Plamanii sunt formati dintr-o membran extern seroas, un tesut areolar subseros si substanta pulmonara sau parenchim.

Membrana seroasa este pleura pulmonara; este subtire, transparenta si imbraca organul pana la radacina. Tesutul areolar subseros contine o proportie importanta de fibre elastice; se gaseste pe intreaga suprafata a plamanului, patrunzand si intre lobi. Parenchimul este compus din lobuli secundari, care, desi sunt in legatura stransa intre ei prin tesut areolar interlobular, acestia sunt distincti unul de altul. Lobulii secundari variaza in marime, cei de la suprafata sunt mari, au forma piramidala, cu baza intoarsa spre suprafata; cei din interior sunt mai mici si au forme variate. Fiecare lobul secundar este format din mai multi lobuli primari, care reprezinta unitatile anatomice ale plamanilor. Lobulii primari sunt formati din canalul alveolar, spatiile aeriene conectate cu acestea si vasele de sange, limfaticele si nervii care le deservesc. Bronhiile intrapulmonare se divid si subdivid in intregul organ, cea mai mica subdiviziune fiind bronhiola lobulara. Cea mai mare diviziune (bronhia principala) are peretele structurat din: - un invelis exterior format din tesut fibros, in interiorul caruia se afla placi neregulate de cartilaj hialin, mult mai dezvoltate in zonele unde se ramifica. - la interior fata de invelisul fibros, exista un strat circular de fibre musculare netede, muschii bronsici. - la interior se gaseste membrana mucoasa, formata din epiteliu ciliar columnar asezat pe o membrana bazala. Corionul membranei mucoase contine numeroase fibre elastice asezate longitudinal si o anumita cantitate de tesut limfatic; de asemeni contine si ductele glandelor mucoase si acinii care se gasesc in stratul fibros. Bronhiolele lobulare difera de bronhiile mai mari, prin faptul ca nu au cartilaj si celulele epiteliului ciliat sunt de forma cubica. Bronhiolele lobulare au un diametru de aproximativ 0,2 mm. Fiecare bronhiola lobulara se divide in doua sau mai multe bronhiole respiratorii, iar fiecare dintre acestea se divide in mai multe ducte alveolare, care se conecteaza cu un numar mare de alveole. Fiecare duct alveolar este conectat cu un numar variabil de spatii sferice neregulate, care de asemeni, poseda alveole si poarta numele de atrii. Cu fiecare atriu se conecteaza un numar variabil de saci alveolari (intre 2 si 5), care poarta pe toata circumferinta lor, alveolele sau sacii aerieni. Alveolele sunt acoperite de un strat delicat de epiteliu scuamos simplu, celule care sunt unite intre ele de o substanta numita cement. Intre celulele scuamoase se gasesc din loc in loc celule mai mici, poligonale, cu nucleu. In afara stratului epitelial exista o cantitate mica de tesut conjunctiv care contine numeroase fibre elastice si o retea densa de vase capilare, care formeaza un perete comun cu alveolele adiacente. Plamanul fetal seamana cu o glanda in care alveolele au un lumen mic si sunt acoperite cu epiteliu cubic. Dupa prima respiratie alveolele devin destinse, iar epiteliul capata caracteristicile descrise mai sus.