Sunteți pe pagina 1din 121

Sold to

bibipescaru@yahoo.com
Cum învăț?

NOTIȚE ADMITETRE
MEDICINĂ
după manualele de biologie
2020
Vol. II

SISTEMUL NERVOS,
ANALIZATORII

Cum învăț?

1
Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!!
Acesta este al II-lea volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după cele 8 manuale de biologie aprobate de Ministerul Educației (vezi
bibliografie).
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube să
vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!

2
Cum învăț?

Cuprins
Pagina

I. SISTEMUL NERVOS 4
A. Neuronul 5
B. Sinapsa 12
C. Măduva spinării și nervii spinali 16
1.Structura măduvei spinării 16
2.Nervii spinali 20
3.Funcțiile măduvei spinării 23
D. Trunchiul cerebral și nervii cranieni 42
E. Cerebelul 49
F. Diencefalul 52
G. Emisferele cerebrale 53
H. Sistemul nervos vegetativ 62
II. ANALIZATORII 71
A. Analizatorul cutanat 72
B. Analizatorul kinestezic 77
C. Analizatorul olfactiv 82
D. Analizatorul gustativ 85
E. Analizatorul vizual 89
F. Analizatorul acustico-vestibular 105
1.Structura urechii 105
2.Analizatorul acustic 110
3.Analizatorul vestibular 115
Bibliografie 121

3
Cum învăț?

I. SISTEMUL NERVOS

Sistemul nervos împreună cu sistemul endocrin reglează majoritatea funcțiilor


organismului și fac parte din funcțiile de relație. Clasificare:

Din punct de vedere topografic (al Din punct de vedere funcțional:


localizării). SISTEM NERVOS
SISTEM NERVOS

Sistem nervos Sistem nervos


Sistem nervos Sistem nervos somatic vegetativ (SNV)
central periferic (reglează activitatea (regleză activitatea mușchilor
mușchilor scheletici) viscerali și a glandelor)

Encefal Măduva Nervi Nervi


SNV simpatic SNV parasimpatic
spinării cranieni spinali

Reglarea nervoasă a funcțiilor corpului se bazează pe activitatea centrilor nervoși care


prelucrează informațiile primite și apoi elaborează comenzi ce sunt transmise efectorilor. Din
acest punct de vedere, fiecare centru nervos poate fi separat în două compartimente funcționale:
• compartimentul senzitiv unde vin informațiile culese la nivelul receptorilor
• compartimentul motor care transmite comenzile la efectori
Așadar, fiecare organ nervos are două funcții fundamentale: funcția senzitivă și funcția
motorie. La nivelul emisferelor cerebrale mai apare și funcția psihică.

Centru nervos= zonă de substanță


Sistemul nervos central are 3 etaje: etajul cenușie(unde se afla corpi ai neuronilor) de
medular(măduva spinării), etajul la nivelul organelor sistemului nervos
subcortical (trunchi cerebral, cerebel, central.
diencefal) și etajul cortical (emisferele 4
cerebrale).
Cum învăț?

A. Neuronul

- reprezintă unitatea morfo-funcțională a sistemului nervos


-formă:
 stelată -coarnele anterioare ale măduvei, scoarța cerebrală
 sferică sau ovalară - în ganglionii spinali
 piramidală -zonele motorii ale scoarței cerebrale
 piriformă- cerebel
 fusiformă - stratul profund al scoarței cerebrale
-în funcție de numărul prelungirilor (fig.1)
 unipolari - aspect globulos, cu o singură prelungire - celulele cu
conuri și bastonașe din retină
 pseudounipolari - au o prelungire care se divide în T, dendrita se
distribuie la periferie, iar axonul pătrunde în sistemul nervos central –
neuronii din ganglionul spinal
 bipolari, - formă rotundă, ovală sau fusiformă, cele două prelungiri
pornind de la polii opuși ai celulei -neuronii din ganglionii spiral Corti
și vestibular Scarpa, din retină și din mucoasa olfactivă
 multipolari - formă stelată, piramidală sau piriformă cu numeroase
prelungiri dendritice și un axon - scoarța cerebrală, cerebeloasă,
retină, coarnele anterioare ale măduvei spinării
Fig.1 Clasificarea neuronilor
după numărul de prelungiri

5
Cum învăț?

-după funcție, neuronii pot fi:


 receptori (somatosenzitivi și viscerosenzitivi) – prin
dendrite recepționează stimuli din mediul exterior sau din
interiorul organismului
 motori (somatomotori și visceromotori) - axoni lor
sunt în legătură cu organele efectoare
 intercalari/de asociație - fac legătura între neuronii
senzitivi și motori

1. Structura neuronului
-format din corp celular(pericarion) și prelungiri

a. Corpul celular/pericarionul
-format din neurilemă (membrana plasmatică ), neuroplasmă (citoplasmă) și nucleu

Neurilema - este subțire,


-delimitează neuronul
-are o structură lipoproteică

Neuroplasma conține organite celulare comune (cu excepția centrozomului deoarece


neuronul nu se divide), incluziuni pigmentare și organite specifice:
-corpii tigroizi (Nissl) din corpul și de la baza dendritelor, conțin o
substanță (substanța cromatofilă) care dă culoarea cenușie corpului neuronal, au rol în
metabolismul neuronal
-neurofibrilele, care se găsesc atât în neuroplasmă (corp), cât și în
prelungiri (dendrite și axon) - rol mecanic, de susținere și în conducerea impulsului nervos.

Nucleul – neuronii motori, senzitivi și de asociație au un nucleu unic cu 1-2 nucleoli;


neuronii vegetativi (aparțin de sistemul nervos vegetativ) centrali sau periferici prezintă deseori
un nucleu excentric și pot avea nuclei dubli sau multipli.
6
Cum învăț?

Fig.2 Structura
neuronului

b. Prelungirile neuronului

Dendritele - sunt prelungiri celulipete (recepționează și conduc impulsul nervos


CĂTRE corpul neuronului)
-pot fi unice sau multiple sau pot chiar să lipsească
-în porțiunea inițială, sunt mai groase și au corpi Nissl iar apoi se subțiază
-prezintă neurofibrile
7
Cum învăț?
Axonul – este o prelungire celulifugă (conduce impulsul nervos DE LA corpul
neuronului CĂTRE butonii terminali)
-este o prelungire unică, lungă (uneori de 1m)
-format din:
 axoplasmă (citoplasmă specializată) care conține mitocondrii,
vezicule ale reticulului endoplasmatic și neurofibrile
 axolema (membrana axonului) cu rol în propagarea impulsului
nervos
- de-a lungul traseului său, axonul emite colaterale perpendiculare pe direcția
sa, iar în porțiunea terminală se ramifică; ultimele ramificații — butonii terminali — conțin
vezicule mici cu mediatori chimici/neurotransmițători care participă la transmiterea in-
fluxului nervos la nivelul sinapselor; butonii conțin neurofibrile și mitocondrii.

-în funcție de localizarea


neuronului în sistemul nervos periferic (SNP)
sau sistemul nervos central (SNC),
axonul acestuia are următoarele structuri:

Fig.3 Structura axonului

8
Cum învăț?

Structura Axonul neuronilor în SNP Axonul Observații


neuronilor în
SNC
Teaca de -produsă de celulele Schwann -produsă de -axonii cu diametrul mai mic de

mielină (nevroglie) o celulă produce oligodendrocite 2µ și fibrele postganglionare nu


mielină pentru un singur axon (nevroglii) o celulă au teacă de mielină
-prezintă discontinuități numite produce pentru mai -rolul mielinei este de izolator
noduri Ranvier, care reprezintă mulți axoni electric, care accelerează
spațiul dintre două celule Schwann conducerea impulsului nervos

Teaca -se dispune în jurul tecii de mielină, Nu prezintă

Schwann fiind formată de celule Schwann


-fiecărui segment internodal de
mielină dintre două ștrangulații
Ranvier îi corespunde o singură
celulă Schwann
Teaca -separă membrana plasmatică a Nu prezintă

Henle celulei Schwann de țesutul


conjunctiv din jur
-are rol în permeabilitate și
rezistență

Teacă de mielină = axoni mielinici


Fără teacă de mielină = axoni amielinici
Nevrogliile /celulele gliale
- sunt de 10 ori mai multe ca neuronii
- forma și dimensiunile corpului celular pot fi diferite, iar prelungirile, variabile ca număr
- sunt celule care se divid intens (sunt singurele elemente ale țesutului nervos care dau
naștere tumorilor din SNC)
- nu conțin neurofibrile și nici corpi Nissl
-rol de suport pentru neuroni, de protecție, trofic, rol fagocitar (microglia), în sinteza tecii de
9
Cum învăț?
mielină și în sinteza de ARN și a altor substanțe pe care le cedează neuronului
-există mai multe tipuri de nevroglii: celula Schwann, astrocitul, oligodendroglia,
microglia (digeră resturile de neuroni), celulele ependimare și celulele satelite

Fig4. Tipuri de nevroglii


2. Funcțiile neuronului

-neuronul are proprietățile de excitabilitate și conductibilitate, adică poate genera un


potențial de acțiune care se propagă și este condus dar poate genera și un potențial de membrană
local care nu se propagă
-excitabilitatea a fost descrisă la proprietățile celulei (vezi potențialul de membrană)
Conductibilitatea
-apariția unui potențial de acțiune într-o zonă a membranei neuronale determină apariția
unui nou potențial de acțiune în zona vecină
-apariția unui potențial de acțiune într-un anumit punct al membranei axonale este
consecința depolarizării produse de un potențial de acțiune anterio

10
Cum învăț?
-conducerea se realizează diferit la nivelul axonilor amielinici față de cei mielinici
a. Conducerea la nivelul axonilor amielinici
-potențialul de acțiune poate să apară în orice zonă a membranei și duce la depolarizarea
zonelor adiacente cu apariția curenților locali Hermann
-datorită curenților, potențialul de acțiune este condus din aproape în aproape(de la o
zonă vecină la alta)
-potențialul de acțiune este condus într-o singură direcție, deoarece în direcția opusă,
unde s-a produs potențialul de acțiune anterior, membrana este în stare refractară absolută
(potențialul de acțiune nu poate să se întoarcă înapoi în zona de unde a pornit)
-viteză 10m/s

Fig.5 Conducerea la nivelul axonilor amielinici


b. Conducerea la nivelul axonilor mielinici
-datorită proprietăților izolatoare ale mielinei, potențialul de acțiune apare la nivelul
nodurilor Ranvier și „sare" de la un nod la altul într-un tip de conducere numită saltatorie
-este un proces activ care se realizează cu consum de energie
-viteze mult mai mari de 100 m/s

11

Fig.6 Conducerea la nivelul axonilor mielinici


Cum învăț?

B. Sinapsa
-reprezintă legătura funcțională între 2 neuroni sau între un neuron și o altă celulă (celulă
efectoare secretorie sau musculară)
-sinapsa neuromusculară (dintre neuron și celula musculară) se numește placă motorie
sau joncțiune neuromusculară și este asemănătoare cu sinapsa neuro-neuronală
-sinapsele neuro-neuronale (între 2 neuroni) pot fi axosomatice sau axodendritice,
axoaxonice sau dendrodentritice (fig.7) și sunt asemănătoare cu sinapsa neuromusculară
-din punct de vedere al mecanismului prin care se face transmiterea, sinapsele pot fi chimice
sau electrice.
-din punct de vedere al efectului pot fii: excitatorii (mediatori-acetilcolina, noradrenalina-
rol în starea de veghe și atenție- ,adrenalina) sau inhibitorii (mediator-acidul gama-
aminobutiric –GABA)

Fig.7 Tipuri de
sinapse
neuro-neuronale

12
Cum învăț?
1. Sinapsele chimice
-alcătuite din:
 terminația presinaptică – formată din butonii terminali ai axonului și conține
vezicule cu mediator chimic/neurotransmițători (există peste 40 de mediatori
chimici, cel mai răspândit fiind acetilcolina )
 fanta sinaptică (spațiul dintre cele 2 componente sinaptice)
 celula postsinaptică — prezintă pe membrană receptori pentru mediatorul chimic
și poate fi: corpul unui neuron, dendriata unui neuron saufibra musculară striată

-impulsul nervos (potențialul de acțiune) ajunge la butonii terminali ai axonului și sub


acțiunea impulsului nervos veziculele cu mediator fuzionează cu axolema și se eliberează
mediator chimic(cuante de mediator chimic) în fanta sinaptică; mediatorul chimic se leagă de
receptorii specifici de pe membrana postsinaptică, determinând modificări ale potențialului
membranei postsinaptice (depolarizarea)
-datorită mecanismului chimic al transmiterii sinaptice, impulsul nervos suferă o
întârziere/latență de 0,5ms
-depolarizarea se numește potențial postsinaptic excitator, dacă este vorba de un
neuron postsinaptic, sau potențial terminal de placă, dacă este vorba despre o fibră musculară
scheletică, și nu este același cu potențialul de acțiune
-acest potențial nu se propagă, el crește în intensitate pâna la un anumit nivel când devine
potențial de acțiune și se propagă/conduce
-potențialul postsinaptic excitator și potențialul terminal de placă au două proprietăți:
 sumația temporală - două potențiale produse prin descărcarea de mediator
din aceeași fibră presinaptică se pot suma (aduna), rezultând un singur
potențial mai mare
 sumația spațială - potențialele postsinaptice excitatorii, produse de două
terminați presinaptice vecine pe aceeași membrană postsinaptică, se pot
suma(aduna) rezultând un singur potențial
13
Cum învăț?
-conducerea la nivelul sinapsei chimice este UNIDIRECȚIONALĂ, dinspre terminația
presinaptică spre cea postsinaptică
-deși un neuron se poate depolariza în ambele direcții transmiterea la nivelul unei sinapse
se va face mereu unidirecțional dinspre axonul presinaptic spre dendrite/corp neuronal
postsinaptic, asta datorită locului unde se află mediatorii chimici și receptorii
- exemple de sinapse chimice: - aproape toate sinapsele din sistemul nervos central
- placa motorie
- în sistemul nervos vegetativ

Fig.8 Sinapsa chimică

2. Sinapse electrice
-alcătuite din: - două celule de aceleași dimensiuni care sunt alipite în zonele lor de
rezistență electrică minimă

14
Cum învăț?
- ionii și moleculele trec prin aceste locuri de joncțiune (zonele unde celulele sunt lipite
între ele)
-conducerea este BIDIRECȚIONAL
-exemple de sinapse electrice: - miocard
-mușchi neted
-în anumite regiuni din creier

Fig.9 Sinapsa electrică

Oboseala transmiterii sinaptice


-stimularea repetată și rapidă a sinapselor este urmată de depolarizări repetate ale
neuronului postsinaptic, pentru ca, în următoarele milisecunde, numărul acestora să scadă, în
acest caz, avem de-a face cu un mecanism de protecție împotriva suprastimulării, care se
realizează prin epuizarea depozitelor de mediator chimic (neurotransmițători) de la nivelul
terminației presinaptice.
-unele medicamente cresc excitabilitatea sinapselor (cofeina), altele o scad (unele
anestezice)

15
Cum învăț?

C. Măduva spinării și nervii spinali


1. Structura măduvei spinării

-se găsește situată în canalul vertebral, format din suprapunerea orificiilor vertebrale, pe
care nu îl ocupă în întregime

-limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenței primului nerv
spinal (C1-vertebra cervicală 1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2
(lombară 2)

- sub vertebra L2, măduva se prelungește cu conul medular, iar acesta cu filum terminale
-de o parte și de alta a conului medular și a filumului se află coada de cal cu direcție
aproape verticală, formată din nervii lombari și sacrali
- în dreptul regiunilor cervicală și lombară, măduva prezintă două porțiuni mai voluminoase,
intumescențele(dilatările) cervicală/brahială și lombară, care corespund membrelor.

Fig.10
Aspectul exterior
al măduvei spinării

16
Cum învăț?

-anterior măduva prezintă fisura mediană anterioară iar posterior șanțul median
posterior
-lateral atât anterior cât și posterior la locul de emergență a rădăcinilor nervului spinal,
măduva prezintă șanțurile laterale: 2 șanțuri laterale anterioare și 2 șanțuri laterale
posterioare
-la exterior măduva este acoperită de meningele spinale
-măduva spinării este formată din substanță albă la exterior și substanță cenușie la
interior

a. Meningele spinale (fig.11)


-alcătuit din trei membrane
 dura mater - la exterior, are o structură fibroasă, rezistentă și este
separată de canalul vertebral prin spațiul epidural cu țesut
adipos
 arahnoida – la mijloc, are o structură conjunctivă
- este separată și de pia mater printr-un spațiu care conține
lichidul cefalorahidian (LCR) numit spațiul subarahnoidian
 pia mater -la interior, este o membrană conjunctivo-vasculară
-rol nutritive, în grosimea ei se găsesc vase arteriale
-învelește măduva la care aderă pătrunzând în șanțuri și fisuri

b. Substanța cenușie (fig.11)


- se află la interior și e formată din corpii neuronilor
- în secțiune longitudinală are formă de coloană iar în secțiune transversală are aspectul
literei H
- bara transversală(orizontală) a „H”-ului formează comisura cenușie a măduvei, în
centru aflându-se canalul ependimar cu LCR; partea din comisura cenușie aflată anterior de

17
Cum învăț?

canalul ependimar se numește comisura cenușie anterioară iar partea din comisura cenușie
aflată posterior de canalul ependimar se numește comisura cenușie posterioară
- porțiunile laterale ale „H“-ului sunt subdivizate în coarne: anterioare, laterale și
posterioare

 Coarnele anterioare/ ventrale


-conțin dispozitivul somatomotor(neuroni somatomotori)
-sunt mai bine dezvoltate în regiunile dilatărilor
-coarnele anterioare sunt mai late și mai scurte decât cele posterioare și conțin două tipuri de
neuroni somatomotori (alfa și gamma) ai căror axoni formează rădăcina ventrală a nervilor
spinali și care merg către mușchii striați

 Coarnele posterioare/ dorsale


-sunt mai lungi și mai subțiri
-conțin neuroni ai căilor senzitive care au semnificația de deutoneuron (al II-lea neuron)

 Coarnele laterale
-sunt vizibile în regiunea cervicală inferioară, în regiunea toracală și lombară superioară
-jumătatea posterioară este viscerosenzitivă
-jumătatea anterioară este visceromotorie și de aici își au originea(își au corpul neuronal)
neuronii vegetativi simpatici preganglionari ai căror axoni părăsesc măduva pe calea rădăcinii
anterioare/ventrale a nervului spinal și formează fibrele preganglionare ale sistemului simpatic

Între coarnele laterale și posterioare, în substanța albă a măduvei, se află substanța


reticulată a măduvei, mai bine individualizată în regiunea cervicală și formată din neuroni
dispuși în rețea, prezenți și în jurul canalului ependimar, pe toată lungimea sa.

18
Cum învăț?

c. Substanța albă (fig.11)


- la periferia măduvei
-între comisura cenușie anterioară și fisura mediană anterioară se află comisura albă
anterioară

-între comisura cenușie posterioară și șanțul median posterior se află comisura albă
posterioară
- este dispusă sub formă de cordoane anterioare, laterale și posterioare în care găsim
fascicule ascendente situate în general periferic, descendente situate spre interior și fascicule de
asociație situate profund, în imediata vecinătate a substanței cenușii

Fig.11 Structura măduvei spinării

19
Cum învăț?
2. Nervii spinali
-conectează măduva cu receptorii și efectorii
-31 de perechi -8 cervicali (primul iese între osul occipital și prima vertebră cervicală)
-12 toracali
-5 lombari
-5 sacrali
-1 coccigian
- au 2 rădăcini anterioară/ventrală - motorie
posterioară /dorsală – senzitivă, are pe traiect ganglionul spinal
1 trunchi
5 ramuri ramura ventrală
ramura dorsală
ramura meningeală
ramura comunicantă albă
ramura comunicantă cenușie

a. Rădăcina anterioară/ventrală
- este motorie
-conține axonii neuronilor somatomotori din cornul anterior al măduvei și axonii
neuronilor visceromotori din jumătatea ventrală a cornului lateral

b. Rădăcina posterioară/dorsală
-este senzitivă
- prezintă pe traiectul său ganglionul spinal, la nivelul căruia își au originea (se află
corpul neuronal) neuronii somatosenzitivi și neuronii viscerosenzitivi
-neuronii somatosenzitivi au o dendrită lungă, care ajunge la receptorii din piele
(exteroreceptori) sau la receptorii somatici profunzi din aparatul locomotor (proprioreceptori)
axonul lor intră în măduvă pe calea rădăcinii posterioare
20
Cum învăț?

-neuronii viscerosenzitivi au și ei o dendrită lungă, care ajunge la receptorii din


viscere/organe interne (visceroreceptori), axonii lor pătrund pe calea rădăcinii posterioare în
măduvă și ajung în jumătatea posterioară a cornului lateral al măduvei (zona viscerosenzitivă)

c. Trunchiul nervului spinal


-se formează prin unirea rădăcinilor anterioară și posterioară
-este mixt deci conține fibre somatomotorii, somatosenzitive, visceromotorii,
viscerosenzitive
- iese la exteriorul canalului vertebral prin gaura intervertebrală și după un scurt traiect
de la ieșirea sa din canalul vertebral, nervul spinal se desface în cele 5 ramuri ale sale
d. Ramurile
Ramura ventrală(fig.12)
-este mixtă având fibre motorii, cât și
fibre senzitive
- formează anastomoze(zone în care se
amestecă) între ele și rezultă o serie de
plexuri: cervical, brahial, lombar, sacral
-în regiunea toracală, ramurile ventrale
ale nervilor nu se mai anastomozează
și formează nervii intercostali cu traiect
drept

Ramura dorsală
- este mixtă având fibre motorii, cât și
fibre senzitive
-se distribuie la pielea spatelui și la
mușchii jgheaburilor vertebrale
(mușchi ai spatelui)
21
Fig.12 Ramurile anterioare ale nervilor spinali
Cum învăț?

Ramura meningeală
- are fibre numai pentru meninge
- conține fibre viscerosenzitive și vasomotorii(un tip de fibre visceromotorii care merg la
vasele de sânge ale meningelui)

Ramura comunicantă albă


-prin ea trece fibra preganglionară mielinică, cu originea în neuronul visceromotor din cornul
lateral al măduvei

Ramura comunicantă cenușie


- prin ea fibra postganglionară simpatică amielinică cu originea în ganglionul vegetativ
simpatic laterovertebral (paravertebral) reintră în trunchiul nervului spinal urmând ca de aici
să se distribuie la efectori
Fig.13 Structura nervului spinal

22
Cum învăț?

3. Funcțiile măduvei spinării


-măduva are 2 funcții: reflexă și de conducere

3.1 Funcția reflexă


-este îndeplinită de neuroni somatici și vegetativi
-mecanismul fundamental de funcționare a sistemului nervos este actul reflex/reflexul
-reflexul reprezintă reacția de răspuns a centrilor nervoși (situați mereu în substanța cenușie
a sistemului nervos central) la stimularea unei zone receptoare
-răspunsul reflex poate fi excitator (inițiază o acțiune) sau inhibitor (oprește o acțiune)
-baza anatomică a actului reflex este arcul reflex, alcătuit din:
o receptor
o calea aferentă
o centrii nervoși
o calea eferentă
o efectorul
a. Receptorul
-este o structură anatomică excitabilă care răspunde la stimuli prin variații de potențial
(depolarizări) gradate proporțional cu intensitatea stimulului
-poate fi format din: -celule epiteliale diferențiate și specializate în celule senzoriale
(ex. celulele gustative, auditive, vestibulare)- majoritatea
receptorilor sunt celule epiteliale
-corpusculi senzitivi — mici organe pluricelulare alcătuite din
celule, fibre conjunctive și terminații nervoase dendritice
(ex.receptorii din piele, proprioceptorii situați în aparatul locomotor)
-terminațiile butonate ale dendritelor (ex.neuronul olfactiv,
receptorii dureroși)
-la nivelul receptorului are loc transformarea energiei stimulului în impuls nervos deci
23
Cum învăț?

receptorul traduce energia stimulului (ex. lumina, mirosul, gustul etc.) în impuls nervos
-clasificări ale receptorilor:
în funcție de proveniența stimulului
-exteroreceptori — primesc stimuli din afara organismului;
-interoreceptori (visceroreceptori) — primesc stimuli din interiorul
organismului de la organe(baroreceptori- stimulați de presiune; chemoreceptori-
stimulați de diferite substanțe)
-proprioreceptori — primesc stimuli de la aparatul locomotor (mușchi,
tendoane, ariculații) și informează despre poziția corpului și permit controlul mișcării

în funcție de tipul de energie pe care o prelucrează


-chemoreceptori — stimulați de substanțe chimice: ex. mugurii gustativi,
epiteliul olfactiv, corpii carotidieni și aortici, nociceptorii (receptori pentru durere
care sunt stimulați de substanțe chimice eliberate de celulele distruse)
-fotoreceptori — sunt stimulați de lumină: ex.celule cu conuri și bastonașe
din retină
-termoreceptori — răspund la variațiile de temperatură: ex.terminații
nervoase libere
-mecanoreceptori — stimulați de deformarea membranei celulare:
ex.receptori pentru tact, vibrații și presiune din piele

în funcție de viteza de adaptare


-fazici —la apariția stimulului își cresc activitatea dar în ciuda menținerii
acestuia, activitatea lor scade ulterior: ex.receptorul olfactiv(când intri într-o cameră
unde există un miros, la început îl simți foarte bine dar pe măsură ce stai în acea
cameră nu vei mai simți mirosul deși el continuă să existe, asta deoarece receptorii
olfactivi se obișnuiesc/adaptează cu acel miros)
24
Cum învăț?

-tonici — prezintă activitate relativ constantă pe toată durata aplicării


stimulului: ex. receptorul vizual

b. Calea aferentă
-face legătura între receptori și centrii nervoși
-este senzitivă, formată din neuroni senzitivi cu originea în ganglionii de pe traiectul
nervilor
-receptorii vin în contact sinaptic cu terminațiile dendritice ale neuronilor senzitivi din
ganglionii spinali sau de pe traiectul unor nervi cranieni

c. Centrii nervoși
- totalitatea structurilor din sistemul nervos central care participă la actul reflex respectiv
-situați în substanța cenușie și formați din corpii neuronilor
-la nivelul măduvei sunt situați în substanța cenușie a acesteia

d. Calea eferentă
-face legătura între centrii nervoși și efectori
-este motorie, formată din axoni ai neuronilor motori (somatomotori și visceromotori)
din măduva spinării

e. Efectorul
-reprezentat de organul care execută comanda primită de la centrul nervos
-principalii efectori sunt mușchii striați, mușchii netezi (de la nivelul organelor interne) și
glandele exocrine

La nivelul măduvei spinării există reflexe somatice și vegetative.

25
Cum învăț?

a. Reflexele somatice
-stimulul e recepționat de exteroreceptori sau proprioreceptori
-au ca efect contracția unui mușchi striat intervenind în mișcare, echilibru și tonus
muscular
-după numărul sinapselor de la nivelul centrilor nervoși avem reflexe monosinaptice-
miotatice și polisinaptice-nociceptive sau reflexul de mers care este tot polisinaptic

Reflexele monosinaptice/ miotatice (fig.14)

-arcul reflex are 2 neuroni: somatosenzitiv și somatomotor


-constau în contracția bruscă a unui mușchi ca răspuns la întinderea tendonului- extensia
membrului
-rol în menținerea tonusului muscular(o stare de contracție inconștientă) și a poziției
corpului
-se pun în evidență prin lovirea cu un ciocan a tendonului mușchiului, cercetându-se de
obicei la nivelul tendonului lui Ahile (reflex ahilian) atunci când membrul inferior este în
unghi drept iar gamba se sprijină pe un suport, determinând extensia piciorului pe gambă sau la
nivelul tendonului de inserție al mușchiului cvadriceps femural pe gambă (reflex rotulian),
determinând extensia gambei pe coapsă
-receptorii: reprezentați de proprioceptorii musculari —fusurile neuromusculare
-calea aferentă: formată din neuronul somatosenzitiv proprioceptiv din ganglionul
spinal și de prelungirile acestuia, dendrita lungă merge la periferie și face sinapsă cu receptorul,
axonul scurt pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge în cornul
posterior unde se bifurcă:
 o ramificație merge în cornul anterior și face sinapsă cu neuronul motor din coar-
nele anterioare de aceeași parte, închizând arcul reflex miotatic
 o altă ramificație face sinapsă cu al II-lea neuron proprioceptiv din coarnele

26
Cum învăț?
posterioare, de unde pleacă fasciculele spinocerebeloase( acest traseu va intra în
alcătuirea segmentului intermediar al analizatorului kinestezic- vezi și analizatorul
kinestezic pentru a înțelege complet)
-centrul nervos: monosinaptic format din sinapsa dintre neuronul somatosenzitiv și cel
somatomotor
-calea eferentă: este axonul neuronului somatomotor care pleacă pe rădăcina
anterioară a nervului spinal
-efectorul: fibra musculară striată care se va contracta producând extensia
(îndepărtarea unui segment al corpului de restul corpului)

Reflexele polisinaptice/ nociceptive (fig.14)

-arcul reflex are minim 3 neuroni: somatosenzitiv, intercalar/de asociație și


somatomotor
-constau în retragerea unui membru după stimularea dureroasă a acestuia- flexia
membrului
-rol de apărare
-stimulii sunt diferite lucruri care prduc o senzație dureroasă
-prezintă proprietatea de a iradia la nivelul sistemului nervos central, antrenând un
număr crescut de neuroni la elaborarea răspunsului, acest lucru a fost studiat de Pfluger care a
elaborat cele 5 legi ale iradierii:
 Legea localizării
 Legea unilateralității
 Legea simetriei
 Legea iradierii
 Legea generalizării

-receptorii: sunt în piele și sunt mai ales terminații nervoase libere


27
Cum învăț?
-calea aferentă: formată din neuronul somatosenzitiv din ganglionul spinal și de
prelungirile acestuia, dendrita merge la piele iar axonul pătrunde în măduvă prin rădăcina
posterioară a nervului spinal și ajunge în cornul posterior unde face sinapsă cu un neuron
intercalar(de asociație)
-centrii nervoși: polisinaptici formați din:
 sinapsa dintre neuronul somatosenzitiv de ordinul al II-lea și cel
de asociație – în cornul posterior
 sinapsa dintre neuronul de asociație și cel somatomotor - în cornul
anterior
-calea eferentă: este axonul neuronului somatomotor care pleacă pe rădăcina
anterioară a nervului spinal
-efectorul: fibra musculară striată din mușchii flexori care se vor contracta producând
flexia (apropiere unui segment al corpului de restul corpului) și îndepărtarea membrului de
sursa durerii
Fig.14 Reflexele miotatice (stânga cu
albastru) și nociceptive (dreapta cu verde)

28
Cum învăț?

b. Reflexele vegetative –vezi sistemul nervos vegetativ


-în măduva spinării se închid reflexe de reglare a vasomotricității (reflexe
vasoconstrictoare și vasodilatatoare), sudorale (transpirație), pupilodilatatoare,
cardioacceleratoare, de micțiune (urinare), de defecație și sexuale
-au centrii nervoși în cornul lateral al măduvei
-reflexele vegetative vor fi descrise la sistemul nervos vegetativ

3.2 Funcția de conducere


-este asigurată de căi lungi ascendente și descendente dar și de căi scurte de asociație

a. Căile ascendente (fig.15)


-sunt căi lungi, senzitive
-majoritatea sunt formate din 3 neuroni (excepție căile sensibilității proprioceptive de
control a mișcării)

 primul neuron – protoneuronul -senzitiv


 al II-lea neuron – deutoneuronul -senzitiv
 al III-lea neuron – tritoneuronul- senzitiv

29
Cum învăț?

Fig.15 Fasciculele ascendente, descendente și de asociație (fundamentale) măduvei spinării


-conduc sensibilitatea exteroceptivă
ATENȚIE!!!!
(de la receptori- exteroreceptori), proprioceptivă
Fascicule = tracturi –ele există NUMAI în
(de la receptori- proprioreceptori) și interoceptivă
SNC
(de la receptori- interoreceptori) Fascicule NU înseamnă căi ascendente și
descendete. Căile încep de la dendritele
 Căile sensibilității exteroceptive primului neuron și se termină cu axonul

-conduc sensibilitatea termică, dureroasă, ultimului neuron.


Căile conțin neuroni și din SNC și din
tactilă fină și tactilă grosieră
SNP(ex. neuronul din ganglionul spianal).
-au 3 neuroni
Fasciculele/ tracturile conțin neuroni
numai din SNC . 30

Fasciculele/tracturile sunt incluse în căi.


Cum învăț?

 Calea sensibilității termice și dureroase (fig.16)

-receptorii: terminații nervoase libere din piele


-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior
-deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul său se
încrucișează și trece în cordonul lateral opus (deci din stânga ajunge în dreapta sau invers),
unde formează fasciculul spinotalamic lateral care urcă prin măduvă, îndreptându-se spre
talamus
-tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în
aria somestezică I din lobul parietal

 Calea sensibilității tactile grosiere (protopatică) (fig.16)

-receptorii: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel din piele


-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior
-deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul său se
încrucișează și trece în cordonul anterior opus (deci din stânga ajunge în dreapta sau invers),
unde formează fasciculul spinotalamic anterior care urcă prin măduvă, îndreptându-se spre
talamus
-tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în
aria somestezică I din lobul parietal

31
Cum învăț?

Fig.16 Căile
sensibilității
termice,
dureroase,tactile
grosiere
și interoceptive

32
Cum învăț?

 Calea sensibilității tactile fine (epicritică) (fig.17)


-receptorii: corpusculii Meissner și discurile tactile Merkel din piele cu un câmp
receptor mai mic
-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul lung pătrunde în măduvă în cordonul
posterior unde formează fasciculele spinobulbare: gracilis (Goll) și cuneat (Burdach),
fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și cea cervicală
-deutoneuronul: este în nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul deutoneuronului se
încrucișează (trece din stânga în dreapta sau invers) și formează decusația senzitivă după
care devine ascendent formând lemniscul medial care merge către talamus
-tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria
somestezică I din lobul parietal

 Căile sensibilității proprioceptive


 Calea senibilității kinestezice (fig.17)
-pentru simțul poziției și al mișcării în spațiu
-receptorii: corpusculii neurotendinoși Golgi (în tendoane) și corpusculii Ruffini (în
articulații)
-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul lung pătrunde în măduvă în cordonul
posterior unde formează fasciculele spinobulbare: gracilis (Goll) și cuneat (Burdach),
fasciculul cuneat apare numai în măduva toracală superioară și cea cervicală
-deutoneuronul: este în nucleii gracilis și cuneat din bulb, axonul deutoneuronului se
încrucișează (trece din stânga în dreapta sau invers) și formează decusația senzitivă după
care devine ascendent formând lemniscul medial care merge către talamus
-tritoneuronul: se află în talamus, axonul lui se proiectează pe scoarța cerebrală, în aria
somestezică I din lobul parietal

33
Cum învăț?

~ ~

Fig.17 Căile sensibilității tactile fine și kinestezice


34
Cum învăț?

 Calea sensibilității proprioceptive de control al mișcării (fig.18)


-formată numai din 2 neuroni
-receptorii: fusurile neuromusculare din mușchi
-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă în cornul posterior
-deutoneuronul: neuron senzitiv din cornul posterior al măduvei, axonul se poate
comporta în 2 feluri:
 se duce în cordonul lateral de aceeași parte formând fasciculul
spinocerebelos dorsal (direct) Flechsig cu traiect ascendent care
ajunge în trunchiul cerebral, străbate numai bulbul și apoi, pe calea
pedunculului cerebelos inferior, ajunge la cerebel
SAU
 se încrucișează și ajunge în cordonul lateral de partea opusă
formând fasciculul spinocerebelos ventral (încrucișat) Gowers
cu traiect ascendent care ajunge în trunchiul cerebral, străbate
bulbul, puntea și mezencefalul și apoi, mergând de-a lungul
pedunculului cerebelos superior, ajunge la cerebel

 Căile sensibilității interoceptive (fig.16)


-este o cale multisinaptică
-receptorii: în pereții vaselor și ai organelor, sub formă de terminații nervoase
libere sau corpusculi lamelați, receptorii transmit senzația de durere când sunt stimulați
-protoneuronul: în ganglionul spinal de pe traiectul rădăcinii posterioare a nervului
spinal, dendrita lungă ajunge la receptori iar axonul pătrunde în măduvă
-deutoneuronul: se află în măduvă, axonul acestuia intră în alcătuirea unui fascicul
multisinaptic (există mai mulți neuroni care fac sinapse între ei pentru a forma acest fascicul,
deci între deutoneuron și tritoneuron există mai mulți neuroni de unde și denumirea de cale
multisinaptică) fasciculul multisinaptic din aproape în aproape, ajunge la talamus
-tritoneuronul: se află în talamus; zona de proiecție corticala este difuză
35
Cum învăț?

Fig.18. Căile sensibilității proprioceptive de control al mișcării


36
Cum învăț?

b. Căile descendente (ale motricității- mișcării)

-sunt căi lungi motorii


-conduc impulsuri motorii de la encefal în diferite etaje ale măduvei spinării, în coarnele
anterioare
-prin căile descendente centrii encefalici exercită controlul asupra musculaturii
scheletice, în acest mod sunt reglate tonusul muscular și activitatea motorie, fiind menținute
postura și echilibrul corpului

 Calea sistemului piramidal (corticospinal) (fig.19)

-controlează motilitatea voluntară


-originea în cortexul cerebral (în scoarța cerebrală)
-are 2 neuroni: un neuron cortical (în scoarța cerebrală), central, de origine
un neuron inferior, periferic, de execuție, în măduva spinării
în coarnele anterioare
-fasciculul piramidal (corticospinal) are origini corticale diferite: aria motorie, aria
premotorie, aria motorie suplimentară și aria motorie secundară, suprapusă ariei senzitive
secundare
-prin intermediul fasciculul piramidal (corticospinal) emisfera cerebrală dreaptă
controlează partea stângă a corpului și emisfera cerebrală stângă controlează partea dreaptă a
corpului
-are aproximativ 1.000.000 de fibre din care, circa 700.000 sunt mielinizate.
-fibrele fasciculului piramidal străbat, în direcția lor descendentă, toate cele trei etaje ale
trunchiului cerebral și, ajunse la nivelul bulbului au 2 opțiuni:

75% din fibre se încrucișează la nivelul bulbului formând decusația


piramidală și astfel se formează fasciculul piramidal încrucișat/corticospinal lateral, care

37
Cum învăț?

ajunge în cordonul lateral al măduvei, coboară prin cordonul lateral și intră în cornul anterior
al măduvei unde face sinapsă cu al doilea neuron cel inferior, periferic din cornul anterior;
axonul acestui neuron iese prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori;
datorită decusației senzitive din bulb unde fasciculul piramidal încrucișat se
încrucișează(trece din stânga în dreapta sau invers), fasciculul piramidal încrucișat cu
originea în cortexul (scoarța cerebrală) drept ajunge în cordonul lateral medular stâng și
invers pentru piramidalul încrucișat cu originea în stânga care ajunge în cordonul lateral
drept, deci prin piramidalul încrucișat emisfera dreaptă controlează partea stângă a
corpului și emisfera stângă controlează partea dreaptă a corpului

25% din fibrele fasciculului piramidal nu se încrucișează și formează


fasciculul piramidal direct/ corticospinal anterior, care ajunge în cordonul anterior de
aceeași parte (deci piramidalul direct cu originea în dreapta coboară prin cordonul anterior
medular drept și invers), fiind situat lângă fisura mediană; în dreptul fiecărui segment, o parte
din fibre părăsesc acest fascicul, se încrucișează și trec în cordonul anterior opus (deci
piramidalul direct din dreapta ajunge în stânga și invers), intră în măduva spinării în cornul
anterior unde face sinapsă cu al doilea neuron cel inferior, periferic din cornul anterior;
axonul acestui neuron iese prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori;
datorită încrucișării la nivelul măduvei, prin intermediul piramidalului direct, emisfera
dreaptă controlează partea stângă a corpului și emisfera stângă controlează partea
dreaptă a corpului

-în traiectul lui prin trunchiul cerebral, din fibrele fasciculului piramidal se desprind
fibre corticonucleare (de la cortex la nucleii trunchiului cerebral) care ajung la nucleii
motori ai nervilor cranieni din trunchi, nuclei care sunt similari cornului anterior ai măduvei)

38
Cum învăț?

Fig.19 Calea sistemului piramidal


39
Cum învăț?
 Calea sistemului extrapiramidal (fig.21)
-controlează motilitatea involuntară automată și semiautomată
-are originea (neuronul de origine) în etajele corticale(scoarța cerebrală) și subcorticale
(trunchi cerebral, nuclei bazali ai emisferelor cerebrale)
-ultimul neuron al căii se află în cornul anterior al măduvei, axonul acestui neuron pleacă
prin rădăcina anterioară a nervului spinal și merge la efectori
-căile extrapiramidale corticale(de la neuronul de origine) ajung la nucleii bazali (corpii
striați)ai emisferelor cerebrale prin fibre corticonucleare/corticostriate unde fac sinapsă
-de la nucleii bazali prin eferențele(fibre) acestora ajung la nucleii de substanță cenușie din
trunchiul cerebral unde fac sinapsă (fig.20):-mezencefal: nucleul roșu, substanța neagră coliculii
cvadrigemeni (tectum)și substanța reticulată
- bulb rahidian: nuclei olivari și vestibulari
-de la nucleii din trunchi prin diferite fascicule (fig.20 ), se coboară prin măduva spinării
și se ajunge la neuronii motori din cornul anterior al măduvei unde aceste fascicule fac sinapsă
cu neuronul din cornul anterior

Fig.20 Fibrele căilor


extrapiramidale

40
Cum învăț?

Fig.21 Calea sistemului extrapiramidal


41
Cum învăț?

D. Trunchiul cerebral și nervii cranieni


1. Trunchiul cerebral
-se află între măduva spinării și diencefal
-pe fața sa posterioară se leagă cerebelul prin intermediul a 3 perechi de pedunculi cerebeloși

-trunchiul cerebral face parte din encefal împreună cu cerebelul, diencefalul și emisferele

cerebrale
-encefalul este acoperit de meninge
-format din trei etaje: - bulb (măduvă prelungită)
-puntea lui Varolio
- mezencefalul
-format din substanța albă la exterior și substanța cenușie la interior dispusă sub formă de nuclei
- în trunchiul cerebral își au originea 10 din cele 12 perechi de nervi cranieni

-este sediul unor reflexe somatice și vegetative:

-bulb- de deglutiție(înghițire), tuse, strănut, salivator inferior, de vomă

-punte-masticator, salivator superior, de clipire, lacrimal

-mezencefal-pupilare de acomodare și fotomotor, orientare a capului în funcție

de sursa de zgomot sau de lumină

Cardioacceleratori și cardioinhibitori sunt și în bulb și în punte.

42
Cum învăț?

Fig.22 Trunchiul cerebral-


fața anterioară

Fig.23 Trunchiul cerebral – fața postero-laterală

43
Cum învăț?

2. Nervii cranieni

-fac parte din sistemul nervos periferic

-în număr de 12 perechi: 10 perechi aparțin de trunchiul cerbral, nervii I și II NU au


originea în trunchi

- nu au o dispoziție metamerică și nu au două rădăcini (dorsală și ventrală)

-clasificare: -senzoriali (senzitivi): nervii I, II, VIII

-motori: nervii III, IV, VI, XI, XII

-micști: nervii V, VII, IX, X

-cu fibre parasimpatice preganglionare: nervii III, VII, IX, X

44
Cum învăț?
Nr. NUME STRUCTURĂ ORIGINE ORIGINE DISTRIBUȚIE FUNCȚII
REALĂ APARENTĂ
I Olfactivi -fibre senzoriale -celulele bipolare -la mucoasa -conduc
formate din din mucoasa olfactivă informații
axonii celulelor olfactivă legate de
bipolare miros
II Optici -fibre senzoriale -celulele -la retină -conduc
formate din multipolare din informații
axonii celulelor retină legate de
multipolare sensibilitatea
vizuală
III Oculomotori -fibre motorii -nucleul motor al -în spațiul dintre -la mușchii -mișcările
oculomotorului picioarele extrinseci ai globului
din mezencefal pedunculilor globului ocular
cerebrali ocular:drept
superior,
inferior,intern,
oblicul inferior și
la mușchiul
ridicător al
pleoapei
-fibre -nucleul accesor -la mușchiul -reflexul de
parasimpatice al oculomotorului sfincter al irisului acomodare
preganglionare din mezencefal și fibrele circulare (ochi) și
ale mușchiului reflexul
ciliar (de la pupilar
nivelul ochiului) fotomotor
IV Trohleari -fibre motorii -nucleul motor al -pe fața -la mușchiul oblic - mișcările
nervului IV din posterioară a superior (mușchi globului
mezencefal trunchiului sub extrinsec al ocular
coliculii globului ocular)
cvadrigemeni
(lama
cvadrigemina)
V Trigemeni -ramura -ramurile senzitive -pe partea -fibrele senzitive -asigură
oftalmică ( și mandibulara- anterioară a oftalmice, sensibilitatea
(senzitivă) senzitivă) au punții maxilare și cutanată a
originea în mandibulare se feței (fibre
ganglionul
-ramra maxilară distribuie la senzitive)
trigeminal situat pe
(senzitivă) pielea feței
traseul nervului
unde e -mișcările
-ramura protoneuronul, - fibrele motorii mușchilor
mandibulară deutoneuronul e în mandibulare masticatori
(mixtă-senzitivă nucleii trigeminali inervează mușchii (fibre
și motorie) din trunchi masticatori motorii)

45
Cum învăț?
Nr. NUME ORIGINE ORIGINE DISTRIBUȚIE FUNCȚII
STRUCTURĂ REALĂ APARENTĂ
-fibrele motorii
(mandibulara –
motorie) au
originea în
nucleul motor al
trigemenului din
punte
VI Abducens -fibre motorii -nucleul motor al -în șanțul bulbo- -la mușchiul drept -mișcările
nervului VI din pontin extern (mușchi globului
punte extrinsec al ocular
globului ocular)
VII Faciali -fibre senzoriale -în ganglionul - în șanțul - la corpul limbii sensibilitate
gustative geniculat de pe bulbo- pontin gustativă
traiectul nervului,
unde se găsește
protoneuronul,
deutoneuronul se
află în nucleul
solitar din bulb
-fibre motorii -nucleul motor -la mușchii -expresia
din punte mimicii feței
-fibre -2 nuclei: nucleul -la glandele -secreția
preganglionare lacrimal și lacrimale, salivare salivară și
parasimpatice nucleul salivator submandibulare și lacrimală
superior, ambii salivare
găsindu-se în sublinguale
punte
VIII Vestibulo- -fibre senzoriale -în ganglionul -în șanțul bulbo- -la receptorii -împlicați în
vestibulare Scarpa de pe pontin vestibulari echilibru
cohleari traseul nervului, (implicați în
ramura echilibru) din
vestibulară ureche
mergând la
nucleii vestibulari
din bulb
- în ganglionul
-fibre senzoriale Corti de pe traseul -la receptorii sensibilitate
cohleare nervului, ramura auditivi auditivă
cohleară mergând
la nucleii cohleari
din punte

46
Cum învăț?
Nr. NUME STRUCTURA ORIGINE ORIGINE DISTRIBUȚIE FUNCȚII
REALĂ APARENTĂ
IX Gloso- fibre senzoriale - în ganglionii de -în șanțul - la treimea sensibilitate
gustative pe traiectul retroolivar posterioară a gustativă
faringieni nervului unde se limbii
află
protoneuronul, iar
deutoneuronul
este în nucleul
solitar din bulb
-fibre motorii -nucleul ambiguu -la mușchii -contracția
din bulb faringelui mușchilor
faringelui
-fibre -nucleul salivator -la glandele -secreția
preganglionare inferior din bulb salivare parotide salivară
parasimpatice
X Vagi/ fibre senzoriale - în ganglionii de -în șanțul - la baza rădăcinii sensibilitate
gustative pe traiectul retroolivar limbii gustativă
Pneumo- nervului unde se
află
gastrici protoneuronul, iar
deutoneuronul
este în nucleul
solitar din bulb
-fibre motorii -nucleul ambiguu -la mușchii -contracția
din bulb faringelui și mușchilor
laringelui faringelui și
laringelui
-fibre -nucleul dorsal al -la organele din -contracția
preganglionare nervului vag din torace și abdomen mușchilor
parasimpatice bulb netezi ai
organelor
interne

XI Accesori/ -fibre motorii - 2 rădăcini: una -în șanțul - prin ramura -mișcările
internă bulbară, retroolivar internă care laringelui,
Spinali cu originea în pentru rădăcina pătrunde în nervii capului și
nucleul ambiguu bulbară și pe vagi, fibrele ajung umerilor
din bulb, și una suprafața la mușchii
externă spinală, măduvei laringelui, iar prin
cu originea în cervicale pt. ramura externă,
cornul anterior al rădăcina spinală ajung la mușchii
măduvei cervicale sternocleido-
mastoidian și
trapez
XII Hipogloși -fibre motorii -în nucleul motor -în șanțul -la mușchii limbii -mișcările
al nervului XII preolivar limbii
din bulb

47
Cum învăț?

Fig.24 Originea aparentă a


nervilor cranieni

Fig. 25 Nucleii nervilor cranieni (imaginea nu reprezintă poziția


lor exactă în trunchi ci doar repartizarea în etajele trunchiuli)

48
Cum învăț?

E. Cerebelul
-face parte din encefal
-ocupă fosa posterioară a craniului
-separat de emisferele cerebrale prin cortul cerebelului (o excrescență a durei mater
cerebrale)

-situat înapoia bulbului și a punții, cu care delimitează cavitatea ventriculului IV


(encefalul are 4 ventriculi)

-formă de fluture, prezentând: - o porțiune mediană/centrală- vermis


-2 porțiuni laterale, voluminoase - emisfere cerebeloase
-legat de bulb, punte și mezencefal prin pedunculii cerebeloși inferiori, mijlocii și
superiori (fig.23), pedunculii conțin fibre aferente și eferente; cei mijlocii conțin numai fibre
aferente

-suprafața cerebelului este brăzdată de șanțuri paralele, cu diferite adâncimi (fig.26):


 numeroase și superficiale - delimitează lamelele (foliile) cerebeloase
 mai adânci - delimitează lobulii cerebelului
 2 foarte adânci - delimitează lobii cerebelului: anterior(paleocerebel), posterior
(neocerebel) și floculonodular (arhicerebel)

-format din substanță cenușie și substanță albă (fig.27)


1. Substanța cenușie
- dispusă la exterior formând scoarța cerebeloasă care are 3 straturi:
-molecular- la exterior
-al celulelor Purkinje- în mijloc
-granular- la interior
49
Cum învăț?

-dispusă și la interior sub formă de nuclei ai cerebelului (zone de substanță cenușie

2. Substanța albă
-la interior
-trimite prelungiri în interior, dând, în ansamblu, aspectul unei coroane de arbore cu numele
de arborele vieții
-în interiorul masei de substanță albă se găsesc zone de substanță cenușie, care formează
nucleii cerebelului

Fig.26 Fața superioară și inferioară a cerebelului

50
Cum învăț?

Fig.27 Substanța
albă și cenușie a
cerebelului

Extirparea cerebelului produce astenie (scăderea forței voluntare), astazie (tulburări ale
ortostatismului adică ale statului în picioare) și atonie (diminuarea tonusului muscular).
După câteva luni tulburările se atenuează deoarece emisferele cerbrale preiau o parte din
funcțiile cerebelului.

ATENȚIE !!!
 scoarță cerebrală- aparține de emisferele cerebrale
 scoarță cerebeloasă- aparține de emisferele cerebeloase (cerebel)

pedunculi cerebeloși – elemente de legătură între cerebel și trunchiul


cerebral
pedunculi cerebrali – formează mezencefalul

51
Cum învăț?

F. Diencefalul
-face parte din encefal
-se află deasupra trunchiului cerebral și sub emisferele cerebrale
-delimitează ventriculul III care la bază comunică cu ventriculul IV (delimitat de
trunchiul cerebral și cerebel)prin apeductul mezencefalic Sylvius și lateral comunică cu
ventriculii I și II din emisferele cerebrale

Fig.28
Ventriculii
creierului

-format din mai multe formațiuni nervoase de substanță cenușie dispuse în jurul
ventriculului III
talamusul - releu (loc în care se realizează o sinapsă) pentru toate sensibilitățile, cu
excepția celor olfactive, vizuale și auditive
metatalamusul- releu al sensibilităților vizuală și auditivă
hipotalamusul - centru superior de integrare, reglare și coordonare ale
principalelor funcții ale organismului, printre care metabolismul intermediar,
secreția endocrină, termoreglarea, digestia prin centrii foamei, setei și sațietății,
unele acte comportamentale, ritmul somn- veghe etc.
epitalamus- format din glanda epifiză și 2 nuclei habelunari
subtalamusul- are nuclei care aparțin sistemului extrapiramidal

52
Cum învăț?

G. Emisferele cerebrale

-fac parte din encefal sunt în număr de 2 și reprezintă partea cea mai voluminoasă a
sistemului nervos central
-sunt legate prin comisurile creierului și în interior conțin ventriculii laterali I și II
-activitatea mai complexă a membrului superior drept precum și localizarea centrului
vorbirii în emisfera stângă determină asimetria de volum, emisfera stânga fiind mai dezvoltată
la dreptaci
-emisfera dreaptă controlează jumătatea stângă a corpului iar emisfera stângă
controlează jumătatea dreaptă a corpului

1. Structura
-au 3 fețe:
o laterală (fig.29)
o medială (fig. 30)
o inferioară/ bazală (fig.31)
-prezintă șanțuri: - 2 șanțuri mai adânci pe fața laterală, care împart emisferele în 4 lobi:
frontal, parietal, temporal, occipital
-șanțuri mai puțin adânci care împart lobii în giri/girusuri/circumvoluții

53
Cum învăț?

Fig.29 Fața laterală a emisferelor cerebrale

Fig.30 Fața medială a emisferelor cerebrale

54
Cum învăț?

Fig.31 Fața bazală a emisferelor cerebrale

-sunt formate din substanță albă și substanță cenușie


-substanța albă este dispusă la interior
-substanța cenușie este dispusă la exterior – scoarța cerebrală – dar și la interior sub
formă de nuclei bazali/corpi striați

55
Cum învăț?

a. Substanța albă
-dispusă la interior și înconjoară
ventriculii I și II
-formată din fibre de proiecție, comisurale(de
legătură între cele 2 emisfere) și de asociație
-fibrele de proiecție unesc în ambele sensuri
scoarța cu centrii subiacenți (ex. talamus)
-fibrele comisurale unesc cele două emisfere,
formând corpul calos, fornixul/trigonul
cerebral și comisura albă anterioară
-fibrele de asociație leagă regiuni din
aceeași emisferă cerebrală Fig.32 Fibrele comisurale

b. Substanța cenușie
-formată din nuclei bazali/corpi striați și scoarța cerebrală
Nucleii bazali
-situați la baza emisferelor cerebrale și deasupra și lateral de talamus
-sunt zone de substanță cenușie aflate în substanța albă a emisferelor
-aparțin căilor extrapiramidale, fiind implicați în controlul motilității/ mișcării involuntare
Scoarța cerebrală/cortexul cerebral
-dispusă la exterior
-reprezintă etajul superior de integrare a activității sistemului nervos, este cea mai
evoluată parte a sistemul nervos
-cuprinde paleocortexul și neocortexul

56
Cum învăț?

 Paleocortexul

-format din 2 straturi celulare(neuroni)


-ocupă o zona restrânsă pe fața medială a emisferelor cerebrale
-este sediul proceselor psihice afectiv-emoționale și al instinctelor

-are conexiuni întinse cu analizatorul olfactiv, hipotalamusul, talamusul, epitalamusul și


mai puțin cu neocortexul

-este inclus în sistemul limbic (o zonă cu rol în procesarea senzațiilor olfactive,


coordonarea instinctelor, emoțiilor și cu rol în memoria emoțională), cele mai importante
componente ale sistemului limbic sunt calea olfactivă (formată din nervii olfactivi) și
hipocampul

 Neocortexul

-alcătuit din 6 straturi celulare (neuroni)


-reprezintă sediul proceselor psihice superioare — activitatea nervoasă superioară — ANS
adică procesele care stau la baza memoriei, învățării, gândirii, creației etc.
-funcțiile neocortexului:
 funcțiile senzitive - neocortexul este sediul segmentelor centrale/corticale ale
analizatorilor
 funcțiile motorii – neocortexul controlează activitatea motorie somatică voluntară
 funcțiile asociative – asociază diferitele zone ale neocortexului și analizează
informațiile primite de la acestea, integrându-le, comparându-le și realizând
percepția complexă a lumii înconjurătoare și semnificația diferitelor senzații

57
Cum învăț?

Fig.33 Ariile motorii (roșu) și


ariile senzitive (albastru) ale neocortexului

2. Funcțiile emisferelor cerebrale


-emisferele cerebrale au numeroase funcții, ele cuprinzând ansamblul funcțiilor
componentelor sale structurale (paleocortex, neocortex, nuclei bazali etc.)

-una dintre funcțiile emisferelor este funcția reflexă dar înainte de a vorbi de aceasta
trebuie să definim 2 noțiuni: reflexe necondiționate și reflexe condiționate

58
Cum învăț?

 Reflexe necondiționate
-sunt toate reflexele studiate până acum la sistemul nervos
-sunt înăscute și sunt caracteristice speciei adică toți oamenii le au (ex. reflexul alimentar,
reflexul de apărare etc.)
-se desfășoară mereu la fel și durează toată viața
-centrii nervoși sunt la nivel subcortical deci aceste reflexe NU aparțin emisferelor
cerebrale

 Reflexe condiționate
-sunt specifice emisferelor cerebrale deci centrii nervoși sunt în emisfere
-se formează pe baza celor necondiționate
-sunt un răspuns învățat pe care centrii nervoși îl dau unui stimul initial indiferent (fără
importanță biologică ex. lumina, sunetul etc.)
-sunt caracteristice indivizilor adică fiecărui om și nu tuturor
-sunt temporare deci pot să dispară și pot fi modificate

Funcția reflexă a emisferelor cerebrale


vezi clipul Emisferele cerebrale si reflexul conditionat de pe canal de la min 27:30 pentru a
înțelege exact
-reflexele de la nivelul emisferelor cerebrale sunt reflexe condiționate

-reflexele condiționate au fost studiate de Pavlov: a luat un câine și a observat că dacă pune
câinele într-o cameră întunecată și aprinde lumina câinele nu are nici o reacție, în acest caz
lumina este stimulul indiferent; dacă hrănea câinele atunci animalul avea o reacție deoarece
hrana este un stimul absolut (adică are importanță biologică) și câinele răspundea printr-un
reflex necondiționat; a observat apoi că dacă după aprinderea luminii el hrănește imediat
câinele, animalul începe să învețe că după aprinderea luminii urmează să primească mâncare și
astfel de fiecare dată când se aprindea lumina, animalul avea o reacție, în acest caz
59
Cum învăț?

lumina a devenit un stimul condițional deoarece a început să capete o semnificație pentru acel
câine și astfel câinele și-a format un reflex condiționat adică a început să aibă o reacție la un
stimul care în mod normal nu ar trebui să îi producă o reacție și asta deoarece el a învățat că
după aprinderea luminii urma să primească mâncare

-astfel Pavlov a descoperit posibilitatea încărcării excitanților/stimulilor


indiferenți(lumina) cu semnificații noi și transformarea lor în stimuli condiționali creând astfel
un reflex condiționat

-legile elaborării reflexului condiționat sunt:

 asociere — la administrarea unui stimul absolut (hrana) să se asocieze un stimul


indiferent (sonor sau luminos)
 precesiune — stimulul indiferent (lumina) să preceadă stimulul absolut (hrana)
 dominanța — animalul să fie flămând, astfel încât instinctul alimentar să fie dominant în
timpul asocierii stimulilor
 repetare — pentru formarea unui reflex condiționat sunt necesare 10 până la 30 de
ședințe de elaborare, asocierea lumină-hrană trebuie să fie repetată de mai multe ori
pentru ca animalul să învețe și astfel să se formeze un reflex

-deci reflexele condiționate se formează pe baza celor necondiționate

REFLEX NECONDIȚIONAT
+
STIMUL INDIFERENT TRANSFORMAT ÎN STIMUL CONDIȚIONAL

REFLEX CONDIȚIONAT
60
Cum învăț?

-mecanismul elaborării reflexelor condiționate se datorează apariției unor conexiuni între


centrii corticali a analizatorilor vizual sau auditiv și ariile corticale vegetative stimulate de
excitantul/stimulul absolut (hrana) dar ele pot să dispară dacă stimulul condițional nu este întărit
din timp în timp prin cel absolut (inhibiție corticală)- dispar dacă se aprinde de prea multe ori
lumina fără a se hrăni animalul
La baza oricărei activități nervoase stau excitația și inhibiția.
Excitația
-proces nervos activ
-este procesul prin care se începe o activitate nervoasă sau se amplifică o activitate deja
existentă

Inhibiția
- proces activ
-reprezintă diminuarea sau oprirea unei activități nervoase anterioare (inhibarea
focarului de excitație astfel acțiunea se oprește)
inhibiția externă/necondiționată/supraliminară - determinată de stimuli din
afara focarului cortical activ (ceva din afara zonei de excitație duce la oprirea excitației și astfel
oprirea acțiunii), apare și în celelalte organe ale sistemului nervos central și poate fi:
 de protecție- declanșată de un stimul prea puternic
 prin inducție negativă- declanșată de un stimul nou și
necunoscut
inhibiție internă/condiționată - apare chiar în interiorul focarului cortical activ
(ceva din interiorul zonei de excitație duce la oprirea excitației și astfel oprirea acțiunii), este
specifică scoarței cerebrale și poate fi:
o de stingere
o de întârziere
o de diferențiere

61
Cum învăț?

Excitația și inhibiția sunt extrem de mobile, putând iradia/extinde pe o suprafață corticală


sau să se concentreze într-o zonă limitată și se pot transforma una în cealaltă adică zona de
excitație poate fi inhibată și zona de inhibiție poate fi excitată.

H. Sistemul nervos vegetativ


-centrii nervoși situați intranevraxial(în sistemul nervos central) și extranevraxial,
aflați în relație cu organele a căror activitate o controlează, formează sistemul nervos vegetativ
-există sistem nervos vegetativ simpatic și sistem nervos vegetativ parasimpatic

-majoritatea organelor primesc o inervație vegetativă dublă (simpatică și parasimpatică)


și antagonică(cu efecte opuse ex. reglarea diametrului pupilar) în alte organe, simpaticul și
parasimpaticul exercită efecte complementare (ex. reglarea secreției salivare), cooperante (ex.
la nivelul aparatului reproducător, în micțiune=urinare)există și organe asupra cărora numai
simpaticul acționează: ex.medulosuprarenale, glandele sudoripare, mușchii erectori ai firelor
de păr sau majoritatea vaselor sangvine, în acest caz, reglarea activității se face prin creșterea
sau scăderea ratei de stimulare simpatică a structurii respective
-acțiunile simpaticului și parasimpaticului trebuie să fie în echilibru pentru a menține
homeostazia (starea de echilibru a organismului)

-la baza sistemului nervos vegetativ stă reflexul care, se desfășoară pe baza arcului reflex
vegetativ a cărui cale eferentă este diferită de cea a reflexului somatic deoarece prezintă un
ganglion și pe calea eferentă:
 ganglioni latero-vertebrali/paravertebrali - în SNV simpatic
 ganglioni juxtaviscerali – în SNV parasimpatic
 ganglioni intramurali – în SNV parasimpatic

62
Cum învăț?

1. Sistemul nervos vegetativ simpatic

-intervine în situații de luptă sau fugi când organismul are nevoie de o mare cantitate de
energie
-intervine în termoreglare
-fibra preganglionară scurtă și mielinică
-fibra postganglionară lungă și amielinică
-sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară - colinergică- eliberare de
acetilcolină
-sinapsa dintre fibra postganglionară și efector - adrenergică- eliberare de
noradrenalină

 Arcul reflex (fig.34)

-receptorii: sunt interoceptori/visceroceptori din organe sau vase (baroreceptori,


presoreceptori, chemoreceptori)

-calea aferentă: formată din neuronul viscerosenzitiv/visceroaferent din ganglionul


spinal și de prelungirile acestuia, dendrita merge la receptori, axonul pătrunde în măduvă prin
rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge în coarnele laterale în jumătatea posterioară care
este senzitivă

-centrii nervoși: sunt în coanele laterale ale măduvei spinării toracale și lombare
superioare și sunt reprezentați de sinapsele dintre:
 neuronul viscerosenzitiv și neuronul de asociație
 neuronul de asociație și neuronul visceromotor (din
jumătatea anterioară a coarnelor laterale

63
Cum învăț?

-calea eferentă: prezintă pe traiect ganglionul latero-vertebral/paravertebral, lanțurile


simpatice latero-vertebrale sunt 2 lanțuri de ganglioni situați de-o parte și de alta a coloanei
vertebrale fiind legați cu nervii spinali prin ramuri comunicante. Fibra care pleacă de la
măduvă, din jumătatea anterioară a coarnelor laterale (axonul neuronului visceromotor), se
numește fibră preganglionară care este scurtă și mielinică, ea plecă pe calea rădăcinii
anterioare a nervului spinal trunchiul nervului spinal ramura comunicantă
albă ganglionul latero-vertebral unde poate urma una din căile:

a. Traseul cel mai frecvent : Face sinapsă în ganglionul latero-vertebral cu neuronul al


cărui axon formează fibra postganglionară lungă și amielinică (fig.34 nr.1)
b. Trece prin ganglionul latero-vertebral fără a face sinapsă și intră în constituția nervilor
splanhnici care se îndreaptă spre ganglionii nepereche celiac, mezenteric superior și
mezenteric inferior, la nivelul acestor ganglioni se realizează sinapsa cu neuronul al
cărui axon va forma fibra postganglionară (fig.34 nr.2)
c. Trece prin ganglionul latero-vertebral fără a face sinapsă și se îndreaptă spre
medulosuprarenală unde va face sinapsă cu neuronii care alcătuiesc
medulosuprarenala (medulosuprarenala este considerată un ganglion simpatic, de la
nivelul ei se eliberează adrenalină și noradrenalină) (fig.34 nr.2)
d. Face sinapsă în ganglionul latero-vertebral de unde fibra postganglionară reintră prin
ramura comunicantă cenușie în trunchiul nervului spinal urmând să meargă la efectori
(fig.34 nr.3)

Sinapsa dintre neuronul preganglionar și cel postganglionar este o sinapsă colinergică


mediatorul chimic fiind acetilcolina.
Fibra postganglionară lungă și amielinică se îndreaptă către efectorii din întregul
organism.

64
Cum învăț?

-efectorul: este un mușchi neted sau o glandă, sinapsa dintre fibra postganglionară și
efector este o sinapsă adrenergică, mediatorul chimic fiind noradrenalina; există și puține
fibre postganglionare simpatice care eliberează acetilcolina (sinapsă colinergică)

Fig.34 Arcul reflex al sistemului nervos vegetativ simpatic

Adrenalină = Epinefrină
Noradrenalină = Norepinefrină
65
Cum învăț?

2. Sitemul nervos vegetativ parasimpatic

-reglează activitatea organelor interne în condiții obișnuite de viață, în viața de zi cu zi


-în funcție de localizare există:
 parasimpaticul cranian care folosește calea nervilor cranieni III, VII, IX, X
 parasimpaticul sacral care folosește calea nervilor pelvici

-fibra preganglionară lungă și mielinică


-fibra postganglionară scurtă și amielinică
-sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară - colinergică- eliberare de
acetilcolină
-sinapsa dintre fibra postganglionară și efector - colinergică- eliberare de acetilcolină

 Arcul reflex (fig.35)

-receptorii: sunt interoceptori/visceroceptori din organe sau vase (baroreceptori,


presoreceptori, chemoreceptori)

-calea aferentă: - parasimpaticul cranian : dendritele și axonii neuronilor senzitivi cu


originea în ganglionii de pe traiectul nervilor cranieni
- parasimpaticul sacral: formată din neuronul viscerosenzitiv/
visceroaferent din ganglionul spinal și de prelungirile acestuia, dendrita merge la receptori,
axonul pătrunde în măduvă prin rădăcina posterioară a nervului spinal și ajunge la centrii
nervoși din măduva sacrală

66
Cum învăț?

-centrii nervoși: - parasimpaticul cranian: în nucleii parasimpatici din trunchiul


cerebral (accesor al oculomotorului, salivator superior, lacrimal, salivator inferior, nucleul
dorsal al vagului)
- parasimpaticul sacral: la nivelul măduvei sacrale S2-S4 unde se
află nucleul parasimpatic pelvian

-calea eferentă: - parasimpaticul cranian: formată din fibre preganglionare lungi și


mielinice ale nervilor III, VII, IX, cu originea în nucleii parasimpatici din trunchiul cerebral,
aceste fibre ajung la ganglionii juxtaviscerali (excepție nervul X) unde fac sinapsă cu
neuronul postganglionar
- parasimpaticul sacral + nervul X: fibre preganglionare lungi și
mielinice care ajung în ganglionii intramurali unde fac sinapsă cu neuronul postganglionar
În ambele cazuri (parasimpatic cranian+sacral), axonul neuronului postganglionar este o
fibră scurtă și amielinică, ea se îndreaptă către efector.
Sinapsa dintre fibra preganglionară și postganglionară este o sinapsă colinergică
mediatorul chimic fiind acetilcolina.
Fibra postganglionară se îndreaptă in principal spre cap și viscere.

-efectorul: este un mușchi neted sau o glandă, sinapsa dintre fibra postganglionară și
efector este o sinapsă colinergică, mediatorul chimic fiind acetilcolina

67
Cum învăț?

 Există și fibre postganglionare care nu eliberează acetilcolină nici noradrenalină;


acestea au sinapse noncolinergice, nonadrenergice, eliberând alte substanțe, precum monoxidul
de azot.

Fig.35 Arcul reflex al sistemului nervos vegetativ parasimpatic

68
Cum învăț?
Organul efector Efectul stimulării Efectul stimulării parasimpatice
simpatice
Ochi
Iris (mușchi dilatator pupilar) -dilatarea pupilei (midriază) -nu are efect
Iris (mușchi constrictor pupilar) -nu are efect -constricția pupilei (mioză)

-relaxare (pt. vederea la distanță) -contracție (pentru vederea de aproape)


Mușchi ciliar
Glande
Lacrimală secreția secreția
Sudoripară secreția secreția la nivel palmar
secreția — determină secreție secreția — determină secreția salivară
Salivare
salivară vâscoasă apoasă
Gastrice secreția secreția
-nu are efect secreția
Intestinale
Medulosuprarenală secreția hormonală -nu are efect
Cord
Frecvență
Conducere
Forță de contracție -nu are efect
Vase sangvine -în principal, vasoconstricție; -dilatație în câteva teritorii vasculare
afectează majoritatea vaselor
{arteriole din tegument, viscere
și parțial din mușchii striați)
Plămâni
Arbore bronșic -dilatație (pt. a respira mai bine) -constricție
secreția
Glande mucoase secreția
Tract gastrointestinal
Motilitate mișcarea mișcarea
Sfinctere -stimulează închiderea -relaxează sfincterele(de cele mai multe ori)
Ficat glicogenoliza (descompunerea -nu are efect
glicogenului în glucoză pentru a
furniza energie)
Pancreas secreția exocrină (a enzimelor secreția exocrină
pancreatice pentru digestie)
Splină contracția (pentru a trimite în -nu are efect
circulație rezerva de sânge din
splină)
Tract urinar -scade debitul urinar, secreția de -contractă mușchiul detrusor vezical
renină și determină contracția relaxează sfincterul vezical intern și astfel se
sfincterului vezical intern pentru elimină urina
a reține urina în vezică
69
Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie

1. Meningita
Inflamația meningelor de la nivel spinal sau cerebral. Poate avea multiple cauze, bacteriene
sau virale.

2. Encefalita
Boală inflamatorie acută a creierului, determinată de prezența unor virusuri la nivelul
sistemului nervos central, sau printr-o reacție de hipersensibilitate inițiată de un virus sau de o
proteină străină organismului. Se caracterizează prin disfuncții cerebrale extinse și grave.

3. Hemoragiile cerebrale
Grup de afecțiuni cerebrale determinate de sângerarea la nivelul țesutului cerebral, în
spațiile epidural, subdural sau subarahnoidian. Rezultă, de obicei, prin ruperea unui vas
ateromatos (vas de sânge ce prezintă plăci de aterom formate din lipide), la o persoană ce suferă
de hipertensiune arterială. Mult mai rar se poate datora ruperii unui anevrism (zonă dilatată și cu
rezistență scăzută a unui vas de sânge) congenital (din naștere) sau unei malformații
congenitale. Ele mai pot să se constituie și ca urmare a unor traumatisme.
Afecțiuni cu mortalitate ridicată, reprezintă urgențe medico-chirurgicale; chiar dacă
hemoragia este oprită și sângele drenat, pacienții pot rămâne cu sechele neurologice mari.

4. Coma
Reprezintă acea stare clinică a unui pacient în care acesta nu poate fi trezit și nu răspunde
la nici o categorie de stimuli. Aplicarea repetată a unor simuli provoacă cel mult reflexe
primitive de apărare. Dacă starea de comă este profundă, pot lipsi și reflexele cu sediul în
trunchiul cerebral, ca și cele miotatice.
Are multiple cauze care implică disfuncții la nivelul emisferelor cerebrale, diencefalului și
punții. Dintre cauze, cele mai frecvente sunt traumatismele cerebrale, hemoragiile cerebrale sau
afecțiuni cerebrale difuze(extinse) sau metabolice.

5. Convulsiile
Sunt de două tipuri: izolate, nerecurente(un singur episod de convulsii care nu se mai
repetă) și se manifestă doar în anumite situații (ex. boli febrile, traumatisme craniene), sau
epilepsia, boală cronică, recurentă (convulsii care se repetă), caracterizată prin atacuri cu debut
brusc, cu pierderea conștienței, cu activitate motorie necontrolată și caracteristică, precum și cu
fenomene senzoriale. Este determinată de stimularea excesivă a celulei nervoase.

70
Cum învăț?

II. ANALIZATORII

-sisteme morfofuncționale (structurale și funcționale) prin intermediul cărora, la nivel


cortical, se realizează analiza cantitativă și calitativă a stimulilor din mediul extern și intern,
care acționează asupra receptorilor
-alcătuiți din 3 segmente:
1. segmentul periferic (receptorul) - este o formațiune specializată, care
recepționează o anumită formă de energie din mediul extern sau intern, sub formă
de stimuli și o transformă în impuls nervos
-potețialul care apare la nivelul receptorului în urma
acțiunii stimulului, se numește potențial de receptor care este diferit de potențialul
de acțiune prin faptul că nu respectă legea totul sau nimc, astfel că un stimul
subliminar poate produce o depolarizare a membranei receptorului, numită potențial
de receptor; acest potențial de receptor în momentul în care crește în intensitate și
atinge valoarea prag, se transformă în potențial de acțiune și este transmis mai
departe
2. segmentul intermediar (de conducere) - este format din căile nervoase ascendete
prin care impulsul nervos este transmis la scoarța cerebrală; căile ascendente sunt
directe și indirecte
-calea directă are sinapse puține, impulsurile
Sistemul reticular ascendent sunt conduse rapid și proiectate într-o arie corticală specifică
activator – este o cale ascendentă fiecărui analizator
situată în substanța reticulată -calea indirectă (sistemul reticular ascendent
( subst. reticulată se întinde de la activator), impulsurile sunt conduse lent și proiectate cortical
măduvă până la talamus) cu rol
în mod difuz și nespecific
în menținerea stării de vigilență
(adică să stai treaz).
71
Cum învăț?

3. segmentul central - reprezentat de aria din scoarța cerebrală la cere ajunge calea de
conducere și la nivelul căreia impulsurile sunt transformate în senzații specifice

A. Analizatorul cutanat/ Pielea

-un imens câmp receptor, datorită numeroaselor și variatelor terminații ale analizatorului
cutanat
-în piele se găsesc receptorii tactili, termici, dureroși, de presiune și pentru vibrații
-pielea constituie învelișul protector și sensibil al organismului și se continuă, la nivelul
orificiilor naturale ale organismului, cu mucoasele
Piele = tegument
1. Structura pielii
-de la suprafață spre profunzime, are 3 straturi: epidermul, dermul și hipodermul
a. Epidermul
-aflat în contact direct cu mediul extern
-epiteliu pavimentos pluristratificat keratinizat, profund se află stratul germinativ, iar
superficial stratul cornos
-este avascular (nu are vase de sânge) hrănindu-se prin osmoză din lichidul intercelular
-este bine inervat având terminații nervoase libere

b. Dermul
-este dens și are multe vase de sânge și limfatice, terminații nervoase și anexe cutanate
(firele de păr și canalele glandelor exocrine -sudoripare și sebacee)
-are un strat spre epiderm - dermul papilar- unde se află papilele dermice (niște
ridicături tronconice); pe suprafața degetelor papilele formează creste papilare, a căror
72
Cum învăț?

întipărire dă amprentele
-are un strat spre hipoderm - dermul reticular - constituit din fibre de colagen și fibre
elastice formând fascicule groase, celulele sunt rare

c. Hipodermul/ Țesutul subcutanat


-format din tesut conjunctiv lax și celule adipoase
-se află bulbii firului de păr, glomerulii glandelor sudoripare și corpusculii Vater-
Pacini

Fig.36 Pielea și receptorii cutanați

2. Receptorii cutanați ai analizatorului cutanat


Clasificare după structură
-sunt terminații nervoase libere și terminații încapsulate
73
Cum învăț?
a. Terminațiile nervoase libere
-dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali
-receptori tactili, tremici și pentru durere
-ajung printre celulele epidermului unde există fibre nervoase care se termină sub forma
unui coșuleț în jurul unor celule epiteliale și care constituie discurile tactile Merkel, care
recepționează stimuli tactili

b. Terminațiile încapsulate
-sunt mici organe aflate în piele și formate din celule receptoare și celule de susținere, la
acestea ajung dendrite ale neuronilor din ganglionul spinal
-în derm: - corpusculii Meissner - tactili
- corpusculii Krause – tactili, termic rece(funcție secundară)
- corpusculii Ruffini – tactili, termic cald(funcție secundară)
-în hipoderm: - corpusculii Vater-Pacini, cei mai mari corpusculi – tactili

Clasificare după funcție


a. Receptorii tactili
-sunt mecanoreceptori fiind-stimulați de deformări mecanice ale pielii
-localizați în derm
-mai numeroși în tegumentele fără păr
-generează senzații tactile, de presiune sau vibratorii
-din partea superioară a dermului recepționează atingerea
o corpusculii Meissner
o discurile Merkel
-cei situați mai profund în derm recepționează presiunea - corpusculii Ruffini
-în hipoderm:
-corpusculii Vater-Pacini- se adaptează foarte rapid și recepționează vibrațiile
-terminațiile nervoase libere, care pot detecta atingerea și presiunea
74
Cum învăț?

-corpusculii Golgi-Mazzoni sunt corpusculi Vater-Pacini modificați, mai mici


și localizați în hipodermul pulpei degetelor

b. Receptorii termici
-sunt: - în principal terminații nervoase libere, cu diametrul mic și nemielinizate
- corpusculii Krause (termic rece ca funcție secundară)- sensibili la sub 20oC iar la
sub 10oC dau senzația de durere
-corpusculii Ruffini(termic cald ca funcție secundară) -sensibili la peste 25oC iar la
peste 50oC dau senzația de durere=arsuri
-exista 2 tipuri: - receptori pentru rece, mai numeroși decât cei pentru cald
- receptori pentru cald
-sunt peste tot în derm dar mai numeroși pe buze și în mucoasa bucală
-temperaturile extreme stimulează și receptorii pentru durere (algoreceptori)

c. Receptorii pentru durere


-în principal, terminații nervoase libere
-toți receptorii cutanați pot transmite impulsuri care pot fî interpretate ca durere dacă sunt
stimulați excesiv
-stimulați de 3 factori — mecanici (deformări ale pielii), termici și chimici (substanțe)
-se adaptează puțin sau deloc în prezența stimulului (cât persistă stimulul dureros, atâta
timp persistă și senzația de durere) persistența stimulului poate duce la creșterea în intensitate a
senzației dureroase

 Câmpul receptor și acuitatea senzorială cutanată


-câmpul receptor al unui neuron reprezintă suprafața tegumentară prin stimularea căreia se
produce depolarizarea neuronului respectiv
-suprafața câmpului receptor este în raport invers proporțional cu densitatea receptorilor

75
Cum învăț?

din regiune (receptori mulți, câmp receptor mic și invers)


-acuitatea tactilă este distanța minimă la care, prin stimularea a două puncte apropiate,
persoana percepe atingerea fiecăruia dintre ele, valoarea acesteia variaza între 2 mm la vârful
limbii (acuitate tactilă mare) și 50 mm în anumite zone de pe toracele posterior(acuitate tactilă
mică)
-distanța mică=acuitate tactilă mare
-distanța mare=acuitate tactilă mică

-receptori mulți = câmp receptor mic = distanța mică =acuitate tactilă mare
-receptori puțini = câmp receptor mare = distanța mare=acuitate tactilă mică

3. Segmentul intermediar al analizatorului cutanat (vezi căile


ascendente ale măduvei spinarii)
-pentru sensibilitatea termică și dureroasă: -căile sensibilității termice și dureroase
(fascicul spinotalamic lateral)
-pentru sensibilitatea tactilă: - căile sensibilității tactile epicritice (fascicule
spinobulbare gracilis și cuneat) și protopatice (facicul spinotalamic anterior)
-la nivelul feței sensibilitatea cutanată tactilă, termică și dureroasă este transmisă de fibrele
senzitive ale nervului V- trigemen

4. Segmentul central al analizatorului cutanat (vezi neocortexul


senzitiv)
-se află la nivelul emisferelor cerebrale în aria somestezică I, din girusul postcentral, din
lobul parietal

76
Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie

1. Micozele
Infecțiile fungice (ciuperci) cutanate pot fi provocate de dermatofiți, care produc infectarea
tegumentară superficială și a anexelor cutanate (păr, unghii), sau de levuri din genul Candida ce
pot afecta și mucoasele .

Transmiterea infecției se face de la persoană la persoană sau de la animale la om.


Tratamentul este, de regulă, local, iar prevenirea răspândirii infecției se face prin tratarea
persoanelor bolnave și prin măsuri de igienă riguroasă.

2. Acneea
Boală inflamatorie ce afectează foliculul pilosebaceu (fir de păr+glanda sebacee):
etiopatogenie (cauză) complexă și incomplet elucidată. Afectează în special adolescenții, uneori
căpătând și un aspect psiho-social important.

3. Herpesul
Infecția cu virusul Herpes simplex constă din apariția unei erupții cutanate sau mucoase cu
aspect caracteristic (vezicule pe o bază eritematoasă (o zonă roșie). Infecția poate fi primară
(pentru prima dată) sau recurentă (care reapare). Se poate transmite de la om la om. Terapia se
face cu medicamente antivirale.

4. Piodermitele
Sunt infecții bacteriene cutanate, de obicei superficiale, beneficind de regulă de terapie
locală cu antibiotice. Apar în special la copii.

B. Analizatorul kinestezic

-împreună cu receptorii aparatului vestibular(echilibru), receptorii vizuali și cutanați


informează permanent sistemul nervos central asupra poziției spațiale a corpului, a diferitelor
sale segmente și a gradului de contracție a mușchilor, astfel se asigură desfășurarea normală a
mișcării
-receptorii analizorului kinestezic sunt situați în aparatul locomotor (proprioceptorii): în
mușchi, tendoane, articulații, periost(o foiță subțire de țesut conjunctiv care învelește oasele),
ligamente
77
Cum învăț?

1. Receptorii analizatorului kinestezic


a. Corpusculii Vater-Pacini
-identici cu cei din piele
-sensibili la mișcări și modificări de presiune
-în periost și articulații

b. Terminațiile nervoase libere Fig.37 Capsula articulară


-se ramifică în toată grosimea capsulei articulare
-transmit sensibilitatea dureroasă articulară

c. Corpusculii Ruffini

-în stratul superficial al capsulei articulare

-recepționează poziția și mișcările din articulații

d. Corpusculii neurotendinoși Golgi


-situați la joncțiunea mușchi-tendon (locul unde
mușchiul se unește cu tendonul)
-în corpuscul pătrund 1-3 fibre nervoase, care sunt
stimulate de întinderea puternică a Fig.38 Joncțiunea mușchi-tendon
tendonului din timpul contracției mușchiului (când
mușchiul se scurtează și tendonul se alungește), astfel o alungire prea puternică a tendonului în
timpul unei contracții musculare puternice, duce la stimularea corpusculilor neurotendinoși
Golgi care vor opri contracția
-monitorizează continuu tensiunea produsă în tendoane și ajută la prevenirea contracției
musculare excesive sau a alungirii exagerate a mușchiului

78
Cum învăț?

e. Fusurile neuromusculare (fig.39)


-se află printre fibrele musculare striate și sunt fixate de acestea
-sunt formate din 5-10 fibre musculare modificate, numite fibre intrafusale, conținute
într-o capsulă conjunctivă și dispuse paralel cu cele extrafusale (fibrele musculare striate)

 Structură

-porțiunile periferice ale fibrelor intrafusale sunt contractile, iar porțiunea centrală este
necontractilă dar bogată în nuclei
-există 2 tipuri de fibre intrafusale: cu sac nuclear –fibra centrală, mai groasă și cu nuclei
dispuși central ca într-un sac
cu lanț nuclear- celelalte fibre ale fusului, mai subțiri
și cu nuclei dispuși central într-o linie
dreaptă
 Inervație

-fusurile au inervație dublă: senzitivă și motorie


-inervația senzitivă este asigurată de dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul spinal
 fibre senzitive anulospirale- dispuse în jurul porțiunii centrale a
fibrelor intrafusale cu sac nuclear
 fibre senzitive în buchet/floare- dispuse în jurul porțiunii periferice,
contractile a fibrelor intrafusale cu lanț nuclear
-inervația motorie este asigurată de axonii neuronilor γ (gamma) din cornul anterior al
măduvei care ajung la partea periferică, contractilă a fibrelor cu sac nuclear și cu lanț nuclear

79
Cum învăț?

 Funcționare

-fusurile neuromusculare sunt stimulate de tensiunea dezvoltată în timpul contracției


musculare
-relaxarea musculară (alungirea mușchiului) duce la activarea fusurilor care declanșează o
contracție reflexă, acest mecanism menține tonusul muscular (o contracție slabă, involuntară a
mușchiului)

-dispunerea în paralel a fibrelor intrafusale face ca întinderea fibrelor extrafusale să


determine și întinderea celor intrafusale (orice întindere/relaxare a mușchiului determină și
întinderea fibrelor fusului) acest lucru va determina ca din coarnele anterioare ale măduvei
spinării, prin intermediul axonului neuronului γ, să fie transmise impulsuri la porțiunile
periferice, contractile ale fibrelor fusului cu sac și lanț nuclear, impulsuri care vor determina
contracția acestei porțiuni periferice

-contracția porțiunii periferice duce la întinderea porțiunii centrale a fibrelor fusului și la


stimularea fibrelor senzitive anulospirale și a celor în floare (care sunt dendrite ale
neuronilor din ganglionul spinal)

-axonul neuronului senzitiv din ganglionul spinal ajunge în măduva spinării unde se
bifurcă, o ramificație merge în coarnele anterioare ale măduvei și face sinapsă cu neuronul α
(alfa) și astfel impulsul nervos se transmite neuronului α, axonul acestui neuron ajunge la
fibrele musculare striate determinând contracția lor și automat contracția mușchiului

ȘI REPREZINTĂ REFLEXUL MONOSINAPTIC, MIOTATIC

80
Cum învăț?

Fig.39 Fusurile neuromusculare

81
Cum învăț?

2. Segmentul intermediar al analizatorului kinestezic


-reprezentat de căile sensibilității proprioceptive de control a mișcării și de căile
sensibilității kinestezice
-pentru sensibilitatea proprioceptivă de control a mișcării (simțul tonusului
muscular),impulsurile de la fusurile neuromusculare sunt transmise prin fasciculele
spinocerebeloase ventral și dorsal (axonului neuronului senzitiv din ganglionul spinal ajunge
în măduva spinării unde se bifurcă, o ramificație merge în coarnele anterioare ale măduvei și
face sinapsă cu neuronul α participând la reflexul miotatic; o a doua ramificație face sinapsă în
coarnele posterioare cu al doilea neuron al căii proprioceptive de control a mișcării de unde
pleacă fasciculele spinocerebeloase care ajung la cerebel)
-pentru sensibilitatea kinestezică (simțul poziției și al mișcării în spațiu), impulsurile de la
corpusculii neurotendinoși Golgi și corpusculii Ruffini, sunt transmise prin fasciculele
spinobulbare

3. Segmentul central al analizatorului kinestezic

-în emisferele cerebrale, în aria somestezică I din girusul postcentral, lobul parietal

C. Analizatorul olfactiv

-simțul mirosului — olfacția — este slab dezvoltat la om


-rolul principal constă în a depista prezența în aer a unor substanțe mirositoare, eventual
nocive și împreună cu simțul gustului, de a participa la aprecierea calității alimentelor și la
declanșarea secrețiilor digestive
-pentru ca să producă o senzație olfactivă, o substanță trebuie să fie volatilă și să ajungă în
82
Cum învăț?

nări, să fie solubilă, astfel încât sa poată traversa stratul de mucus de la nivelul cavității nazale și
să atingă celulele olfactive; în adulmecare substanțele ajung la receptorii olfactivi prin inspirații
scurte și repetate

-omul poate distinge până la 10.000 de mirosuri diferite, dintre care 50 sunt mirosuri
primare, din a căror combinare, în proporții diferite, poate rezulta întreaga diversitate de
senzații olfactive

1. Receptorii analizatorului olfactiv

-sunt celule bipolare (neuroni bipolari) chemoreceptoare (sensibile la diferite substanțe)


care ocupă partea postero-superioară a foselor nazale formând mucoasa olfactivă (la nivelul
nasului gasim mucoasă olfactivă și mucoasă nazală/respiratorie)
-celulele bipolare au o dendrită
scurtă și groasă, care se termină cu o
veziculă (butonul olfactiv) prevăzută
cu cili care proemină în mucusul de la
suprafața mucoasei olfactive, axonul
celulelor bipolare străbate lama ciuruită
a etmoidului și se termină în bulbul olfactiv
-în jurul celulelor olfactive se află
celule columnare de susținere Fig.40 Cavitatea nazală
-substanțele odorante(mirositoare) și
volatile se dizolvă în mucus și ajung la nivelul cililor celulelor bipolare producând stimularea
acestora

83
Cum învăț?

-pragul sensibilității olfactive este reprezentat de concentrația minimă dintr-o substanță


odorantă care provoacă senzația de miros: pentru eter este de 1/1.000.000 g/L aer, iar pentru
mosc pragul este de zece ori mai scăzut -1/10.000.000 g/L aer deci sensibilitatea olfactivă
pentru mosc este mult mai mare ca pentru eter
-acuitatea olfactivă este invers proporțională cu concentrația substanței odorante (cu cât
este mai mică concentrația unei substanțe care produce o senzație de miros, cu atât acuitatea
olfactivă este mai mare)
-acuitatea olfactivă se testează cu olfactometrul simplu

2. Segmentul intermediar al analizatorului olfactiv

-are 2 neuroni
-primul neuron este reprezentat de celulele bipolare din mucoasa olfactivă(care sunt și
receptori) axonul lor formează nervii olfactivi (10-20)-primul nerv cranian- care străbat lama
ciuruită a osului etmoid și se termină în bulbul olfactiv
-al II-lea neuron este în bulbul olfactiv și este reprezentat de neuronii multipolari
(celulele mitrale), nervii olfactivi fac sinapsă cu celulele mitrale
-axonii celulelor mitrale formează tractul olfactiv care merge către segmentul central al
analizatorului olfactiv

3. Segmentul central al analizatorului olfactiv

-este în emisferele cerebrale, pe fața medială a lobului temporal (aria olfactivă — girul
hipocampic și nucleul amigdalian)

84
Cum învăț?

Fig.41 Analizatorul olfactiv

Noțiuni elementare de igienă și patologie


1. Rinitele
Edem (umflarea) și vasodilatație la nivelul mucoasei nazale, manifestată clinic prin
rinoree(curge nasul) și obstrucție nazală (nas înfundat). Poate avea multiple etiologii (cauze)
și poate fi acută sau cronică.

D. Analizatorul gustativ
-simțul gustului are rolul de a informa asupra calității alimentelor introduse în gură, dar
intervine și în declanșarea reflexă necondiționată a secreției glandelor digestive
-există cel puțin 13 posibili sau probabili receptori chimici în celulele gustative dar
identitatea substanțelor chimice specifice care stimulează receptorii pentru gust este încă
incomplet cunoscută

-calitățile de percepție au fost împărțite în 4 categorii generale - senzații gustative


primare: acru, sărat, dulce și amar
85
Cum învăț?

1. Receptorii analizatorului gustativ


Fig.42 Papile gustative

-sunt chemoreceptori, reprezentați de


mugurii gustativi care se află la nivelul
papilelor gustative din mucoasa
linguală:
 caliciforme/ circumvalate
 fungiforme
 foliate
 filiforme - NU au muguri gustativi

-mugurii gustativi au formă ovoidală și prezintă un por gustativ, în structura lor se găsesc:
 celule senzoriale, care prezintă la polul apical un microvil care iese prin porul
gustativ iar la polul bazal al celulelor gustative sosesc terminații nervoase ale
nervilor faciali, glosofaringieni și vagi (VII, IX,X)
 celule de susținere

Fig. 43 Mugure gustativ

86
Cum învăț?

-cei mai multi dintre mugurii gustativi pot fi stimulați de doi sau mai multi stimuli
gustativi din categoria celor primari și chiar și de unii stimuli gustativi care nu intră în categoria
celor primari
-stimulul (substanțele) produce o senzație gustativă numai dacă este solubil în apă sau în
salivă

-la contactul dintre substanțele sapide (care au gust) și celulele receptoare ale mugurelui
gustativ se produce o depolarizare a acestora, cu apariția potențialului de receptor: substanțele
chimice se leagă de proteinele de pe membrana microvililor și deschid canale ionice de sodiu,
astfel ionii de sodiu intră în celulă și o vor depolariza
-pragul sensibilității gustative este reprezentat de concentrația cea mai slabă la care
stimulul produce o senzație: este mai ridicat la cele dulci (zahăr- pragul este de 1 g/L) și mai
scăzut la cele amare (chinină este de 0,005 g/L); deci celulele gustative sunt mai sensibile la
substanțele amare ca la cele dulci
-sensibilitatea gustativă este invers proporțională cu concentrația substanței (cu cât este
mai mică concentrația unei substanțe care produce o senzație de gust, cu atât sensibilitatea
gustativă este mai mare)

-băuturile prea calde sau prea reci nu au gust

-gusturile fundamentale sunt percepute astfel:


 dulce – la vârful limbii
 amar- la baza limbii
 acru- pe marginile limbii
 sărat – la vârful și pe marginile limbii

87
Cum învăț?

2. Segmentul intermediar al analizatorului gustativ


-are 3 neuroni
-protoneuronul: se află în ganglionii anexați nervilor cranieni VII, IX, X
-deutoneuronul: se află în nucleul solitar din bulb; axonii deutoneuronilor se
încrucișează (trec din stânga în dreapta și invers), după care se îndreaptă spre talamus
-tritoneuronul: se află în talamus, axonul tritoneuronului ajunge în aria gustativă

3. Segmentul central al analizatorului gustativ


-în aria gustativă, situată în partea inferioară a girului postcentral (partea inferioară a
ariei somestezice I ) din lobul parietal al emisferelor cerebrale

Fig.44 Segmentele intermediar și central ale analizatorului gustativ


88
Cum învăț?

E. Analizatorul vizual

-vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător

-importanță în diferențierea luminozității, formei și culorii obiectelor, în orientarea în


spațiu, menținerea echilibrului și a tonusului cortical (atenția)

1. Structura ochiului – globul ocular (fig,46)


-formă aproximativ sferică
-situat în orbită
-format din 3 tunici concentrice — externă, medie și internă — și din medii refringente

Tunicile

a. Tunica externă

-fibroasă și formată din: - sclerotică- posterior, opacă, reprezintă 5/6 din tunica fibroasă,
externă, pe ea se inseră mușchii extrinseci ai globului ocular; posterior este perforată de fibrele
nervului optic, care părăsesc globul ocular și de artera care intră în globul ocular
-corneea- anterior, transparentă, avasculară (fără vase de sânge)
dar cu numeroase fibre nervoase

b. Tunica medie

-vasculară, are 3 segmente


 Coroida - posterior de ora serrata (o zonă care prezintă niște încrețituri este limita
89
Cum învăț?

dintre coroidă și corpul ciliar) în partea posterioară, are o perforație prin care iese
nervul optic

 Corpul ciliar- înaintea orei serrata și e format din procesele ciliare (capilare care
secretă umoarea apoasă) și mușchiul ciliar format din fibre musculare netede
circulare și radiare, cele circulare sunt inervate de parasimpatic, iar cele radiare sunt
inervate de simpatic

 Irisul - se află în fața cristalinului, în mijloc, prezintă un orificiu numit pupilă, are
rolul unei diafragme care reglază cantitatea de lumină ce sosește la retină; irisul
împarte partea anterioară a globului ocular astfel:
-camera anterioară – spațiul dintre cornee și iris
-camera posterioară – spațiul dintre iris și cristalin

c. Tunica internă - retina


-o membrană fotosensibilă care realizează recepția și transformarea stimulilor luminoși în
influx nervos
-se întinde posterior de ora serrata și are 2 regiuni:
 pata galbenă /macula lutea situată în dreptul axului vizual, are mai multe conuri
decât bastonașe, în centru se află fovea centralis (o concavitate) care conține numai
cu conuri
 pata oarbă situată medial și inferior de pata galbenă la locul de ieșire a nervului
optic din globul ocular și de intrare a arterelor globului ocular, nu are celule
receptoare

-retina are 10 straturi, unde există celule de susținere, de asociație și 3 feluri de celule
funcționale care fac sinapsă:
90
Cum învăț?

 celule fotoreceptoare (neuroni modificați) cu prelungiri în formă de con și de


bastonaș
-celulele cu bastonaș- 125 milioane- vedere nocturnă
-celulele cu con- 6-7 milioane- vedere diurnă și colorată
 celule bipolare (neuroni bipolari)
 celule multipolare (neuroni multipolari)

-pentru a ajunge la celulele fotoreceptoare, lumina trebuie să străbată mai multe


straturi ale retinei (vezi imaginea)

ATENȚIE!!! Imaginea prezintă celulele din


retină și structura acesteia dar NU
prezintă împărțirea exactă pe straturi a
retinei.

Fig.45 Retina

91
Cum învăț?

Mediile refringente

-sunt structuri transparente care permit trecerea luminii:


 corneea
 umoarea apoasă
 cristalinul
 corpul vitros

a. Umoarea apoasă
-un lichid incolor secretat de procesele ciliare
-se află în camera anterioară și posterioară a globului ocular

b. Cristalinul
-forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris și corpul vitros
-învelit de o capsula elastică — cristaloida
-este suspendat și menținut la locul său de ligamentul suspensor care leagă irisul de
mușchiul ciliar
-nu are vase sangvine, nutriția sa făcăndu-se prin difuziune, de la vasele proceselor ciliare

c. Corpul vitros
-formă sferoidală
-consistență gelatinoasă și este transparent
-se află în camera vitroasă(posterioară), situată în spatele cristalinului

92
Cum învăț?

Fig. 46 Globul ocular

93
Cum învăț?
Refracție- fenomen fizic prin care lumina trece dintr-
un mediu în altul atunci când atinge suprafața de
2. Aparatul dioptric și acomodarea separare între doua medii. Concret în cazul ochiului,
suprafața de separare este lentila ochiului, cele 2
medii fiin aerul și interiorul ochiului. Lumina care

a. Aparatul dioptric vine din aer în momentul în care ajunge la lentila


ochiului, trece prin aceasta patrunzând în ochi și se
proiectează pe retină.
-format din:
 cornee –cu putere de refracție de 40 de dioptrii, fața anterioară având cea mai mare
putere de refracție
 cristalin - cu o putere de refracție de 20 de dioptrii, raza lui de curbură poate fi
mult crescută, realizând procesul de acomodare, reprezintă centrul optic al ochiului
situat la 17mm în fața retinei
.

-aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o


putere totală de aproximativ 60 de dioptrii și cu centrul optic la 17 mm în fața retinei
-razele paralele de lumină care vin de la o distanță mai mare de 6 m se vor focaliza la 17
mm în spatele centralul optic (adică în spatele cristalinului), dând pe retină o imagine
 reală – formată la locul unde se proiectează razele pe retină
 mai mică – imaginea obiectului formată pe retină este mai mică decât obiectul privit
 răsturnată - imaginea obiectului formată pe retină este cu capul în jos

b. Acomodarea

-reprezintă variația puterii de refracție a cristalinului (bombarea sau aplatizarea lui) în


raport cu distanța la care privim un obiect
-se datorează elasticității cristalinului, ligamentului suspensor și mușchiului ciliar (este
organul activ al acomodării)

94
Cum învăț?

La distanță: ochiul privește la distanță mai mare de 6 m:


-mușchiul ciliar – relaxat -raza de curbură a cristalinului- crește
-ligamentul suspensor - în tensiune -puterea de convergență - scade la
-cristaloida - în tensiune 20 dioptrii
-cristalin - aplatizat

La apropiere: ochiul privește la o distanță mai mică de 6 m

-mușchiul ciliar – contractat -raza de curbură a cristalinului- scade


-ligamentul suspensor - relaxat -puterea de convergență - crește
-cristaloida – tensiunea scade
-cristalin - bombat

Fig. 47 Acomodarea

-punct proxim - punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar un obiect, cu efort de
acomodare maxim (cu bombarea maximă a cristalinului) se află la 25 cm
-punct remotum - punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fără efort de
acomodare (cristalinul este aplatizat), se află la 6 m de ochi

95
Cum învăț?

-acomodarea este un act reflex, reglat de centrii corticali și de coliculii cvadrigemeni


superiori, care, prin intermediul nucleului vegetativ parasimpatic anexat nervului oculomotor
(III) din mezencefal, comandă contracția mușchiului ciliar; la reflexul de acomodare vizuală
participă și centrii corticali din ariile vizuale primare și secundare sau asociative, iar la
răspunsul efector participă și mușchii irisului și mușchii extrinseci ai globului ocular.

3. Reflexul pupilar fotomotor


-are centrii nervoși în mezencefal
-lumina puternică duce la contracția mușchilor circulari ai irisului mioză (micșorarea
pupilei pentru a reduce cantitatea de lumină care ajunge la retină)
-lumina slabă duce la contracția mușchilor radiari și relaxarea mușchilor circulari midriază
(mărirea pupilei pentru a intra o cantitate mai mare de lumină)

4. Boli de refracție
-clasificate în funcție de distanța la care se află retina față de cristalin (centrul optic)
-ochiul emetrop= ochiul normal (NU ESTE O BOALĂ!!!!!)- are retina la 17 mm în
spatele centrului optic iar imaginea obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare

a. Hipermetropia
-se datorează unui glob ocular mai scurt retina e la mai puțin de 17 mm de
centrul optic razele de lumină se proiectează în spatele retinei persoana
îdepărtează obiectele de ochi pentru a le vedea
-se corectează cu lentile convergente (biconvexe)
b. Miopia/ Hipometropia
-se datorează unui glob ocular mai lung retina e la mai mult de 17 mm de
centrul optic razele de lumină se proiectează înaintea retinei persoana
apropie obiectele de ochi pentru a le vedea
96
Cum învăț?

-se corectează cu lentile divergente (biconcave)

c. Astigmatismul
-se datorează existenței mai multor raze de curbură ale suprafeței corneei corneea
este denivelată va determina formarea unor imagini retiniene neclare

- având un meridian cu putere de convergență anormală, corneea va determina formarea


unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul spațial corespunzător

-se corectează cu lentile cilindrice

Fig.48 Boli de refractie

5. Segmentele analizatorului vizual


a. Segmentul periferic/ receptorii
-sunt celulele cu con și bastonaș din retină
-retina este sensibilă la radiațiile electromagnetice cu lungimea de undă cuprinsă între 390
și 770 nm (nm=nanometri)
-conurile și bastonașele conțin pigment vizual:
 bastonașele - conțin un pigment - rodopsină
 conurile - conțin 3 feluri de pigmenți — iodopsine

97
Cum învăț?

-procesul fotorecepției este identic la cele două tipuri de celule fotoreceptoare:

pigmentul vizual(rodopsină și iodopsine) absoarbe energia radiației luminoase

DESCOMPUNERE

retinen opsină
(comun tuturor pigmenților vizuali, (diferită în funcție de pigmentul vizual)
derivat de vitamina A)

-pigmentul face parte din structura membranei conurilor și bastonașelor iar


descompunerea lui determină modificări ale conductanțelor ionice, urmate de apariția
potențialului de receptor care în final va duce la generarea influxului nervos

-sensibilitatea celulelor receptoare este cu atât mai mare cu cât ele conțin mai mult pigment
-cantitatea de pigment variază în fucție de expunerea la lumină sau întuneric

98
Cum învăț?

-la lumină puternică:


pigmentul vizual

DESCOMPUNERE

retinen opsină

TRANSFORMARE

vitamina A

scade concentrația pigmenților vizuali


scade sensibilitatea ochiului la lumină

ADAPTARE LA LUMINĂ

-vederea diurnă (fotopică) se realizează cu ajutorul conurilor

-timpul de adaptare la lumină este de 5 minute

-reducerea vederii diurne este numită hemeralopie

99
Cum învăț?

-la întuneric

vitamina A

TRANSFORMARE

retinen opsină

FORMARE

pigment vizual

crește concentrația pigmenților vizuali


crește sensibilitatea ochiului la lumină

ADAPTARE LA ÎNTUNERIC

-vederea nocturnă (scotopică) este asigurată de bastonașe


-sensibilitatea unui bastonaș la întuneric este de zeci de ori mai mare decât la lumină
-bastonașele sunt mai sensibile ca și conurile, fiind suficientă o cuantă de lumină pentru a
fi stimulate

100
Cum învăț?

-în avitaminoza A(lipsă de vitamina A), se compromite adaptarea la întuneric


-reducerea vederii nocturne este numită nictalopie

Vederea alb-negru și vederea cromatică


-bastonașe: stimulare culoarea albă
lipsa stimulării culoarea neagră

roșii stimulare separată culoarea roșie


-conuri: verzi stimulare separată culoarea verde
albastre stimulare separată culoarea albastră
stimularea împreună a celor 3 tipuri de conuri culoarea albă

-corpurile care reflectă toate radiațiile luminoase apar albe, iar cele care absorb toate
radiațiile apar negre
-culorile, roșu, albastru și verde sunt culori primare sau fundamentale, prin amestecul
lor în diferite proporții se pot obține toate celelalte culori ale spectrului, inclusiv culoarea albă
-fiecărei culori din spectru îi corespunde o culoare complementară care, în amestec cu
prima, dă culoarea albă

-daltonism- defect al vederii cromatice, persoanele care nu au din naștere celule cu con,
corespunzătoare uneia dintre cele trei culori fundamentale, vad în locui culorii respective un ton
cenușiu; cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde și cele sensibile la roșu;
boala apare aproape în exclusivitate la bărbați -genă recesivă, X-linkată (transmisă numai pe
cromozomul X)- aproximativ 8% din populația masculină suferă de daltonism

101
Cum învăț?

b. Segmentul intermediar al analizatorului vizual/ Calea optică


-retina este împărțită în 2 jumătăți: - retina nazală/ câmpul intern al retinei (jumătatea
retinei dinspre nas)
-retina temporală/ câmpul extern al retinei
(jumătatea retinei dinspre ureche)
-protoneuronul: reprezentat de celulele bipolare din retină
-deutoneuronul: reprezentat de celulele multipolare din retină, axonii lor formează
nervul optic
 axonii neuronilor multipolari proveniți din retina nazală se
încrucișează chiasma optică, după care ajung în
Nerv optic- format din
tractul optic opus (axonii de la retina nazală stângă ajung
axonii neuronilor
multipolari de la un singur în tractul optic drept și invers)
ochi, începe la nivelul  axonii proveniți din retina temporală nu se încrucișează și
retinei și se termină la trec în tractul optic de aceeași parte (axonii de la retina
chiasma optică temporală stângă ajung în tractul optic stâng și invers)

Tract optic – format din


 -nervul optic conține fibre de la un singur glob ocular, în
axonii neuronilor
timp ce tractul optic conține fibre de la ambii ochi (ex.
multipolari de la ambii
ochi, începe la chiasma tractul optic stâng are fibre de la retina temporală stângă și
optică și se termină la de la retina nazală dreptă)
corpii geniculați laterali/
externi  tractul optic se îndreaptă către metatalamus

-tritoneuronul: în metatalamus la corpii geniculați externi/ laterali, axonul


tritoneuronului ajunge la emisferele cerebrale
-există câteva fibre ale tractului optic care nu ajung în metatalamus, ele mergând la
coliculii cvadrigemeni superiori din mezencefal
102
Cum învăț?

c. Segmentul central al analizatorului vizual


-în lobul occipital, pe fața medială, în jurul scizurii calcarine, unde se află aria
vizuală primară iar în jurul acesteia sunt ariile vizuale secundare sau asociative
-la nivelul ariei vizuale primare, cea mai întinsă reprezentare o are macula, aceasta ocupă
regiunea posterioară a lobului occipital

-în ariile vizuale se realizează senzația și percepția vizuală, adică transformarea stimulilor
electrici porniți de la nivelul celulelor fotoreceptoare în senzație de lumină, culoare și formă

Fig. 49 Calea optică și segmentul central

103
Cum învăț?
6. Câmpul vizual, vederea binoculară și stereoscopică

-spațiul cuprins cu privirea se numește câmp vizual


-câmp vizual monocular = câmpul vizual al fiecărui ochi, are un unghi de 160o în plan
orizontal și 145o în plan vertical
-câmp vizual binocular = partea suprapusă a celor 2 câmpuri monoculare ale celor 2 ochi
-un obiect aflat în câmpul vizual binocular formează câte o imagine pe retina fiecărui ochi
iar la nivelul ariilor vizuale, aceste imagini fuzionează într-una singură, fuziunea se realizează
doar dacă imaginile se formează în același punct pe ambele retine; procesul de fuziune al
imaginilor începe la nivelul corpilor geniculați laterali
-vederea stereoscopică= vederea în profunzime și se datorează vederii binoculare
-extirparea(înlăturarea) ariei vizuale primare determină orbirea
-distrugerea ariilor vizuale secundare produce afazia vizuală: bolnavul vede literele scrise,
dar nu înțelege semnificația cuvintelor citite

Noțiuni elementare de igienă și patologie


1. Cataracta
Reprezintă opacifierea cristalinului, ceea ce duce la pierderea gradată a acuității vizuale,
care poate merge până la pierderea completă a vederii. Acestă opacifiere se datorează unor
modificări chimice ale proteinelor din compoziția cristalinului, modificări apărute ca urmare a
unor infecții, traumatisme sau îmbătrânirii. Cataracta reprezintă principala cauză de pierdere a
vederii. Tratamentul constă în îndepărtarea chirurgicală a cristalinului afectat și implantarea
unuia artificial
2. Glaucomul
Reprezintă a doua cauză de pierdere a vederii și este foarte frecvent mai ales în țările mai
puțin dezvoltate. Poate afecta persoane de orice vârstă, dar 95% din cazuri apar la persoanele de
peste 40 de ani.

104
Cum învăț?

Glaucomul reprezintă creșterea presiunii intraoculare. Umoarea apoasă nu se drenează


corespunzător prin sistemul venos, prin comparație cu viteza de producere. Acumularea de
lichid duce la compresia vaselor globului ocular și a nervului optic. Celulele retinine sunt
distruse iar nervul optic se poate atrofia, ceea ce poate duce la orbire.
3. Conjunctivita
Reprezintă inflamația mucoasei conjunctivale(mucoasa de pe partea internă a pleoapelor)
și poate avea cauze multiple: alergice, infecțioase, traumatice.
4. Prezbitismul/ Prezbiopie/Prezbiție
Reprezintă scăderea elasticității cristalinului și scăderea puterii de convergență deoarece
cristalinul devine mai gros și mai puțin elastic. Boala apare datorită înaintării în vârstă.

