8

8. ACUSTICA

198
 CUPRINS

Nr. TEMA Pagina

crt.
1. Obiective 200
2. Organizarea sarcinilor de lucru 200
3. Topicul 1 201
Acustica: Unde sonore.
Sunetele şi percepţia lor.
4. Exemplu ilustrativ 1 205
5. Topicul 2 208
Intensitatea şi tăria undelor.
6. Exemplu ilustrativ 2 211
7. Topicul 3 219
Ultrasunetele
8. Exemplu ilustrativ 3 221
9. TEST DE AUTOEVALUARE 224
10. REZUMAT 225
11. Rezultate aşteptate 226
12. Termeni esenţiali 226
13. Recomandări bibliografice suplimentare 227
14. TEST DE EVALUARE 238

199
OBIECTIVE

Obiectivele acestui curs sunt:

 Să înţeleagă conceptul de acustică ca parte a fizicii.
 Să definească sunetul.
 Să-şi însuşească fenomenul de producere şi propagare a
sunetelor.
 Să cunoască şi să diferenţieze cele două noţiuni,
intensitatea undei şi presiunea undei.
 Să-şi însuşească calităţile sunetului.
 Să definească ultrasunetul.

Organizarea sarcinilor de lucru

 Parcurgeţi cele trei topice ale cursului.
 La fiecare topic urmăriţi exemplele ilustrative.
 Fixaţi principalele idei ale cursului, prezentate în rezumat.
 Completaţi testul de autoevaluare.
 Timpul de lucru pentru parcurgerea testului de evaluare
este de 15 minute.

200
 TOPICUL 1

Acustica
Unde sonore
Sunetele şi percepţia lor

Acustica: Unde sonore

Definiţie: Acustica este acea parte a fizicii care se ocupă cu
studiul producerii, propagării şi proprietăţile sunetelor.

Undele sonore sunt unde longitudinale, viteza lor are toate

caracteristicile vitezei de propagare a undelor longitudinale [28,32].
Viteza de propagare a undelor sonore în substanţe solide şi lichide este
dată de relaţia:
B
v (8.1)
0
unde, B, este modulul de compresabilitate care în cazul corpurilor solide
este tocmai modulul de elasticitate al lui Young, E, iar ρ0 este
densitatea corpului în lipsa compresiei. În cazul gazelor, viteza este dată
de relaţia:
C P RT
v (8.2)
CV M
unde prin, Cp, şi, Cv, s-au notat căldurile specifice la presiune şi volum
constant, R, - constanta universală a gazelor, prin, T, – temperatura
absolută şi prin, M, – masa molară. Viteza cea mai mare o are sunetul
care se propagă prin Hidrogen, şi creşte cu creşterea temperaturii.
Experimental s-a măsurat viteza sunetului în aer la 0°C, care este vs = 332
m/s.

201
 Sunetele şi percepţia lor
Definiţie: Numim sunete, oscilaţiile mecanice capabile să
impresioneze organul auditiv al omului care este urechea (receptorul).

Fig. 8.1 Sursele sonore produc unde mecanice capabile să impresioneze

urechea, organul auditiv uman

Condiţiile care trebuie îndeplinite de undele sonore pentru a fi

percepute de ureche:

Să fie emise de o sursă de sunete.

Să existe un mediu elastic între sursa de sunete şi receptor.
Frecvenţa de oscilaţie să fie cuprinsă între 16 Hz şi 20 000 Hz.
Puterea undelor sonore trebuie să fie suficientă pentru a produce o
senzaţie auditivă. Sau, cu alte cuvinte, să aibă o intensitate mai mare
decât aşa numitul prag auditiv (aprox. 10ˉ¹² W/m² la o frecvenţă de 1
kHz.)
Sunetul trebuie să depăşească durata minimă pentru ca organul
auditiv să-l sesizeze ( ≥ 0.05 s).

