Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 5
1.
2.
3.
4.
5.
6.
Funcii
Anatomie funcional
Ventilaia
Perfuzia
Difuziunea schimbul de gaze
Controlul funciei respiratorii
2.
3. Funcia de aprare.
Celulele epiteliale ale cilor aeriene pot secreta o
varietate de substane care intervin n aprarea
local sau general:
imunoglobuline secretorii (IgA), surfactant, peptide,
proteaze, specii reactive de oxigen, specii reactive
de azot.
aceste secretii acioneaz direct ca substane
antimicrobiene pentru a mentine caile aeriene
libere de infecie.
5. Fonaia.
Vorbitul, cntatul i alte sunete sunt produse sub aciunea SNC care, prin controlul
asupra muchilor respiratori determin curgerea aerului prin gur i printre corzile
vocale.
6. Tusea i strnutul
Iritarea nervilor din nas sau cile respiratorii, poate induce tuse i strnut.
Astfel, iritanii prini n mucusul care tapeteaz cile aeriene sunt expulzai sau
mutai n gur, de unde secreiile pot fi nghiite sau eliminate.
Rolul Metabolic al SR
Anatomia funcional a SR
Nasal Passages
Mouth
Pharynx
Larynx
Trachea
Bronchi
Alveoli
Lung
Anatomia funcional a SR
Bronhiolele sunt conducte cu diametrul sub 1 mm. n structura lor NU mai prezint
elementele cartilaginoase si celulele glandulare secretoare de mucus.
ncepnd cu a 16-a generatie de ramificatii devin bronhiolele terminale (BT) sau
lobulare. Bronhiolele lobulare deservesc lobulii pulmonari, care reprezinta unitatile
morfologice ale plamanilor.
BT au n structura lor fibre musculare netede, bine reprezentate, a caror contractie
poate fi produsa de acetilcolina i histmina (eliberata in special in procesele alergice),
iar relaxarea este determinat de simpatic si de administrarea de catecolamine
epinefrina (important pentru tratamentul astmului bronic).
Bronhiolele terminale se ramifica in bronhiole respiratorii , iar acestea n ducte
alveolare, terminate prin dilatatii, numite saci alveolari, n numr de 3-5/duct.
Sacii se compartimenteaz n mai multe formatiuni veziculare, numite alveole
pulmonare.
Alveolele pulmonare
Diametrul de cca. 150 microni;
Numr de aprox. 300 milioane;
Asigura o suprafata respiratorie de 40100 m prai.
S-au evidentiat comunicari respiratorii
colaterale, active in obstructii ale cailor
inferioare periferice, cum sunt:
cele interalveolare = pori interalveolari Kohn;
bronhiolo-alveolare comunicari accesorii intre
bronhiole respiratorii si canale alveolare;
bronhiolo-bronhiolare intre bronhiole
respiratorii si terminale alaturate.
RESPIRATIA EXTERNA
RESPIRATIA EXTERNA presupune desfasurarea a 3 procese: ventilaia, perfuzia
si difuziunea sau schimbul de gaze.
1.
Mecanica ventilaiei
Ciclul respirator cuprinde doua faze : inspirul si expirul.
diferenei de presiune dintre cele doua medii: 760 mmHg n aerul atmosferic i
aprox. 757 mmHg la nivelul plmnilor. Gradientul presional este de ~3 mmHg.
IMPLICAII CLINICE
Paralizia diafragmului se
produce n seciunea de
coloana cervical la
nivelul C3 sau mai sus,
tiindu-se c cea mai mare
parte a fibrelor nervului
frenic provin din C4.
n acest situaie, respiratia
trebuie susinut artificial.
Administrarea de
substane de tip curara
induce paralizia muschilor
respiratori, dar si a altor
grupe musculare. Aceste
substane sunt folosite n
anestezie pentru a obine
relaxare muscular.
ntre cele doua pleure este un spatiu foarte redus in mod normal, care
reprezinta cavitatea (spatiul) pleurala. Aici se gaseste o pelicula fina de lichid,
care mareste adeziunea dintre cele doua pleure.
n cavitatea pleurala, presiunea este inferioara presiunii atmosferice presiune
sub sau infraatmosferica (impropriu denumita negativa). Valorile acestei
presiuni variaz cu fazele ciclului respirator.
Presiunea infraatmosferic saunegativitatea presionala din cavitatea pleurala
ia nastere prin dezechilibrul dintre dezvoltarea cutiei toracice si cea pulmonara,
plamanul ramanand in urma dezvoltarii cutiei toracice.
Odata cu prima respiratie, plmnul se destinde si va ocupa un volum mai mare
decat cel real, fiind astfel permanent usor tensionat.
Volumul pulmonar real se evideniaz doar in conditiile unei leziuni a peretelui
toracic sau a pleurei viscerale, cand aerul atmosferic patrunde in cavitate
situaie patologic numit pneumotorax.
n aceast condiie, plmanul se retrage pe hil, deoarece nu mai este tensionat prin
sistemul pleural.
n pneumotorax va fi afectat sever ventilaia i este compromisa intoarcerea
venoasa.
pneumotorax
Inspirul forat
In inspirul fortat, pe langa muschii
diafragm i intercostali externi, mai
intra in actiune si muschii accesori:
sternocleidomastoidieni, scaleni,
trapezul, pectorali, dintati.
Se mai pot produce contractii ale
muschilor aripioarelor nazale, ai
valului palatin, ale limbii, usurand
trecerea coloanei de aer prin caile
respiratorii superioare.
Muschii inspiratori accesori
realizeaza o ridicare suplimentara
a portiunii superioare a cutiei
toracice, marind mai mult volumul
toraco-pulmonar si scazand
suplimentar presiunea.