F. Analizatorul acustico-vestibular
-analizatorul acustic și analizatorul vestibular sunt situați în urechea internă
-au câte un nerv care conduce impulsul: nervul acustic (cohlear) și nervul vestibular, cei 2
nervi se unesc si formează perechea VIII de nervi cranieni
-urechea umană poate percepe undele sonore, repetate într-o anumită ordine (sunete) sau
succedându-se neregulat (zgomote)

1. Structura urechii
-urechea umană are 3 părți: urechea externă, urechea medie și urechea internă
-toate aceste 3 părți au legătură cu analizatorul auditiv, în timp ce pentru analizatorul
vestibular, urechea internă este singura care are un rol

105
Cum învăț?

a. Urechea externă
-formată din pavilionul urechii
conductul auditiv extern

b. Urechea medie
-este o cavitate pneumatică(cu aer) săpată în stânca temporalului (o porțiune a osului
temporal care are formă de stâncă și care a fost denumită astfel)
-peretele lateral timpan- separă urechea medie de cea externă
medial fereastra ovală
fereastra rotundă
anterior trompa lui Eustachio- prin ea casa timpanului (urechea
medie) comunică cu nazofaringele aer în urechea
medie egalizarea presiunilor pe cele 2 fețe ale
timpanului (avem aer în urechea externă și în cea internă)

-conține în interiorul său un lanț articulat de oscioare:


o ciocan- în contact cu timpanul, are un mușchi care diminuează vibrațiile
sonore puternice
o nicovala- în contact cu ciocanul și scărița
o scărița- în contact cu fereastra ovală, are un mușchi care amplifică vibrațiile
sonore slabe

c. Urechea internă
-se află în stânca osului temporal
-formată din labirint osos și labirint membranos

106
Cum învăț?
 Labirintul osos
-un sistem de încăperi aflate în osul temporal
-format din:
 canale semicirculare osoase - 3 canale care se află în planuri perpendiculare
unul pe celălalt
-fiecare canal se deschide în vestibulul osos, la o
extremitate această deschidere se face prin
ampulă (o dilatație), la cealaltă extremitate,
canalul anterior se unește cu cel posterior într-
un canal comun înainte de a se deschide în
vestibul

 vestibulul osos – aflat în continuarea canalelor semicirculare și el la rândul


său se continuă cu melcul osos

 melcul osos- are forma unei cochilii de melc dar desfășurat are formă conică
-are un ax osos central – columela- în jurul căruia melcul osos
realizează (se învârte) 2 ture și jumătate
-pe columelă se prinde lama spirală osoasă, care cu ajutorul
membranelor bazilară și vestibulară Reissner (componente
ale melcului membranos), compartimentează lumenul(interiorul)
melcului osos (vezi melcul membranos)

 Labirintul membranos
-se află în interiorul labirintului osos și imită aproximativ forma acestuia
-între labirintul osos și cel membranos se află perilimfa-un lichid asemănător cu limfa

107
Cum învăț?
-format din:
 canale semicirculare membranoase- în interiorul celor osoae și imită
forma acestora

 vestibulul membranos format din:-utriculă- în partea superioară, la nivelul


ei se deschid cele 3 canale semicirculare
membranoase, se continuă în jos cu sacula
-saculă – sub utriculă și comunică cu
aceasta, în partea inferioară se continuă
cu melcul membranos/canalul cohlear

 melcul membranos/ canalul cohlear- imită forma melcului osos pe care îl


compartimentează:- partea superioară a melcului membranos se numește
membrana vestibulară Reissner, deasupra ei se află
rampa vestibulară(primul compartiment al melcului
osos) cu preilimfă
-partea inferioară a melcului membranos se numește
membrana bazilară, sub ea se află rampa timpanică
(al doilea compartiment al melcului osos) cu perilimfă
-între membrana vestibulară , bazilară și cu ajutorul
peretelui extern al melcului osos, se formează canalul
cohlear/melcul membranos în care se află endolimfa
(lichid asemănător cu limfa)

-între vârful melcului membranos și cel osos există un spațiu liber –helicotrema- prin care
cel 2 rampe comunică între ele

108
Cum învăț?

Fig. 50 Structura urechii

109
Cum învăț?

Fig.51 Melcul osos și membranos desfăcut

2. Analizatorul acustic

a. Segmentul periferic al analizatorului acustic/ Receptorii


-se află în melcul membranos/canalul cohlear la nivelul organului Corti
-organul Corti este un mic organ situat pe membrana bazilară și conține celulele receptoare
ale analizatorului auditiv

110
Cum învăț?

 Structura organului Corti


-prin centrul organului trece un tunel triunghiular- tunelul Corti- prin el trec fibre
dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionul spiral Corti, aflat pe ramura
acustică/cohleară a nervului cranian VIII
-celule de susținere- se află pe laturile tunelului Corti și au rolul de a secreta membrana
reticulată
-celule receptoare auditive- se află deasupra celor de susținere și au:
-un pol apical (vârful) cu cili auditivi care pătrund în membrana reticulată
-un pol bazal (baza) la care vin dendritele care traversează tunelul Corti
-membrana tectoria- se află deasupra cililor auditivi

Fig.52 Organul
Corti

 Mecanismul recepției auditive


-urechea percepe sunete cu frecvența între 20 și 20.000 Hz și amplitudini între 0 și 130 de
decibeli (1 db = l dyne/cm^)
-proprietățile undelor sonore
■ înălțimea, determinată de frecvența undelor
■ intensitatea, determinată de amplitudine
■ timbrul determinat de vibrațiile armonice superioare însoțitoare
111
Cum învăț?

-sunetul este captat de pavilionului urechii și prin conductul auditiv extern, ajunge la
timpan și îl face să vibreze; vibrația timpanului determină vibrația celor 3 oscioare din urechea
medie iar acestea vor determina vibrația ferestrei ovale; de la fereastra ovală, sunetul este
transmis perilimfei din rampa vestibulară helicotremă rampa timpanică iar de
aici, endolimfei care va determina vibrația membranei bazilare pe care se găsește organul Corti
(vezi fig.51- săgețile negre indică traseul parcurs de sunet la nivelul urechii)
-vibrațiile membranei bazilare antrenează (mișcă) celulele auditive și astfel cilii auditivi
ating membrana tectoria și se deformează/îndoaie

-înclinarea cililor într-o parte depolarizează celulele cresc frecvența


potențialelor de acțiune
-înclinarea cililor în direcția opusă hiperpolarizează celulele reduc frecvența
potențialelor de acțiune

-baza melcului(membrana bazilară de la baza melcului) – percepția sunetelor cu


frecvență înaltă 15.000Hz
-mijlocul membranei bazilare - percepția sunetelor cu frecvență medie 5000 Hz
-vârful melcului(membrana bazilară de la vârful melcului)- percepția sunetelor cu
frecvență joasă 20-500 Hz
-celulele auditive de la nivelul organului Corti transformă energia mecanică a sunetelor în
impuls nervos

-perforațiile timpanului nu duc la surditate, ci numai la o scădere a acuității auditive a


urechii respective

112
Cum învăț?

b. Segmentul intermediar al analizatorului auditiv/ Calea acustică


-primul neuron: în ganglionul spiral Corti, dendritele ajung la polul bazal al celulelor
auditive cu cili din organul Corti, iar axonii formează nervul cohiear/acustic, care se îndreaptă
spre punte
-al II-lea neuron: în punte în cei 2 nuclei cohleari (ventral și dorsal); axonul celui de-
al II-lea neuron se încrucișează cu cel de pe partea opusă (deci trece din stânga în dreapta și
invers), după care merge în sus spre mezencefal
-al lll-lea neuron: în coliculii cvadrigemeni inferiori de la nivelul mezencefalului,
axonul merge la metatalamus
-al IV-lea neuron: în corpii geniculați mediali din metatalamus(component al
diencefalului) , axonul merge către emisferele cerebrale

c. Segmentul central al analizatorului auditiv


-în ariile auditive primare și secundare din girusul temporal superior din lobul
temporal de pe fața laterală a emisferelor cerebrale
-în jurul ariei primare se află aria secundară sau de asociație, care primește aferențe de la
aria primară

Fiecare neuron senzitv din ganglionul spiral Corti transmite impulsuri nervoase de la o
anumită zonă a membranei bazilare, această specializare zonală se păstrează în continuare și la
celelalte locuri de sinapsă ale căii acustice sunetele se transmit prin fire izolate (ex.
neuroni care transmit impulsuri venite de la baza melcului vor face sinapsă cu neuroni care
continuă să transmită impulsuri numai de la baza melcului și nu se amestecă cu cele de la vârful
melcului de exemplu)
Identificarea direcției de unde vine sunetul se realizează prin 2 mecanisme:
 detectarea decalajului în timp dintre semnalele acustice care intră în cele 2
113
Cum învăț?
urechi (dacă sunetul vine din stânga, va ajunge mai repede la urechea stângă față de
cea dreaptă)
 diferența de intensitate a sunetului care ajunge la cele doua urechi (dacă sunetul
vine din stânga, va avea o intensitate mai mare când ajunge la urechea stângă față de
cea dreaptă)

Fig.53 Calea acustică și segmentul central

114
Cum învăț?
3. Analizatorul vestibular
-are rolul de a informa creierul despre poziția capului și corpului în spațiu și despre
accelerările liniare (în linie dreaptă) sau circulare (rotații) la care acesta este supus
-participă la menținerea echilibrului, alături de analizatorii kineslezic, vizual, tactil și de
cerebel
a. Segmentul periferic al analizatorului vestibular/ Receptorii
-situați în labirintul membranos și se numesc macule și creste ampulare
-macula: - se află în utriculă și saculă: macula utriculară și macula saculară
- formate din:- membrană bazală
- celule de susținere, așezate pe membrana bazală
-celule senzoriale/receptoare (așezate deasupra celor de susținere)
au la polul apical cili incluși în membrana otolitică(o membrană
gelatinoasă), în care se află granule de carbonat de calciu și
magneziu,numite otolite; la polul bazal al celulelor receptoare
sosesc dendrite ale neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular
Scarpa (ganglion aflat pe traiectul ramurii vestibulare a nervului
cranian VIII)

-crestele ampulare: - se află în ampulele canalelor semicirculare membranoase


- formate din: - celule de susținere
- celule senzoriale/receptoare care la polul apical prezintă cili care
pătrund într-o cupolă gelatinoasă, iar la polul bazal se găsesc
terminații dendritice ale neuronilor senzitivi din ganglionul vestibular
Scarpa

115
Structura crestelor ampulare

Cum învăț?
Structura maculei

Fig. 54 Macule și crestele ampulare

 Fiziologia (funcționarea) receptrorilor


Maculele
-sunt stimulate mecanic de către otolite
-stimulate în condiții statice (când stai pe loc) și dinamice (mișcare)
-stimulate de mișcări liniare (în linie dreaptă) -înainte, înapoi sau lateral
-stimulate de accelerație nu de viteză-ex.stimulate de trecerea de la mers normal la
alergare sau oprirea sau trecerea din alergare în mers normal etc.
-detectează accelerația pe orizontală (cei din utriculă) și pe verticală (cei din saculă)
-când capul stă nemișcat otolitele apasă prin greutatea lor asupra cililor celulelor
senzoriale și îi deformează, celulele senzoriale sunt stimulate și trimit impulsuri spre centrii
nervoși, informându-i asupra poziției capului în acel moment și declanșând reflexe care vor
ajuta la menținerea posturii și a echilibrului
-când capul și corpul se mișcă în linie dreaptă (înainte, înapoi sau lateral), forțele de inerție
imping otolitele, care sunt mai dense decât endolimfa, în sens opus deplasării (exct cum se
întâplă cu pasagerii unui autobuz când acesta începe să meargă; în momentul în care autobuzul
începe să meargă, pasagerii sunt împinși în spate, acest lucru se numește inerție); prin
deplasarea otolitelor în sens opus mișcării, membrana otolitică este și ea împinsă în sens opus și
la fel și cilii care sunt incluși în membrana otolitică, aceasta duce la stimularea celulelor
senzoriale și astfel se declanșează la nivelul centrilor nervoși reacții motorii corectoare ale

116
Cum învăț?

poziției corpului și capului în vederea menținerii echilibrului pe toata durata mișcării

Direcția în care sunt deplasate:


otolitele

Direcția de deplasare membrana otolitică

cilii

Crestele ampulare
-sunt stimulate mecanic de către endolimfa care se află în jurul lor
-stimulate de mișcări circulare (rotație)
-stimulate de accelerație nu de viteză
-recepționarea mișcărilor circulare ale capului este posibilă datorită orientării canalelor
semicirculare în cele trei planuri ale spațiului: frontal, orizontal/transversal și sagital
-când capul și corpul se învârt (mișcare circulară) antrenează rotația simultană a canalelor
semicirculare aflate în planul rotației respective, forțele de inerție imping endolimfa în sens
opus, aceasta va înclina cupola gelatinoasă și cilii incluși în cupolă în același sens (opus
mișcării), aceasta duce la stimularea celulelor senzoriale și astfel se declanșează la nivelul
centrilor nervoși reacții motorii corectoare care duc la menținerea echilibrului în timpul mișcării
circulare

117
Cum învăț?
Direcția în care sunt deplasate:
endolimfa

Direcția de deplasare cupola gelatinoasă


cilii

b. Segmentul intermediar al analizatorului vestibular/ Calea vestibulară


-primul neuron: în ganglionul vestibular Scarpa de pe traiectul ramurii vestibulare a
nervului cranian VIII, dendritele primului neuron ajung la celulele senzoriale cu cili din macule
și crestele ampulare, iar axonii formează ramura vestibulară a perechii a VIII-a de nervi cranieni
care merge către bulb
-al II-lea neuron: în cei 4 nuclei vestibulari din bulb: superior, inferior, lateral și
medial; de aici pleacă mai multe fascicule:

o fasciculul vestibulo-spinal, spre măduvă -controlează tonusul muscular


o fasciculul vestibulo-cerebelos, spre cerebel- controlează echilibrul static și
dinamic
o fasciculul vestibulo-nuclear, spre nucleii nervilor III și IV din mezcncefal și VI
din punte- controlează mișcările globilor oculari, cu punct de plecare labirintic
o fasciculul vestibulo-talamlc, spre talamus
-al III-lea neuron: în talamus, axonul prin fibre talamo-corticale, merge spre emisferele
cerebrale

c. Segmentul central al analizatorului vestibular


-în girusul temporal superior din lobul temporal de pe fața laterală a emisferelor
cerebrale
118
Cum învăț?

Fig. 55 Calea vestibulară și segmentul central

119
Cum învăț?

Noțiuni elementare de igienă și patologie


1. Otita
Otita externă este un termen general prin care se denumește orice infecție a urechii
externe (micotică/ciuperci, bacteriană, virală).
Otita medie purulentă acută este o infecție a urechii medii. Patogenii (agenții infecțioși)
ajung la acest nivel, de obicei prin trompa lui Eustachio, succedând cel mai adesea unei
amigdalite sau răceli. Cei mai susceptibili/predispuși sunt copiii, deoarece răcesc frecvent și au
trompa lui Eustachio scurtă și plasată orizontal. Simptomul cel mai frecvent este durerea la
nivelul urechii medii, iar presiunea exercitată de inflamația de la acest nivel poate duce la
ruperea membranei timpanice.

120
Cum învăț?

Bibliografie

1. Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen Sălăvăstru, Cezar Th.
Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu, Editura: Corint

2. Biologie clasa a XI-a, Autori:Tatiana Ţiplic, Editura Aramis

3. Biologie clasa a XI-a, Autori: Aurora Mihail, Florica Macovei, Editura:Bic All

4. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma,
Editura: CD Press

5. Biologie clasa a XI-a, Autori: Elena Huţanu Crocnan, Irina Huţanu, Editura: EDP

6. Biologie clasa a XI-a, Autori: Stelică Ene, Elena Emilia Iancu, Gabriela Brebenel,
Ofelia Tănase, Editura: Gimnasium

7. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ioana Ariniş, Editura: Sigma

8. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ionel Roşu, Călin Istrate, Aurel Ardelean, Editura:
Corin

IMAGINI DE ANATOMIE
1. Frank H. Netter "Atlas de anatomie umana" editia a III-a
2. Biologie clasa a XI-a, Autori: Ştefania Pelmuş Giersch, Amalia Florina Toma, Editura:
CD Press
3. Google Imagini
121