DEZVOLTAREA

EMBRIOLOGICĂ A
SISTEMULUI
CARDIOVASCULAR

DR. CRISTINA STĂNESCU

ȘEF DE LUCRĂRI
 ETAPA MEZODERMALĂ
• Formarea sistemului cardiovascular începe în săptămâna a treia, în
timpul gastrulației, când se produc modificări majore la nivelul discului
embrionar care devine trilamelar.
• Principalele formațiuni care apar în acest stadiu sunt:
 Lama precordală
 Membrana orofaringeană
 Aria cardiogenică
 Linia primitivă
 Notocordul
 Membrana cloacală
 Alantoida
• La cele două extremități embrionul prezintă câte o zonă limitată, cu
structură bilaminată, în care mezodermul intraembrionar nu va pătrunde:
 Lama precordală
 Membrana cloacală, situată posterior.
 ARIA CARDIOGENICĂ
• Aria cardiogenică este zona situată anterior de lama precordală,
unde pătrunde mezodermul intraembrionar (mezoderm splanhnic), care
se diferențiază în mezoderm cardiogenic.
• Aria cardiogenică și mezodermul cardiogenic se formează în septul
transvers, care apare concomitent cu celelalte formațiuni.
• Din mezodermul cardiogenic se formează primordiile cordului și
pericardului.
• Primordiul cordului apare în ziua a 18-a.
• În aria cardiogenă țesutul angioblastic situat în mezodermul
cardiogenic, numit și mezenchim, se aranjează sub forma a două
cordoane angioblastice din care se formează două tuburi
endocardiace (primordiul endocardiac).
• Cele două tuburi se alătură și fuzionează în sens craniocaudal, formând
un singur tub endocardiac.
 CORDUL PRIMORDIAL
• Din celulele din câmpul cardiac primar se formează primordiile
cavităților inimii:
 primordiul sinusului venos,
 primordiul atrial,
 primordiul ventricular
• Trunchiul arterial derivă din câmpul cardiac secundar care contribuie
și la formarea extremităților caudale ale atriilor.
• Celulele câmpului cardiac secundar au originea în mezodermul
splanhnic ventral.
• Sacul pericardic conține tubul cardiac și primordiul miocardic.
• În interiorul sacului pericardic se formează primordiul epicardic
format din celule mezoteliale care migrează de pe suprafața sinusului
venos.
 MIGRAREA CELULELOR CARDIACE
PROGENITORII

Celulele cardiace progenitorii

se formează din epiblast, în
vecinătatea extremității
craniene a liniei primitive de
unde migrează la nivelul
stratului splanhnic din platoul
mezodermic lateral, unde se
grupează în formă de
potcoavă, formând câmpul
cardiac primar situat cranial
de plicile neurale.
• Celulele progenitorii migrează la nivelul liniei primitive în ziua a 16-a
• Celulele progenitorii migrează la nivelul liniei primitive în ziua a 16-a
de gestație.
de gestație.
• Celulele din câmpul cardiac primar cu origine în endodermul
• Celulele din câmpul cardiac primar cu origine în endodermul
faringeal vor forma mioblaste cardiace și insule sanguine din care se
faringeal vor forma mioblaste cardiace și insule sanguine din care se
vor forma celule și vase sanguine prin procesul de vasculogeneză.
vor forma celule și vase sanguine prin procesul de vasculogeneză.
• Ulterior insulele sanguine se unesc și formează o linie endotelială în
• Ulterior insulele sanguine se unesc și formează o linie endotelială în
formă de potcoavă înconjurată de mioblaste, numită regiunea
formă de potcoavă înconjurată de mioblaste, numită regiunea
cardiogenetică.
cardiogenetică.
• Odată cu dezvoltarea câmpului cardiac secundar se produce
• Odată cu dezvoltarea câmpului cardiac secundar se produce
lateralizarea întregului embrion.
lateralizarea întregului embrion.
• Celulele din câmpul cardiac secundar sunt expuse lateral, astfel că cele
• Celulele din câmpul cardiac secundar sunt expuse lateral, astfel că cele
din partea dreaptă contribuie la formarea părții stângi și invers.
din partea dreaptă contribuie la formarea părții stângi și invers.
• Această lateralitate cardiacă este determinată de aceleași semnale care
• Această lateralitate cardiacă este determinată de aceleași semnale care
controlează lateralitatea întregului embrion și explică faptul că aorta
controlează lateralitatea întregului embrion și explică faptul că aorta
părăsește ventriculul stâng, iar artera pulmonară ventriculul drept.
părăsește ventriculul stâng, iar artera pulmonară ventriculul drept.
 FORMAREA TUBULUI CARDIAC
• Inițial, porțiunea centrală a ariei cardiogenice este situată anterior
• Inițial, porțiunea centrală a ariei cardiogenice este situată anterior
de membrana orofaringeală și de platoul neural.
de membrana orofaringeală și de platoul neural.
• Odată cu închiderea tubului neural și formarea veziculelor creierului,
• Odată cu închiderea tubului neural și formarea veziculelor creierului,
sistemul nervos central crește cranial atât de rapid încât se extinde peste
sistemul nervos central crește cranial atât de rapid încât se extinde peste
regiunea centrală cardiogenică și viitoarea cavitate pericardică.
regiunea centrală cardiogenică și viitoarea cavitate pericardică.
• Ca rezultat al creșterii creierului, membrana orofaringiană este împinsă
• Ca rezultat al creșterii creierului, membrana orofaringiană este împinsă
cranial, în timp ce aria cardiogenă este deplasată la nivelul toracelui.
cranial, în timp ce aria cardiogenă este deplasată la nivelul toracelui.
• Pe măsură ce embrionul crește cefalo-caudal, el se curbează lateral.
• Pe măsură ce embrionul crește cefalo-caudal, el se curbează lateral.
• Partea centrală a tubului cardiac în formă de potcoavă se extinde și
• Partea centrală a tubului cardiac în formă de potcoavă se extinde și
fuzionează formând un tub cardiac unic cu doi poli: unul venos (caudal)
fuzionează formând un tub cardiac unic cu doi poli: unul venos (caudal)
și celălalt arterial (cranian).
și celălalt arterial (cranian).
• Tubul cardiac continuă să crească, fiind căptușit la interior de
• Tubul cardiac continuă să crească, fiind căptușit la interior de
endocard, iar la exterior de un strat miocardic.
endocard, iar la exterior de un strat miocardic.
 DEZVOLTAREA TUBULUI CARDIAC

Tubul cardiac se dezvoltă în

Tubul cardiac se dezvoltă în
cavitatea pericardică de care
cavitatea pericardică de care
rămâne atașat în partea
rămâne atașat în partea
dorsală printr-un pliu de țesut
dorsală printr-un pliu de țesut
mezodermal, mezocardium
mezodermal, mezocardium
dorsal, care derivă din
dorsal, care derivă din
câmpul cardiac secundar.
câmpul cardiac secundar.
Nu există mezocardium
Nu există mezocardium
ventral.
ventral.
• Partea centrală a mezocardiumului dorsal dispare și se formează
sinusul pericardial transvers care este conectat de cavitatea
pericardică prin ambele extremități.
• Tubul cardiac este suspendat în cavitatea pericardică prin
vasele sanguine de la cei doi poli: cranial și caudal.
• Miocardul se îngroașă și secretă un strat de matrice extracelulară
bogată în acid hialuronic, numit jeleu cardiac, care îl separă de
endocard.
• La marginea caudală a mezocardiumului dorsal se formează
organul proepicardial ale cărei celule proliferează și migrează la
suprafața miocardului pentru a forma epicardul.
• Tubul cardiac este format din trei straturi: endocardul
primitiv (stratul intern), miocardul primitiv (stratul
muscular), epicardul primitiv sau pericardul visceral (la
exterior).
• Din stratul extern se formează arterele coronare.
• Tubul cardiac prezintă patru dilatări (sinusul venos,
atriul primitiv, ventriculul primitiv și bulbul cardiac
primitiv) și o îngustare: joncțiunea atrioventriculară,
marcată în interior și discretă la suprafață.
• Din cavitatea intraembrionică se formează cavitatea
pericardică.
 CORELAȚII CLINICE ÎNTRE
LATERALITATE ȘI DEFECTE CARDIACE
• Efectuarea lateralității în timpul gastrulației este esențială pentru
dezvoltarea normală a inimii.
• Serotonina este molecula de inițiere.
• Acțiunea unor factori perturbatori între ziua a 16-a și a 18-a de gestație
determină apariția defectelor cardiace: dextrocardia, defecte septale
ventriculare, defecte septale atriale, arterele aortă și pulmonară în ventriculul
drept, stenoza AP etc.
• Defectele cardiace de lateralitate: isomerism atrial și ventricular (ambele
atrii și ventricule prezintă aceleași caracteristici) și inversiile (caracteristicile
atriilor și ventriculilor sunt inversate).
• Prezența factorului genetic are un rol important în apariția defectelor
cardiace. Persoanele cu situs inversus au un rirsc crescut pentru a avea copii
cu defecte cardiace.
• Antidepresivele au un efect teratogen dovedit prin studii clinice.
 FORMAREA BUCLEI CARDIACE
(CORDUL SIGMOID)
• Tubul cardiac continuă să se elongheze rapid în timpul săptămânii
a patra, pe măsură ce se adaugă la extremitatea cranială celule din
câmpul cardiac secundar.
• Tubul cardiac trebuie să se încolăcească pentru a ocupa cât mai bine
spațiul pericardic existent, care nu crește la fel de repede.
• Această alungire rapidă este esențială pentru formarea unei părți din
ventriculul drept și a trunchiului arterial din care se formează artera
aortică și pulmonară.
• Dacă această alungire este inhibată, pot să apară defecte cardiace,
cum ar fi: origine comună pentru arterele aortă și pulmonară în
ventriculul drept, defect septal ventricular, tetralogia Fallot, atrezia de
arteră pulmonară, etc.
 FORMAREA CORDULUI SIGMOID

Porțiunea cefalică se
Porțiunea cefalică se
curbează ventro-caudal și
curbează ventro-caudal și
către dreapta, iar
către dreapta, iar
porțiunea caudală se
porțiunea caudală se
curbează dorsocranial și
curbează dorsocranial și
către stânga, modificări ce
către stânga, modificări ce
caracterizează ”cardiac
caracterizează ”cardiac
loop” (completă în ziua
loop” (completă în ziua
28).
28).
• În această etapă cordul
sigmoid prezintă
următoarele formațiuni:

• 1. Sinusul venos
• 2. Atriul primitiv
• 3. Joncțiunea
atrioventriculară
• 4. Ventriculul primitiv
• 5. Joncțiunea dintre
ventricul și bulbus cordis
• 6. Bulbus cordis
• 1. Sinusul venos, porțiunea care suferă cea mai mare rotație, devine
din inferior mai întâi posterior și apoi posterosuperior.
• Se deschide în atriul primitiv prin orificiul sinuatrial, mărginit de
valvele sinuatriale, din care postnatal rămân rudimente.
• Sinusul venos este format din:
 Partea transversală, partea care se rotește cel mai mult, este situată
inițial inferior și are o dezvoltare transversală.
 Cornul drept și stâng reprezintă prelungirile laterale ale părții
transverse.
• 2. Atriul primitiv ascensionează și este situat anterior de sinusul
venos și posterior de bulbul cardiac.
• Este încorporat în cavitatea pericardică.
• 3. Joncțiunea atrioventriculară formează canalul atrioventricular care
conectează atriul comun de ventriculul primitiv.
• La acest nivel se dezvoltă pernițe endocardice care vor da naștere valvelor
atrioventriculare.
• 4. Ventriculul primitiv rămâne inferior datorită ascensionării atriului și
sinusului venos.
• Cuprinde cea mai mare parte a bulbului cardiac cu care formează inițial ansa
bulboventriculară.
• 5. Joncțiunea dintre ventricul și bulbus cordis este realizată de șanțul
bulboventricular, iar la interior de orificiul bulboventricular la nivelul
căruia se dezvoltă pernițe endocardice.
• 6. Bulbus cordis este îngust cu excepția treimii proximale care formează
partea trabeculată a ventriculului drept.
• Porțiunea mijlocie, conus cordis, va forma ambele ventricule.
• Partea distală a bulbului formează trunchiul arteriosus care va forma
porțiunea proximală a arterei aortice și pulmonare.
• La nivelul conus cordis apar două creste bulbare care au un traiect
spiralat și prin unire formează septul spiral care separă aorta de
trunchiul pulmonar.
• Când formarea buclei cardiace este completă, peretele tubului cardiac
începe să formeze trabecule primitive proximal și distal de gaura
interventriculară primară. Ventriculul primitiv trabeculat se numește
ventriculul stâng primitiv.
• Treimea proximală trabeculată a bulbului cardiac se numește
ventriculul drept primitiv.
• Porțiunea conotruncală a tubului cardiac, inițial în partea dreaptă a
cavității pericardice își schimbă gradual poziția spre medial, ca urmare
a formării celor două dilatații atriale care proemină de o parte și de alta
a bulbului cordis.
 CORDUL TETRACAMERAL
• Cordul tetracameral se formează în săptămânile patru și cinci prin
separarea atriului primitiv și a ventriculului primitiv.
• Fiecare cavitate a cordului sigmoid suferă transformări.
• Apar șanțurile externe și se formează aparatul valvular.
• La exterior se vizualizează separat cavitățile inimii prin apariția și
persistența șanțurilor:
• Șanțul bulboventricular – participă la delimitarea conului arterial de
ventriculul drept.
• Șanțul interventricular – separă cele două ventricule.
• Șanțul interatrial – separă cele două atrii.
• Șanțul coronar – separă atriile de ventricule.
FORMAREA CORDULUI TETRACAMERAL
LĂRGIREA CORNULUI SINUSAL DREPT
 La mijlocul săptămânii a
 La mijlocul săptămânii a
patra, sinusul venos
patra, sinusul venos
primește sânge venos de la
primește sânge venos de la
cornurile drept și stâng
cornurile drept și stâng
care primesc sânge de la
care primesc sânge de la
venele viteline
venele viteline
(omfalomezenterice),
(omfalomezenterice),
ombilicale și cardinale
ombilicale și cardinale
comune.
comune.
 La început comunicarea
 La început comunicarea
dintre sinus și atriu este
dintre sinus și atriu este
largă și gradual alunecă
largă și gradual alunecă
către dreapta.
către dreapta.
CIRCULAȚIA EMBRIONARĂ ÎN S4
 DEZVOLTAREA SINUSULUI VENOS
• Această schimbare de poziție este derminată de șuntarea dreapta-
stângă, care apare în sistemul venos în timpul săptămânii 4-5 .
• Odată cu obliterarea venei ombilicale drepte și a venei viteline stângi
în timpul săptămânii a cincea, cornul sinusal stâng pierde rapid din
importanță.
• Când vena cardinală comună stângă este obliterată în săptămâna a
zecea, ceea ce rămâne din cornul sinusal stâng este vena oblică a
atriului stâng și sinusul coronar.
• Ca urmare a șuntului sanguin dreapta-stânga, cornul sinusal drept
se lărgește progresiv.
• Cornul sinusal drept, care comunică cu atriul este încorporat în
atriul drept, formând peretele neted al acestuia (porțiunea sinusală).
• Delimitarea dintre porțiunea sinusală și restul atriului drept se face
în interior prin creasta terminală, iar la exterior prin șanțul
terminal.
• Orificiul sinuatrial este flancat de fiecare parte de falduri
valvulare, valvele sinusului venos drept și stâng.
• Dorsocranial valvele fuzionează, formând septul fals (septum
spurium).
• Cornul sinusal drept este încorporat în peretele atrial.
• Valva venoasă stângă și septum spurium fuzionează,
dezvoltându-se septul atrial.
• Partea superioară a valvei venoase drepte involuează.
• Porțiunea inferioară a valvei venoase drepte se dezvoltă în două
părți: - valva venei cave inferioare și
- valva sinusului coronar
• Crista terminalis formează linia de demarcație dintre partea
trabeculară a atriului drept și partea netedă a peretelui acestuia,
care are originea în cornul sinusal drept.
 FORMAREA SEPTULUI CARDIAC
• Septul cardiac se formează între a 27-a și a 37-a zi de dezvoltare când
embrionul crește în lungime de la 5 mm la 16-17 mm.
• Se formează prin creșterea activă a unei mase tisulare care
continuă să se expandeze până întâlnește marginea opusă a
lumenului, creștere ce depinde de sinteza și depozitarea unei matrice
extracelulare, de migrarea și proliferarea celulară.
• Această protuzie endocardială (septul atrial și ventricular) se dezvoltă
în regiunea conotruncală atrioventriculară, alături de canalele
atrioventriculare, aortic și pulmonar.
• Celulele din regiunea conotruncală derivă din celulele crestei neurale
care migrează către regiunea cardiacă.
• Anomalii în formarea pernuțelor endocardiale pot determina apariția
malformațiilor cardiace: defecte septale atriale, ventriculare,
transpoziția marilor vase, trunchi comun arterial, tetralogia Fallot.
MIGRAREA ȘI PROLIFERAREA CELULARĂ ÎN
FORMAREA SEPTULUI CARDIAC

O altă manieră de formare a septului cardiac constă în

proliferarea a două mase tisulare, una către cealaltă, fără
a închide complet lumenul original, care se închide de
obicei secundar.
FORMAREA SEPTULUI ÎN ATRIUL COMUN
• La sfârșitul săptămânii a patra o creastă în formă de seceră crește de la
tavanul atriului către lumen, pe peretele posterosuperior al atriului primitiv.
• Această creastă reprezintă prima porțiune a septului prim.
• Cele două extremități ale septului se extind către pernuțele endocardiale din
canalul atrioventricular.
• Deschiderea dintre marginea inferioară a septului primar și pernuțele
endocardiale se numește ostium prim.
• Ulterior extensia superioară și inferioară a pernuțelor endocardiale va
închide ostiumul primum.
• Înainte de închiderea completă, celule moarte produc perforații în porțiunea
superioară a septumului prim.
• Coalescența acestor perforații formează ostium secundum, care permite
fluxul sanguin între atriul primitiv drept și stâng.
• Septul secundum este o formațiune musculomembranoasă care apare la
dreapta septului prim, pe peretele anterosuperior al atriului drept.
• Septum secundum nu separă complet cavitatea atrială.
• Extremitatea anterioară a acestui sept se extinde către canalul
atrioventricular.
• Când valva venoasă stângă și septum spurium fuzionează cu partea
dreaptă a septului secundum, marginea liberă concavă a septului
secundum acoperă ostiumul secundum.
• Deschiderea rămasă la nivelul septumului secundar se numește orificiul
oval, iar partea proeminentă, rămasă din sept devine valva fosei ovale.
• Pasajul între cele două cavități atriale se realizează printr-o deschidere
oblică.
• După naștere, când începe circulația la nivelul plămânilor, iar presiunea
în atriul stâng crește, valva de la nivelul fosei ovale este comprimată pe
septul secundum, obliterând orificiul oval va separa complet atriul stâng
de cel drept.
• În 20% din cazuri fuziunea dintre septul primum și secundum este
incompletă, rămânând o comunicare între cele două atrii.
FORMAREA SEPTULUI SECUNDUM
 FORMAREA ATRIULUI STÂNG ȘI DREPT
• Mezenchimul de la nivelul extremității caudale a mezocardului dorsal care
suspendă tubul cardiac în cavitatea pericardică, începe să prolifereze formând
protruzia mezenchimală dorsală (DMP) la nivelul căreia se dezvoltă vena
pulmonară.
• Porțiunea de la vârful DMP contribuie la formarea pernuțelor endocardiale din
canalul atrioventricular.
• Vena pulmonară se deschide în atriul stâng și trimite câte o ramură către fiecare
plămân.
• Ulterior, pe măsură ce creșterea atriului continuă, deschiderea venei pulmonare
este încorporată la nivelul peretelui posterior, rezultând patru orificii separate
pentru venele pulmonare.
• Fiecare atriu se dezvoltă prin expansiune și prin încorporarea unor structuri
vasculare: sinusul venos în atriul drept și venele pulmonare în atriul stâng.
• Atriul definitiv drept se formează din partea dreaptă, rugoasă a atriului primitiv
și partea venoasă netedă formată prin includerea cornului drept al sinusului
venos.
• Atriul definitiv stâng se formează din partea stângă rugoasă a atriului primitiv și
partea venoasă netedă formată prin includerea porțiunii proximale a venei
pulmonare primordiale.
 DEZVOLTAREA SEPTULUI ATRIAL
ȘI ADEZVOLTAREA SEPTULUI ATRIAL
CANALULUI ATRIOVENTRICULAR
ȘI A CANALULUI ATRIOVENTRICULAR

La sfârșitul săptămânii a
patra apar cele patru
pernuțe atrioventriculare
endocardiale: superior,
inferior, dorsal, ventral.
FORMAREA CANALULUI ATRIOVENTRICULAR
• Inițial, canalul atrioventricular permite accesul către ventriculul stâng primitiv
și este separat de bulbus cordis.
• Sângele care trece prin orificiul atrioventricular are acces direct către
ventriculul stâng și drept.
• Două pernuțe endocardice atrioventriculare laterale apar pe marginile canalului.
• Pernuțele dorsale și ventrale proemină la nivelul lumenului și fuzionează
realizând separarea canalului în două orificii atrioventriculare: drept și
stâng, la sfârșitul săptămânii a cincea.
• Fiecare orificiu atrioventricular este înconjurat de țesut mezenchimal derivat
din pernuțele endocardiale care devine fibros și formează valvele
atrioventriculare, care rămân atașate de peretele ventricular prin corzi
musculare (mușchi papilari).
• Valvele bicuspide se formerază în stânga canalului atrioventricular, iar valvele
tricuspide în dreapta acestuia.
• Procesul de separare a canalului atrioventricular se produce concomitent cu
separarea atriilor și a ventriculilor.
FORMAREA SEPTULUI ÎN TRUNCHIUL ARTERIAL

• În timpul săptămânii a cincea se realizează septarea bulbului cardiac și

a trunchiului arterial.
• Cele două creste bulbare se continuă la nivelul trunchiului arterial cu
crestele aorticopulmonare, care prin unire formează septul spiral.
• După fuziunea completă se formează septul aorticopulmonar care
divide trunchiul în canalul aortic și pulmonar.
• Două umflături similare (pernuțe) se formează pe peretele dorsal drept
și ventral stâng al conului cardiac, care se dezvoltă una către cealaltă și
fuzionează cu septul trunchiului arterial și divide conus cordis într-o
porțiune anterolaterală și una posteromedială.
• Celulele crestei neurale cu origine în plicile neurale din regiunea
creierului mic migrează către arcurile faringiene 3,4 și 6, invadând
regiunea cardiacă.
 ROLUL CELULELOR CRESTEI NEURALE ÎN
FORMAREA SEPTULUI TRUNCHIULUI ARTERIAL

