Faringele

Reprezinta al doilea segment al tubului digestiv (al sistemului digestiv) care este
un organ musculofibros situat sub baza craniului,posterior orificiilor nazale si
cavitatii orale, anterior coloanei vertebrale si care se continua inferior pe de o
parte cu laringele (situat anterior) iar pe de alta parte cu esofagul (dispus
posterior).
Din punct de vedere fiziologic este un conduct aero-digestiv la nivelul caruia trec
succesiv si niciodata concomitent bolul alimentar dinspre cavitatea bucala spre
esofag si aerul dinspre fosele nazale spre laringe in inspir si invers in expir.
Calea digestiva fiind situata posterior celei respiratorii, in dreptul cavitatii orale
se incruciseaza in x in sens antero-posterior cu cea respiratorie.
Faringele ocupa 2 regiuni anatomice distincte: craniala si cervicala
Craniala (cefalica) - este dispusa profun si pentru abordul sau este necesara
indepartarea ramurii mandibulare
Cervicala - este dispusa superficial in raport cu cea anterioara, accesul
asupra sa fiiind impiedicat numai de catre osul hioid
Limite: se intinde de la baza craniului pana la C6-C7, in timpul deglutitiei
extremitatea inferioara urcand pana la C5
Diviziuni 3 portiuni:
Superioara, dispusa indaratul foselor nazale rinofaringe (arriere cavitas
al foselor nazale)
Mijjlociu dispus indaratul cavitatii orale orofaringe/bucofaringe
Inferior laringofaringe se continua inferior cu esofagul
Dimensiuni: are o lungime de 13-14 cm pe segmente fiind repartizati :
4 cm - rino+orofaringe
5-6 cm laringofaringele
Forma de ulcior alungit in care extremitatea superiaora e realtiv stramta. La
nivelul portiunii mijlocii se largeste in taote sensurile pentru a se retracta dinnou
la nivelul segmentului sau inferior
Constitutie anatomica: facand abstractie de patura celuloasa care il inconjoara si
nu ii aparinte, faringele are o structura complexa, avand un schelet, tunica
fibroasa, format de aponevroza intrafaringiana care la suprafata este acoperita
de patura musculara iar la interior de patura mucoasa
Aponevroza intrafaringiana/ aponevroza faringobazilara a lui
GEGENBAUER/ cefalo-faringiana a lui LUSCHKA
Membrana fibroasa care se intinde pe toata lungimea faringelui fiind mai
groasa in segmentele sale superior si mijlociu
Are forma unui jgheab cu concavitatea anterior si posterior pe linia
mediana prezinta un rafeu dat de insertia muschilor constrictori ai
faringelui
Prezinta pentru studiu 2 extremitati, superioara si inferioara, 2 margini
antero-laterale si 2 fete exterioara si interioara
Extremitatea superioara

 In portiunea sa mijlocie se insera pe tuberculul faringian si pe fata

inferioara a procesului bazilar al occipitalului. La acest nivel este
intarita de un ligament median posterior (ligamentul occipitoatloido-faringian al lui TOMA IONESCU)
Lateral extremitatea superiaora a aponevrozei intrafaringiene se
insera pe fata inferioara a stancii temporalului, antero-medial
orificiului carotidian, merge pana la varful stancii, nivel la care se
insera pe lama fibroasa care acopera orificiul de la acest nivel si se
termina inserandu-se pe partea postero-laterala a bazei procesului
pterigoid, nivel la care este intarita de catre ligamentul pietrosalfingo-faringian al lui ESCAT
Extremitatea inferioara se subtie progresiv pentru a se continua cu
tunica mijlocie a esofagului
Prin marginile ei laterale aponevroza intrafaringiana se insera astfel
Pe marginea posterioara a aripii interne a procesului pteriogoidian
Pe ligamentul pterigomandibular
Pe partea psoteriora a liniei milohiodiene
Pe ligamentul stilohiodian
Pe coanele mici si mari ale hiodului
Pe ligamentul tiro-hiodian lateral
Pe marginea posterioara a lamei tiroidiene
Pa partea posterioara a cricoidului
Suprafata externa vine in raport cu patura musculara
Pe suprafata interna se insera mucoasa faringiana
Este o membrana fibroasa formata din fibre conjuctive de colagen dar si
din fibre elastice
Patura musculara/tunica externa
Este formata din muschi striati care sunt de doua feluri: extrinseci si
intrinseci
Muschii intrinseci la randul lor sunt muschi:
Constrictori ai faringelui (6 3 perechi superior mijlociu si inferior)
Muschii extrinseci la randul lor sunt muschi
Ridicatori ai faringelui:
Muschiul palatofaringian/faringostafilin
Muschiul stilofaringian
Muschiul petrofaringian
Muschii constrictori sunt dispusi in asa fel incat se acopera unul pe
celalat invers tiglelor de pe casa sau solzilor de peste
Constrictorul superior:
Are o forma patrulatera si ocupa 1/3 superioara a faringelui
Prin extremitatea lui antero-laterala se isnera prin 3 fascicule
1. Pterigoidian/partea pterigofaringiana: pe inferioara a marginii
posterioare a aripii interne a pterigoidei si pe crosetul acesteia
2. Pterigo-mandibular/pars orofaringeea: pe bandeleata pterigomandibulara ce il separa de muschiul buccinator de unde si

numele de aponevroza buccinato-faringiana care se da acestui

repliu fibros
3. Mandibular/portiunea grosofaringiana: fascicul mic care se
insera pe partea posterioara a liniei milohiodiene.
De la aceste insertii fibrele musculare se indreapta posterior pe linia
mediana incrucisandu-se cu cele de partea opusa formand astfel
partea superioara a rafeului median posterior (chinga musculara)
Marginea superioara a muschiului are o directie oblica posteroanterior descriind o curba cu concavitatea superior spre baza
craniului, nivel la care lasa descoperita membrana intrafaringiana.
Marginea inferioara este acoperita de catre extremitatea superioara
a constrictorului mijlociu.
Constrictorul mijlociu:
Muschi de forma triunghiulara care se insera pe coarnele mici ale
hioidului, portiunea condro-faringiana si respectiv pe coarnele mari,
portiunea cerato-faringiana.
Fibrele sale superioare sunt oblic ascendente si acopera
constrictorul superior
Fibrele mijlocii sunt transversale
Fibrele inferioare sunt oblic descendente si vor fi acoperite de
constrictorul inferior
Constrictorul inferior:
Are o forma trapezoidala si are 3 fascicule:
1. Fascicul tiroidian/portiunea tirofaringiana: pe linia oblica a
cartilajului tiroid si dorsal de ea
2. Portiunea tirocricoidiana: pe bandeleta cu acelasi nume,
3. Fasciculu cricoidian/partea cricofaringiana: pe marginea
inferioara a arcului si pecetei cricoidului
Ca si fibrele celoralalti constrictori pe linia mediana posterioara
formeaza rafeul sau chinga musculara
Fibrele sale superioare sunt oblic ascendente, cele mijlocii sunt
transversale iar cele inferiaore oblic descendente si se continua cu
musculatura longitudinala a esofagului. La acest nivel se formeaza
un triunghi de slaba rezistenta , triunghiul slab-faringo-esofagian
care este punctul de plecare al diverticulilor faringo-esofagieni
(triunghiul lui KILIAN)
Marginea inferiaora a constrictorului inferior formeaza pensa
cricofaringiana a lui CHAUVALIER-JACKSON pe sub care patrunde de
jos in sus nervul recurent
Cele trei perechi de muschi constrictori, captusind fata posterioara si
fetele laterale ale faringelui formeaza o chinga care priveste cu
concavitatea anterior. Prin contractia lor muschii constrictori micsoreaza
diametrul antero-posterior al faringelui, apropiind peretele posterior de cel
anterior si propulsand astfel bolul alimentar spre esofag.

In special constrictorii mijlociu si inferior, avand fibre oblice prin contractia

lor scurteaza faringele
Muschii ridicatori muschii extrinseci:
Sunt muschi cu originea pe organele invecinate, au o dispozitie verticala si
prin contractia lor (atunci cand se scurteaza) ascensioneaza marginea
inferioara a faringelui
Muschiul faringostafilin/palatofaringian
Situat inaintea constrictorului superior
Are 3 fascicule:
1. Unul principal palatinal: pe fata superioara a valului palatin si doua accesorii
2. Pterigoidian: pe croseul pterigoidian
3. Condrotubar: inferior orificiului tubar
Aceste fibre se indreapta infero-lateral, coboara in grosimea
pilierului posterior al valului palatin pentru a se termina prin fibre
musculare anterioarepe marginea superioara a cartilajului tiroid iar
prin fasciulul posterior pe aponevroza intrafaringiana
Muschiul stilofaringian
Se insera pe baza procesului stiloidian si se termina prin mai multe
fascicule:
1. Amigdalian: patrunde inauntrul constrictorului superior prin
spatiul dintre primii doi constrictori
2. Faringian: pe aponevroza intrafaringiana
3. Epiglotic: pe repliul fibros faringo-epiglotic
4. Tiroidian: pe repliul fibros tiroidian
5. Cricoidian
Printre fibrele muschiului stilofaringian trec ramurile nervului
glosofaringian
Muschiul pietrofaringian (poate lipsi)
Se insera pe fata inferioara a stancii temporalului, atnero-lateral
orificiului carotidian
Patrunde printre primii 2 constrictori, merge pe partile laterale ale
faringelui ajungand pana sub mucoasa faringiana
Muschii faringelui sunt inveliti la exterior de o aponevroza perifaringiana a
carei insertie se confunda cu cea a muschilor pe care ii acopera. Ea se
prelungeste anterior spre elementele cavitatii orale, motiv pentru care mai e
numita si aponevroza oro/bucofaringiana. In partea superioara trece deasupra
constrictorului superior, se alipeste aponevrozei intrafaringiene pentru a se
insera impreuna pe baza craniului formand aponevroza lui CHAUSSIERCRUVEILLHIER
Conformatie interna a faringelui/endofaringele
Suprafata interna a faringelui e captusita de mucoasa faringiana formata din
epiteliu si corion

Epiteliul este cilindric ciliat in vecintatatea coanelor nazale si a orificiului

sufperior al faringelui (de tip respirator) si de tip pavimentos straitficiat in
rest
Corionul este bogat in formatiuni limfoide care in unele regiuni formeaza
corpul special amgidala intrand in constitutia cercurilor magidaliene a
lui WALDAYER
Interiorul faringelui e compartimentat in trei etaje:
Rinofaringele/epifaringele
Are o froma cubica , are 6 pereti si se intinde de la baza craniului pana
la valul palatin
Peretele superior
este curb cu concavitatea inferior si corespunde procesului
bazilar al occipitalului si fetei inferioare a corpului sfenoidului.
El poate prezenta trei tipuri de bolta adanca, mijlocie si
aproape palana.
In partea anterioare se continua cu plafonul foselor nazale
de care este despartit prin repliurile mucoase salpingonazale, care se intind de la partea posterioara a septului
nazal la orificiul trompei lui Eustachio.
Acest perete este captusit de catre o mucoasa care este
foarte aderenta la os. In mucoasa, foliculii limfatici formeaza
amigdala faringiana a lui LUSCHKA care ocupa regiunea
mijlocie a boltii faringiene fiind situata intre cele doua orificii
tubare, anterior unei linii transversale duse prin tuberculul
faringian.
Are o forma aproximativ dreptunghiulara cu dimensiuni de
25/20 mm si pe linia ei mediana se observa un sant cu
directia antero-posterioara care este mai profund in aprtea
lui posterioara unde se termina intr-o depresiune mica
bursa faringiana. Bursa faringiana se gaseste la mijlocul
distantei dintre arcul anterior al atlasului si coanele nazale. In
fiecare parte a acestui sant se gaseste un numar variabil de
pliuri radiare (curbe).
Amigdala faringiana se dezvolta din perioada fetala si atinge
maximul de dezvoltare in perioada 12-14 ani, dupa care
regreseaza. Structura sa e asemanatoare celei a amigdalei
palatine.
Anterior amigdalei faringiene si in spatele ciocului vomerului
se afla hipofiza faringiana a lui ERDHEIM un corp epitelial
mic de la care la embrion pleaca canalul faringo hipofizar al
lui LANDZERT.
Peretele inferior
In timpul deglutitiei este reprezentat de catre fata superioara
a valului palatin. In afara deglutitiei acest perete lipseste,
rinofaringele comunicand cu orofaringele pe la nivelul

istmului faringian/istm nazofaringian. In cazul paraliziei

valului palatin, aceasta inchidere nu se mai face si lichidele
din cavitatea bucala pot reflua prin fosele nazale
Peretele posterior
Se continua in panta ducle cu cel superior fiind reprezentat
de partea inferioara a procesului bazilar, membrana occipitoatloidiana corespunzand atlasului si extremitatii superioare a
axisului
Uneori amigadala faringiana se paote continua si pe acest
perete
Peretii laterali
Prezinta in partea lor anterioara, imediat indaratul foselor
nazale, orificiul faringian al trompei lui Eustachio, iar
posterior foseta lui ROSENMULLER
Orificiul tubar este triunghiular cu varful in sus si baza in jos,
fiind delimitat anterior de repliul salpigo-palatin ioar posterior
de repliul salpigo-faringian. Acest orificiu este situat la 1 cm
deasupra valului palatin si 1 cm posterior cornetului inferior,
ceea ce explica posibilitatea obstruarii sale in cazul de
hipertrofie a cornetului inferior
La nivelul acestor orificii se gasesc amigdalele tubare ale lui
GERLACH care impreuna cu cele palatine, faringiene si
linguale formeaza marele cerc limfatic al lui WALDAYER.
Posterior orificiului tubar se gaseste foseta lui ROSENMULLER
Vestigiul celei de-a doua fante brahiale care uneori poate fi
foarte dezvoltat delimitand foseta lui PERTYCK. Prin fundul
sau, foseta se apropie de elementele retrostiliene care ies
prin fosa jugulara, corespunzand mai ales ACI. Acest raport
arata pericolul unei perforari a peretelui faringian la acest
nivel intr-o tentativa gresita de cateterism a trompei lui
Eustachio.
Orofaringele:
Are o forma cubica cu 6 fete:
Peretele superior: istmul tiroidian
Peretele inferior este lipsa la acest neviel gasindu-se
comunicarea cu laringofaringele
Peretele psoterior corespunde axisului si C3. Mucoasa de la acest
nivel este nergeulata din cauza numerosilor foliculi limfatici si a
glandelor submucoase abundente, formatiuni care dau aspectul
mamelonat mucoasei faringiene
Peretele anterior corespunde orificiul orofaringian numit si istmul
gatului, delimitat superior de lueta si valul palatin, lateral de pileirii
anteriori al valului palatin in grosimea caruia intra muschiul
palatoglos, iar inferior de baza limbii

 Peretii laterali prezinta in partea anterioara lojele amigdaliene cu

amigdalele palatine si cate un sant larg care conduce alimentele din
cavitatea bucalaspre partea inferioara a faringelui, santuri care s
enuemsc rigole alimentare, delimitate medial de baza limbii si mai
jos de marginea laterala a epiglotei iar lateral de pilierul anterior,
fara interna a amigdalei palatine, pilierul posterior si peretele
lateral al faringelui
Laringofaringele
Se intinde de la un plan orizontal dus prin hiod de unde continua
orofaringele pana la marginea inferioara a cricoidului, nivel la care se
continua cu esofagul
Are forma de palnie cu extremitatea ingusta in jos unde formeaza
stramtoarea cricoidiana
Peretele anterior este format de orificul superior al laringelui si de
peretele posterior al acestuia. Pe linia mediana a acestui perete gasim
superior rimula iar dedesubt un relief vertical determinat de placa
cricoidiana, aritenoide, muschiul cricoaritenoidian posterior si muschiul
interaritenoidian. De o parte si de alta a acestui relief se afla doua
santuri laringo-faringiene numite si sinusuri pirifome prin care se scurg
alimentele lichide si semisolide. Aceste sinusuri sunt intrerupte de
catre un repliu oblic de mucoasa pe care il formeaza nervul recurent
Peretele posterior al corespunde corpurilor vertebrale C4 C5 C6 pe
care se gasesc muschii prevertebrali
Extremitatea inferioara
este situata la marginea inferioara a cricoidului, la 15 cm de arcadele
dentare
Are o circumferinta de 1012 mm putandu-se opri la acest nivel corpurile
straine aceasta datorandu-se si faptului ca fibrele constrictorului inferior se
pot strange pe cricoid formand un fel de sfincter
Limita dinte faringe si esofag este data de un repliu circular de mucoasa care
delimiteaza astfel gura esofagului sau a lui KILIAN
Raporturile faringelui Exofaringele:
Este acoperit posterior si pe partile laterale de o patura celuloasa care il
uneste dar il si separa de organele invecinate.
Este patura celuloasa perfaringiana care de fapt nu apartine faringelui
Anterior, faringele corespunde foselor nazale, cavitatii orale si laringelui
Fata posterioara:
Vine in raport cu fata anterioara a primelor 6 vertebre cervicale pe care se
gasesc muschii prevertebrali acoperiti de fascia prevertebrala.
Intre peretele posterior al faringelui si fascia prevertebrala se delimiteaza
un spatiu spatiul retrofaringian al lui HENLE sau a lui HENCKE, care se
intinde de la baza craniului pana in mediastinul posterior. El contine o
patura de tesut conjuntiv lax care ajuta la mobilizarea faringelui si noduli
limfatici retrofaringieni,in general 2, situati in partea superioara a spatiului
si care aduna limfa de la nivelul faringelui

Acest saptiu retrofaringoesofagian este inchis pe partile laterale de catre

septurile sagitale a lui CHARPY care se intind de la marginile faringelui la
fascia prevertebrala. Acest spatiu se exploreaza pe cale endofaringiana.
Peretii laterali
Sunt impartiti printr-un plan orizontal dus prin marginea inferioara in 2
portiuni: cefalica- deasupra si cervicala-dedesubt.
In portiunea cefalica, faringele corepsunde spatiului mandibulovertebro-faringian numit si latero-faringian superior al lui GILLIS, caruia
ii formeaza peretele lui medial, spatiul avand o forma triunghiulara,
ceilalati doi pereti :
lateral : ramura mandibulara dublata de pteriogoidian median
ultimul peretele : procesul mastoidian, pantecele psoterior al
digastricului si coloana vertebrala.
Posterior, acest spatiu se intinde pana la coloana vertebrala iar
anterior pana la nivelul regiunii pterigo-maxilare. Aponevroza
perifaringiana imparte spatiul mandibulo-vertebro-faringian in doua
segmente:
1. Unul intern ce cuprinde faringele si trompa lui Eustachio spre
baza craniului
2. Unul extern ce cuprinde aparatul masticator, nervii, vasele si
nodulii limfatici. Acest spatiu extern este impartit de fascia
laterala a faringelui, fascie care se intinde din fosa pterigoida
pana la pereletele lateral al faringelui.
Se descriu un etaj glandular ocupat de glanda parotida si un etaj
subglandular
Etajul subglandular e impartit de aripioara faringiana a lui TOMAIONESCU care merge de la unghiul posterior al faringelui la procesul
stiloid si muschiul stilofaringian sin 2 loje, prestiliana si retrostiliana:
1. Spatiul prestilian/subglandular anterior
este cuprins intre
Medial:faringe situat medial,
Lateral:muschiul pterigoidian medial
Superior:baza craniului
Postero-inferior:diafragmul stilian
In acest spatiu se afla intr-o atmosfera de tesut celulograsos: ACI, muschii pterigoidieni, muschiul tensor al valului
palatin, nervul mandibular si artera maxilara. In partea
mediala spatiul vine in raport cu amigdala palatina si saptiul
supraamigdalian. Nervul IX trece din spatiul retrostilian in loja
prestiliana.
2. Loja retrostiliana
Este delimitata
Anterior : aripioara faringiana
Posterior: aponevroza prevertebrala
Medial: faringe si septul sagital al lui CHARPY

 Lateral: SCM
Aceasta loja e ocupata de manunchiul vasculonervos al
gatului ( ACI,VJI,X), ultimii 4 nervi cranieni si simpaticul
cervical (si anume ggl cervical simpatic superior si lantul
intermediar care il continua). Nervul X la acest nivel da
nastere nervului laringeu iar ACE sub acest spatiu da nastere
in sau in afara glandei parotide arterei occipitale, iar ggl
cervical superior da nestere nervului cardain superior
Portiunea cervicala
Este subimpartita de un plan orizontal dus prin marginea superioara
a cartilajului tiroid in 2 segmente:
1. Inferior: in care peretii laterali ai faringelui sunt in raport cu pvn
al gatului si cu lobii tiroidieni
2. Superior: are raport cu ACI si ACE, cu o parte din ramurile ACE
(mai ales tiroidiana superioara, linguala, faciala) cu VJI si
trunchiul tirolingofacial, cu nervii X, XII, cu simpaticul cervical cu
limfatice si noduli limfatici in jurul VJI si cu corpusculul carotidian
de la bifurcatia ACC.
Aportul regiunii cervicale a laringelui se face prin rezectie
transhiodiana
Pentru faringele cefalic se constata in primul rand dificultatatea
interventiilor chirurgicale la acest nivel avand in vedere raporturile
sale laterale, fiind obligatoriu sa se sacrifice planurile de acoperire
si mai ales ramurile mandibulara.
Aceasta rezectie temporara sau sefinitiva este primul timp al
faringectomiilor largite care se practica in special in interventiile pe
orofaringe.
Vascularizatie:
Arteriala:
Artera farigniana ascendenta
Artera pterigo-palatine
Artera faciala
Artera tiroidiana superioara
Vene:
Se formeaza mai intai un plex venos submucos si la suprafata faringelui
un plex venos superficial. Aceste doua plexuri stau la baza formarii
venelor faringiene care sunt tributare VJI.
Limfatice:
Se descriu 3 grupuri de limfatice
Posterioare: culeg limfa in special de la orofaringe si o dreneaza in
nodulii retrofaringieni si jugulari interni
Laterale: culeg limfa de la amigdalele palatine si o conduc in nodulii
cervicali profunzi
Antero-inferioare: conduc limfa in nodulii din jurul VJI.

La nivelul faringelui limfaticele formeaza o retea muscualra dar si una

mucoasa
Micul cerc limfatic al lui WALDAYER e format din
Amgidala faringiana
Amigdala tubara
Foliculi limfatici ai valului palatin
Inervatia:
Fibre ale plexului faringian care provin din IX, X si simpaticul cervical.
Sensibilitatea e asigurata mai ales de X si accesor de IX, in jurul orificiului
tubar fiind asigurata si
de V prin nervul faringian al lui BOCK
Motor e inverat de IX care inerveaza faringostafilinul, stilofaringianul si partea
inferiaora a constrictorului superior, restul muschilor fiind inervati de X.
Fenomenele secretorii si vasculare de la nivelul faingelui sunt asigurate de ggl
cervical simpatic superior

Laringele
Portiunea din arborele aerifer care indeplineste o dubla functie: respiratorie si
fonatorie
Organ simetric.
Ocupa partea mediala si mijlocie a gatului
E relativ superficaial si usor palpabil, situat anterior faringelui, sub osul hioid si
deasupra traheei cu care se continua inferior aproximativ la nivelul vertebrei C7
Sceheletotopic, corespunde C4, C5,C6 pana la C7. Limita superioara e data de un
plan orizontal ce trece prin marginea superioara a cartilajului tiroid, ce
corepsunde marginii inferioare a C4. Limita inferioara corespunde unui plan
orizontal dus prin marginea inferiaora a cricoidului care posterior corespunde
marginii inferioare a C6, uneori pala la C7. LA copil ,marginea superioara poate
sa ajunga la nivelul lui C2
Mijloace de fixare
Continuitatea cu traheea
Continuitatea cu faringele
Legaturil musculare si ligamentare cu hioidul, sternul si procesul stiloid
Desi are multiple mijloace de fixare el se paote deplasa in deglutitie si in cantat
cand se deplaseaza in sens vertical, in deglutitie deplasandu-se in in sens
antero-posterior. Pasiv se poate deplasa si lateral

 Laringele se ridica in timpul fiecarei deglutitii sau la emiterea sunetelor inalte, el

coborand la emiterea suneteleor joase. De asemena coboara in inspiratie si urca
in expiratie
Dimensiuni:
variza in functie de varsta, sex si de la individ la individ. In general este de
dimensiuni mici la persoane cu voce subtire si de dimensiuni mari la
perosanele cu voce groasa. In raport cu varsta este foarte mic la nou-nascut,
creste rapid pana la 3 4 ani dupa creste in raport cu varsta pana la 12-13 ani
ca sa creasca cel mai mult la pubertate. Cresterea puberala este insotita de
modificari ale vocii. Ajunge la completa dezvoltare la 23 de ani. E mai mic la
femeie decat la barbat
Structura:
Format dintr-un nr de piese cartilaginoase care ii formeaza scheletul
Un sistem de articulatii cu ligamente si membrane
Elemente active: muschii extrinseci si intrinseci
Mucoasa laringeala care are anexate numeroase formatiuni glandulare
Vasele si nervii laringelui
Cartilajele: 11
3 sunt nepereche si mediali
Tiroid
Cricoid
Epiglotic
4 sunt pereche si laterale
Aritenoide
Corniculate (ale lui SANTORINI)
Cuneiformele
Sesamoide ( de obicei doar cele anterioare)
Inca 3:
Interaitenoidian median si nerepche
2 cartilaje sesamoide posterioare, pereche si laterale
Cartilajul cricoid e alcatuit din
Portiune anterioara: arcul cricoidian
Portiune posterioara: placa sau pecetea tiroidiana
Cartilajul tiroid
Format din doua lame patrulatere dreapta si stanga unite anterior pe linia
mediana unde formeaza un unghi diedru cu deschiderea posterior
Pe linia mediana anterior prezinta o proeminenta verticala vizibila mai
mult in aprtea sa superioara care se numeste tubercul
tiroidian/proeminenta laringiana/marul lui Adam.
Fata posterioara prezinta pe linia mediana unghiul diedru tiroidian
Marginea superioara prezinta pe linia mediana incizura tiroidiana (in forma
de V)
Marginea posterioara se prelungeste superior si inferior cu cate o
proeminenta cilindrica, marele si micul corp tiroidian
Coanele mici se articuleaza cu cricoidul

 Cartilajul epiglotic formeaza scheleteul epiglotic care in timpul deglutitiei

acopera orificiul superior al laringelui
Cartilajele aritenoide sunt situate deasupra pecetei cricoidului avand o forma
de piramida triunghiulara
Mijloacele de unire:
Cartilajele laringelui sunt unite intr ele prin ligamente sau membrane
formand articulatii si ligamente intrinseci.
Laringele este unit si de organele vecine prin membrane si ligamente
extrinseci
Articulatiile 3:
Cricotiroidiana
O articulatie planifirma in cornul mic al hioidului si cricoid
Permite bascualrea cricoidului pe hiod
Cricoaritenoidiana
Este o trohoida
Intre baza
La nivelul sau se executa miscari de inclinare, rotatie mediala si
laterala a aritenoidelor pe cricoid
Aricorniculata:
Este o amfiartroza
Ligamente si mebrane intrinseci
Ligamentul cricocorniculat/ jugal/ in Y
Membrana cricotiroidiana intaria pe linia mediana de ligamnetul
circotiroidian mijlociu iar lateral de ligamentele cricotiroidiene laterale
Ligamentul tiroepiglotic
Ligamentele ariteno-epiglotice
Ligamentele vocale
Ligament tiroaritenoidian superior (vestibular)
Membrana elastica a laringelui este o lama fibro-elastica care dubleaza
mucoasa laringiana pe toata intiderea dispunandu-se intre scheletul
cartilaginos si mucoasa. Ea confera laringelui proprietati rezonatorii
datorita structurii sale fibro-elasitce precum sdi datorita formei sale
(aceeasi forma ca a laringelui, avand aspectul a doua planii orientate cu
varfurile lor spre glota). Ea prezinta intariri ligamentare, ligamentul
tiroaritenoidian superior, inferior (vocal). In partea superioara a laringelui,
membrana formeaza scheletul de sustinere al repliurilor aritenoepiglotice
prin ligamentele cu acelasi nume care intra in structura acestor repliuri
Ligamente si membrane extrinseci
Membrana tirohoidiana
Intarita pe liniea mediana de ligamentul tirohioidian mijlociu iar lateral
de cele laterale
E perforata de pvn laringian superior
Membrana cricotraheala
E intarita anterior si median de un ligament cricotraheal
Membrana hioepiglotica

 Ligamente gloso-epiglotice (unul meidan doua laterale)

Ligamentul faringo-epliglotic
Ligament crico-faringian
Muschii laringelui
Intrinseci 3 grupe
Tensori ai corzilor vocale: cricotiroidian
Dilatatori ai glotei: abductori ai plicelor vocale muschiul cricoaritenoidian
posterior
Constrictori ai glotei sau adductori ai plicelor vocale
Cricoaritenoidian lateral
Interaritenoidian/ariaritenoidian
Aritenoepiglotic constrictor al aditusului laringian si coboara epiglota
Tiroaritenoidian
Se insera pe treimea inferioara a unghiului tiroidian deschis
posterior, se indreapta posterior prezentand doua fascicule:
Patura externa: cu 3 fascicule
Unul pe marginea superioara a aritenoidului fasciculul
tiroaritenoidian
Al doilea pe repliul aritenoepiglotiv fasciculul
tiromembranos pe care NA il socoteste muschi independent
fiind constrictor al adistusului laringian si coborator al
epiglotei
Al treilea: fasciculul tiroepiglotic fiin de asemenea socotit
muschi independent intervenind in constrictia aditusului
laringian
Patura interna
Intra in constituia plicilor vocale inferioare fiind numit muschi
vocal si prin contractie determina o ingustare a glotei prin
cresterea volumului corzii vocale.
Este inervat de nervul recurent
Muschii extrinseci
Muschiul sterno-tiroidian
Muschiul faringo-stafilin
Muschiul tiro-hioidian
Muschiul stilo-faringian
Muschiul constrictor inferior al faringelui