Numărul de aur

SI STRUCTURA ADN
 Numarul de aur:
• Secțiunea de aur (numită uneori și Raportul de aur, Proporția de aur, Numărul de aur) (sectio
aurea în limba latină), notată cu litera greacă Φ (phi majuscul) sau și cu φ (phi minuscul),
care se citesc "fi", este primul număr irațional descoperit și definit în istorie. El este
aproximativ egal cu 1,618033 și poate fi întâlnit în cele mai surprinzătoare împrejurări.
 ADN-UL
ADN este prescurtarea de la acidul
dezoxiribonucleic (în engleză:
deoxyribonucleic acid, DNA). Acesta este
format din molecule organice dintre cele mai
complexe. Substanța se găsește în fiecare
celulă a ființelor vii și este esențială pentru
identitatea oricărui organism.
Din punct de vedere chimic, ADN-ul este un acid nucleic. Este o polinucleotidă, adică un compus în structura căruia se
repetă un set limitat de macromolecule numite nucleotide; în acest sens, el este definit ca fiind un „copolimer statistic”:
un „copolimer” este un polimer în compoziția căruia se repetă mai multe „motive” (monomeri); în cazul ADN-ului,
monomerii sunt nucleotidele.
iar „statistic” înseamnă că monomerii se repetă de manieră aleatorie în lanțul polimer, fără ca ei să fie dispuși alternativ
sau după oricare alt aranjament repetitiv (așa cum se întâmplă, de exemplu, în etilen-acetatul de vinil (EVA) sau în
acronitril-butadien-stiren (ABS).
Nucleotida, ce reprezintă unitatea de bază a ADN-ului, este o macromoleculă organică (o N-glicozidă) compusă (prin
policondensare) din:
o glucidă (mai exact o monozaharidă) de tipul „pentoză” (în formă furanozică)
o bază azotată heterociclică („inel” sau „ciclu” aromatic în 5 atomi) de tipul pirimidinei, sau o variantă a acesteia
condensată cu inelul imidazolic, numită purină
și un rest de acid fosforic (esterificat cu unul din hidroxilii pentozei), adică un „grup fosfat”.[A]
Pentozele care intră în structura ADN-ului sunt D-2-dezoxiriboza (pentru acidul nucleic tip ADN) sau D-riboza (pentru
acidul nucleic tip ARN).[B] Două dintre bazele heterociclice azotate ale ADN-ului sunt purinice (adenina și guanina), iar
celelalte două sunt pirimidinice (citozina și timina). În ARN uracilul înlocuiește timina. În cadrul elicei caracteristice, în
formă de scară spiralată, resturile pirimidinice ale monomerului sunt orientate spre interior, formând cu resturile purinice
ale celuilalt monomer „treapta” scării, în timp ce pentozele formează brațele acesteia, de la o dublă unitate la alta (adică
de la un cuplu purinic-pirimidinic la următorul), legătura fiind realizată de grupările fosfat (prin atomii lor de oxigen).
Legăturile dintre resturile de purine și pirimidine sunt de natură moleculară și nu chimică, ele fiind legături de hidrogen.
ADN-ul este „rețeta” necesară sintezei de proteine,
molecule organice esențiale pentru organismele vii;
O moleculă de ADN conține zone numite gene, zone
fără funcție, precum și zone cu un rol încă necunoscut;
Acidul dezoxiribonucleic are o structură de dublu
helix. „Scara” este alcătuită din două lanțuri organice
elastice ce sunt conectate prin „treptele” realizate de
legăturile de hidrogen.
„Treptele” sunt de fapt doar de patru feluri, unind
perechi de baze azotate, ce pot fi patru tipuri diferite
de molecule organice, adenină (notată A), citozină (C),
guanină (G) și timină (T);
Cele patru baze (A, C, T și G) nu se pot combina decât
într-un anumit mod, și anume: adenina doar cu timina
(A + T sau T + A), și citozina doar cu guanina (G + C
sau C + G); cu alte cuvinte, o bază de tip A, în orice
parte a lanțului s-ar afla ea, nu se poate combina decât
cu o bază de tip T, și invers; în mod similar, G nu se
poate combina decât cu C, și invers;
 Moleculele de ADN măsoară 34 de
angstromi lungime si 21 lățime pentru fiecare
ciclu complet al dublei lor spirale. Aceste
numere, 34 si 21, sunt numere din Șirul lui
Fibonacci Și raportul lor este 1,6190476, destul
de strans phi = 1,6180339.
SURSE: WIKIPEDIA