Definiţie: Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de oscilaţie

deasupra limitei de audibilitate (peste 20 kHz) se numesc
ultrasunete.

Definiţie: Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de oscilaţie

dedesubtul limitei de audibilitate (sub 16 Hz) se numesc
infrasunete.

202
 În afară de ureche, sunetele mai pot fi recepţionate şi de
dispozitive, ca de exemplu, microfonul.

Producerea şi propagarea sunetelor

Sunetele se pot produce în corzi vibrante (vioara, corzi vocale,
etc.), coloane de aer vibrante (orga, clarinet, etc.) şi plăci şi membrane
vibrante (xilofon, difuzor, toba, etc.).

CONCLUZIE

Definiţie: Sunetele sunt produse de corpuri sau medii elastice

aduse în stare de oscilaţie.

Definiţie: Corpurile capabile să emită sunete în condiţii

determinate se numesc surse sonore.

Oricare ar fi mediul elastic în care se propagă sunetul nu implică

transport de substanţă, ci doar transport de energie. Acest transfer se
realizează prin intermediul particulelor mediului străbătut. De aici rezultă
că sunetul nu se poate produce în vid. De obicei corpurile care emit
sunete se găsesc în spaţiu, iar dacă nu sunt împiedicate sunetele se vor
răspândi în toate direcţiile [1,20].
De exemplu, într-o coardă fixată la ambele capete, se produc unde
sonore staţionare dacă este îndeplinită următoarea condiţie:


ln (8.3)
2
unde l este lungimea corzii. În acest caz frecvenţa oscilaţiilor emise de
coardă este:
c c c
vn    n nv 0
 2l 2l (8.4)
n
unde, c, este viteza sunetului iar:

203
 c
v0  (8.5)
2l
este frecvenţa fundamentală.

CONCLUZIE

Sunetele produse de o coardă au frecvenţele multiplu întreg al

frecvenţei fundamentale.

Definiţie: Sunetul care are frecvenţa egală cu v0 se numeşte

sunet fundamental.

Definiţie: Sunetul care are frecvenţa egală cu un multiplu întreg

al frecvenţei fundamentale, v0 se numeşte armonică.

Definiţie: Zgomotul reprezintă o suprapunere de unde periodice

dacă numărul componentelor este foarte mare.

CONCLUZIE
Acustica este acea parte a fizicii care se ocupă cu
studiul producerii, propagării şi proprietăţile sunetelor.

Fig. 8.2 Modul fundamental şi primele trei armonice superioare în care

poate să vibreze o coardă fixată la capete

204
 EXEMPLU ILUSTRATIV 1:

Efectul Doppler
Enunţ: Dacă o sursă se mişcă faţă de un receptor atunci
frecvenţa cu care se recepţionează undele depinde de viteza relativă a
receptorului faţă de sursă.

Există două cazuri particulare:

I. Receptorul fix şi sursa mobilă

Fie un receptor situat într-un punct B şi care recepţionează undele
emise de o sursă situată într-un punct A. Timpul în care ajung acestea la
receptor, dacă distanţa dintre sursă şi receptor este o lungime de undă,
este:


T (8.6)
c

Fig. 8.3 Sunetul recepţionat de către un observator fix are o frecvenţă

diferită faţă de frecvenţa sursei

Dacă sursa ar fi în repaus distanţa AB ar rămâne egală cu lungimea

de undă, λ dar dacă sursa se găseşte în mişcare cu viteza, v, atunci
distanţa sursă observator se micşorează în timp de o perioadă cu:

205
 AA'  v  T (8.7)

astfel în mediu imobil se va propaga o undă cu lungimea de undă:

'   v T (8.8)

care se va propaga cu viteza c înt-o perioadă T ':

'
T ' (8.9)
c

de unde dacă împărţim ecuaţia (C8.26) cu c avem:

'  v  T v T c v
   T ' T  T (8.10)
c c c c c

iar frecvenţa care este inversul perioadei este:

c
v'  v (8.11)
c v

care este frecvenţa (mai înaltă decât în cazul static) dacă sursa se apropie
de receptor, şi care se transformă în mod evident în:
c
v'  v (8.12)
c v

(mai joasă decât în cazul static) dacă sursa se îndepărtează de observator.

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html http://inmemory.orgfree.com/img/8_html
_m26a93f0.jpg _ca9982c.jpg

Exemple de situaţii în care se evidenţiază efectul Doppler – Fizeau,

la apropierea şi la îndepărtarea surselor sonore de observator.

206
 II. Receptorul mobil şi sursa fixă

Fig. 8.4 Sunetul recepţionat de către un observator mobil de la o sursă

fixă are o frecvenţă diferită faţă de frecvenţa sursei

Fie, ν, frecvenţa cu care emite sursa A. În punctul B aceste unde

emise de A sunt recepţionate. Dacă receptorul B se mişcă spre sursa A cu
viteza, v, atunci în unitatea de timp numărul undelor recepţionate este mai
mare cu:
BB' v  ls v v v
v      
   c c (8.13)


de unde frecvenţa cu care se recepţionează unda este:

v
v  v'  
c
v v c
v'       (8.14)
c c

dacă receptorul se apropie de sursă şi:

v c
v'   (8.15)
c

dacă receptorul se îndepărtează de sursă.

Prin combinarea celor două cazuri se obţine:
vr  c
v'   (8.16)
c  vs

unde vr este viteza receptorului iar vs viteza sursei. Primul semn fiind
considerat la apropierea relativă dintre sursă şi receptor, iar semnul de jos
fiind folosit la îndepărtarea relativă dintre sursă şi receptor.

207
 Persoanele de pe scaunele caruselului aud muzica difuzoarelor de
la sol diferit când urcă faţă de când coboară, precum şi persoanele din
coloanele din parada care aud muzică famfarei altfel când se apropie de
fanfară decât după ce au trecut şi se îndepărtează de famfară.

http://inmemory.orgfree.com/i http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m67
mg/8_html_3ea8a790.jpg 2e53ff.jpg

TOPICUL 2

Intensitatea şi tăria undelor

Procesul de propagare a undelor mecanice şi deci cele sonore,

înseamnă propagarea mişcării, ceea ce semnifică o propagare a energiei.
Fie o undă sonoră (longitudinală) ce se propagă într-un mediu elastic
(aerul) [31,42]. Să considerăm funcţia de undă ca fiind ψ(x,t) se consumă

208
o energie pentru învingerea forţei elastice care se opune deformării.
Puterea consumată este:
W 
P  F  v   F (8.17)
t t

unde s-a considerat că viteza de deformare este


v
t
Pentru o undă sinusoidală:
  t X   2 2 
( x , t)  A  sin2     A  sin t  x   A  sin(  t  k  x) (8.18)
  T    T  

unde s-a definit vectorul de undă:

2 2   
k   
  v  v (8.19)
T

Forţa se poate exprima din legea lui Hooke:

F l F  
E  E  F  ES (8.20)
S l0 S x x

Derivata parţială a funcţiei de undă în funcţie de timp este:

( x , t)
 A cos(  t  k  x ) (8.21)
t

Iar derivata parţială a funcţiei de undă în funcţie de spaţiu este:

( x , t) 
  Ak cos(t  kx )   A cos(  t  k  x) (8.22)
 vs

Iar din (8.1):

E
v  E   0v 2s (8.23)
0

Puterea transmisă secţiunii vecine de către secţiunea deformată este

atunci:
W   
 ES   0 v 2s SA cos(  t  k  x) A cos(  t  k  x )
t x t Vs
8.24)
W
  0Vs SA 2 2 cos 2 (  t  k  x)
t

care este întotdeauna o mărime pozitivă.

Valoarea medie a puterii este dată de relaţia generală:

209
 T T
W 1 W 1
  dt    0v s SA 2 2 cos 2 (  t  k  x)dt (8.25)
t T 0 t T0
care devine
T
W 1  2  1
  0v s SA2 2  cos 2   t  k  x dt   0v s SA 2 2 (8.26)
t T0  T  2

Definiţie: Fluxul de energie prin unitatea de suprafaţă, adică

energia transportată de undă în unitatea de timp prin unitatea de
suprafaţă se numeşte intensitatea undei.

1 W 1
I   0 v s A2   2 (8.27)
S t 2

Definiţie: Densitatea medie de energie, w, transportată de undă

în unitatea de timp este:
W W W l W l l W l
w      I (8.28)
V (S  l) (S  v s  t ) S  v s t v s S t vs

de unde:
1
w  0 A 2 2 (8.29)
2

Intensitatea undei este legată de densitatea de energie medie prin

viteza de propagare a undei:
I  w  vs (8.30)

Unităţile de măsură ale mărimilor implicate sunt:

 W 
 t   W
 
 W 
 
I   t   W2 (8.31)
S  m

w
I  Ws
v s  m3

Deoarece ωA = umax – viteza maximă de oscilaţie a elementului de

volum, intensitatea undei devine:
1 2
I   0v s umax (8.32)
2

210
 EXEMPLU ILUSTRATIV 2:

Presiunea undelor
Definiţie: Câmpul sonor constituie regiunea din spaţiu
învecinată surselor sonore unde se propagă sunetele.

Undele longitudinale în gaze presupun comprimări şi destinderi

succesive realizate prin deplasarea oscilatorie a particulelor mediului pe
direcţia de propagare a undei. Acest fapt se traduce prin mărirea şi
comprimarea presiunii statice locale a gazului.

Definiţie: Diferenţa dintre presiunea într-un punct din câmpul

sonor în prezenţa undelor sonore şi valoarea presiunii în absenţa
acestora se numeşte presiune acustică.

Modulul de compresibilitate se poate defini folosindu-se relaţia:

dp dV
  V de unde dp    (8.33)
dV V

care este variaţia finită de presiune datorată oscilaţiilor care determină

variaţia volumului V = Sdx. Iar variaţia volumului este dată de dV = Sdψ.
Atunci relaţia (C8.32) devine:
d
ps  dp     Ak cos(y  kx) (8.34)
dx
care devine:

ps  v 2 A cos(t  kx)  vA cos(t  kx) (8.35)
V

Presiunea sonoră trece prin maxime şi minime. Se poate definii

presiunea sonoră maximă ca fiind:
Ps max  vA  vumax (8.36)

care este dependentă prin ρ de proprietăţile mediului şi de viteza maximă

a oscilaţiilor elementare. Legătura dintre intensitatea sonoră şi presiunea
sonoră maximă:

211
 2
1 2 1 ( 0v sumax )2 1  s max
I   0v sumax   (8.37)
2 2 0v s 2  0v s
Se poate defini presiunea efectivă ca fiind valoarea medie a
presiunii:
ps ,max
ps ,eff  ps  Vs umax cost  kx   v s umax cost  kx   (8.38)
2
de unde intensitatea sonoră devine:
2 2
1 ps max ps , eff
I  (8.39)
2  0v s  0v s
Difuzoarele şi boxele sunt bune exemple de surse sonore a căror
intensitate şi presiune sonoră poate fi modificată cu ajutorul
potenţiometrelor:

http://inmemory.orgfree.com/i http://inmemory.orgfree.com/img/8_html
mg/8_html_m496560c5.jpg _252e3e2a.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m5dbe0fbc.jpg

212
 Calităţile sunetului
Definiţie: Prin calităţile sunetului înţelegem acele mărimi care
deosebesc un sunet de alt sunet.

Definiţie: Înălţimea este calitatea sunetului după care el este

perceput mai profund (grav) sau mai ascuţit (înalt).

Înălţimea sunetului depinde de frecvenţa acestuia, dar şi de

amplitudinea şi forma undei sonore.

Definiţie: Intensitatea este calitatea sunetului după care acesta

este perceput mai intens sau mai puţin intens.

Intensitatea sunetului este legată de energia sonoră, deci de

amplitudinea undei sonore [39]. Se pot deosebi două intensităţi ale
sunetului.
- Intensitatea sonoră.
- Intensitatea auditivă.

CONCLUZIE

a) Intensitatea sonoră
p2s ,max
Is  (8.40)
20v s

Sunetele auzite de om pot să varieze într-o gamă foarte largă de

ordine de mărime ale intensităţii sonore Is
S-a constatat că scala logaritmică este mult mai comodă pentru a măsura
intensitatea sunetului:
I I
N s  log [bel ] , sau N s  10 log [dB] (8.41)
I0 I0

213
 Unde Is,min = I0 = 10ˉ¹² W/m² la frecvenţa v = 1kHz se numeşte
prag de audibilitate. Valoarea maximă a intensităţii sonore care mai
poate fi suportată de urechea noastră se numeşte prag de senzaţie
dureroasă.
Dacă introducem presiunea sonoră obţinem:
p
N s  20log [dB] (8.42)
p0
Intensitate sonoră, o caracteristică a sunetului ce poate fi reglată
după dorinţă.

http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_4
ml_m649d274c.jpg 3b535f.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m106 http://inmemory.orgfree.com/img
b4c73.jpg /8_html_53f4cddd.jpg

b) Intensitatea auditivă
Caracterizează senzaţia auditivă produsă omului de către sunet.
Spre deosebire de intensitatea sonoră care este o mărime obiectivă
intensitatea auditivă este o mărime subiectivă [44].

Definiţie: Intensitatea auditivă a unui sunet este egală cu

intensitatea sonoră a unui sunet normal cu frecvenţa v = 1kHz care
produce aceeaşi senzaţie auditivă ca şi sunetul dat.

Nivelul auditiv se poate defini în acelaşi fel ca şi nivelul sonor:

214
 Ia
Na  10 log [ foni ] (8.43)
Ia , 0

Definiţie: Timbrul repezită calitatea prin care se pot distinge

sunete de aceeaşi frecvenţă şi intensitate emise de două sunete
diferite.

Definiţie: Reverbrţaţia este fenomenul de prelungire a

sunetului în încăpere după ce sursa încetează să emită.

Definiţie: Timpul de reverbaţie este timpul în care nivelul

sonor scade de 6 ori sau intensitatea scade de 106 ori.

V
T  0.16 (8.44)
S

unde, V, este volumul încăperii, S, este suprafaţa încăperii iar α este

coeficientul de absorţie în pereţii încăperii. Dacă timpul de reverbaţie este
mai mare decât 0.1 s care este timpul de inerţie al urechii atunci
acustica încăperii este proastă.

Ecoul pe un versant de munte:

unda incidentă unda

Fig. 8.5a Fig.8.5.b

Reflexia undelor sonore

215
 Reverberaţia în peşteri, săli de sport şi hale industriale.

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_633eba6d.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht http://inmemory.orgfree.com/img/8_htm
ml_311a28b.jpg l_6046d24a.jpg

Absorbţia undelor
O parte din energia oscilaţiilor este absorbită de mediul în care se
propagă [6,39].
În cazul undelor mecanice se datorează existenţei forţelor de
frecare. Să considerăm intensitatea undei incidente ca fiind I0. Se observă

216
că descreşterea intensităţii acestei unde de-a lungul unei distanţe
infinitezimale dx este proporţională cu intensitatea I:

dI
 k  dI  kIdx (8.45)
dx
de unde prin integrare obţinem:
1 x
dI  I 
S I'  k 0 dx'  ln   k  x (8.46)
0  I0 
iar intensitatea undei care a străbatut o porţiune x de mediu este:

I  I 0 e kx (8.47)
Intensitatea undei descreşte exponenţial cu distanţa parcursă.

Fig. 8.5 Absorbţia undelor mecanice în diverse medii

Constanta k este o măsură a absorbţiei mediului:


k (8.48)

unde α se numeşte coeficient de absorbţie. În acest caz legea de absorbţie
devine:
 x
x 
I  I0e   I0e  (8.49)
Materiale izolatoare - absorbante de unde sonore:

http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht
ml_198f950a.jpg ml_m74683224.jpg

217
http://inmemory.orgfree.com/img http://inmemory.orgfree.com/img/8_h
/8_html_m4fba40a6.jpg tml_m7ed4ce8c.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m53 http://inmemory.orgfree.com/img/8
5c947a.jpg _html_m3e4d94f9.jpg

218
 TOPICUL 3

Ultrasunete

Definiţie: Ultrasunetele sunt vibraţii elastice care au frecvenţa

mai mare decât frecvenţa maximă a oscilaţiilor care produc senzaţia
auditivă. Domeniul de frecvenţă în care avem ultrasunete este între 20
kHz şi 10 6 kHz.

Pentru producerea ultrasunetelor cel mai des se utilizează

generatoare electromagnetice care funcţionează pe baza fenomenelor
piezoelectrice şi magnetostricţiune.

Proprietăţile ultrasunetelor
Nu sunt percepute de organul auditiv al omului.
Ultrasunetele se pot obţine şi sub forma unor fascicule înguste.
Ultrasunetele transportă o cantitate mare de energie.
Ultrasunetele sunt puternic absorbite de substanţe în stare gazoasă.

Efectele produse de ultrasunete sunt din cele mai diverse astfel pot
provoca încălziri locale, sau duc la omogenizarea unor sisteme disperse,
pot distruge starea de omogenitate sau pot accelera şi chiar provoca unele
reacţii chimice, ultrasunetele pot favoriza procesele de polimerizare şi
invers sau pot produce fenomenul de cavitaţie, care constă în apariţia
unor goluri în fluidele de mişcare. Nu în ultimul rând ultrasunetele pot
provoca perturbaţii mecanice în interiorul celulelor vii sau încălzirea
locală a ţesuturilor biologice [40].

219
 CONCLUZIE
Aplicaţiile ultrasunetelor sunt bazate pe diverse fenomene.
Astfel pe baza fenomenului de cavitaţie se pot prepara suspensii
care constau din particule solide fin dispersate în lichide şi a
emulsiilor care constau din particule de lichid dispersate în alt
lichid. Se pot obţine astfel plăci fotografice cu granulaţie fină sau
aliaje omogene. Pe baza fenomenului de cavitaţie se pot curăţa piese
metalice, perfora sau tăia metale. Se mai utilizează la prepararea
serurilor şi vaccinurilor, la sterilizarea şi conservarea alimentelor,
tratamentul unor nevralgii. Una din cele mai cunoscute aplicaţii
este aceea a determinării poziţiei unor obiecte, folosită în navigaţie,
în studiul reliefului submarin, detectarea vapoarelor, a
submarinelor, icebegurilor şi chiar a bancurilor de peşte. În tehnică
se utilizează pentru punerea în evidenţă a defectelor pieselor
metalice defectoscopia ultrasonoră, care este ea însăşi o metodă
ultrasonoră.

Aplicaţiile ultrasunetelor în natură, tehnică şi medicină.

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht
_3173e3cc.jpg ml_6087b999.jpg

http://inmemory.orgfree.com/img/8_ht http://inmemory.orgfree.com/img/8_html
ml_m572d590c.jpg _2475f555.jpg

220
 peretele
cavităţii

limita
cavităţii

defect
transversal

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m6505e2b6.gif

EXEMPLU ILUSTRATIV 3:

Generatorul piezoelectric
Funcţionarea acestui generator se bazează pe proprietatea unui
cristal de cuarţ de a se deforma în câmp electric. Dacă asupra unei plăcuţe
de cuarţ tăiată în mod corespunzător se aplică o tensiune alternativă ea
începe să vibreze şi poate să devină o sursă de ultrasunete. Pentru o
plăcuţă de grosime l = 0.055 mm s-a obţinut o frecvenţă de 500 kHz.

221
 Generatoare piezoelectrice folosite în practică pentru a produce
descărcări (scântei) electrice:

http://inmemory.orgfree.com/i http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_1bbf
mg/8_html_59d6b880.jpg 471f.jpg

http://inmemory.orgfree.com/i http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m67
mg/8_html_35b46db6.jpg e64e93.jpg

Generatorul magnetostrictiv
Funcţionarea acestui generator se bazează pe fenomenul de
schimbare a dimensiunilor unor substanţe feromagnetice supuse
magnetizării. Dacă aceste substanţe se introduc în câmp magnetic variabil
pot deveni surse de ultrasunete. În ambele cazuri generatoarele lucrează
în regim de rezonanţă, astfel este necesar ca dimensiunile plăcuţelor
oscilante să fie astfel alese încât frecvenţa proprie să corespundă cu
frecvenţa de excitaţie.

222
 http://inmemory.orgfree.com/img/ http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_
8_html_m439d760c.jpg m6a56cb6.jpg

Curăţire cu ultrasunete:

http://inmemory.orgfree.com/img/8_html_m50 http://inmemory.orgfree.com/img/8
c04dc.jpg _html_mfa5f852.jpg

223
 TEST DE AUTOEVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri

corecte la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru: 10 minute

1.Acustica este acea parte a fizicii care se ocupă cu studiul:

a) producerii sunetelor
b) propagării sunetelor
c) proprietăţile sunetelor
d) fenomene suferite de către corpuri

2. Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de oscilaţie deasupra limitei de

audibilitate (peste 20 kHz) se numesc:
a) sunete
b) infrasunete
c) ultrasunete

3. Diferenţa dintre presiunea într-un punct din câmpul sonor în prezenţa

undelor sonore şi valoarea presiunii în absenţa acestora se numeşte:
a) intensitatea undei
b) densitatea medie de energie
c) câmpul sonor

4. Calităţile sunetului sunt:

a) intenitatea
b) Înălţimea

224
5. Legea de absorbţie este:

a) I=I0eαx/l
b) I=I0E
c) e0=II0

Grila de evaluare:
1.-a,b,c; 2.-c; 3.-niciunul; 4.-a,b; 5.-a.

REZUMAT

- În TOPICUL 1 am definit acustica, undele sonore, sunetele şi percepţia

lor. Aplicaţia directă a acestora exemplificată prin Efectul Doppler.

Acustica este acea parte a fizicii care se ocupă cu studiul

producerii, propagării şi proprietăţile sunetelor.

Efectul Doppler
Enunţ: Dacă o sursă se mişcă faţă de un receptor atunci
frecvenţa cu care se recepţionează undele depinde de viteza relativă
a receptorului faţă de sursă.

- În TOPICUL 2 am prezentat mărimile fizice prin intermediul cărora se

poate caracteriza o undă. Acestea sunt intensitatea, tăria şi presiunea
undelor.Deasemenea am definit şi precizat calităţile sunetului.
Fluxul de energie prin unitatea de suprafaţă, adică energia
transportată de undă în unitatea de timp prin unitatea de suprafaţă se
numeşte intensitatea undei.
Diferenţa dintre presiunea într-un punct din câmpul sonor în
prezenţa undelor sonore şi valoarea presiunii în absenţa acestora se
numeşte presiune acustică.
Prin calităţile sunetului înţelegem acele mărimi care deosebesc
un sunet de alt sunet.

- În TOPICUL 3 am precizat şi prezentat ultrasunetele, precum şi

aparatele utilizate cel mai des pentru producerea lor. Am punctat efectele
şi aplicaţiile ultrasunetelor în practică.

