Anatomie Topografica PDF

ANATOMIE TOPOGRAFICA 
 
Curs 1
Terminologie. Limite. Organizare regională. Structuri de
rezistență. Anatomia de suprafață. Proiecții cutanate.
DEFINIȚIE. PLANURI ȘI AXE.
• Anatomia topografica - pozitiile diferitelor elemente anatomice, precum si
raporturile dintre acestea.

• Terminologie:
• -vertical – axa sau plan cu directia perpendiculara pe un plan orizontal a unei
formatiuni anatomice
• - orizontal – axa sau plan cu traiect paralel cu solul/suprafata unui lichid in
repaus
• - median (medio-sagital) – plan care imparte corpul in 2 jumatati simetrice D,
S
• - frontal – plan perpendicular pe planul median sip e cel orizontal
• -transversal – plan perpendicular pe planul frontal si pe cel median
• - medial – pozitie apropiata de planul median
• - lateral – pozitie mai indepartata de planul median
• Terminologie:
• - anterior (ventral) – mai in fata
• - posterior (dorsal) – mai in spate
• - intern – profund
• - extern – de suprafata
• - longitudinal – axa lunga a corpului
• - transversal – axa scurta ma corpului
• - superior (cranial) si inferior (caudal) – pozitia pe axa longitudinal
• - proximal si distal – pozitia pe axul corpului, fata de un reper
anatomic
• Terminologie:
• - anterior (ventral) – mai in fata
• - posterior (dorsal) – mai in spate
• - intern – profund
• - extern – de suprafata
• - longitudinal – axa lunga a corpului
• - transversal – axa scurta ma corpului
• - superior (cranial) si inferior (caudal) – pozitia pe axa longitudinal
• - proximal si distal – pozitia pe axul corpului, fata de un reper
anatomic
ORGANIZARE
MORFOFUNCȚIONALĂ
• Din punct de vedere morfofuncțional, la nivelul capului se
observă suprapunerea de sus în jos a 4 etaje:
• - etajul neural care cuprinde: neurocraniul ce adăposteste
encefalul, conținut în cutia craniană, si părțile moi care
acoperă bolta craniană (calvaria);
• - etajul statoacustic si vizual care cuprinde: stânca
temporalului cu urechea (medie si internă) si orbita cu
ochiul;
• - etajul respirator si olfactiv care cuprinde: nasul extern,
fosele nasale si mucoasa olfactivă;
• - etajul digestiv si gustativ care cuprinde: vestibulul
cavităŃii orale, cavitatea orală, limba si fauces
ORGANIZARE
MORFOFUNCȚIONALĂ
• Din punct de vedere morfofuncțional, la nivelul capului se
observă suprapunerea de sus în jos a 4 etaje:
• - etajul neural care cuprinde: neurocraniul ce adăposteste
encefalul, conținut în cutia craniană, si părțile moi care
acoperă bolta craniană (calvaria);
• - etajul statoacustic si vizual care cuprinde: stânca
temporalului cu urechea (medie si internă) si orbita cu
ochiul;
• - etajul respirator si olfactiv care cuprinde: nasul extern,
fosele nasale si mucoasa olfactivă;
• - etajul digestiv si gustativ care cuprinde: vestibulul
cavităŃii orale, cavitatea orală, limba si fauces
Craniul oferă forma extremităţii cefalice (capului), determinată de procesul
de dezvoltare a encefalului în perioada de creştere, la fel ca şi de acţiunea
mecanică a muşchilor, care se inseră pe aceste oase.
7
Scheletul capului (cranium):
• adăposteşte encefalul cu nervii cranieni,

majoritatea organelor senzoriale (vizual,
auditiv, olfactiv, gustativ), porţiuni ale
tubului digestiv şi căilor respiratorii;
• este alcătuit din neurocraniu (sau craniul

cerebral) şi viscerocraniu (splanhnocraniu
sau oasele feţei), compartimente delimitate
printr-un plan, care trece prin glabelă,
marginea supraorbitară, arcul zigomatic,
conductul auditiv extern, linia nucală
superioară şi protuberanţa occipitală
externă.
8
NOMENCLATORUL INTERNAŢIONAL
fixează 5 norme necesare pentru a examina
toate feţele pe care le prezintă scheletul capului:
• norma verticală (norma verticalis) (Blumenbah) – aspect superior;

• norma frontală (norma frontalis) – aspect anterior;
• norma laterală (norma lateralis) – aspect lateral;
• norma occipitală (norma occipitalis) – aspect posterior;
• norma bazală (norma basalis) – aspect inferior.
9
NORMA VERTICALĂ – ASPECT SUPERIOR
10
NORMA VERTICALĂ:
• are forma mai mult sau mai puţin ovală;

• partea superioară a craniului – calota / bolta /calvaria;
• locul cel mai pronunţat al calotei - creştetul capului sau vortex;
• conform indicelui cranian – raportul: diametrul transversal/ diametrul
longitudinal – se descriu trei tipuri de cranii:
- craniul brahiocefal, aproape rotund, sferoid, este determinat de
dezvoltarea acestuia în sens transversal, indicele cranian > 80;
- craniul dolicocefal – alungit, elipsoid, mai dezvoltat în sens longitudinal,
indicele cranian < 75;
- craniul mezocefal – formă intermediară – este ovoid, cu diametrele
echilibrate (indicele cranian egal cu 79-76).
11
NORMA FRONTALĂ – ASPECT ANTERIOR
12
• NORMA FRONTALĂ (norma frontalis):
• ovală, cu partea mai voluminoasă orientată superior;

•are contur şi expresie caracteristică, numită „fizionomie”.
• include trei etaje: superior, mijlociu şi inferior ;

- etajul superior, fruntea / etajul neural, corespunde frunţii; topografic face parte
din teritoriul neurocraniului;
- etajul mijlociu/respirator, dispus între linia bisprincenoasă şi infranazală; include
cavitatea nazală şi orbitele;
- etajul inferior/bucal – între linia infranazală şi menton; corespunde cavităţii bucale,
conţine formaţiunile aparatului dentomaxilar şi constituie “etajul stomatologic” al
feţei atât în raport anatomotopografic, cât şi clinicoterapeutic.
13
Cele mai frecvente tipuri de
asimetrii faciale:
• asimetrie oculară în sens

vertical;
• hipoplazie difuză a
semifeţei stângi;
• scolioză craniofacială;
• hipoplazie frontoorbitală;
• asimetrie craniofacială
încrucişată;
• hipoplazie facială
suborbitară.
14
Leonardo da Vinci - „proporţii ideale”/ faţă ideală
Cotidian medicul apreciază proporţiile feţei, iar chirurgii plasticieni
tind să restabilească proporţiile pierdute sau să le apropie de cele ideale.
Aşa-numitele „proporţii ideale” au fost propuse la timpul său de

remarcabilul pictor din epoca Renaşterii Leonardo da Vinci, în viziunea
căruia, la maturi, o faţă ideală este acea pe care:
• fantele palpebrale sunt localizate la jumătatea înălţimii verticale
a feţei (distanţa dintre bărbie şi linia de creştere a părului);
• fiecare ochi prezintă o lăţime egală cu distanţa dintre ei – egală cu
lăţimea bazei nasului extern;
• distanţa dintre pupile – egală cu 1/3 din înălţimea verticală a feţei;
• lăţimea fantei orale (gurii) în repaus nu depăşeşte distanţa dintre
marginile interne ale irisului ambelor ochi;
• vârful pavilionului urechii – plasat la nivelul sprincenelor şi glabelei.
15
16
NORMA LATERALĂ – ASPECT LATERAL:
- prezintă fosele: temporală, infratemporală şi pterigopalatină.
17
18
NORMA OCCIPITALĂ – ASPECT POSTERIOR
Regiunea occipitală corespunde porţiunii solzoase a osului occipital.
19
NORMA BAZALĂ – ASPECT INFERIOR:
exobaza (basis cranii extena) şi endobaza (basis cranii intena).
Exobaza este divizată convenţional în trei zone/regiuni:
•regiunea anterioară (facială), care corespunde palatului dur;
•regiunea mijlocie (jugulară), între apofizele pterigoide şi cele mastoide;
•regiunea posterioară (occipitală) – corespunde solzului occipitalului.
20
Endobaza include trei etaje / fose bine individualizate:
• fosa craniană anterioară, etajul anterior/ fosa etmoidofrontală;

• fosa craniană mijlocie, etajul mijlociu/ fosa sfenotemporală;
• fosa craniană posterioară, etajul posterior/ fosa occipitotemporală.
21
Baza craniului are următoarele atribuţii:
- formează planşeul cavităţii craniene, care susţine

encefalul;
- fixează scheletul feţei şi delimitează unele teritorii
topografice craniofaciale comune;
- participă la formarea articulaţiilor craniovertebrale şi la
delimitarea unor teritorii craniocervicale;
- numeroasele sale canale/orificii, mari şi mici, reprezintă
un vast teritoriu de pasaj între cavitatea craniană şi regiunile
topografice subiacente, pentru nervii cranieni şi vasele
sanguine cu ramurile lor.
22
Oasele neurocraniului
Neurocraniul (craniul cerebral / cutie craniană), este alcătuit din
opt oase: 4 impare (frontalul, etmoidul, sfenoidul şi occipitalul) şi 4
pereche (temporalele şi parietalele).
23
Oasele viscerocraniului:
Includ 14 oase, dintre care şase sunt pereche şi două nepereche:
- oasele nepereche sunt vomerul şi mandibula;
- oasele pereche sunt: maxila, zigomaticul, nazalul, lacrimalul,
palatinul şi cornetul inferior care, grupate şi articulate între ele prin
suturi, dau naştere orbitelor, cavităţilor nazale şi bucale.
24
25
DIN PUNCT DE VEDERE ANATOMOTOPOGRAFIC
neurocraniul (craniul cerebral, cutia craniană) cuprinde:
• regiunea frontală (regio frontalis);

• regiunea parietală (regio parietalis);
• regiunea auriculară (regio auriculalis);
• regiunea temporală (regio temporalis);
• regiunea subtemporală (regio subtemporalis);
• regiunea occipitală (regio occipitalis).
26
Biomecanica craniului
- craniul are rezistenţă şi elasticitate crescute; fără a se
fractura, suportă presiuni, tracţiuni, lovituri etc.;
- aceste calităţi sunt date de unele particularităţi
biomecanice ale craniului (dura mater face legătură între
oasele neurocraniului, integrându-se în sistemul mecanic
al acestuia);
- factorii mecanici (contracţiile musculare, gravitaţia,
gradul de dezvoltare a muşchilor etc.), datorită
solicitărilor excesive, determină îngroşări ale osului în
diferite zone, creând puncte de maximă rezistenţă;
27
Viscerocraniul (craniul visceral, splanhnocraniul) include:
• regiunea orbitală (regio orbitalis);

• regiunea suborbitală (regio suborbitalis);
• regiunea nazală (regio nasalis);
• regiunea labială (regio labialis);
• regiunea mentonieră (regio mentalis);
• regiunea malară/zigomatică (regio zigomatica);
• regiunea geniană/bucală (regio bucalis);
• regiunea parotidomaseteriană (regio
parotideomasseterica).
28
- diferenţele de grosime şi de arhitectură în structura oaselor
craniului au un rol important în organizarea liniilor de
rezistenţă şi în condiţionarea fracturilor;
- craniul are mai multe arcuri sagitale, întretăiate de unele
transversale – toate sprijinite la baza craniului pe aşa-
numitele bârne ale lui Felizet;
- contraforsele (căpriorii, liniile/stâlpii de rezistenţă)
prezenţa porţiuni de substanţă mai densă, pe care se
sprijină formaţiunile adiacente şi prin care se transmite
forţa presiunii masticatoare altor regiuni ale craniului,
continuându-se cu căpriori de rezistenţă ai acestuia; între
aceştia se află locurile slabe, care mai des se fracturează.
Aşa stâlpi sunt şi la maxilă şi la mandibulă.
29
Stâlpii verticali:
• stâlpul anterior (canin sau nazofrontal) porneşte de la
nivelul caninilor şi al incizivilor superiori, urmează procesul
frontal al maxilei şi, la nivelul orbitei, se divide în două
curente secundare: unul spre marginea infraorbitală, altul –
spre cea supaorbitală;
• stâlpul mijlociu sau zigomatic, porneşte de la nivelul
primului molar superior, urcă de-a lungul feţei anterioare a
corpului maxilei şi, la nivelul osului zigomatic, se divide în
două curente: posterior şi anterior;
• stâlpul posterior, pterigoidian sau pterigopalatin porneşte
de la nivelul ultimilor molari superiori, urcă de-a lungul
tuberului maxilei, a lamei perpendiculare a palatinului şi a
procesului pterigoidian până la corpul sfenoidului.
30
31
La nivelul bazei neurocraniului
se descriu 6 căpriori pe care se
sprijină stâlpii de rezistenţă şi care,
transmit forţele de masticaţie spre
arcurile de rezistenţă a calvariei:
• posterior, corespunde stâncilor

temporalului;
• anterior, corespunde aripilor mici
sfenoidale;
• căpriorul frontal, corespunde
crista
gali şi corpului sfenoidului;
• căpriorul occipital, corespunde
crestei occipitale interne.
32
Pe mandibulă se descrie:
• linia mandibulară sumează presiunile exercitate asupra
arcadei dentare inferioare; ea urmează traiectul liniei oblice
de pe ramura şi corpul mandibulei, de aici se transmite la
mastoidă, liniile temporale şi baza neurocraniului.
33
PUNCTELE CRANIOMETRICE (CRANIOMETRIA):
- una din metodele eficiente de explorare a formei,

dimensiunilor şi modificărilor de configuraţie a capului,
utilizate în antropologie şi medicină este craniometria –
stabilirea diametrelor şi dimensiunilor craniului;
- punctele craniometrice reprezintă repere fixe şi precise,
folosite în craniometrie. Ele interesează în aceeaşi măsură
antropologul şi medicul practician, mai ales chirurgul;
-în acest scop sunt folosite repere fixe şi precise, numite
puncte craniometrice.
- se disting puncte craniometrice mediane (impare) şi
laterale (pare);
34
DIN PUNCTELE CRANIOMETRICE MEDIANE FAC PARTE:
Gnation – punctul cel mai inferior de pe simfiza mentonieră.
Punctul mentonier (simfizian) – cel mai anterior proeminent punct pe eminenţa ment.
Punctul inciziv inferior (infradental) – situat pe arcul alveolar, între incizivii mediani.
Punctul inciziv superior (prostion) – aflat pe apofiza alveolară a maxilei între incizivii
mediani.
Punctul nazospinal (spinal) – situat pe spina nazală anterioară.
Rhinion – punctul inferior al suturii dintre ambele oase nazale.
Nasion – punctul de intersecţie a suturii frontonazale cu linia mediană.
Glabella – corespunde ariei mediane, situate între arcurile superciliare.
Ofrion – punctul de intersecţie al diametrului frontal minim (distanţa cea mai mică
dintre ambele creste temporale ale osului frontal) cu linia mediană.
Bregma – punctul în care se întâlnesc suturile coronară şi sagitală şi corespunde
vertexului (sinciputului) – celui mai superior punct al craniului.
Obelion – punctul unde sutura sagitală e întretăiată de linia dintre ambele orificii
parietale.
Lambda – punctul unde se unesc suturile sagitală şi lamboidă.
Opistocranion – punctul cel mai posterior din planul sagital al craniului.
Innion – punctul, ce corespunde protuberanţei occipitale externe.
Opistion – punctul median pe de marginea posterioară a orificiului occipital.
Bazion – punctul median de pe marginea anterioară a orificiului occipital.
35
PUNCTELE CRANIOMETRICE LATERALE
Punctul maxilofrontal – aflat la nivelul suturii dintre apofiza frontală a
maxilei şi osul frontal.
Dacrion – punctul dintre suturile lacrimomaxilară şi lacrimofrontală.
Punctul malar – cel mai proeminent punct al osului zigomatic.
Pterion – punctul în care se întâlnesc solzul temporalului, parietalului, aripa
mare a sfenoidului şi frontalul.
Punctul coronar – cel mai lateral punct de pe sutura coronară.
Stefanion – punctul dintre linia temporală superioară şi sutura coronară.
Gonion – corespunde unghiului mandibulei.
Punctul auricular – aflat în mijlocul conductului auditiv extern.
Eurion – cel mai ridicat punct de pe eminenţa parietală.
Asterion – punctul dintre locul întâlnirii temporalului, parietalului şi
occipitalului.
36
37
CRANIOMETRIE
• -inaltimea capului se masoara intre 2 planuri orizontale, unul trasat prin

vertex, celalalt prin marginea inferioara a mandibulei. Valori normale: 20-22
cm (corespunde 1/8 din inaltimea corpului)
• -diametrul antero-posterior se masoara intre radacina nasului si
protuberanta occipital externa. Valori normale: 19-20 cm.
• -diametrul transversal se masoara intre punctele cele mai proieminente ale
regiunii temporal. Valori normale:14-16 cm.
• -circumferinta capului se masoara de-a lungul unui plan orizontal, trasat
prin arcurile supraciliare. Valori normale:50-60 cm.
• Indicele craniometric (IC) se calculeaza dupa formula:
• IC = diametrul transversal x 100/ diametrul anteroposterior
• Craniile dolicocefalice au IC < 75, Craniile brahiocefalice au IC > 75

DEZVOLTAREA CRANIULUI
Din punct de vedere al osificării se descriu:
- condrocraniul (osificare prin substituire – osificare condrală);
- desmocraniul (din ţesut conjunctiv – osificare desmală/fibroasă).
În forma sa neurocraniul are o origine cartilaginoasă, pentru
oasele bazei craniului şi una membranoasă – pentru cele plate ale
calotei.
39
40
Dezvoltarea craniului
• Neurocraniul membranos deriva din celulele crestei neurale si

din mezodermul paraxial.
• Mezenchimul celor doua tesuturi se dispune in jurul creierului si se
produce procesul de osificare membranoasa.
• Odata cu dezvoltarea produsului de conceptie, dimensiunile
oaselor membranoase cresc prin depunerea unor straturi noi de
subsatanta osoasa pe suprafata externa si resorbtia osteoclastica
simultana la nivelul suprafetei interne.
• La nou-nascut , oasele late sunt separate prin zone de tesut conjunctiv

denumite suturi.
• In zonele in care se reunesc mai mult de doua oase, suturile sunt largi
si sunt denumite fontanele. Cateva suturi si fontanele isi mentin
structura membranoasa un interval considerabil dupa nastere .
• Oasele cutiei craniene continua sa creasca , in principal datorita
cresterii in volum a creierului. Cu toate ca la copilul cu varsta de 5-7
ani este atinsa capacitatea maxima, unele suturi raman deschise pana la
varsta adultului. Patenta fontanelei anterioare poate oferi informatii
despre encefal (echografie, palpare).
• Neurocraniul cartilaginos este

reprezentat din mai multe cartilaje
.
• Cartilajele situate anterior de
capatul rostal al notocordului sunt
derivate din celulelecrestei
neurale si vor forma condrocraniul
precordal.
• Cartilajele localizate posterior de
aceasta limita vor forma
condrocraniul cordal.
• Baza craniului rezulta din unirea
acestor cartilaje
• Viscerocraniul (oasele faciale) se

formeaza din primele doua arcuri
faringiene.
• Primul arc da nastere portiunii
dorsale- procesul maxilar – din
care se vor forma osul maxilar
superior , osul zigomatic si o parte
din osul temporal. Portiunea
ventrala – procesul mandibular-
contine cartilajul Meckel care va
determina osul mandibular. Varful
dorsal al procesului mandibular,
impreuna cu varful dorsal al celui
de-al doilea arc faringian vor
forma ciocanul, nicovala si scarita
PARTICULARITĂŢILE DE VÂRSTĂ A
CRANIULUI:
- la nou-născut şi la copilul mic raportul dinte craniul facial
şi cel cerebral e de 1:8 (la adult 1:4);
- apariţia dinţilor lărgeşte faţa; în absenţă funcţiei de

masticaţie apofizele alveolare aproape lipsesc; mandibula
prezintă 2 jumătăţi (se contopesc către 2 ani), sutura
metopică se osifică către 2 ani;
- la naştere craniul are un volum mai mare în raport cu

celelalte porţi ale scheletului, baza lui este mai mică şi mai
strâmtă, iar bolta craniană mai dezvoltată;
46
- fontanelele reprezintă persistenţe ale primei perioade de
dezvoltare – membranoase şi sunt determinate de
osificarea incompletă a oaselor bolţii craniene; ele se află
în locul de întretăiere a suturilor, unde sau păstrat rămăşite
de ţesut conjunctiv neosificat.
Prezenţa fontanelelor are o mare valoare funcţională,

deoarece face posibilă deplasarea considerabilă a
oaselor bolţii craniene, datorită cărui fapt în timpul
naşterii craniul se adaptează la forma şi mărimea
canalului de naştere; fontanelele permit încălecarea
oaselor, micşorând diametrele craniului.
47
SE DISTING URMĂTOARELE FONTANELE:
• fontanela frontală (fonticulus anterior, frontalis sau
coronară), de formă patrulateră, romboidă (3,5×2,5 cm),
dispare la vârsta de 2 ani;
• fontanela occipitală (fonticulus posterior, occipitalis sau

bregmatică), de formă triunghiulară (0,5×0,8 cm), dispare în
decursul lunii a 2-a după naştere;
• fontanelele laterale (fonticuli laterales), sunt mici, de

formă neregulată, în număr de patru, câte două din ambele
părţi, sfenoidale (fonticulus sphenoidalis sau pterică) şi
mastoidiene (fonticulus mastoideus sau asterică).
48
SE MAI DESCRIU
ŞI FONTICULE
SUPLIMENTARE:
• fonticulus mediofrontalis,
în cadrul suturii frontale;
• fonticulus sagitalis, de-a
lungul suturii sagitale;
• fontanela cerebelară, în
solzul occipitalului;
• fonticulus nasofrontalis/
glabelară.
Toate pot fi înlocuite de

oase fonticulare.
49
- persistenţa fontanelelor după 1,5-2 ani – semn al unei
tulburări de dezvoltare a copilului, de regulă rahitică;
- la bătrâni craniul este uşor, cu scăderea volumului

mandibulei şi maxilei, rezultat al resorbţiei alveolelor
dentare rămase goale prin edentaţie;
- căderea dinţilor şi atrofia apofizelor alveolare ale

maxilarelor scurtează faţa, mandibula înaintează, unghiul
mandibular creşte.
50
RADIOGRAMA CRANIULUI
51
MODIFICĂRILE ULTERIOARE DE VÂRSTĂ, CARE SE
EVIDENŢIAZĂ PE RADIOGRAME SUNT:
• contopirea ambelor jumătăţi ale mandibulei (1-2 ani);

• sudarea ambelor jumătăţi ale osului frontal în locul sutura
frontalis (2 ani);
• concreşterea tuturor porţiunilor osului occipital;
• sinostozarea corpului osului sfenoidal cu partea bazilară a
occipitalului în locul sincondrozei sfenooccipitale;
• dispar fontanelele, se formează suturi cu conturi dinţate
tipice (2-3 ani);
• apare şi se dezvoltă pneumatizarea oaselor;
52
PARTICULARITĂŢILE DE SEX ALE CRANIULUI
- craniul la femei este mai uşor, mai îngust, cu o
capacitate la femei e de cca 1300 cm3, iar la bărbaţi –
de 1450 cm3. Diferenţa poate fi explicată prin parametrii
mai mici al corpului la femei;
- oasele craniului la femei sunt mai subţiri, iar
componentele osoase mai puţin proeminente/pronunţate;
conturul feţei este mai rotund, oasele mai netede, iar
mandibula, maxila şi dinţii mai mici; tuberii, datorita
tracţiunii musculare mai slabe – puţin evidenţiaţi;
53
- craniul facial în raport cu cel cerebral este mai mic în toţi
parametrii; după Welcker lungimea bazei craniului în
raport cu lungimea calvariei la bărbaţi este de 1:4,04, iar
la femei – 1:4,21;
- la femei orbitele sunt mai mari, iar distanţa între ele
mai mică, regiunea temporală este mai plată, iar înălţimea
acesteia, mai mică;
- arcurile superficiale pe craniul feminin sunt slab
evidenţiate, fruntea are o direcţie mai verticală, iar
vortexul (creştetul capului) este mai plat;
54
VARIETĂŢILE ŞI ANOMALIILE
DE DEZVOLTARE A CRANIULUI:
- în aspect de dezvoltare anormală referitor la

dimensiunile şi capacitatea cutiei craniene, craniile pot fi:
microcefale, macrocefale şi hidrocefale;
- craniul microcefal este foarte redus, encefalul fiind
insuficient dezvoltat, mult sub limitele normale (cu
capacitatea sub 1300 cm3);
- craniul macrocefal/megacefal are dimensiuni mari, este
disproporţionat (capacitatea depăşeşte 1450 cm3);
- craniul hidrocefal este voluminos şi rezultat dintr-o stare
patologică a creierului, iar în encefal se conţine o mare
cantitate de lichid cefalorahidian.
55
Se mai descriu:
• anencefalia;
• craniostenozis – osificarea prematură a fontanelelor şi
suturilor;
• scafocefalia – închiderea prematură a suturii sagitale –
craniul este lung şi îngust;
• acrocefalia – închiderea prematură a suturii coronare;
• plagiocefalia – închiderea prematură a fontanelelor
(unilaterală) şi a suturilor;
• cranoischizisul – lipsa bolţii craniene.
56
Celulele crestei neurale și malformațiile cranio-
faciale
• Sindromul DiGeorge
• Cauza : anomalii de dezvoltare ale pungilor interne III și IV
• Absența timusului → imunodeficiența
• Absența gl. Paratiroide → hipocalcemie
• Anomalii ale vaselor mari de la baza inimii
• Poate asociază și anomalii care apar în sindroamele arcului branhial I
(micrognație)
• Neurocraniul membranos deriva din celulele crestei neurale si

din mezodermul paraxial.
• Mezenchimul celor doua tesuturi se dispune in jurul creierului si se
produce procesul de osificare membranoasa.
• Odata cu dezvoltarea produsului de conceptie, dimensiunile
oaselor membranoase cresc prin depunerea unor straturi noi de
subsatanta osoasa pe suprafata externa si resorbtia osteoclastica
simultana la nivelul suprafetei interne.
• La nou-nascut , oasele late sunt separate prin zone de tesut conjunctiv

denumite suturi.
• In zonele in care se reunesc mai mult de doua oase, suturile sunt largi
si sunt denumite fontanele. Cateva suturi si fontanele isi mentin
structura membranoasa un interval considerabil dupa nastere .
• Oasele cutiei craniene continua sa creasca , in principal datorita
cresterii in volum a creierului. Cu toate ca la copilul cu varsta de 5-7
ani este atinsa capacitatea maxima, unele suturi raman deschise pana la
varsta adultului. Patenta fontanelei anterioare poate oferi informatii
despre encefal (echografie, palpare).
• Neurocraniul cartilaginos este

reprezentat din mai multe cartilaje
.
• Cartilajele situate anterior de
capatul rostal al notocordului sunt
derivate din celulelecrestei
neurale si vor forma condrocraniul
precordal.
• Cartilajele localizate posterior de
aceasta limita vor forma
condrocraniul cordal.
• Baza craniului rezulta din unirea
acestor cartilaje

faringiene.
CRANIULUI:
- la nou-născut şi la copilul mic raportul dinte craniul facial
şi cel cerebral e de 1:8 (la adult 1:4);
- apariţia dinţilor lărgeşte faţa; în absenţă funcţiei de

- la naştere craniul are un volum mai mare în raport cu

celelalte porţi ale scheletului, baza lui este mai mică şi mai
strâmtă, iar bolta craniană mai dezvoltată;
63
- fontanelele reprezintă CRANIULUI:
persistenţe ale primei perioade de
-dezvoltare
la nou-născut – şi la copilul mic raportul
membranoase şi sunt dinte craniul facial
determinate de
şi cel cerebral
osificarea e de 1:8a (la
incompletă adult bolţii
oaselor 1:4); craniene; ele se află
în locul de întretăiere a suturilor, unde sau păstrat rămăşite
-de
apariţia dinţilor neosificat.
ţesut conjunctiv lărgeşte faţa; în absenţă funcţiei de
Prezenţa fontanelelor are o mare valoare funcţională,
deoarece face posibilă deplasarea considerabilă a
oaselor bolţiicraniul
- la naştere craniene,
are undatorită
volum cărui
mai marefapt înînraport
timpulcu
naşterii porţi
celelalte craniul se adaptează
ale scheletului, baza la
lui forma
este maişimică
mărimea
şi mai
canalului
strâmtă, iar de
boltanaştere;
cranianăfontanelele permit încălecarea
mai dezvoltată;
oaselor, micşorând diametrele craniului.
64
8
SE DISTING URMĂTOARELE FONTANELE:
• fontanela frontală (fonticulus anterior, frontalis sau
coronară), de formă patrulateră, romboidă (3,5×2,5 cm),
dispare la vârsta de 2 ani;
• fontanela occipitală (fonticulus posterior, occipitalis sau

bregmatică), de formă triunghiulară (0,5×0,8 cm), dispare în
decursul lunii a 2-a după naştere;
• fontanelele laterale (fonticuli laterales), sunt mici, de

formă neregulată, în număr de patru, câte două din ambele
părţi, sfenoidale (fonticulus sphenoidalis sau pterică) şi
mastoidiene (fonticulus mastoideus sau asterică).
65
SE MAI DESCRIU
ŞI FONTICULE
SUPLIMENTARE:
• fonticulus mediofrontalis,
în cadrul suturii frontale;
• fonticulus sagitalis, de-a
lungul suturii sagitale;
• fontanela cerebelară, în
solzul occipitalului;
• fonticulus nasofrontalis/
glabelară.
Toate pot fi înlocuite de

oase fonticulare.
66
- persistenţa fontanelelor după 1,5-2 ani – semn al unei
tulburări de dezvoltare a copilului, de regulă rahitică;
- la bătrâni craniul este uşor, cu scăderea volumului

mandibulei şi maxilei, rezultat al resorbţiei alveolelor
dentare rămase goale prin edentaţie;
- căderea dinţilor şi atrofia apofizelor alveolare ale

maxilarelor scurtează faţa, mandibula înaintează, unghiul
mandibular creşte.
67
RADIOGRAMA CRANIULUI
68
MODIFICĂRILE ULTERIOARE DE VÂRSTĂ, CARE SE
EVIDENŢIAZĂ PE RADIOGRAME SUNT:
• contopirea ambelor jumătăţi ale mandibulei (1-2 ani);

• sudarea ambelor jumătăţi ale osului frontal în locul sutura
frontalis (2 ani);
• concreşterea tuturor porţiunilor osului occipital;
• sinostozarea corpului osului sfenoidal cu partea bazilară a
occipitalului în locul sincondrozei sfenooccipitale;
• dispar fontanelele, se formează suturi cu conturi dinţate
tipice (2-3 ani);
• apare şi se dezvoltă pneumatizarea oaselor;
69
• sinusul frontal se observă pe radiogramă la finele anului
întâi – de vârstă;
• celulele etmoidale se văd deja în primii ani de viaţă;
• sinusul maxilar (Highmori) se vede pe radiograma nou-
născutului sub aspectul unei transparenţe alungite de
mărimea unui bob de mazăre;
•dispariţia suturilor şi contopirea oaselor la adult.
70
PARTICULARITĂŢILE DE SEX ALE CRANIULUI
- craniul la femei este mai uşor, mai îngust, cu o
capacitate la femei e de cca 1300 cm3, iar la bărbaţi –
de 1450 cm3. Diferenţa poate fi explicată prin parametrii
mai mici al corpului la femei;
- oasele craniului la femei sunt mai subţiri, iar
componentele osoase mai puţin proeminente/pronunţate;
conturul feţei este mai rotund, oasele mai netede, iar
mandibula, maxila şi dinţii mai mici; tuberii, datorita
tracţiunii musculare mai slabe – puţin evidenţiaţi;
71
- craniul facial în raport cu cel cerebral este mai mic în toţi
parametrii; după Welcker lungimea bazei craniului în
raport cu lungimea calvariei la bărbaţi este de 1:4,04, iar
la femei – 1:4,21;
- la femei orbitele sunt mai mari, iar distanţa între ele
mai mică, regiunea temporală este mai plată, iar înălţimea
acesteia, mai mică;
- arcurile superficiale pe craniul feminin sunt slab
evidenţiate, fruntea are o direcţie mai verticală, iar
vortexul (creştetul capului) este mai plat;
72
VARIETĂŢILE ŞI ANOMALIILE
DE DEZVOLTARE A CRANIULUI:
- în aspect de dezvoltare anormală referitor la

dimensiunile şi capacitatea cutiei craniene, craniile pot fi:
microcefale, macrocefale şi hidrocefale;
- craniul microcefal este foarte redus, encefalul fiind
insuficient dezvoltat, mult sub limitele normale (cu
capacitatea sub 1300 cm3);
- craniul macrocefal/megacefal are dimensiuni mari, este
disproporţionat (capacitatea depăşeşte 1450 cm3);
- craniul hidrocefal este voluminos şi rezultat dintr-o stare
patologică a creierului, iar în encefal se conţine o mare
cantitate de lichid cefalorahidian.
73
Se mai descriu:
• anencefalia;
• craniostenozis – osificarea prematură a fontanelelor şi
suturilor;
• scafocefalia – închiderea prematură a suturii sagitale –
craniul este lung şi îngust;
• acrocefalia – închiderea prematură a suturii coronare;
• plagiocefalia – închiderea prematură a fontanelelor
(unilaterală) şi a suturilor;
• cranoischizisul – lipsa bolţii craniene.
74
SPAȚIILE NEURALE
Spaţiile neurale ale capului conţin

! sistemul nervos central,
! glanda hipofiză,
! glanda epifiză,
! originea şi prima porţiune a nervilor cranieni şi
! rădăcinile nervilor spinali.  
adăpostite la nivelul cavităţii craniene şi a canalului rahidian.
Din punct de vedere al organizării, spaţiile neurale prezintă periferic un
spaţiu conjunctiv, iar central un conţinut.  
Spaţiul conjunctiv periferic este reprezentat de spaţiul peri sau epidural, de dura mater,
spaţiul subdural, arahnoidă, spaţiul subarahnoidian, lichidul cefalorahidian şi foiţa externă a
piei mater.  
Conţinutul este reprezentat de foiţa internă a piei mater, sistemul nervos
central, hipofiza, epifiza, nervii cranieni şi rădăcinile nervilor spinali.  
75
SPAȚIILE NEURALE
Spaţiul neural este împărţit prin intermediul unor foiţe conjunctive

reprezentate de: falx cerebri, tentorium cerebelli, falx cerebelli şi
diafragma selară.  
 
Subspaţiile obţinute prin intermediul acestora sunt reprezentate de:  
- Spaţiul supratentorial sau cerebral;
- Spaţiul subtentorial sau rombencefalic;  
- Fosa pituitară;  
- Cavum trigeminale.  
 
Între aceste spaţii există comunicări
precum incizura tentorială sau
orificiul Pacchioni ce realizeazǎ
comunicarea dintre spaţiul cerebral
ṣi spaţiul cerebelos.
76
SPAȚIILE NEURALE
Spaţiul cerebral sau supratentorial este delimitat astfel:  

- Inferior: anterior- meningele cerebral, posterior - tentorium cerebelli;  
- Anterior, superior, posterior şi lateral: meningele cerebral;  
- Medial: falx cerebri şi orificiul delimitat de către acesta cu baza
craniului.
Spaţiul cerebral conţine:  
- Emisferele cerebrale;  
- Formaţiunile interemisferice;  
- Sistemele venoase;  
- Cisternele lichidului cefalorahidian;  
- Arterele cerebrale anterioară, medie, posterioară şi poligonul lui
Willis.
77
SPAȚIILE NEURALE
Spaţiul subtentorial sau rombencefalic este delimitat astfel:  

- Superior de tentorium cerebelli;  
- Inferior de meningele cerebral de la nivelul fosei craniene osoase.  
La acest nivel se găseşte falx cerebelli ce este localizat în sens sagittal,

de la nivelul feţei inferioare a tentorium cerebelli până la nivelul lui
foramen magnum, de-a lungul crestei occipital interne, despărţind cele
două emisfere cerebeloase.  
Spaţiul rombencefalic conţine:  
- Trunchiul cerebral;  
- Cerebelul;  
- Unghiul cerebelopontin;  
- Sistemul arterial vertebrobazilar;  
- Sistemul venos rombencefalic;  
- Cisternele lichidului cefalorahidian.  
78
SPAȚIILE NEURALE
Fosa pituitară este localizată la nivelul osului sfenoid şi prezintă patru

pereţi:  
- Un perete superior alcătuit din diafragma selară;  
- Un perete inferior alcătuit din dura mater ce căptuşeşte fosa
pituitară;  
- Doi pereţi laterali ce sunt alcătuiṭi tot din dura mater, iar prin
intermediul lor, fosa pituitară este separatǎ de loja cavernoasă.  
 
Fosa pituitară conţine:  
- Foiţele meningeale;  
- Glanda hipofiză;  
- Arterele hipofizare superioară ṣi inferioarǎ;  
- Venele hipofizare superioare şi inferioare.  
79
SPAȚIILE NEURALE
Cavum trigeminale este localizat la nivelul fosei craniene mijlocii şi

conţine:  
- Ganglionul trigeminal Gasser;  
- Rădăcinile nervului trigemen;  
- Ramurile ganglionului trigeminal reprezentate de: ramul oftalmic,
maxilar şi mandibular;  
- Arterele trigeminale medialǎ şi inferolaterală;  
- Venele trigeminale ce drenează la nivelul sinusului venos pietros
superior.  
80
C3
Dezvoltarea feței
Dezvoltarea aparatului faringian


faringiene.
FORMAREA FEȚEI
▪S 4 - S 7 → Arcuri branhiale (regiunea
branhială) între stomodeum și proeminența
cardiacă
▪Mugure fronto-nazal → superior de stomodeum
▪Muguri maxilari (parte a arc I branhial)→

lateral de stomodeum
▪Muguri mandibulari (parte a arc I branhial)→

inferior de stomodeum
FORMAREA FEȚEI
▪Faza piscină în dezvoltarea feței
▫ Șanțuri nazo-lacrimale - vezicule optice
▫ Placode olfactive → șanțuri olfactive
▫ Muguri nazali mediali și laterali
▪Faza amfibiană în dezvoltarea feței

▫ Proeminență nazală mediană – 2 prelungiri
(procese globoase)
▫Mugurii maxilari se unesc cu procese globoase
▫Mugurii nazali laterali se unesc cu procese globoase
▫Șanțuri olfactive → saci olfactivi
▫ Choane primitive
FORMAREA FEȚEI
FORMAREA FEȚEI
SEGMENT INTERMAXILAR 
PALATUL PRIMAR 
PALATUL SECUNDAR
▪ Fuzionarea celor 2 muguri nazali mediali → Segmentul

intermaxilar (3 componente):
1. labială
2. os maxilar
3. Palatină ( palatul primar-anterior)
▪ Fuzionarea lamelor palatine ale mugurilor maxilari → palatul

secundar (posterior)
PALAT SECUNDAR
Malformații faciale
▪ Cheiloschizis (despicătura buzei superioare, buza de iepure)
▪ absența fuziunii mugurelui nazal medial cu maxilar la nivelul buzei sup.
▪ Uni sau bilateral
▪ Gnatoschizis
▪ Maxilar despicat
▪ absența fuziunii mugurelui nazal medial cu maxilar la nivelul osului maxilar
▪ Uni sau bilateral
• Palatoschizis
• Absența fuziunii palatului primar cu cel secundar
• Absența fuziunii lamelor palatine ale mugurilor maxilari
Malformații faciale
▪ Despicături faciale oblice
▪ absența fuziunii mugurelui nazal lateral cu maxilar
• ductul nazo-lacrimal expus la suprafață
▪ Cheiloschizis median (despicătura mediană a buzei superioare)

▪ Fuziunea incompletă a mugurilor nazali mediali
▪ asociat cu retard mintal și malformații cerebrale severe care implică
agenezia sau distrucția structurilor de pe linia mediană
(holoprozencefalie=ventriculi laterali ai emisf. cerebrale fuzionați)
REGIUNEA BRANHIALĂ (1)
▪ Formațiune temporară
▪ Faringe primitiv
▪ Limita superioară- gura primitivă
▪ Limita inferioară- proeminența cardiacă
▪ Participă la formarea feței, gâtului, ureche externă și medie,
glande endocrine (tiroidă, paratiroide), timus, limbă, faringe
definitiv
▪ 6 perechi de arcuri branhiale – perechea 5 este rudimentară la om

REGIUNEA BRANHIALĂ (2)
▪S 4 – invaginare ectoderm de la niv. feței antero-
laterale a extremitații cefalice→ 4-5 șanțuri
ectobranhiale/pungi branhiale externe/pungi
ectodermale/fante faringiene
▪Procesul este indus de formerea șanturilor

endobranhiale/pungi branhiale interne/pungi
endodermale/recesuri faringiene pe fața internă
a faringelui primitiv
▪Arcuri branhiale – delimitate de pungile branhiale

▪Arcuri branhiale - schelet cartilaginos, arc
arterial și nerv propriu
ARCURI BRANHIALE
Arc I • Os maxilar, zigomatic, scuama
(mandibular) temporalului
Nerv V • Mandibula, ciocan, nicovala
Arc II (hioid/
cartilajul • Scărița, proces stiloid os temporal
Reichert) • Coarne mici și parte sup.a corp os hioid
Nerv VII
Arc III • coarne mari și partea inf.a corp Os

Nerv IX hioid
Arc IV și VI • Cartilajele laringelui (tiroid, cricoid,

aritenoide, corniculate și cuneiforme)
Nerv X
PUNGI ENDOBRANHIALE
I
IV
-Reces tubo- III
timpanic (cavitate II
timpanică
primitivă și tuba -Paratiroide
auditivă) inferioare - Paratiroide
Tonsila palatină superioare
- timus
-Foița
endodermala a
mb. timpanice
Corp ultimobranhial:
încorporat în tiroida
(celule parafoliculare C)
PUNGI ECTOBRANHIALE
▪Arcul II proliferează intens → acoperă
arcurile III și IV → pungile externe
II,III,IV pierd contactul cu spațiul
extern.
▪Punga I → epiteliul meatului acustic

extern și foița ectodermală a
membranei timpanice.
CÂMP MEZOBRANHIAL
▪ Pungile branhiale interne respectă pe planșeul faringelui
primitiv – CÂMPUL MEZOBRANHIAL – regiune triunghiulară
▪ Derivate : limbă, epiglotă, tiroidă
▪ Format din :
1. Tubercul lingual impar
2. Muguri linguali laterali
3. Copula
4. Foramen cecum
5. Eminența hipobranhială
6. Furcula ( eminența epiglotică )
LIMBA
▪ Corpul limbii - tubercul impar + muguri linguali laterali
▪ Rădăcina limbii – eminența hipobranhială care crește peste

copulă
▪ Șantul terminal – între corp și radacina limbii
▪ Foramen cecum – la vârful șantului terminal
3-4 somite occipitale → musculatura limbii0

Câmpul mezobranhial – formarea limbii
TIROIDA ȘI EPIGLOTA
• Furcula → epiglotă
• TIROIDA :
• Se formează la nivelul foramen cecum
• Migrează inferior și ajunge pe fața anterioară a

faringelui primitiv
• Menține contactul cu limba prin ductul

tireoglos (dispare ulterior)
Malformații ale regiunii faringiene
• Țesut timic ectopic
• Țesut paratiroidian ectopic
• Fistule branhiale externe
• Fistule branhiale interne

Fistule branhiale
• Fistule externe
• Cauza-arcul branhial II nu crește și nu acoperă arcurile III și IV→pungile
II, III, IV rămân în contact cu suprafața corpului printr-un canal îngust
• de obicei situată pe fața laterală a gâtului, anterior
de SCM
• de obicei este cale de drenaj pentru chist latero-
cervical
• Chist latero-cervical-vestigiu de sinus cervical
• Fistule interne – rare
• Sinusul cervical vine în contact cu lumenul faringian
printr-un canal care se deschide în regiunea tonsilară
Celulele crestei neurale și malformațiile
cranio-faciale
• Celulele crestelor neurale :
• Implicate în formarea regiunii cranio-faciale
• Implicate în formarea benzilor endocardice de la nivel conotuncal
• Foarte vulnerabile ( pot fi distruse de agenți teratogeni-ex. Alcool,
viatmina A în exces)
• → mare parte dintre copii cu malf. cranio-faciale au și malf. ale

vaselor mari (ex. Trunchi arterial comun, tetralogie Fallot,
transpoziție de vase mari)
Celulele crestei neurale și malformațiile cranio-
faciale
• Sindroame ale arcului I :
• Sindromul Treacher Collins (disostoza mandibulo-facială)
• Hipoplazie malară (dezv. Insuf. oase zigomatice)
• Hipoplazie mandibulară (micrognație)
• Fante palpebrale oblice
• Coloboma pleoapei inferioare
• Malformații ale urechii externe
• Sindromul Pierre-Robin
• Micrognație
• Palatoschizis
• Inserția posterioară a limbii
ANATOMIE
TOPOGRAFICĂ 
CURS 3
Spaţiile
periviscerale
115
SPATIILE PERIVISCERALE
-circumscriu, anteroposterior, în raport direct, feţele laterale şi posterioară ale

cavităţiilor nazofaringiană şi orofaringiană şi prezintă mai multe zone.
ORGANIZARE TOPOGRAFICĂ
Spaţiile periviscerale:
❑ zonă anterioară, care formează peretele pneumatizat internazo-orbital şi se
întinde, în sens vertical, de la joncţiunea pneumatizată craniofacială până la
planul apexurilor dentare superioare,
❑ zonă mijlocie, reprezentată de un spaţiu unic, cu un segment cranial,
paratubar şi unul caudal, paratonsilar şi se întinde de la baza craniului până
la planul orizontal dus prin unghiul mandibulei,
❑ zonă posterioară, reprezentată de spaţiul carotic superior, ţine de la baza
craniului până la planul orizontal dus prin unghiul mandibulei,
❑ zonă mediană retroviscerală, întinsă în sens vertical între aceleaşi limite, se
continuă caudal până la vertebra T4, ce determină spaţiul retrofaringian.
116
Spaţiile periorofaringiene sunt reprezentate de ansamblul de structuri
profunde, incluse în interstiţii conjunctive, dispuse în jurul cavităţii orofaringiene,
pe care o separă de spaţiul temporo-pterigo-masticator.
Aceste spaţii nu au caractere regionale nete, comunică larg în sens

craniocaudal, sunt incomplet delimitate în sens transversal şi conţin elemente
neurovasculare importante.
La rândul lor sunt circumscrise parţial de spaţiul temporo-pterigo-masticator.
117
SPAŢIUL PARATUBAR
Spaţiul paratubar este un interstiţiu conjunctiv organizat în jurul complexul

fibrocartilaginos tubar, care asigură dinamica tubară. Are formă prismatic
triunghiulară, cu trei pereţi şi două orificii.
pereţii spaţiului paratubar

• medial, reprezentat de peretele lateral al faringelui, de la joncţiunea cu
marginea posterioară a lamei interne a procesului pterigoid, până la unghiul
lateral al faringelui,
• lateral, format de:
-lama profundă a fasciei parotidiene, dependinţă a fasciei cervicală de
înveliş, între procesul stiloid şi ligamentul sfenomandibular,
-porţiunea superioară a feţei mediale a muşchiului pterigoidian medial,
• posterior, alcătuit de segmentul stilofaringian al fasciei stiliene (prelungirea
alară),
-orificiul superior, care este închis de complexul tubar,
-orificiul inferior, situat în planul convenţional al palatului dur, face
comunicarea cu spaţiul paratonsilar.
118
Conţinutul spaţiului paratubar
Conţinutul spaţiului paratubar este reprezentat de:

• complexul tubar fibrocartilaginos,
• originea muşchilor tensor al vălului palatin şi levator palatin,
• muşchiul stilofaringian,
• elementele neurovasculare reprezentate de:
-nervul glosofaringian (IX),
-ramura linguală a nervului facial (VII), inconstantă,
-artera faringiană ascendentă, ramură a arterei carotidă externă, are un
traiect profund, spre peretele posterolateral al faringelui, unde participă
la formarea plexului arterial perifaringian,
-artera palatină ascendentă, ramură a arterei facială, ia naştere din
vârful curbei faringiene a arterei faciale, se dirijează cranial, între
muşchiul constrictor superior şi faţa profundă a muşchiului pterigoidian
medial, emite artera tonsilară şi se termină în plexul arterial
perifaringian,
-plexul venos perifaringian,
-limfonoduli profunzi.
119
SPAŢIUL PARATONSILAR
- este un interstiţiu conjunctiv organizat, de formă prismatic triunghiulară, cu trei

pereţi şi două orificii.
Pereţii Spaţiului Paratonsilar

• medial, reprezentat de peretele lateral al faringelui (muşchiul constrictor
superior acoperit de fascia bucofaringiană), corespunzător fosei tonsilare,
• lateral, format de:
-lama profundă a fasciei parotidiene, care ajunge până la peretele lateral
al faringelui,
-faţa medială a muşchiului pterigoidian medial,
• posterior, alcătuit de segmentul stilofaringian al fasciei stiliene (alară),
• orificiul superior, situat în planul convenţional al palatului dur, face
comunicarea cu spaţiul paratubar,
• orificiul inferior comunică cu spaţiul laterovisceral cervical.
120
conţinutul spaţiului paratonsilar
❑ fasciculele inferioare ale muşchiul stilofaringian,
❑ elementele neurovasculare reprezentate de:

• nervul glosofaringian (IX),
• artera faringiană ascendentă, ramură a arterei carotidă externă, care participă
la formarea plexului arterial perifaringian,
• artera palatină ascendentă, ramură a arterei facială, care emite artera
tonsilară şi se termină în plexul arterial perifaringian,
• plexul venos perifaringian,
• limfonoduli profunzi.
121
SPAŢIUL CAROTIC SUPERIOR
-este un interstiţiu conjunctiv organizat în jurul axei neurovasculare a gâtului, care

ocupă segmentul superior al lojei carotice. Are forma unui trunchi de piramidă
patrunghiulară, cu baza inferior şi vârful trunchiat superior.
Pereţii spaţiului carotic superior sunt alcătuiţi din următoarele formaţiuni:

❑ lateral - muşchiul stemocleidomastoidian cu fascia sa,
❑ medial - unghiul lateral al faringelui care se continuă posterior cu septul sagital
retrovisceral,
❑ anterior - diafragma stiliană,
❑ posterior - fascia prevertebrală,
❑ vârful trunchiat - baza craniului cu foramenele jugular şi carotic,
❑ baza
- deschisă larg spre trigonul carotic, este limitată de:
-medial - constrictorul mijlociu al faringelui,
-lateral - burta posterioară a muşchiului digastric, acoperit de
stemocleidomastoidian,
-posterior - fascia prevertebrală.
122
Diafragma stiliană este alcătuită din următoarele structuri anatomice:
• procesul stiloid,
• muşchiul stilohioidian,
• ligamentul stilohioidian,
• ligamentul stilomandibular,
• muşchiul stiloglos,
• muşchiul stilofaringian,
• ligamentul stilofaringian.
Diafragma stiliană este conectată funcţional cu:

-posterolateral - burta posterioară a muşchiului digastric,
-anteromedial - ligamentul sfenomandibular.
123
Fascia stiliană este o dependinţă a fasciei cervicală de înveliş şi reprezintă lamina
profundă, parotidiană, care tapisează diafragma stiliană. Ia naştere la marginea
anterioară a muşchiului stemocleidomastoidian şi prezintă două porţiuni.
❖ Segmentul lateral al fasciei stiliene se dirijează medial, întecuind succesiv,

burta posterioară a muşchiului digastric, muşchiul stilohioidian, ligamentele
stilohioidian şi stilomandibular. Acesta formează peretele posterior al lojei
parotidiene şi prezintă două triunghiuri importante.
➢ Triunghiul laterostilian, delimitat astfel:

•superior - baza, corespunde foramenului stilomastoidian,
•lateral - faţa medială a burţii posterioare al muşchiului digastric,
•medial - marginea laterală a muşchiului stilohioidian,
•vârful, este situat inferior, la încrucişarea muşchilor limitanţi. În
aria acestui triunghi nervul facial pătrunde în loja parotidiană.
124
➢ Triunghiul mediostilian, delimitat astfel:
•inferior - baza, reprezentată de septul parotideosubmandibular,
pe faţa profundă a unghiului mandibulei,
•lateral - marginea medială a muşchiului stilohioidian,
•medial - ligamentul stilohioidian,
•vârful, este situat superior, la nivelul procesului stiloid.
Prin aria acestui triunghi artera carotidă externă pătrunde în loja parotidiană
(artera carotidă externă se găseşte în furca muşchilor stilieni - Testut).
❖ Segmentul medial al fasciei stiliene întecuieşte, succesiv, ligamentele

stilohioidian şi stilomandibular şi muşchiul stiloglos, care sunt situate între
artera carotidă externă, anterolateral şi carotida internă, posteromedial
(muşchii stilieni profunzi se găsesc în furca arterelor carotide - Testut). La
acest nivel, fascia prezintă două prelungiri:
•medială, alară, care se inseră pe unghiul lateral al faringelui, formând
fascia stilofaringiană (aripioara laterală a faringelui),
•ventrală, care trece pe faţa laterală a muşchiului stilofaringian, aflat în
spaţiul paratubar, întecuieşte ligamentul sfenomandibular care subîntinde,
medial, septul parotideosubmandibular şi se continuă cu peretele medial al
lojei parotidiene şi cu fascia interpterigoidiană.
125
Conţinutul spaţiului carotic superior
Conţinutul spaţiului carotic superior este reprezentat de numeroase formaţiuni

neurovasculare
❑ Nervii care traversează spaţiul carotic superior aparţin mănunchiului
neurovascular al gâtului (nervul vag - X) sau traversează acest spaţiu
îndreptându-se spre alte interstiţii conjunctive.
Nervul vag (X) părăseşte craniul prin compartimentul mijlociu al foramenului

jugular, însoţit de nervul accesor (XI) şi artera meningee posterioară, având
anteromedial nervul glosofaringian (IX), posterolateral porţiunea iniţială, dilatată a
venei jugulare interne.
La acest nivel prezintă ganglionul superior, jugular situat în apertura externă a
foramenului jugular şi, imediat sub el, ganglionul inferior, plexiform, de obicei
fuzionat parţial cu ganglionul simpatic cervical superior.
Se plasează în unghiul posterior dintre vena jugulară internă, situată
anterolateral şi artera carotidă internă, situată anteromedial şi formează
mănunchiul neurovascular al gâtului.
126
Nervul vag are un traiect descendent în spaţiul carotic superior, fiind situat în
compartimentul arterial al tecii vasculare carotică.
în spaţiul carotic superior, nervul vag (X) emite ramurile:
• meningeală, care reintră în craniu prin foramenul jugular,
• auriculară, care trece prin canaliculul mastoidian de la nivelul fosei jugulare,
se anastomozează cu nervul facial (VII), împreună cu care iese prin
foramenul stilomastoidian, distribuindu-se peretelui superior al meatului
acustic extern,
• faringiene, care contribuie la formarea plexului faringian, alături de ramuri din
nervul glosofaringian şi din trunchiul simpatic cervical,
• cardiace superioare,
• laringeu superior, care ia naştere la nivelul extremităţii inferioare a
ganglionului inferior, descinde în teaca vasculară spre peretele lateral al
faringelui, iniţial posterior arterei carotidă internă, apoi medial acesteia,
• carotice, pentru corpusculul carotic.
127
Nervul glosofaringian (IX) părăseşte craniul prin compartimentul
anteromedial al foramenului jugular unde prezintă ganglionul superior
(Ehrenritter). Imediat sub baza craniului, în fossula pietrosa, se găseşte
ganglionul inferior
(Andersch). Are traiect descendent, plasat posterolateral arterei carotidă
internă, medial nervului vag (X). Descrie o curbă cu concavitatea anterior,
traversează diafragma stiliană şi ajunge în spaţiul paratubar, împreună cu
muşchiul său satelit, stilofaringian.
Emite ramurile:
• nervul timpanic care se desprinde de la nivelul ganglionului inferior,
pătrunde în cavitatea timpanică prin canaliculul timpanic de pe faţa
inferioară a porţiunii pietroase a osului temporal, alături de artera timpanică
inferioară, din faringiana ascendentă sau din occipitală,
• faringiene, care participă la formarea plexului faringian,
• musculare pentru muşchiul stilofaringian,
• carotice, pentru corpusculul carotic.
Nervul accesor (XI) părăseşte craniul prin compartimentul mijlociu al

foramenului jugular şi se împarte în două ramuri:
• medială, care fuzionează cu nervul vag (X),
• laterală, care se dirijează oblic inferior şi lateral, încrucişează faţa
posterioară a venei jugulară internă şi se distribuie feţelor profunde ale
128
muşchilor stemocleidomastoidian şi trapez.
Nervul hipoglos (XII) părăseşte craniul prin canalul hipoglosal, împreună cu
ramura meningeală a arterei faringiană ascendentă şi vena emisară prin care
plexul bazilar comunică cu plexul venos al hipoglosului şi cu vena jugulară
internă.
Se dirijează oblic inferior şi lateral, încrucişând succesiv, feţele posterioare
ale arterei carotidă internă, nervilor glosofaringian (IX), vag (X) şi accesor (XI),
trece între artera carotidă internă şi vena jugulară internă, încrucişează faţa
posterolaterală a arterei carotidă externă, sub originea arterei occipitale,
traversează triunghiurile carotic şi submandibular şi pătrunde în loja sublinguală
prin hiatusul intermuscular hioglosomilohioidian.
129
❖ Arterele spaţiului carotic superior
Artera carotidă internă ajunge în spaţiul carotic superior, posterior capătul

posterior al muşchiului digastric şi muşchiului stilohioidian, urmează axul spaţiului
până la foramenul carotic, depărtându-se treptat de vena jugulară internă care se
găseşte lateral şi posterior. Are raporturi cu faţa anterioară a ganglionului simpatic
cervical superior şi emite ramuri ramuri ganglionare. Primeşte ramuri carotice sub
formă de anse, care conţin axonii neuronilor postganglionari simpatici din
ganglionul cervical superior, care participă la formarea plexului carotic intern.
Artera occipitală, ia naştere de pe faţa posterioară a arterei carotidă externă,

deasupra încrucişării cu nervul hipoglos (XII), emite o ramură musculară pentru
stemocleidomastoidian, urcă oblic posterior şi superior, de-a lungul feţei profunde
a capătului posterior al muşchiului digastric şi pătrunde în triunghiul posterior al
gâtului.
130
Vena jugulară internă continuă sinusul venos sigmoid şi iese din craniu prin
compartimentul posterolateral al foramenului jugular, unde prezintă bulbul
superior al
Ajunge în spaţiul carotic superior unde este plasată, iniţial, posterolateral
arterei carotidă internă, de care este separată prin nervii foramenului jugular.
Apoi devine laterală arterei, alcătuind împreună cu aceasta şi nervul vag (X)
mănunchiul neurovascular al gâtului.
In acest traiect colectează:
• vena apeductului cohleei, la nivelul bulbului superior,
• sinusul venos pietros superior, la acelaşi nivel,
• venele plexului hipoglosal,
• venele plexului carotic,
• venele faringiene.
Porţiunea superioară a lanţului limfonodular cervical lateral profund (jugular
intern) este situată în compartimentul venolimfatic al tecii carotice.
131
SPAŢIUL RETROVISCERAL (retrofaringian)
-se dezvoltă din apoziţia lamelor mezenchimale ale feţei ventrale a

mezoblastului axial cefalic şi al feţei dorsale a intestinului anterior primitiv.
-este cel mai lung dintre spaţiile periviscerale ale gâtului şi se întinde de la
baza craniului până la T4, având trei segmente: cefalic, cervical şi toracal
Segmentul cefalic corespunde feţelor posterioare ale cavităţilor
nazofaringiană şi orofaringiană şi feţei anterioare a coloanei vertebrală cervicală,
până la C3.
Segmentul cervical corespunde feţei posterioare a lojei faringo-esofagiene
şi feţei anterioare a coloanei vertebrale între C3 - T2.
limite
• superior - faţa inferioară a porţiunii bazilară a osului occipital, posterior
inserţiei fasciei faringobazilare,
• anterior - peretele posterior al faringelui acoperit de fascia bucofaringiană, c
posterior - fascia prevertebrală care acoperă muşchii prevertebrali,
• lateral - septurile sagitale şi fascia prevertebrală.
conţinut
• limfonodulii retrofaringieni, în segmentul retro-orofaringian,
• ţesut conjunctiv lax, care se organizează lamelar, pseudosinovial, pentru a
132
facilita mişcările faringo-esofagiene în timpul deglutiţiei. Se continuă inferior
ANATOMIE TOPOGRAFICA 
curs 5
Organizarea regională și topografică

a gâtului
• Gatul este format dintr-o portiune anterioara – cervix, si o portiune
posterioara – nucha (cuprinde coloana vertebrala, articulatiile si
muschii asociati, care impreuna alcatuiesc organul axial).

• Limite superficiale:
- superior – linia de demarcatie dintre cap si gat
- inferior – o linie care porneste de la nivelul incizurii jugulare, merge
pe marginea posterioara a claviculei, apoi pe conturul medial al
articulatiei acromio-claviculare si, in final, o linie conventionala, care
uneste acromionul cu apofiza spinala C7.
Organizare topografica
• -continator somatic dorsal – reprezentat de organul axial, format

din 2 regiuni: superficiala retroneuronala (ceafa – regiunea
nuchala) si profunda preneuronala/interneuroviscerala(regiunea
prevertebrala).
Continut: canalul vertebral cu maduva spinarii.
• -continator somatic ventral – circumscrie lojile viscerale si
formatiunile anatomice ale gatului (regiunile topografice antero-
laterale ale gatului: sternocleidomastoidiana, triunghiul posterior
al gatului si triunghiul supraclavicular, triunghiul anterior al
gatului).
Continut: spatiul conjunctiv cervical cu lojile viscerale mediane
impare si inletul hemitoracic, interstitiile conjunctive mediane
(previsceral si retrovisceral) si laterale paraviscerale (asociate
manunchiului vasculonervos al gatului)
Fasciile gatului 
Fascia cervicala
• compartimenteaza toate structurile viscerale,
• formand teci si compartimente musculare,
• interstitiu de miscare pentru viscerele gatului,
• spatii conjunctive portnervoase si portvasculare,
• pasaje de comunicare intre diferite regiuni si loji ale gatului.
• Planurile fasciale determina directiile de propagare ale
proceselor inflamatorii si neoplazice la nivelul gatului si spre
mediastin.
Fascia cervicala superficiala
- acopera ansamblul structurilor conjunctive (tesut adipos,
elemente neurovasculare, m. platysma), care separa tegumentul
de straturile profunde si care permite decolarea elementelor
superficiale de pe cele profunde
Fascia cervicala profunda
Are 5 elemente componente: superficiala, pretraheala, viscerala,
prevertebrala, carotica
• -lamina superficiala, care incojoara toata circumferinta gatului si se
dedubleaza formand teci pentru mm. trapez si
sternocleidomastoidian, pentru glandele submandibulara si parotida.
• Se insera superior pe linia nucala superioara, pe marginile si varful
apofizei mastoide si pe marginea inferioara a corpului mandibulei;
posterior pe ligamentul nucal si pe procesele spinoase ale
vertebrelor cervicale; inferior pe acromion, clavicula si incizura
jugulara a sternului, intre cele 2 capete sternale ale
sternocleidomastoidianului (la acest nivel, se dedubleaza intr-o foita
superficiale si una profunda, care se insera pe marginile anterioara si
posterioara ale manubriului sternal, delimitand spatiul suprasternal
BURNS).
• lamina pretraheala, care are caracter muscular si se gaseste numai in
portiunea antero-inferioara a gatului, este situata intre lamina superficiala si
laminele viscerale si vasculare. Are forma unui trapez cu baza mare, orientata
inferior, la marginea anterioara a inletului toracic si a celui brahial, baza
mica, situata superior, la marginea inferioara a osului hioid, si 2 laturi,
dispuse de-a lungul marginii supero-laterale a m. omohioid.
Lamina pretraheala are 2 foite:
1. superficiala, care formeaza teaca m. sternocleidomastoidian, si
2. profunda, mai scurta, care formeaza teaca muschiului pana aproape de
insertia sa.
Structural, este alcatuita din 3 categorii de fibre:

• verticale (omniprezente),
• circulare (prezente la nivelul tecilor musculare si a orificiilor venoase) si
• transversale (care solidarizeaza tendoanele intermediare ale mm.
omohioidieni si adera superficial, la lama posterioara a tecii m.
sternocleidomastoidian, si profund, la fascia carotica).
• lamina viscerala este o structura complexa, care inveleste
glandele tiroida si paratiroide, precum si viscerele gatului
(laringe, trahee, esofag), delimitand compartimentul visceral
median al gatului. Superior, se continua cu fascia bucofaringiana;
inferior, de la nivelul vertebrei T4, se continua cu fascia viscerala
a mediastinului cervico-toracic; posterior, este solidarizata cu
fascia prevertebrala, prin septuri sagitale; anterior, fuzioneaza cu
celelalte 2 lamine, formand linia alba subhioidiana. Lamina
viscerala, trimite septuri spre interior, delimitand loji viscerale si
interstitii portvasculare.
• lamina prevertebrala se dezvolta din mezenchimul axial, tapetand la
exterior, organul axial. Lateral, se extinde formand teaca subclaviculara
(care inveleste vasele omonime si plexul brahial) si continuandu-se cu
teaca axilara.
Insertii: superior in spatiul dintre liniile nucala superioara si inferioara, sub
insertia m. trapez, pe marginea posterioara a mastoidei, pe apofiza
transvearsa a atlasului si pe fata inferioara a procesului bazilar al
occipitalului (posterior de insertia fasciei faringobazilare); posterior, pe lig.
medial si procesele spinoase ale vertebrelor cervicale, sub lamina
superficiala; lateral, pe procesele tranverse ale vertebrelor cervicale.
Inferior, coboara pana la vertebra T4, unde fuzioneaza cu lig. vertebral
longitudinal anterior (aflat in afara canalului veretebral), continuandu-se cu
adventicea esofagiana.
Are 3 segmente: posterior (nucal), care intecuieste mm. cefei; intermediar
(fascia scalenica), care intecuieste mm. scalenici, prelungindu-se cu teaca
subclaviculara (vasele subclaviculare si plexul brahial), care se angajeaza
sub pasajul cervico-brahial; anterior (lamina prevertebral propriu-zisa).
• -lamina carotica (teaca vasculara a gatului) are forma tubulara si
se intinde de la baza craniului pana la radacina gatului, un sept
vertical impartind-o in 2 compartimente; medial (neuroarterial),
care intecuieste n. vag, aa. carotida comuna si carotida interna,
si lateral (venolimfatic), care contine v. jugulara interna si ggl
limfatici jugulari.
Lamina carotica adera, prin structuri minime portvasculare si
portnervoase, la celelalte foite ale fasciei cervicale profunde.
Loja inletului mediastinal cervico-toracic
Delimitare:
• anterior: fata posterioara a manubriului sternal;
• posterior: fata anterioara a vertebrei T1;
• lateral: versatul mediastinal al pleurei cervicale (cupola
pleurala).
Continut: loja glandulara timica; spatiul conjunctiv venos,
organizat in jurul confluentelor venoase, spatiul conjunctiv
arterial, organizat in jurul ramurilor crosei aortice, care se
continua cu fascia carotica si fascia subclaviculara;lojile traheala
si esofagiana, delimitate de lamina viscerala cervicala, care se
continua cu tesutul mediastinal; spatiul conjunctiv paravisceral de
pasaj cervico-toracic.
Loja glandulara timica
• este situata superficial, fiind delimitata de o lamina timosternala

si una timopericardica. Contine: spatiul periglandular (tesut
conjunctiv lax areolar), timusul (glanda care dispare la adult,
transformandu-se intr-un corp adipos), elemente vasculare (aa.
toracica interna, tiroidiana inferioara, brahiocefalica, vv. timice
superficial si profunde, tiroidiene inferioare, brahiocefalice,
limfatice dependente de ggl. retrosternali si paratraheali).

Loja inletului hemitoracic
• incepe cu apertura superioara a toracelui, care reprezinta un plan

oblic, inclinat posterior si superior, ce urmeaza conturul osos
format din marginea superioara a manubriului sternal (anterior),
marginile mediale ale coastelor 1 (lateral) si corpul vertebrei T1
(anterior).
• Toracele, acoperit de parti moi, prezinta:
-un spatiul median, care formeaza inletul mediastinal, limitat de
manubriul sternal, insertiile mm. sternotiroidian, sternohioidian si
lamina pretraheala cervicala (anterior), corpul vertebrei T1, lig.
vertebral longitudinal anterior, m. lung al gatului, lamina
prevertebral cervical (posterior) si pleurele mediastinale (lateral).
-spatii laterale, drept si stang.
• Loja inletului hemitoracic este segmental cel mai inalt al

toracelui, fiind situata la baza gatului. Are 2 pereti: versantul
medial al domului pleural (medial) si planul musculo-fascial
orientat oblic supero-medial, catre apofizele transverse C6-C7
(lateral).
• Stratigrafia peretelui lateral: pleura parietala cervicala,
membrana suprapleurala (cu o lamina interna, rezultata prin
condensarea fasciei endotoracice, si o lamina externa, cu fibre
provenind din tendoanele mm. scaleni, aparatul suspensor al
cupolei si lamina cervicala viscerala), aparatul suspensor al
domului pleural, (cu fibre anterioare din ligg. costopleural si
sternopleural, fibre intermediare si fibre posterioare din lig.
vertebropleural), intarit de m. scalen minim, si cupola scalenica.
• Continut: apexul pulmonar cu pleura viscerala.
• Varful pulmonar depaseste anterior cu 5 cm cartilajul primei

coaste si prezinta:
-o fata mediala, cu raporturi comune cu elementele
mediastinului anterior (timus, afluentii v. cave superioare,
ramurile crosei aortice) si posterior (fetele laterale ale traheei si
esofagului) si raporturi diferite pe dreapta (originea a. subclavie,
n. vag, n. laringeu recurent, ansa subclavie, segmentul terminal
al trunchiului limfatic drept), fata de partea stanga (originea v.
brahiocefalice stangi, originea aa. carotida comuna stanga si
sublavie stanga, segmentul terminal al ductului toracic).
-o fata laterala, convexa, prezentand amprenta primei coaste si
raporturi antero-posterioare cu v. subclavie, nn. frenici si
subclaviculari, tendonul m. scalen anterior, crosa ductului
toracic, aa. subclavie si toracica interna, trigonul posterior al
gatului).
Trigonul posterior al gatului
▪ se delimiteaza astfel:
▪ colul coastei 1 (baza),
▪ procesul transvers al vertebrei C6 (varful),
▪ mm. scaleni (lateral), mm. prevertebrali (median).
❑In planseul trigonului se afla filetele plexului brahial.
❑Continut: a. vertebrala, a. tiroidiana inferioara, n. vertebral, ggl.
stelat.
Spatiile conjunctive ale gatului 
• -continutul ventral este format din loji viscerale si spatii

conjunctive mediane (previsceral si retrovisceral) si laterale
(paraviscerale).
• -spatiile viscerale de la baza gatului formeaza inletul brahial
(hilul membrului superior).
Inletul brahial
• -segment initial de convergenta a elementelor constitutive,

provenite din regiuni diferite si organizat in pasaj cervico-
brahial (postero-superior, la nivelul hiatusului dintre mm.
scaleni mijlociu si posterior) si pasaj toraco-brahial
(prescalenic, intre mm.scaleni anterior si
sternocleidomastoidian, cu continut venos; interscalenic, intre
mm. scaleni mijlociu si posterior, cu continut arterial)
• -inletul brahial propriu-zis
• -pasajul cervico-brahial
Pasajul cervico-brahial
• situat postero-superior si corespunde hiatusului dintre mm.

scaleni mijlociu si posterior.
• este traversat de ramurile anterioare ale nn. spinali cervicali,
care alcatuiesc plexul brahial, din care pleaca, la acest nivel,
nn. suprascapular, dorsal al scapulei si subclavicular (situate
anterior de a. subclavie).
Spatiul carotic
• are forma prismatica triunghiulara, cu axul mare orientat

vertical, care se intinde de la baza craniului, pana la inletul
cervico-mediastinal. Are 2 segmente: cefalic (spatiul carotic
superior) si cervical (spatial carotic inferior)
• peretii spatiului carotic inferior: lamina superficiala cervicala
si m. sternocleidomastoidian (antero-lateral), fascia si lojile
viscerale (medial), segmentul premuscular al laminei
prevertebrale cervicale (posterior).
• continut: lamina carotica cervicala, elemente intratecale (aa.
carotida comuna si carotida interna, plexul simpatico
periarterial carotic, glomusul carotic, nn. sinusului carotic si n.
vag, in compartimentul medial, neuroarterial; v. jugulara
interna si ggl cervical profunzi, in compartimentul
venolimfatic)
•
Inletul brahial propriu-zis
• Inletul brachial propriu-zis are forma de triunghi delimitat astfel:

marginea laterala a coastei 1 (medial), marginea posterioara a
claviculei (anterior), marginea superioara a scapulei (posterior). La
acest nivel, pachetul vasculo-nervos al membrului superior (a.
subclavie, v. subclavie si trunchiurile superior, inferior si posterior ale
plexului brahial) este invelit intr-o fascie provenita din lamina
prevertebrala cervicala
• Contine: vena subclavie, a. subclavie (emite ramurile vertebrala,
toracica interna, tractul tirobicervicofacial, a. transversa a gatului, a.
intercostala suprema si a. cervical profunda), nn. frenic, vag, cardiac
superior si cardiac mijlociu (care trec printer artera si vena subclavie).
• Arcuri nervoase din jurul a. subclavii: nn. laringeu recurent drept, ansa
subclavie dreapta, ansa frenico-costala dreapta, ansa frenico-subclavie
dreapta (dreapta), ansa subclavie stanga, ansa frenico-subclavie
stanga, ansa frenico-costala stanga (stanga).
• Arcuri limfatice din jurul a. subclavii: trunchiul limfatic subclavicular
drept (dreapta), arcul ductului thoracic (stanga)
REGIUNEA SUPRAHIOIDIANĂ
Limite
• Superior – marginea bazilară a mandibulei;

• Inferior – corpul si coarnele osului hioid;
• Lateral – marginile anterioare ale muschilor sterno-cleido-
mastoidieni;
• Profund –fata inferioară a regiunii sublinguale.
Planurile regiunii
• Pielea
• Ţesutul celular subcutanat
• segmentul iniţial al venelor jugulare anterioare
• fascia cervicală superficială
• la nivelul glandei submandibulare se dedublează într-o foiţă
superficială şi una profundă,
• rafeu median sau linia albă suprahioidiană
• planul muscular:
• muschiul digastric
• muschii geniohioidieni
• muschiul milohioidian (profund) si muschiul hioglos (nu face
parte din regiune)
Arterele :
• artera sublinguală
• artera hioidiană, care formează cu cea de partea opusă un plex vascular
suprahioidian
Venele :
• vena linguală - vena jugulară internă
Nervii :
• motori
• nervul hipoglos
• nervul lingual
• nervul milohioidianului
• facial
• senzitivi
• nervul cervical transvers (plexului cervical superficial)
REGIUNEA SUBHIOIDIANĂ
(INFRAHIOIDIANĂ)
Limite
• Lateral
• muschiul sterno-cleido-mastoidian
• regiunea laringiană, faringiană, traheea si esofagul cervical
• Posterior - regiunea prevertebrală
Planurile regiunii
• Pielea
• pliul de flexie al gâtului pe trunchi (colierul lui Venus)

• muschiul pielosul gâtului
• artere (ramuri ale temporalei superficiale)
• două vene jugulare anterioare
• nervul cervical transvers
• Aponevroza cervicală superficială

• spatiul suprasternal al lui Gruber
• vene jugulare anterioare
• Stratul muscular
• sterno-cleido-hioidian
• Omohioidian
• Sternotiroidian
• Tirohioidian
• aponevroza cervicală
• fascia tiropericardică
• viscerele gâtului.
• Arterele
• arterele tiroidiene superioară si inferioară
• Venele
• jugularele anterioare
• Subclaviculare
• Limfaticele
• ganglionii suprasternali si carotidieni.
• Nervii superficiali
• ramul transvers al plexului cervical
• Nervii profunzi
• ansa hipoglosului (exceptie muschiul tirohioidian,
inervat de un ram din nervul hipoglos).
Explorarea clinică si paraclinică
Inspectie
• bărbia dublă sau triplă
• colierul lui Venus
• deformări
• hipertrofii de glandă tiroidă (gusă endemică, boala Basedow)
Palpare
• hipertrofia tiroidiană (noduli, grad de mobilitate pe planurile subiacente
sau în tesutul tiroidian)
Examene paraclinice
• Investigarea echografică (glanda tiroidă)

• examenul vascular Doppler.
• Scintigrafia tiroidiană
• Punctia biopsică
• Computertomografia şi RMN
REGIUNEA STERNO-CLEIDO-
MASTOIDIANĂ (CAROTIDIANĂ)
• Limite
• Ale mushiului sterno-cleido-mastoidian
• Raporturi
• posterior cu regiunea supraclaviculară
• anterior cu regiunile supra- si subhioidiană
• Superior - apofiza mastoidă
• Inferior - marginea superioară a manubriului sternal
• extremitatea medială a claviculei
• Profund - muschii regiunii prevertebrale
Planurile regiunii
• Pielea
• Ţesutul celular subcutanat – cu muschiul pielos al gâtului
• Vase si nervi superficiali:
• Arterele –ramuri din
• A. tiroidiana superioară
• A. cervicală transversă
• A. scapulară superioară
• Venele
• vena jugulară externă
• Limfaticele –superioare - la ganglionii submaxilari, posterioare - la

ganglionii supraclaviculari, iar anterioare si profunde - la ganglionii
carotidieni
• Nervii superficiali
• ramuri ale plexului cervical superficial
• nervul auricular
• cervicalul transvers
• Supraclavicular
• nervul facial - muschiul pielos al gâtului
• Planul aponevrotic - se dedublează la
marginile muschiului sterno-cleido-mastoidian
• Muschiul sterno-cleido-mastoidian
• două fascicule, superficial si profund
• Foiţa profundă a tecii sterno-cleido-
mastoidiene
• Muschii subhioidieni (în partea inferioară a
regiunii)
• Omohioidianul
• sterno-cleido-hioidianul
• aponevroza cervicală mijlocie
• Plan celulo-ganglionar
• Lantul ganglionar - ganglionii situaţi în jurul
pachetului vascular, primind aferente de la
ganglionii latero-faringieni si trimitând eferente
spre ganglionii supraclaviculari si mediastinali
• Planul neuro-vascular
• Inferior - extremitatea arterei subclaviculare si a

venei subclaviculare
• carotida primitivă
• vena jugulară internă
• nervul hipogastric
• ansa hipoglosului
• nervul hipoglos
Carotida primitivă, la 1 cm deasupra cartilagiului
tiroid, se bifurcă în carotida externă, situată
intern si carotida internă, situată extern
• glomus carotidian, controlul activitătii
cardiopulmonare
• teaca vasculară, septul Languenbeck
Inspectia
• Torticolis
• relieful venei jugulare externe
• colectii care au fuzat din alte regiuni în teaca muschiului sterno-cleido-
mastoidian
Palparea
• gradul de contractură
• fluctuenţa, durerea, cresterea temperaturii locale
Examenul paraclinic
• Electromiografia
• Punctia biopsică
• Examenul bacteriologic al colectiilor purulente
• Echografia Doppler
• Computertomografia şi R.M.N. –tumori anevrisme arteriale, trombusi
venosi, ganglioni limfatici
• Arteriografia - calibrul arterei carotide interne si al ramurilor sale,
anevrisme, plăci de aterom
REGIUNEA
SUPRACLAVICULARĂ
Limite
• Inferior –claviculă
• Anterior – marginea posterioară a muschiului sterno-cleido-mastoidian
• Posterior – marginea anterioară a muschiului trapez
Planurile regiunii
• Pielea
• depresiune supraclaviculară
• pielosul gâtului
• ramuri din arterele scapulară superioară si cervicală transversă
(subclaviculară)
• ganglioni limfatici - la jonctiunea jugularei externe cu
subclaviculara
• Nervii senzitivi - ramuri din plexul cervical superficial (nervul
supraclavicular, nervul acromial)
• nervul facial (VII)
• Planul aponevrotic
• aponevroza cervicală superficială
• Planul muscular
• Omohioidian
• două triunghiuri:
• omoclavicular, inferior
• inferior – claviculă
• anterior - marginea posterioară a sterno-cleido-mastoidianului
• superior – omohioidian
• aponevroză cervicală mijlocie - peretele superficial al lojei supraclaviculare
• Omotrapezian
• inferior - omohioidian (marginea sa superioară)
• anterior - marginea posterioară a sterno-cleido-mastoidianiului
• posterior - marginea anterioară a trapezului
• Peretele profund
• Fata superioară a primei coaste
• Apofizele transverse ale ultimelor patru vertebre
cervicale
• scalenul anterior
• scalenul posterior
• angularul omoplatului
• Aceste formaţiuni musculare determină, împreună
cu aponevroza cervicală mijlocie, o piramidă
triunghiulară, cu baza la prima coastă şi la orificiul
superior al toracelui si vârful la nivelul apofizei
transverse a celei de-a patra vertebre cervicale
Loja supraclaviculară
• fata externă (superficială)

• fata posterioară
• Splenius
• angularul omoplatului
• scalenul posterior
• fata internă (antero-internă)
• scalen anterior
• între scalenul anterior si sterno-cleido-mastoidian -
comunicare cu loja carotidiană si mediastinul anterior
• între scalenul anterior si posterior - hiatusul interscalenic,
prin care loja supraclaviculară comunică cu mediastinul
posterior
• margine anterioară - marginea posterioară a
sterno-cleido-mastoidianului
• margine posterioară - marginea anterioară a
trapezului
• margine internă - apofizele transverse ale
ultimelor patru vertebre cervicale
• Baza – triunghiulară
• anterior – claviculă
• posterior - marginea superioară a omoplatului
• intern - o linie imaginară care uneste SCM cu apofiza
transversă a C7
• împărtită de prima coastă în :
• o zonă internă – care corespunde orificiului superior al
toracelui, domului pleural si vârfului pulmonului;
• o zonă externă – se continuă cu axila
• Artera subclaviculară
• Vena subclaviculară:
• jugulara externă,
• jugulara anterioară,
• marea venă limfatică (la dreapta)
• canalul toracic (la stânga).
• confluentul venos al lui Pirogoff, format din
subclaviculară si jugulara internă, la limita dintre
regiunea supraclaviculară si cea carotidiană
• Limfaticele
• ganglioni limfatici
• mari colectori limfatici
• Nervii profunzi
• nervul frenic
• trunchiurile primare ale plexului brahial
Inspectie
• modificări de culoare ale tegumentului regiunii
• eruptii
• lipoame, adenopatii, tumori pulmonare ale vârfului
pulmonar
Palparea
• semne inflamatorii (tumor, calor, dolor)
• fluctuentă, consistenta formatiunilor, mobilitate
Punctia biopsică
Radiografia de coloană cervicală
Computertomografia şi RMN
REGIUNEA CEFEI
Limite
• protuberanţa occipitală externă si linia nucală superioară

• C7
• marginea antero-externă ale trapezului, extremitatea externă
a claviculei si articulaţia acromio-claviculară.
Planurile regiunii
• Pielea
• Planul musculo-aponevrotic
• aponevroza gâtului
• Planul muscular - în patrtu straturi:
1. Muschiul trapez;
2. Patru muschi:
• splenius
• angular
• romboid
• micul dinţat posterior şi superior
3. Trei muschi:
• marele complex
• micul complex
• transversarul gâtului
4. Muschii:
• marele şi micul drept posterior al capului
• transverso-spinoşii
• interspinoşii
• intertransversarii posteriori.
• Arterele
• artera occipitală
• artera vertebrală
• artera scapulară posterioară
• artera cervicală profundă (care sunt bilaterale).
• Venele
• jugulara externă
• Jugulara posterioară
• Vena vertebrală
• Limfaticele - ganglionii laterocervicali
• Inervaţia regiunii
• plexul cervical superficial
• nervul accesor XI
• ramuri ale plexului cervical profund
• plexul brahial
• nervul suboccipital al lui Arnold
• Inspectie
• Lipoame
• iritatii provocate de vestimentatie
• Foliculite
• furunculoză
• Palparea
• Ex. Radiografic
• modificări osoase la nivelul apofizelor spinoase si
transverse
• modificări de diametru ale găurii de la baza apofizei
transverse
REGIUNEA PREVERTEBRALĂ
Limite
• apofiza bazilară a occipitalului
• discul intervertebral C7-T1
• vârful apofizelor trasnverse cervicale
Planurile regiunii
• Aponevroza prevertebrală – raporturi:

• Anterior - faringele si esofagul
• lateral - pachetul vasculo-nervos al gâtului
• lanţul simpatic cervical (ganglionul cervical superior si
mijlociu)
• Planul muscular :
• marele drept anterior al capului
• Micul drept anterior
• Lungul gâtului
• Muschii intertransversari (între apofizele transverse)

• ligamentul cervical comun anterior
• faţa anterioară a corpurilor vertebrelor cervicale si
discurile intervertebrale
Vasele :
• artera vertebrală
• vena vertebrală
• artera cervicală ascendentă
Nervii :
• plexul cervical profund
• trunchiurile primare ale plexului brahial
• simpaticul cervical
ANATOMIE
TOPOGRAFICĂ 
CURS 6
Anatomia de suprafaţă a gâtului. Descoperiri anatomice. Proiecţii viscerale

şi vasculare. Teritorii de vascularizaţie şi inervaţie a capului şi gâtului. Linii
de incizie şi puncte de anestezie.
ANATOMIA DE SUPRAFAŢĂ A GÂTULUI
192
Forma gâtului este cilindroidă, aplatizată posterior şi
prezintă pe suprafaţa sa numeroase neregularităţi, diferite
în funcţie de vârstă şi sex.
Faţa posterioară a gâtului

La inspecţia feţei posterioare a gâtului se observă:
• reliefurile protuberantei occipitală externă şi ale liniilor
nucale superioare,
• şanţul median posterior în care proemină procesele
spinoase extreme, celelalte fiind mascate de ligamentul
nucal:
-procesul spinos al vertebrei C2,
-procesul spinos al vertebrei C7, mai evident în
flexia gâtului,
• reliefurile musculare posterioare.
193
Faţa anterolaterală a gâtului
La inspecţia feţei anterolaterale se observă:
■ pe linia mediană:
•relieful marginii inferioare a corpului mandibulei,
•şanţul tiroidian format de incizura tiroidiană a laringelui,
•proeminenţa viscerelor gâtului pe care se pot individualiza,
craniocaudal, structurile:
-proeminenţa transversală a osului hioid,
-proeminenţa laringiană ("mărul lui Adam") dată de marginea
anterioară a cartilajului tiroid, cu aspect diferit pe sexe începând
de la pubertate, deoarece cele două lame ale cartilajului sunt mai
late şi unghiul de convergenţă este mai mare la femeie,
-proeminenţa arcului cricoidian, care corespunde vertebrei C6,
punct de reper important deoarece la acest nivel:
° artera vertebrală pătrunde în foramenul transvers al
vertebrei C6,
° nervul laringian recurent pătrunde în laringe,
° se găseşte ganglionul simpatic cervical mijlociu,
° reprezintă limita inferioară a laringelui,
° reprezintă limita inferioară a faringelui,
- proeminenţa transversală a istmului tiroidian, la 1,5 cm
sub arcul cricoidian,
- proeminenţele piramidale ale lobilor tiroidieni, mai
evidenţi în deglutiţie, când se deplasează odată cu laringele,
• fosa jugulară sau suprastemală, nivel la care se poate observa şi
palpa traheea sau se percep pulsaţiile arterelor aberante sau ale
aortei în condiţii patologice,
• marginea superioară a manubriului sternal.
Pe părţile laterale ale feţei anterolaterale a gâtului se observă:
• marginea inferioară a unghiului mandibulei,

• proeminenţa procesului mastoidian,
• striaţiile cutanate etalate inferior determinate de muşchiul platisma
• relieful muşchiului stemocleidomastoidian, cu direcţie oblică
craniocaudal şi lateromedial, între capetele clavicular şi stemal
delimitându-se o fosetă numită uneori fosa supraclaviculară mică,
care marchează joncţiunea jugulosubclavie şi articulaţia
stemoclaviculară şi se poate comprima nervul frenic,
• relieful venei jugulare externe care întretaie oblic muşchiul
stemocleidomastoidian, de la unghiul mandibulei la mijlocul
claviculei, mai evident în efortul de tuse, ţipăt sau cântat,
• şanţul carotidian, situat între proeminenţa viscerelor gâtului şi
marginea anterioară a muşchiului stemocleidomastoidian, unde se
percep pulsaţiile arterei carotide comune, în partea inferioară şi ale
carotidei externe, în partea superioară,
196
Pe părţile laterale ale feţei anterolaterale a gâtului se observă:
• relieful marginii anterioare a muşchiului trapez,

• fosa supraclaviculară, situată deasupra treimii mijlocii a claviculei,
între marginile adiacente ale muşchilor stemocleidomastoidian şi
trapez, în care se remarcă reliefurile trunchiului superior al plexului
brahial şi burţii inferioare a muşchiului omohioidian,
• proeminenţele articulaţiilor sternoclaviculare şi feţei superioare a
claviculei, marginea anterioară.
197
PROIECŢII ANATOMICE LA NIVELUL
Vena jugulară externă: GÂTULUI
• se proiectează de-a lungul unei linii care uneşte două puncte:
-superior – unghiul mandibulei
-inferior – 1 cm deasupra mijlocului claviculei
• se află sub piele, ţesut celular subcutanat, platisma.
Elemente neurovasculare ale triunghiului carotic se proiectează:

-posterolateral – vena jugulară internă şi ansa cervicală
-anteromedial – artera carotidă comună, sinusul carotic şi bifurcaţia sa; după
mobilizarea axului arterial se observă artera carotidă externă care emite ramurile
tiroidiană superioară, linguală şi facială;
Artera carotidă externă se ligaturează deasupra originii arterei tiroidiene

superioare.
Artera carotidă internă se evidenţiază lateral şi pe un plan posterior arterei
carotide externă, nu dă ramuri colaterale.
Nervul hipoglos traversează aria triunghiulară pe faţa laterală a arterei

carotidă externă, de la originea arterei occipitale până la marginea posterioară a
muşchiului hioglos, unde pătrunde în triunghiul submandibular, pe faţa
posterioară a glandei, extracapsular.
Artera şi vena subcalvie
Proiecţie: o linie curbă ce uneşte mijlocul articulaţiei sternoclaviculare cu
mijlocul marginii anterioare a claviculei.
Descoperire anatomică: incizie de 8-9 cm de-a lungul marginii anterioare a
claviculei, după rezecţia porţiunii mijlocii a claviculei,
Ligatura arterei subclavii: se realizează retroclavicular, în segmentul
postscalenic.
Artera carotidă comună

Proiecţie: pe marginea anterioară a m sternocleidomastoidian, între două
puncte:
-punctul superior: intersecţia cu linia trasată prin marginea superioară a
cartilajului tiroid
-punctul inferior: articulaţia sternoclaviculară.
Descoperire anatomică: incizie de 5-6 cm, pe linia de proiecţie, centrată pe
tubercului carotic; se va secţiona pilea, ţesut celular subcutanat, platisma, fascia
de înveliş, se tracţionează lateral m sternocleidomastoidian, apoi se secţionează
fascia omotraheală, se deschide fascia carotică; apoi se tracţionează lateral
jugulara internă şi se descoperă în compartimentul medial al tecii carotice –
artera carotidă comună.
Artera linguală
Este situată profund, trecând succesiv prin trei triunghiuri:
-carotic, unde se descoperă la fel ca şi artera carotidă externă
-posterior al arterei linguale
-anterior al arterei linguale.
Triunghiurile arterei linguale sunt situate pe peretele profund al lejei
submandibulare, şi pot fi abordate numai după deschiderea lojei.
Triunghiul posterior al arterei linguale
Delimitare;
-anterosuperior – marginea posterioară a burţii posterioare a m digastric
-inferior – marginea superioară a cornului mare al osului hioid
-posterior – marginea posterioară a muşchiului hioglos.
Aria triunghiului este traversată de nervul hipoglos XII.
În acest triunghi se palpează vârful cornului mare al hioidului, iar superior
acestuia se identifică artera linguală, care pătrunde pe faţa profundă a m hioglos,
între acesta şi m constrictor superior al faringelui.
Triunghiul anterior al arterei sublinguale
Delimitare:
-superior – nervul hipoglos
-inferior – tendonul intermediar al m digastric
-anterior – marginea posterioară a m milohioidian
În aria acestui triunghi artera se evidenţiază secţionând m condroglos; se
verifică originea a dorsală a limbii, după care se poate ligatura artera linguală.
Artera tiroidiană inferioară şi vertebrală la origine
Se identifică în triunghiul posterior al gâtului, delimitat astfel:
-baza – gâtul primei coaste
-vârful – procesul transvers C6
-latura laterală – mm scaleni
-latura medială – mm prevertebrali
-planşeul triunghiului – cordoanele plexului brahial.
În aria acestui triunghi găsim:

-artera tiroidiană inferioră, dispusă superficial
-artera şi nervul vertebral
-gg cervicotoracic (stelat.)
Descoperiri nervoase
Nervul vag – se descoperă la fel că a carotidă comună, fiind situat în

compartimenul neuro-arterial al fasciei carotice.
Nervul hipoglos – se descoperă în triunghiul carotic
Limfonodulul prescalenic, nervul frenic şi cordoanele posterioare ale plexului

brahial:
-se ia ca reper punctul care marchează unirea a 2/3 laterale cu 1/3 medială a
claviculei, ceea ce corespunde marginii laterale a m scalen anterior;
-după secţionarea planurilor superficiale, se identifică pe faţa superioarp a
venei subclavii, limfonodulul prescalenic, posterior de vena în teaca muşchiului
scalen anterior se va identifica nervul frenic, iar lateral muşchiului se găsesc
cordoanele posterioare ale plexului brahial
Nervii recurenţi laringeali:

-se ia ca reper tuberculul anterior al procesului transvers al lui C6, care se
palpează în profunzimea şanţului carotic
-după secţionarea planurilor superficiale, se tracţionează lateral m
sternocleidomastoidian, se secţionează apoi fascia omotraheală, se tracţionează
lateral fascia carotică şi în ţesutul lax dintre trahee şi esofag se identifică n
recurent laringeal, care trece anterior de porţiunea transversă a arterei tiroidiană
Trunchiul simpatic cervical
• se ia ca reper procesul transvers al atlasului şi procesul transvers C6

• se face o incizie verticală de-a lungul marginii posterioare a m
sternocleidomastoidian de la vârful procesului mastoidian până la punctul de
unire a 1/3 mediale cu 2/3 laterale a claviculei
• după secţionarea succesivă a planurilor, cu secţionarea fasciei prevertebrale,
se identifică trunchiul simpatic cervical, cu următoarele componente:
-gg simpatic cervical superior – se află întins de la baza craniului la procesul
spinos al lui C3
-gg simpatic cervical mijlociu – se evidenţiază înaintea procesului transvers C6.
-gg simpatic cervical inferior (sau gg stelat) – se identifică identic cu arterele
tiroidiană inferioară şi vertebrală la origine.
ANATOMIE CLINICĂ
•Paralizia m. platysma datorată lezării ramurei cervicale a facialului
•Torticolisul congenital sau antalgic, manifestată prin:

-flexie ipsilaterală
-faţa dirijată contralateral în sus
-asimetri facială în torticolisul congenital
-palparea corzii musculare
•Compresia sinusului carotidian: manevră vagală ce duce la scăderea pusului şi

tensiunii arteriale
•Puncţia venei subclavii: acul se introduce în fosa infraclaviculară, pe diagonală

unghiului dintre marginea anterioară a claviculei şi fasciculele claviculare ale m
pectoral mare; se execută în scop diagnostic şi terapeutic
•Puncţia venei jugulare interne: se palpează carotida comună şi se introduce

acul vertical spre vârful fosei supraclaviculare mici, paralel cu marginea laterală
a fasciculului sternal a m sternocleidomastoidian; se practică în scop diagnostic
(angiografii selective) sau terapeutic.
•Lezarea n accesor: căderea umărului de partea lezată
•Lezarea n frenic: paralizia hemidiafragmului
•Paralizia n recurent laringeu: voce bitonală, dată de paralizia unilaterală a mm

adductori şi blocarea pielii vocale în poziţie paramediană
•Paralizia n hipoglos: atonie ipsilaterală şi devierea vârfului limbii de partea

opusă.
•Lezarea nn IX, X, XI la nivelul găurii jugulare, se manifestă prin:

-hemiplegia vâlului palatin cu devierea luetei de partea sănătoasă şi refluxul
lichidelor prin cavitatea nazală
-voce bitonală datorită hemiplegiei laringiene
-torticolis de partea contralaterală datorită paraliziei m sternocleidomastoidian
ispilateral
-căderea umărului datorită paraliziei m trapez ipsilateral
•Chisturi şi fistule de canal tireoglos, prin defect de dezvoltare a ariei faringiene
anterioare cu peristenţa canalului tireoglos
•Tiroide ectopice, prin defect de dezvoltare a ariei faringiene anterioare
•Chisturi şi fistule endofaringiene, care rezultă prin evoluţia patologică a

endoblastului şanţurilor endofaringiene 2,3,4.
•Traumatismele penetrante ale gâtului:

Zone de risc
Zona I: de la claviculă şi manubriu sternal până la marginea inferioară a
cartilajului cricoid
-pot fi interesate: pleura, vârful plămânului, tiroida şi paratiroidele, traheea,
esofagul, carotidele comune, coloana vertebrală cervicalaă
Zona II: de la marginea inferioară a cartilajului cricoid la unghiul mandibulei
-pot fi interesate: polii superiori ai tiroidei, cartilajele tiroid şi cricoid, laringele,
faringolaringele, carotidele, venele jugulare, esofagul, coloana vertebrală
cervicală.
•Chisturi de sinus cervical: persistenţa sinusului cervical care derivă din
şanţurile 2,3,4,
- Se manifestă ca o formaţiune tumorală satelită m sternocleidomastoidian, care
evoluează în triunghiurile anterioare ale gâtului
•Coasta cervicală: defect congenital care constă în hipertrofia rădăcinii

anterioare şi tuberculului anterior a proceselor transverse ale vertebrelor C5 sau
C6, sau dezvoltarea unui proces costal ataşat de C7
-produce sindroame compresive pe plexul brahial, artera subclavie şi trunchiul
simpatic cervical.
•Infecţiile intersitiţiale ale gâtului – pot duce la mediastinite
•Furuncul antracoid: multilocular

INCIZII CERVICALE
Inciziile orizontale produc frecvent cicatrici care se lărgesc, devin

proeminente, inestetice sau chiar cheloide; singura incizie acceptată este
incizia Coher in abordarea tiroidei
În rest se preferă inciziile verticale

Anatomie topografică 
C8
REGIUNILE PARIETALE
ALE TORACELUI
TORACELE
Toracele constituie porţiunea superioară a trunchiului. El conţine

cavitatea toracică (Cavitas thoracis) în care sunt situate: cea mai mare parte a
organelor aparatului respirator, o parte a tubului digestiv, organul central al
aparatului circulator şi vasele mari din imediata sa apropiere, noduri limfatice,
marile colectoare limfatice şi nervi importanţi. Scheletul toracelui este
reprezentat de coloana vertebrală toracică, stern şi coaste, articulate între ele
pentru a forma toracele osos .
Limitele toracelui :
-Superior : limita de suprafaţă porneşte de la incizura jugulară a sternului, trece
de o parte şi de cealaltă de-a lungul claviculelor până la articulaţiile
acromioclaviculare; se continuă apoi prin linia orizontală ce trece prin procesul
spinos C7
-Inferior : trece - la suprafaţă - prin baza procesului xifoid, arcul costal până la
coasta X-a, vârful coastelor XI şi XII, marginea inferioară a acesteia din urmă şi
discul intervertebral T2-L1
Linii convenţionale de orientare:
- linia mediosternală (Linea mediana

anterior) - este linia mediană
anterioară;
- linia parasternală (Linea sternalis) -
descinde de-a lungul marginii sternului;
- linia mamelonară (Linea mamillaris)
este verticala care coboară prin papila
mamară; ca trece, în partea superioară,
prin locul de unire a treimii mediale cu
cele două treimi laterale ale claviculei;
din cauza situaţiei variabile a
mamelonului, mai ales la femeie, este
folosită de obicei linia
- linia medioclaviculară - este
verticala care coboară prin mijlocul
claviculei;
- linia axilară anterioară (Linea axillaris

anterior) - verticala ce coboară prin
marginea anterioară a şanţului axilar;
când braţul este în abducţie sau ridicat
vertical, corespunde marginii anterioare
a muşchiului pectoral mare;
- linia medioaxilară (Linea axillaris
media) - verticala coborâtă din vârful
axilei;
- linia axilară posterioară (Linea
axillaris posterior) - este verticala ce
descinde prin marginea posterioară a
şanţului axilar; ea corespunde marginii
laterale a muşchiului dorsal mare;
- linia scapulară (Linea scapularis) - verticala

coborâtă prin unghiul inferior al scapulei;
- linia paravertebrală (Linea para-vertebralis) -
este verticala care coboară prin vârful proceselor
transverse; se poate preciza doar pe radiografii;
- linia mediană posterioară - coboară pe linia
mediană a spatelui, de-a lungul proceselor
spinoase.
TORACELE OSOS
Toracele osos are forma unui trunchi de con uşor turtit dinainte-înapoi
Suprafaţa exterioară (exotoracele) este împărţită în patru feţe :
• a) Faţa anterioară este delimitată de două linii oblice care trec prin
unghiurile costale anterioare. Pe ea găsim: sternul, articulaţiile
sternocondrale, cartilajele costale, articulaţiile condrocostale şi extremităţile
anterioare ale coastelor şi ale spaţiilor intercostale.
• b) Faţa posterioară, delimitată prin două linii oblice care trec prin unghiurile
costale posterioare, prezintă: creasta spinală, şanţurile vertebrale, procesele
transverse, articulaţiile costotransversare şi extremităţile posterioare ale
coastelor şi ale spaţiilor intercostale.
• c) Feţele laterale, foarte convexe, sunt alcătuite de corpul coastelor şi de
spaţiile intercostale.
Endotoracele este divizat tot în patru feţe. Faţa anterioară şi cele laterale
prezintă aceleaşi elemente constitutive ca şi la exotorace. Faţa posterioară se
caracterizează prin proeminenţa puternică a corpurilor vertebrale, încadrată
de cele două şanţuri pulmonare adânci, şi de articulaţiile capetelor coastelor
Orificiul
superior, de
formă ovală, este
aşezat într-un
plan oblic dinapoi
înainte şi de sus
în jos. Este
delimitat de
fiecare parte, în
sens antero-
posterior, de
incizura jugulară
a sternului,
marginea
medială a primei
coaste şi de
corpul primei
vertebre toracice
Orificiul
inferior este
format de
fiecare parte, tot
dinainte înapoi,
de procesul
xifoid, arcul
costal,
extremitatea
anterioară a
coastei a XI-a,
marginea
inferioară a
coastei a Xll-a
şi corpul
vertebrei T12.
REGIUNILE PARIETALE ALE
TORACELUI
Regiunile parietale sunt următoarele: regiunea sternală, regiunea
costală, regiunea diafragmatică, regiunea rahidiană toracică şi regiunea
mamară
A. Regiunea sternală
• Sternul având o situaţie superficială, planurile moi permit cu uşurinţă

explorarea lui.Limitele sunt următoarele: în sus -incizura jugulară;
lateral - de o parte şi de cealaltă, marginile sternului împreună cu
articulaţiile sternocondrale; în jos -baza procesului xifoid în profunzime,
regiunea se întinde până la pleura parietală
STRATIGRAFIA :
a) Pielea
b) ) Planul subcutanat, puţin
dezvoltat, este sărac în grăsime;
conţine în schimb travee
conjunctive care unesc pielea de
straturile subiacente.
c) Planul fascial superficial - este
reprezentat de fasciile pectoralilor
mari.
d) Planul muscular superficial - este
constituit de inserţiile sternale ale
muşchilor: SCM la nivelul
manubriului; al pectoralilor pe
părţile laterale ale corpului sternal;
inserţiile drepţilor abdominali la
nivelul procesului xifoid
e) Planul osteoarticular - este alcătuit
din steni şi articulaţiile lui cu clavi-
culele şi cu cartilajele costale
f) planul muscular profund - este
format în principal din muşchiul
transvers al toracelui
(triunghiularul sternului). Muşchi
pereche, el este format din cinci
fascicule musculare, unite la
originea lor pe faţa posterioară a
procesului xifoid şi a corpului
sternal; de aici fasciculele diverg
şi se insera pe marginile
inferioare ale cartilajelor costale
II-VI.
g) Planul fascial profund - este
reprezentat de o lamă subţire de
ţesut celular.
h) Pleura parietală costală -
constituie ultimul plan al regiunii;
în cadrul acestei regiuni, ea se
reflectă în pleură mediastinală,
formând receusurile costo-
mediastinale anterioare
B. Regiunea costală
Regiune pereche, este cea mai întinsă regiune parietală toracică. Ocupând
spaţiul dintre stern şi coloana vertebrală, cele două regiuni iau parte la
alcătuirea pereţilor anterior, laterali şi posterior ai cavităţii toracice. Regiunii i se
suprapun supero-lateral umărul, iar anterior regiunea mamară
Limite:
anterior - marginea laterală a sternului;posterior , marginea laterală a
musculaturii profunde (autohtone) ce ocupă şanţurile vertebrale
superior - prima coastă
inferior - linia oblică în jos şi înapoi ce trece prin arcul costal, vârful coastelor XI
şi XII, şi apoi marginea inferioară a coastei a XII-a
Limita profundă este reprezentată tot de pleura parietală
Pentru descrierea şi localizarea mai precisă a proceselor patologice din
această regiune, ea poate fi subîmpărţită prin două linii convenţionale,
una verticală medioaxilară, alta orizontală, de-a lungul coastei a Vl-a.
Se delimitează astfel patru sectoare: antero- şi postero-superior,
antero- şi postero-inferior
STRATIGRAFIA :
a) Pielea este mobilă pe
planurile subiacente
b) Planul subcutanat -
uneori foarte abundent,
are în partea profundă
o dispoziţie lamelară
Conţine numeroase
elemente vasculo-
nervoase superficiale,
dintre care o
importantă reală o au
venele. Acestea se
anastomozează între
ele formând o vastă
reţea ce se continuă şi
în regiunile învecinate.
Reţeaua participă Ia
realizarea
anastomozelor cavo-
cave şi porto-cave
c) Planul fascial superficial -
rezultat prin fuzionarea fasciilor
musculare, este subţire antero-
lateral, dar devine mai gros în
partea posterioară.
d) Planul muscular superficial
-în partea anterioară - pectoralii
mare cu cele trei fascicule ale
sale, clavicular, sternocostal şi
abdominal , muşchiul
subclavicular întins de la primul
cartilaj costal la claviculă;
pectoralul mic, într-un strat mai
profund, porneşte de pe coastele
III-V; dreptul abdominal plecat de
pe cartilajele costale V-VII
-în partea posterioară
găsim porţiuni din unii
muşchi ai regiunii
rahidiene: superior -
fasciculele orizontal şi
ascendent ale trapezului;
inferior - dorsalul mare
inserat pe ultimele 3-4
coaste; profund faţă de
aceştia, întâlnim porţiunea
laterală a romboidului, apoi
cei doi dinţaţi mici
posteriori inseraţi pe
coastele II-V (cel superior)
şi respectiv pe coastele IX-
XII (cel inferior).
-în partea laterală se află:
scalenul posterior prin inserţia
sa distală pe coasta a II-a, în
porţiunea superioară;
digitaţiile oblicului extern al
abdomenului pornite de pe
ultimele 7-8 coaste, şi
acoperind inserţiile oblicului
intern de pe ultimele trei
coaste, în porţiunea inferioară;
în sfârşit, în porţiunea mijlocie,
dinţatul anterior, care aparţine
în întregime regiunii costale,
pleacă de pe coastele I-X, şi
se întinde până la marginea
medială a scapulei.
Elemente vasculo-
nervoase :artera toracică
laterală, ramură a axilarei,
nervii toracic lung şi
toracodorsal din plexul brahial;
toate aceste elemente
coboară încrucişând coastele.
e) Planul osteo - muscular - constituie
peretele toracic propriu-zis. El este
alcătuit din coaste, cu porţiunile lor
osoase şi cartilaginoase
delimitând între ele spaţiile
intercostale, în care se dispun
muşchii intercostali.
1. Coaste(12 perechi de arcuri
osoase, întinse între stern şi
coloana toracică)
2. Cartilajele costale continuă
anterior coastele osoase. Primele
7 perechi, cele ale coastelor
adevărate, se articulează direct cu
sternul
3. Articulaţiile costovertebrale
4. Articulaţiile costocondrale (dintre
porţiunile osoase şi cele
cartilaginoase ale coastelor),
precum şi cele intercondrale (între
extremităţile anterioare ale
cartilajelor VII-X) au ca mijloace
de unire continuitatea periostului
cu pericondrul
Muschii intercostali
5. Muşchii intercostali
externi ocupă spaţiile
intercostale, de la nivelul
coloanei vertebrale până în
dreptul articulaţiilor
condrocostale, de unde se
continuă până la stern cu
membrana intercostală
externă. Intercostalii interni se
întind de la unghiul costal până
la marginea sternului; la
extremitatea posterioară a
spaţiilor intercostale, ei se
continuă cu membrana
intercostală internă. Ambele
categorii de muşchi intercostali
se insera pe marginile
adiacente ale coastelor
alăturate. Din planul profund al
muşchilor intercostali interni se
desprind muşchii intercostali
intimi, care se insera pe buza
internă a şanţului costal
supraiacent
Elementele acestora
sunt aşezate în ordine
- de sus în jos - vena,
artera şi nervul (V. A.
N.). La nivelul
unghiului costal
posterior, mănunchiul
trece între cei doi
muşchi intercostali,
extern şi intern, ai
spaţiului respectiv,
adăpostit în şanţul
costal al coastei
supraiacente;
pătrunde apoi între
intercostalul intim şi
cel intern, pentru ca în
treimea anterioară să
ajungă între
intercostalul intim şi
fascia endotoracică
Muschii intercostali
Acţiune.
Intercostalii
externi sînt
inspiratori
(ridicători ai
coastelor);
intecostalii interni
sînt expiratori
(coborîtori ai
coastelor). Ei
prezintă un rol
important în
constituirea
pereţilor toracici;
datorită elasticităţii
lor, toracele se
poate mări şi
micşora
f) Planul muscular profund -
este reprezentat de
următoarele elemente: la limita
posterioară a regiunii - muşchii
subcostali; în partea anterioară
inserţiile costale ale muşchiului
transvers al toracelui şi
inserţiile porţiunii costale a
diafragmei, sub forma unor
digitaţii încrucişate cu cele ale
transversalul abdominal între
muşchiul transvers al toracelui
pe de o parte - şi cartilajele
costale, respectiv muşchii
intercostali
g) Planul fascial profund - este
format de fascia endotoracică,
a cărei prezenţă permite - în
cursul intervenţiilor chirurgicale
- decolarea pleurei parietale.
h) Pleura parietală costală -
formează ultimul plan.
C. Regiunea mamară
Regiunea mamară este o regiune parietală pereche, suprapusă regiunii

costale în partea sa antero-superioară; ea este ocupată de către
mamelă. Aproape fără importanţă la bărbat, la care glanda mamară a
rămas într-un stadiu rudimentar, ea dobândeşte o mare importanţă la
femeie, din punct de vedere fiziologic, patologic şi estetic
Mamela este cea care dă forma caracteristică regiunii. Ea
are în general forma unei emisfere sau a unui con turtit,
care repauzează cu baza pe peretele toracic anterior.
Aproximativ în centrul feţei convexe prezintă proeminenţa
rotunjită a papilei mamare, înconjurată de areola mamară.
în general forma emisferică a mamelei este mai accentuată în jos şi
medial, unde se formează - şanţul submamar. Este locul frecvent al
intertrigo-ului. între cele două mamele se găseşte şanţul intermamar ce
corespunde regiunii sternale. în copilărie, mamelele sunt mici, şi până
la pubertate sunt puţin dezvoltate, în perioada puberală ele se dezvoltă
brusc, odată cu aparatul genital şi ajung destul de repede la
configuraţia lor obişnuită de la femeia adultă.
Limitele regiunii mamare sunt următoarele: în sus - coasta a III-a; în jos
Coasta a Vl-a sau a Vll-a; medial, marginea sternului; lateral - linia axilară
anterioară, în profunzime se întinde până la fascia pectoralului mare
STRATIGRAFIA regiunii este următoarea
a) Tegumentul - este
subţire, fin, neted şi mobil.
I se disting două zone: cea
periferică are structura şi
caracterele obişnuite şi
conţine foliculi piloşi,
glande sebacee şi
sudoripare; zona centrală
sau aria papilară, este
constituită din areola
mamară şi papila mamară
b) Planul celulo-adipos premamar - mai gros la
periferia mamelei, se subţiază progresiv spre centrul
ei, pentru ca să dispară complet la nivelul papilei.
Această grăsime este compartimentată în loji prin
tracturi conjunctive lamelare. Prezenţa acestora
explică de ce un abces mamar poate fi localizat la o
singură lojă grăsoasă. în acest plan se găsesc vase
sangvine şi limfatice superficiale, precum şi nervii
corpului mamelei
c) Corpul mamelei - se prezintă ca o formaţiune alb-
gălbuie, aproximativ discoidală, care se subţiază spre
periferie. Faţa anterioară a corpului mamelei este
convexă şi foarte accidentată, datorită unor creste
neregulate anastomozatc între ele; sunt crestele
fibrobroglandulare, care delimitează fosete ce cuprind
în ele periniţele de grăsime. Pe ele se fixează tracturi
conjunctive numite ligamentele suspensoare ale
mamelei (Cooper). Acestea traversează glanda şi se
fixează pe fascia muşchiului pectoral mare. Faţa
posterioară a corpului mamelei este plană sau
uşor concavă, şi repauzează prin intermediul
grăsimii retromamare, pe fascia ce acoperă
muşchii pectoral mare şi dinţat anterior.
D. Regiunea diafragmatică
Este regiunea parietală inferioară a toracelui, constituită de un singur

plan, cel al muşchiului diafragma. Ea separă cavitatea toracică de cea
abdominală, astfel încât reprezintă în acelaşi timp şi peretele superior
al acesteia din urmă.
Forma regiunii este cea a diafragmei: ca prezintă pe linia mediană o

puternică boltire cu convexitatea în sus, în timp ce periferia regiunii
corespunzând inserţiilor musculare, rămâne fixată mult mai jos. În
acest fel, conţinutul abdominal se ridică mult în torace în porţiunea
mijlocie, în timp ce cavitatea şi viscerele toracice se insinuează spre
abdomen la nivelul circumferinţei bolţii diafragmatice. în consecinţă, pe
o secţiune transversală trecând prin baza toracelui, vom întâlni atât
organe toracice cât şi organe abdominale, deşi cele două cavităţi sunt
separate prin diafragmă.
Muşchiul diafragma prezintă două
porţiuni distincte, una centrală -
aponevrotică, şi una periferică -
musculoasă
Centrul tendinos al
diafragmei este
porţiunea
aponevrotică, în
formă de trifoi
Componenta musculară are la
rândul său trei porţiuni.
Porţiunea lombară are două
componente. Cea mai puternică
dintre ele porneşte de pe
vertebrele lombare prin cei doi
stâlpi. Stâlpul drept se insera
pe corpul primelor trei vertebre
lombare şi pe discurile
intervertebrale dintre acestea;
stâlpul stâng ia naştere de pe
primele două vertebre lombare
şi de pe discurile învecinate.
Marginile mediale, tendinoasc,
ale celor doi stâlpi se întâlnesc
pe linia mediană, pentru a
forma ligamentul arcuat
median, situat înaintea aortei;
apoi, stâlpii schimbă o serie de
fascicule musculare între ei.
Cea de-a doua componentă a
porţiunii lombare ia naştere de pe
două perechi de arcade aponevrotice,
situate lateral de stâlpii precedenţi:
ligamentul arcuat medial întins de la
corpul vertebrei L2 la procesul costal
al primei vertebre lombare; pe sub
acest ligament trece muşchiul psoas.
Cea de a doua arcadă aponevrotică
este ligamentul arcuat lateral
(arcada pătratului lombelor) care
trece ca o punte peste muşchiul
pătrat al lombelor; ligamentul se
prinde pe procesul costal al vertebrei
L1 şi pe coasta Xll-a.
Porţiunea costală a diafragmei îşi
arc originea pe feţele mediale ale
ultimelor şase coaste, prin digitaţii
încrucişate cu cele ale transversului
abdominal. Porţiunea sternală naşte
prin două fascicule de pe procesul
xifoid. Toate fibrele musculare ale
acestor porţiuni se termină pe centrul
tendinos
Porţiunea sternală
naşte prin două
fascicule de pe
procesul xifoid.
Toate fibrele
musculare ale
acestor porţiuni se
termină pe centrul
tendinos.
Orificiile diaframei
Hiatul aortic este delimitat

între vertebra T12, cei doi
stâlpi ai diafragmei şi
ligamentul arcuat median. Dă
trecere aortei şi duetului
toracic.
Hiatul esofagian, situat pe un
plan mai anterior şi superior faţă
de precedentul (în dreptul
vertebrei T10), este cuprins de
cele mai multe ori în grosimea
stâlpului drept al diafragmei.
Orificiul venei cave

inferioare este situat în
centrul tendinos, la unirea
foliolei anterioare cu cea
dreaptă. Pereţii venei
aderă de marginile
orificiului
Raporturi
Faţa superioară a diafragmei

răspunde: în partea centrală -
pericardului care aderă de
foliola anterioară, iar de o parte
şi de cealaltă - pleurei
diafragmatice şi bazei
plămânilor. Faţa inferioară a
diafragmei, tapetată de
peritoneul parietal, răspunde -
de la dreapta la stânga - feţei
diafragmatice a ficatului,
fundului stomacului şi feţei
diafragmatice a splinei; în
partea posterioară este în
raport cu rinichii şi glandele
suprarenale. Stâlpii diafragmei
vin în raport înainte cu: area
nuda a ficatului, cu duodenul şi
cu pancreasul, iar prin bursa
omentală, cu faţa posterioară a
stomacului.
ANATOMIE TOPOGRAFICĂ 
C9
REGIUNILE ABDOMINALE
SUPERFICIALE
Structura peretelui abdominal
Impartirea topografica
• 1.regiunea sterno-costo-pubiana;
• 2.regiunea ombilicala;
• 3.regiunea lombara ;
• 4.regiunea costo-iliaca;
• 5.regiunea inghinala;
• 6.regiunea lombo-iliaca ;
Regiunea S-C-P
Limite:
• -sup-baza apendicelui xifoid;
• -inf-marginea superioara a pubelui;
• -lat-marginea lat. a m. drepti abdominali
Stratigrafie:
1. Tegument :subtire,mobil,in partea inferioara cu foliculi pilosi;
2. Plan subcutanat: alcatuit din tesut subcutanat lax cu panicul
adipos;aici poate aparea si edemul
-spre partea inferioara aproape de simfiza pubiana fibrele
conjunctive se vor condensa si vor forma ligamentul fundiform
al penisului;
-vasele si nervii sunt superficiali
3. Planul aponevrotic:-este reprezentat de teaca anterioara a
muschilor drepti abdominali;
Muschii drepti abdominali prezinta o teaca anterioara si una

posterioara ce se unesc pe linia mediana formand linia alba ;
-Teaca m. drept abdominal rezulta prin
fuzionarea aponevrozei m. oblic extern si
oblic intern ,acest lucru fiind valabil pana
in 1/3 inferioara. In 1/3 inferioara se
adauga si aponevroza muschiului transvers
abdominal care acopera m. drept
abdominal
- Pe linia mediana intre cele doua teci
(anterioara si posterioara), planul
aponevrotic constituie linia alba.
- In cele doua treimi superioare ,aceasta
este mai larga ,iar in treimea inferioara se
reduce la dimensiunile unei fasii inguste
- La nivelul liniei albe exista mici orificii care permit trecerea
vaselor de sange ce asigura vascularizatia peretelui abdominal.
- Din cauza presiunii se pot produce herniile liniei albe ,de mici
dimensiuni ,nu poate trece o ansa intestinala intreaga ,ci doar
partial ,obstruarea vaselor de sange ale acestor segmente de
ansa determinand necroza si apoi rupere.
4.Planul muscular
- Muschiul drept abdominal
- este lateral ca o banda;
- prezinta doua corpuri;
- prezinta benzi tendinoase mai numeroase pe fata ventral decat
pe dorsal;
Insertie
- Superior - la nivelul sternului –apendice xifoid si cartilajele
costale V,VI,VII
- Inferior - tuberculul pubian printr-o mica dedublare a
tendonului muschiului drept abdominal si marginea superioara
a simfizei pubiene ;
- inconstant poate sa mai existe un muschi –MUSCHIUL
PIRAMIDAL - ce poate avea tendon comun cu muschiul drept
abdominal;
Insertie
- Superior - la nivelul sternului –apendice xifoid si cartilajele
costale V,VI,VII
- Inferior - tuberculul pubian printr-o mica dedublare a
tendonului muschiului drept abdominal si marginea superioara
a simfizei pubiene ;
- inconstant poate sa mai existe un muschi –MUSCHIUL
PIRAMIDAL - ce poate avea tendon comun cu muschiul drept
abdominal;
Inervatie:
- nervii intercostali-ultimele 5 perechi
- nervii subcostali
- nervul ilio-hipogastric
- nervul ilio-inghinal;
Actiune
- flexia toracelui pe abdomen
-cresterea presiunii in abdomen
5.Planul aponevrotic profund
- este format din teaca posterioara a muschiului drept
abdominal. Posterior de ea se gaseste fascia
transversalis;
Planul preperitoneal
- sub fascia transversalis este tesut preperitoneal format din
tesut conjunctiv lax ce poate fi disociat si poate prezenta
hematoame ,care atunci cand exista ,mimeaza un abdomen
acut ,deoarece se afla in contact cu peritoneul parietal;
Contine pe linia mediana URACUL care formeaza LIGAMENTUL
OMBILICAL MEDIAL. De o parte si de cealalta ,fascia se prinde
de cele doua cordoane ale ARTERELOR OMBLICALE(la fat)
obturate si fibrozate (la adult) ce formeaza LIGAMENTELE
OMBILICALE MEDIALE;
6.Planul peritoneal
- este reprezentat de peritoneul parietal anterior;
- este ridicat de URACUL si LIGAMENTELE OMBILICALE MEDIALE formand
PLICELE OMBILICALE(medina si mediale); mai lateral de acestea trec
VASELE EPIGASTRICE INFERIOARE care ridica peritoneul formand PLICELE
OMBILICALE LATERALE ;
REGIUNEA OMBILICALA
-limite:-la 2 cm lateral ,deasupra si dedesubtul ombilicului ;
-la acest nivel nu mai exista toate structurile regiunii
anterioare;
Stratigrafie:
1.Tegument
- aderent pe stratul aponevrotic
- are forma caracteristica santului si cicatricei ombilicale;
2.Tesut subcutanat
- este slab reprezentat –caracteristic prin prezenta unor vene
paraombilicale care pleaca radial de la ombilic si se vor
anastomoza cu vena porta;
- in ciroza –tromboza de vena porta produce dilatatie
portal ,iar abdomenul si regiunea ombilicala capata aspectul de
‘’cap de meduza’’
3.Aponevroza
- este reprezentata de linia alba care aici prezinta ‘’inel
ombilical’’,cu deschidere circular cu diametrul sub 1 cm.Fascia
ombilicala acopera incomplete acest orificiu;
- la acest nivel se pot produce hernia ombilcale;
- pe marginea superioara se insera ligamentul rotund al
ficatului;
- pe marginea inferioara se insera uraculul;
4. peritoneul-este ultimul strat;
REGIUNEA COSTO-ILIACA
Limite
-superior - rebordul costal - vf .coastelor XI,XII,marginea inferioara coasta
XII
- inferior - creasta iliaca cu linia bispinoasa;
- medial(inainte) - marginea lateral a muschilor drepti abdominali;
-lateral(inapoi) - muschii paravertebrali(marginea laterala)
Regiunea costo-iliaca este impartita din considerente clinice prin linia
medio-axilara in doua portiuni: 1.regiunea antero-laterala
2.regiunea postero-laterala
REGIUNEA ANTERO-LATERALA A PERETELUI ABDOMINAL
Stratigrafie
1.tegument-mobil
2.Tesut subcutanat-panicul adipos care da forma de manere ale
Venerei
3.Planul fascial superficial-reprezentat de fascia muschiului
oblic extern;
4 Planul musculo-aponevrotic profund:reprezentat de m.oblic
extern;m.oblic intern;m.transvers abdominal
Muschiul oblic extern
- continua traiectul muschiului intercostals extern;
- are o directive oblica infero-mediala de la ultimele 7-8 coaste si
o parte din fibre se termina pe creasta iliaca si cealata parte
printr-o aponevroza pe teaca muschiului drept abdominal;
Inferior se termina pe ligamentul inghinal si la nivelul pubelui
Muschiul oblic extern
- directia sa este invers celui oblic extern.
Insertii
- creasta iliaca
- fascia toraco-lombara
- 1/2 laterala a ligamentului inghinal
Muschiul transvers abdominal
- prin intermediul tecii dreptului abdominal inchide cilindrul
Insertii
- posterior-se termina printr-o fascie ce se
insera pe coloana vertebrala
- anterior-prin aponevroza anterioara participa la formarea
muschilor drepti abdominali.
Urmatorul strat este Fascia transversalis
Ultimul strat –peritoneul
REGIUNEA POSTERO-LATERALA A ABDOMENULUI
Limite:
- superior:-marginea inferioara a coastei XII
- inferior-creasta iliaca
Stratigrafie
1.Tegument –gros
2.tesut conjunctiv
3.Strat musculo-fascial
a. superficial - m. marele dorsal - aici este o zona de rezistenta
minima a peretelui abdominal
TRIUNGHIUL PETIT delimitat astfel:
- baza - creasta iliaca
- medial - marginea laterala a m. marele dorsal
- lateral - marginea posterioara a m. oblic extern
b. strat musculo-fascial mijlociu
- este reprezentat de aponevroza si fibrele dorsale ale m.oblic
intern si se continua cu fascia toraco-lombara
Aici intalnim o alta zona de minima rezistenta - spatiul Grinfeldt
sau tetragonal lui Krause delimitat :
- medial - muschiul extensor al coloanei vertebrale
- infero – lateral - marginea posterioara a oblicului intern
- supero - medial - dintatul postero - inferior
- supero – lateral - coasta a XII-a
• c.Planul profund-reprezentat de patratul profund
• Planul fascial profund este reprezentat de lama patratului
lombelor;
ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
C10
REGIUNILE ABDOMINALE
PROFUNDE
PROIECȚII
• limite - superior – proces xifoid
ext. Disc i.v. T12-L1
- inferior – simfiza pubiană → L5-S1
cavitatea – abdominală
- diafragma
- strâmtoarea superioară
CAVITATE ABDOMINO-PELVINĂ
• forma – ex. clinic
– variaţii individuale
vârstă, sex, tipul constituţional
- patologie: - colecţii
- tumori
- desen vascular
• forma – ex. clinic
•– variaţii
Pereţi: individuale
vârstă, sex, tipul constituţional

- explorare
- patologie: - colecţii
- tumori
- acces intervenţional - LAPAROTOMIE
- desen vascular
- PRESA ABDOMINALĂ
• Relaţia viscere abdominale – pereţi
• Criterii morfologice (structurale) !
Ontogeneza
- reg. parietale
= mediane - ant. SCP - O
- post. col. v. lombară
reg. retrorahidiană
= laterale - costo-iliacă - ant.
- post.
- inghinală
- lombo-iliacă
• Criterii morfologice (structurale) !
Ontogeneza
- reg. parietale
CAVITATEA ABDOMINALĂ
= mediane - ant. SCP -O
- post. col. v. lombară
reg. retrorahidiană
= laterale - costo-iliacă - ant.
- post.
- inghinală
- lombo-iliacă
1. Definiţie - Peritoneu parietal
- Peritoneu visceral
(organe retroperitoneale)
“Sac fără deschizătură.”
BICHAT
2. Subdiviziuni
A. Cavitatea peritoneală mare
B. Cavitatea peritoneală mică
BURSA OMENTALĂ
A - Spaţiul PREVISCERAL - definiţie
- Etajul supramezocolic- 3 loji
- Etajul inframezocolic:
spaţii - paracolică
- mezenterică
- colică
Bursa omentală
Porţiunea principală
Prelungiri
♦ dreapta - VESTIBULUL
♦ stânga - RECESUL SPLENIC
♦ superior - RECES SUPERIOR
Căi de acces chirurgical
❖ omentul mic
❖ ligament gastrosplenic
❖ mezocolonul transvers
❖ ligamentul gastrocolic
❖ decolare intercoloomentală
Formaţiuni peritoneale
➢ Omentul mare
➢ Omentul mic
✓ Ligamentul falciform
✓ Ligamentul coronar- lig. triunghiulare
✓ Ligamentul gastrocolic
✓ Ligamentul gastrosplenic
✓ Ligamentul splenicorenal
✓ Mezocolonul transvers
Spaţiul Retroperitoneal
!Conţinut
Plice peritoneale INCONSTANTE
✓Mezenterul
✓Mezocolonul sigmoidian
RECESURI
1. Rinichi HERNII
2. Glandele suprarenale
INTRAPERITONEALE
3. Uretere
4. Ducte deferente
5. Vase (A, V, L)
duodenale
ileocecale
Vase
Vena cavă inferioară
Afluenţi
Aorta - viscerali
abdominală - vena genitală dreaptă
ramuri colaterale - venele renale
VISCERALE - trunchiul celiac- vena suprarenală dreaptă
- vena hepatică
- arterele suprarenale mijlocii
- -arterele
parietalerenale
- lombare
- arterele genitale
- frenice inferioare
Vena porta- artera testiculară
- artera mezenterică
vene porte ACCESORII inferioară
- paraombilical
PARIETALE - arterele frenice inferioare
- ligamentul falciform
- arterele lombare
- gastrohepatic
- artera sacrată medie
ramuri terminale - arterele- cistic
iliace comune - interne
- grupul- vaselor
externe nutritive
Limfatice
noduri: - limfatice parietale
- lombare stângi
- lombare intermediare
- lombare drepte
trunchiuri: - intestinale
- lombare
- cisterna PECQUET
- duct toracic
NERVI
• Plexul celiac - ganglioni celiaci (dr., stg.)

- ganglion mezenteric superior
- ganglioni aorticorenali
- nervi splanhnici
- nervi vagi
- nervi frenici
plexul hipogastric superior (nerv presacrat)
nervii hipogastrici
 
• Trunchiurile simpatice abdominale 
ramuri comunicante (plex lombar)

ramuri vasculare
nervii splanhnici lombari - drept
- stâng
+ plexul aortic abdominal
plex HIPOGASTRIC SUPERIOR

ANATOMIE
TOPOGRAFICĂ 
C11
Teritorii de vascularizație și inervație

ale abdomenului
ARTERELE PERETELUI ABDOMINAL
• Artere segmentare dispuse transversal, ramuri ale aortei abdominale

• Artere dispuse longitudinal, ramuri din a. iliacă externă, femurală, toracică internă
• Ultimele 2-3 a.intercostale post, a. Subcostală; 4-5 a. lombare
• A.epigastrica inf. (din a.iliaca ext), properitoneal în direcția ombilicului , perforează
fascia transversalis, intră în teaca dreptului în spatele dreptului abdominal. Are
următoarele ramuri :
• r. pubicus,
• r. obturatorius(corona mortis),
• a. cremasterica,
• A. ligamentului rotund
• A.circumflexă iliacă profundă (a.iliacă ext) urcă în interstițiul muscular dintre m.
oblicul intern si transvers
ARTERELE PERETELUI ABDOMINAL
• A. epigastrica superioară (din a. mamară int.) părăsește toracele prin interstițiul dintre
porțiunea sternală și costală a diafragmei (hiatul Larrey), apoi intră șî în teaca drepților.
Se anastomozează periombilical cu a.epigastrică inf. (anastomoză între sistemul aortic
superior și inferior)
• Ramurile superficiale ale a. femurale irigă teritoriile subcutanate ale părții inferioare
a peretelui abdominal
• a.circumflexa iliaca superficiala,
• a.epigastrica superficiala,
• a.rușinoase externe)
VENELE PERETELUI ABDOMINAL
• Afluenții VCS
• ultimele 2-3 vv. intercostale post,
• vv. lombare - primele 2 perechi,
• vv. epigastrice sup.
• Afluenții VCI
• Vv. Lombare - ultimele 2 perechi
• v. epigastrica inf.,
• v. circumflexa iliaca profundă,
• v. epigastrica superf,
• v. circumflexa iliaca superficială,
• v. rușinoase externe
• Afluenții v. porte - vv. paraombilicale, care urcă de-a lungul lig. rotund
VENELE PERETELUI ABDOMINAL -
ANASTOMOZE
• Anastomozele cavo-cave, se realizează între afluenţii sistemului venos cav superior şi
inferior. Aceste anastomoze se situează atât la nivelul venelor superficiale, cât şi în
profunzimea peretelui abdominal.
• Superficial, în stratul subcutanat, între venele superficiale extrinsece ale peretelui
toracic, care aparţin teritoriului venei cave superioare şi venele superficiale ale
peretelui abdominal- ramuri tributare ale sistemului cav inferior
• Profund, se realizează anastomoze venoase între venele epigastrice superioare şi
inferioare, respectiv anastomoza venelor lombare, cu vena cavă inferioară pe de o parte
şi venele lombare ascendente pe de altă parte
• Anastomozele porto-cave, se formează între ramurile sistemului venos cav şi cele ale
venei porte. O astfel de reţea anastomotică se situează periombilical, denumit sistem
venos periombilical
LIMFATICELE PERETELUI ABDOMINAL
Peretele abdominal dispune de două plexuri limfatice, unul situat superficial, altul
• profund.
• Limfaticele superficiale
• Din partea supraombilicală se varsă în nodulii limfatici axilari (Nodi lymphatici axillares).
• Din partea subombilicală în nodulii limfatici inghinali superficiali (Nodi lymphatici inguinales
superficiales), în nodulii aşezaţi superior (Tractus horisontalis).
LIMFATICELE PERETELUI ABDOMINAL
• Limfaticele profunde ale peretelui abdominal au următoarele traiect:
• Din zona profundă antero-laterală supraombilicală, de-a lungul vaselor epigastrice superioare, confluând
în noduli limfatici sternali (Nodi lymphatici sternales).
• Din zona profundă antero-laterală subombilicală, vasele limfatice de-a lungul vaselor epigastrice
inferioare se drenează în nodulii iliaci externi (Nodi limph.iliaci externi). Pe traiectul vaselor epigastrice
inferioare se află câteodată câţiva mici noduli limfatici, numiţi noduli limfatici epigastrici (Nodi
lymphatici epigastrici).
• Din partea posterioară a peretelui abdominal, în nodulii limfatici lombari, din jurul aortei abdominale
(Nodi lymph.lumbales).
NERVII PERETELUI ABDOMINAL
• Inervaţia motorie şi sensitivă a peretelui abdominal este segmentară fiind asigurată de
• ultimele şase perechi ale nervilor intercostali şi
• primele trei ramuri ale plexului lombar.
Trunchiurile nervoase se situează în grosimea peretelui în interstiţiul dintre oblicul intern şi transversul abdominal.
• Nervii intercostali VII-XII (Nn.intercostales), denumiţi şi nervii intercosto-abdominali, părăsesc spaţiile intercostale, se situează pe peretele antero-lateral al abdomenului în interstiţiul descris mai sus, perforează peretele
posterior al tecii drepţilor, pătrunzând în teacă.
• Traiectul nervilor diferă:

• Al VII şi VIII-lea nerv intercostal are un traiect arcuat corespunzător rebordurilor costale.
• Al IX-lea nerv, are un traiect orizontal, orientat deasupra ombilicului.
• Al X-XI-XII-lea nerv intercostal, au un traiect oblic descendent.
• Nervul X se îndreaptă spre ombilic
• Nervii Xi şi XII (numit subcostal) inervează teritoriul inferior, pubian al peretelui abdominal.
• Nervii peretelui abdominal

• n Ramurile nervilor intercosto-abdominali sunt:
• n Ramuri musculare, păstrează caracterul segmentar al
• inervaţiei motorie.
• n Ramurile cutanate laterale (Rr.cutanei lateralis) se
• distribuie tegumentului de pe faţa laterală a
• abdomenului.
• n Ramurile cutanate anterioare (Rr.cutanei anteriores),
• inervează tegumentul pe faţa anterioară a abdomenului.
• n Ramuri sensitive profunde la peritoneul parietal,
• importante pentru înţelegerea localizării segmentare a
• unor reflexe patologice (de ex.reflexul de apărare
• musculară; iradierea durerii din profunzime la suprafaţă
• corespunzător dermatoamelor etc.).
• Nervii peretelui abdominal
• n Plexul lombar cu primele sale trei ramuri, participă la complectarea
• inervaţiei motorie şi senzitive a peretelui abdominal în partea inferioară
• a acestuia. Aceşti nervi vin în raport cu canalul inghinal, deci nu intră în
• teaca drepţilor.
• Ramurile nervilor intercosto-abdominali sunt:
• Ramuri musculare, păstrează caracterul segmentar al inervaţiei motorie.
• Ramurile cutanate laterale (Rr.cutanei lateralis) se distribuie tegumentului de pe faţa laterală a

abdomenului.
• Ramurile cutanate anterioare (Rr.cutanei anteriores), inervează tegumentul pe faţa anterioară a

abdomenului.
• Ramuri sensitive profunde la peritoneul parietal,importante pentru înţelegerea localizării segmentare a

unor reflexe patologice (de ex.reflexul de apărare musculară; iradierea durerii din profunzime la
suprafaţă corespunzător dermatoamelor etc.).
• Plexul lombar cu primele sale trei ramuri, participă la completarea inervaţiei motorie şi
senzitive a peretelui abdominal în partea inferioară a acestuia. Aceşti nervi vin în raport cu
canalul inghinal, deci nu intră în teaca drepţilor.
• Nervul iliohipogastric (N.iliohypogastricus)

• Ramurile musculare sunt destinate muşchilor laterali ai abdomenului,
• Ramurile cutanate (R.cutaneus lateralis et anterior) inervează tegumentul părţii inferioare a peretelui
abdominal.
• Nervul ilioinghinal (N.ilioinguinalis)

• Ramuri musculare, pentru sectorul cel mai inferior al muşchilor lateroabdominali.
• Ramuri terminale sensitive (Nn.scrotales anteriores sau Nn.labiales anteriores), care trec prin orificiului
inghinal superficial şi se dispersează în tegumentul teritoriului genital.
• Nervul genito-femoral (N.genitofemoralis),

• are ramură terminală genitală (R.genitalis), se ataşează feţei posterioare a funiculului spermatic sau
ligamentului rotund. Iese prin orificiul inghinal superficial, inervează cremasterul şi pielea teritoriului genital.
Spatiul retroperitoneal
• Cuprins intre peretele

posterior abdominal si
peritoneul parietal posterior
• Comunica superior cu
mediastinul prin orificiile
diafragmatice
• Comunica inferior cu spatiul
pelvisubperitoneal
Spatiul retroperitoneal
•Organe retroperitoneale primare:

•aorta,
•vena cava inferioara
•rinichii,
•glandele suprarenale,
•ureterele,
•ganglionii limfatici,
•lantul simpatic latero-vertebral
•Organe retroperitoneale secundare: duodenul (DI,DII, DIII),

capul si corpul pancreasului, colonul ascendent si descendent
Aorta abdominala
• Limite: superior
corespunde hiatusului
diafragmatic al aortei
(T10)
• inferior corespunde
discului intervertebral L4-
L5.
• Lungime: 15-18cm
• Calibrul scade brusc dupa
emergenta arterelor
renale de la 15-20mm
pana la 13-15mm
Aorta abdominala
Direcţie: coboară vertical,

cu axul deviat spre stânga
liniei mediane, aplicată pe
faţa anterioară a coloanei
vertebrale, cuprinsă intr o
masă conjunctivă densă,
împreuna cu lanţul
simpatic aortic abdominal.
În lungul ei se insiruie
limfonodulii juxtaaortici.
Aorta abdominala
Raporturi posterioare:
• coloana vertebrală
• simpaticul lombar
• venele lombare ascendente
• arcadele psoasului
• ramurile comunicante
• cisterna Chili şi porţiunea
iniţială a ductului toracic pe
care le acoperă în porţiunea sa
superioară.
Aorta abdominala
în partea stîngă, dinspre superior spre inferior:

▪stâlpul stâng al diafragmei
▪glanda suprarenală stângă
▪trunchiul venos reno azygo lombar
▪rinichiul stăng cu hilul şi pedicolul renal stâng
▪ureterul stâng
▪duodenul ascendent
• pe toată lungimea sa are raport cu lantul
simpatic si cu limfonodulii limfatici latero
aortici stângi
Aorta abdominala
În partea dreaptă: vena cavă

inferioară. În spaţiul
interaortico cav se află
stâlpul drept al diafragmei,
limfonodulii latero aortici,
iar superior lobul caudat
Spiegel.
Aorta abdominala
Anterior:
• plexul celiac
• capul pancreasului peste
care trece radacina
mezocolonului transvers
• duodenul 3
• vena renală stângă
• trunchiul venos spleno
mezenteric
• corpii paraaortici
Zuckerkandl
• prin intermediul peritoneului
parietal posterior cu bursa
omentală, cu ansele jejunale şi
cu lobul caudat al ficatului.
Aorta abdominala
Raporturile bifurcaţiei
aortice:
•anterior: filetele lantului
simpatic lombar
•radacina
mezosigmoidului ce
conţine originea arterei
rectale superioare
•posterior: a 5 a arteră
lombară ce se
desprinde din sacrata
medie şi vena lombară
5 ce se varsă în VCI.
Aorta abdominala
• Raporturile bifurcaţiei aortice:
• anterior: filetele lantului simpatic lombar
radacina mezosigmoidului ce conţine originea arterei rectale superioare.
posterior:a 5 a arteră lombară ce se desprinde din sacrata medie şi vena lombară 5 ce se
varsă în VCI.
inferior: promontoriul cu care formează trigonul promonto iliac în aria căruia găsim vena
iliacă stângă, artera sacrată medie, plexul nervos hipogastric superior, grupul prevenos
al ggl. limfatici iliaci.
superior: la aproximativ 4 cm. î si are originea AMI.
La dreapta: originea VCI faţă de care bifurcaţia aortei este dispusă mai superior şi
anterior.iar arterea iliacă comună dreapta trece anterior de VCI ; vena iliacă stângă se
plasează între cele două iliace comune.
Aorta abdominala
•In functie de raportul

anterior cu duodenul si
pancreasul, se descriu 3
segmente topografice ale
aortei abdominale:
- Segment supra-
duodenopancreatic
- Segment retro-
duodenopancreatic
- Segment sub-
duodenopancreatic
Aorta abdominala
• Segmentul supra –
dodenopancreatic este
centrat de trunchiul
celiac
• Este acoperit anterior de
peritoneul parietal
posterior si corespunde
anterior vestibulului
bursei omentale si micii
curburi gastrice
Aorta abdominala
•Segmentul retro-
duodenopancreatic are
raporturi mediate de fascia
Treitz cu : limita dinte
capul si corpul
pancreasului, pilorul si D3
•Este centrat de artera
mezenterica superioara
inconjurata de patrulaterul
venos Rogie (VMS, VMI,
trunchiul spleno-mezaraic,
vena renala stanga
Aorta abdominala
• Segmentul sub (infra) –

duodenopancreatic este
acoperit de peritoneul
parietal posterior ce
mediaza raportul cu
ansele jejuno-ileale
• Este centrat de artera
mezenterica inferioara
Aorta abdominala
• Ramurile aortei abdominale:

• 1.Ramuri parietale:
• a. AA. frenice inferioare: se desprind
imediat inferior de hiatusul
diafragmatic.dau aa. suprarenale
superioare dreaptă şi stîngă şi în final se
anastomozează cu aa. intercostale şi
musculofrenice
• b. AA. lombare in număr de patru şi care
se anastomozează cu aa.iliolombară,
circumflexă iliacă profundă.
Aorta abdominala
• c. A. sacrată
medie ce ia
nastere de pe faţa
posterioară a
aortei si cobară
peste vertebra L5,
pe faţa pelvină a
sacrului şi
coccisului si se
termină în
glomusul
coccigian..
Aorta abdominala
• Origine: fata anterioara a

aortei abdominale,
imediat inferior de
hiatusul diafragmatic
• Traiect/Raporturi: au
traiect usor descendent
trecand posterior de
esofag si respectiv
posterior de VCI; se
aplica pe fata inferioara
a cupolei diafragmatice si
se impart in ramuri.
Aorta abdominala
• Origine: primele 4 se
desprin din aorta
abdominala iar a 5a din
artera sacrata medie
• Traiect /Raporturi:
arterele lombare drepte
sunt mai lungi si trec
retrocav; toate arterele
lombare au raporturi
posterioare cu lanturile
simpatice lombare.
Aorta abdominala
• Ramuri:
- Ramul posterior: are
traiect prin spatiul
intercostiform si se
imparte intr-un ram
spinal si un ram dorsal
- Ramul anterior: trece
posterior de muschiul
patrat lombar ajunge
intre muschii oblic intern
si transvers abdominal.
Aorta abdominala
• Ramuri vişcerale:
• Trunchiul celiac
• Artera mezenterică superioară
• Artera mezenterică inferioară
• AA. suprarenale medii
• AA. renale
• AA. gonadale
Aorta abdominala
• Ramurile terminale:
• AA. Iliace comune
Limite: superior, L4
inferior, articulatia sacroiliacă de partea respectivă
unde se bifurcă intr o a. iliaca externă şi una internă( hipogastrică).
Traiect: oblic, inspre inferior şi anterior formând intre ele un unghi de
aproximativ 60 grade.
Aa. iliace comune
•Raporturi:
• Anterior:- peritoneul parietal posterior
• -ureterul; cel drept de obicei trece anterior
de vase mai jos decit cel sting, el incrucisind
mai degraba a. iliaca externa dreapta.
• Posterior:- cu vv. omonime; vena iliaca
comuna dreapta urmeaza aproape fidel
fata posterioara a arterei omonime in
timp ce cea stanga este mai oblica si
mai lunga si pe masura ce urca trece pe
fata fata ei mediala , incrucisind fata
posterioara a a. iliace comune drepte.
• -cu ggl. limfatici iliaci comuni
• Medial: -corpul vertebrei L5
-marginea mediala a muschiului psoas
-a. sacrata medie
Lateral: -peretii pelvisului
Artera iliaca interna
•Limite: superior: articulatia sacroiliaca

inferior: orificiul ischiatic mare
•Traiect: desendent, descriind o curba cu
concavitatea posterior care imbratiseaza aripioara
sacrului si stramtura superioara a bazinului
•Raporturi:- vena iliaca interna dreapta are raport
posterior si lateral cu artera, pe cand cea stinga
posterior si medial.
• ureterul drept coboara pefata ant a arterei pe cand
cel stang pe fata ei mediala
• peritoneul parietal posterior stang fata de cel
drept formeaza radacina mezosigmoidului unde
gasim recesul intersigmoidian ce contine ureterul
stang.
•Ramuri:
•Ramuri parietale:
• a. iliolombara: se imparte in doua ramuri, ramura lombara pentru mm.
psoas si patrat lombar si rmura iliaca pentru m. iliac.
• a. fesiera superioara: strabate impreuna cu n. fesier superior orificiul
suprapiriform si da ramuri pentru mm. fesieri.
• A. fesiera inferioara: strbate impreuna cu n. ischiatic orificiul
infrapiriform si da rr. pentru mm. pelvitrohanterieni.
• A. obturatorie: patrunde in canalul obturator unde se termina
bifurcandu-se intru un ram anterior si unul posterior pentru mm. din
regiunea mediala a coapsei.
•Ramuri viscerale:
• A. ombilicala: din portiunea sa permeabile se desprind aa. vezicale
superoiare pentru varful vezicii urinare.
• A. vezicala inferioara: iriga fundul vezicii urinare.
• A. ductului deferent
• A. uterina: -prezinta 4 portiuni:
• 1. portiunea parielala, acoperita de peritoneu ce delimiteaza
impreuna cu ureterul situat inferior de ea foseta ovariana Krausse.
• 2. portiunea transversala, in baza ligamentului lat al uterului unde
este incrucisata de ureter.
• 3.portiunea arcuata, situata anterior si superior de fundul de sac
lateral al vaginei.
• 4. portiunea ascendenta(juxtauterina) cuprinsa intre foitele
ligamentului lat
• -ramuri colaterale: ram ureteral, a. vaginala, rr. Uterine.
• _ramuri terminale: ram. ovariana ce se anastomozeaza in mezoovar cu un ram ovarian al
a. avariene formind arcada ovariana
• Ramura tubara
• A. uterina: -prezinta 4 portiuni:
• 1. portiunea parielala, acoperita de peritoneu ce delimiteaza impreuna cu ureterul
situat inferior de ea foseta ovariana Krausse.
• 2. portiunea transversala, in baza ligamentului lat al uterului unde este incrucisata de
ureter.
• 3.portiunea arcuata, situata anterior si superior de fundul de sac lateral al vaginei.
• 4. portiunea ascendenta(juxtauterina) cuprinsa intre foitele ligamentului lat
• -ramuri colaterale: ram ureteral, a. vaginala, rr. Uterine.
• _ramuri terminale: ram. ovariana ce se anastomozeaza in mezoovar cu un ram ovarian al a. avariene
formind arcada ovariana
• Ramura tubara
• A. rectala mijlocie
• A. rusinoasa interna: -coboara anterior de m. piriform si de
plexul sacrat, paraseste bazinul prin orificiul infrapiriform si
patrunde in fosa ischiorectala unde merge cuprinsa intro
dedublare a fasciei obturatorului intern, canalul Alcock. Se
ramifica in doua ramuri terminale, a. pofunda a
penisului\clitorisului si a.dorsala a penisului\clitorisului.
• -ramuri colaterale: a.
• A. rusinoasa interna: -coboara anterior de m. piriform si de plexul

sacrat, paraseste bazinul prin orificiul infrapiriform si patrunde in fosa
ischiorectala unde merge cuprinsa intro dedublare a fasciei
obturatorului intern, canalul Alcock. Se ramifica in doua ramuri
terminale, a. pofunda a penisului\clitorisului si a.dorsala a
penisului\clitorisului.
• -ramuri colaterale: a. rectala inferioara
• A. perineala
• A. ureterala
• A. bulbului penisului\bulbului vestibulului
vaginal
A. iliaca externa
•Limite: -superior: articulatia sacroilica

• -inferior: ligamentul inginal unde se continua ca artera femurala
•Raporturi:-
• anterior:- peritoneul parietal posterior
• -superior, ureterul si vasele tubo ovariene
• -inferior, n. genito femural, ductul deferent la barbat respectiv ligamentul rotun si
ligamentul rotund al uterului la femeie
• -la dreapta, cu ileonul
• -la stanga, cu sigmoidul
• posterior:- vena iliaca externa; intre ea si artera se gasesc ggl. Limfatici iliaci
externi.
• -lateral, cu m. psoas
•Ramuri colaterale: a. epigastrica inferioara

• A. circumflexa iliaca profunda
A. iliaca externa
Vena cava inferioara
• Topografic este impartita

in 3 segmente:
- Segment
supradiafragmatic
(toracic)
- Segment diafragmatic
(in grosimea muschiului)
- Segment
subdiafragmatic (in
spatiul retroperitoneal)
VCI – segment subdiafragmatic
•Limite: inferior se formeaza

pe flancul stang al vertebrei
L5, superior ajunge la hiatusul
diafragmatic al VCI (T7-T8).
•Traiect: ascendent , vertical
pana la L3 si apoi oblic spre
dreapta.
•Lungime: 20-25cm
•Calibrul creste de la 2,5cm la
3-3,5cm dupa ce primeste
venele renale
• Raporturi POSTERIOARE:
procesele costiforme
lombare, ligamentul
arcuat med al
diafragmei, arcadele de
origine ale muschiului
psoas mare, artera renala
dreapta, arterele
lombare, artera
suparenala medie, lantul
simpatic lombar
• Raporturi LA STAGA: cu
aorta abdominala
• Raporturi LA DREAPTA: cu
glanda suprarenala
dreapta, marginea
mediala a rinichiului
drept, pelvisul si ureterul
drept, vasele genitale
drepte.
•In functie de raporturile

ANTERIOARE, se descriu 5
subsegmente topografice ale
VCI:
- Subsegment infra-duodenopancreatic
- Subsegment retro-duodenopancreatic
- Subsegment corespunzator orificiului
epiplooic Winslow
- Subsegment hepatic
- Sub segment suprahepatic
(interhepato-frenic)
• Subsegmentul
infraduodenopancreatic
este acoperit de
peritoneul parietal
posterior, este traversata
de radacina
mezenterului; are raport
anterior cu vasele
ileocolice si artera
genitala dreapta
• Subsegmentul
retroduodenopancreatic
are raporturi mediate de
fascia Treitz cu capul
pancreasului, D1, D3,
coledocul si vena porta.
• Subsegmentul
corespunzator orificiului
epiplooic are raporturi cu
pediculul hepatic
• Subsegmentul hepatic are

este localizat la limita
dintre lobul caudat si
lobul drept hepatic
• Subsegmentul
suprahepatic este scurt si
este centrat de locul de
varsare al venelor
hepatice
• Afluentii segmentului sub

diafragmatic al VCI sunt
omonimi ramurilor aortei
abdominale cu exceptia
trunchiului celiac si
afluentilor venei porte
(VMS, VMI, vena lienala).
• Vena genitala stanga se
varsa in vena renala
stanga.
Țesutul celulo-adipos
Tesutul celulo adipos este dispus in 3 straturi

• a.Stratul intern sau superitonial, aderent de seroasa peritoniala
posteriaora
•b. stratul mijlociu care “inveleste” organele
• c. stratul posterior care se dispune pe suprafata interna a peretelui
muscular abdominal posterior
• Lojele renale:
•*Rinichii sunt inveliti de un segment al tesutului conjunctiv de impachetare
denumit fascia proprie – dă nastere la fasciile pre si retro renala.
•Fascia prerenala are o dispozitie paralele cu cea retrorenala si acopera
fata interioara a rinichiului si hilul renal, si fuzioneaza pe linia mediana
prevertebrala, cu fascia prerenala anterioara contralaterala.
•Fascia retrorenala (Fascia Gerota) relativ solida , acopera muschiul psoas
si patrat al lombelor, inserinduse pe coloana vertrebrala.
Cranial ele fuzioneaza deasupra glandei suprarenale si se insera pe

diafragma.
Caudal se apropie dar nu fuzioneaza , creind un adevarat traiect ce
favorieaza ptoza renala.
•.
Spaţiul perirenal conţine grasime

Între fascia perirenala anterioara (Gerota) și fascia perirenala
posterioara (Zuckerkandl)
•Spaţiul pararenal anterior conţine pancreasul, duodenul, colon
ascendent, colonul descendent si grasime
Între peritoneul parietal posterior și fascia perirenala anterioara
•Spaţiul pararenal posterior conţine grasime; comunica cu spatiul
pararenal anterior (inferior)
Între fascia pararenala posterioara și fascia transversalis
RINICHIUL
• Rinichii sunt situati retroperitoneal, intre vertebrele T12-L3, au o

lungime de aproximativ 11 cm, latime de 6 cm si o grosime de 3 cm.
•Configuratia externa
•1.Fata anterioara este orientata supero-lateral.
•2.Fata posterioara este orientata postero-medial.
•3.Marginea mediala prezinta hilul renal in care patrund elementele
pediculului renal (vena renala, artera renala, pelvisul renal, vasele
limfatice, plexul nervos renal); hilul are o buza anterioara si una
posterioara.
•4.Marginea laterala prezinta santul longitudinal.
•5.Extremitatea superioara
•6.Extremitatea inferioara
•7.Sinusul renal este o cavitate in interiorul rinichiului, in care se
patrunde prin hil; sinusul prezinta proeminente numite papile renale care
au in varf orificii papilare.
RINICHIUL - raporturi
1.Fata anterioara
•*a.rinichiului drept: duodenul descendent, fascia de coalescenta colica
dreapta, flexura colica dreapta, ansele intestinale, lobul drept al
ficatului;
•*b.rinichiul stâng: radacina mezocolonului transvers, coada
pancreasului, vasele splenice, splina, bursa omentala, stomacul, ansele
colice stingi, ansele intestinale, colonul descendent, fascia retrocolica
stinga.
2.Fata posterioara:
•ligamentele arcuate lateral si medial; diafragma, recesul pleural costo-
diafragmatic, coastele 11 si 12 (rinichiul drept are raporturi numai cu
coasta 12), grasimea pararenala si manunchiul vasculo-nervos subcostal;
nervii iliohipogastric si ilioinghinal; muschiul psoas mare, muschiul patrat
lombar si muschiul transvers abdominal.
3.Marginea laterala a rinichiul drept vine in raport cu lobul drept al
ficatului; marginea laterala a rinichiului sting vine in raport cu splina si
colonul descendent.
4.Marginea mediala a rinichiului drept vine in raport cu muschiul psoas
mare, cu ureterul drept si cu vena cava inferioara;
Marginea mediala a rinichiului sting vine in raport cu muschiul psoas mare,
glanda suprarenala stinga, ureterul sting, aorta abdominala, duodenul
ascendent, arcada vasculara Treitz (formata de incrucisarea dintre artera
colica stinga si vena mezenterica inferioara).
5.Extremitatea superioara are raporturi cu glanda suprarenala.
2.Fata posterioara:
•ligamentele arcuate lateral si medial; diafragma, recesul pleural costo-
diafragmatic, coastele 11 si 12 (rinichiul drept are raporturi numai cu
coasta 12), grasimea pararenala si manunchiul vasculo-nervos subcostal;
nervii iliohipogastric si ilioinghinal; muschiul psoas mare, muschiul patrat
lombar si muschiul transvers abdominal.
3.Marginea laterala a rinichiul drept vine in raport cu lobul drept al
ficatului; marginea laterala a rinichiului sting vine in raport cu splina si
colonul descendent.
4.Marginea mediala a rinichiului drept vine in raport cu muschiul psoas
mare, cu ureterul drept si cu vena cava inferioara;
Marginea mediala a rinichiului sting vine in raport cu muschiul psoas mare,
glanda suprarenala stinga, ureterul sting, aorta abdominala, duodenul
ascendent, arcada vasculara Treitz (formata de incrucisarea dintre artera
colica stinga si vena mezenterica inferioara).
5.Extremitatea superioara are raporturi cu glanda suprarenala.
URETERUL
Configuratia externa: are 2 parti (abdominala si pelvina), 2 curburi in

plan frontal (juxtarenala si pelvina), o curbura in plan sagital
(marginala), 3 ingustari (la colul ureteral, la flexura marginala si
intravezicala) si 2 dilatatii (abdominala si pelvina).
•Raporturi
•1.Partea abdominala:
•anterior: vasele testiculare sau ovariene; ureterul drept - fascia
retrocolica dreapta, duodenul descendent, radacina mezenterului,
vasele ileocolice; ureterul sting vine in raport anterior cu fascia
retrocolica stinga, mezosigmoidul si recesul intersigmoidian;
•posterior: nervul genito-femural;
•medial: ureterul drept vine in raport cu vena cava inferioara; ureterul
sting - duodenul ascendent, arcul vascular Treitz, aorta si vena
mezenterica inferioara;
•d.lateral: polul inferior al rinichiului, colonul ascendent sau descendent;
URETERUL
• 2.Partea pelvina
• *a.la barbat: lateral-vasele iliace interne, artera ombilicala, artera
obturatoare, nervul obturator, muschiul obturator intern si muschiul
ridicator anal; medial-rectul;
• *b.la femeie: ureterul participala delimitarea fosei ovariene; el are
raporturi cu marginea posterioara a ovarului; ureterul intra in baza
ligamentului lat al uterului unde este incrucisat de artera
uterina(supero-lateral de colul uterului).
ANATOMIE TOPOGRAFICĂ
C13
PELVIS. ORGANELE
PELVINE
Diviziune:
• Pelvis mare
• Pelvis mic B
H pl str sup
C perineu
Diametre:
1 promonto-pubian
2 median post
3 transv.max
4 transv.median
5 sacro-cotiloidian
6 oblic median
♀ pereti <,arcada pub. mai
deschisă
• aripile iliace mai lărgite
• strâmtoarea sup, inf =
largi
• gaura obt- ovalară
• incizura ischiadică –mai
adâncă
• ∠ pubian 800-950 (600♂)
• sacru –mai puţin curbat
Perete intern ↔ 4 m perechi
• piriformi+obturatori int
• Ridic.anali+coccigieni⇒DIAFRAGMA
PELVINĂ
• hiatus uro-genital
• hiatus anal
SPAŢIUL PELVISUBPERITONEAL
pl pelvian ↔ perit. parietal
ţes. conj. ⇒ fascia pelviană :
1. parietală ⇐ fuziunea fasc. m.

parietali (obturatori interni,
piriformi) + m. pl.pelvian
(ridicători anali, coccigieni)
2. viscerală → teci proprii
3. ţ.c.l.+ fibre musc netede →

lamele fibrovasculare + spaţii
secundare
Îngroşări ↑ rezistenţa:
• arcada tendinoasă a m. ridic anal (10)
• arcada tendinoasă a fas. pelvine (9)
• bandeleta ischiadică
Orificii vasculo-nerv (comunicări):

• spaţiu pre, retroperitoneal
abdominal
• reg. gluteală (orif. ischiadic >, <)
• coapsă (orif. obturator)
→ hernii pelviene
→ difuziune colecţii sub-peritoneale
LAMELE FIBRO-VASCULARE 5
♂:
2 pl.sagital – sacrorectogenitopubiene
3 pl.frontal:
• aripioarele rectului (a. rectale
mijlocii)17
• septul rectovezicoprostatic15 – fascia
Denonvilliers {rectovezical – (vez.
seminale + ampulele deferenţiale)
rectoprostatic – (vas.vezicale inf16 +
deferenţiale15)}
• fascia ombilicoprevezicală ▲5,13(a.
ombilicală13 +vezicală sup)
Spaţiile secundare 6
Laterorectale – vas. ruşinoase
interne, plex hipogastric inf
• ! acces chirurgical – medial de lame
Retrorectal (↑retroperitoneal abd) –

vas. sacrate mediane, corpul
coccigian, lanţurile simpatice
sacrate, limfonoduri
Prerectal. }
Retrovezical } →slab dez
Retropubian – (Retzius) ! - plex

venoase, limfonoduri prevezicale,
lig. pubovezicale + puboprostatice
• ! flegmon →celulită difuză

♀
• septul rectovaginal 16
• parametru7 ← în jurul vas. uterine,

ureterele, limfatice, nervi
• paracolpium ←(vas.vaginale)
• paraproctium ←(rect)
• paracistium ← (vezică urinară)
• ! inflamaţie (metrită)→ propagare

Conţinut: viscere, vase, nervi
A. sacrată medie
A. iliacă internă:
• R. viscerale:
• ombilicală → vezicale
superioare
• vezicală inferioară
• ductului deferent
• uterină
• rectală mijlocie
• ruşinoasă internă
• R. parietale:
• iliolombară
• sacrate laterale
• gluteală superioară +
inferioară
• obturatoare
→ V.I.I. + VIE ⇒ VIC

simpaticul sacrat:
• 3 – 4 gg. pereche → sacru - spaţiu retrorectal
• eferenţe → n. sacraţi, oase, muşchi, vase, plex hipogastric inferior
plexurile hipogastrice:
• superior (n. presacrat) ← n. splanhnici lombari + ram. plexul aortic abdominal – L5
→ promontoriu ⇒ n. hipogastrici(dr. + stg)↓ ampula rectală → + lanţul
paravertebral sacrat + parasimpatic sacrat ( n. splanhnici pelvieni = erectori) ⇒
plexurile hipogastrice inferioare → eferenţe = plexuri periarteriale (A.I.I.) spre
viscerele pelviene, perineale
CAVITATEA PELVIANĂ
pereţii laterali →m. obturatori interni

peretele posterior→ m. piriformi
planşeul (diafragma pelvină) – m.
ridicători anali, m. coccigieni
• → hiatul ridicătorilor (urogenital)
pâlnia pelvină – lama parietală a
peritoneului pelvin
Reflexia peritoneului:
• ♂ → excav.rectovezicală Douglas
• ♀ → lig. largi ale uterului ⇒:
• excav.rectouterină Douglas
• excav.vezicouterină
Spaţiul pelvisubperitoneal (peritoneu –

planşeul pelvin)
RECTUL
S3 ↔ orificiul anal
• sg. pelvian → Ampula rectală
• sg. perineal → Canalul anal
curburi:
• pl. sagital: „ Ζ”
• flexura sacrată
• flexura perineală
• pl. frontal: „S”
• S3 - S4
• art, sacrococcigiană
mijloace de fixare:
• colonul sigmoid
• peritoneu
• pediculii vasculari
• lamele fibroase
• aderenţe pelviene
• slăbire ⇒ prolaps rectal
Ampula Rectală (fascia rectală) – loja
rectală:
• post. → m. piriformi + coccigieni
• ant. → fascia prostato-peritoneală
(parametru → paracolpiu)
• lat + inf → m. ridicători anali
• super → peritoneul parietal
Raporturi:
post:
• sp. retrorectal (vasele sacrate mediane
+ laterale, glomul coccigian, simpatic
sacrat, n. S3 S4) → !durerile sciatice +
perineale în cancer rectal
• acces chirurgical !
lat. – peritoneu ⇒ recesurile pararectale
• → sigmoid, ileon
• → plex hipog.infer., lama s.r.g.p.
ant.– peritoneu:
• ♂ excav. rectovezicală → sigmoid,
ileon
• inf = extraperitoneală → prostata,
vezicule seminale, ductele
deferente, vezica urinară
• ♀ excav. rectouterină → sigmoid, ileon
• inf – septul rectovaginal
Canalul Anal = sg. rectal perineal
fixă
cilindrică
config. inter:
• 8 – 10 coloane anale (Morgagni)
• valvule anale
• sinusurile anale (criptele anale ale
clinicienilor)
• zona hemoroidală
raporturi:
• post → chinga ridicătorilor anali
• ant → prostata, uretra mb, gl.
bulbouretrale, bulbul penisului
• lat → fosele ischiorectale
Irigaţia:
Arterele rectale (S;M;I)
! anast. Sudeck → A.rectală superioară stg
+ a.sigmoidiene ← amputaţie rect
Venele: Plex venos ⇒

• VRS → V. M.I.
• VRM → V.I.I.
• VRI → V. Ruşinoase ⇒ anast. porto-
cavă
⇒ hemoroizi
Limfaticele→ 3 curente:
• superior ← ampulă →nod.
mezenterice inferioare
• mijlociu ← ampulă inferior + canalul
anal →nod. iliace interne
• inferior ← rectul perineal → nod.
inghinale superficiale
Inervaţia
Vegetativă:
• plexul mezenteric inferior
• plexul hipogastric inferior
Somatică:
• n. rectali inferiori (din n. ruşinos)
• senzitiv →inferior de valvulele
semilunare
• M.sfincter extern anal
VEZICA URINARĂ
f. piramidală:
• vârf → lig. ombilical median
• fundul → colul uretra
• corpul → lig. ombilicale laterale
modificări de formă:
• plină → ovoidă, sferică, piriformă
• compresia organelor
• asimetrică (congenitală, patologică)
• la NN – fuziformă, intra-abdominal, ↓ în
pelvis la 3ani
capacitatea vezicală: 200 – 250 cmc → 700

cmc → disurie
variaţii patologice:
• ↓ în cistită
• ↑ în adenom de prostată ,stricturi
uretrale
loja vezicală: - fascia vezicală –
• ant. → oasele pubiene, peretele

abdominal
• post → rectovezical (fascia
prostatoperitoneală /
vezicovaginală)
• lat → m. ob. interni + ridicători anali
• inf → prostata / vagina – diafragma
urogenitală
• super → peritoneul pelvian
• la ♀comunică cu loja vaginală şi
rectală
mijloace de fixare:
• perineul
• lig. ombilicale: median, mediale,
laterale
• lig. pubovezicale / puboprostatice
• peritoneul
raporturile:
♂
• faţa post →rect, exav. Douglas
• faţa ant → perete ant. pelvis; fascia

ombilicoprevezicală, sp. retropubian
(Retzius) → plex venos prevezical,
MVN obturator, limfonoduri; →
puncţie suprasimfizară
• fundul → prostata, veziculele

seminale, rectul ampular
• mg laterale →lig. ombilicale

mediale, ductul deferent X ureter
♀
• faţa posterioară → septul
vezicovaginal
• fundul → diafragma urogenitală –

rupturi ⇒ cistocel vaginal
• colul uterin
• excavaţia vezico-uterină
• vascularizaţia arterială ← arterele
uterine + vaginale
• plexul venos vezical comunică cu
cele uterine, şi vaginale
Vascularizaţia
• A. vezicală superioară(←ombilicală)
• A. vezicală inferioară(←A.I.I)
⇒plex perivezical
Venele → 3 reţele (în mucoasă,

musculară,ţ.c. perivezical) ⇒ plex
venos perivezical →V.I.I
limfatice →nodurile iliace
Inervaţia →plex vegetativ vezical din

(plexul hipogastric sup+inf, n.splanhnici
pelvini)
Configuraţie interioară
Vârful → depresiune
Fundul:
• Trigonul vezical Lieutaud
• neted
• orif ureterale
• plica interureterică
• Fosa retroureterică
• mai adâncă la bătrâni(hipertrofia
prostatei)
• ! Calculi
Corpul:
• neted → făt,copil
• plicaturat → adult, bătrâni
Structura
• Seroasa →peritoneu - faţa
post+lateral → ! leziuni
• Fibroasa →ţ.c.
• Musculara →3 str.⇒m. detrusor
→evacuare incompletă←!obstacol
• Mucoasa → plici (excepţie ▼)
• Submucoasa →ţ.c. (excepţie ▼),
fără glande
Sondajul vezical
URETRA
♂ orif uretral vez meatul urinar 16cm
• prostatică → prostată (bazin)
• membranoasă → dg. urogenitală
(perineu)
• spongioasă → corp spongios (penis)
• segment fix (prostată, diafragmă, bulb
spongios)
• segment mobil (partea mobilă - penis)
clinic:
• posterioară (prostatică +mb)
• anterioară (peniană spongioasă)
Calibru:
• goală → lumenul → despicătură
• micţiune → 4 strm -3 dilat.:
• S. eliptică
• Fosa naviculară
• S.cilindrică (→∠ prepubian)
• Recesul bulbului(sub d.ug.)
• S cilindrică a u.mb (sfincter striat)
• Sinusul prostatic
• S circulară a orif intern
Conf. Interioară:
UP:
creasta uretrală
coliculul seminal (utriculul prostatic,
orif ductelor ejaculatoare) → sinusuri
prostatice
UMb → plici ale crestei
US
orif gl bulbouretrale Cowper
Lacunele uretrale Morgagni (←gl Littre)
Valvula fosei naviculare Guerin – sinus
Structura:
- mucoasa → gl Littre
- musculara:
- fibre netede long; circul ⇒ m.
sfincter vezical.
- fibre striate ⇒ m. sfincter uretral
♀ 4cm
porţiunea pelviană
• înconjurată de sfincterul uretrei
• ant→ plexul venos vezical, simfiza
pubiană
• post → vagina
porţiunea perineală -1cm
• străbate d.ug.
• ant → lig tranv al perineului
• post → vagina
• inf → m. bulbospongioşi
explorare:
• palpare; tuşeu vaginal, cateterism,
uretroscopie
UTERUL
tr. de con
• fundul uterin(baza mare)
• corpul
• istmul
• colul ← inserţia vaginei
dimensiuni 6/4/2cm
Situaţie
• Ax col ┴ pe faţa post vagin
• ∠ de flexiune (corp/col)
(100/1200)
• ∠ de versiune (corp/pelvis)
• N = anteflexie – antevesie
Variaţii patologice:
• procese aderenţiale
peritoneale
• tumori
mijloace de suspensie
• peritoneul
• excavaţia vezico-uterină
• excavaţia recto-uterină
• ligamentele largi █
• mezosalpinge
• mezometru
• parametru
• ligamentul rotund → ligamentopexie
• uterină
• ligamentară
• iliacă
• Х vasele iliace ext, vasele
epigastrice inferioare
• inghinală
• + n. genitofemural, ilioinghinal,
iliohipogastric
• preinghinală → dermul pubelui, labiile
mari
mijloace de susţinere:
• aderenţa la vezică → ţes. celular lax
• aderenţa la rect → lamele
sacrorectogenitopubiene:
• lig. uterosacrat
• lig. pubouterin
• perineu – centru tendinos
• rupturi ⇒ prolaps uterin
Raporturi
• Corpul
• faţa vezicală → exc. vezico-uterină
• faţa intestinală → cavum retrouterin
(sigmoid, ileon, anexe)
• fundul → sigmoid, ileon
• marginile → lig. largi, vasele uterine
• Colul
• supravaginal
• vezică, rect
• Х arterei uterine cu ureter 15 –
20mm de col
• intravaginal
• fornixul vaginal
Irigaţia
• Artera uterină
• Artera ovariană
• Venele → plexuri venoase (lig. larg) →

venele uterine + ovariene
• Limfaticele
• corpului → (coarnele uterine) →
nod. lombare, iliace, inghinale
• colului → + vaginale → nod. iliace
interne + externe
Inervaţia
• plex uterovaginal (hipog. inf)
• plex ovarian (aortico-abdominal)
OVARELE
• cavum retrouterin →peretele
lateral pelvian
• migdală
• foarte mobil
mijloace de fixare:
• suspendat în lig largi
• pedicul vascular
• lig. suspensor → fosa iliacă
(mezoapendice, mezocolonul
sigmoid) → extr. tubară
• lig. tuboovarian - extr. tubară →
infundibulul tubei
• lig. propriu – cornul uterin → extr.
uterină
• mezovarul – plică peritoneală
raporturile:
• faţa laterală → fosa ovariană(m.ob.int
sub bifurcaţia AIC)
• faţa medială
• infundibulul tubei, mezosalpinge
• ileon,
• sigmoid
• apendice !anexita
• marginea mezovariană → hilul
• mezovarul
• lig. larg
• marginea liberă → ileon
• extr. tubară → tuba
• extr. uterină → lig. propriu
TUBELE UTERINE
Ovar → cornul uterin 10-12cm
Clinic = salpinge
Fecundaţia1/3 laterală
1. infundibulul – 10-15 fimbrii

2. ampula
3. istmul
4. porţiunea uterină
• Orificii:
• Ostiul abdominal - ! →
pelviperitonită
• Ostiul uterin
topografic:
• porţiunea ansiformă (ampula)
→ excavaţia retrouterină
• porţiunea transversală
(istmul) → acoperită de
ileon, sigmoid
• Mijloace de fixare:
• Mezosalpinge
• Lig. Suspensor al ovarului
• Lig. tuboovarian
• Config interioară →plici longitudinale

← !colecţii patologice (piosalpinx,
hidrosalpinx)
vascularizaţia tubo-ovariană:
• artera ovariană ⇒ a. tubară + a

ovariană
• artera uterină ⇒ a. tubară + a.
ovariană
• → anastomoză ⇒ arcada subtubară +
arcada paraovariană
venele :
• → plex venos uterin
• → vena ovariană → VCI, V. renală stg.
limfaticele → nod. lombare

nervii – plex veget. ovarian, uterin
DUCTUL DEFERENT
→funiculului spermatic → canalul
inghinal→ abdomen → pelvis →
baza prostatei + ductul excretor
seminal ⇒ ductul ejaculator .
segmente:
• epididimar
• funicular:
• p. scrotală – între elem.
funiculului spermatic → inelul
ing. superficial
• p.inghinală → canalul inghinal
• abdomino – pelvian → inelul ing.
profund, X artera epigastică
inferioară, vasele iliace externe →
lateral de vezica urinară, X ureterul
şi artera ombilicală → prostată.
(porţiunea retro-vezicală)
DUCTUL DEFERENT
Raporturi:
• vezicii urinare
• ampula rectală
• vezicula seminală homolaterală
• !! în deferentită → simptomatologie
vezicală
Irigaţia → a. vezicală inferioară
Inervaţia → plex deferenţial + hipogastric
inferior
VEZICULELE SEMINALE
• spaţiul pelvisuperitoneal
• raporturi:
• vezica urinară, rect
• inf→ prostata
• ductele deferente(medial), plexul
venos prostatic+vezical (lateral)
• secreţia → lichid spermatic
• irigaţia:
• a. vezicală inf, a. rectală mijlocie;
• plexul venos vezico-prostatic
• inervaţia←plex hipogastric
inferior+vezical+prostatic
PROSTATA
• spaţiul pelvisuperitoneal → loja
prostatică (pube, sept
rectovezicoprostatic, m. ridicători anali,
dg urogenitală) – fascia prostatică
(anastomoze venoase ⇒ hemoragii !)
• Raporturi:
• ant.→ simfiza pubiană, semi – inelul
preprostatic al sfincterul uretrei
• post→ semi – inelul retroprostatic al
sfincterul uretrei → septul
rectovezico proastatic – ampula
rectală - ! prostatite
• lateral → m. ridicători anali →
fosele ischioanale - ! abcese
• baza →VU, veziculele seminale,
ampulele defereţiale
• vârful →dg urogenitală
intrinseci:
• uretra prostatică,
• creasta uretrală,
• coliculul seminal (orif. utriculului
prostatic, ductele ejaculatoare)
Structura→ glandulară (gl periuretrale+
prostatice propriu-zise)
• 4 lobi(laterali, mijlociu, posterior)
• hormonodependentă→!atrofie senilă
irigaţia
• arterele vezicale inf. + rectale mijlocii
• plex venos prostatic → v. ruşinoasă internă
inervaţia
• plex hipogastric inferior
explorarea:
• tuşeu rectal,
• puncţie, biopsie transperineală,
cateterism uretral
• acces chirurgical: suprapubiană
transvezicală, transuretrală (adenom),
rectală (abcese), perineală
Patologie
• prostatita ← !uretrita gonococică
• Hipertrofia de prostată (adenomiofibrom)
(hiperplazie+hipertrofie gl.lob mij +
periuretrale)
PERINEU
Definiţie
Rol
Forma:
• şanţ - coccige → simfiza pubiană

(coapsele în adducţie)
• ◊ poziţia taliei (coapsele - abducţie -

flectate pe bazin)
• ∠ ant → lig arcuat pubian
• ∠ post → vârful coccigelui
• 2 ∠ lat → tuber ischiadice
• 2 mg. ant → şanţurile
genitofemurale ( ramurile
ischiopubiene)
• 2 mg. post → lig sacrotuberale
limite:
• suprafaţă
• ant → lig. pubian arcuat
• post → vârful coccigelui
• lat → plicile genitofemurale +
marg. inf. m. glutei >
• profunzime → fascia pelviană
parietală (acoperă m. anali şi
coccigieni)
• linia biischiadică → 2 reg:
• urogenitală
• anală
chirurgii
• anus → baza scrotului (comisura
labială posterioară)
• centrul tendinos
PERINEUL
DIAFRAGMA PELVIANĂ (m. ridicători anali
+ cocigieni)
• formă de pâlnie
• ocupă întreaga reg. perineală
• străbătută de hiatul urogenital
DIAFRAGMA UROGENITALĂ (fascia

perineală mijlocie + m. transvers
profund + sfincter al uretrei)
• numai în reg. anterioară
REG. ANALĂ
• posterior de linia biischiadică
• formă ▼
limite :
• linia biischiadică
• liniile → tuber.ischiadice - vârful
coccigelui
• examinare → poziţia genu-pectorală
• anus ↔ fosele ischiorectale
stratigrafie:
piele - gl sebacee, sudoripare,
ţesut celular subcutanat → corpul adipos
fosele ischiorectale
• formă piramidală
• baza → pl. superficiale
• vârf → unirea p.lateral cu medial
• perete lat → ischion + m. obturator
intern
• perete med → m. ridicător +
m.sfincter anal extern (striat)
• conţinut:
• corpul adipos
• MVN ruşinos intern → canalul
Alcok
• prelungiri:
• ant → perineul anterior
• post → reg. gluteală
pl. fascial – fascia inf a dg pelvine

pl. muscular – m. ridicători anali + m.
coccigieni
fascia pelviană parietală – separă perineul de
pelvis
REGIUNEA UROGENITALĂ
formă ▲
limite:
• baza →linia biischiadică
• lateral → ramurile ischiopubiene
• vârf → lig.arcuat pubian
• deformată în tumefacţii (flegmoane,
abcese, chiste dermoide), leziuni
cutanate
Stratigrafie:
1.pielea – rafeul perineului
2.pl subcutanat
• celule adipoase
• fibre musc netede ale
dartosului perineal
• arterele + venele perineale
(a.ruşinoasă internă)
• nervii perineali
• limfaticele → nod. inghinale
superficiale
3.pl fascial superficial – fascia
perineală superficială
4.pl subfascial - loja peniană:
• rădăcinile corpului
cavernos
• bulbul penisului
Loja:
• închisă lateral
• slab ant şi post ⇒ propagarea
infiltratelor inflamatorii spre
penis şi fosele ischiorectale
• vasele bulbului penisului,
nervii perineali
5. diafragma urogenitală
• fascia perineală mijlocie (foiţă
inf + super ⇒ lig trans al
perineului) :
• m transvers profund
• m. sfincter al uretrei
• uretra mb
• gl. Bulbouretrale
• vase ruşinoase int,
• nervul dorsal al penisul
6. sp profund → prelungirile ant ale

foselor ischiorectale
• p lat → m. obturator
intern
• p med → m. ridicător anal
• p inf → dg urogenitală
• conţin – grăsime
7. dg pelviană→ m. ridicători anali

PERINEUL LA FEMEIE
• REG. ANALĂ – idem ♂; diferă raporturile
ant ale canalului anal → peretele
posterior al vaginei
• REG. UROGENITALĂ
• Muntele pubelui
• Formaţiunile labiale
• Vestibulul vaginei
Stratigrafie:
1. pielea
2. pl. subcutanat → dartosul labial
3. pl. fascial superficial → fascia perineală
superficială
4. pl. subfascial → loja bulboclitoridiană
(clitorisul, bulbii vestibulului)
5. diafragma urogenitală – idem ♂
• străbătută de uretră şi vagină
• artera+vena+nerv dorsal al clitorisului
6. sp profund al perineului → prelungirile
ant. fose ischio-anale - idem ♂
7. dg pelviană → m. ridicători
anali+coccigieni
ANEXELE PERINEULUI ♂
1.REG. SCROTALĂ
• sac median, tunici concentrice
• rafeu median → septul scrotal
(dartos) - testiculul
tunicile scrotului:
1.pielea – gl. sebacee, sudoripare
2.dartos – f.m.n.; septul scrotal; cute tr.
3.fascia spermatică externă ← aponevroza m.
oblic extern
4.fascia cremasterică – m. cremaster →
reflexul cremasterian
5.fascia spermatică internă ← fascia
transversalis
• leagă extr. inf. a testiculului de dartos şi
piele → lig. scrotal
6.vaginala ← peritoneu
7.la făt – diverticul peritoneal – străbate
canalul inghinal → canalul pritoneo-vaginal
până la scrot. Persistenţa după naştere ⇒
herniile inghinale laterale (congenitale)
• 2 lame:
• parietală
• viscerală – acoperă testiculul, A  péritoine 
epididimul (excepţie – extr. inf. B  fascia transversalis 
testicul + coada epididim) → sinus C  m. transverse 
D  m. oblique interne 
epididimar E  aponévrose du m. oblique exter
• cavitatea vaginală – lichid ↑⇒ F  tissu conjonctif sous-cutané
hidrocel
2.TESTICULUL, EPIDIDIMUL, DUCTUL
DEFERENT
Testiculul – formă ovoidală
faţă:
• lat → vaginală, parţial de epididim
• med → vaginală
extremitate:
• super → cap epididim, apendicele
testiculului (d.M)
• infer → coada epididim, lig. scrotal
mg:
• ant →acoperită de vaginală
• post – trec vasele şi nervii testiculului;
corp epididim
structura:
• tunica albuginee → mediastinul
testiculului
• stroma conjunctivă → septele →
lobulii
• parenchim 200 –300 lobulii – tubi
seminiferi contorţi 400-800/
testicul → (spermatogeneza) →
tub seminifer drept → reţeaua
testiculară → ductele eferente
• Ţ.c.i – celule Leydig (testosteron)
Irigaţia:
• arterială:
• testiculară (aorta abdominală)
• ductului deferent(a. vezicală
inferioară)
• cremasterică (a. epigastrică
inferioară)
• scrot ← a. ruşinoase externe ( a.
femurală) + r. scrotale ( a. ruşinoase
interne)
• venoasă:
• gr. ant → plex pampiniform ⇒ vena
testiculară → VR stg; VCI
• gr. post → vena epigastrică
inferioară
• limfatică
• testicul + epididim → nod. lombare
• scrot → nod. ing. superficiale
Inervaţia:
• testicul + epididim ← plex veg
testicular + deferenţial
• scrot ←n. ilioinghinal, genitofemural,
perineali, cutanat femural posterior
Epididimul - căile spermaice
extratesticulare
• cap ← ductele eferente; apendicele
epididimar
• corp → ductul epedidimar
• coada → ductul deferent
Ductul deferent (vezi cav pelvinană)

Funiculul spermatic ( epididim ↔ inel
inghinal profund )
tunici:
• fascia spermatică externă ←
aponevroza m. oblic extern
• fascia cremasterică ← tes.
conjunctiv - m. cremaster
• fascia spermatică internă ← fascia
transversalis
conţine:
• ductul deferent
• arterele testiculară, cremasterică,
deferenţială
• venele :
• grup anterior → plexul
pampiniform
• grup posterior
• vase limfatice
• n. genitofemural
segmente:
• scrotal
• inghinal
Anatomia
topografica a
pelvisului
Pelvisul se formeaza prin unirea celor 2 oase
coxale(ilion, ischion, pubis) cu sacrul prin intermediul
articulatiilor sacro-iliace si simfizei pubiene.
Anatomic pelvisul se divizeaza in 2 etaje:
- superior (pelvis major)
- inferior (pelvis minor)
Bazinul mare e delimitat de bazinul mic prin linia terminala:

promontorium, linia arcuata a oaselor iliace, crestele oaselor
pubiene,marginea superioara a simfizei pubiene.
Bazin de barbat
Bazin de femeie
MIŞCĂRILE ÎN ARTICULAŢIILE
PELVISULUI
• În simfiza pubiană - mişcări discrete de alunecare verticală în timpul
mersului.
• În articulaţiile sacro-iliace – mişcări de nutaţie – baza sacrului
basculează înainte şi în jos, iar aripile iliace se apropie în partea lor
inferioară şi tuberozităţile ischiatice se îndepărtează.
Aceste mişcări se realizează în mod normal prin trecerea de la poziţia
culcată în picioare sau prin flexia şi abducţia coapselor pe abdomen.
Astfel se măresc diametrele strâmtorii inferioare favorizând degajarea.
- mişcări de contranutaţie – baza sacrului
basculează posterior
Aceste mişcări se realizează în poziţie culcată cu coapsele în
hiperextensie. Astfel se măreşte diametrul antero-posterior al strâmtorii
superioare favorizând angajarea.
• În articulaţiile sacro-coccigiene – mişcări de basculă posterioară ce se
produc pasiv în timpul naşterii.
STRÂMTOAREA SUPERIOARĂ
• Cavitatea pelvină este împărţită de strâmtoarea superioară 2 regiuni:

▪ Marele bazin
▪ Micul bazin
• ANGAJAREA – timp principal al naşterii - reprezintă traversarea
strâmtorii superioare de către cel mai mare diametru al prezentaţiei.
• Reperele strâmtorii superioare sunt:
▪ Anterior – marginea superioară a simfizei pubiene
▪ Lateral – linia arcuată = o creastă oblică de sus în jos şi dinapoi înainte
▪ Posterior – marginea anterioară a aripilor sacrate şi promontoriul
(marginea anterioară a feţei superioare a vertebrei S1
• Strâmtoarea superioară face cu orizontala un unghi de 60° şi este
perpendiculară pe axul ombilico-coccigian
MARELE BAZIN
• Este format de fosa iliacă a osului coxal căptuşită de m. iliopsoas şi de

aripile sacrului şi face parte integrantă din marea cavitate abdominală.
Diametrele ei sunt explorate prin pelvimetrie externă.
• Diametrul antero-posterior: de la apofiza spinoasă a vertebrei L5 la
marginea simfizei pubiene – 20 cm
• Diametrul biiliac: distanţa dintre spinele iliace antero-superioare – 24
cm
• Diametrul bicret: distanţa dintre vârfurile crestelor iliace – 28 cm
• Diametrul bitrohanterian: distanţa dintre cele 2 trohantere – 32 cm
• Rombul lui Michaelis: 10-11 cm, simetric
• Diametrul biischiatic: 11 cm
TIPURI DE BAZIN
• BAZIN GINECOID
• BAZIN ANDROID
• BAZIN ANTROPOID
• BAZIN PLATIPELOID
TIPURI DE BAZIN
Clasificarea Caldwell-Moloy - în funcţie de diametrele strâmtorii
superioare se descriu 4 tipuri de configuraţii pelvine, cu
importanţă deosebită în actul travaliului:
1. Ginecoid – considerat normal
2. Antropoid
• diametrul anteroposterior al strâmtorii superioare mai mare decât
cel transvers,
• configuraţie ovoidală în sens sagital,
• segmentul anterior îngustat şi oarecum ascuţit,
• curbura sacrată redresată.
3. Android
• diametrul sagital posterior al strâmtorii superioare este mult mai mic
decât cel sagital anterior,
• segmentul anterior capătă formă triunghiulară,
• laturile segmentului posterior nu sunt rotunjite şi formează un unghi la
joncţiunea cu laturile segmentului inferior.
4. Platipeloid
• diametrul transvers mai mare
• ca cel anteroposterior,
• unghiul subpubian foarte larg,
• curbura sacrată accentuată.
DIAMETRELE STRÂMTORII SUPERIOARE
• Diametrele antero-posterioare:
• Promonto-suprapubian – 11 cm
• Promonto-retropubian – 10,5 cm
• Promonto-subpubian – 12 cm
• Diametrele transverse:
• Transvers maxim – 13,5 cm
• Transvers median – 12 cm – situat la ½
distanţei între sacru şi pubis
• Diametrele oblice: interlinia sacro-
iliacă – eminenţa iliopectinee
• Oblic drept – 12 cm
• Oblic stâng – 12,5 cm
MICUL BAZIN
• Definiţie: Micul bazin sau excavaţia pelvină este regiunea anatomică în

care prezentaţia efectuează coborârea şi rotaţia.
• Este limitat de strîmtoarea superioară superior şi de strâmtoarea
inferioară inferior.
• Are 4 pereţi: antero-inferior format de simfiza pubiană, corpul
pubisului şi gaura obturatorie – 4,5cm;
postero-inferior format de sacru, cu concavitatea
anterior şi o înclinaţie de 40°-50° - 11cm;
laterali formaţi de feţele mediale ale corpului
pubisului şi ischion, sunt uşor convergenţi
• Pereţii sunt tapetaţi cu muşchi cu o grosime de 10-15mm
• Are forma unui canal ce prezintă o îngustare la unirea 2/3 superioară
cu 1/3 inferioară – strâmtoarea medie delimitată de: articulaţia S4-S5,
tuberculul sacrat S4, marginea superioară a articulaţiei sacro-iliace,
spinele sciatice, 1/3 inferioară a simfizei pubiene
DIAMETRELE STRÂMTORII MEDII
• Diametrul antero-posterior – 11 –
11,5 cm
• Diametrul transvers (bispinos) –
10 -11 cm
STRÂMTOAREA INFERIOARĂ
• Definiţie: reprezintă planul de degajare a prezentaţiei; este un orificiu

osteo-fibros neregulat format din: anterior bordul inferior al simfizei
pubiene, lateral din ramurile ischio-pubiene, tuberozităţile ischiatice,
ligg. sacro-tuberoase, iar posterior de vîrful coccisului.
• Diametrele strâmtorii inferioare:
▪ Antero-posterior: - de la articulaţia sacro-coccigiană la marginea
inferioară11cm
▪ Transvers: - biischiatic – 11cm
Ligamentele pelvisului (anterior)
Ligamentele pelvisului (posterior)
- ligamentum
sacroiliacum dorsale
- foramen ischiadicum majus
– lig. Sacrospinale
– lig. Iliofemorale
– lig. sacrotuberale
– foramen
ischiadicum minus
*lig.longitudinale
anterius
*lig. iliolumbale
* lig. sacroiliaca
ventralia
*lig. sacrospinalis et
sacrotuberalis
*lig. arcuatum pubis
* lig. sacrococcygeum
anterius
Peretii pelvisului pe linga oase mai sunt alcatuiti si din
muschi, in special parietali.
-m. piriform. Are originea pe faţa anterioară a
sacrului, părăseşte bazinul prin orificiul ischiadic mare şi se inseră pe
trohanterul mare.
- m. obturator intern. Are originea pe marginile

orificiului obturat, pe faţa internă a membranei obturatorii şi ieşind
din bazin prin orificiul ischiadic mic se inseră în fosa trohanterică.
- m. transversus perinei profundi

- m.levator ani
1 – m. piriformis;
2 – lig.sacrospinale;
3 – foramen infrapiriforme;
4 -lig.sacrotuberale;
5 – m. obturatorius
internus;
6 – foramen suprapiriforme.
1 – m. gluteus minimus;
2 – mm. gemelli superior
et inferior;
3 – m. quadratus
femoris;
4 – m. biceps femoris;
5 – m.piriformis;
6 – m. obturatorius
internus;
7 – m. gluteus maximus;
8 – m. gluteus medius.
M. transversus perinei profundi porneşte de la ramurile ischionului şi
pubisului şi pe linia mediană a perineului, printr-un tendon plat, se
uneşte cu tendonul muşchiului de partea opusă, participând la formarea
centrului tendinos al perineului.
M.levator ani formează cu perechea sa de partea opusă o pâlnie cu

deschiderea în sus, prin care trec din bazin spre exterior organele
urogenitale şi rectul. Muşchiul are originea pe ramurile inferioare ale
pubisului, pe un arc tendinos, de unde fasciculele musculare se îndreaptă
inferior şi medial, înconjurând organele genitale şi rectul.
Conform unor autori m. levator ani se divizeaza in mm. coccigeu,
ileococcigeu si pubococcigeu.
1.Centrum
tendineum perinei
2.M. transversus
perinei profundus
3.M. transversus
perinei superficialis
4.M. iliococcygeus
5.M. pubococcygeus
6.M. puborectalis
7.M. levator ani
8.M. sphincter ani
internus
M. transversus perinei profundus mai
este numit diafragma uro-genitala, iar
m. levator ani – diafragma anala.
diafragma uro-genitala + diafragma

anala =
diafragma pelvisului
Fascia pelvis constituie o continuare a fasciei endoabdominalis.
La nivelul pelvisului putem delimita:
1) Fascia parietala
2) Fascia viscerala (constituita din 2 foite)
Fascia parietala trece pe m. levator ani, acopera suprafata lui

superioara, apoi scindindu-se trece pe partea lui inferioara.
Formeaza arcus tendineus fasciae pelvis, lig. pubo-prostatic
(barbati) sau pubo-vezical (femei)
Fascia viscerala acopera organele bazinului mic, prin 2 foite care merg
in plan sagital de la osul pubian spre sacru. In asa mod se creeaza un
spatiu care cu ajutorul aponevrozei peritoneo-perineale este impartit
in portiunea anterioara si posterioara, delimitind rectul de organele
sistemului uro-genital.
Fascia pelvis formeaza teci pentru organele bazinului, cele mai
pronuntate fiind capsula prostatica Retzius-Pirogov si capsula
Amus (intestinul rect)
Etajele cavitatii
pelviene
1) Portiunea
peritoneala a
bazinului mic
(cavum pelvis
peritoneale)
2) Portiunea
subperitoneala a
bazinului mic
(cavum pelvis
subperitoneale)
3) Portiunea
subcutanata a
bazinului mic
(cavum pelvis
subcutaneum)
Cavum pelvis peritoneale – reprezentat de etajul
inferior al cavitatii peritoneale cu organele sau
portiunile de organe acoperite cu peritoneu (rect,
uter, vezica urinara).
Cavum pelvis subperitoneale – se afla intre

peritoneu si fascia parietala pelviana si contine
prostata, portiunile pelviene ale ureterelor,
extraperitoneale ale vezicii urinare, rectului,
vezicule seminale, ampula ductului deferent.
Cavum pelvis subcutaneum – contine portiunea

terminala a rectului, fosa ischio-rectala, portiuni
ale organelor sistemului urinar.
Vascularizatie
Inima stinga-
Aorta –
iliaca comuna-
iliaca interna –
rr. anterioare (viscerale) si
rr. posterioare (parietale).
Din rr anterioare:
a. ombilicala,
b. aa. Vezicale superioare,
c. a.vezicala inferioara,
d. a. rectala medie,
e. a. ductului deferent, a. uterina,
f. a. pudenda interna (a. rectala inferioara, a. perineala, a. bulbului
penisului, a.uretrala, aa.profunda si dorsala a penisului),
g. a. obturatorie( rr. acetabulara si obturatorie),
h. a. gluteala inferiora.
Din rr. posterioare – a. iliolombara (rr iliaca si lombara), aa. sacrale

laterale, a. glutea superior.
Vv. parietale insotesc arterele sub forma de vase perechi, in timp ce
vv. Viscerale formeaza in jurul organelor plexuri venoase: rectalis,
vesicalis, prostaticus, uterinus, vaginalis.
Plexus pudentus se form din rr. II, III, IV sacrale. N. pudendus si vasa
pudenda interna prin canalul obturator parasesc cav. pelviana.
Plexul sacral este format din rr. IV-V lombare si I, II,III sacrale si se
indreapta spre foramen suprapiriform(n. gluteus superior cu vasele
omonime) si infrapiriform( n. gluteus inferior cu vasele omonime, n.
cutaneus femoris posterior, n. ischiadicus)
Inervatia organelor se realizeaza
in special prin nn. hipogastrici
dr. si st.(inervatie simpatica) si
rr. II,III,IV sacrale(nn. splanhnici
pelvini – inervatie
parasimpatica)
3 grupuri de noduli limfatici:
1. De-a lungul a. iliaca comuna si externa
2. De-a lungul a. iliace interne
3. Pe fata anterioara a sacrului
Ganglionii viscerali aduna limfa de la organele pelvisului drenindu-
se de regula ganglionii situati in jurul a. iliace interne
Spatiile celulo-adipoase
1) Spatiul parietal (laterale) – situat intre foita parietala si peritoneu.
Comunica prin for. infrapiriform cu tes. adipos gluteal, pe traiectul n.
sciatic pe supraf post a femurului, prin canalul obturator cu straturile
profunde ale suprafetei anterioare a femurului.
2) Prevezical (spatiul Retzius) care trece in spatiul paravezical. Se pot

raspindi spre femur prin canalele femural si obturator, spatiile laterale
ale bazinului, peretele anterior al abdomenului.
Retrovezical – raspindire in reg canalului inghinal(traiectul ductului
deferent), retroperitoneal (traiectul ureterelor)
3) Retrorectal – raspindire in spatiul retroperitoneal sau in fosa ischio-

rectala cu abcese pararectale!
4) Parametral – raspindire in spatiul retroperitoneal, reg fesiera,

supraf. anterioara a femurului, fosa iliaca, perete abdominal
anterior(traiectul lig. teres uteri)

Anatomie Topografica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Anatomie Topografica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ANATOMIE TOPOGRAFICA

• adăposteşte encefalul cu nervii cranieni,

• este alcătuit din neurocraniu (sau craniul

• norma verticală (norma verticalis) (Blumenbah) – aspect superior;

• are forma mai mult sau mai puţin ovală;

• ovală, cu partea mai voluminoasă orientată superior;

• include trei etaje: superior, mijlociu şi inferior ;

• asimetrie oculară în sens

Aşa-numitele „proporţii ideale” au fost propuse la timpul său de

• fosa craniană anterioară, etajul anterior/ fosa etmoidofrontală;

- formează planşeul cavităţii craniene, care susţine

• regiunea frontală (regio frontalis);

• regiunea orbitală (regio orbitalis);

• posterior, corespunde stâncilor

- una din metodele eficiente de explorare a formei,

• -inaltimea capului se masoara intre 2 planuri orizontale, unul trasat prin

• Neurocraniul membranos deriva din celulele crestei neurale si

• La nou-nascut , oasele late sunt separate prin zone de tesut conjunctiv

• Neurocraniul cartilaginos este

• Viscerocraniul (oasele faciale) se

- apariţia dinţilor lărgeşte faţa; în absenţă funcţiei de

- la naştere craniul are un volum mai mare în raport cu

Prezenţa fontanelelor are o mare valoare funcţională,

• fontanela occipitală (fonticulus posterior, occipitalis sau

• fontanelele laterale (fonticuli laterales), sunt mici, de

Toate pot fi înlocuite de

- la bătrâni craniul este uşor, cu scăderea volumului

- căderea dinţilor şi atrofia apofizelor alveolare ale

• contopirea ambelor jumătăţi ale mandibulei (1-2 ani);

- în aspect de dezvoltare anormală referitor la

• Neurocraniul membranos deriva din celulele crestei neurale si

• La nou-nascut , oasele late sunt separate prin zone de tesut conjunctiv

• Neurocraniul cartilaginos este

• Viscerocraniul (oasele faciale) se

- apariţia dinţilor lărgeşte faţa; în absenţă funcţiei de

- la naştere craniul are un volum mai mare în raport cu

• fontanela occipitală (fonticulus posterior, occipitalis sau

• fontanelele laterale (fonticuli laterales), sunt mici, de

Toate pot fi înlocuite de

- la bătrâni craniul este uşor, cu scăderea volumului

- căderea dinţilor şi atrofia apofizelor alveolare ale

• contopirea ambelor jumătăţi ale mandibulei (1-2 ani);

- în aspect de dezvoltare anormală referitor la

Spaţiile neurale ale capului conţin

Spaţiul neural este împărţit prin intermediul unor foiţe conjunctive

Spaţiul cerebral sau supratentorial este delimitat astfel:

Spaţiul subtentorial sau rombencefalic este delimitat astfel:

La acest nivel se găseşte falx cerebelli ce este localizat în sens sagittal,

Fosa pituitară este localizată la nivelul osului sfenoid şi prezintă patru

Cavum trigeminale este localizat la nivelul fosei craniene mijlocii şi

Dezvoltarea aparatului faringian

• Viscerocraniul (oasele faciale) se

▪Mugure fronto-nazal → superior de stomodeum

▪Muguri maxilari (parte a arc I branhial)→

▪Muguri mandibulari (parte a arc I branhial)→

▪Faza amfibiană în dezvoltarea feței

▪ Fuzionarea celor 2 muguri nazali mediali → Segmentul

▪ Fuzionarea lamelor palatine ale mugurilor maxilari → palatul

▪ Cheiloschizis median (despicătura mediană a buzei superioare)

▪ Limita superioară- gura primitivă

▪ Limita inferioară- proeminența cardiacă

▪ Participă la formarea feței, gâtului, ureche externă și medie,

glande endocrine (tiroidă, paratiroide), timus, limbă, faringe

ANATOMIE TOPOGRAFICA 

Spaţiul cerebral sau supratentorial este delimitat astfel:  

Spaţiul subtentorial sau rombencefalic este delimitat astfel:  