Prin aceste modificari, se
introduce un volum suplimentar
de aer = volumul inspirator de
rezerv =VIR.
Complianta are valori mai mari in conditiile scaderii reculului elastic, asa cum intalnim
in EMFIZEMUL PULMONAR, cand se distrug o parte dintre septurile interalveolare,
sacii alveolari cresc si acinii pulmonari devin mai mari i conin mai mult aer.
Ca urmare a acestor modificri se produce o marire a volumului rezidual i a
capacitatii reziduale functionale. Emfizemul pulmonar apare la fumatori, la
persoanele in varsta, in diferite situaii patologie.
Pentru masurarea
compliantei este
necesara masurarea
variatiilor de volum si de
presiune.
Modificarile de volum se
apreciaza prin spirografie
sau pneumotahografie,
iar cele de presiune prin
msurarea presiunii
intraesofagiene.
Surfactantul pulmonar
Suportul fenomenului de histerez este dat de SURFACTANTUL pulmonar,
care este o substanta de natura lipoproteica, in care cea mai mare parte este
reprezentata de dipalmitoilfosfatidilcolina.
Este dispus pe faa intern a membranei bazale, tapetnd alveola
Surfactantul este secretat de pneumocitele de ordinul II, care reprezinta cca.
10% din celulele epiteliului alveolar.
Surfactantul are o componenta hidrofila , in contact cu faza lichidiana si una
hidrofoba, in contact cu faza gazoasa.
Datorita acestei structuri are proprietati tensioactive. Surfactantul pulmonar
asigura scaderea tensiunii superficiale a apei, in raport direct cu volumul
alveolar, spre deosebire de detergentii obisnuiti, care nu au aceasta
proprietate.
Tensiunea superficiala scade de la 70 dyne/cm patrat ( tensiunea apei), la 25
dyne/cm patrat.
Datorita prezentei surfactantului, alveolele pulmonare NU se colabeaza in expir
(nu se nchid) si este limitata distensia lor in inspir.
Travaliul ventilator
Lucrul mecanic efectuat pentru invingerea rezistentelor se calculeaza prin
planimetrarea curbelor presiune/volum. La o ventilatie de 10 l/min,
travaliul este de 0,3-0,8 kgm/min.
Travaliul ventilator creste in timpul efortului, in special datorita
rezistentei vascoase.
Consumul de O2 la nivelul muschilor respiratori este de 3-8 ml/min.
In repaus, 70% din energie se cheltuieste pentru invingerea rezistentei
elastice, 28% pentru rezistenta vascoasa si 2% pentru cea inertiala.
In efort, 30% se cheltuieste pentru invingerea rezistentei elastice si 70%
pentru cea vascoasa si inertiala.
SPAIUL MORT
SPATIUL MORT reprezinta fractiunea din ventilatia pulmonara, care NU
participa la schimburile gazoase cu sangele din capilarele pulmonare. Are
doua componente: spatiul mort anatomic si cel fiziologic.
spatiul mort anatomic este reprezentat de aerul prezent in caile respiratorii.
spatiul mort fiziologic cuprinde aerul din alveolele ventilate, dar neperfuzate. La o
persoana sntoas acest spatiu este inexistent, deoarece toate alveolele sunt
funcionale.
Valorile normale ale spatiului mort sunt de 150 180 ml. n patologie,
ponderea spatiului mort fiziologic creste.
Rolurile spatiului mort:
la nivelul sau aerul este incalzit si saturat in vapori de apa, datorita bogatei
vascularizatii a mucoasei. In cavitatea nazala aerul poate fi incalzit de la 6 grade C
pana la 30 grade C.
n aerul din spaiul mort sunt retinute particulele straine si microorganismele. La
persoanele cu traheostomie, frecvena afectiunilor pulmonare creste, deoarece acest
rol este diminuat.
aerul din spatiul mort reprezinta, alaturi de volumul rezidual, un volum de aer
tampon, care face ca variatiile mari ale compozitiei aerului atmosferic sa nu fie
Parametrul
Abreviere
VOLUME
Romn Englez
VT
VT
Volumul expirator de
rezerv
VER
ERV
Volumul inspirator de
rezerv
VIR
IRV
Volumul rezidual
VR
RV
Definiie
Valoarea
normal
500-800 ml
1100 ml.
Observaii
Parametrul
Abreviere
CAPACITI
Capacitatea vital
RO
CV
EN
VC
Capacitatea
inspiratorie
CI
IC
Capacitatea
rezidual
funcional
CRF
FRC
Capacitatea
pulmonar total
CPT
TLC
Definiie
Valoari
normale
(orientative)
Observaii
Parametrul
Abreviere
RO
Definiie
EN
Debite
Vo l u m u l
e x p i ra t o r
maxim pe
secunda
VEMS
FEV1
Valoarea
normal
2800-400 ml
IPB = mai
mare sau
egal decat
80% din CV
valoare
ideala= I3 x
FCECA - LA
BARBATI
LA FEMEI 80%
DIN VALOARE
Debitul de O2
Minut volumul
respirator
Ventilatia maxima
VO2
VO2
6 8 L/min.
Observaii
Spirograf
Spirograma
Insert 16.1
Surface Tension
Force exerted by fluid in alveoli to resist
distension.
Lungs secrete and absorb fluid, leaving a very thin film of fluid.
Surface Tension
(continued)
Law of Laplace:
Pressure in alveoli is directly
proportional to surface
tension; and inversely
proportional to radius of
alveoli.
Pressure in smaller alveolus
would be greater than in
larger alveolus, if surface
tension were the same in
both.
Surfactant
Phospholipid produced by
alveolar type II cells.
Lowers surface tension.
Reduces attractive forces of
hydrogen bonding by becoming
interspersed between H20
molecules.
Surface tension in alveoli is
reduced.