Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Referat la T.A.O Tema: Muschii capului

Profesor indrumator conf.dr.ing AURELIAN OVIDIUS TRUFASU Student: Duminicescu Constantin Adrian Grupa 531C

Page 1 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica

Muschii capului Muschii capului se impart in muschii masticatori si muschii faciali reprezentati de muschii mimicii si cei pielosi. Cele doua grupe sunt complet deosebite dupa caracteristicile lor anatomice, dupa actiunea lor principala, dupa semnificatia embriologica si dupa inervatie. Muschii faciali: a. Caracteristici morfologice, originea embrionara si inervatia. Ei sunt numiti astfel dupa conexiunile intime cu pielea, una din cele doua insertii fiind in mod obligatoriu cutanata, aceasta se face prin intermediul unei portiuni tendinoase elastice. Muschii pielosi pot adera si de-a lungul intregului traiect la piele. Cu exceptia buccinatorului, ei sunt lipiti de fascie, pielea miscandu-se impreuna cu muschiul. Volumul si forta lor sunt reduse, sunt individualizati mai mult sau mai putin bine, deoarexe provin din subimpartirea unei mase musculare unitare. Acest material comun primordial deriva din mezodermul arcului branhial hiodian, din aceasca cauza, toti muschii pielosi sunt inervati de nervul facial. b. Asezarea si rolul lor. Muschii pielosi sunt dispusi in jurul orificiilor fetei si au grade diferite de diferentiere dupa importanta biologica a acestor orificii. La maulte mamifere se grupeaza in mare parte in jurul pavilionului urechii dandu-i o mare mobilitate. La om, acest grup este cu totul neinsemnat si rudimentar, in schimb se diferentiaza tot mai mult, incepand cu primatele, muschii din jurul orificiului bucal si ai bulbului ochiului. La aripa nasului, muschii sunt slab dezvoltati. Datorita caracteristicilor morfologice si functionale muschii pielosi castiga in filogeneza un rol crescand in exprimarea starilor psihice prin: modul particular de insertie situati prefascial, spre deosebire de toti ceilalti muschi ai corpului, volumul redus si diferentierea intr-un numar mare de unitati musculare cu directie si localizare diferite, promptitudinea, repeziciunea si nuantarea fina a contractiilor si marea varietate de combinatii functionale, independenta lor de tipare rigide dictate de articulatie. Astfel, muschii pielosi, sub controlul nemijlocit al sistemului nervos, devin un instrument motor plastic pentru exteriorizarea starilor psihice. c. Mecanismul de actiune al muschilor pielosi. Prin contractia lui, un muschi pielos increteste pielea, apropie punctul de insertie cutanata spre insertia ososasa si formeaza un relief de forma unei proeminente liniare, orientate intotdeauna perpendicular in directia tractiunii, cand insertia cutanata e punctiforma, se formeaza o gropita. Dupa cedarea contractiei, pielea isi revine la pozitia initiala, datorita atat elasticitatii ei proprii, cat si a portiunilor tendinoase ale muschilor. Pielea si muschiul pielos formeaza astfel o unitate functionala. Elasticitatea pielii este agentul antagonist veritabil al muschilor pielosi, deoarece in mare parte lipseste o dispozitie antagonista a muschilor pielosi. Pe langa procedura unor cute temporare, prin contractia pielosilor se mai mobilizeaza buzele, pleoapele, aripa nasului sau se deformeaza in mod caracteristic unele santuri existente ale pielii.

Page 2 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica d. Rolul muschilor faciali in fizionomie. Pentru definitivarea unor cute ale mimicii, muschii intervin si in modelarea fizionomiei. Permanentizarea cutelor trecatoare si inscrierea lor in fizionomie se face prin repetarea in cursul vietii, prin pierderea elasticitatii pielii si prin scurtarea definitiva a fibrelor musculare. Fizionomia este infatisarea statica, in repaus, a fetei. Daca mimica e determinata, in primul rand, de contractia muschilor pielosi, fizionomia e mai complexa, fiind data de un numar de elemente componente: configuratia particulara a craniului, calitatile pielii, abundenta sau absenta tesutului grasos si distribuirea lui, dezvoltarea muschilor masticatori cu situatie superficiala, dezvoltarea muschilor pielosi si mai ales a santurilor de terminate de ei, conformatia nasului, gradul de deschidere a crapaturii palpebrale, modul particular de utilizare a muschilor pielosi in functie de sistemul nervos si de starea psihica proponderenta.

Muschiii boltii craniene: Se caracterizeaza prin insertia lor cu un capat de aponevroza epicraniana si poarta impreuna numele de muschi epicranian, in realitate exista de fiecare parte cate doua portiuni musculare care sunt descrise ca: muschiul occipito-frontal si muschiul temporo-parietal. Muschiul occipito-frontal este format din doua portiuni musculare, intre care se intinde aponevroza epicraniana ca un fel de tendon intermediar foarte lat. Portiunea occipitala sau pantecele occipital este subtire, de forma patrulatera, situata in partea posterioara a boltii craniene. Aceasta ia nastere pe linia nucala suprema a occipitalului, fasciculele merg in sis si inainte, terminandu-se pe aponevroza epicraniana. Portiunea frontala sau pantecele frontal este mai bine dezvoltata decat cea precedenta, are forma patrulatera, este situata in partea anterioara a boltii craniene. Aceasta ia nastere in sus pe marginea anterioara a aponevrozei epicraniene, la nivelul limitei parului, fasciculele merg in jos si se termina pe pielea regiunii sprancenoase si intresprancenoase. Muschiul occipito-frontal in ansamblu are deci o singura insertie osoasa si o singura insertie cutanata. Aponevroza epicraniana este o lama fibroasa situata la nivelul boltii craniene, acoperind-o ca un coif. Aceasta este asezata central si nepereche, dand nastere la marginile ei muschilor epicranieni. Marginea anterioara patrunde cu o prelungire triunghiulara intre cele doua portiuni frontale, marginea posterioara da insertie portiunilor occipitale. Pe partile laterale, ea descinde pana la arcada zigomatica, acoperind fascia temporala. Pe aceasta portiune laterala se insera muschii auriculari si muschiul teporoparietal. Muschiul occipito-frontal este strans unit cu pielea capului, formand clinic o unitate numita scalp. Acesta este mobil si usor separabil fata de pericraniu, datorita unui strat de tesut conjunctiv lax de alunecare. Portiunea frontala mai are actiune si asupra ochiului, ridicand spranceana, contribuie la desoperirea globului ocular prin deschiderea crapaturii palpebrale. Ajuta ridicatorul pleoapei superioare care oboseste mai repede si prin aceasta da senzatia pleoapelor grele in stare de

Page 3 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica somnolenta. Cu varsta, cutele formate se fixeaza definitiv, devenind santuri stabilite, avand rol important in fizionomie. Muschiul temporo-parietal este o lama musculara subtire care coboara de pe portiunea temporala a aponevrozei epicraniene spre cartilajul pavilionului urechii, este un muschi rudimentar si foarte variabil in marime si volum. Ca asezare, el se intercaleaza intre muschiul auricular anterior si cel superior. Muschii pleoapelor Muschiul propriu-zis al pleoapelor este orbicularul ochiului. Tot aici se mai deschiu trei muschi care merg de la radacina nasului la regiunea sprancenoasa si intresprancenoasa. Muschiul orbicular al ochiului. Este situat in grosimea pleoapelor si pe circumferinta orbitei. Fasciculele musculare nu sunt circulare, ci au dispozitie de semicerc sau de arc, care se insera in cea mai mare parte in ligamentele palpebrale, ele nu trec toate concentric, adica paralele intre ele, ci se impletesc. Alte fascicule se desprin din traiectul circulat trecand spre muschii vecini cu care se confunda. Orbicularul este format din trei portiuni: portiunea palpebrala, portiunea orbitara si portiunea lacrimala. Portiunea palpebrala a orbicularului se prinde pe cele doua ligamente palpebrale si intra in constitutia pleoapelor, fiind formata dintr-un strat foarte subtire de fibre musculare, fibre dispuse sub forma de doua semicercuri. Stratul muscular este lipit de formatiunile fibroase care constituie scheletul pleoapelor, pe fata superficiala fiint in raport cu pielea, care la acest nivel e foarte fina si lipsita complet de grosimea subcutanata. Portiunea orbitara este periferica, inconjurand pe cea palpebrala. Aceasta este formata din fascicule mai groase cu insertie ligamentara si osoasa pe circumferinta orbitei pe care o depaseste, aderand mai strans pe piele decat portiunea palpebrala. Portiunea orbitara nu se afla pe acelasi plan cu cea palpebrala nici cand ochiul este inchis, raporturile dintre ele se complica insa mai ales cand se deschide ochiul. Portiunea lacrimala sau muschiul lui Horner este un mic fascicul patrulater situat inapoia sacului lacrimal. Aceasta se insera pe creasta lacrimala posterioara, de acolo mergand in afara si se termina printre doua ramuri ce se prin de fiecare pleoapa. Orbicularul ochiului are atat functiune mimica, cat si una importanta in serviciul ochiului. Portiunea palpebrala inchide ochiul, adica apropie pleoapele in conditii normale. Miscarea inversa de deschidere a ochiului este facuta de pleoapa superioara printr-un muschi special care apartine orbitei: muschiul ridicator al pleoapei superioare. Pleoapa inferioara este coborata prin greutatea ei proprie, cand orbicularul este relaxat. Contractia orbicularului este insotita de o alunecare din afara inauntru a pleoapelor pe globul ocular si contribuie la distribuirea lacrimilor pe suprafata corneei catre unghiul medial al ochiului. Portiunea lacrimala favorizeaza scurgerea, prin aspiratie, a lacrimilor dilatand punctele lacrimale si sacul lacrimal.

Page 4 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica Muschiul sprancenos este un muschi arciform, mic, dar foarte puternic.El pleaca de pe portiunea mediala a arcadei superciliare si de pe portiunea nazala a osului frontal, fasciculele mergand in sus si lateral si se termina pe pielea portiunii mijlocii a sprancenei. In drumul lor fibrele strabat fasciculele frontalului si ale orbicularului ochiului. Muschiul este asezat direct pe os si acopera manunchiul vasculo-nervos. Acesta trage spranceana medial si in jos, intre cele doua sprancene, pielea formeaza cute vertivale. In mima participa la exprimarea durerii, a nerabdarii, a maniei sau a reflexiei profunde. Impreuna cu piramidalul si cu orbicularul ochiului formeaza triada muschilor aparatori ai ochiului. Muschiul coborator al sprancenei este asezat medial fata de precedentul si reprezinta ca si acesta un fascicul al orbicularului. La nastere in imeiata vecinatate a nasului are o forma triunghiulara cu baza in sus, fixandu-se pe piele la nivelul capului sprancenei. Muschiul piramidal este mic si subtire, are originea pe dosul nasului. Este antagonistul frontalului, acesta coborand pielea regiunii intersprancenoase si produce cute transversale la radacina nasului. In mimica el se contracta in emotii dureroase, exprima amenintare si agresiune. Muschii nasului Sunt slab dezvoltati si descrisi in mod diferit, mai ales in privinta punctului lor fix si a actiunilor asupra narilor. Anatomica deschie muschiul nazal ca fiind compus din doua portiuni. Portiunea transversala nazalului are forma triunghiulara si e dispusa transversal pe portiunea cartilaginoasa a nasului. Se insera pe fata anterioara a maxilei dedesubtul incizurii nazale si urca spre dosul nasului, fiind unit cu cel din partea opusa printr-o aponevroza fina. Portiunea alara a nasului are o insertie osoasa comuna cu prima portiune. Fibrele sunt mai scurte, se intind doar pana la aripa nasului, actiunea lui nu este clarificata. Muschiul coborator al septului este format dintr-un fascicul subtire de fibre musculare, acesta coborand varful nasului. Este inervat de ramuri bucale ale nervului facial. Muschii din regiunea gurii Sunt situati in jurul orificiului bucal, formand doua sisteme: unul central si unul periferic. Sistemul central este format din fascicule circulare dispuse in jurul orificiului bucal alcatuind muschiul orbicular al gurii, care este constructorul orificiului bucal. Sistemul periferic e cu mult mai complex, fiind format din numeroase fascicule radiare, mai mult sau mai putin individualizate, alcatuind un numar de 10 muschi din care buccinatorul este celm mai important.

