; 28.ACE; 29.ACD; 30.ACD; 31.BCE; 32.BCE; 33.BCD;
34.AB; 35.BCE; 36.BCE; 37.ABE; 38.AC; 39.ACE; 40.ABD; 41.ADE;
42.ACD; 43.ACE; 44.BDE; 45.BCE; 46.ACD; 47.ABD; 48.C; 49.ADE;
50.ABD; 51.ABCD; 52.BCD; 53.CDE; 54.ABD; 55.ABC; 56.ABE; 57.AC;
58.AC; 59.BCE; 60.DE; 61.CD; 62.ABE; 63.ABE; 64.CE; 65.BE; 66.CD;
67.CD; 68.ABE; 69.BD; 70.ACE; 71.ACE; 72.BCE; 73.ACE; 74.ACE;
75.ACE; 76.ACE; 77.BD; 78.BDE; 79.ACE; 80.ACDE; 81.AC; 82.ADE;
83.ACD; 84.CD; 85.BDE; 86.ACE; 87.ACD; 88.BDE; 89.BE; 90.ACD;
91.BCE; 92.AD; 93.ACD; 94.AD; 95.ABCE; 96.ACD; 97.ACDE; 98.BD;
99.AD; 100.CE; 101.ABCD; 102.ABC; 103.ACD; 104.AB; 105.AD;
106.BCE; 107.BCD; 108.CDE; 109.ABD; 110.ACD.
332
CAPITOLUL 9  Sistemul urinar
1.ABE; 2.ACE; 3.ABCD; 4.BD; 5.ABDE; 6.BC; 7.AE; 8.CD; 9.CD;

10.ADE; 11.ABE; 12.CDE; 13.BCD; 14.DE; 15.ADE; 16.BCE; 17.BD;
18.ACD; 19.BCD; 20.ABD; 21.ACD; 22.BDE; 23.ABCD; 24.ABDE;
25.ABE; 26.ABC; 27.ACD; 28.BCE; 29.BE; 30.ABC; 31.BCD; 32.CD;
33.E; 34.BD; 35.ACD; 36.ABC; 37.AC; 38.BCD; 39.BCD; 40.BDE;
41.AD; 42.BCE; 43.AD; 44.BC; 45.BCE; 46.D; 47.ACD; 48.C; 49.BC;
50.BCE; 51.BE; 52.ABD; 53.ACE; 54.BE; 55.AE; 56.CD; 57.C; 58.ABDE;
59.ABE; 60.BCD; 61.ACE; 62.BD; 63.ABD; 64.ABC; 65.BCD; 66.ACD;
67.BCE; 68.BDE; 69.BCE; 70.CDE; 71.BDE; 72.ABD; 73.ADE; 74.CDE;
75.ACD; 76.ABCE; 77.ABD; 78.ABD; 79.CDE; 80.ACDE; 81.ABCE;
82.BCD; 83.ABCD; 84.ABD; 85.ABE; 86.ACD; 87.ACE; 88.ACD;
89.ABCD; 90.ABD; 91.BE; 92.BCE; 93.ACDE; 94.ABDE; 95.AD;
96.ACE; 97.ACD; 98.C; 99.ACDE; 100.ACD; 101.BCD; 102.ABD;
103.ACD; 104.ADE; 105.BCE.
CAPITOLUL 10  Glandele endocrine
1.ADE; 2.ADE; 3.ACE; 4.BC; 5.AE; 6.BCD; 7.ACD; 8.BE; 9.BD; 10.D;
11.BE; 12.BCE; 13.ABD; 14.BC; 15.BC; 16.ACE; 17.B; 18.C; 19.CD;
20.ABD; 21.BCE; 22.BDE; 23.BE; 24.BDE; 25.ACE; 26.AE; 27.C;
28.BCD; 29.CE; 30.BD; 31.BCE; 32.ACE; 33.BCE; 34.CDE; 35.AE;
36.ABD; 37.ABE; 38.ACE; 39.AD; 40.ABE; 41.CDE; 42.BCDE; 43.ACE;
44.BD; 45.ACE; 46.BDE; 47.BDE; 48.ACE; 49.AC; 50.BCE; 51.BCE;
52.BE; 53.BCD; 54.CD; 55.ACE; 56.ABE; 57.BCD; 58.CD; 59.AC; 60.BE;
61.CD; 62.ABE; 63.ABE; 64.BDE; 65.BCE; 66.BDE; 67.BCD; 68.BDE;
69.BD; 70.ACE; 71.CDE; 72.ACE; 73.ACD; 74.BD; 75.ACE; 76.CE;
77.AB; 78.CD; 79.ACE; 80.BD; 81.ACE; 82.CD; 83.BCE; 84.BD; 85.CD;
86.BCD; 87.ADE; 88.ACE; 89.BCE; 90.BCD; 91.BCD; 92.BCE; 93.D;
94.BDE; 95.BC; 96.CD; 97.ABD; 98.ABD; 99.ADE; 100.BE; 101.ABD;
102.ABDE; 103.BC; 104.BCE; 105.DE; 106.ABCD; 107.BDE; 108.D;
109.BE; 110.BCE; 111.ABE; 112.BDE; 113.AD; 114.ABE; 115.ACE;
116.BDE; 117.ACD; 118.BCE; 119.CE; 120.ABD; 121.ACE; 122.ABD;
333
123.BD; 124.BE; 125.CE; 126.ACD; 127.ACD; 128.ABE; 129.CDE;
130.ACE; 131.BE; 132.BD; 133.BCE; 134.ABE; 135.ACE; 136.BD;
137.BCE; 138.BCD; 139.BD; 140.ABC; 141.ABD; 142.BD; 143.ADE;
144.ABE; 145.BCD; 146.ACD; 147.BC; 148.ACD; 149.BDE; 150.ACE;
151.ADE; 152.ACD; 153.BCD; 154.AE; 155.BCE; 156.BCE; 157.BD;
158.BDE; 159.ABDE; 160.BCD; 161.BCE; 162.BDE; 163.BCE; 164.ABD;
165.ADE; 166.ACE; 167.BCD; 168.AE; 169.ADE; 170.ACE; 171.BCE;
172.ACE; 173.ACE.
CAPITOLUL 11  Sistemul reproducător
1.ABCE; 2.ABCE; 3.ABD; 4.ACE; 5.ABD; 6.ABDE; 7.BC; 8.ACE;

9.BCDE; 10.ADE; 11.ABD; 12.ABD; 13.ADE; 14.ACE; 15.ACE; 16.ACE;
17.CDE; 18.BCDE; 19.BCE; 20.ACE; 21.ABC; 22.ACDE; 23.ABD; 24.CE;
25.ABD; 26.ACE; 27.BCE; 28.ADE; 29.AB; 30.ADE; 31.BDE; 32.BDE;
33.BDE; 34.ACE; 35.ACD; 36.D; 37.ADE; 38.BCD; 39.BCD; 40.ABD;
41.CD; 42.BCD; 43.ACE; 44.CE; 45.ABE; 46.ACE; 47.BD; 48.BCD;
49.ACE; 50.C; 51.E; 52.BCD; 53.ABE; 54.BCD; 55.ABD; 56.BCD; 57.CE;
58.ADE; 59.CDE; 60.ACD; 61.BE; 62.ADE; 63.BC; 64.AC; 65.ABE;
66.BD; 67.ACE; 68.ACD; 69.ACD; 70.ABE; 71.BD; 72.BCD; 73.ACE;
74.ACD; 75.ABD; 76.ADE; 77.ADE; 78.CE; 79.ABE; 80.ABD; 81.ABDE;
82.CE; 83.ACE; 84.ABD; 85.BCE; 86.ABE; 87.CE; 88.CDE; 89.C; 90.AE;
91.ACE; 92.BDE; 93.BDE; 94.ABE; 95.ACD; 96.BE; 97.BC; 98.AD;
99.CDE; 100.AD; 101.BE; 102.BCE; 103.ABD; 104.ACE; 105.BE;
106.ACE; 107.DE; 108.BCE; 109.ABD; 110.BC; 111.ACD; 112.BC;
113ADE; 114.BDE; 115.BDE; 116.ACD; 117.ADE; 118.ABE; 119.AC;
120.ABC; 121.ACDE; 122.BD; 123.ACD; 124.BE; 125.BCE; 126.ACE;
127.BDE; 128.ADE; 129.BCD; 130.CDE; 131.ADE; 132.BE; 133.ABCE;
134.C; 135.AD; 136.BDE; 137.ABD; 138.ACE; 139.BDE; 140.ACE;
141.BDE; 142.ABD; 143.ACE; 144.ACD; 145.ABD; 146.ABE; 147.ACD;
148.ABE; 149.BCD; 150.C; 151.ABD; 152.ACE; 153.BCE; 154.ACE;
155.ADE; 156.BCD; 157.ACE; 158.BCE; 159.BCE; 160.ABE.
334
CAPITOLUL 12  Întrebări recapitulative
1.ABE; 2.ACE; 3.BC; 4.AE; 5.ADE; 6.BCD; 7.ADE; 8.ACE; 9.ACD;

10.BDE; 11.BDE; 12.ACE; 13.BDE; 14.ACE; 15.BCE; 16.ACDE; 17.BCD;
18.BE; 19.AD; 20.AC; 21.ADE; 22.BCE; 23.CE; 24.BC; 25.AD; 26.BCE;
27.BC; 28.ADE; 29.ABC; 30.CE; 31.ABD; 32.BDE; 33.BCD; 34.BCD;
35.ACD; 36.DE; 37.ACD; 38.ACD; 39.BCD; 40.BD; 41.ABD; 42.ACD;
43.DE; 44.CE; 45.AD; 46.ABE; 47.ACE; 48.ABD; 49.BDE; 50.BE;
51.ACD; 52.BE; 53.BE; 54.AE; 55.ACE; 56.CE; 57.CE; 58.BCE; 59.CDE;
60.ACD; 61.BDE; 62.BCE; 63.BDE; 64.BCE; 65.BCDE; 66.ACD;
67.BCD; 68.BCE; 69.BCD; 70.BCE; 71.BDE; 72.ACE; 73.ABD; 74.ADE;
75.BDE; 76.ACE; 77.ACE; 78.ABE; 79.BD; 80.BE; 81.BC; 82.BCE;
83.BCE; 84.BDE; 85.CDE; 86.CDE; 87.CD; 88.ACE; 89.BC; 90.ADE;
91.BD; 92.ADE; 93.ACE; 94.DE; 95.ABCD; 96.BDE; 97.AC; 98.BCD;
99.ACE; 100.BCE; 101.ABD; 102.ACE; 103.ABE; 104.ACE; 105.BCE;
106.ABDE; 107.ADE; 108.ABDE; 109.AC; 110.BCE; 111.BCD; 112.ACE;
113.BCD; 114.AD; 115.CDE; 116.ACE; 117.CE; 118.BC; 119.BCE;
120.ABE; 121.CD; 122.BD; 123.ABE; 124.AC; 125.BDE; 126.BDE;
127.ACD; 128.BCE; 129.ACD; 130.ACDE.
335
BIBLIOGRAFIE
Barbara Krumhardt, I. Edward Alcamo – Anatomie şi fiziologie umană
pentru admitere la facultăţile de medicină, University Press, Târgu Mureş,
2022
336

Teste Biologie 2023

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Biologie 2023

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Monica Adriana Vaida Daniela Puşcaşiu

Coordonator: Marilena Motoc

Director general: Prof. univ. emerit dr. DAN V. POENARU

Colecţia: GHIDURI ŞI ÎNDRUMĂTOARE DE LABORATOR

Referent ştiinţific: Prof. univ. dr. BOGDAN TIMAR

Copertă realizată de LUCIA CRISTEA

© 2023 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Conf. univ. dr. Monica Adriana Vaida

Editura „Victor Babeş”

Prof. univ. dr. Adrian Vlad

Ş.l. dr. Ramona Buzatu

Asist. univ. Anda Alexa

Asist. univ. Alexandra Mihăilescu

Laborant biol. Cristiane Dragomir

Secretar jurist Claudia Catarov

Stud. med. Anca Breban

Stud. Med. Alisia Săvescu

În vederea unei bune pregătiri a candidaţilor la concursul de admitere la

CAPITOLUL 1  Introducere în anatomie și fiziologie. Celulele și fiziologia

CAPITOLUL 2  Țesutul nervos. Organizarea sistemului nervos ................. 44

CAPITOLUL 3  Organe de simț.................................................................... 75

CAPITOLUL 4  Țesutul osos......................................................................... 99

CAPITOLUL 5  Sistemul muscular ........................................................... 123

CAPITOLUL 6  Sistemul digestiv .............................................................. 153

CAPITOLUL 7  Sângele și sistemul cardiovascular .................................. 176

CAPITOLUL 8  Sistemul respirator .......................................................... 211

CAPITOLUL 9  Sistemul urinar ................................................................ 231

CAPITOLUL 10  Glandele endocrine ........................................................ 249

CAPITOLUL 11  Sistemul reproducător ................................................... 276

CAPITOLUL 12  Întrebări recapitulative ................................................. 304

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................... 336

2. Selectați asocierile corecte referitoare la subdiviziunile anatomiei:

3. Referitor la histologie, sunt false următoarele afirmații:

4. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la citologie:

5. Selectați asocierile greșite privind componentele majore și rolul fiziologic al

7. Selectați afirmațiile false dintre cele de mai jos:

8. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

9. Referitor la celulă, următoarele afirmații sunt false:

10. Selectați afirmațiile false cu privire la țesuturi:

12. Alegeți afirmația falsă dintre cele enumerate mai jos:

13. Selectați afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

14. Care dintre următoarele afirmații referitoare la metabolism sunt adevărate:

15. Care dintre următoarele afirmații privind procesele de anabolism și catabolism

17. Alegeți asocierile corecte cu privire la funcțiile corpului:

18. Referitor la funcția de reproducere a organismului, se pot afirma următoarele:

19. Care dintre următoarele afirmații privind homeostazia sunt false?

20. Referitor la homeostazie, se poate afirma că:

22. Stabiliți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

23. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

25. Alegeți asocierile corecte cu privire la termenii direcționali ai corpului:

27. Referitor la planurile corpului, se poate afirma că:

28. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la planurile corpului:

31. Sunt regiuni ale cavitații abdomino-pelviene următoarele, exceptând:

33. Stabiliți afirmațiile adevărate dintre cele enumerate mai jos:

34. Referitor la membranele cavităților corpului sunt false următoarele afirmații:

35. Următoarele afirmații referitoare la cavitatea abdomino-pelviană sunt adevărate:

36. Alegeți afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

37. Care dintre următoarele afirmații sunt false?

39. Selectați afirmațiile adevărate dintre cele de mai jos:

40. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele eucariote:

41. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celulele eucariote:

42. Selectați afirmațiile adevărate referitoare la celule: