Anatomia si fiziologia omului , 14 SISTEMUL NERVOS

VEGETATIV
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ – SNV – coordoneaza si regleaza functiile organelor interne. Sistemul nervos
vegetativ este constituit din doua componente:
 SNV simpatic si
 SNV parasimpatic, ambele inerveaza aceleasi organe, avand de cele mai multe ori efecte
antagonice.

Actiunea SNV simpatic si parasimpatic asupra organelor efectoare

EFECTORI EFECTELE SNV SIMPATIC EFECTELE SNV

PARASIMPATIC

muschi radiari ai irisului - contractie - dilatarea pupilei; -

muschi circulari ai irisului - - contractie - micsorarea pupilei;

muschi ciliari radiari - relaxare - vedere la distanta; -

muschi ciliari circulari - - contractie - vedere de aproape;

bronhii - bronhodilatator; - bronhoconstrictor;

inima - cardioaccelerator; - cardiomoderator;

vase coronare - coronaroconstrictie; - coronarodilatator;

vase din tegument - vasoconstrictie; - vasodilatatie;

vase din muschi - vasoconstrictie; - vasodilatatie;

vase din creier - vasoconstrictie; - vasodilatatie;

stomac si intestin - diminuarea tonusului si - cresterea tonusului si motilitatii;

motilitatii; - relaxarea sfincterelor;
- constrictia sfincterelor;

vezica urinara - relaxarea muschiului vezical; - contractia muschiului vezical;

- contractia sfincterului vezical - relaxarea sfincterului vezical intern;
intern;

glande lacrimale - - vasodilatatie, secretie glandulara

abundenta;
glande salivare - secretie redusa de saliva - secretie abundenta de saliva apoasa;
glande gastrice si vascoasa; - stimularea secretiei;
intestinale - inhibarea secretie;

Sistemul nervos simpatic

Componenta centrala a sistemului nervos simpatic este reprezentata de centrii nervosi aflati in coarnele
laterale medulare, unde ajung axonii neuronilor aferenti din viscere: centrii pupilodilatatori din maduva
cervico-dorsala, vasomotori, pilomotori si sudorali din maduva osoasa. Componenta periferica este
reprezentata de lanturile ganglionare paravertebrale (22-25 de perechi de ganglioni uniti prin ramuri
interganglionare), plexurile viscerale (celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior si hipogastric) si
plexurile intramurale. Caile eferente sunt constituite din doi neuroni. Sinapsa dintre neuronii
preganglionari si neuronii postganglionari se face intr-una din aceste formatiuni nervoase, cat mai
aproape de maduva.

Sistemul nervos parasimpatic

Sistemul nervos parasimpatic are doua componente centrale, localizate in trunchiul cerebral si in maduva
sacrata.
1. Parasimpaticul cranian - in trunchiul cerebral se afla: nucleul accesor al oculomotorului (III), de
unde provin fibrele parasimpatice ale oculomotorului, nucleii salivator superior si lacrimal, de unde iau
nastere fibrele parasimpatice ale facialului (VII), nucleul salivator inferior, de unde pornesc fibrele
parasimpatice ale glosofaringianului (IX) si nucleul dorsal al vagului (X), care reprezinta originea fibrelor
parasimpatice vagale.
2. Parasimpaticul sacrat - isi are originea in segmentele medulare sacrate S2-S4. Componenta
periferica a SNV parasimpatic este formata din doi neuroni, dar spre deosebire de SNV simpatic,
neuronul preganglionar face sinapsa cu neuronul postganglionar in peretii organelor inervate sau in
apropierea acestora.
Prozencefal 
 CreierRombencefalMielencefal
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Vezicula cerebrală primitivă

Prozencefalul (din greaca proso - din fața, dinainte, + enkephalos- creier) sau creierul

anterior reprezintă partea anterioară (rostrală) a encefalului care se dezvoltă din vezicula
cerebrală primitivă anterioară (una din cele trei vezicule cerebrale primitive) ale tubului
neural embrionar și cuprinde diencefalul și telencefalul.
Encefalul se formează din vezicula cerebrală primitivă, care în dezvoltarea sa în săptămâna a
4-a a vieții intrauterine se împarte, prin strangulări în trei vezicule cerebrale
primitive: anterioară sau prozencefalul, mijlocie sau mezencefalul și posterioară sau rom
bencefalul.

Ulterior în săptămâna a 5-a a vieții intrauterine prozencefalul se divide

în telencefal și diencefal, iar rombencefalul în metencefal și mielencefal, pe când
mezencefalul rămâne nedivizat; se formează astfel cinci veziculele cerebrale.
Telencefalul dă naștere emisferelor cerebrale. Partea ventrală a telencefalului formează
nucleii bazali, iar partea dorsală formează scoarța cerebrală sau palium. La nivelul
telencefalului, canalul tubului neural dă naștere ventriculilor laterali (I și al II-lea).

Diencefalul formează, în partea dorsală, regiunea talamencefalică, iar în partea ventrală,

regiunea hipotalamică (subtalamică) - la nivelul acestei vezicule, canalul tubului neural se
lărgește și formează ventriculul al III-lea.

La 8 săptămâni in utero, prozencefalul se împarte în emisfera cerebrală stângă și dreaptă.

Când prozencefalul embrionar nu reușește să se împartă în emisfera cerebrală stângă și

dreaptă, rezultă o anomalie - holoprozencefalia.

Diencefal 
 ProzencefalSistemul nervos centralCreier
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe
în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
[[wiki]] Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest
articol a fost etichetat în iunie 2014
Embriogeneza sistemului nervos: prozencefalul se dezvoltă în dicencefal și telencefal.

Localizarea diencefalului uman (în roșu)

Diencefalul este situat în continuarea trunchiului cerebral, deasupra maxilarului,

sub emisferele cerebrale. La nivelul diencefalului se află ventriculul III.
Diencefalul este parțial acoperit de emisferele cerebrale și prezintă pe partea ventrală un grup
de nuclei care formează hipotalamusul; aceștia aparțin sistemului nervos vegetativ; ei
controlează activitatea organelor interne, compoziția mediului intern, metabolism,
comportamentul alimentar, sexual și afectiv etc.

La suprafața diencefalului se vede doar locul de intrare a nervilor optici (care fac parte dintre
nervii cranieni) și o parte din marginea inferioară; substanța cenușie a diencefalului formează
nuclei; cei mai voluminoși nuclei diencefali primesc impulsuri pe căi senzitive: vizuală,
auditivă, vestibulară, gustativă, tactilă, termică, dureroasă, proprioceptivă conștientă; axonii
neuronilor de aici fac sinapsa în scoarța cerebrală; nucleii sunt situați pe căile senzitive; în
componența lui se găsesc și nuclei vegetativi.

În partea inferioară a diencefalului, numită hipotalamus, se află nuclei vegetativi cu diferite

funcții: reglează temperatura, conținutul în apă al organismului, poftă de mâncare, activitatea
organelor sexuale, determină menifestări legate de emoții etc.

Alți nuclei diencefalici formează două mase laterale, talamusul; ei primesc impulsuri prin
căile senzitive și le dirijează spre alte strucutri ale creierului;

În legătură strânsă cu diencefalul sunt două glande endocrine hipofiza pe partea ventrală

și epifiza pe partea dorsală
Structura internă
Diencefalul e format din următoarele regiuni dispuse în jurul ventriculului III:

1. Talamus
2. Epitalamus
3. Metatalamus
4. Hipotalamus
Talamusul
Talamusul e compus din 2 formațiuni ovale de substanță cenușie dispuși lateral față de
ventriculul III. Aceste formațiuni sunt alcătuite din nuclei asociați cu trunchiul cerebral,
cerebelul și scoarța cerebrală. După topografie, nucleii talamici sunt denumiți:

 anteriori
 posteriori
 laterali
 mediali
După funcție, nucleii sunt clasificați în:

 nuclei de releu
 nuclei de asociație
 nuclei nespecifici
Epitalamusul
Epitalamusul este situat posterior și superior față de talamus. Este alcătuit din glanda epifiză,
nucleul habenului și striile habenulare. La nivelul epitalamusului se închid reflexele
olfactosomatice care dirijează mișcările capului legate de miros.

Epitalamusul e format dintr-o aglomerare de nuclei care:

 au rol de releu (stație)

 au rol de asociație
 sunt nuclei reticulați care intervin în reglarea ritmului somn-veghe, întărirea tonusului
cortical și a atenției;
În ceea ce privește stația de releu, toate căile ascendente fac legătura la nivelul talamusului,
cu excepția căilor olfactive, vizuale si auditive.

Subtalamusul reprezintă zona de trecere între talamus și mezencefal și este alcătuit din
nucleu subtalamic, zona incertă și câmpul Forel.

Metatalamusul
Metatalamusul este situat posterior și inferior față de extremitatea posterioară a talamusului.
E format din două perechi de corpi geniculați:
 corpii geniculați laterali ce reprezintă stație de releu pentru calea vizuală;
 corpii geniculați mediali ce reprezintă stație de releu pentru calea auditivă.
Hipotalamusul
Hipotalamusul este situat la baza diencefalului, sub talamus și formează podeaua
ventriculului III.

Este format din 22 de nuclei de substanță cenușie, care sunt dispuși în următoarele regiuni:
anterioară, postrioară, mijlocie și laterală.

Nucleii regiunii anterioare sunt:

 nucleul supraoptic
 nucleul paraventricular
Cei doi nuclei conțin neuroni cu rol secretor, secretă ocitocina și vasopresina, depozitate în
neurohipofiză.

 nucleul suprachiasmatic
 aria preoptică
 aria hipotalamică anterioară
Nucleii din regiunea mijlocie sunt:

 nucleul dorsomedian
 nucleul ventromedian
 nucleul acut
Aceștia contribuie la activitatea secretorie a adenohipofizei prin neurohormonii pe
care îi secretă și au rol de integrare parasimpatică.

Nucleii regiunii posterioare sunt:

 nucleul posterior hipotalamic

 nucleul corpilor mamelari
Aceștia au rol de integrare parasimpatică.

Nucleii regiunii laterale sunt:

 nucleul tuberal
 nuceleul hipotalamic lateral
Hipotalamusul formează o conexiune cu hipofiza prin legăturile nervoase (tractul
hipotalamo-hipofizar) și prin legăturile vasculare. Prin aceste legături sunt vehiculați spre
hipofiză neurohormonii care controlează secreția hormonilor adenohipofizari și funcția
secretorie a celorlalte glande endocrine.
Substanța albă e formată din fibre care realizează legături cu măduva spinării, trunchiul
cerebral, talamusul, scoarța cerebrală și hipofiza.
Funcțiile hipotalamusului
Hipotalamusul are următoarele roluri:

 centru superior de integrare a funcțiilor vegetative ale organismului;

 prin legăturile cu sistemul limbic participă la integrarea vegetativo-somatică și la
elaborarea reacțiilor instinctive și emoționale;
 coordonează activitatea glandelor endocrine;
 intervine în reglarea metabolismului intermediar;
 intervine în reglarea echilibrului hidric al organismului;
 intervine în termoreglare, în reglarea comportamentului alimentar, comportamentului
sexual, generarea și reglarea ritmului somn-veghe;
 întărirea unor comportamente.

Bibliografie
 Ioana Strama - Pregătire bac 2008
[hide]
v  • d  • m

Sistem nervos

Meningele Pia mater  • Arahnoidă  • Dura mater

Bulb rahidian (mielencefal)  • Puntea lui

Rombencefal
Creier Varolio(mezocefal) • Cerebel
Trunchi
Sistemul nervos central Mezencefal Mezencefal
cerebral
Prozencefal Diencefal  • Telencefal

Măduva
Măduva spinării
spinării

Somatic Nervii senzitivi  • Nervii motori  • Nervii cranieni  • Nervii spinali

Sistemul  nervos  periferic
Autonom Simpatic  • Parasimpatic  • Enteric
Telencefal 
 ProzencefalMezencefalMăduva spinării
De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Embriogeneza sistemului nervos: prozencefalul se dezvoltă în telencefal și diencefal.

Localizarea telencefalului omenesc (cu roşu)

Telencefalul (din limba greacă: telos - τελόσ = "sfârșit", și enkephalos - ενκεφαλόσ = "în

cap") este un organ ce constă din 2 emisfere cerebrale, separate prin fisura longitudinală și
unite în profunzimea ei prin corpul calos, comisura anterioară, comisura posterioară și
comisura fornixului. Cavitatea encefalului formează în fiecare din cele 2 emisfere ventriculii
laterali drept și stâng. Fiecare emisferă a creierului mare constă dintr-un strat de substanță
cenușieperiferică - scoarța cerebrală (mantia), substanța albă - situată în profunzimea ei și
conținând aglomerări de substanță cenușie, care constituie nucleii bazali. Linia limitrofă
dintre telencefal și diencefal, care-l succedă, trece prin regiunea în care capsula internă aderă
la partea laterală a talamusului.

Importanță
Telencefalul (creierul olfactiv, nucleele bazale și scoarța cerebrală) este specializat în
realizarea diverselor funcții, care au semnificație vitală pentru organismul omului. Creierul
olfactiv asigură formarea simțului mirosului și a funcțiilor vegetativ-olfactive legate de
acesta (modificări respiratorii, modificări ale mișcărilor stomacului, ale tensiunii arteriale,
mișcări de lingere, de masticație, deglutiție, salivație, micțiune). Nucleele bazale sunt
responsabile de coordonarea mișcărilor involuntare (mimica feței în timpul vorbirii). Scoarța
cerebrală îndeplinește funcții senzoriale și senzitive, motorii, psihice, localizate în diferite
zone corticale.