ANATOMIA

SISTEMULUI NERVOS
T.PROSPÎT
PROFESOR LA DISCIPLINA NEUROLOGIE ȘI SĂNĂTATE
MINTALĂ
Cine cunoaște un banc (anecdotă)?
Ce disciplină aveți astăzi ?
(la moment)...

??????
1. Cine a fost la consultație la neurolog, psihiatru?
(cu scop de diagnostic, profilactic)
2. Ce maladii neurologice cunoașteți?
3. Ce maladii psihiatrice cunoașteți?
4. Ce simptome neurologice cunoașteți?
5. Despre sistemul nervos ce va rămas în memorie
de la anatomie?
 Sistemul nervos este sistemul
alcătuit din țesut nervos, care
asigură legătura organismului cu
mediul în care acesta traiește și se
dezvoltă, realizând unitatea
organism-mediu, iar pe de altă
parte coordonează activitatea
tuturor organelor și aparatelor
corpului, asigurând unitatea
funcțională a organismului.
 Funcţiile principale
ale sistemului nervos central:
 adaptarea la condiţiile în continuă schimbare ale
mediului extern;
 menţinerea constantă a mediului intern;
 memoria şi inteligenţa, în sensul adaptării
răspunsului la o situaţie nouă prin raportarea ei la
experienţa trecutului, stocată în structurile sale;
 având la bază funcţia reflexă, stabileşte legătura
organismului cu mediul în care activează şi se
dezvoltă, realizând unitatea organism – mediu;
 coordonează activitatea organelor şi aparatelor
corpului, realizând unitatea funcţională a
organismului.
 SCHEMA ORGANIZĂRII
SISTEMULUI NERVOS
Trunchiul
cerebral

Cerebelul

Creier
Sistemul
Diencefalul
nervos central
Măduva spinării
Sistemul
Telencefalul
nervos
Sistemul
Sistemul nervos somatic Sistemul
nervos nervos
periferic Sistemul parasimpatic
nervos
vegetativ Sistemul
nervos
simpatic
 CLASIFICAREA
SISTEMULUI NERVOS
Din punc de vedere topografic:

1. Sistemul nervos central include:

 encefalul şi
 măduva spinării.

2. Sistemul nervos periferic cuprinde:

 12 perechi de nervi cranieni,
 31 perechi de nervi spinali cu ramurile şi plexurile
nervoase,
 ganglionii nervoşi formaţi de corpurile neuronilor,
terminaţiile nervoase.
 Din punct de vedere funcţional:
1. Sistemul nervos somatic inervează:
 pielia,
 muşchii scheletici,
 ligamentele,
 articulaţiile,
 oasele.
2. Sistemul nervos vegetativ (pars sympathica, pars
parasympathica) inervează:
 viscerele,
 glandele,
 musculature netedă a viscerelor,
 a pielii,
 a vaselor sangvine şi celor limfatice,
 a cordului.

Acest sistem contribuie la reglamentarea proceselor

metabolice în ţesuturi şi organe.
 Neuronul reprezintă unitatea structurală şi
funcţională a sistemului nervos.
În alcatuirea organelor nervoase se mai
găsesc celule de susţinere, numite CELULE
GLIALE(totalitatea lor formează nevroglia)

CELULE GLIALE
CORP CELULAR PRELUNGIRI NEURONALE:
unde se află nucleul -DENDRITE - scurte şi ramificate
-AXON – unic, cu butoni terminali.
Are un înveliş de mielină, teaca
SCWANN, teaca Henle(continuă)
 SINAPSA
 Sinapsele sunt
formaţiuni
structurale
specializate care
realizează contactul
atât între neuroni, cât
şi între neuroni şi
celulele efectoare.
 Neuron presinaptic

Buton terminal

Fanta sinaptică

Neuron postsinaptic

SINAPSA
 ANATOMIA MĂDUVEI SPINĂRII
 Măduva spinării este
situată în canalul
vertebral.
 Limita superioară a
măduvei corespunde
orificiului occipital
mare, și continuă cu
bulbul rahidian.
 Limita inferioară –
corespunde cu vertebra
L2.
MĂDUVA SPINĂRII
ANATOMIA MĂDUVEI SPINĂRII
 8 segmente cervicale,
 12 segmente toracale,
 5 segmente lombare,
 5 segmente sacrale şi
 1 –2 perechi de nervi spinali
coccigieni.

