FARINGELE

- este un conduct fibromusculos de aproximativ 12 cm lungime, cu o dispunere verticala;

- are forma unei pâlnii cu o bază, un vârf un perete posterior și 2 pereți laterali;
- în faringe se încrucișează calea respiratorie cu cea digestivă;
- are rol în fonație, în ventilarea urechii medii
- prin intermediul formațiunilor limfoide are rol în apărarea organismului;
- anterior de coloana cervicala si posterior de fosele nazale, cavitatea orala si laringe.
- superior faringele se insera pe baza craniului
- inferior faringele se continua cu esofagul,ce corespunde corpului vertebrei C6.

Fiind un organ tubular, faringelui i se descriu 2 suprafete, exterioara (exofaringe) si

interioara (endofaringe).

Exofaringele are o porțiune cefalică și una cervicală.

Endofaringele este format din: nazofaringe, orofaringe și laringofaringe.

RAPORTURILE FARINGELUI

Segmentul cefalic

Între faringe, coloana vertebrală cervicală și ramura mandibulei se găsește un spațiu

triunghiular numit spațiul mandibulo-vertebro-faringian.
Acesta este împărțit de lama profundă a fasciei paratiroidiene în 2 compartimente:

Spațiul glandular, care conține glanda parotida, a. carotidă externă, vena

jugulară internă și n. facial.

Spațiul subglandular e divizat prin diafragma stiliană într-o

 lojă prestiliană( mușchii prerigoidieni, a.maxilară internă,
n.mandibular)
 retrostiliană (pvn al gâtului, noduli limfatici cervicali profunzi)
Prin acest spațiu se poate realiza migrarea proceselor inflamatorii către cavitatea
craniană și în jos către mediastin.

Segmentul cervical

Este în raport cu mănunchiul vasculonervos al gâtului:

- arterele carotidă comună și internă,
- vena jugulară internă, n. vag și nodulii limfatici cervicali profunzi
- acoperit de mș.sternocleidomastoidian

Din a. carotidă externă iau naștere arterele: tiroidiană superioară, linguală și facială.
• În partea inferioară, faringele vine în raport cu lobii glandei tiroide.
• În partea superioară, faringele cervical este încrucișat de nervul hipoglos.

NAZOFARINGELE - Se întinde de la baza craniului până la marginea liberă a vălului

palatin.
Are 4 pereți: anterior, posterior, superior, laterali

OROFARINGE - Se întinde de la marginea liberă a vălului palatin până la osul hioid.

1
Are 2 pereți:
- anterior prezintă un orificiu, în care se află tonsilele palatine și rădăcina
limbii.
- lateral conțin formațiuni limfoide care fac parte din inelul limfatic al lui
Waldeyer.

LARINGOFARINGELE - între osul hioid și marginea inferioară a cartilajului cricoid.

La limita dintre orofaringe și laringofaringe se găsesc plicile faringoepiglotice.

Peretele anterior corespunde laringelui (epiglotă, orificiul laringian și cartilajul cricoid).
Extremitatea inferioară se îngustează și formează un sfincter fiziologic, regiunea fiind
denumită gura esofagului. La acest nivel se opresc corpii străini înainte de a intra în
esofag și pot apărea stenoze consecutive ingestiei de substanțe corozive.

STRUCTURA FARINGELUI
Faringele este alcătuit dintr-o tunică fibroasă, cu rol de schelet, învelită la exterior de
tunica musculară și căptușită la interior de tunica mucoasă.

Tunica fibroasă (submucoasă) are forma unui con incomplet, căruia îi lipsește peretele
anterior.
 Extremitatea superioară se inseră pe craniu.
 Extremitatea inferioară se continuă cu tunica submucoasă a esofagului.
 Suprafețele vin în raport cu mucoasa (la interior) și cu musculatura (la exterior).
 Cele două margini, dreaptă și stângă se inseră pe toată întinderea faringelui, de la
baza craniului până la cartilajul cricoid. Ele se prind pe formațiunile osoase,
cartilaginoase și fibroase dispuse între baza craniului și cartilajul cricoid: lama
medială a procesului pterigoid, rafeul pterigomandibular, linia milohioidiană,
ligamentul stilohioidian, osul hioid, ligamentul tirohioidian, cartilajul tiroid și cricoid.
În porțiunea superioară, constrictorul superior nu ajunge până la baza craniului, iar stratul
submucos ia aspect aponevrotic și poartă numele de fascia faringobazilară.

Tunica musculară
Constrictorii faringelui sunt în număr de trei și se acoperă unul pe altul.
Constrictorul superior este format din: pterigofaringian, bucofarinagian,
milofaringian și glosofaringian.
Constrictorul mijlociu este numit hiofaringian.
Constrictorul inferior (laringofaringian) are 2 porțiuni: tirofaringiană și
cricofaringiană.
Mușchii ridicători: palatofaringian și stilofaringian.

Adventiția faringelui este o membrană conjunctivă subțire situată la exteriorul tunicii musculare.
Porțiunile laterale se îngroașă la nivelul nazofaringelui, formând aponevroza pietrofaringiană.

Mucoasa faringelui

• În nazofaringe mucoasa este formată din lamina proprie și un epiteliu cilindric

ciliat stratificat. Seamănă cu pituitara, este roșiatică, groasă aderentă, cu
numeroase plice și glande mixte seromucoase.
• În orofaringe este subțire, formată dintr-un epiteliu pavimentos stratificat
necheratinizat (se aseamănă cu mucoasa bucală).
• În laringofaringe este groasă, roșie, cu numeroase plice și este formată dintr-un
epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat.

2
 • Pe bolta faringelui, în grosimea mucoasei se găsesc trei formațiuni: tonsila
faringiană, bursa faringiană și hipofiza faringiană.

Tonsila faringiană este un organ limfoid format din 6-8 lobuli, dispuși radiar, separați
prin șanțuri. Pe suprafața tonsilei se găsesc mici depresiuni la nivelul cărora se deschid
criptele tonsilare.

Inelul limfatic al lui Waldeyer este constituit dintr-un lanț de formațiuni limfoide
(amigdale/tonsile): faringiană, 2 tubare, 2 palatine și una linguală. Între tonsile se găsesc
numeroși foliculi limfatici diseminați.

Bursa faringiană este o depresiune inconstantă a mucoasei.

Hipofiza faringiană este o formațiune rudimentară.

VASE ȘI NERVI

Arterele faringelui provin din a. faringiană ascendentă, a. palatină ascendentă, a. canalului

pterigoidian și a. tiroidiană superioară și inferioară.

Venele formează un plex superficial și unul profund și se varsă în vena jugulară internă.

Limfaticele superioare și posterioare drenează în nodulii retrofaringieni, iar cele laterale,

anterioare și inferioare drenează în nodulii cervicali profunzi.

Nervii provin din glosofaringian (inervează m. stilofaringian și constrictor superior) și vag

(pentru ceilalți mușchi).