Page 5 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica Muschiul orbicular al gurii alcatuieste suportul muscular al buzelor, e dispus ca o elipsa in jurul orificiului bucal. El are o constitutie complexa, fiind format din fibre proprii si din fibre cu provenienta din muschii invecinati. Dupa asezare fasciculelor i se descriu doua portiuni: Portiunea marginala fiind formata din fasciculele muschilor invecinati si portiunea labiala fiind portiunea principala a orbicularului si care ocupa marginea libera a buzei, fiind deci partea centrala a muschiului. Muschiul buccinator constituie suportul muscular al obrajilor, fiind situat pe partile laterale ale cavitatii bucale. Acesta este cel mai lat si mai puternic muschi facial si este asezat pe un plan mai profund decat ceilalti. Buccinatorul este singurul muschi pielos care poseda o fascie. Aceasca fascie bucofaringiana acopera fata superficiala a muschiului. Este foarte rezistenta in regiunea posterioara, unde se continua cu fascia muschiului contructor superior al faringelui. Muschiul ridicator al buzei superioare si al aripii nasului. Este un muschi alungit care ocupa santul dintre nas si obraz. Acesta se insera pe fata laterala a procesului frontal al maxilei, merge in jos urmand santul nazo-genian, apoi santul nazolabial si se termina cu aripa nasului si pe pielea buzei superioare. Ridica aripa nasului si buza superioara. Muschiul ridicator al buzei superioare este situat lateral si dedesubtul precedentului. Acesta se insera pe fata anterioara a corpului maxilei, deasupra gaurii infraorbitare. Este de forma patrulatera si se termina pe pielea buzei superioare. Muschiul ridica buza superioara si descopera dintii frontali, in mimica participand la exprimarea neplacerii si a relei dispozitii. Muschiul zigomatic mic este o mica panglica musculara situata intre ridicatorul buzei superioare si zigomaticul mare. Se insera pe osul zigomatic si coboara oblic la pielea buzei superioare. Acesta trage in sus buza superioara. Muschiul ridicator al unghiului gurii este situat profund, lateral si dedesubtul zigomaticului mic si al ridicatorului buzei superioare. Peste el trec ramificatiile terminale ale nervului infraorbitar. Muschiul zigomatic mare este subtire si alungit, dar puternic. Acesta este situat superficial in regiunea centrala a obrazului si se insera pe fata laterala a osului zigomatic. Acopera maseterul, buccinatorul, corpul adipos si vasele faciale. Este muschiul rasului asociat cu alti muschi ghideaza colturile buzelor in sus si in lateral, latind crapatura buzala. Muschiul rizorius este slab dezvoltat si deseori absent. Mushciul coborator al unghiului gurii, triunghiularul buzelor, are forma triunghiulara. E asezat superficial, acoperind platisma si coboratorul buzei inferioare. Prin contractia sa coboara comisura buzelor, crapatura bucala ia forma de curba cu concavitatea in jos.

Page 6 of 7

Universitatea Politehnica Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica Muschiul coborator al buzei inferioare este asezat dedesubtul si medial de precedentul, are forma patrulatera. Acesta se insera pe linia oblica a mandibulei in partea ei cea mai mediala. Acesta trage buza inferioara in jos si o impinde inainte. Exprima tristete, dezgust si ironie. Muschii urechii externe. Dupa asezare se descrie un muschi auricular anterior, unul superior si unul posterior. Ei se prin cu un capat pe pavilionul urechii, iar cu celalalt pe partile invecinate. Muschii masticatori Muschii masticatori se aseamana cu restul muschilor scheletici, avand doua insertii osoase, dintre care una pe mandibula. Ei sunt deci muschi motori ai acestui singur os mobil al craniului. Prin miscarile mandibulei, arcada dentara inferioara este deplasata pe cea superioara, realizandu-se masticatia prin care alimentele sunt prinse, taiate, sfasiate si sfaramate. Muschiul temporal este cel mai puternic muschi masticator, dispus ca o lama sagitala desfasurata in evantai in regiunea temporala. Temporalul are o constitutie interna bipenata pri aceasta creste foarte mult sectiunea lui fiziologica si astfet fata de contractie. Temporalul este cel mai puternic muschi masticator. Componenta lui principala este cea de ridicare a mandibulei. Forta muschiului creste cu cat arcadele dentare sunt mai apropiate. Fibrele lui nu sunt contractate la maxim cand arcadele dentare au venit in contact, muschiul se poate contracta in continuare si mai mult, realizand fenomenul de suprasuficienta. Muschiul maseter este un muschi puternic, patrulater si gros, situat pe fata laterala a ramurii mandibulei. Datorita asezarii superficiale si a volumului sau, pe viu apare ca cel mai caracteristic muschi masticator. Este format din doua portiuni, deosebite prin directie si asezare. Portiunea superficiala este mai oblica, se prinde de marginea inferioara a arcadei zigomatice cu ajutorul unei aponevroze rezistente. Postiunea profunda ia nastere pe marginea inferioara si fata mediala a arcadei zigomatice si depaseste portiunea superficiala, apoi trece vertical in jos si se insera pe fata laterala a ramurii mandibulei.

Page 7 of 7