Structura internă a măduvei

spinării
Pe o secţiune transversală
măduva spinării prezintă:
 canalul central;
 substanţa cenuşie dispusă în
centru;
 substanţa albă dispusă la
periferie sub formă de
cordoane.
LOCALIZARE: ÎN CUTIA CRANIANĂ, ÎN CONTINUAREA MĂDUVEI
SPINĂRII, ÎNTRE CELE DOUĂ EMISFERE CEREBELOASE
mezencefal

puntea lui Varolio

bulb rahidian
Alcătuirea externă
 STRUCTURA Funcţiile trunchiului
INTERNĂ cerebral
 Substanţa cenuşie – sub 1.
formă de nuclei; Funcţia reflexă – ex:

reflexe respiratorii, de
Substanţa albă – la tuse, strănut,
exterior şi printre nucleii
de substanţă cenuşie. clipire,
de reglare a activităţii
inimii.

2. Funcţia de conducere –
pe căi ascendente şi
descendente,
continuarea celor
medulare.
 FUNCŢIILE
TRUNCHIULUI CEREBRAL
Segmentul Reflexe somatice Reflexe vegetative

Bulbul rahidian Deglutiţie -Reflexe secretorii şi

motorii digestive
-respiratorii
-adaptative cardiovasculare
Puntea lui Varolio -masticaţie -reflex salivar
-clipire -lacrimal
-mimică -respiratorii
-cardiovascular
Mezencefal -orientarea capului în -pupilo-constrictor
direcţia unui stimul -acomodare a ochiului
luminos sau sonor
LOCALIZARE: ÎN CUTIA CRANIANĂ,
POSTERIOR TRUNCHIULUI CEREBRAL
Structura externă :
2 emisfere cerebeloase
legate printr-o punte
numită

Structura internă:
• Substanţa cenuşie – la exterior
=>SCOARŢA CEREBELOASĂ şi în
interior formând nuclei cerebeloşi;
•Substanţa albă – în interior.
 FUNCŢIILE
CEREBELULUI

 de menţinere a
echilibrului;

 de menţinere a
tonusului muscular;

 de coordonare a
mişcărilor fine
comandate de scoarţa
cerebrală.
 Localizare: în cutia craniană, ocupând cea mai
mare parte a acesteia.
Structura externă: 2 emisfere cerebrale,
separate de un şanţ antero-posterior, şi unite la
bază prin mase de substanţă albă.
Structua internă:
-substanța cenușie la exterior
-substanța albă la interior.
 Substanţa
cenuşie ce
formează
SCOARŢA
CEREBRALĂ
Ă

Substanţa
albă
 Suprafaţa emisferelor
cerebrale LOBII EMISFERELOR
este brăzdată de şanţuri: CEREBRALE

- adânci ce delimitează lobi;

- superficiale ce delimitează
girusuri sau
 funcţie senzitivă – la scoarţa
cerebrală ajung informaţii de la
organele de simţ, pe care aceasta le
transformă în senzaţii
 funcţie motorie – de la scoarţa
cerebrală pornesc comenzi spre
organele efectoare ale corpului
 funcţii psihice – memoria, judecata,
gândirea, atenţia etc.
 ARHITECTURA
EMISFERELOR CEREBRALE
 Emisferele cerebrale sunt constituite
din următoarele formaţiuni: scoarţa
cerebrală, substanţa albă, nucleii bazali
şi ventriculele laterale.
 Scoarța cerebrală (cortexul cerebral)
reprezintă etajul cel mai superior al
SNC, acoperind emisferele cerebrale și
fiind brăzdată de girusuri și scizuri
 În funcție de structura celulară, cortexul
cerebralse împarte în:
 - paleocortex sau allocortex : conține două straturi
de celule – stratul extern (granular), format din
neuroni mici senzitivi și stratul intern (piramidal),
format din neuroni motori mijlocii și mari ;
 - neocortex sau izocortex : conține șase straturi:

1.stratul molecular
2. Stratul granular extern
3. Stratul piramidal extern
4. Stratul granular intern
5. Stratul piramidal intern
6. Stratul multiform.
 NERVII CRANIENI
1. perechea I n. olfactiv
2. perechea II n. optic
3. perechea III n. oculomotor comun
4. perechea IV n. trohlear (patetic)
5. perechea V n. trigemen
6. perechea VI n. oculomotor extern (abducens)
7. perechea VII n. facial
8. perechea VIII n. vestibulocohlear (acusticovestibular)
9. perechea IX n. glosofaringian
10. perechea X n. vag (pneumogastric)
11. perechea XI n. accesor
12. perechea XII n. hipoglos
 1. Nervii senzoriali:
 nervii olfactivi (perechea I-a)
 nervii optici (perechea a II-a)
 nervii acusticovestibulari (perechea a VIII-a)
2. Nervii motorii (asigură motilitatea musculaturii
striate a extremităţii cefalice):
 nervii oculomotori comuni (perechea a III-a)
 nervii trohleari sau patetici (perechea a IV-a)
 nervii oculomotori externi sau abducens (perechea a VI-a)
 nervii faciali (perechea a VII-a)
 nervii spinali sau accesori (perechea a XI-a)
 nervii hipogloşi (perechea a XII-a)
3. Nervii micşti:
 nervii trigemeni (perechea a V-a)
 nervii glosofaringieni (perechea a IX-a)
 1. Nervul olfactiv (I):
 nerv senzorial pentru miros, porneşte din mucoasa nazală.
 Lezarea sa duce la anosmie (pierderea mirosului).
 Se examinează dând bolnavului să recunoască substanţe
mirositoare neiritante.
2. Nervul optic (II):
 nerv senzorial pentru vedere, porneşte de la retină.
 Lezarea sa provoacă:
ambliopie (scăderea acuităţii vizuale)
amauroză (orbire) unilaterală.
scotoamele (constituie zone mici, insulare, de pe
suprafaţa câmpului vizual.)
hemianopsii( pierderea câte unei jumătăţi de câmp
vizual de la fiecare ochi.)
 Se examinează cercetând acuitatea vizuală, câmpul vizual
HEMIANOPSIE
SCOTOM
 3. Nervul oculomotor comun (III):
 nerv motor care are nucleul de origine în
calota pedunculară.
Lezarea sa duce la:
-ptoza (căderea) pleoapei superioare
-vedere dublă (diplopie)
-dilatarea pupilei (midriaza)
-strabism.
PTOZA, STRABISM
 4. Nervul trohlear (IV):
 nerv motor, cu nucleul situat în calota
pedunculară.
 Lezarea sa duce la diplopie, prin
paralizia oblicului mare.
 De reţinut că pateticul este singurul
nerv din organism care inervează un
muşchi situat de partea opusă nucleului
său.
DIPLOPIA
 5. Nervul trigemen (V):
 este un nerv mixt. Nucleul său motor este în
protuberanță, iar cele senzitiv, în ganglionul Gasser.
 Leziunile iritative ale fibrelor sale senzitive produc
nevralgia facială.
 leziunile iritative ale fibrelor sale motorii produc
trismusul (încleştarea maxilarelor prin contractura
maseterilor).
Leziunile distructive ale nervului trigemen
provoacă:
-anestezia feţei, a mucoasei bucale şi nazale, a
corneei,
-paralizie a muşchilor masticatori.
 6. Nervul oculomotor extern (VI):
 este un nerv motor, cu nucleul în protuberantă.
Paralizia sa duce la:
 -diplopie
 -strabism intern (devierea globului ocular
înăuntru).
Nervii oculomotori (III, IV, VI) se examinează
cercetând:
 -motilitatea globilor oculari
 -fanta palpebrală
 -starea pupilelor (reflexele pupilare).
 7. Nervul facial (VII):
 este un nerv motor ce asigură inervarea mimicii.

Lezarea lui provoacă paralizia facială:

-faţă asimetrică, prin ştergerea cutelor fiziologice
de pe hemifaţa de partea leziunii,
-imposibilitatea încreţirii frunţii şi a închiderii
ochiului
-comisura bucală mai coborâtă de partea bolnavă.

 Ca nerv senzorial asigură sensibilitatea gustativă

la nivelul celor două treimi anterioare ale limbii.
Lezarea sa duce la tulburări de gust.
 8. Nervul vestibulo-cohlear (VIII):
 este un nerv senzorial.

Format din:
- nervul auditiv a cărui lezare produce surditate;
- nervul vestibular, a cărui lezare produce sindromul
vestibular (nistagmus şi tulburări de echilibru).
9. Nervul glosofaringian (IX):
 nerv mixt, cu nucleii situaţi în bulb.

Asigură sensibilitatea faringelui şi mişcările de înghiţire.

Leziunea lui provoacă:
-tulburări de gust în 1/3 posterioară a limbii;
-abolirea reflexului de fund de gât, prin anestezia
fundului gâtului;
-refularea pe nas a lichidelor, care nu mai pot fi înghiţite.
 10. Nervul vag(X):
 este un nerv mixt, al cărui nucleu se află în bulb;
 importanţa sa derivă, în special, din rolul reglator
vegetativ;
 paralizia lui poate duce la moarte prin:

-tulburări de ritm cardiac,

-tulburări respiratorii
-tulburări digestive.
11. Nervul accesor (XI):
 nerv motor, cu nucleii situaţi în bulb şi măduva cervicală.
 Lezarea sa determină paralizia:

-laringelui,
-a vălului palatin
-a muşchilor sternocleidomastoidian şi trapez.
 12. Nervul hipoglos (XII):
 este un nerv motor, al cărui nucleu este situat în
bulb.
 Paralizia se duce la:

-hemiparalizia şi hemiatrofia limbii,

-cu tulburări în articulaţia cuvintelor, în
masticaţie şi înghiţire.
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE