SISTEMUL RESPIRATOR 1. Funcii 2. Anatomie funcional 3. Ventilaia 4. Perfuzia 5. Difuziunea schimbul de gaze 6.

. Controlul funciei respiratorii Respiraia este o funcie vital care se desfasoara continuu i ciclic pentru a asigura schimbul de gaze dintre organism si mediu, transportul gazelor respiratorii la esuturi si reactiile de oxidoreducere de la nivel celular.Sistemul respirator este format din: ci aeriene, plmni i muchii respiratori. Respiraia are 2 etape mari: -respiratia externa - care reprezent schimburile de gaze respiratorii dintre organism i mediu. -respiratia interna (tisulara)-reprezint folosirea O2 la nivel celular (respiraia celular). FUNCIILE SISTEMULUI RESPIRATOR

1.Schimbul de gaze preia oxigenul din mediul extern i-l transport la celule; elimin n atmosfer CO2 rezultat din metabolismul celular. 2.Meninerea echilibrului acido-bazic. -SR face parte dintre sistemele biologice care intervin n meninerea EAB, prin posibilitatea de a crete sau scade frecvena respiratorie. -prin hiperventilaie se elimin excesul de CO2 i se neutralizeaz n cateva minute excesul de acizi. 3.Funcia de aprare. -celulele epiteliale ale cilor aeriene pot secreta o varietate de substane care intervin n aprarea local sau general: imunoglobuline secretorii (IgA), surfactant, peptide, proteaze, specii reactive de oxigen, specii reactive de azot. Aceste secretii acioneaz direct ca substane antimicrobiene pentru a mentine caile aeriene libere de infecie.

pg. 1

Mai secret o varietate de citokine i chemokine care atrag celulele sistemului imun la locul infeciilor.n plus, celulele stem multipotente, reticulocitele, i, uneori, megacariocitele ajung din mduva osoas hematogen pan n vasele din microcirculaia pulmonar. Aici i definitiveaz maturarea datorit prezenei de fibre reticulare. 4.Funcia metabolic i endocrin - sistem fibrinolitic propriu pentru liza cheagurilor de snge - sintez de prostaglandine - conversia angiotensinei I n angiotensin II, sub aciunea enzimei de conversie care se gasete n cantitate mare la suprafaa celulelor endoteliale (CE) din capilarele pulmonare.;aceast reacie are loc i n alte esuturi, dar este maxim la acest nivel. 5. Fonaia. Vorbitul, cntatul i alte sunete sunt produse sub aciunea SNC care, prin controlul asupra muchilor respiratori determin curgerea aerului prin gur i printre corzile vocale. Tusea i strnutul Iritarea nervilor din nas sau cile respiratorii, poate induce tuse i strnut. Astfel, iritanii prini n mucusul care tapeteaz cile aeriene sunt expulzai sau mutai n gur, de unde secreiile pot fi nghiite sau eliminate.

pg. 2

Componentele morfologice ale aparatului respirator : caile respiratorii i acinii pulmonari. -caile respiratorii asigura transportul bidirectional al gazelor i mbunatatirea calitatii aerului inspirat. -cai respiratorii sup.: segmentul nazal, segmentul cavitii orale i faringele pana la orificiul glotic. -ci respiratorii inf.:- laringele - traheea - bronhiile i ramificaiile lor - bronhiolele (diametru sub 1mm). Plamanii sunt formai din: -componenta bronic (ci aeriene inferioare), care se arborizeaza in ramificatii din ce in ce mai mici. Au rol in conducerea aerului pna la nivelul parenchimului pulmonar. -componenta parenchimatoasa, reprezentata de totalitatea acinilor, cu rol in realizarea schimburilor respiratorii pulmonare. -stroma, care delimiteaza si uneste celelalte componente ale plamanilor. -vasele si nervii plmnilor;

pg. 3

Caile respiratorii superioare: Etajul nazal are rol olfactiv, in special la nivelul cornetului superior; rolul respirator este atribuit cornetului mijlociu si inferior. Are o mucoasa bine vascularizat, cu glande cu secretie seroasa si mucoas. La intrare prezint fire de pr care rein o parte dintre impuritile din mediu. La acest nivel, aerul este filtrat, nclzit la temperatura corpului i umidificat. Faringele - reprezinta locul de intersectie a traseului digestiv cu cel respirator. Prezint o bogata component limfatic (ganglioni i vase) cu rol in apararea organismului. Caile respiratorii inferioare Laringele este organul fonaiei. Are un orificiu glotic cu un diametru de aprox. 8 mm, variabil n prin activitatea musculaturii intrinseci, n funcie de fazele respiraiei. Traheea are un diametru in jur de 20 mm. Prezint n structura peretelui inele incomplete cartilaginoase, datorit crora se destinde crescndu-i diametrul. Bronhiile - se formeaza initial prin bifurcarea traheei, dand nastere bronhiilor principale (cate una de fiecare plaman). Acestea se remific dnd natere la ramuri cu diametrul tot mai mic. Pan la a 10-a generatie de remificatii, in peretele bronsic exista elemente cartilaginoase. Progresand in ramificare, elementele cartilaginoase se reduc, iar cele musculare netede sunt din ce in ce mai bine reprezentate. n structura epiteliului bronsic se gsesc celule ciliate, care asigura procesele secretorii, iar prin miscarile cililor se elimina secretiile spre exterior.

pg. 4

Bronhiolele sunt conducte cu diametrul sub 1 mm. n structura lor NU mai prezint elementele cartilaginoase si celulele glandulare secretoare de mucus. ncepnd cu a 16-a generatie de ramificatii devin bronhiolele terminale (BT) sau lobulare. Bronhiolele lobulare deservesc lobulii pulmonari, care reprezinta unitatile morfologice ale plamanilor. BT au n structura lor fibre musculare netede, bine reprezentate, a caror contractie poate fi produsa de acetilcolina i histmina (eliberata in special in procesele alergice), iar relaxarea este determinat de simpatic si de administrarea de catecolamine - epinefrina. BRONHIOLELE TERMINALE se ramifica in bronhiole respiratorii , iar acestea n ducte alveolare, terminate prin dilatatii, numite saci alveolari, n numr de 3-5/duct. Sacii se compartimenteaz n mai multe formatiuni veziculare, numite alveole pulmonare. Bronhiolele:

pg. 5

Acinul pulmonar = regiunea deservita de o singura bronhiol terminal, care d 2-3 generatii de bronhiole bronhiolele respiratorii . BT mpreun cu bronhiolele respiratorii si ramificatiile lor (ductele alveolare, sacii alveolari, alveolele pulmonare) formeaza acinii pulmonari. La nivel pulmonar exist 25000-65000 acini pulmonari. Totalitatea acinilor pulmonari alcatuiesc parenchimul pulmonar, la nivelul cruia au loc schimburile de gaze. Acinul pulmonar reprezint unitatea morfo-funcfional a plamanului. PARTICULARITI STRUCTURALE ALE BRONHIILOR TERMINALE I RESPIRATORII

Au pereti fibroelastici, peste care se dispun celule musculare netede. Elementele musculare devin abundente, formnd la nivelul bronhiolelor terminale o tunica musculara continua, dar care nu este compacta.

pg. 6

Tunica musculara (Tunica muscularis), sau muschiul sfincterian al lui Reisseisen, se prezinta ca o reea cu ochiuri. Spasmul acestei musculaturi produce crizele astmatice. La nivelul bronhiolelor respiratorii, elementele musculare ncep sa se rareasca, iar la nivelul ductelor alveolare dispar cu totul. La acest nivel ntalnim numai membrana fibroelastica captusit cu epiteliu. Celulele epiteliale de la acest nivel prezint cili care asigur drenajul secreiilor. Miscarile cililor sunt stimulate de simpatic i de cAMP. Deprimarea acestor micri se datoreaz: temperaturilor scazute, deficitului de vit. A, fumatului, expunerii la diferite noxe respiratorii. Consecina: drenaj ineficient i obstrucia cilor respiratorii. ALVEOLELE PULMONARE -diametrul de cca. 150 microni; -numr de aprox. 300 milioane; -asigura o suprafata respiratorie de 40-100 m prai. -s-au evidentiat comunicari respiratorii colaterale, active in obstructii ale cailor inferioare periferice, cum sunt: cele interalveolare = pori interalveolari Kohn; bronhiolo-alveolare comunicari accesorii intre bronhiole respiratorii si canale alveolare; bronhiolo-bronhiolare intre bronhiole respiratorii si terminale alaturate. -au peretii alcatuiti din epiteliul alveolar dispus pe o membrana bazala. Epiteliul alveolar i membrana bazala alveolara iau parte la formarea barierei alveolo-capilare prin care se produce difuziunea gazelor -sunt 2 tipuri de celule alveolare: De tip I au rol structural De tip 2 secret surfactantul pulmonar RESPIRATIA EXTERNA presupune desfasurarea a 3 procese: ventilaia, perfuzia si difuziunea sau schimbul de gaze. VENTILATIA asigura transportul bidirectional de gaze dintre atmosfer si plmani, desfasurandu-se continuu si ciclic. Ciclurile respiratorii au o frecven: - ridicat la nou-nascuti i sugari: 30-40/minut; - mai sczut o dat cu naintarea n vrst, la adult avnd valori intre 12-18cicluri/minut. Factorul determinant al schimburilor de gaze dintre atmosfer si plamni este gradientul de presiune dintre cele doua medii. Aerul se deplaseaz de la P mai mare la P mai mica. Gradientul presional este realizat prin variatiile de volum ale plmnilor, care urmeaz, la rndul lor deplasarile cutiei toracice. Aerul atmosferic este format din:Azot N2 78.6 % Oxigen O2 20.9% Bioxid de carbon CO2 0.04% Vapori de ap H2O 0.46% Gazele din aerul atmosferic realizeaz o presiune atmosferic de 760 mmHg

pg. 7

MECANICA VENTILAIEI Ciclul respirator cuprinde doua faze : inspirul si expirul. n inspir, o cantitate de aer patrunde din atmosfer n plamani, datorit diferenei de presiune dintre cele doua medii: 760 mmHg n aerul atmosferic i aprox. 757 mmHg la nivelul plmnilor. Gradientul presional este de ~3 mmHg. Presiunea intrapulmonara scazuta este urmarea cresterii volumului pulmonar, care are loc prin contractiile muschilor inspiratori. Muchii care intervin n inspirul de repaus sunt: diafragmul si intercostalii externi. MUSCHIUL DIAFRAGM: -separa cavitatea toracica de cea abdominala. -n pozitia de repaus este curbat, cu convexitatea spre cavitatea toracica nervatia lui este asigurata prin nervii frenici (originea C3-C4-C5). -prin contractie, diafragmul se aplatizeaza, marind diametrul longitudinal, iar in portiunea bazala contribuie putin si la marirea diametrului transversal. -contracia lui duce la o deplasare n jos de 1,5-2 cm n inspirul de repaus i de 7-8 cm in inspirul fortat -contractia diafragmului asigura marirea de volum care permite introducerea majoritatii volumului curent = tidal volume (VT). -paralizia completa a acestui muschi NU mai permite desfasurarea respiratiei. -paralizia diafragmului se produce n seciunea de coloana cervical la nivelul C3 sau mai sus, tiinduse c cea mai mare parte a fibrelor nervului frenic provin din C4. n acest situaie, respiratia trebuie susinut artificial. -administrarea de substane de tip curara induce paralizia muschilor respiratori, dar si a altor grupe musculare. Sunt folosite n anestezie pentru a obine relaxare muscular. INSPIRUL Contracia m. INTERCOSTALI EXTERNI, determin orizontalizarea coastelor, rotarea lor si proiectarea anterioara a sternului. Se produce astfel, marirea diametrelor antero-posterior si transversal ale cutiei toracice. -miscarile cutiei toracice sunt urmate pasiv de plamani, datorita sistemului pleural.

pg. 8

-mrirea volumului toraco-pulmonar va determina scaderea presiunii pulmonare, care devine inferioara presiunii atmosferice cu aprox. 3 mm Hg. -consecina acestor modificri este patrunderea unui volum de aer n plamni, pana la egalizarea celor doua presiuni. -miscarile cutiei toracice sunt urmate pasiv de plamani, datorita sistemului pleural. SISTEMUL PLEURAL INTERVENIA N VENTILAIE Sistemul pleural este format din pleura parietala, care adera strans la peretele toracic si cea viscerala, care inveleste plamanii. -intre cele doua pleure este un spatiu foarte redus in mod normal, care reprezinta cavitatea (spatiul) pleurala. Aici se gaseste o pelicula fina de lichid, care mareste adeziunea dintre cele doua pleure. -in cavitatea pleurala, presiunea este inferioara presiunii atmosferice presiune sub sau infraatmosferica (impropriu denumita negativa);valorile acestei presiuni variaz cu fazele ciclului respirator. -presiunea infraatmosferic saunegativitatea presionala din cavitatea pleurala ia nastere prin dezechilibrul dintre dezvoltarea cutiei toracice si cea pulmonara, plamanul ramanand in urma dezvoltarii cutiei toracice. -odata cu prima respiratie, el se destinde si va ocupa un volum mai mare decat cel real, fiind astfel permanent usor tensionat. -volumul pulmonar real se evideniaz doar in conditiile unei leziuni a peretelui toracic sau a pleurei viscerale, cand aerul atmosferic patrunde in cavitate situaie patologic numit pneumotorax. - n aceast condiie, plamanul se retrage pe hil, deoarece nu mai este tensionat prin sistemul pleural. - n pneumotorax va fi afectat sever ventilaia i este compromisa intoarcerea venoasa. INSPIRUL FORAT -in inspirul fortat, pe langa muschii diafragm i intercostali externi, mai intra in actiune si muschii accesori: sternocleidomastoidieni, scaleni, trapezul, pectorali, dintati. -se mai pot produce contractii ale muschilor aripioarelor nazale, ai valului palatin, ale limbii, usurand trecerea coloanei de aer prin caile respiratorii superioare. -muschii inspiratori accesori realizeaza o ridicare suplimentara a portiunii superioare a cutiei toracice, marind mai mult volumul toraco-pulmonar si scazand suplimentar presiunea. -prin aceste modificari, se introduce un volum suplimentar de aer =VIR. MECANICA VENTILAIEI EXPIRUL EXPIRUL normal, de repaus, pasiv, determinat de reculul elastic al sistemulului toraco-pulmonar. -consta in revenirea la pozitia initiala a structurilor toraco-pulmonare, dupa ce forta deformatoare si-a incetat actiunea. Se datoreaz elasticitatii componentelor toraco-pulmonare. - ca urmare, plmnul se micoreaz, iar presiunea intrapulmonara creste, devenind superioar presiunii atmosferice cu 3-4 mm Hg. - un volum de aer ncrcat cu CO2 va fi eliminat din plamani in atmosfera. Expirul fortat este o faza activa, care se produce prin contractia m. expiratori: in special a m.abdominali i intercostali interni. - prin contractia m.abdominali, creste presiunea intraabdominala, se mareste convexitatea diafragmului i se reduce suplimentar volumul toraco-pulmonar. - ca urmare creste suplimentar P intrapulmonara si va fi eliminat o cantitate in plus de aer = VER. Inregistrarea grafica a miscarilor respiratorii permite obtinerea PNEUMOGRAMEI, cu panta ascendenta reprezentand inspirul i panta descendent expirul. Raportul dintre durata pantei inspirului si cea a expirului este de 1/1,2 1/2, inspirul durand 1s si expirul 2s.

pg. 9

REZISTENE CARE SE OPUN DEFORMRII SISTEMULUI TORACO-PULMONAR Fortei motrice, deformatoare reprezentata de componenta musculara i se opun mai multe tipuri de rezistente: elastica, vscoas si inerial. Rezistenta de tip elastic are ca suport reeaua de fibre de elastin, colagen i reticulin din structura sistemului toraco-pulmonar. -fibrele de elastina asigura majoritatea elasticitatii structurilor toraco-pulmonare. Se pot alungi cu 100% din lungimea initiala. Daca esutul pulmonar este supus actiunii elastazei, isi pierde elasticitatea. -fibrele de colagen, in repaus au o forma spiralata, iar in actiune se intind. Dupa ce au fost intinse, chiar daca se exercita asupra lor presiuni foarte mari, alungirea lor este foarte redusa. Datorita acestui comportament, ele se opun supradistensiei -fibrele de reticulina sunt cele mai rigide si astfel, au si ele rolul de a limita distensia. In repaus, rezistenta elastica este predominanta, in efort creste ponderea rezistenelor vascoase si inertiale. -rezistena elastic se exprima prin ELASTANTA, definita ca rezistenta opusa la intindere de o structura elastica. Se mai numete reculul elastic. -se determina raportand presiunea necesara pentru obtinerea unei variatii de volum la variatia de volum produsa. -valoarea normala este de 5 cm H2O/l. -actualmente se prefera determinarea inversului elastanei, care este definit prin termenul de COMPLIANTA. -compliana reprezent uurinta cu care este destinsa o structura la aplicarea unei forte deformatoare. -complianta are valori mai mari in conditiile scaderii reculului elastic, asa cum intalnim in EMFIZEMUL PULMONAR, cand se distrug o parte dintre septurile interalveolare, sacii alveolari cresc si acinii pulmonari devin mai mari i conin mai mult aer. -ca urmare a acestor modificri se produce o marire a volumului rezidual i a capacitatii reziduale functionale. Emfizemul pulmonar apare la fumatori, la persoanele in varsta i in diferite situaii patologie. -in situatia opusa, n care creste reculul elastic, distensibilitatea (compliana) se reduce. Acest situaie apare atunci cnd tesutul pulmonar este inlocuit cu esut conjunctiv fibros, ca n FIBROZELE PULMONARE. Pentru masurarea compliantei este necesara masurarea variatiilor de volum si de presiune. Modificarile de volum se apreciaza prin spirografie sau pneumotahografie, iar cele de presiune prin msurarea presiunii intraesofagiene. Compliana static, complianta dinamic Se pot masura valorile compliantei statice sau dinamice. -COMPLIANTA STATICA informeaza strict,doar despre rezistenta elastica, deoarece determinarea se face in absenta fluxului gazos sau acesta are valori foarte mici, sub 0,2 l/s. -se inregistreaza astfel curba compliantei statice in inspir. -COMPLIANTA DINAMIC. Masurarea compliantei dinamice se face in conditii de flux si se masoara simultan variatiile de volum, presiune si flux. -pentru volume pulmonare mai mici, valorile compliantei statice si dinamice sunt apropiate. La o ventilatie crescuta se observa o scadere a compliantei dinamice. -analiza curbelor presiune-volum in inspir si expir, arat c au traseu diferit, nregistrandu-se fenomenul de HISTEREZ. -histeraza reprezinta incapacitatea unui sistem de a urma aceleasi cai de rspuns la aplicarea fortei deformatoare si la indepartarea ei.

pg. 10

-acest fenomen nu este prezent decat atunci cand plamanii sunt umpluti cu aer si nu cu lichid. SURFACTANTUL PULMONAR

Suportul fenomenului de histerez este dat de SURFACTANTUL pulmonar, care este o substanta de natura lipoproteica,in care cea mai mare parte este reprezentata de dipalmitoilfosfatidilcolina. Surfactantul este secretat de pneumocitele de ordinul II, care reprezinta cca. 10% din celulele epiteliului alveolar. Surfactantul are o componenta hidrofila , in contact cu faza lichidiana si una hidrofoba, in contact cu faza gazoasa. Datorita acestei structuri are proprietati tensioactive. Surfactantul pulmonar asigura scaderea tensiunii superficiale a apei, in raport direct cu volumul alveolar, spre deosebire de detergentii obisnuiti, care nu au aceasta proprietate. Tensiunea superficiala scade de la 70 dyne/cm patrat ( tensiunea apei), la 25 dyne/cm patrat. Datorita prezentei surfactantului, alveolele pulmonare NU se colabeaza in expir (nu se nchid) si este limitata distensia lor in inspir. Conform legii lui LAPLACE, presiunea transparietala este direct proportionala cu tensiunea si invers proportionala cu raza.

pg. 11

Daca nu ar exista surfactantul, micsorandu-se raza ar creste tensiunea si astfel alveola s-ar colaba. Existena stratului de surfactant va micsora tensiunea si va mentine alveolele deschise si in expir, reducand astfel travaliul ventilator. Tot datorita prezentei surfactantului, alveolele alaturate, de dimensiuni diferite, raman functionale. Daca nu ar fi prezent surfactantul, alveolele mici, in expir, s-ar inchide, aerul trecand in cele mari, fiind astfel excluse din circuitul expirator. Absenta sau insuficienta secretie a surfactantului determina sindromul de DETRESA respiratorie sau boala membranelor hialine, in special la cei nascuti prematur (surfactantul incepe sa fie secretat din saptamana a 18-a 20-a de gestatie).

Rezistenta vascoasa are doua componente: una tisulara si o componenta gazoasa. - componenta tisulara reprezinta cca.20% i este data de frecarea straturilor de tesut intre ele; - componenta gazoasa reprezint 80% i este dat de fortele de frecarea ce apar la trecerea coloanei de aer prin conductele respiratorii. - valoarea rezistentei vascoase depinde de viteza cu care variaza volumul toraco-pulmonar. Rezistenta de tip inertial este mai putin importanta in repaus: - are si ea o componenta tisulara si una gazoasa. - se manifesta la schimbarile rapide ale sensului de deplasare a coloanei de aer. - n ventilatia de repaus, curgerea fluidului este in majoritate laminara - n efort devine turbulenta in trahee si bronhii, ramanand laminara in conductele respiratorii mici. TRAVALIUL VENTILATOR -lucrul mecanic efectuat pentru invingerea rezistentelor se calculeaza prin planimetrarea curbelor presiune/volum. La o ventilatie de 10 l/min, travaliul este de 0,3-0,8 kgm/min. -travaliul ventilator creste in timpul efortului, in special datorita rezistentei vascoase. Consumul de O2 la nivelul muschilor respiratori este de 3-8 ml/min. -in repaus, 70% din energie se cheltuieste pentru invingerea rezistentei elastice, 28% pentru rezistenta vascoasa si 2% pentru cea inertiala.

