Propetatile comune ale celuleleor

- toate celulele inmagineaza informatiile in genele ADN-ului

- codul genetic e aceelasi
- decodifica informatia din genele ADN- ului printr-un sistem format de ARN care tradduc
aceasta infromatie
- toate celulele sintetizeaza proteinele cu ajutorul ribozomului
- proteinele controleaza structura si functia tutoror celulelor
- cresterea si multiplicarea celulelor
- toate celulele sunt sepereate de mediul inconjurator printr-o plasmalema de natura lipo-
proteica

Celulele Procariote si Eucariote

- bacteriile sunt organisme unicelulare, sunt mai putin dezvoltat

- nu posedea un invelis nuclear
- cromatina sub forma nucleoizi ( dimensiuni variate si forme) —> Procariote

PROCARIOTE, Arhebacterile, Eubacteriile

- au un timp de generatie mult mai scurt decat eucariote
- au un perete extracelular rigit format din polizaharide —> confera forme cilindrica, sferica
- Mycoplasme nu prezinta acest invelis celulozic
- sub peretele celular —> plasmalema de natura lipoproteica care tribute in interior niste
invaginari care formeaza —> mezozom
- sunt considerat stramosii eucariotelor —> folosesc acelasi cod genetic —> au un mecanism
similar de sinteza proteica

—ARHEBACTERIILE—
- bacteriile anerobe
- traiesc in mediul fierbiente (bacterii sulferoase)
- traiesc in medii foarte concentrate de sodiu ( Halobacterium Halobium)

— EUBACTERIILE —
- bacteriile gram positiv ( Bacillus subtilis )
- bacterie verde fotosintetica
- cianobacteria
- bacteria purpurie fotosintetica ( E.coli)

EUCARIOTE, Levurile, Amoeba

- sunt formate din celulele care au in interfaza un nucleu bine individualizat
VIRUSURILE
- au proprietatille comune cu organismele vii;
- autoreproducere
- eriditate
- mutatia
- sunt considerati paraziti
FORME, DIMENSIUNILE SI NUMARUL CELULELOR EUCARIOTE
- sunt formate din citoplasma
- care contine unul sau mai multi nucleici si organite membranare si nembranare
- fiind seperat de mediu printr-un membran
- corpul uman e format din 2000 de miliarde de celule cu forme, diminsiuni si functii variete

— CELULELE CU FORMA VARIABILA —

- care isi desfasoare activitatea in mediul lichid ( celulele sanguine )
- au o forma sferica
- ele ies din sange prin diapedeze si trecand in tesuturi
- un exemplu e reprez. de endoteliu vezicii urinare

— CELULE CU FORMA FIXA —

- marojitatea celulelor organismului uman
- Celulele sferice —> ovulul, adipocitul
- Celulele poliedrice —> cubice si prismatice, intra in alcaturiea epeteliilor de acoperirea
- Celulele pavimentoase —> iau parte la formarea seroaselor
- Celulele fuziforme —> celulele musculare neteda
- Celulele cu prelungiri —> celula nervoasa

— NUMARUL CELULELOR —
- determina talia individului
- e de ordinul de mii de milliarde
- mecanismele de aparare mentin constante aceste valori —> prin media detinuta din raportul
diviziune si moarte celulara
- in cazul tumori maligne numarul lor creste —> deoarece celulele maligne se divid continuu

— DIMENSIUNILE CELULELOR—
- variaza in raport de tip celular
- Celule mici —> capul spermatozoidului si limfocitele
- Celule medii —> marea marojitatea, hepatocitele, enterocitele, celule musculare netede
- Celule mari —> ovocitul uman, fibra musculare striate 12 cm

— VOLUMUL CELULAR —
- e relativ constant
- independent de talia organismului
- celulele tinere sunt mai voluminoase decat cele mature
ORGANIZAREA MORFOLOGICA GENERALA A CELULELOR
- membrana celulara ( plasmalema )
- continutul celular; format din nucleu si citoplasma
- —> hialoplasma; citoplasma nestructurata sau citozol
- —> morfoplasma; citoplasma structurata care formeaza organite celulare in citozol
- organite celulare

— MEMBRANA CELULARE —
- reprezinta frontiera dintre teritoriul celular si extracelular
- confera individualitatea celulei
- regleaza schimburile dintre celula si mediul extracelular
- asigura interactiunile cu structura fibriliara polizaharidica
- pe fata interna se insera —> microfilamente de actina, intervin in motalitatea celulare
- poate mari mult suprafta prin emiterea —> microvili ; confera celulei fnct. resorbtiva

— NUCLEUL —
- banca de data a celulelor eucariote
- e centrul de comanda si control al celulelor
- Invelisul nuclear; —> e o structura lipoproteica complexa, format dintr-o dubla membrana,
delimiteaza un spatiu intermembranar, care in interfaza sepera continutul nuclear de
citoplasma. Interupt din loc in loc de porie nucleari, la niv. caror membrana interna se continuu
cu cea externa. Membrana nucleara se continua, in unele zone, cu membranele reticulului
endoplasmatic granular
- Cromatina; in interfaza —> ocupa spatiul nuclear, in mitoza —> se transforma in cromozomi,
Cromatina pot fi Eucromatina ( fin granulara, cu activitate metabolica intensa, slab bazofil ) sau
pot fi Heterocromatina ( condensate, sub forma de bulgari, intens bazofil )
- Nucleolul; e un organit nuclear corpuscular, responsabil de sinteza ARNr, prezent in tutoror
celulele eucariote si numai in interfaza

— CITPOLASMA —
- prin morfoplasma formeaza organitele celulare membrana si nemembrana
- organitele membranara formeaza sistemul endomembranar

ORGANITE CELULARE

— RETICULUL ENDOPLASMATIC —
- REG ( rugos) si REN ( neted )
- formeaza un sistem endomembranar
- implicat in sinteza si secretia celulara
- REG; prezenta ribozomilor pe fata externa a membranelor sale —> rol in sinteza proteinelor de
structura si de export
- REN; lipsit de ribozomi, in metabolismus lipidic, in hepatocit intervine in procesele de
detoxificare
— COMPLEXUL GOLGI —
- situat perinuclear
- prezinta cel mai inalt grad de polimorfism
- intervin in sortarea, modificarea, si reamblarea proteinelor sintetizat la niv. funda a plasmalemei
- intervin in procesele de reciclarea a membranelor

— MITOCONDRIILE —
- forma sferica
- formata dintr-o dubla membrana lipoproteica care delimiteaza 2 spatii; camera interna si
externa
- membrana interna trimite in interiorul creste mitocondriale
- „uzina de putere“ ( continutul enzimatic ), furnizand prin procesele de fosforilare oxidativa —>
cea mai mare parte de ATP

— LIZOZOMI —
- sefrica
- limitate de o membrana care delimiteaza o matrice omogena
- un bogat continutul enzimatic ( hidrolaza )
- au rol in digestia celulare
- degredand substantele patrunsa in celula ( heterofagie )
- molecule de export

— PEROXIZOMI —
- organite submicroscopice
- continut enzimatic intervine in producerea sau descompunerea peroxidului de hidrogen,
oxidarea acizilor grasi
- in celulele vegetale, peroxizomi din seminte „ Glioxizomi“ convertsc grasimile in glucide

— RIBOZOMII — corpusculii lui Palade

- organite nemembranare
- formate din ribonucleotide
- fie liberi in citoplasma
- fie atasati la membranele reticului endoplasmatic si intervin in sinteza proteica

— CENTRIOLII —
- implicati in motalitate
- implicat in organizarea microtubilor
- implicat in diviziunea celulare

— STRUCTURILE CITOSCHELETALE —
- reprezentant de microfilamentele de actina
- de microtubi
- de filmente intermediare
- au rol in motalitatea celulare
- rol in mentinerea formei celulare
COMPOZITA MOLECULARE A MATERIEI VII
- 3 clase
- 1. elemente majore; oxigen, hidrogen, carbon, azot
- 2. elemente putin abundente; fosfor, sulf, clor, sodiu, potasiu, calciu, magneziu
- 3. oligoelemente; fier cupru, cobalt, mangan, zinc, iod

COMPOZITIA MOLECULARE A CELULEI

- apa
- molecule organice ( proteine, lipide, glucide )
- ADN SI ARN
- saruri minerale

APA IN SISTEMELE BIOLOGICE

- e formata din 2 atomi de hidrogeni, legati de un atom de oxigen
- se gaseste in proportie de 60-90% in celula
- 55% intracelular se gaseste sub forma libera si apa legata
- extracelular
- provine din 2 surse; una exogena si alta endogena —> rezultata din reactiile metabolic

— ROLURILE APEI —
- datorita polaritatiile sale — > e solventul universal
- apa circulanta e mediul de transport al substantelor de la o celula la alta ( sange, limfa )
- de eliminarea a produsilor de catabolism —> prin urina si transpiratie
- apa intracelular e necesar pentru reactille de hidroliza
- apara ca produs final al oxidarii biologice si al reactiilor de condensare
- factorul esential de tamponare a variatiilor de temperatura in interiourul corpului

SUBSTANTELE MINERALE

— IONI LIBER DEZOLVATI —

- elemente de structura ; H, O, N, C
- elemente metalice ; Na, K, Mg, Ca
- elemente nemetalic ; P,S,C

— COMBINATII CU SUBSTANTE —
- ionii sunt importanti pentru mentinerea presiunii osmotice
- pentru mentinerea echilibrul acido-bazic
- influenteaza activitatea enzimelor
- important ptr permiabilitate, excitabilitate, contractilitate, vascozitat, diviziunea celulare
- pompa de NA + - K+
- cationi bivalenti; Mg2+ si Ca2+ ( aproape in toate structuriile )
- ionii de Ca2+; mesageri secunzi
- ionii de Mg2+ activeaza o sute de enzime
- raportul dintre Ca2+/ Mg2+ reglarea a metabolismelor intracelular
GLUCIDE
- substante organice format din : - carbon - hidrogen - oxigen ( 1/2/1 )
- MONOZAHARIDE; nehidrolizabil, - riboza - pentoza —> intra in structura acizilor nucleici ADN
si ARN si - glucoza si hexoza —> ocupa o pozitia cruciala in metabolismul energetic
- OLIZAHARIDE; rezulta din legerea a 2 pana la 10 monozaharide, cele mai importanta sunt
dizaharide
- Dizahraide; 2. o mulecule de glucoza = maltoza
1. o mulecula de glucoza + 1. molecula de fructoza = zaharoza.
1. o mulecula de glucoza + 1. molecula de galactoza = lactotza
- POLIZAHRAIDE; sunt polimer ai monozahridelor, au leg. alpha (1-4)
- - glicogenul ( in hepatocit, celulele embrionare, precusorul piruvatului —>
necesar pentru metabolismul oxidativ
- amidonul ; rezerva glucidica a lumii vegetale
- celuloza ; principalul polizahraid din structura peretelui celulei vegetale
- HETEROZIDELE; rezulta prin unirea unor monozaharide la moleculele de proteine si lipide din
structurile celulare, formand —> glicoproteine si glicolipidele, galactoza si manoza fiind o sursa
de enrgie importante, iar in combinatie cu proteinele au rol plastic

LIPIDELE
- reprezent esteri ai alcoolilor cu acizi grasi
- formeaza o clasa heterogena de compusi insolubili in apa, dar solubili in solventi organici
- sunt biomolecule care se pot combina cu alte biomolecule formand —> glicolipidele,
glicoproteinele

— ROLURI —
- rol energetic
- rol plastic —> intra in structura tuturor citomembrabnelor
- rol in inmunitate tisulara si specifitatea de specie; vitaminele si hormonii

— CLASSIFICAREA LIPIDELOR —
- Lipide simple ; - gliceridele; esteri ai gliceroului si acizi grasi superiori, intra in alcatuirea
tesutului adipos, o surrst energetica importanta ptr organism
- steroidele; esteri ai steroli cu acizi grase superiori —> colesterolul ( se gaseste
in structura plasmalemelor —> capabil se le modifice permiabilitate, actiune
antitoxica
- ceridele ; raspandite in lumea vegetale, la animale au rol de protectie
- Lipidele conjugate ; mai au si amine, acid fosforic, glucide, sulfati

PROTEINELE
- asigura multiplicare si cresterea celulara
- Holoproteinele; dau prin hidroliza numai AA
- Heteroproteinele; dau prin hidroliza AA si alti compusi (an)organici
— HETEROPROTEINELE —
- metalproteine —> prezenta unui metal, hemoglobina, feritina
- fosfoproteinele —>(cazeina)
- lipoproteinele —>( contin lipide ca lacitina si colesterolul )
- glicoproteinele —> contin un glucid (hormonii)
- nucleotide —> contain acizi nucleici

— ROLURI —
- proteine structurale —> colagenul, elastina
- proteine de rezerve —> ovalbumina din ou
- proteinele contractile —> actina, mãozinha
- proteine cu actiune hormonala
- proteinele de protectie —> anticorp, imunoglobuline
STRUCTURA MEMBRANEI
- membrana celulara limitanta (plasmalema)
- membrana organitelor celulare
- membrana nucleare

1. Overton; membrana celular contine lipide (strat lipidic common)

2. Göter si Grendel; dispozitia biomoleculare a stratului lipidic ( bistrat )
3. Danielli si Davson: strat intern si extern de proteine + bistrat lipidic+ pori liniari

Model final;
- bistratul lipidic reperezinta structura de baza a membranelor, cu proteine asezate inter, extern
si transmembranar
- Membranele sunt structuri dinamice in care componentele sunt mobile si se pot agrega
tranzitoriu pentru diferite interactiuni
- Membranele sunt structuri asimetrice, datorita distributiei asimetrice a moleculelor componente

LIPIDELE 40%
- elementul principal al plasmalemei
- formand o bariere biochemice, desparte interiourul celulei de extracelular
- au o proprietate comuna —> sunt amfipatice
- fiind constituit din 2 subunitati
1. Hidrofila; - o grp polara —> fosfolipidelor
- un reziduu glucidic —> glicolipide
- o grp. OH legata la C3 din din primul inel al colesterolului
2. Hidrofoba; - 2 lanturi de AG —> in fosfolipide
- o coada de AG si o coada de sfingozina —> in glicolipide

— FOSFOGLICERIDELE—
- sunt componente majore
- care au in structura o grp. glicerol
- au un cap hidrofil (polar) orientat catre exteriorul bistratului lipidic. E format dintr-un alcool
(colina) care se leaga prin intermediul unei grp. fosfat la glicerol
- o coada hidrofoba (nepolare) orientat catre interiorul de acizi grasi. E format din 2 lanturi de AG
care se leaga la glicerol
- AG membranar pot fi saturati, monosaturati (o dubla leg), polinesaturati (contin mai multe duble
leg) —> aceasta se diferente in lungime si saturarea cozii sunt imprortante prin influenta
asupra fluiditatii membranelor biologice
- cel mai frecvent e fosfatilcolina —> are proprietate de autoasmablare

—SFINGOLIPIDE—
- sunt un aminoalcool cu un lant hidrocarbonic lung si monosaturat
- la capatul amino se leaga cu un acid gras —> formeaza o structura ceramidica
- la cealalta capat, hidroxil se gasesc esterficate diferite grupari
- prin estifecarea fosfocolinei se formeaza —> Sfingomielina; singurul fosfolipid membranar ce
nu contine glicerol
- prin esterficarea carbohidratiilor se formeaza —-> glicolipide
— GLICOLIPIDELE —

- se gasesc mai ales in jumatatea externa a dublului strat lipidic

- o mica fractiune de lipide membrane 5 %
- cele mai raspandite glicolipidele membranar neutre sunt —> Galactocerebrzidele; principalul
constituient al mielinei care are rol de izolator electric
- sunt gangliozidele care contin mai multe resturi de acid sialic care le confera o incarcare
negativa — GM1 joaca rol de receptor la suprafata celulei pentru toxina bacteriana care
provoaca diaree debilitanta din holera

— COLESTEROLUL—

- e o molecula mare
- forma discoidiala cu 4 inele de C
- avand OH la C3
- conferind plasmalemelor un anumit grad de ridigitate
- e puternic hidrofob
- dispus omogen la niv. plasmalamei seperand si dispersand cozile de AG
- regiunile cele mai adanci ale bistratului lipidic au o fluidate crescuta
- plasmalemele eucariotelor contin cantitat de colosterol —> rol in reglarea fluiditatii in cresterea
stabilitatii bistratului lipidic —> si in mentinierea stabilitatii mecanice a membranelor biologice

— AUTOASAMBLARE —

- molecule de lipide amfifile, introdu-se intr-un mediu apos au tendinta de a se agrega spontan
formand compartimentele inchise
1. Micele sferice —> extremitatile hidrofobe se dispun catre interior
2. un Bistrat —> cozile hidrofobe sunt dispuse in sandwich intre extremitatile polare hidrofile
- un aspect particular al acestui mod de asamblare apare in cazul eliberarii unor fosfolipide, intr-
un mediu apos . Acesata formeaza spontan o vezicula sferica „ Lipozom“
- Lipozomii sunt importanti deoarece in interiourul lor pot fi introduse proteine membranare
pentru a fi studiat intr-un mediu simplificat. In plus poate fi utilizati pentru transportul de ADN
sau de medicamente in corpi

— MISCAREA LIPIDELOR MEMBRANARE —

- bistratul lilidic e un fluid bidemnsional —> in care moleculele lipididice sunt capabile sa
difuzeaza liber
1. Difuzia laterala —> e cea mai frecventa si cea mai rapida, moleculele schimbandu-si in
interiorul aceluiasi monostrat
2. Miscarea de rotatie
3. Miscarea de bascula —> flip-flop, adica migrarea dintr-un monostrat in altul, rar

— EFECTELE LIPIDELOR ASUPRA PROPRIETATILOR ALE MEMBRANEI —

- compozitia in lipide determina starea fizica a membranei —> iar aceasta influenteaza
activitatea unor proteine membranare
- furnizeaza precusori ptr mesageri activi cu rol in reglarea unor functii celulare
- flexabilitatea bistratului face ca membranele sa fie structuri deformabile
- faciliteaza mugurirea celulare
PROTEINELE MEMBRANARE

- structura fundamentala e asigurata de bistratul lipidic

- sunt de 300-500 de ori mai mari decat lipidele
- pot fi clasificate dupa 2 criterii

— DUPA CONFORMATIA TRIDEMNSIONALE —

1. Proteine Fibriliare: sunt formate din lanturi polipeptidice dispuse paralel, dan nastere la
filamente liniare (colagen, elastina. In general formeaza „receptori celulari“
2. Proteine globulare: in general transmembranare, fiind lanturi polipeptidice, pliate compact de
forma globulara

— DUPA POZITIA LOR IN PLASMA —

1. Proteine transmembranare (intenseci) care sunt unipas sau multipas, strabat membrana
datorita caracterului amfipatic (regiunea hidrofoba interior). Ele stabilesc leg. puternice de tip
covalent cu moleculele dublului strat lipidic
2. Proteine periferice (extrinseci) atasata plasmalemei la niv.
- unui AG din monostratul intern
- unui oligozaharid din monostratul extern
- unei alte proteine membranare
Ele sunt atatasata necovalent de grp. polare ale lipidelor (la bistrat)

— FUNCTIILE PROTEINELOR —

- asigura schimburi pasive intre celule si mediul inconjurator, la niv. canalelor ionice
- rol de transport activ; asigura concentratiei ionilor, functionand ca o pompa ptr acesti ioni
( expulzarea Na extracelular si importarea K, improtriva gradientului, cu consum de ATP)
- transmiterea mesajelor intre exteriorul si interiorul celulei, necesita prezenta proteinelor
receptor. Aceasta recunosc moleculele si semnalizeaza celulei fixarea acestora, declansand
sinteza unui mesager secund (AMPc) responsabil de raspunsul biologic
- mentinerea celulelor in contact
- enzimele membranare catalizeaza procesele metabolice
- sufera miscari de translatie cat si miscari de rotatie

CARBOHIDRATI

- pe suprafata tutoror membranelor plasmatice ale eucariote

- cuplati intotdeauna cu alte molecule membranare (molecule proteice/lipidice) —> glicoproteine
sau glicoplipide
- carbohidrati intra in structura plasmalemelor sub forma de oligozaharide legat de proteine
membranare
- „Hidrocarbonatele“ sunt in structura proteoglicanilor (molecule membranare integrale) alc. din
lanturi polizaharidice lungi (raman in afara celulei) legat cu un lant polipeptdici
- in membranele plasmatice —> lanturile oligozaharide marcheaza fata extracelulare in timp ce
in membranele organitelor ele sa gasesc pe fata citoplasmatica
- sunt molecule mici din maxim 15 monozaharide
- localizarea carbohidratilor in monostratul extern al membranlor plasmatice implicarea acestor
molecule in procesele de comunicare intercelulare
- carbohidratii din structura glicolipidelor membranei eritrocitare determina grupa sanguina
FUNCTIILE MEMBRANEI CELULARE
- functia de frontiere
- transferul de substante (apa, substante minerale, molecule organice)
- transferul de informatii (hormoni, medicamente)
- mecanismele recunosterii celulare —> formarea tesuturilor embrionare
- fenomenele inhibitiei de contact —> de a opri miscarile celulelor vecine (celulele canceroase)
- adevizitatea celulare
- miscarea celulare —> prin intermediul interactiunii dintre plasmalema si fibrele de actina si
miozina

GLICOCALIXUL
- la suprafata externa a membranei plasmatice
- e absolut necesara desfasurilor normale a activitatilor a celulei

— STRUCTURA —

- la microscop electric apara sub forma unui material fibrilar

- are 2 componente ;
1. una interna —> putin densa la fluxul de electroni
2. una externa —> putin mai densa decat prima
- dintr-o mare cantitatea de glucide legate fie de lipide fie de proteine (glicolipide, glicoproteine,
proteoglicani)

— FUNCTIILE —
- rol de protectie a plasmalemei —> are o structura resistenta la enzimele mucolitice si
proteolitice
- rol de absorbtie —> poate fixa sau absorbi anticorpi „citofili“ care modifica fagocitoza, la acest
nivel se gasesc zonele receptoare speciifice ptr diferitele molecule (hormoni,
medicamente,toxice)
- rol in permiabilitate
- rol in adezivitatea celular —> glicoproteinele glicocalixului a doua celule vecine + prezenta
ionilor de Ca2+ participa la formarea desmozomi
- rol in fenomenele de recunoastere celulare
- glicoproteinle glicocalixului fac parte din grupa antigenelor de suprafata
FUNCTIILE PLASMALEMEI

- permite trecerea selectiva

- proteinele integrale sunt implicate in transportul ionilor si substantelor —> impartit in 3 grupe

1. PROTEINE CARAUS cu activitatea de tip enzimatic, in sensul gradientului electrochimic

(pasiv) ptr o serie de substante si ioni. Se clasifica in „proteine uniport“ transporta un singur
substrat … difuzia facilitat de proteine caraus— GLUT. „ Proteine cotransporti (Antiport si
Simport) folosesc energie furnizata de un gradient electrochemic si transporta un ion si o
molecula in aceeasi directie (simport) sau in directie diferite (antiport)
2. PROTEINE CARUS CU ACTIVITATEA DE TIP POMPA au rol important in stabilirea si
mentinerea gradientelor de concentratie si electrochemicice in limite fiziologice
3. PROTEIN CANAL pori specifici pentru transportul ionic

TRANSPORTUL ATP-INDEPENDENT
- transportul pasiv
- in sistemul de microtransfer
- fara consum de energie si in acord cu legiile osmozei (substantele se deplaseaza in sensul
gradientelor)

— DIFUZIA SIMPLA PRIN BISTRATUL LIPIDIC (substante lipofil) —

- rol important detine coeficientul de permiabilitate (P). Proportia in care trec substantele prin
membrana depinde de gradual lor de solubilitate in lipide si marimea lor
- „Coeficientul de partitie“(K) cu cat acesta are o valoare mai mare —> substanta e mai
liposulubila si traverseaza mai rapid membrana“
- „Coeficientul de difiziune“ (D) reprezinta cantitatea de substanta care trece, in unitatea de timp,
din compartimentul celular in cel extracelular si invers
- in cazul substantelor incarcate ionic, apare gradientul de potential electric, care imprima o
energie suplimentara, datorita polaritatii plasmalemei (+ la exterior - la interior)
- cand fortele de difuzie se egaleze fortele electrostatice —> se ajunge la o stare de echilibrul
„Echilibrul Donnan“
- suma gradientelor de concentratie si de potential se numeste potential electrochemic si
determina sensul si ampolarea transportului pasiv

— DIFUZIA SIMPLA PRIN PROTEINE (IONOFORI) —

- sunt molecule mici hidrofob care maresc permiabilitatea bistratului lipidic membranar ptr
anumit ioni
- deplasarea ionilor conform gradientului electrochimic
- exista 2 categorii;
1. Tip carus; „Valinomicina“ transporta K+. Preia ionul de pe o fata a membranei difuzeaza prin
bistrat si il eliberaza pe partea cealalta a membranei. „FCCP“ face membranele permiaible
selectiv ptr H+,pentru disaparea gradientului electrochimic al H+, prezent la niv. membranei
interne mitocondriale, blocand astfel productia mitocondriala de ATP. „A23187“ transporta
cationi divalenti (Ca2+, Mg2+)
2. Tip canal: „Gramicidina“ ptr Na e produsa de anumite bacterii ptr a distruge alte
microorgansime —> antibiotic eficient. Alti ionifori de tip canal „ Filipina“,
„Nistatina“ „Amfotericina B“ sunt folosite ca medicamente antifungice
— DIFUZIA FACILITATA DE PROTEINE CANAL —

- sunt proteine membranare integrale multipass

- realizeaza canale hidrofile prin bistratul lipidic
- mentinerea volumului celular in procesele de absorbtie si secretie (colaborarea cu proteinele
de tip pompa si cu cele carus
- reglarea potentialul membranar —> deschiderea si inchiderea a canalelor ionice, e utilizat de
neuron si celulele musculare ptr o comunicare rapida
- cresterea concentratiei intracelulare de Ca, necesare unor procese vitale (secretia celulare,
contractia musculare)

Celulele controleaza activitatea proteinelor canal in 2 moduri

1. pe termen lung: celulele au o paleta unica de protein canal, in functie specificul sau (neuronii
si celulele musculare exprima canale cu poarte comandat voltaj)
2. pe termen scurt: celulele inchid/ deschid anumite proteine canal, functie de conditite
fiziologice sau semnale primitite din mediul extracelular

Canalele ionice se caracterizeaza prin

- selctavitatea pentru ioni
- proprietatea de a fi inchis/ deschis —> canale cu poarte
- arhitectura moleculara

Canale cu poarte se impart in

1. Canale cu poarte comandata de voltaj —> se deschid atunci cand membrana e depolarizata,
stau la baza mecanimsului excitabilitati membranare
2. Canale cu poarte comandata de voltaj ptr Ca2+ se impart in 5 subtipuri : L, T, N, P
3. Cele de tip L; important in reglarea contractiei muschiului cardiac si neted
4. Cele de tip N,P ; implicit in eliberarea neurotransmitatilor si hormonilor
5. Cele de tip T; medieaza intrarea Ca2+ in neuroni
- generarea de potential de actiune
- controlul unor functii celulare

Canale cu poarte comandata de ligand

- sunt activate prin legerea unui mesager chimic la un situs specific
- neurotransmitatorii rapizi (glutamatul, acetilcolina) actioneaza prin intermediul acestor canale
- medicamentele pot afecta functionarea canalelor cu porta

Jonctiunile de tip gap

- reprezinta canale cu poarta cu functionare mai lenta
- se deschid si inchid ca raspuns la modificarile concentratiei intracelulare de calcium si de
protoni

Difuzia facilitata se explica pin existenta unor proteine care recunosc si fixeaza substantele. Ele
se numesc proteine de transport sau purtatoare. Unele pot vehicula substante intr-un singur sens
(uniport) altele le transporta in ambele sensuri (antiport- sisteme cotransport)
— DIFUZIA FACILITATA DE PROTEINE CARUS —

- de tip Uniport; realizeaza transportul moleculelor mici, hidrofile prin membrana

- rata de difuzie facilitate prin uniport e mult mai mare deact cea a difuzei simple prin bistratul
lipidic
- molecule nu patrund in miezul hidrofobic al bistratului —> coeficientul de partitie K e irelevant
- rata de transport e maxima
- transportul e specific —> transporte numai un singur tip de molecula
- se face prin mecansime ping- pong (se deosebeste prin complexitate de macanismul ioniforilor
carus)
- se desfasoare ca o reactie de cataliza enzimatica (Michaelis- Menten)

Prin difuzia facilitat se realizeaza transportul anionilor al ureei, al glicerolului, nelectroliti prin
membrana eritrocitelui. Cat si glucoza si aminoacizilor prin plasmalema mai multor tipuri celulare
Fiecare proteine transportoare are un loc specific de legare a substratului. Viteza transportului
atinge valoarea Vmax cand aceasta e saturat (toate lucuri de legerea sunt ocupate)

DIFUZIA FACILITATA A GLUCOZEI

- exista cel purin 13 proteine de transport pentru glucoza (izoforme) —> Glut1-Glut13 se
diferentiaza in functie de tesutul in care sunt localizata
- ei permit ca celulele sa regleze metabolismul glucozei independent
- mentinerea constanta a concentratiei glucozei in sange
- Glut1 —> in eritrocite
- Glut2 —> in ficat, in celulele beta din pancreas
- Glut4 —> in celulele musculare, adipocite
- Glut5 —> transporta fructoza

— AQUAPORINELE — (electroforeza)

- sunt proteine integrale —> responsabile de reglarea fluxului transmembranar al apei

- sunt localizat in toate celulele —> rol in cresterea dezvoltarea si mentinerea sanitatii
organismului
- e transportat prin difuzia simpla, iar prin difiziune facilitat de aquaporine, de 100 ori mai repede
- sunt formate ca un teramer peptidic, fiecare delimitand un canal hidrofil propriu, in forma de
clepsidra —> aceasta forma prezinta un avantaj, apa circuland in ambele directii cu viteza
- e selectiv —> protonii sunt opriti si respinsi datorita incarcarii lor pozitive
- 11 membri AQP0-AQP10
- aquaporinele propriu zis —> transporta apa
- aquaglicoproteinele —> transporta ama si glucoza
- AQP1 —> se gaseste bilateral si apical, in membrana plasmatica a tubilor proximali, in
eritrocite, in endoteliu vascular, tractor gastro-intestinal, plamani
- AQP2 —> la niv. nefrocitelor din tubii renal (antidiuretica a ADH). Mutatiile la niv. genei ce
codifica aceasta proteina determina insensibilitataea renale la vasopresina —> Diabet inspid
nefrogen congenital
- AQP3, AQP5, AQP8 (in sistemul nervos) in neuroni
- AQP4, AQP5, AQP9 ( in sistemul nervos) in astrocite si celule ependimare
- APQ4: in organele periventriculare cu rol important in echilibrul hidric al encefalului si
homeostazia lichidiana —> Deficitul determina o scadarea marcata a edemului postischemic
TRANSPORTUL ATP- DEPENDENT ACTIV
- necesita prezenta unor proteine membranara specializate (pompe ATP dependent) si energie
furnizata de ATP
- sunt proteine transmembranare cu unul sau mai multe situsuri de legare a ATP, localizat pe fata
citoplasmatica a membranei
- sunt ATP-aze —> hidroliza ATP in ADP si P cu eliberarea de energie utilzata ptr ionilor sau
moleculelor
- energie e utilzata ptr trecerea substantelor de pe o fata pe cealalta a biomembranelor impotriva
gradientului de concentratie (mecanism de pompare)

— MECANISMUL DE POMPARE IONICA (TRANSPORTUL ACTIV PRIMAR)—

POMPE IONICE DE TIP P (fosforilare)

- contine 2 subunitati catalitice alpha identice si 2 subunitati mai mici beta cu fnct. reglator
- grp. fosfat, elibrate prim hidroliza ATP-ului, e transferata unui reziduu de acid aspartic al protein
transportoare —> determina o modificarea conformationala —> permite expunerea unui
situsuri ionice specifice si modificarea afinitati pentru ioni
- exista pompa de Na si K, pompa de Ca

Pompa de Na+/ K+
- in plasmalema tuturor celulelor eucariote
- Na+/K+ ATPaza e o proteina transmembranara globulara din (alfa si beta)
- Na+ va fi pompat la exteriorul celulei
- K+ va intra in celula
- prin difuzia simpla electrochimica Na+ intra in celula iar K+ iese —> duce la unifromizare
concentratiei acestor ioni in cele 2 compartimente. Pomparea Na+ si K+ impotriva gradientului
de concentratiei mentine Na+ (145 mM extracelular, 5-15 mM intracelular) si K+ ( 5mV
extracelular, 140 mM intracelular)
- raportul Na+/K+ 3:2 datorita acestuia ATP-aza e electrogenica si contribuie direct la realizarea
potentialul membranar
- prin hidroliza unei molecule de ATP se realizeaza transportul de 3 ioni de Na+ in afara si 2 ioni
de K+ inauntrul celulei

Cand proteina leaga 3 ioni Na+ pe fata interna a membranei —> devine fosforilata in urma
hodrolizei ATP schimba starea confromationale a proteinei (E1 in E2). Astfel are loc expunerea
catre mediul extracelular al locurile de legare si pierderea afinitatii ptr Na, care sunt eliberati.
Ulterior se cupleaza cu 2 ioni de K+, revinin la starea confromationala initiala si expunand locurile
de legare catre interior. Se pierd afinitatea ptr K, iar aceasta e eliberat intracelular

Pompele de Ca2+ (Ca2+ ATPazele)

- la niv. plasmalemei si ale niv. reticul endoplasmatic —> din celulele musculare adeverat
rezervor de calciu. Ca 2+ e eliberat la formarea complexului actino-miozinic in vederea
realizarii contractiei.
- Activitatea Ca2+ ATP-azelor din RE din muschi —> cand creste concentratia Ca liber in
citoplasma —> Ca2+ cor poma in RE
- cresteri mici ale concentratiei ionilor de calciu in citoplasma determina o varietate de
raspunsuri celulare
- Ca 2+ ATP-azele din plasmalema transporta ioni de calciu in afara cerulei impotriva
gradientului electrochimic
- activitate ATP-aze e reglata de calmodulina —> o proteina citoplasmatica de legerea a Ca2+
Pompa de H+/ K+
- la niv. plasmalemelor celulelor epeteliale ale mucoasei gastrice
- realizand efluxul de H+ concomitent cu influxul de K+
- se gaseste in plasmalema procariotelor (Halobacterium halobium)
- rol a furniza H+ in lumenul gastric la schimb cu influx de K+
- H din lumen gastric se va combina cu cu ionii de Cl- —> se va forma HCL (acidul clorhidric)
- prezenta bolul alimentar determina eliberarea histaminei care se va lega la receporii sai situati
la niv. plasmalemei parietal gastrice acido-secretoare. Activarea R-histaminici determina
deplasarea veziculelor ce contén ATP-aza catre polul apical —> fuzionarea lor cu plasmalema
—> activarea pompei

POMPELE DE TIP V
- mai multe subunitati transmembranare si citoplasmice
- transporte doar H+
- se gaseste un vezicule imbracate in claritina, endozomi, complexul Golgi, vezicule de secretie,
in plasmalema osteoclastelor, macrofagelor, in membranele ce delimiteaza lizozomi, in
plasmalemela celulor tubilor renali
- Prezinta 2 domenii;
1. V1 —> in citoplasma, e hidrofil, din 5 polipeptide, subunitatile A si B continand situsurile de
cuplare die hidroliza a ATP
2. V0 —> subunitatile a si c formeaza canalul de transport al protonilor
- are 2 functii:
1. acidifieaza compartimentele, iar pH-ul acid determina discocierea ligandului de receptori in
endosomi —> activeaza hidrolazele lizozomale
2. gradientul de protoni confera energia necesara transportului altor molecule H+- asociate
(preluarea neurotransmitatorilor de catre vezicule sinaptice)

POMPELE IONICE DE TIP F

- in membrana bacteriilor, mitocondriala si cloroplastelor
- rol important in sinteza de ATP —> ATP- sintetaza
- ele sintetizeaza ATP din ADP si P, pin miscarea protonilor in sensul gradientului de concentratie

TRANSPORTUL DE TIP ABC

1. ATP-aze de rezistenta multidrog (MDR- proteina P170)
- sunt in ficat, rinichi, intestin si pompeaza substante toxice in urina, bila, si lumenul intestinal
- celulele tumorale supraexprima aceste proteine si pompeaza diferite medicamente spre
exteriorul celulei

2. Proteine CFTR
- structura asemanatoare cu MDR-ATP-aza
- din segmente hidrofobe —> din 6 alpha helixuri transmembranare
- hidroliza ATP- ului determina o schimbare in structura proteinei —> facilitand transportul
moleculelor hidrofobe
- CFTR e un canal CL-
- defectele genetice ale CFTR sunt responsabile de fibroza cistica a pancreasului
- daca nu e eliminat Cl- —> nu e atrasa nici apa —> secretia pe calile pancreatice si a
mucusului de pe caile respiratorii e blocata (Steatoree, Infectii Respiratorii)
— MECANISMUL DE POMPARE MOLECULARA ( ACTIV SECUNDAR —

SIMPORT
- pomparea moleculara
- Na+ impreuna cu inca o molecula —> se fixeaza pe 2 locuri distincte si formeaza un complex
ternar
- De exemplu; Absorbitia glucozei de enterocite si de nefrocite —> Na si glucoza se leaga in
locuri diferite pe proteina transportoare a glucozei
- cu cat gradientul de Na+ e mai ridicata cu atat viteza de intrare a glucozei e mai mare
- Na+ are tendinta de a intra in celula in sensual gradientului, antrenand si glucoza. Ulterior Na+
e expluzat din celula prin pompa de Na/K
- acelasi transport e si la AA aminati

ANTIPORT

1. Antiportul 3Na+/ Ca2+

- la niv. muschiului cardiac. Influx de Na+, eflux de Ca2+

- e necesar 3 ioni de Na+ pentru a scoate un ion de Ca 2+ din citoplasma
- reduce forta muschiului cardiac

2. Antiport in reglarea pH- ului celular

- Na+HCO-3/CL- importa un ion de Na+ si HCO3- si exporta Cl-
- „anhidraza carbonica“ catalizeaza disociere HCO3- in CO2 si OH
- CO2 difuzeaza in mediul ectracelular
- ionul hidroxil se combina cu protonii din interiorul celulei —> H20
- scopul —> cresterea pH- ului intracelular prin consumarea protonilor —> mecanism reglator

3. Proteinele antiport si fosforilarea oxidativa

- la niv. mitocondrial exista 2 proteine antiport.
- una importa HP04 si exporta OH
- cealalta importa ADP si exporta ATP
- rezulta influx de 1ADP si 1P si un eflux de 1ATP si 1OH

Pompele stabilesc gradientele electrochimica la niv. membranar. Proteinele Canala regleaza si

controleaza permiabilitatea membranei, iar cele caraus utilizeaza gradientului electrochimic ptr
transportul unor substraturi. Functionand ca un circuit

1. Transportul glucozei la niv. intestinal si renal la niv. plasmalemei enterocitelor si nefrocitelor

- NA+K+ATP-aze
- Simport NA+/ glucoza localizat in zona apicala a plasmalemei
- Glut5 in zona bazolaterale a plasmalemei (faciliteaza transports glucozei din citoplasma catre
fluxul sanguin)

2. La niv. renal in ansa lui Henle pentru reasborbitia NaCl

- Na+K+ ATP-aze
- simporturile Na+/K+/2Cl- (furosemediul, efect diuretic, in terapia unor afectiuni cardiovascular,
inhiba simportul —> reducand reabsorbtia Na+ Cl-)
TRANSPORTUL PRIN VEZICULE

— ENDOCITOZE —

- e transportul de materiale de la exterior spre interiorul

- exista 2 tipuri;
1. Fagocitoza (celula mancnca)
- pentru particule de mari dimensiuni —> bacteriile si deseurile celulare
- din fagocite: macrofage si neutrofile
- fagocitele formeaza un sistem fagocitar aflat sub sistemul nervos si umoral
- se afla in splina, ganglionii limfatici, ficat, vasele sanguine, alveole pulmonare, pleure, peritoneu
- e un mecanism de rol protector
- macrofagele fagociteaza hematii senescent in fiecare zii
- e dirijata si de activitatea contractila a miofilamentelor de actina situat sub plasmalema

Etape

- chemotactismul:
Miscarea dirijata a fagocitelor catre locul infectiei —> semnale sunt determinate de proteine
serice (kalicreina) si componente bacteriene
- recunoastere materialului de intregat si atasarea fagocitelor:
Cu ajutorul receptorilor din plasmalema fagocitelor ce identifica si leaga o serie de componente
de pe suprafata materialului ce trebuie ingerat. In cazul bacteriilor e necesara acoperirea lor cu
anticorpi, —> invelis ce e apoi recunoscut de receptorii de la suprafata fagocitelor „opsonizare“ -
- inglobarea;
Activarea receptorilor —> determina emiterea de pseudopode, care inconjura particula de
fagocitat, fuzioneaza apoi si formand vezicula „fagozom“
- distrugerea celulelor fagocitat;
Fagozomul fuzioneaza cu lizozomii, iar materialul fagocitat e distrus de enzimele lizozomale

- nu toate bacteriile ingerate de fagocite sunt distruse —> dezvoltand un mecanism de

supravietuirea
1. Mycrobacterium tuberculosis
- inhiba fuziunea membranei fagozomului cu lizozomi —> ce va duce la formarea
fagolizozomului si la distrugerea lor
2. Listeria monocytogenese
- provoaca encefalita
- produce o fosfolipaze ce distrug integritate membranei lizozomale —> permitand bacteria sa
iasa din citoplasma unde apara sub forma de racheta

2. Pinocitoza (celula bea)

- implica transportul intracelular
- pentru fluide sau solutiile sub forma de picatura prin intermediul veziculelor mici
- transportul colesteroulul in celula —> prevenirea acumularii de colesterol in sange
ENDOCITOZA IN FAZA FLUIDA
- preluarea nespecifica a fluidelor din spatiul extracelular, orice molecula indiferent de
dimensiunea ei
- apare continuu in anumite celule specializate in sinteza si secretia, la niv. carora un numar
mare de vezicule secretorii fuzioneaza cu plasmalema, pentru eliberarea continutului, ea fiind
necesara pentru mentinerea unei suprafete constante a plasmalemei

ENDOCITOZA MEDIATE DE RECEPTORI

- cale de preluare eficienta si selectiva a macromoleculelor prezent in concentratii relativ scazute
in spatiul extracelular

EVINEMENTE MEMBRANARE
- legerera unei molecule la un receptor specific
- se concentreaza in regiuni specializate ale plasmalemei, depresiunile invelite pe fata
citoplasmatica cu un ansamblu de proteine (adaptina, clatrina,dinamina)
- Clatrina polimereaza intr-o structura cu trei brate, triskelion
- ansamblarea invelisului de clatrina e considerat semnalul pentru invaginarea membranei in
acest loc. Confera forta mecanica necesara si influenteaza concentrarea in depresiuni a unor
receptor
- in depresiuni intra receptori cu sau fara ligandul specific (filtru moleculare)
- dupa un minut se inchid si se formeaza vezicule invelita in clatrina

ENDOZOMII (microscopia electronica)

- endozomi timpurii (se formeaza in cazul pinocitozei) e in invecinitatea plasmalemei. Ca o statie
de sortare pe calea endocitotica. Unii receptori isi schimba conformatia, elibereaza liganzii, iar
receptorii sunt reciclati la polul apical. Alti liganzi raman legati la receptori si sub forma
complexelor ligand-recepor ajung in endozomal tardiv, apoi in lizozom unde sunt degradati.
- endozomii tardivi (cand fagozomii si endozomii timpuri se unesc apoi cu alte vezicule) e in
invecinitatea complexului golgi
- interiorul endozomal e mentiunit de o ATP-aza de protoni din membrana

— EXOCITOZA —
- celule eucariote elibereaza, in spatiul extracelular, moleculele sintetizate la niv. structurilor
celulare (neurotransmitatori, enzime, anticorpi, micele fosfolipidice, heparina, peptide) si
ambalata in vezicule delimitate de membrane proprii
- poate fi de tip constitutiv —> adica nu depinda de anumite semnale specifice
(microorganisme, hepatocite)
- poate fi de tip reglat —> adica apara ca raspuns la anumite molecule-semnale (celulele
specializate in sinteza si secretia, care alcatuiesc sistemul neuroendocrin)
- veziculele de secretie fuzioneaza cu plasmalema in zone ale acestuia unde se gasesc porii de
fuziune sau porizomii
- evacuarea produsilor de secretie celulare
- evacuarea neurotransmitatilor in spatiul sinaptic
- evacuarea granulelor de melanina din melanocite din piele
- evacuarea enzimelor lizozomale (starea de soc)

— TRANSCITOZA —
- In celulele endoteliale, transportul rapid si eficient al macromoleculelor din plasma in lichidul
interstitial
- via vezicule, canale si fenestratii
- e realizat prin transportul substantei dizolvate prin endoteliu prin intermediul unei scurtaturi
intre endocitoza si exocitoza „transcitoza“
- caile de conducerea pot fi reprezentate de canale mari si fenestratii (transcitoza convectiva)
sau pot fi transportat prin vezicule distincte (transcitoza disipiata)
SEMNALIZAREA CELULARA
- implica 6 etape:
1. Sinteza moleculelor semnal
2. Eliberarea moleculelor semnal de catre celula care semnalizeaza
3. Transportul semnalului catre celula tinta
4. Recunoasterea stimului de receptor (macromolecule glicoproteica)
5. transmiterea semnalului catre moleculele efectoare specifice de la niv. fetei interne a
plamalemei sau din citoplasma —> fie o schimbare in expresia genica, fie reconfigurarea
citoscheletului
6. Incetarea raspunsului celular —> ca rezultat al distrugerii moleculor-semnal

TRANSMITEREA INDIRECTA A UNUI SEMNAL PRIN INTERMEDIUL SUBSTANTELOR CHIMICE

SECRETATE
- unele celule secreta substante chimice care transmit la distanta unui mesaj celular

TRANSMITEREA DIRECTA A UNUI SEMNAL PRIN INTERMEDIUL MOLECULELOR LEGATA DE

PLASMALEMA
- celulele prezinta molecule legate la membrana plasmatice ce influenteaza alte celule cu care
vin in contact fizic direct

TRANSMITEREA DIRECTA A UNUI SEMNAL PRIN JONCTIUNILE GAP

- contactul direct a 2 celule, care leaga citoplasmele celulelor invecinitate

SEMNALIZAREA PARACRIN
- intre celulele situate in imediate apropiere
- se face prin mediatori locali

SEMNALIZAREA NEUROCRIN (SINAPTIC)

- la niv. neuronilor care comunica prin intermediul sinapselor
- trasnportati pe calea axonala pana la niv. sinapsei
- moleculele-semnale implicate sunt neurotransmitatorii

SEMNALIZAREA ENDOCRINA
- sunt hormoni care sunt eliberati in fluxul sangvin care ii transporta pana la tesuturile tinta la
receptor specific —> raspunsul celular

SEMNALIZAREA AUTOCRIN
- semnalele emise de o cellula sunt captate de aceeasi celula
- in timpul dezvoltarii embrionare cand o celula e orientata pe o anumite cale de diferentiere, ea
poate elibera semnale autocrine care accentueaza aceasta directie de dezvoltare
- un tip de molecula-semnal e reprezentat de „eicosanoizii“(deriva din acidul arahidonic) —>
contractia fibrelor musculare netede, agregare plachetara participand la mecanismele durerii si
inflamatie locale

FUNCTIE DE MODALITATEA DE RASPUNS

1. Modificarea a metabolismului celulei-tinta (cresterea glicogenolizei)
2. Modificarea de potential la niv. membranei (prin activarea sau inactivarea canalele ionice)
3. Modificarea a expresiei genice (procese de transcriptiei)
TIPURI DE MOLECULE- SEMNAL
1. semnale care traverseaza plasmalema
- compusi hidrofobi, liposolubil (hormoni steroidieni, tiroidieni, retenoizi, vitamina D)
- molecule hidrofil, suficient de mic sau non-polare
2. semnale care nu traverseaza plasmalema
- necesita lantul receptor- traductor- amplificator- compusi hidrofilic, insolubili in medii lipidice

RECEPTORI

— IN FUNCTIE DE LOCALIZARE —
1. la niv. membranelor biologice
- in plasmalema (ptr hormoni polipetidici)
- in membrana organitelor (ptr IP3 din membrana RE)
2. la niv. citoplasmei
- ptr hormonii tiroidieni
- ptr hormoni steroizi
- ptr vitamine D
- ptr retinoizi
3. la niv. nucleu
- pentru unii hormoni tiroidieni
- ptr hormoni steroizi

— IN FUNCTIE DE NATURA LIGANDULUI —

1. receptori ptr liganzi endogeni
- ptr. neurotransmitator
- ptr. mediator chimici
- ptr. molecule vehiculate ( ptr hormoni, anticorpi, glicoproteine,lipoproteine)

2. receptori ptr liganzi exogeni

- componente virale
- toxine microbiene
- antigene exogene

3. receptori cu activitate catalitica

- cu activitatea guanilat-ciclazica
- Tirozin- kinazici
- receptori fosfatazici

4. receptor fara activitate catalitica

- cuplati la canale ionice
- cuplati la proteinele G
- ptr citokinie
RECEPTORI CU ACTIVITATE CATALITICA

— RECEPTORII CU ACTIVITATE GUANILAT-CICLAZA RGC —

- un domeniu extracelular cu activitate receptoare
- un domeniu intracelular cu activiatate guanilat ciclazica
- RGC utilizeaza GMPc ca mediatori intracelular (rezulta din hidroliza ATP) va activa o serie de
fosforilaze care pot fosforila proteine intracelulare —> raspunsul celular
- receptorii cuplati cu proteinele G utilizeaza AMPc

— RECEPTORII TIROZIN- KINAZICI RTK —

- receptori cu activitate catalitica intrensica
- prin activarea, degradarea ATP si transferul unei grp. fosfat pe reziduuri Ser/Thr ale proteinelor-
tinta intracelulare
- sunt de tipuri 1 si 2
- semnalul intracelular e transmis de receptorul de tip 1
- receptorii ptr insulina si numerosi factori de crestere
- RTK fosforileaza numeroase proteine substrat (loc in citoplasma)
- Unele RTK citoplasmice actioneaza direct asupra transcriptiei genice prin transportul in nucleul

— RECEPTORII TIROZIN-FOSFATAZICI RTP —

- dupa cuplarea ligandului —> activeaza la niv. domenului lor citoplasmatic protein fosfataza

RECEPTORI FARA ACTIVITATE CATALITICA

— RECEPTORI CUPLATI LA CANALE IONICE —

- drin cuplarea la proteina-canal —> ligandul modifica acesteia confirmatia
- modificand ptr un scurt timp permiabiltate la ioni a canalului repectiv
- e cazul la neuromediatorilor —> duce la deschiderea canalelor —> modificarea polaritatii si a
excitabilitatea celulei postsinaptica (raspuns celular)
- apartin unei familii de proteine transmembranare multipass (receptor ptr acetilcolina la niv.
jonctiunii neuromusculare)

— RECEPTORI CARE ACTIVEAZA CALEA JAK-STAT —

- proteine transmembranare unipass
- se asocieaza direct cu protein-kinaze-citoplasmatice
- liganzi sunt interferoni, interleukine, factor de creste, prolactina, trombopoietina
- legarea ligandului determina dimerizarea receptorilor monomerici
- receptorul dimerizat activeaza una sau mai multe protein-kinaze-citoplasmatice
- receptorul dimerizat interactioneaza cu JAK —> care fosorilizeaza reziduuri tirozinice de la niv.
uneia sau mai multa proteine STAT (signal transducer and activator of transcription)
- STAT formeaza la randul lor dimeri care patrund in nucleul si se cupleaza la niv. promotorilor
unor gene pe secventa de ADN —> ceea ce determina initierea proceselor de transcriptiei
- e mult mai repede decat caile RTK
— RECEPTORI CUPLATI CU PROTEINELE G —
- proteine transmembranara multipass cu 7 pasje transmembranare (receptori olfatici, rodopsina)
- leaga diferite hormonii hidrosulubili si pot media diferite raspunsului celulare
- au o serie de propietate comune
1. 7 domenii transmebranare formate din cate 22-24 AA hidrofobi
2. Bucla din receptor dintre zonele 5-6, precum si segmentul C- terminal sunt esential ptr
cuplarea protinein G

PROTEINELE G
1. o stare activa in care e legata de o molecula de GTP —> porte lega proteine specifice
2. o stare inactiva in care e legata de o molecula de GDP

PROTEINELE DE ACTIVARE A GTP-AZELOR (GAPS)

- capacitatea de a hidroliza GTP legat e accelererata de interactiunea de GAPs —> care
stimuleaza hidroliza GTP legat
- ceea ce va duce la inactivarea proteinei G
- scurteaza raspunsul mediat de proteina G

GEFS - FACTORII DE SCHIMB GUANIN- NUCLEOTIDICI

- daca se leaga de o proteina G inactitiva —> stimuleaza disocierea GDP legat
- urmata de legarea GTP la proteina G si activarea proteine G

INHIBITORII DE DISOCIERE GUANIN- NUCLEOTIDICI (GDIs)

- inhiba elibrarea GDP legat la o proteina G
- mentine proteina G inactiva

- sunt structuri heterotrimerice care sunt mentiunita in plasmalema prin leg. covalente de
lanturilie lipidice
- sunt formate din 3 subunitati (alpha, beta, gama)
- beta + gama sunt comune tuturor proteinelor G
- releu de transmisie a semnalului de la receptorul activat la un efector din membrana plasmatica
- iar alpha sunt specifice.

SUBUNITATEA ALPHA 2 domenii

1. Functie GTP-azica (4 situsuri de legare, ptr receptor, guanina, si subunitatea beta si gama).
2. Contribuie si la activitatea GTP-azica —> structura helicoidala
CALEA ADENILATCICLAZA

— ETAPA INTRAMEMBRANARA —

1. ACTIVAREA PROTEINEI G DE CATRE RECEPTORI

- legarea unui ligand la un receptor cuplat cu proteina G —> determina schimbari in conformatia
receptorilor si cresterea afinitati acestuia ptr proteina G
- la niv. fetei interne a plasmalemei —> formandu-se un complex protein G-receptor
- induce o schimbare in confirmatia subunitati alpha —> eliberarea GDP si legerea GTP

2. TRANSMITEREA SEMNALULUI DE LA PROTEINA G LA EFECTOR

- schimbarea GDP cu GTP —> determina disocierea acestuia de receptor si de subunitatii beta
si gama —> ramana complexul Gßy
- Fiecare subunitatea G@ disociata (cu GTP atasat) e libera si activeaza o molecula efector —>
adenilatciclaza
- adenilatciclaza —> duce la formarea moleculelor de AMPc din ATP
- complexul subunitatilor Gßy poate lega canal ionic
- se desfac complexul ligand-receptor —> revinind la configuratia initiala
- subunitatea @s legata de adenilatciclaza catalizeaza hidroliza GTP-ului in GDP —>
determinand inactivarea si reveinirea in pozitia initiala

— ETAPA INTRACITOPLASMATICA —
- AMPc (mesager secund in celulele eucariote)
- efectele AMPc sunt mediate de proteinkinaza A (PKA)
- PKA e formate dintr-o subunitate catalitica si o subunitate reglatoare (capabil se leaga AMPc)
- legarea AMPc la subunitatii reglatorii ale PKA determina activarea subunitatea catalitice
- subunitatea catalitica activata fosforila o serie de proteine specifice —> raspunsul celular
- substraul-tinta al PKA in hepatocite include 2 enzime (rol esential in metabolismul glucozei)
1. Glicogen sintetaza. Fosforilarea glicogen sintetazei inhiba activitatea sa catalitica si previne
conversia glucozei in glicoliza (sinteza de glicogen)
2. Fosforilaz-kinazei. Fosforilarea fosofrilaz-kinaza activeaz enzima care va fosforila enzima
glicogen-fosfarilaza —> ceea ce va duce la convertirea glicogenului la glucoza ce va difuza
in sange (controlata de glucagon si epinefrina)
- o fractiune de PKA activata se transloca in nucleu unde fosforileaza proteine nucleare-cheie—>
CREB
- forma fosforilata a CREB se leaga ca un dimer la un situs pe ADN
- CREs sunt situati in regiunile reglatori —> rol in raspunsul la AMPc

— FINALIZAREA MECANISMUL DE SEMNALIZARE —

- legera unui ligand la un receptor couplat cu proteina G (GPCR) —> activeaza 2 complexe
proteice semnal
1. Complex ligand- G —> actioneaza asupra proteinelor G
2. Subunitatea libera G@ cu GTP legat —> ce actioneaza asupra efectorilor

Inactivarea are loc astfel

1. DESENZIBILIZAREA (inactivarea receptorilor chiar daca ei inca actioneaza cu ligandul)
- fosforilarea domeniului citoplasmatic al GPCR
- legarea unei proteine (arsentina) ce inhiba abilitatea receptorilor de a se lega de alte proteinei
G

2. SEMNALIZAREA PRIN INTERMEDIUL SUBUNITATILOR ALPHA ACTIVATE

- GTP e hidrolizat la GDP de catre subunitatea G@ —> acecelerata de GAP
CALEA FOSFOLIPAZEI Cß

— ETAPA INTRAMEMBRANA —
- cuplarea lor cu ligandul —> activeaza proteina G de tip Gq
- proteina Gq activeaza fosfolipazei C-ß
- Fosfolipazei C-ß actioneaza asupra fosfolipidelor membranare care contin (PIP si PIP2) —>
degrandu-le —> rezulta IP3 si DAG

IP3
- controleaza concentratia de Ca2+
- la nivel intracelular Ca2+ se afla in concentratii scazute —> ptr a asigura buna functionare a
proceselor celulare
- prin patrunderea Ca2+ in celula se declanseaza procese secundare (contractie,
miscarea,prolifererea, diferentierea)
- Ca2+ devine periculos ptr viata celulei daca nivelul concentratiei depaseste 10 -5M de aceea
avem antiportul Na+-Ca2+ —> ce pompeaza Ca2+ spre exteriorul celulei la schimb cu Na+,
Ca2+ - ATP-azele care pompeaza Ca2+ catre RE
- daca Ca2+ devine periculos avem un alt mecanism mitocondrial —> care pompeaza Ca2+ in
mitocondrii

— ETAPE INTRACITOPLASMATIC —
- IP3/ DAG se comporta ca un intermediar in elibererarea unui nou mesager secund
- IP3 va activa canalele de calciu dependent de ligand de la nivelul RE. E reglata de printr-un
meecanism de feedback pozitiv
- inactivarea IP3 prin defosforilare de catre fosfataze
- DAG poate clivat mai departe pana la acid arahadonic ce va fi utilizat in sinteza eicosanoizilor
- activeaza protein-kinaza C (PKC) e CA2+ dependenta
- PKC va fosforila diferite proteine-tinta —> canalele ionice din celule nervoase —> provocand o
depolarizare (raspunsul celular)
- O alta modalitatea e activarea transcriptiei genice

HORMONI STEROIZI
- reprezinta molecule-semnale hidrofob mici care pot difuza liber prin plasmalema, in citoplasma
si in nucleu
- receptorii ptr acest hormoni sunt dimeri de proteine cu zinc prezent in nucleu
- exceptia receptorilor ptr glucocorticoizi se afla in citoplasma
- liganzi sunt hormoni steroizi ce regleaza expresia genica, ce genereaza sinteza proteica
- derivati din colesterol
- se fixeaza reversibil de un receptor. Activarea receptorului e urmata de expunerea situsului de
legarea ptr ADN, complexul H-R ajunge in nucleu —> legarea pe ADN si initieaza transcriptiei
- GLUCOCORTICOIZII
- cresc niv. glucozei in sange prin stimularea gluconeogenezei la niv. ficatului
- sunt secretat de corticosuprarenala
- zona corticala care secreta glucocorticoizi, mineralocorticoizi, androgen si medulare care
secreta adrenalina si noradrenalina

MINERALCORTICOIZI
- efect asupra metabolismul mineralelor (aldosteron)

HORMONI SEXUALI
- estradiol, progesteron, testosteron
CITOSCHELET
- interiorul celulei se afla intr-o cintinua miscare —> elementele citocheletului reprezinta suportul
acestor miscari
- lipseste la procariote
- e o retea formata din 3 tipuri de proteine fibroase
1. filamente de actina —> au la baza actina
2. microtubi —> au la baza tubulina
3. filamente intermediare —> formate de o familie de proteine fibrose

FUNCTIILE CITOSCHELETULUI

- suportul structural —> mentine forma celulara

- compartimente celulara
- situsuri de ancorare pentru ARNm si translatia proteica
- intervin in procesele de miscare celululara (cili,flageli, contractia musculara, diviziune celulara)
- transport intracelular

— MICROFILAMENTE DE ACTINA —

- exista 2 forme
1. Actina G —> globulara; dintr-un singur polipeptid
2. Actina F —> fibriliara

La Mamifiere
- 3 tipuri de @-actina —> fiecare ptr un anumit tip de muschi
- 2 tipuri ß- actina si y-actina —> actine nemusculare in aproape toate celulele nemusculare
- 1 tip de y- actina —> specific ptr muschiul neted intestinal

Proteina G are locuri de cuplare ptr mai multe substante

- ptr profilina (o proteina care inhiba polimerizarea)
- ptr ioni Ca si Mg —> controleaza polimerizarea
- ptr ATP
- ptr miozina —> ptr capul miozinei

POLIMERIZAREA ACTINELOR IN VITRO

- poate fi initiata prin adaugarea de saruri la o solutie de actina G —> formandu-se actina F

1. Faza de lag; agregare lenta a monomerilor de actina G —> va forma oligomeri scurti si
instabili. Cand va forma 3 sau 4 subunitati, ei pot constituie centre de nucleere
2. Faza de elongare a filamentului; aditia monomerilor de actina la ambele capete. Pe masura ce
filamentul de actina F creste concentratia monomerilor de actina G scade —> pana ce ajunge
la un echilibrul cu filamente
3. Faza de echilibrul: monomerii de actina G polimireaza si depolamireaza in continuarea la
nivelul capetelor filiamentelor. Concentratia de echilibrul —> Concentratia critica (Cc). Cc
masoara abilitatea unei solutii de actina G de a polimeriza

- polimerizarea actinei e insotita de hidroliza ATP

- ATP-ul legat de subunitatile de actina e hidrolizat lent la ADP
- ATP-ul nu e esential ptr debutul polimerizarii
ROLUL ATP IN POLIMERIZARE

- ratiunea polaritatii structurale a actinei F se bazeaza pe existenta a 2 capete diferite ale

filamentului
1. capat (+) = elongarea rapida, pieptenat
2. capat (-) = elongarea lenta, varful

- diferenta dintre Cc la capetele filamentului conduc la un fenomen „avans pas cu pas“ (treadmil)
(pasire)
- concentratiile intermediare ale actinei G curprinse intre Cc(+) si Cc(-) sunt reprezentate de
subunitatile ce se vor dsocia de la capatul (-) si se vor adauga la capatul (+)

FACTORI CARE INFLUENTEAZA POLIMERIZAREA

- toxinele fungice rup echilibrul polimer

1. Citocalazina
- determina depolarizarea filamentelor de actina prin fixarea la capatul (+) al actinei F —>
blocand aditita ulterioara a monomerilor
- Cc devina echivalent cu cea de la capatul negativ —> determina disociere monomerilor de
filament
- citoscheletul actinic disapare —> miscarile celulare ca locomotia si citokineza sunt inhibate

2. Faloidiana (microscopia cu flurorscenti)

- impiedica depolimerizarea
- se cupleaza la interfata dintre subunitatile filamentelor de actina
- se leeaga numai de actina F —> cel mai utilizat marker ptr acetina F

Filmente de actina interactioneaza cu cele miozina in celula musculare. In celula nemusculare

filamentele de actina interactioneaza cu molecula izolate de miozina, ei intra in compozitia
specializarilor plasmalemei (microvilii si stereocili sau participa la formarea jonctiunilor
nemusculare)

— MIOZINELE —

- fie in celule musculare sau nemusculare

- 2/3 din masa uscata a celulei
- formate din miofibrile —> elementele contractile
- Miofibrile sunt structuri cilindrice —> o lungime egala cu cea a celulelor musculare
- fiecare miofibrile e compus din lanturi de elemente contractile „ Sacromer“ —> dau la
vertebrate un aspect striat (microscopul electronic)
- Sacromer: 2 linie Z (luminoase, lat,actina) si o line M (dense intunacat,miozina)
- 2 grupe:
1. Miozinele conventionale (tip2)
2. Miozinele neconventionale
- miozina e o enzima unica, o ATP-aza care poate cupla hdroliza acestui nucleotid cu
modificarile conformationale care deplaseaza aceasta proteina de-a lungul filamentelor de
actina
- acest tip de enzima poate converti energie chemica in energie mecanica (proteina motorie)
STRUCTURA MOLECULARA A MIOZINEI TIP 2
- e un dimer
- format din 2 lanturi grele si 2 lanturi usoare —> ambele sunt proteine de legare a Ca2+
calmoduline like —> dar difera in ceea ce priveste modalitatea de legare a Ca2+
- capul + gatul —> meromiozina grea (MMG)
- fragmentul cozii —> meromiozina usoara (MMU
- digestia a MMG cu papaina va detasa acele portiuni ale gatului care fag leg. dintre cap si gat
in S1(capul,N-terminal) si S2(C-terminal)

— INTERACTIUNEA ACTINA- MIOZINA

- miozina poate cupla energie, rezultata din hidroliza ATP, cu generearea fortei necesare miscarii
- miozin e actin-acvtivata —> miozina va cataliza conversia ATP la ADP si Pa (20 molecule de
ore)
- absenta actinei —> conversia ATP la ADP si Pa e forte lent (4 molecule de ore)

FAZA INITIALA
- situsul de cuplare al ATP de pe miozina e gol
- miozina e strans legat pe actina
- la muschi aceasta stare „rigor mortis“

PRIMA FAZA A CICULUI CONTRACTIEI

- o molecula de ATP se leaga la situsul specific la niv. capului miozinei
- determina o modificare conformationala —> situsul de cuplare al actinei se deschide —>
desprinderea capului miozinic de pe filamentul de actina
- dupa ce capul miozinc s-a disociat de pe filamentul de actina ATP e hidrolizat la ADP si Pi
- situsul de legare ptr ATP se inchide
- ADP si Pi raman insa legat la capul miozinic
- capul miozinei e capabil sa lege un nou monomer din cadrul filamentelui de actina

A DOUA FAZA A CICULUI CONTRACTIEI

- miozina se va lega din nou de filament de actina, dar la un alt monomer
- eliberarea ADP si Pi —> modificarea conformationala —> producand forta necesare miscarii
- initial legarea capului miozinic la actina e slaba —> cu eliberarea Pi de la niv. situsului de
legara ptr ATP, leg. devine mai puternica

A TREIA A CICULUI CONTRACTIEI

- eliberarea ADP de la niv. situsului de legara ptr ATP
- reorientarea capului miozinici
- revinind in pozitia initiala de rigor mortis-like
- domeniul capului isi modifica conformatia —> determinand deplasarea domeniilor gatului si
cozii inspre capatul (+) al fiamentului de actina

CONTRACTIA MUSCULARE Ca2+

- indusa de o crestere a concentratiei Ca2+
- in mod normal concentratia citosolic e mintinuta sub 0,1 uM
- in celulele nemusculare sunt utilazata Ca2+- ATP-azele membranare care pompeaza Ca2+
extracelular
- intracelular se intalnesc si la niv. membranei RE sacroplasmatic
- semnalul de depolarizare ajunge rapid in citoplasma la niv.unei triade unde are loc stimularea
reticului sacroplasmatic si eliberarea de Ca2+ in citozol prin canalele de Ca2+ —> contractia
musculare
- contractia (interactiunea acto-miozinica inceteaza atunci cand canalele se inchid si Ca2+ e
pompat inapoi in reticul

CONTRACTIA MUSCULARA TROPOMIOZINA SI TROPONINELE

- la niv. fibrei musculare striate
- e reglata de 4 proteine accesorri: tropomiozina si 3 troponine (C,I,T)
- Ca2+ e cel care modifica pozitia acestor proteine in raport cu filamentul de actina —> aceasta
din urma controleaza interactiunea actina-miozina
- tropomiozina (TM) se leaga cap la coada, posedea 7 situsuri de legare la actina
- troponinele (TN) un complex de 3 proteine ( TN-T, TN-I, TN-C)
- TN-T e o proteine elongata, se leaga la capatul C-terminal al tropomiozinei —> determinand si
legarea TN-I si TN-C la aceesti tropomiozina
- TN-C are rolul de a lega Ca2+ si controleaza pozitia tropomiozinei pe filamentul de actina

— MICROTUBII —
- sunt polimer alc. din subunitati globulare de tubulina si sunt dispuse in forma unui cilindru
(alaturi de filamente intermediare) umplu citozolul cuprins intre nucleu si citoplasma
- sunt responasbil ptr o multudine de miscari celulare (miscarilor cililor, flagelilor si transportul
vezicular intracelular)
- toate miscarilor rezulta din polimerizarea si depolimerizarea microtubilor si din actiunea
proteinelor motorice asociate microtubilor (kinezina si dineina)
- in unele cazuri au functii pur structurale
- jucand un rol in determinismo plasticitatii eritrocitare
- e compus din 13 protofilamente (11-15) —> se asociaza in structuri de tip dublet sau triplet
- un dublet e de microtubi e format din microtubi A si B
- microtubul A —> format din 13 protofilamente
- microtubul B —> format din 10 protofilamente (un triplet are in plus 10 protofilamente
adaugata la un microtubi B dintr-un dublet)

TUBULINELE
- microtubi sunt alc. din subunitati dimerice de monomeri de @-tubulina si de ß-tubulina
- fiecare heterodimer leaga 2 molecule de GTP
- la niv. @-tubulina leaga GTP ireversibil si nu il hidrolizeaza
- la niv. ß-tubulina (al 2lea situs) leaga GTP reversibil si il poate hidroliza la GDP
- al 2lea situs „situs de schimb“ —> GDP poate fi inlocuit cu GTP
- hidroliza GTP legat de la ß-tubulina e legate de fenomenul de polimerizare

ASAMBLAREA SI DEZAMBLAREA MICROTUBILOR

- microtubi se asambleaza prin procese de polimerizare ale dimerilor tubulinici @ß
- dupa asamblare, stabilitatea microtubilor depinde de temperatura
- la 4 grade microtubi depolimerizeaza in dimer stabili @ß
- la 37 grad in prezenta GTP dimerii tubulinici plimerizeaza
- la concentratii ale dimerilor de tubulina peste Cc se produce polimerizarea
- la concentratii ale dimerilor de tubulina sub Cc se proudce depolimerizarea
CENTRII DE ORGANIZARE ALE MICROTUBILOR (MTOC — CENTROZOMII)

- MTOC descrie structurile utilizate de celulele interfazice pentru a organiza microtubii

- MTOC e un centrozom (in unele celule epiteliale au MTOC care nu seamna cu centrozomii)

CENTRIOLII (microscopia fotonica)

- sunt principalele structuri ale organitului membranar conoscut
- centru celular, centrozom
- centrul celular e prezent in toate celulele care au proprietate de a se divide
- perinuclear
- are rol in diviziunea si motalitatea celulare
- in interfaza —> formatiuni ovalare mai bazofil (centrozom) in interiorul acestuia se afla 1-2
granule intens bazofil, birefrigent (centriolii)
- centrozomul e inconjurata de o masa de citoplasma mai densa, impreuna formeaza —>
centrosfera
- in faza M de la periferia centrosferei pornesc, radiar, numeroase filamente alc. astenul
- din astenul se va forma —> o parte din elementele fusului de diviziune
- centriolul are o structura mai complexa, are o forma unui cilindru (decat citoplasma)
- are o extremitate proximala orientate spre centrul celulei
- are o extremitate distala —> spre periferie, e ocupat de un cilindru electro-dens unit de
microtub A
- reprezint centrul cinetic al celulei
- coordoneaza miscarile celulare in diviziunea celulare si miscarile externa ale celulelor ciliate si
flagelate

Microtubii A (cel intern) sunt uniti de Microtubii C (cel extern, B fiind in mijlocul) ai tripletelor
vecine printr-o linie densa la fluxul de electroni

FUNCTIILE MICROTUBILOR
- implicate in transportul proteic
- asociati complexului Golgi si RE
- determinarea polaritatii unor tipuri de celule
—> cu capetele - spre membrana apicala
—> cu capetele + spre membrana bazolaterala
— FILAMENTE INTERMEDIARE —

- in aproape toate celulele eucariote cu preponderenta in celule epeteliale si neuroni

- modul lor de organizare intr-o retea ce strabata intreaga citoplasma
- sunt importante in vecinitatea membranei, unde participa la medierea contactului intercelular
sau celule-matrice extracelulara (MEC)
- sunt extrem de stabile
- structuri fibriliare @-helicale care vor asambla filamente
- nu pot cupla nucleotide —> polimeraza va fi independenta de ATP sau GTP
SPECIALIZARILE PLASMALEMEI

— SPECIALIZARILE TEMPORARE —

- reprezinta o consecinta a comunicarii permanente dintre celula si mediu

- o rearanjare a citoscheletului actinic — > exista 2 tpuri
1. protruzii digitiforme (filopodii)
2. protruzii in banda (pliuri sau lamelipodii)

— SPECIALIZARI PERMANENTE —

- microvilii, stereocilii —> au la baza filamente de actina

- cilli vibratilii —> microtubi

— MICROVILII —

- celulele de la niv. epiteliului intestinal —> ptr processele de absorbtie

- suprafata luminala a celulelor epiteliului „platou striat“, iar cea a nefrocitelor tubilor contorti
margine in perie, datorita abundentei de microvili (necesari absorbtiei)
- in fiecare celula sub plasmalema, la niv. platou striat —> citoscheletul actinic cortical
- citoscheletul actinic cortical emite mananchuri de filamente de actina care se extind din miezul
microvililor pana in reteaua de origine actino-spectrinica
- prezenta lor determina cresterea suprafetei de absorbtie
- sunt acoperiti in plasmalema care prezinta catre mediul extracelular un glicocalix bogat —>
format din reziduurile glucidice ale glicoproteinelor
- sunt structuri bine organizate
- in interior prezentand un manunchi format din 20-30 filamente de actina care se intind de la
varf pana in reteaua citoscheletica corticala
- filamente de actina sunt asociata cu proteine „villina, fimbrina, ezrina“
- reteaua corticala a citocscheletului (unde se termina si sunt ancorati microvili) e bogat in
spectrina (proteina care determina stabilitatea si rigiditatea miezului acestor specializarii)
- la niv. varfului microviililor, maninchiul se opreste intr-un material proteic amorf
- la niv. zonelor lat. ale microvililor, mamnchiul de filamente de actina e solidarizat la fata interna
a plasmalemei de brate miozina 1 si de molecule de calmoudilina —> care medieaza
interactiunea acto-miozinica
- prezenta miozina 1 —> determina mobilitatea activa a microvilii
- coada moleculelor de miozina e atasata la plasmalema, iar capul interactioneaza cu moleculele
de actina din filament (dependenta de ATP)
- molecule de miozina 1 se deplaseaza catre capatul + al filamentelor de actina

ASAMBLAREA MICROVIILILOR

Prima Faza
- fenomenul de nucleere a monomerilor actinici cu formarea unui rudiment microvilar

A doua Faza
- miezul actinic al microvilului devine mai organizat
- microvili se alungeste
— STEROCILII —

- celule inalte din epeteliul unistratificat al epidimului si a canalelor deferente prezente la polul
apical expansiuni cilindrice ale citoplasmei acoperite de plasmalema
- in structura lor nu exista brate lat. de miozina 1 —> imobilitatea
- ei se aglutineaza si determina sensul de evacuare al produsului de secretie

— CILI VIBRATILI —

- reprezinta specializarii ale plasmalemei polului apical

- prezinta un miez format din manunchiuri organizate de microtubi
- la suprafata a numeroase tipuri celulare in variate organe
- celulele libera si protozoarele folosesc cilii la deplasarea fluidelor in jurul suprafetei celulare, la
locomotie si nutritie
- se gasesc la polul apical al epiteliului cailor respiratorii superioare —> prezinta cili inglobati in
mucos cu rol de a indeperta particule straine
- la niv. oviductului, transportul ovocitul se face cu ajutorul cililor
- la niv. flagelui spermatozoidului asigura mobilitatea

TIJA CILULUI

- reprezinta partea libera

- format dintr-un miez „axonema“
- axonema consta in 9 dublete periiferice de microtubi si un dublet central
- fiecare dublet e format dintr-un microtub cu pertele complet (A- 13 protofilamente) si un
microtub cu perte incomplet (B-10 protofilamente)
- jonctiunea dintre microtubi A si B din acelasi dublet e solidarizat de o proteina fibriliara „tektina“
- microtubul B dintr-un dublet e conectat la microtubul A din dubletul adiacent prin intermediul
unui punti proteic „nexina“
- fiecare dublet periferic e conectat la dubletul central prin intermediul unor punti radiare
proteice
- la microtubul B al fiecarui dublet periferic sunt atasata 2 brate proteice de „dineina“

ZONA DE TRANSITIE

- se gaseste sub tija

- la acest nivel dubletul central se interupe la niv. unei structuri lineare, dense „placa bazala“
- microtubii dubletor periferici traverseaza placa bazala —> participand la urmatoarei zone

CORPUSCULUL BAZAL

- e zona in care cilul vibratil intra in contact cu celula

- are o structura unor centri de organizare ai microtubilor
- pertele corpusculului bazal are forma cilindrica si e delimitat de noua triplete de microtubi

RADACINA CILIARA

- se insereaza pe corpusculul bazal si e formata din asocieri de microfilamente de actina

- rol structural si dinamic
- implicat in imprimarea miscarilor ciliare metacronice
— FLAGELII —

- la niv. cozii spermatozoidului sau la protozoare

- seamna cu cilii —> dar sunt mai lungi

— MISCAREA CILIARA —

- se desfasoare cu o viteza mare

- cilii executa miscarii —> ondulate si mai rar miscarii —> pendulate
- flagelii au miscari cvasi-sinusoidale
- fiecare ciclu de miscare necesita o durata de 0,1 -0,2 secunde si genereaza o forta
perpendiculara pe axul axonemei
- miscarile ciliare e determinat de interactiunea dintre tubulina si dineina in prezenta ATP-ului si
a ionilor de Ca2+ sau Mg 2+ printr-un mecanism de glisare a microtubilor
- bratele de dineina au tendinta de a se deplasa spre capatul negativ al microtubilor —> se vor
deplasa catre baza microtubului B dintr-un dublet adiacent
- modelul de miscare a cililor implica alunecarea dubletelor de microtubi

— SINDROMUL CILILOR INMOBIL —

- insotit de o stare patologica extrem de rara

- sub numele de situs inversus
- in care asimetria normala a corpului (pozitia cordului, ficatului,apendicelui) e inversata
(sindromul Kartagner)
- imobilitatea cililor e provocata de defecte aparute la niv. sistemului proteic al mecanismului
motor (perderelor de dineina a fibrelor radiale, lipsa dubletului central)
- poate determina sterilitatea masculina provocata de imobilitatea flagelilor spermatoizelor

— PLASMALEMEI POLULUI BAZAL —

- la majoritatea a epiteliale se sprinja pe o membrana bazala continua de natura glicoproteica

- la unele tipuri de celulele epeteliale care joaca un rol important in transportul activ al
substantelor —> plasmalema polului bazal se invagineaza in citoplasma formand un labirint
bazal
- numarul si profunzime acestor invaginarii varieaza in functie de epeteliu si de rolul sau in
transportul activ de substante
—> plexurile coroide ; polul bazal sunt putin numeroasa
—> in nefrocitele tubului contort distal —> sunt numeroase si profunde
ZONE DE CUPLAJ CELULAR

— JONCTIUNILE STRANSA — (ocluzive), (microscopia electronica)

- rol de baiere —> cu permiabilitatea selectiva, care sepera 2 medii fluide de o parte si de alta a
2 celulule aflate in contact
- impreuna cu jonctiunile de adevizitate in banda formeaza la niv. epeteliale —> complex
jonctional apical
- au un aspect pentalamelar (M.E) —> spatial intre cele 2 celula e practic inexistent
- in microscopia electronica de transmisie —> aceasta apar ca contacte focale intre
monostraurile externe ale celulelor adiacente
- lanturile proteice care intra in contact sunt formate din proteine transmembranare intricate
- in microscopia electronica de baleiaj —> structuri de anastomozare complexe format din
lanturi proteice —> care se constituie in inele ce inconjora polul apical al membranei celulelor
epetiliale
- apar ca o retea interconectate de creste pe fata citoplasmatica a membranelor adiacente
- aceste creste apar formate din lanturi de proteine
- sirurile care participa la formarea jonctiunii sunt formate din proteine transmembranare
„ocludine“
- Ocludine sunt conectate la alta proteine localizat pe fata citoplasmatica: ZO-1 si ZO-2 (suport
ptr ocludine) ce fac parte din familia proteinelor MAGUK —> avand roluri structurale si de
semnalizarea
- mai sunt GTP-aze din clasa Rho, tirozin-kinaze non-receptoare si PKC

Ocludina
- e o proteine transmembranara
- formeaza 2 bucle extracelulare de 47 AA legate la domeniile N si C terminale
- posedea un numar mare de rezidurii de glicina si tiroziona —> ceea ce face ca aceste
molecule fie implicate in functia de bariera si de adevizitate a acestor jonctiuni

Cingulina
- proteina asemenatoare domeniilor cozilor moleculelor miozinice
- rol de atasarea a structurilor jonctionale la filamentele de actina ale citoscheletului

- un element de rezistenta in calea de transport paracelular a solvitilor

- rol deosibit la niv. celulelor epiteliului intestinal si al barierei hematoencefalice
- la niv.intestinal subtire, jonctiunile stranse dintre enterocite realizeaza seperarea lumenul
intestinal de sistemul vascular —> permiabilitatea selectiva
- ptr traversa bariera —> apa sau ioni au 2 posibilitati
1. Transportul paracelular (impiedica)
2. Transportul intracelular
- apa poate trece relativ usor
- ioni si macromolecule mici sunt aproape complet blocat (calea paracelular)
- monozaharide si AA sunt incapabil de a traversa bariera pe calea paracelular —> obligati pe
calea transcelular
- Jonctiunile stransa contribuie la mentinerea asimetriei membranare in celulele epiteliale —>
necesita ptr transportul transcelular
- transportorii de import —> la polul apical
- transportorii de export —> la polul bazal
- la niv. barierei hematoencefalice aceste jonctiuni sunt localizat —> intre celulele endoteliale
capiliare —> permite trecerea glucoza drogurile alcoolul (din sange in LCR) si CO2 (din LCR in
sange) (antibioticelor trec destul de dificil)
- nu e inca clar daca cadherina initieaza formarea jonctiunilor stranse
— JONCTIUNILE DE ANCORARE —
- au roluri fundamental in determinarea si mentinerea organizarii tisulare

JONCTIUNI CU SITUSURI DE FIXARE PENTRU ACTINA

A. JONCTIUNULE CELULA-CELULA (ADERENTA IN CENTRU)

- la niv. celulelor epiteliale formeaza o banda in continuu care inconjora interiorul fiecarei celula
din complex
- iau diverse forme in diferite tpuri de celulara : regiuni de adevizitate la niv. sinapselor in SNC,
jonctiuni autotipici la nivelul tecilor de mielina, discurile intercalare situate intre miocardiocite
- situat imediat sub jonctiunile stransa
- un inel format dintr-un manunchi de filamente de actina
- inelul e atasat la membrana printr-un set de proteine ca @ßy cateninele, vinculina, @-actinina si
plakoglobina
- molecule de adezivitate se impart in 4 superfamilii
1. Selectinele; glicoproteine, rol in procesele inflamatorii, tip E (endotelial), tip P(placheta), tip
L(leucocite)
2. Superfamilia Ig; implicate in imunitate, unele medieaza adevizitatea celula - celula Ca2+
independent (necesar ptr un raspuuns imun), altele medieaza adevizitatea intre celule non-
imune (V-CAM, N-CAM)
3. Intergrinele; proteine membranare intrinseci(la suprafata tutoror celulelor organismele
vertebrate)

CADHERINELE
- reprezinta o suprafamilie de glicoproteine transmembranare de Ca2+ dependent
- reprezinta supportul adezivitatilor homofilice celula-celula in toate tesuturile solide ale
organismului
- implicate in recunoasterea intracelulara —> determina tranzitiile morfologice din cadrul
modelarii si mentinerii arhitectonicii tisulare
- medieaza adezivitatea celulara de rezistenta
- sunt influentata de semnalele reglatorii
- prezinta 3 regiunii majore
1. extracelular —> medieaza adezivitatea specifica
2. transmembranare
3. citoplasmatica —> e localizat in celula si e cuplata la filmante de actina

B. JONCTIUNILE CELULA — MATRICE

- sub forma contactelor focale (placi de adezivitate) —> fascicule de filamente de actina care se
leaga prin intermediul polipeptidelor asociate membranei la o glicoproteina transmembranara
- receptor ptr fibronectina —> segmentul extracelular al acestuia se leaga la fibronectina
- fibronectina —> o proteina multifunctionala extracelulare (loc de legarea ptr receptori sai si
colagenul)
- acest contacte focale —> permit celulelor sa ramana intim asociate cu filamentele din matricea
extracelulara —> faciliteaza tipuri de miscare celulara
JONCTIUNI CU SITUSURI DE FIXARE PENTRU FILAMENTELE INTERMEDIARE

A. JONCTIUNI CELULA-CELULA (DESMOZOMI)

- sunt jonctiuni in forma de buton

- conecteaza 2 celule
- rol de a distribui fortele de tractiune si forfecare
- prin intermediul desmozomilor intra in contact filamente intermediare ale celulelor adiacente
- structura: curprinde 2 placi citoplasmatice —> in care sunt ancorate elemente ale
citoscheletului ( filamente de kreatina —> celulelor epeteliale, filamente de desmina —>
celulelor miocardice)
- cadherine de tip E desmocolina,desmogleina (proteinele transmembranare, dependent de
Ca2+) dintre cele 2 celule
- placile citoplasmatice (compusa din plakoglobina) —> elementul de conectare al elementelor
citoscheletului cu proteine transmembranare de legare
- filamente intermediare (tonofilamente, forme de anse) se ataseaza la placa citoplasmatica —>
venind din citoplasma, ancorandu-se la placa citoplasmatica si se reintoarcandu-se in
citoplasma

B. JONCTIUNI CELULA- MATRICE (HEMIDESMOZOM)

- fac leg. dintre celula si matricea extracelularea

- ataseaza celulele epiteliului intestinal (enterocitele) la membrana bazala
- la niv. epiteliilor —> determina o rigiditate si o rezistenta crescute
- hemidesmozomii sunt jmt. de structura unui desmozom
- placa citoplasmatica la hemidesmozom e dubla si nu prez. plakoglobina
- linkerul transmembranar e reprezentat de integrine (@6ß4,din 1000 AA) —> cupleaza pe de o
parte filamentele intermediare ale citoscheletului celular, iar pe de alta parte limina (component
fibrilar important al matriciei extracelular)

— JONCTIUNI DE COMUNICARE DE TIP GAP —

- reprezinta comunicare directa intre celule

- sunt distribuite pe suprafetele lat. ale celululelor adiacente
- permitand schimbul de molecule mici
- ioni pot sa trec (curent electric —> evitarea intarzarilor la niv. sinapselor)
- prezent si in tesuturile non- neuronale —> deservesc processele de integrare metabolica prin
schimbul de ioni si ioni mici (AMPc, precusorii ADN si ARN, glucoza-6-fosfat)
- la celulelor animale —> la niv. zonelor laterale e un spatiu intercelular (GAP) in care e un set de
particule cilindrice adica canale proteice fine prin care celulele intra in contact
- sunt formate de conexioni —> din cate 6 subunitatii proteice de conexina 32 —> relizeaza o
retea hexagonala
- prin apozitia celor 2 unitati se va forma —> un canal ce strabata spatiul intracelular, realizand
comunicare dintre cele 2 celule
- se gasesc in sinapsele electrice —> ptr. functionarea acestora
- de 10.000 ori mai permeabile ptr. ionii metalici decat restul sinapselor
- important in embriogeneza (organogeneza)
- se gasesc la niv. glandelor salivare, ficat, rinichi, piele, tiroida —> prin intermediul lor realizand
o cooperarea metabolica intre celule
- o celula preia de la celulele vecine substante pe care nu le poate sintetiza
- trecerea Ca2+ —> permite contractia muschiului neted
- au un caracter dinamic —> comunicarea fiind dependenta de Ca si pH
— MATRICEA EXTRACELULARA —

- poate fi denumita ca totalitatea moleculelor secretate de celule si imobilizate in spatiul

extracelular
- o structura dinamica, adeverat organit celular
- localizat in afara celulei
- poate fi calcificata realizand —> structura dura a osului, dintelui, poate constitui matricea
transparenta a corneei, poate adopta o structura impletita ce confera elasticitatea tendoanelor
- stabilizeaza structura fizica a tesuturilor
- rol de lubrifiere —> asigurarea elasticitatii tesuturilor si organelor
- rol in adezivitatea celulara
- influenteaza forma celulei, proliferarea, migrarea, dezvoltarea acesteia in evolutia embrio-fetala
- rol metabolic
- confera protectie celulei fata de o serie de agenti patogeni
- componentele matriciei sunt mult mai stabile decat lipidele si proteinele

— COMPONENTELE MATRICIEI EXTRACELULARE —

GLICOZA-AMINOGLICANII (GAGs)

- sunt unitatii dizahridice cu una sau mai multe molecule aminoglucidice (sulfutate)
- sunt organizat in lanturi lungi neramificate
- grp. sulfat confera GAGs sarcini electrice negative
- 4 tpuri de GAGs
1. Acidul Hialuronic
2. Condroiton sulfatul si dermetan sulfat
3. Heparan sulfatul si heparina
4. Keratan sulfatul

PROTEOGLICANII

- Gags cu exceptia acidului hialuronic se leaga covalent la proteine —> formand proteoglicanii
(PG)
- PG sunt format din miez proteic, sintetizat in RER
- numeroase lanturi de GAGs se adauga in aparatul Golgi
- prinicpalii proteoglicani sunt
1. agrecanul —> localizat in cartilajul
2. betaglicanul —> la niv. suprafetei celulare si in matrice
3. Decorina —> in tesutul conjunctiv
4. perlecanul —> la niv. membranei bazale
5. serglicina —> in veziculele secretorii din glucide
6. sindecan 1 —> la suprafata fibroblastelor si a celulelor epiteliale
- sunt polianioni ce tind sa se agrega in prezenta cationilor divalenti —> determina o vascozitate
mai mare, utila matricei extracelulare ce inconjoara articulatiile
- ca un filtru molecular —> molecule mari ale proteinelor si bacterieni nu pot penetra prin acest
mediu vascos
- pot lega molecule semnal
- rol in formarea aparatului de filtrare renal —> actioneaza ca filtru molecular la niv. Membranei
bazale glomerulare
COLAGEN

- responsabil de integritatea tesuturilor osoase, cartilaginoase, piele, tendoane

- contine 2 tipuri mai rare de AA, lanturi scurte de oligozaharide compus numai din glucoza si
galactoza —> realiza leg. incrucisate;
1. Hidroxilizina
2. Hidroxiprolina
- cam 10 izotipuri de colagen:

Tipul 1
- proportia cea mai mare (90%)
- in tesuturile rigide
- cantitati mici de hidroxilizina si carbohidrati
- sintetizat de fibroblastelor

Tipul 2
- singurul tip prezent in cartilajul hilian
- impreuna cu tipul 2
- cantitati mari de hidroxilizina si carbohidrati

Tipul 3
- asociat cu tipul 1
- sintetizat de fibroblastelor

Tipul 4
- la niv. laminei bazale
- prezenta 3-hidroxiprolinei, manozei, acidului sialic
- nu poate forma fibre lungi
- e flexibil
- formeaza o structura in forma de retea

FIBRONECTINA Fn

- decoperita ca o proteina a plasmei sangvine ce determina celulele in cultura sa adera la un

substrat colagenic
- o molecula mare cu 2 lanturi identice cu 2.500 AA
- un domeniu de legare a colagenului
- 2 domenii de legare a PG
- o secventa care se leaga la receptorul membranar fibronectinic
- receptorul ptr fibronectina e un membru al familiei integrinelor (proteina integrala) —> se
gaseste in plasmalema (muschi, neuroni, fibroblaste)
- secventa peptidica de legare la acest receptor e arginina-glicina- aspartat (RDG)
- e important ptr aderarea celulelor la matrice
- ptr directionarea migrarii celulare la embrionii de vertebrate
LAMININA
- o molecula a adezivitati
- o molecula mare
- 3 lanturi polipeptidici care sunt mentinute impreuna prin punti disulfidice
- in forma de cruca asimetrica
- ptr. legarea la colagenul IV
- legerea la heparan sulfat
- legerea la entactina
- 2 sau mai multe domenii ptr legarea la proteinele receptor de la niv.plasmalemei
- e una dintre primele proteine ale matricei extracelulare sintetizate in timpul dezvoltarii
embrionare (in perioada timpurie a dezvoltarii embrio-fetale)

— MEMBRANA BAZALA— (microscopul electric)

- suportul flexibil al matricei extracelulare

- la baza straturilor sau tubilor formati din celule epiteliale
- inconjoara celulele musculare individuale, celulele adipoase, celulele Schwann (ptr a forma
mielina)
- sepera celulele epiteliale de tesutul conjunctiv subadiacent
- la niv. glomerului renal si alveole pulmunare —> membrana bazal se interpune intre 2 straturi
celulare —> functionand ca un filtru selectiv
- determina polaritatea celulara
- influenteaza metabolismului celular
- organizeaza proteinele in membranele plasmatice adiacente
- induc diferentierea celulara
- cai de comunicare specifice ptr migrarea celulara
- e sintetizata de catre celulele care se sprijina pe ea
- apara constituita din 2 straturi
1. lamina lucida (rara) —> adiacenta a membranei bazala a celulelor epiteliale
2. lamina densa —> situata imediat sub lumina lucida
3. lamina fibroticularis —> in anumite cazuri avem si al 3lea strat ce contine fibrile de colagen
- varieaza de la un tesut la altul
- principale componente sunt
1. colagenul de tip IV
2. proteoglicanul
3. heparan sulfat
4. laminina
5. entactina

Rolul de baiera selectiva a membranei bazal

- in glomerulul renal —> actioneaza ca un filtru molecular, impiedicand trecerea
macromoleculelor din sange in urina

Rolul in regenerarea tisulara

- regenerarea tisulara dupa lezarea
- cand sunt lezata muschii, nervii, epitelii, —> membrana bazala supravietuieste si formeaza un
suport pe care pot migra celulele regenerata

Rolul membranei in migrarea celulelor embrionare

NUCLEUL IN INTERFAZA

— FORMA NUCLEILOR —
- nuclei sferice —> celule sferice
- nuclei ovalari —> celule prismatice
- nuclei aplatizati —> in celulele pavimentoase
- nucleul polilobat —> la neutofile

— POZITIA NUCLEILOR —
- o pozitia centrala
- poate fi modificata;
1. acumularea substantelor de rezerva in citoplasma
2. acumularea granulelor de secretie (in celulele calciforme din mucoase intestinala, nucleul
ocupa o pozitie bazala

— DIMENSIUNILE NUCLEILOR —

- varieza in functie de tipul celular

- depinde de faza cicului celular si de activitatea celulara
- intre
- in celulele nervoase din cortexul cerebelului nucleii nu depasesc
- nucleul spermatozoidului
- ovocitului
- volumul —> raport nucleo-citoplasmatic, e constant variind intre 1/3 si 1/20
- acest raport se modifica in celule neoplazice —> volumul crescand exagerat in raport cu
citoplasma

— NUMARUL NUCLEILOR —
- marojitatea celulelor sunt uninucleat
- daca activitatea metabolica a celulelor e crescuta —> poate fi binucleate
- multinucleate se clasifica in

1. plasmodii: sunt format din celule mononucleare in care nuclei sufera diviziuni succesicve fara
diviziunea citoplamsei (celule musculare striate, osteoclaste)
2. sinctii: formate prin fuziunea mai multor celulele mononucleate (sinctiul trofoblastic la
suprafata vilozitatilor placentare)

— INVELISUL NUCLEAR —

- o structura complexa lipoproteica

- e integru in interfaza
- se dezintegreze in timpul diviziunii celulare
- are o structura dubla formate din
1. membrana externa
2. membrana interna
3. spatiu intermembranar
4. pori nucleari
- lipide 30%(fosfolipide) in membrana externa si interna
- proteinele (majoritatea enzime ca adenilat ciclaza sau receptori ptr hormonii steroizi) 60-80%
- spatiul perinuclear contine unele enzime (peroxidaza), Ca si unii metaboliti

MEMBRANA NUCLEARA EXTERNA (microscopia electronica)

- are o structura obisnuita, trilamelara

- ribozomii atasati pe membrana —> participa la sinteza proteinelor
- se continua cu membrana RER

MEMBRANA NUCLEARA INTERNA (microscopia electronica)

- seamana cu cu aspect trilamelat
- nu prezinta ribozomii
- pe fata interna spre carioplasma —> prezinta o retea densa de filamente intermediare
„laminine“
- laminine au rol de a atasa filamentele cromatininei

SPATIUL INTERMEMBRANAR (cisterna perinucleara)

- spatiu se continua cu lumenul RER

PORII NUCLEARI

- punctele de legatura si continuitate dintre membranele nucleare

- cai de comunicare intre carioplasma si citoplasma
- o structura complexa —> fenomenele de transport dintre nucleu si citoplasma
- fiecare e delimitat de o structura discoidala „complexul porului nuclear“
- prezinta o simetrie octogenala —> peretele fiind format din 8 subunitati columnare
- catre spatiul intermembranar fiecare subunitatea columnare prezinta probabil o glicoproteina
transmembranara la niv. membranei nucleare interne „subunitati luminale“
- catre citoplasma sunt cateva prelungiri fibriliare
- catre nucleul acelasi prelungiri fibriliare la fata interna a membranei interne „cos al porului“

FUNCTIILE INVELISULUI NUCLEAR

A. Functii metabolice
- similar cu membrana RER
- elongarea lanturilor de acizi grasi —> desaturarea acestora
- sinteza fosfolipidelor si a colesterolului
- glicolizarea lipidelor si proteinelor
- detoxifiere celulara

B. Functii de transport
- transportul prin membranele nucleare in ambele sensuri
- moleculele transportate pot fi —> nucleotide, AA, metaboliti
- prin porii nucleari pot trece ARNm complexat cu proteine —> formand complexe
ribonucleoproteice
- transfer de informatie, in dublu sens
1. hormone steroizi, carotenoizi, molecule lipofile — din citoplasma in nucleul si ARNm
2. enzime, ribonucleotide — din nucleus in citoplasma
CROMATINA NUCLEARA (microscopia fotonica)

- masa bazofilica dominant in interiorul nucleului

- nu are un aspect uniform
- intre masele bazofila de cromatina se gasesc spatii intercromatina
- cromatina si cromozomii reprezinta 2 forme de organizare a materialului genetic (ADN)
- in interfaza —> materialul genetic e reprezentat de cromatina
- in timpul diviziunii celulare —> materialul gentic e reprezentat de cromozomii
- cromatina se gaseste „dispersata" in nucleoplasma sub diferite forme
1. granule de diferite marimi „cromocentri“
2. granule fin dispersate
3. forma fibriliara
- cromatina se gaseste condensata la periferia nucleare —> pe fata interna a invelisului nuclear
unde formeaza membrana cromatic

— EUCROMATINA SI HETEROCROMATINA —

A. EUCROMATINA

- cromatina fin dispersata in mod uniform

- mai putin bazofila
- 2 tpuri;
1. Eucromatina activ —> fractii de cromatina unde au loc in mod continuu processe de
transcriptie (copierea unei catene de ADN in ARNm)
2. Eucromatina permisiva —> partial inactiva dar poate oricand sa participe la processe de
transcriptie

B. HETEROCROMATINA

- cromatina condensata sub forma de granule mari —> formeaza heterocromatina

- intens bazofila
- 2 tipuri;

1. Heterocromatina constitutiva —> e intotdeauna condensata in interfaza, e inactiv genetic si nu

sufera processe de transcriptiei
2. Heterocromatina facultativa —> cromatina condensata care contine gene structurale inactive,
ce se pot activa sub unor factori de depresie si se forma in eucromatina. Se poarte imparti in
tipul de cromozomi de care apartine in

Heterocromatina facultativa autosomala

- 22 de perechi de cromozomi autosomali

Heterocromatina facultativa gonosomala

- corespunde cromatinei sexuale ce formeaza corpusculul Barr in celulele somatice de la femeile
- sau ce formeaza corpusculul F in celulele somatice la barbat
— FIBRELE CROMATINIENE — (microscopul electric)
- unitatile structurale ale cromatinie interfazice si ale cromozomilor in mitoza
- macromolecule de ADN -30%
- macromolecule de ARN -5%
- proteine bazice -40% (protamine si histone)
- proteine acide - 25% (non-histonice)
- lipide, ioni

— SPATIILE INTERCROMATINIENE —
- dintre aglomerarile de cromatina
- fibrile pericromatiniene (sunt compuse din molecule de ARN)
- granule pericromatiniene (din granule de ribonucleotide)
- granule intercromatiniene (din ARNm)
- corpi spiralati (din fibrile spirale de ribonucleotide)

NUCLEOLII (microscopia fotonica)

- organite nucleare corpusculare

- responsabili de biogeneza acizilor ribonucleici —> care intra in constitutia ribozomilor
- nu prezinta membrana proprii
- in toate celule eucariote numai in interfaza
- pot fi centrala, paracentrala sau sub membrana nucleara
- e refrigent
- contur neregulat si contine heterogene
- in corelatie cu hematoxilina-eozina
- apar ca si corpusculi bazofili
- prin colorare cu impregnatie argentica vedem 2 componente
1. nucleolema
2. pars amorfa
- avem 4 componente ale structurii nucleoului

1. Pars fibroasa (din ARN)

2. Pars granulosa —> asemanatoare cu ribozomii (din ARN)
3. Pars cromosoma —> contine ADN
4. pars amorfa —> e dispersata printre primele 3 componente (din proteine)

In functie de ultrastructura nucleolii se clasifica in

1. nucleoli retriculari — componente fibrilara si granula sunt dispuse intr-o retea densa
2. nucleoli compacti — contin granulare si fibriliara foarte aglomerat (in limfocite)
3. nucleoli inelari — sunt structuir neaobisnuite, elemente fibriliare si granulare sunt dispus
periferic

— COMPOZITIA BIOCHEMIE —

- ARN nucleolar — diferite stadii de maturarea ale ARNr (ribozomal)

- ADN nucleolar
- proteine nucleolare — 90% (proteine bazice—histone, proteine acide— de enzime care
catilizeaza biosinteza si maturarare ARN
- mici cantitati de Ca, Zn, Mg
— ROLUL NUCLEOLILOR —

- sinteza de ARNr —> se gasesc fragmente de ADN utilizate ca tipar numai ptr sinteza ARNr
(ribozomal)
- rol in pregatirea mitozei —> prezenta nucleolilor in interfaza e necesara desfasurarii unei
mitoze corecte
- rol in transferul ARNm in ARNt in citoplasma — nucleoul reprezinta o statie intermediare in
drumul lor catre citoplasma

— BIOGENEZA NUCLEOLILOR —

- nucleolii nu sunt structuri permanente

- sunt prezent in interfaza si disapara in mitozei
- aparitia lor in telofaza depinde de cromozomii somatici 13,14,15,21,22 —> organizatori
nucleolari
- orginizator nucleolari sunt responsabili ptr formarea componentelor cromozomiale ale
nucleolilor (ARNm)
- fibriliara, granulare si nestructurata sunt sintetizat in faza G1 a cicului celular
SINTEZA SI SECTRETIA CELULARA

- proteinele care sunt sintetizat la RE si AG sunt dirijata catre plasmalema unde au loc exocitoza
—> realizand raspunsul celular
- proteinele sintetizat sunt fie
1. proteine de secretie
2. proteine de constitutive
- care vor ramana insereata in structura membranelor celululei
- transportul proteinelor sintetizat se realizeaza prin transportul vezicular —> care provin, prin
inmugerire, din compartamentul de origine si care vor fuziona ulterior cu membranele
compartimentului consecutiv
- caile secretorii; sintetizat la RE —> proteinele sunt in vezicula de transport anterograd (aceasta
vezicule se fuzioneaza intre ele si formeaza un compartiment membranar (cisterna Golgi-cis)
- anumite proteine din RE provin din cisternele ale AG prin intermediul unor vezicule de transport
retrograd
- din cisternele ale AG proteinele sunt incluse in noi vezicule de secretie care fuzioneaza cu
cisternele mediale ale AG —> de aici proteinele sintetizate circula prin alte vezicule
anterograde spre zonele trans ale AG
- reteaua trans- Golgi (TGN) aceste proteine au ca destinatie mitocondriile, lizozomii,
peroxizomii, nucleul
- proteine sunt dirijate in 3 tipuri de vezicule

1. secretia constitutiva —> prin inmugurirea din reteaua trans-Golgi , se indrepata direct spre
plasmalema ptr proc. de exocitoza (secretia colagenului de catre fibroblaste sau secretia
proteinelor serice de catre hepatocite
2. secretia discontnua, reglata —> vezicule sunt stocata in citoplasma pana in momentul in care
semnal specific de exocitoza initieaza procesul de eliberarea
3. vezicule se indreapta spre lizozomii

— BIOSENTEZA PROTEINELOR —

- mentine un inalt niv. de ordine intr-un univers haotic depinde de informatia genetica
- infromatia genetica implica sinteza ARN si a proteinelor, repereare ADN, replicarea ADN si
recombinarea genica
- cel mai complex process biosentetic —> esential ptr mentinerea statusului celular , ca si
crestere si dezvoltare
- circa 300 de macromolecule sunt implicate in cooperarea sintezei proteinelor

MATERIALE PTR BIOSENTEZA PROTEINELOR

- caramizi (AA)
- transportori —> ARNt specific
- constructori —> ribozomii
- un plan —> informatia cuprinsa in ARNm, copiat pe baza codului genetic
ARNt — DE TRANSFER

- sistemul de transport ptr AA care se vor constitui in citoplasama in viitorul lant peptidic
- actioneaza ca molecule adaptor
- vor transla secventa nucleotidica in secventa peptidica
- molecule mica (70-90 nucleotide)
- acvtiveaza un AA specific —> cuplandu-l la capatul carboxi-terminal (incarcat) —> se
cupleaza cu regiunea amino-terminala a urmatorului aminoacid adus de un alt ARNt
- activarea AA e numai posibili in prezenta aminoacil-ARNt- sintetaza, si hidroliza de ATP

RIBOZOMII

- corpusculii lui Palade

- organite celulare nemembrana
- participa la sinteza proteinelor prin asamblarea acizilor aminati intr-o ordine stabilita de ARNm
si ARNt
- sunt in toate celulele cu exceptia eritrocitelor
- sa gasesc liber in citoplasma sau atasati pe RER si membrana externa a invelisul nuclear
- la eucariote —> e un nano-sistem si cel mai mare complex biologic asimetric —> structura sa
fiind determinata prin difractie cu raza X
- in microscopia electronica —> corpusculi elipsoidali
- 2 subunitatii

1. Subunitatea mica —> coeficent de sedimentare 40S la eucariote (la procariote 30S). Prezinta
o proeminenta „cap“, „o platforma“ si un „corp. Intre cap si baza —> o strangulatie. Format
dintr-o molecula de ARNr si 33 proteine diferite
2. Subunitatea mare —> 60S la eucariote (80 la procariote). Prezinta o protuberenta centrala,
tulpina si creasta. Format din 3 molecule de ARNr si 45 proteine diferite

- ribozomii se formeaza din autoasamblarea, in citoplasma, in prezenta ionilor Ca2+ si Mg2+

- dupa ce e sintetizat ARNr e imbracata in proteine, formand precursori ribozomali ce trec in
citoplasma
- sunt din ARNr —> provin dintr-un precusor comun —> rol in procesele de recunoastere intre
ribozom ARNm-ARNt
- sunt din proteine bazice bogata in arginina si lizina
- ioni de Mg2+ si Ca2+

POLIRIBOZOMI

- complexe mari de 10-100 ribozomi si o mplecula de ARNm

- molecula de ARNm are o lungimea variabila in functie de cantitatea de informatie continuta
- numarul ribozomilor ce participa la formarea poliribozomilor e in functie de marimea protinei ce
trebuie sintetizata
- ribozomii se ataseaza la moleculele de ARNm numai in momentul sintezelor proteic —> la
terminarea lor, se disperseaza in citoplasma in cele 2 subunitatii
- poliribozomii liberi participa la sinteza proteinelor structurale
- Poliribozomii atasati la membrana RE intervin in sinteza proteinelor de export
(hormon,mucos,enzime)
ARNm, PLANUL CONSTRUCTIEI PROTEINELOR

- ARN e sintetizat plecand de la molecula bicartenara de ADN sub influenta de —> ARN-
plimeraza „transcriptie“
- cele 3 tipuri de ARN(transfer, mesager, ribozomal) reprezinta copii ale unor secvent de ADN
- ARNm e o molecula monocatenara —> lungimea intre 70.000 - 10.000 de nucleotide

CODUL GENETIC

- in timpul sintezei complexul translational se misca dinspre capatul 5` spre capatul 3` al

moleculei de ARNm
- fiecare AA e specificat in secventa ARNm de catre un triplet de nucleotide „codon“ (la niv.
ARNt de catre un anticodon)
- ARN e un compus de 4 tipuri de nucleotide, exista 64 posibilitati de a aranja cate 3 nucleotide
intr-un codon (4x4x4)
- 3 secvente din aceste 64 nu codifica ptr AA „codon stop“, deci 61 de codoni care codifica ptr
20 de AA
- AA sunt reprezenti de mai multe de un codon —> degenrat
- numai Met si Trp sunt reprezentanti de un singur codon (cei mai putin abundenti)
- secventa de AA e constituita pe baza translarii informatiei codificate in ARNm, reprezentand
copia unei catene din ADN, acest proces e realizat de catre ribozomi
- AA sunt specificati de codoni de ARNm (prezinta triplete nucleotide). Procesele de translatie
necesita molecule adaptor (ARNt)
- codonul AUG semnalizeaza inceputul translatiei
- UAA, UAG,UGA —> codoni stop
- cuvintele de cod sunt universale cu mici exceptii la mitocondrii si unele unicelulare
- a treia pozitie din fiecare codon e mai putin specifica decat primele 2

— ETAPELE BIOSINTEZA —

1. ETAPA I - ACTIVAREA PRESINTETICA A PRECURSORILOR

- legarea ARnt la AA e catalizat de 20 aminoacil- ARnt- sintetazele (ARSs, dependenta de Mg)

—> filecare fiind capabil de a recunoaste un anumit AA si ARNt
- are loc in citoplasma
- prima etape; enzima + AA + ATP —> formeaza un complex si eliberaza PPi
- a doua etape ; grupul aminoacil e transferata din complexul enzimatic pe ARNt —> care vor
elibera AMP (AA-ARNt, AA e activat)
- atasarea unei molecule libere de Met la ARNt- Met
- complexul metionil-ARNt-Met poate cupla subunitatea ribozomala mica in vederea initierii
sintezei proteice
2. ETAPA II -INITIEREA

- semnalul de initiere la niv. ARNm e codonul AUG

- Met-ARNt-Met se leaga la subunitatea mica a ribozomului —> impreuna se leaga la ARNm
- la eucariote, mecanismul prin care subunitatea ribozomala mica recunoaste situsul de initiere
nu e complet eleucidat
- primul semnal reconuscut e capatul 5`
- dupa recunoastere are loc o glisare a subunitatii mici de- a lungul moleculei de ARNm in
vederea localizarea AUG
- secventa KOZAK e esential ptr initierea sintezei —> ARNm5`-ACCAUGG-
- subunitatea ribozomale mica poate gasi situsul de initiere datorita unui grup de proteine „factori
de crestere IF3“ (3 tipuri la procariote si 5 tipuri la eucariote)
- numai dupa ce subunitatea mica gaseste si leaga AUG, subunitatea mare poate fi adaugata

3. ETAPE III — ELONGAREA

- interventia unor factori de elongare (EFTu, EFTs, EF-G la eucariote) —> Met-ARNtiMET ocupa
locoul P in ribozomi

Insertia
- sub influenta unui complex EFTu-GTP are loc pozitionare corecta a AA-ARNt in locul A al
ribozomului
- GTP fiind hidrolizat —> sub influenta EFTs poate fi retransformat

Transferul
- lantul peptidic de pe locul P —> e desprins de ARNt de pe locul P si cupleaza AA de pe locul
A (leg. Peptidica)

Translocarea
- prin hidrolizei unei molecule de GTP —> ribozomul se duca catre capatul 3`cu un codon
- astfel ARNt care era pe locul P ajunge in locul E de pe ribozom —> si eliberat in citoplasma
- locul P va fi ocupat de dipeptidil ARNt din locul A
- iar locul A va fi liber ptr a primi un nou AA-ARNT
- e mediat de factorul de elongare EF-G

4. ETAPA IV — TERMINALIZAREA
- are loc in momentul in care citirea ARNm intalneste un codon stop UAA,UAG,UGA
- RF1 sau RF2 —> induc hidroliza leg.lantului peptidic cu ultimul ARNt —> regenerarea COOH
terminal

— COSTURILE ENERGETICE ALE SINTEZEI —

- formarea unui complex AA-ARNt = 2 grp. fosfat

- activarea incorecta a unui AA = 1 GTP
- primul pas de elongare = 1 GTP
- translocarea = 1 GTP
RETICUL ENDOPLASMATIC RE
- e un organit celular membranar
- localizat perinuclear in interiorul eucariote
- alc. din 3 elemente
1. o retea de cisterne
2. sistem tubular
3. vezicule ( comunicare cu alte organite celulare)
- membranele RE se continua cu membrana nucleare externa
- reprezentand mai mult de jmt din totalul suprafetei membranelor intr-o celula eucariota
- 2 tipuri;
1. Reticul Endoplasmatic Rugos (RER) —> cu ribozomi atasati la suprafata, specializat in sinteza
proteinelor (60%)
2. Reticul Endoplasmatic Neted (REN) —> fara ribozomi, in sinteza lipidelor
(fosfolipide,colesterol 40%)

Structura generala
- o retea de structuri saculare —> marginita de membrane —> reunite de elemente ale
citoscheletului —> si conectate printr-o retea de canalicule
- membranele RE sunt de natura fosfolipidica si delimiteaza —> lumenul cisternelor RE
- lumenul cisternelor se continua cu spatiu perniuclear
- RER si REN sunt separata printr-o granita neta —> prezinta interconexiuni morfologice si
functionale
- implicat in depozitarea calicului intracelular
- membranele sunt locuri sintezei tuturor tipurile de proteine si lipide —> care intra in compozita
organitelor celulare (aparat Golgi,lizozomi,endozomi)

Lipidele din membrana RE

1. fosfolipide
2. fosfatidilcolina
3. fosfatidiletanolamina
4. fosfatidilserina
5. fosfatidilinozitol
6. colesterol
7. AG —> care sunt foarte nesaturati —> fluidate membranei RE

Enzimele
1. NADH
2. citocromul b5
3. ATPaze
4. enzime marker ; glucoza- 6- fosfataza

Originea RE e incomplet elucidat —> fiind posibil sa provina prin inmugurirea membranei
nucleare externe
RETICUL ENDOPLASMATIC RUGOS RER (microscopia fotonica)

- format din saci (cisterne) si tuburi care au un lumen comun —> la suprafata ribozomi
- o formatiune bazofila perinucleara
- poate fi in celulele pancreasului exocrin, in celulele parotide
- ocupa pozitia bazala
- in hepatocite e dispus concentric in jurul nucleului
- membranele RE se continua cu membrana nucleara externa
- lumenul RER se continua cu spatiul perinuclear

— FUNCTIILE RER —

SINTEZA SI SORTAREA PROTEINELOR PRIN PREZENTA RIBOZOMILOR ATASATI

- sinteza de proteinele „proteinele de export“

- celulele pancreasului exocrin (secreta enzima digestiv)
- in plasmocite (sintetizeaza imunoglobuline)
- in hepatocite ( care produc albumina)
- rol in biogeneza membranelor
- bine dezvoltat in neuroni
- are capacitatea de a capta proteinele din citoplasma
- proteine, in timpul sintezei lor de catre ribozomi, sunt translocate partial prin membrana si
devine —> proteine structurale
- altele sunt translocate complet in lumenul RER —> proteine secretorii

MECANISMUL DE TRANSLOCAREA PENTRU PROTEINELE SOLUBILE DE EXPORT

- proteinele nou sintetizat posedea —> o secventa semnal initial

- care induce mecanismele de translocare in RER
- captarea secventei-semnal depinde de 2 componente
1. particule de recunoastere a secventei semnal (SRP)
2. receptorul ptr SRP —> localist pe fata citoplasmatica a membranei RER

SRP
- are o structura bastoniforma
- compus dintr-o extremitatea bogata in reziduuri de metionina (care cupleaza secventul semnal
- si o extremitatea care se cupleaza la niv. ribozomului, inhiband situsul factorilor de elongare
- atasarea SRP la secventa-semnal a peptidului nascent si la situsul de elongare —> determina
oprirea procesului de sinteza a protinei
- procesul va relua cand ribozomii la RER
- apoi,ribozomul se ataseaza la membrana RER prin intermediul unui sistem specific numit
translocon
- dupa astasarea ribozomului se aseaza o molecula de GTP la complexul SRP-receptor SRP —>
lantul peptidic se detaseaza de SRP si se ataseaza la unitatea de translocare
- hidroliza de GTP (GDP+Pi) —> determina desprinderea SRP de receptorul specific
MACANISMUL DE TRANSLOCARE PENTRU PROTEINELE STRUCTURALE

- inclivata in structura membranelor RER

Proteinele transmembranare uni-pass

- translocare se poate reliza in 3 moduri

1. peptidul semnal e situat terminal, la niv. capatului amino, initieaza translocare. Transferul se
opreste cand la niv. transconului, ajunge o secventa stop (hidrofoba). Secventa stop e
transferata lateral in bistratul lipidic si devine domeniul transmembranar al noi proteine
2. peptidul semnal e situat intern. Procesul e similar celui descris in cazul proteinelor solubile

Proteinele transmembranare multi-pass

- translocare incepe de la un semnal intern in lantului peptidic nou sintetizat
- Sinteza continua pana la aparitia unui semnal de stop
- ulterior cele 2 secventa hidrofobe (start-stop) sunt glisate in bistratul lipidic
- la niv. transloconului apara o noua secventa-start
- repetarea glisarii duce la aparita proteinelor transmembranare multi-pass

SORTAREA INTRACELULARA A PROTEINELOR

- sinteza polipeptidelor incepe in citoplasma (cand polipeptidul are 30 de AA)

A. Import co-translational.

- polipeptidul devine asociat cu membranele RER si e transferat prin aceste membrane in

lumenul
- in timp sinteza sa continua
- dupa oprirea sintezei —> polipeptidul complet ramana in RER sau e transportat prin vezicule la
complexul Golgi

B. Import post-translational

- daca polipeptidele sunt destinate citoplasmei sau importului nuclear, mitocondriile,

cloroplastelor sau peroxizomilor —> sinteza lor continua in citoplasma
- cand polipeptidul e complet —> ramana in citoplasma sau e transportat in organitele - tinta

GLICOLIZAREA LANTULUI POLIPEPTIDICE

- se realizeaza in timpul etapei de elongare

- prin atasarea de grp. glucidice perfomate in lumenul RER
RETICUL ENDOPLASMATIC NETED

- e bine dezvoltat in celule specializate in sinteza lipidelor

- in restul celulelor e slab dezvoltat —> RE de tranzitie
- e reprezentat de o reta canalicule care comunica cu sacii care formeaza RER
- in celulele care sintitizeaza hormoni steroizi; suprarenale, celulele intersititiale din testicul si
ovar
- sinteza lipidelor (in celule gonadelor, celule mucoasei intestinale)
- functie de dtoxifiere —> produsi devin hidrosolubili si se pot elimina pin urina
- eliberarea glucozei din glicogen (la niv hepatocitelor)
- eliberarea/secretarea a ionilor de Ca2+ spre/din citoplasma

FUNCTII COMUNE RER SI REN

- e un sistem circulator intracitoplasmatic

- sintetizeaza fosfolipide ptr organitelor celular —> are loc in membranele RE
- suport mecanic
- uzina a membranei
COMPLEXUL GOLGI (CG)

- organit celular mebranar

- format dintr-un grup heterogen —> delimitat de membranare „un grup de cisterne“

— STRUCTURA IN MICROSCOPIA FOTONICA —

- impragnita cu impregnetia argentica

- e un organit polimorf
- variate aspecte (vacule, trabecule anastomozata)
- in celulele nervoase —> dispus perinuclear
- in celulelor glandelor cu secretie exocrina —> situat intre nucleu si polul apical
- in celule endocrine —> situat intre nucleu si polul bazal
- o structura in permanenta transformare si miscare
- in zonele din celula unde activitatea metabolica e mai accentuata

— STRUCTURA IN MICROSCOPIA ELECTRONICA —

- din cisterne aplatizate (saci) delimitat de membrane, cu extremitatile dilitate —> la care se
asocieaza o suma de veszicula si tuburi
- cisternele, convexitatea ansamblului, e orientata catre —> nucleu

Cisternele se impart in zona

1. cis (proximale, apropiat de nucleul si RE)
2. mediala
3. trans (distala)

RETEAUA CIS GOLGI (CGN)

- cea mai apropiat de fata cis
- alc. dintr-o retea interconectate de tuburi
- functioneaza ca o statie de triere a proteinelor —> care vor fi retunata catre RE fata care vor fin
pastrat in CG

COMPARTIMENTUL PRINCIPAL

- forma de cuba
- duspusi intre nucleului si centriolilor
- 5-11 saci
- fata convexa priveste spre nucleul si RER
- fata concava spre suprafata celulei

RETAUA TRANS GOLGI (TNG)

- o retea distincta de tuburi si vezicule

- rolul de sortare ptr proteinele —> ce vor fi inmaginizate in vezicule (spre plasmalema, organite
celulare)

INTRE FATA PROXIMALA SI NUCLEUL

- observa vezicule mici de ordinul A —> care se desprind din RE —> apoi se fuzioneaza cu
sacii proximali
- prin vezicule de tranzitie —> materialul sintetizat in RE sun transportata in sacii aparatului Golgi
DE LA EXTREMITATEA SACILOR

- se desprind vezicuele mari

- reprezentate de vezicule de secretie —> care contin proteinele secretate de celula (maturata
in CG) —> care vor fi eliminat prin exocitoza
- de la periferia sacilor —> se fromeaza si lizozomii primari

— FUNCTIILE CG —

A. CONCENTRAREA PRODUSILOR DE SECRETIE

- sintetizat in RE
- fie in veziule ce se desprind de pe fata trans fie la periferie sacilor Golgi
- rezulta scadarea activitatii osmotice
- iesirea apei din comprtimente

B. PRELUCRAREA BIOCHEMICE A PRODUSILOR DE SECRETIE

- conversia pre proteinelor in proteine de secretie (proalbumina —> albumina, proinsulina—
>insulna)
- glicolizarea terminala (functie majore a aparatului Golgi)
- glicolizarea glicolipidelor (in special cerebrozidelor si gangliozidelor, prin glicoziltransferaza)
- sulfatarea (numai in CG, prin sulfotransferaza)
- rolul in sinteza mucopolizaharidelor si gangliozidelor

C. SORTAREA PRODUSILOR DE SECRETIE

- seperarea lor de enzime lizozomale
- ambalarea lor in membrana de a fuziona cu plasmalema

— BIOGENEZA LIZOZOMILOR —

- enzimele lizozomale au ca grp. glucidice terminale manoza-6-fosfatul —> acest marker e

reconuscut de receptor din membrana RE si CG
- determina segregarea enzimelor lizozomale in zona trans —> de unde se desprind vezicule
imbracata in clatrina —> acest perzandu-si imbracamintea si devin lizomi primari

— DIRIJAREA TRAFICULUI DE MEMBRANE —

- primeste vezicule din RE —> le modifica

- apoi expedieaza vezicule de secretie spre plasmalema —> si apoi exocitoza
- reciclarea membranelor —> reutalizarea a componentelor plasmalemei (prin endocitoza poate
aduce proteine, enzime, receptori la aparatul Golgi
- biogeneza membranelor
MITOCONDRIILE

- au forma cilindrica, sunt alungite, bastoniforme

- numarul mitocondriilor varieaza cu necesitatile energetice ale celulei
- sunt structuri dinamice
- o mobilitatea si o elasticitatea deosibita (microscopia cu contrast de faza)
- Miscarea mitocondriale e raportata la elementele citoscheletului
- se localizeaza unde e necesara o cantitatea mare de ATP (in nefrocitele din tubul contort
distal)
- energie eliberata fiind utilizata in procesele de transport
- o membrana dubla
- are o structura clasica de bistrat lipidic cu proteine integrale
- 2 spatii mitocondriale
1. Matrice mitocondriala (interna)
2. Camera externa (externa)
- membrana interna formeaza o serie de pliuri „creste mitocondriala“ —> care proemina in
matricea mitocondriale (marind suprafata acestuia)
- numarul „crestelor“ mitocondriala e de 3 ori mai mare in celulele muscularemiocardice fata de
celulele hepatice

MEMBRANA INTERNE

- e mai bogata in lipide (40% externa, 20 %interna)

- mai saraca in proteine (60% externa, 80% interne)
- fosfatidilinozitol (lipid marker)
- fosfatidilcolina
- fosfatidiletanolamina
- fosfatidilglicerol
- cardiolipina
- prezinta rigiditate mai mare decat cea interna —> datorita prezenta mai mare in AG saturati si
acidului galacturonic
- porine —> canale de apa
- enzime —> metabolismul mitocondrial
- monoaminoxidaza —> enzima maker oxideaza dopamina, seretonina, epiniferina, norepinefrina
- acil-CoA- sintetaza

CAMERA MITOCONDRIALA EXTERNE

- seamna cu citoplasma
- enzim marker este —> nucleotid-fosfokinaze care transfera nucleotide din citoplasma in
mitocondrie

MEMBRANA INTERNA

- e un bistro lipidic
- prezinta „creasta mitocondriale“ —> care proemina in matricea mitocondriale
- fosfolipidul marker —> cardiolipina
- proteinele marker implicate in metabolismul energetic celular sunt —> F0-F1-ATPaza, enzimele
lantului respirator si carnitin-acid-gras-transferaza care transporta AG spre matricea
mitocondriala
MATRICEA MITOCONDRIALA

formate din

- ioni; Ca2+, Mg2+, Mn2+

- enzimele solubile ale cicului Krebs si cele implicat in oxidarea AG (malat-dehidrogenaza
(enzim marker), izocitrat-dehidrogenaza, fumaraza, citrat-sintetaza)
- 4-5 molecule de ADN mitocondrial
- ribozomii mitocondrial
- enzimele care catalizeaza reactiile de autoreplicare, transcriptie si sinteza proteinelor

RESPIRATIA CELULARA SI METABOLISMUL OXIDATIV

- mitocondrie reprezinta punctul final al proceselor metabolice de degradarea a

glucidelor,lipidelor sau AA
- prin reactiile specifice ale glicolizei,din molecula de glucoza, se produce doar 2 molecule de
ATP
- majoritatea energiei ramand stocat in piruvat si in perchea de electroni preluata de NADH
- ulterior in prezenta oxigenului si in matricea mitocondriala —> celula poate extraga suficient
energie ptr a genera inca 30 de molecule de ATP
- piruvatul rezulta din glicoliza e transportat in interiourul mitocondriei si decarboxilat —> ptr
forma o grp. Acetil
- acetil-CoA reprezinta punctul comun pe caile de metabolizarea a glucidelor si lipidelor
- AA intra direct in cicului Krebs sau folosesc acelasi punct comun al piruvatului
- in cadrul cicului Krebs care se desfasoare in matricea mitocondriala —> are loc oxidarea a 2/3
din produsii cu atomi de carbon —> rezultand in final CO2 si electroni de inalt energie ce vor
alimenta ATP-sintetazele din membrana interna mitocondriala in vederea sintezei de ATP

FOSORILAREA OXIDATIVA SI LANTUL TRANSPORTOR DE ELECTRONI

- etape finale a metabolismului aerob

- la eucariote fosforilarea oxidativa are loc la niv. mitocondriilor
- implica redeucerea O2 si H20 datorita electronilor preluati din ciclul Krebs de catre NADH si
FADH2
- se desfasoare in 3 etape
1. flux de electron
2. energie liebera (utilizate ptr pomparea protonilor, improtiva gradientelui de concentratie in
camera externa a mitocondriala)
3. fluxul transmembranar de protoni in sensu gradientului de concentratie prin canale proteice —
> determina energie necesara sintezei ATP
- procesul de transport al electronilor se realizeaza printr-o serie de complexe enzimatice
respiratorii —> localizat la niv. membranei mitocondriale interne —> aceasta formeaza lantul
respiratori mitrocondrial
- reactiile de reducere sunt necesare ptr a crea o disociere a protonilor din atomii de H de
electroni
- protonii raman liber in solutie si vor fi expulzati activ de catre complexele enzimatice respiratorii
- marii acceptori de electronii in ciclul Krebs,glicoliza si oxidarea AG sunt NAD si FAD care se
reduce la NADH/FADH2
— ELEMENTELE ALE LANTELUI RESPIRATOR —

CENTRII CU FE-S
- sunt reprezentati de FeS4, Fe2S2 si Fe4s4
- reprezinta cluster care contin Fe legat la S anorganic si la 4 atomi de S din rezidurii cisteinice
- sunt ferici sau feros
- captarea electronilor si elibereare lor

CITOCROMII
- contin un grup prosteitic de tip hem
- Fe din centrul hemului e transportat de electroni

UBIQUINON (COENZIMA Q)
- e un transportor de electroni
- poate difuza liber prin membrana mitocondriala
- colecteaza electroni de la NADH- dehidrogenazei si de la succinat-dehidrogenazei ptr FADH2
- doneaza electronii citocrom -C- reductazei
- prezinta un punct comun ptr donori de electroni din bistratul lipidic al membranei mitocondriale
interne—> deplasandu-se in acest mediu lipofil

- citocromii + centrii de Fe-S + centrii de Cu —> pot transporta doar cate un electrod

COMPLEXUL I NADH - DEHIDROGENAZEI

- NADH-dehidrogenazei e o enzima cu 45 de subunitati

- transporta 2 electroni de la NADH la CoQ ptr a forma CoQ-H2
- energia e folosita la transportul a 4 protoni din matricea mitocondriala in spatial intermembranar
- un electron se duca la FMN
- un electron se duca la Fe-s
- 2 se duce la CoQ

COMPLEXUL II SUCCINAT-DEHIDROGENAZA (SDH)

- format din 4 polipeptide
- transferul prin acest complex nu e asociat cu pomparea de protoni
- 2 molecule de CoQH2 —> transport 2 perchi de electroni si 4H+ catre complexul
III

CITOCROM c-COQ- REDUCTAZA COMPLEXUL III

- catalizeaza transferul de la ubiquinol(CoQH2) la citocromul c
- din 11 polipeptide
- functioneaza ca un dimer —> fiecare monomer 3 grp. de hem

CITOCROM c-OXIDAZA COMPLEXUL IV

- ultima etape a lantului respirator
- transferul succesiv al electronilor de la citocromul-c redus la oxigen

REZUMAT

- e format din 4 complexe fixe transportoare de electroni

- alaturi de 2 transportori mobil (ubiquinona - CoQ, citocromul c - Cyt-c)
- intrarea electronilor e mediat de complexe I si II care preiau electronii de la NADH si FADH2
- complexele I si II transfera electroni catre CoQ care reprezinta un depozit electronic mobil
liposulubili
REZUMAT

- e format din 4 complexe fixe transportoare de electroni

- alaturi de 2 transportori mobil (ubiquinona - CoQ, citocromul c - Cyt-c)
- intrarea electronilor e mediat de complexe I si II care preiau electronii de la NADH si FADH2
- complexele I si II transfera electroni catre CoQ care reprezinta un depozit electronic mobil
liposulubili
- de la CoQ electronii sunt transportati la complexul III
- apoi catre proteina periferica Cyt-c
- de la Cyt-c transfer electronii complexului IV —> care il transfera O2 ptr a forma apa
metabolica
- complexele I,III,IV pompeaza protoni in spatiul intermembranar mitocondrial —> generand un
gradient electrochemic

SINTEZA ATP SAU MODELUL CHEMIOSMOTIC (PETER MITCHELL)

- fluxul de electroni e asociat cu un transfer de protoni prin membrana —> determina un gradient
chimic si unul electric
- membrana mitocondriala e impermiabil la protoni—> acestia patrunzand inapoi in matricea
mitocondriala —> prin canale specifice F0
- forta generata de miscarea proteinelor inapoi in matrice furnizeaza energerie ptr sinteza de ATP
catalaziata de complexul F1 in asociere cu F0
- sinteza mitocondriala a ATP-ului e realizata de catre un complex proteic —> ATP sintetaza „F0-
F1-ATP-aze“ la niv. membranei interne
- Baza F0 e formata din subunitati a, b, c —> sistem de transport al protonilor. Protonii sunt
preluati prin canalul P si sunt cuplati la subunitatile c —> rotatia acestora in bistratul lipidic al
membranei interne
- Capul ATP - sintazei (F1) proemina in matricea mitocondriala —> are 3 subunitati ….. care
reprezinta sistemul de conectare la subunitatile F0 la F1
- modificarea de conformatie ale F1 induse de modificarea rotationala a pozitiei subunitatii y
determina sinteza secventiala a moleculelor de ATP din ADP si Pi
- ATP - ul e eliterat de la niv. ß in momentul contactului cu subunitatea y —> situsul ß din
structura F1 va fi ocupat un nou ADP si un Pi care formeaza urmatoara molcecula

CITOPATIILE MITOCONDRIALE

- anomalii morfologice ale mitocondriilor musculare

- talie si forma variabila creste neregulat
- defecte ale lantului respirator —> la pacienti cu insuficienta hepatica
- se cercetearza prezenta aciodozei lactice, cresterea raporturile de oxido-reducere —> ulterior
studiul enzimelor lantului respirator si al ADN-ului mitocondrial
LIZOZOMII (microscopia electronica)

- reprezinta 5% din volumul celular

- saci cu enzime (hidrolaze acide)
1. lizozomii conventionali —> parte din sistemul endozomi/lizozomi —> in majoritatea celulelor
eucariote —> rol in degradarea si reciclarea unor molecule endogena sau exogena
2. lizozomii secretori (limfocitele T) —> stocheaza proteine secretorii nou sintetizat —> au o
secretia reglata ca raspuns la o serie de stimuli externi (melanozomii, granulele bazofilului,
granulele azurofile din neutrofil, granulele liticie din limfocite T

- la electrono-microscopic —>. lizozomii apar ca structuri citoplasmatice veziculare, sferice,

ovalare sau chiar tubulare
- cu un continut heterogen
- delimitat de o membrana simpla
- in hepatocite —> in vecinitatea caniculilor biliar
- in nefrocitele tubului proximal —> in citoplamsa supracnucleara
- marimea si numarul lor poate creste in orice tip celular atunci cand —> se acumuleaza
reziduuri nedregadata sau in cazul bolilor lizozomale
- heterogenitatea lor —> organit de digestie
- de a controla digestia macromolecule
- contine 60 enzime hidrolitica (lipaza, fofolipaza, glicozidaza, nucleaza )
- activata prin clivaj proteolitic —> pH 4,5-5
- inactiva la un pH 7,2
- fosfataza acida si ß glucuronidaza utilizat ca markeri histochimici ptr lizozomi

MEMBRANA LIZOZOMALA
1. o pompa de tip V —> pompeaza protoni in matricea lizozomala ptr mentinerea pH-ului acid
intralizozomal
2. invelis glicoproteic bogat in carbohidrati pe fata interna ptr protectie impotriva actiunii
propriilor enzime
3. 7 proteine membranara intrinseci, proteine transportoare ptr transportul AA, glucozei,
nucleotidelor —> din lizozomi spre citoplasma

BIOGENEZA LIZOZOMILOR

- process continuu, dinamic a veziculelor implicata in cailor endocitozei

- sunt reglate de molecule proteice complexe (rab5, rab7)
- hidrolazele lizozomale sunt sintetizat la niv. ribozomilor atasati la REG —> translocate in
lumenul REG —> urmate de transportul prin intermediul microveziculelor catre reteaua cis-
Golgi
- la niv. Cisternelor Golgi —> enzimele lizozomala sunt modificate prin adaugarea de reziduuri
glucidice, grp. fosfat si a grp. marker de manoza - 6 fosfat (M6P)
- in reteaua trans- Golgi (TGN) sunt receptorii (proteine transmembranare) ptr M6P care
recunosc, cupleaza si sepera enzimele lizomale de alte proteine
- urmate de a induce formarea de vezicule invelite in clatrina —> vezicule se formeaza din
inmuguirea zonei TGN
- Vezicule desprins din TGN fuziuneaza cu endozomul secundar —> aici are loc seperarea
receptorilor de moleculele enzimatice
- posibil endozomul secundar se fragmenteaza si devine lizozomul primar
CLASIFICAREA SI FUNCTII

In celula animale se descriu 3 tipuri de lizozomi conventionale

1. Lizozomi primar/ protolizozomi —> organitele nou format

2. Lizozomi secundari ;

— Heterolizozom — Heterofagie —

- rezultati din fuziunii lizozomilor primari cu vezicule de fagocitoza

- fagozomul fuziuneaza cu cu un lizozom —> formand un organit hibrid „fagolizomul“
- a degrada particule fagocitate

— Autolizozom — Autofagie —

- fuziunea lizozomilor primari cu vezicula autofagica i

- sunt degradata o serie de componente citoplasmatice si organite
- in remodelarea celulara din timpul diferentii si dezvoltarii organismelor multicelulare
- e un mecanism catabolic conservat
- in toate eucariote
- e esential ptr supravietuirea celulei in perioada de nutritie deficitara
- activarea e reglata de hormoni, inclusiv insulina si glucagon
- se descrie 3 tipuri

1. Macroautofagie: inglobarea unor parti mari de citoplasma (organite celulare, parti imbatranite)
—> fuzioneaza apoi cu lizozomi
2. Microautofagie: degradarea lizozomala a unor proteine citoplasmatice si a celor din
membrana lizozomilor. Inmugurirea spre interior —> urmata de formarea unor veziculelor
3. Autofagie chaperone-mediata —> numai la mamifere

— Crinolizozomi— Crinofagie —

- fuziunii lizozomilor primari cu granulele de secretie

- de a modula cantitativ produsul de secretie —> urmeaza sa fi exocitat

LIZOZOMII IN PATOLOGIE

- acumularea de materiale nedregatata —> tezaurismoze lizozomale

- ruperea membranei
- secretia necontrolata a hidrolazelor acide lizozomale in médiu extracelular
- tezaurismoze lizozomale sunt boli congenitale —> deficitara sau lipsa uneia dintre enzimele
lizozomale
- marirea de volum a celulelor
- disfunctii celulare
- moarta celulare
- peste 40 tipuri de tezaurismoze
PEROXIZOMII

- evidentiati in toate celulele eucariote cu exceptia eritrocitelor mature

- Electrono-microscopica —> au forma sferica sau ovalara
- sunt inconjurati de o membrana unica
- au o matrice cu aspect granular fin
- in peroxizomii din hepatocite la niv. matricei —> o structura densa, cristalina „nucleoid“ ce
contine uratoxidaza
- uneori pot fi vazut tuburi interconectate „reticul peroxizomal“ (in hepatocite)
- microperoxizomi —> dimensiunile intre … sau situati in vecinitatea RE, fara avea comunicara
luminala
- numarul si volumul poate creste ca raspuns la nevoile metabolice ale organismului respectiv
- excesul peroxizomilor fiind indepartate la un moment dat prin autofagie
- cele mai simple organite celulare
- catalaza, constanta in matricea peroxizomilor
- oxidaza (alaturi de catalaza) —> produc reactiilor catalizata de H2O2 —> ce va fi degradata
de catalaza
- membrana si matricea peroxizomilor contine o serie de proteine „peroxine“ cu rol in biosenteza
organitului, in transportul acizilor grasi si metabolitilor lor
- nu contine ADN nici ribozomi
- peroxinele si alte proteine sunt codificate de gene PEX localizat in nucleu

BIOGENEZA PEROXIZOMILOR

- peroxizomii cat is mitocondriile reprezinta o structura importanta ce utilizeaza O2

- initial s-a considerat ca peroxizomii sunt generati de reticulul endoplasmatic neted
- aproape toate proteinele peroxizomale nu sunt glicozilata
- proteinele matricei peroxizomale si ale membranelului organitului sunt sintetizat la niv.
poliribozomilor liberi din citoplasma si —> importata post-translational in organit
- cresterea si fragmentarea peroxizomilor preexistent
- formarea unui nou organit pornind de la o vezicula membranara pre-peroxizomala
Formarea
1. are loc insertia la niv RE a moleculelor proteic PeX3
2. formarea unor adeverata nuclee de origine a peroxizomilor din care —>
3. prin inmugurire se depsrinde un noul peroxizom

- majoritatea proteinelor din matricea si membrana peroxizomilor sunt codificate de gene situate
in nucleu —> sintetizat la niv. poliribozomilor liberi din citoplasma si importata post-translational
in organic
- exista 28 gene PEX ce codifica proteine peroxizomale care au rol in translocarea acestora in
organit —> din care 13 sunt la specia umane
- secventa-semnal PTS1 si Pex7 sunt recunoscut de receptori PeX5 (sunt transferat in
citoplasma)
- secvent-semnal PTS2 —> fiind directionat catre membrana peroxizomului unde se va lega la
complexul proteic de translocare care contin peroxinele Pex13, Pex14, Pex2, Pex10, Pex12
- dupa transferul proteinei peroxizomale receptorii revin in citoplasma via factorii de reciclare
Pex1, Pex6, Pex26
— FUNCTIILE PEROXIZOMILOR —

A. ß-oxidarea AG cu lant lung si foarte lung de atomi de carbon

- peroxizomii sunt specializat in catabolismul AG cu lant foarte lung, a unor AG nesaturati

B. Sinteza Plasmalogenilor

- plasmalogenii sunt compusi foarte importanti ai familiei fosfolipidelor structurale membranare

- lanturile de AG sunt legate de glicerol prin leg. eterice
- se gasesc intr-o serie de membrana (teaca mielina)
- primele 2 etape ale biosentezei acestor lipide membranare au loc in peroxizomi —> apoi e
transferat in RE

3. Sinteza de steroli si acizi biliar

4. Oxidarea D si L-aminoacizilor
5. Catabolismul purinelor, poliaminelor
6. Metabolismul peroxidului de hidrogen

- cantitatea destul de mare de H202, generata de oxidarile peroxizomale poate fie citotoxica
- catalaza decompune H2O2
- energia rezultata din reactiile de oxidare (ce au loc la niv. peroxzomilor) formeaza H2O2
- H2O2 nu e stocata sub forma de ATP —> e utilizata ca „energie calorica“

— DATE PATOLOGICE —

- 20 de afectiuni —> boli peroxizomale 1:25000

- datorata deficientei unei singure enzime peroxizomale
- datorata deficientei biogeneza organitului
- sindromul Zellweger —> mutatia la niv. genelor PEX —> conduc la pertubari ale mecanismului
de import si translocare a proteinelor acestui organit. E identificat la nastere sau in primele luni
de viata —> absenta peroxizomilor la niv. hepatocitelor, mitocondrii —> hipotonia musculara
severa, afectare renale, osteroporoza
- boala Refusum —> mutatia la niv. genelor PEX
CICLUL CELULAR

- rol important in prevenirea si tratamentul cancerelor

- in etape dezvoltarii embrionare si fetale asigura constituirea foitelor embrionare

— OROLOGIUL DE CONTROL AL CICULUI CELULAR —

- e un dispozitiv biochemic complex

- actioneaza intr-o maniera ciclica
- format dintr-un ansamblu de molecule proteice —> care permit derularea normala sau oprirea
a cicului celular G1 si G2 din interfaza
- in centrul nucleul
- de a asigura autoreplicarea fiecarui cromozom din celula-mama —> sa fie corecta si completa
in vederea producerii a 2 copii identice
- acesti cromozomi replicti sa fie distribuiti in numar egal —> fenomen de „segregare“ —>
pentru cele 2 celule-fiice sa primeasca o copie completa a genomului celulei-mamei
- directorul-executiv —> coordoneaza ansamblul mecanismelor moleculare care conduc la
multiplicarea celulara
- activeaza fiecare etapa a ciclului celular intr-un moment specific
- initieza etapele in ordine corecte
- adaptabil ptr a modifica comportamentul sistemului de control al cicului celular

FORMAT DIN

A. Ciclinele

- un grup mic
- reglementeaza parcurgere cicului celular
- concentratia intracelulara varieaza ciclic
- cantitatea de ciclinele depinde de balanta dintre sinteza si degradarea lor prin proteoliza
ubiquitin dependenta
- Ciclina D (D1,D2,D3), E,A,B (B1,B2 in citoplasma, B3 in nucleu)

B. Kinazele dependente de cicline C.D.K

- formeaza o familia de protein-kinaze

- initieaza si regleaza evenimentele ale cicului celular —> replicarea ADN-ului, mitoza,
citodiereza
- la inceputul conduce la cresterea fosforilarii unor proteine —> care controleaza condensarea
cromozomilor

C. Kinazele activatoare a ciclinelor C.A.K

- activarea complexelor ciclina C.D.K

- se produce in momentul in care o alta protein-kinaze (C.A.K) fosforileaza un AA situat in
imediata vecinitate
KINAZELE DEPENDENTE DE CICLINE INHIBITORII C.D.K.I

- 2 familie inhiba C.D.K

1. Familia p21
2. Familia p16

PROTEINA RB
- produsa prin transcriptia genei retinoblastomului
- se gaseste activ/inactiv
- impiedica transcriptia genelor etapei S

PROTEINA p.53 (supresol tumoral)

- e codata de o gena situata pe ADN-ul cromozomului17
- activata transcriptional de proteina p21

FACTORII DE TRANSCRIPTIE
- recunosc si interpreteaza informatiile stocata la niv. genomului
- se leaga la ADN si pot initia/inhiba programul de transcriptie genica
- sunt elemente vitale

FACTORII DE CRESTERE
- sunt proteine semnal
- intervin in procesele de creste si multiplicarea celulara

CONTRULUL CICULUI CELULAR

- depinde de proteoliza ciclica a proteinelor cheie
- degradarea ciclinelor se realizeaza printr-un mecanism care implica ubiquitina
- ubiquitina e o proteina prezent in toate celulele eucariote —> macarea altor proteine pentru
distrugerea (proteoliza)

— INTERFAZA —

- ocupa cea mai mare parte a cicului celular

- 22-26 ore
- intre sfarsitul unei divizunii si inceputul unui diviziunii
- la embrionii —> circurile celulare au o viteza incredibil de mare —>datorita absentei etapelor
de crestere —> in acest caz functonarea orologului de control al cicului celular e redus la
minimum (el intervind numai in autoreplicarea genomului ADN si segmentarea zigotului)
- o intensa activitate metabolica ; autoreplicarea genomului, transcriptia lui, biosenteza proteice,
reactia care pregatesc celula pentru multiplicare
- se deruleaza in 3 etape
1. G1
2. S —> autoreplicarea ADN-ului
3. G2
4. urmate de étape de multiplicare M
- G1 si G2 sunt perioade de crestere celulara
- agenti genotoxici asupra cicului celular pot opri temporar sau definitv
- aceste interuperi permit celulelor sa aiba timp pentru a repera defectele aparuta de a progresa
in etape urmatoare
- in cazul in care deteriorarile sunt prea severa si nu pot fi reperate celulele intra in apoptoza
- puncte de control —> puncte de restrictie (R) si puncte de start . In etapa M exista un al 3lea
punct de control la trecerea metafaza-anafaza
ETAPA G1

- presintetica
- 10-16 ore
- subimpartita in
1. G1 timpuri
2. G1 mediu —> in care cresterea celulara e evident
3. G1 tardiv —> ultimele pregatiri in vederea autoreplicarii genomului
- incepe imediat dupa iesirea din mitoza si inceputul autoreplicarii genomului
- creste celula masiva prin intervenga lui p.53 —> care plane functiona ca un factor de
transcriptiei prin legerea la p.21/cip 1
- Mentinerea unei echilibrul al nivelelor de concentratiei a lui p.53 in celula embrionara —> e
important ptr o dezvoltarea normala a embrionului
- subexpresia p.53 poate conduce la moartea embrionului si la un risc de aparitia malformatii
- evenimentul central al tranzitiei G1/S (punctul-start) e fosforilarea de catre ciclinele CDK 4/6 a
expresorului tumoral p.Rb
- p 53 poate opri ciclul celular in G1 tempora —> timp necesar repararii leziunilor aparute in
genom
- leziunile ADN-ului sunt reconuscute de p.53 —> care se fixeaza pe fragmentul de ADN legat —
> isi schimba confromatia tridimensionala si opreste ciclul celular in G1 tardiv
- Celulele care nu pot depasi punctul de restrictie din G1 intra intr-un stadiu de repaus G0 —>
timp de ore, zile,luni sau tot restul de viata (ca neuronii) —> celulele raman activ metabolic, dar
nu se mai divid
- in numeroase tipuri de cancer umane nu exista punct de restrictie in G1 —> ce explica
multiplicarea masiva si necontrolata a celulelor tumorale

ETAPA S

- sintetica
- 6-8 ore
- realizeaza autoreplicarea genomului
- sinteza proteinelor histone H1,H2 A, H2B, H3, H4
- la sfarsitul fazei S —> fiecare cromozom are 2 molecule identice

ETAPA G2

- postsintetica
- 3-6 ore
- incepe in momentul in care replicarea genomului e completa
- sub actiunea factorilor de transcriptie —> au loc sinteza necesara cresterii celulare si pregatirii
ptr intrarea in mitoza
- contine cate 2 perechi de copii identice a ADN-ului
- si fiecare cromozom replicat are 2 cromatide-surori identice
- intrarea in mitoza e conditionata si de corectudinea autoreplicarii ADN-ului
- in cazul alterarii genomului —> celula e oprita in G2, exista 2 posibilitatii
1. fie se repare leziunile ADN —> permitand progresia in M
2. fie leziunile nu pot fi reperata —> celula se duca spre apoptoza
DIFZIUNEA CELULARA — MITOZA SOMATICA (ECUATIONALA)

- se produc modificari morfologice care intereseaza elementele nucleare si citoplasmatice

- disparatia nucleului ca entitatea
- condensarea fibrelor cromatiniene si aparitia cromozomilor
- dedublarea centrozomului parental
- formarea fusului-mitotic bipolar
- fixarea cromatidelor-surori pe microtubii fusului de diviziune
- aparitia inelului contractili
- citochineza
- prin acest tip de difiziune se multiplica majoritatea a celulelor somatice
- 1-1,5 ore
- 6 etape

1. PROFAZA

- durata cea mai mare 25-35 min

- din cromatina, cromozomii se delimiteaza tot mai clar
- nucleolii devine ce mai putin vizibil
- invelisul nuclear se fragmenteaza
- in citoplasma fiecare centriol patern, impreuna cu proentiolul sau se indeparteaza unul de
celalat

2. PROMETAFAZA

- invelisul nuclear si nucleolii dispar ca entitati structurale

- laminele nucleara se disperseaza in citoplasma
- fragmentele invelisul nuclear formeaza vezicule
- cromozomii sunt bine individualizati
- cromozomii sunt formati din
1. 2 cromatide-surori —> alipite prin conexiuni —> la centromer —> la aceasta se aseseaza 2
complexe proteice „kinetocori“
- prin intermediul microtubilor kinetocrieni —> cromozomii se vor deplasa catre ecuatorul celulei
- in citoplasma organitele celulara membranara se multiplica pin fragmentare

3. METAFAZA

- antrenate infrastructurile nucleare

- Metafaza + Prometafaza dureaza 25-35 min
- cromozomii plutesc in continutul nuclear
- membrana nucleara se fragmenteaza
- intregul continut al nucleului vine in contact cu citoplasma
- cromozomii fiind atasati de fibrele fusului la niv. centromerului
4. ANAFAZA

- cromatidele sunt dispartita prin clivare centromului

- incep se migreze spre cei 2 poli celulari (centrioli)
- 5-8 min
- la inceputul acestei etape —> are loc seperarea completa a cromatidele-surori la niv.
centromelor (kinetocorilor)
- fiecare cromozom -frate migreaza in sens opus catre unul dintre polii celulei —> prin
depolimerizarea microtubilor kinetocrieni
- microtubii polari cresc in lungime —> schimband forma celulei din sferica in ovolara
- in momentul in care cromozomii ocupa cei 2 poli i celulei —> microtubi kinetocrieni dispar prin
depolimerizare
- la sfarsitul acestei etape kinetocorii se dezagrega

5. TELOFAZA

- incheie ciclul diviziunii celulare

- 20 min
- incepe in momentul in care cele 2 grupe de cromozomi (46x2) ocupa cei 2 poli ai celulei
- ei se vor despiraliza si formeaza o masa compacta —> hipercromatica; din organizatorii
nucleolari isi fac aparitia nucleolii
- in jurul celor 2 grp de cromozomii care formeaza —> cromatina, apara un invelisul nuclear alc.
din fragmente de RE
- microtubi polari din zona eucatorului celulei —> microtubi interzonali, restul se depolimerizeaza

6. CITODIEREZE

- incepe la sfarsitul anafazei —> prin aparitia santului de diviziuni la niv. planului ecuatorial al
celulei
- acesta apare in urma inserarii microfilamentelor de actina pe fata profunda a plasmalemei —>
formand inelul de aparitia
- prin interactiunea actina-miozina —> santul de diviziune se adanceste
- microtubii zonali se dezagrega
- Microfilamente de actina se disperseaza in citoplasma celor 2 celule-fiice

Dupa gradul de asemanarea morfofunctionale dintre celula mama si cele 2 celule-fiice, mitoza
somatica se clasifica in
1. Homotipica —> nu exista deosibiri intre celula-mama si celule-fiice, e caracteristica
diviziunilor de refacere a capitolului celular al organismului si a primelor etape ale
embriogenezei
2. Heterotipica —> celulele-fiice sunt identice dar mai diferntiata decat celula-mama
3. Homo-heterotipica —> una dintre celulele-fiice seamana cu celula-mama dar cealalta e mai
diferentiata
4. Mitoza de diferentiere —> celulele-fiice sunt mai putin diferntiata ca celula-mama
MITOZA REDUCTIONALA — MEIOZA

- reprezinta diviziune celulara cararacteristica organismelor cu alternanta de faza (haploida-

diploida)
- prin intermediul meiozei —> are loc reducerea la jumatata a materialului genetic cromatic
(nr.de cromozomi) a celulei somatice
- acest tip de diviziune intereseaza numai
- celulele germinale primordiale in evolutia lor catre formele mature apte pentru fecundare,ovului,
spermatoizidul
- meioza e mai complicata —> are o durata mai mare si se compune din 2 diviziuni succesive

1. prin diviziuni reductionala, celulele germinale primitiv/celule diploide (spermatogoniile,

ovogoniile) ca si celulele somatice (2n-46cromozomi) isi reduc numarul de cromozomi la jmt.
—> celule haploide (n-23 cromozomi) la formele mature. E un proces absolut necesar ptr
pastrarea speciei: zigotul sau oul fucundat trebuie sa continua acelasi numar de cromozomi
ca organismelor patern si matern
2. Meioza se deruleaza tot in 6 étape si se rezulta —> 2 spermatocite si 2 ovocite de ordinul I —
> care vor forma spermatocitele si ovocitele de ordinul II —> celule haploide (n)

Spermatocitele si ovocitele de ordinul II intra in meioza propriu-zisa in 2 etape succesive —>

meioza I si II

— MEIOZA I —

- e reductionala (heterotipica)
- numarul de cromozomi din celulele-fiice se reduce la jmt. Comparativ cu numarul
cromozomilor celulei-mamei

PROFAZA I
- 5 stadii succesive
- condensarea cromozomiilor e evidenta. Vezicula sexuala disapara si din materialul ei apar
cromozomi sexuali XX sau XY

1. Stadiul leptoten
- cresterea in volum a nucleului
- autoreplicarea ADN-ului
- sinteza histonelor
- individualizarea cromozomilor
- cromozomii sexual (gonozomi) XX sau XY se gasesc sub forma condensata — vezicula
sexuala situato pe fata interna a invelisului nuclear

2. Stadiul zigoten
- cromozomii omologi se acoleaza pe toata lungimea lor printr-o retea proteica „complex
sinaptonemal“ —> realizand sinapsul

3. Stadiul pahiten
- incepe cand sudarea cromozomilor omologi e incheiata „diada sau cromozom bivalenti“
- la niv. fiecarui autozomal al celor 22 bivalenti apare un clivaj longtudinal —> dtermina aparitia
a 2 cromatide

4. Stadiul Diploten
- autozomii fiecarui bivalent se indeparteaza in partea lor centrala
- cei 2 omologi raman asociati la niv. unor puncte „chiasme“, nivel la care 2 din cele 4 cromatide
se incaleca —> realizand crossing-over
- la acest nivel —> se face un schimb de material genetic intre cromatidele de origine paterne si
cele de origine materna
- la femei ovocitele raman blocate in diploten din a 5a luna de vista fetala pana la pubertate

5. Stadiul de diachineza
- autozomi bivalenti se supera complet
- se asocieaza formand —> structuri in forma de romb sau bucla

PREMETAFAZA I

- invelisul nuclear si nucleolii disapar

- diplozomii se indeperteaza intre ei
- apar microtubii fusului de diviziune
- autozomii se dirijeaza catre ecuatoriala

METAFAZA I

- incepe concomitent cu resorbtia membranei nucleare

- se formeaza fusul
- cromozomii se dispun pe fibrele fusului in zona ecuatoriala
- are loc recombinarea intercromozomiala
- cromozomii omologi incep sa se departeaze unul de altul, din zona centromerica spre varf si se
departeaze catre cei 2 poli

ANAFAZA I

- leg. proteice dintre cromozomii omologi ai bivalentiilor dispar

- 46 cromozomi care formeaz 2 grp. a 23 cromozomi
- fiecare grup migrand —> catre polii opusi ai celulei

TELOFAZA II

- cromozomii bicromatidici au ajuns la fiecare dintre cei 2 poli ai celulei

- luand nastere 2 nuclei —> in fiecare se gaseste jmt. din numarul de cromozomi ai celulei
initiala
- apoi, diviziunea citoplasmei
- formarea membranei celulare
- delimitarea celor 2 celule haploide care au nuclei bicromatidici

CITOKINEZA I

- marcheaza seperarea celulei-mamei (diploida) in 2 celule fiice (spermatocitele si ovocitelor de

ordinul ii, celule haploide
— MEIOZA II —

PROFAZA II

- incepe prin respiralizarea cromozomilor

METAFAZA II

- in fiecare celula a diadei se formeaza —> fusul nuclear

- cromozomii bicromatidici se ataseaza cu centromul la fibrele fusului in planul eucatorial
- spre sfarsitul, cea mai scurta faza din intregul ciclu de divizune, cromozomii incep sa se cliveze
longtudinal

ANAFAZA II

- cromatidele-surori ale fiecarui cromozom se despart si se indreapta spre polii celulari, catre
polii fusului nuclear

TELOFAZA II

- cromozomii monocromatidici la polii fusului de diviziune intra intr-un sir de processe ce se

deruleaza in sens invers celor din profaza
- Cromozomii se alungesc si se hidrateaza puternic
- se fromeaza cele 2 mase nucleare delimitate prin membrana proprii
- Are loc citochineza —> in urma careia din celula-mama iau nastere 2 celule-fiice

Astfel, in urma meiozei I si II, dintr-o celula mama diploida rezulta 4 celule fiica haploide care se
vor transforma in gameti.