 Crestele bulbare și
 Crestele bulbare și
aorticopulmonare se
aorticopulmonare se
formează din celule
formează din celule
mezenchimale migrate
mezenchimale migrate
din mezenchimul crestei
din mezenchimul crestei
neurale.
neurale.
 Anomalii în formarea
 Anomalii în formarea
septului conotruncal
septului conotruncal
determină apariția
determină apariția
malformațiilor cardiace
malformațiilor cardiace
care se pot asocia cu
care se pot asocia cu
cele faciale.
cele faciale.
FORMAREA SEPTULUI CONOTRUNCAL
FORMAREA SEPTULUI ÎN VENTRICULI
• La sfârșitul săptămânii a patra cei doi ventriculi primitivi încep să se mărească
prin creșterea miocardului la exterior și formarea de trabecule la interior.
• Pereții mediali ai ventriculilor expandați formează septul muscular
interventricular. Când cei doi pereți nu fuzionează rămâne o comunicare între
cei doi ventriculi.
• Creșterea pernițelor endocardiale de-a lungul septului muscular
interventricular închide gaura interventriculară, formând partea membranoasă
a septului interventricular.
• Când separarea trunchiului este completă, devin vizibile primordiile valvelor
semilunare sub forma unor mici tuberculi la nivelul canalelor aortic și
pulmonar.
• Creșterea progresivă a tuberculilor duce la formarea valvelor semilunare la
joncțiunea dintre bulboventriculul primitiv și restul bulbului cardiac.
• La formarea lor participă partea membranoasă a septului spiral care separă
aorta de trunchiul pulmonar.
• Locul valvelor semilunare este dat de pernițele endocardice simetrice.
 SEPTAREA CORDULUI ESTE
COMPLETĂ ÎN S7

Cercetările
recente arată că
celulele crestei
neurale
contribuie la
septarea cordului.
 ÎNTREBARE
• Care tip de țesut intervine în separarea inimii în atrii și
ventricule?

• Pernițele tisulare endocardiale formate prin migrarea celulelor

crestei neurale sunt esențiale pentru formarea valvelor tricuspide
și bicuspide, septum primum, secundum, septum interventricular.
Septul conotruncal spiral, care separă aorta de artera pulmonară,
fuzionează cu pernițele endocardiale inferior, completând septul
interventricular. Apariția unor anomalii la nivelul pernițelor
endocardiale determină apariția defectelor septale, transpoziția
marilor vase și alte anomalii cardiace.
 BIBLIOGRAFIE
• 1. T.W. Sadler ”Langman‘s Medical Embriology”, Thirteen Edition”, 2015.
• 2. Chircor L. Surdu L. – ”Embriologie umană”, Ed. Ponto, 2015.
• 3. A. Schmidt – ”Embriologie specială”, ed. Intelcredo, 2002.
• 4. Albu Ioan, Georgia Radu – ””Anatomie clinică”, ed. Elsevier, 2016.
• 5. Netter F. H. – ”Atlas of human anatomy”, ed. Elsevier, 2018.
• 6. A. M. R. Agur, A. F. Dalley, Grant – ”Atlas de anatomie”, Ed. ALL, 2018.
• 7. Standring S. – ”Gray s Anatomy”, Ed. Elsevier, 2016.
• 8. Drake R., Vogl W., Mitchell A. W. – ” Gray‘s Anatomy – pentru studenți”,
Ed. Prior, 2014.
• 9. Harold Ellis, Vishy Mahadevan – ”Clinical Anatomy”, a 13- ediție, Ed.
Wiley-Blackwell, 2013.
• 10. Victor Papilian – ”Anatomia omului”, Ed. ALL, 2011.