pg. 12

-in efort, 30% se cheltuieste pentru invingerea rezistentei elastice si 70% pentru cea vascoasa si inertiala. Cresterea frecventei respiratorii peste 60 respiratii/min. nu mai este eficienta, deoarece, la aceasta frecventa, travaliul muschilor respiratori este foarte mare si intreaga cantitate de O2, adusa in surplus prin cresterea frecventei, este folosit pentru contracia muschilor respiratori. DISTRIBUTIA INTRAPULMONARA A AERULUI. -desi exista o retea fibroasa, care asigura o transmitere uniforma a fortei deformatoare, exist zone mai bine ventilate i altele mai slab ventilate. -zonele apicale si cele perihilare sunt zone mai putin aerate. Aici complianta este mai mica, fiind mai putine fibre elastice. -plamanul este comparat cu un resort elastic suspendat, la care portiunile apicale sunt mai destinse, chiar in pozitie de repaus, comparativ cu portiunile bazale. Datorita acestui fapt, distensia portiunilor apicale este mai mica. -zonele bazale si portiunile laterale, pe o adancime de 2-8 cm, sunt cele cu complianta mai buna si sunt zonele cel mai bine aerate. -exista afectiuni, care au localizare predilecta in zonele mai putin aerate ex. tuberculoza pulmonara. SPAIUL MORT SPATIUL MORT reprezinta fractiunea din ventilatia pulmonara, care NU participa la schimburile gazoase cu sangele din capilarele pulmonare. Are doua componente: spatiul mort anatomic si cel fiziologic. -spatiul mort anatomic este reprezentat de aerul prezent in caile respiratorii. -spatiul mort fiziologic cuprinde aerul din alveolele ventilate, dar neperfuzate. La o persoana sntoas acest spatiu este inexistent, deoarece toate alveolele sunt funcionale. -valorile normale ale spatiului mort sunt de 150 180 ml. n patologie, ponderea spatiului mort fiziologic creste. Rolurile spatiului mort: -la nivelul sau aerul este incalzit si saturat in vapori de apa, datorita bogatei vascularizatii a mucoasei. In cavitatea nazala aerul poate fi incalzit de la 6 grade C pana la 30 grade C. -sunt retinute particulele straine si microorganismele. La persoanele cu traheostomie, frecvena afectiunilor pulmonare creste, deoarece acest rol este diminuat. -aerul din spatiul mort reprezinta, alaturi de volumul rezidual, un volum de aer tampon, care face ca variatiile mari ale compozitiei aerului atmosferic sa nu fie resimtite imediat la nivel pulmonar. EXPLORAREA VENTILAIEI - MSURAREA VOLUMELOR I DEBITELOR RESPIRATORII Se poate face prin 2 metode: SPIROGRAFIA - metod care permite studiul ventilaiei pulmonare prin ntregistrarea frecventei si amplitudinii respiratiei, n functie de timp. Se nregistreaz volume, capaciti i debite respiratorii: -volume: tidal volume (volumul curent), volumul inspirator de rezerv, volumul expirator de rezerv, volumul rezidual; -capaciti: capacitatea inspiratorie, capacitatea funcional rezidual, capacitatea vital, capacitatea pulmonar total; -debite: consumul de O2/min, VEMS, minut volumul respirator.

pg. 13

 Pentru calculul valorilor obinute n urma nregistrarii se folosesc factori de corecie: -BTPS (Body Temperature, Pressure Saturated) ) este factorul folosit la corectia tuturor volumelor si debitelor, exceptnd consumul de O2 -STPD (Standard Temperature, Pressure Dry) este folosit la corectarea consumului de O2. -Pentru calculul valorilor ideale,sunt folositi factorii CECA (Comisia Europeana a Carbunelui si Otelului). SPIROGRAF

SPIROGRAMA

Explorarea ventilaiei - Msurarea volumelor i debitelor respiratorii Pneumotachografia. pneumos = plmn sau vnt; tachos = rapid; graphia = nscriere Parametri obinui prin pneumotahografie: FVC = forced vital capacity (CV fortata). Volumul de aer inspirat maxim, dupa care este expirat rapid si complet. D relaii despre rezistena opus de cile respiratorii la eliminarea aerului (expiraie). FIVC = forced inspiratoy vital capacity (CV inspiratorie fortata). Volumul de aer expirat maxim, dupa care se realizeaza o inspiratie rapida si completa. SVC = slow vital capacity. Volumul de aer expirat complet si lent, dupa ce a fost efectuat o inspiratie completa. Uneori este necesara masurarea CV lent, deoarece respiratia fortata si rapida poate declansa o criza de astm. Aceeasi testare lenta se poate efectua si pentru CV inspiratorie. FEF25-75% = forced expiratory flow. Reprezint debitul mediu expirator maxim la 25-50-75% din CV. D relaii despre rezistena opus de cile respiratorii la eliminarea aerului (expiraie). Informaiile sunt asemntoare cu cele obinute la nregistrarea VEMS. In sindromul restrictiv, valoarea FEF 25-75% scade, dar valoarea FEF 25-75% / CV ramane normala. In obstructie, scade atat FEF 25-75%, cat si valoarea raportului FEF 25-75% / CV.

pg. 14

PEF (peak expiratory flow), reprezint valoarea cea mai mare a fluxului de aer in expir maxim fortat, dupa o inspiratie maxima. Se retine valoarea maxima de flux, mentinuta 10 ms. Valori normale ale acestui parametru : 9,5 10 l/s la barbati si 7 8 l/s la femei, fiind calculat pe curba flux-volum. Este folosit pentru aprecierea intensitatii obstructiei in astmul bronsic, cand debitele instantanee scad MEF 25 -75%. Se mai poate calcula debitul expirator maxim instantaneu la 25%, 50%, 60%, 75% din CV, reprezentand debitul expirat maxim in momentul in care in plamani a ramas 25% sau. din CV. Se calculeaza pe curba flux-volum. MEF 25% = FEF 75%, MEF 50% = FEF 50%. Cel mai utilizat este MEF50%. Scade n sindromul restrictiv. Acesti parametri se pot calcula si n inspirul fortat (MIF, FIF). SINDROAME RESTRICTIVE I OBSTRUCTIVE Afectiunile respiratorii se pot incadra in doua sindroame: restrictiv si obstructiv. Sindromul restrictiv cuprinde mai multe afectiuni, caracterizate prin manifestari comune: excluderea de la ventilaie a unei portiuni din tesutul pulmonar sau reducerea amplitudinii miscarilor respiratorii: fibroze pulmonare, pneumonii, colectii pleurale, afectiuni neuromusculare. Scad CV, VIR, CPT, MEF50%, FEF 25-75%, dar valoarea raportului FEF 25-75% / CV rmane normal. Sindromul obstructiv intruneste afectiuni n cursul carora se produc obstructii sau/i ingustari ale lumenului cailor respiratorii: astm bronic, bronita tabagic, emfizem pulmonar. n aceste situaii crete rezistena n cile aeriene. -Scad: VER, VEMS, Indicele Tiffeneau, FEF 25-75%, FEF 25-75% / CV, PEF -VR crete Surface Tension -Force exerted by fluid in alveoli to resist distension. -Lungs secrete and absorb fluid, leaving a very thin film of fluid. This film of fluid causes surface tension. Fluid absorption is driven (osmosis) by Na+ active transport. Fluid secretion is driven by the active transport of Cl- out of the alveolar epithelial cells. -H20 molecules at the surface are attracted to other H20 molecules by attractive forces. Force is directed inward, raising pressure in alveoli. Law of Laplace: Pressure in alveoli is directly proportional to surface tension; and inversely proportional to radius of alveoli. Pressure in smaller alveolus would be greater than in larger alveolus, if surface tension were the same in both. Surfactant Phospholipid produced by alveolar type II cells. Lowers surface tension. Reduces attractive forces of hydrogen bonding by becoming interspersed between H20 molecules. Surface tension in alveoli is reduced. As alveoli radius decreases, surfactants ability to lower surface tension increases. Disorders:-RDS. -ARDS.

pg. 15

pg. 16