225
 După studierea acestui
curs ar trebui să conştientizaţi
importanţa acusticii în fizică,
precum şi însuşirea
principalelor noţiuni de bază
necesare studierii şi învăţării
REZULTATE acestei părţi.
AŞTEPTATE Generatoarele
piezoelectrice folosite în
practică pentru a produce
scântei electrice.
Aplicaţiile undelor sonore
în diverse domenii ale vieţii
care sunt bazate pe diverse
fenomene şi care reprezintă de
asemenea o importanţă majoră.

Acustica este ramura fizicii care se ocupă

cu studiul producerii, propagării şi proprietăţile
sunetelor.
Numim sunete, oscilaţiile mecanice capabile
să impresioneze organul auditiv al omului care
este urechea (receptorul).
Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de
oscilaţie deasupra limitei de audibilitate (peste
20 kHz) se numesc ultrasunete.
TERMENI
Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de
ESENŢIALI
oscilaţie dedesubtul limitei de audibilitate (sub
16 Hz) se numesc infrasunete.
Corpurile capabile să emită sunete în
condiţii determinate se numesc surse sonore.
Intensitatea, presiunea undelor.
Calităţile sunetului.
Absorbţia undelor. Legea de absorbţie.
Ultrasunete. Proprietăţile, efectele,
aplicaţiile ultrasunetelor.

226
RECOMANDĂRI BIBLIOGRAFICE SUPLIMENTARE

- Ardelean I., Fizică pentru ingineri, Editura U.T.PRESS, Cluj-

Napoca, 2006;
- Biro D., Prelegeri „Curs de Fizică generală” (format electronic,
CD, revizuit), Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Berkeley, Cursul de fizică - Electricitate şi Magnetism (Vol. 2),
Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1982;
- Berkeley, Cursul de fizică - Mecanică (Vol.1), Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981;
- Fechete R., Elemente de fizică pentru ingineri, Editura U.T.PRESS,
Cluj Napoca, 2008;
- Feynmann R.P., Leighton R. B., Sands M., Fizica modernă, Vol. I -
III. Editura Tehnică, Bucureşti, 1970;
- Gîju S., Băţagă E., Lucrări de laborator - Fizică. Editura -
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 1991;
- Gîju S., Teorie şi Probleme, Editura Universitatea. „Petru Maior”,
Tîrgu-Mureş, 2001;
- Gîju S., Curs de Fenomene termice şi electromagnetice, Editura
Universitatea „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2003;
- Halliday D., Resnick R., Fizica, vol. I şi II. Editura Didactică. şi
Pedagogică, Bucureşti, 1975;
- Hudson A., Nelson R., University Physics, Second Edition,
Saunders College Publishing, New York, 1990;
- Modrea A. , Lucrări de laborator” (format electronic),
Universitatea, „Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Modrea A., Curs de Fizică generală”(format electronic),
Universitatea, Petru Maior”, Tîrgu-Mureş, 2006;
- Oros C., Fizică generală-format electronic, Universitatea
„Valahia”, Târgovişte, 2008;
- Serway R. A., Physics for Scientists and Engineers with Modern
Physics, Second Edition, Saunders College Publishing, New York,
1986.

227
 TEST DE EVALUARE

Încercuiţi răspunsurile corecte la următoarele întrebări.

ATENŢIE: pot exista unul, niciunul sau mai multe răspunsuri

corecte la aceeaşi întrebare.

Timp de lucru :15 minute

1.Condiţiile care trebuie îndeplinite de undele sonore pentru a fi

percepute de ureche sunt:
a) să fie emise de o sursă de sunete
b) să nu existe un mediu elastic între sursa de sunete şi receptor
c) puterea undelor sonore trebuie să fie suficientă pentru a produce
o senzaţie auditivă
d) Sunetul trebuie să depăşească durata minimă pentru ca organul
auditiv să-l sesizeze ( ≥ 0.05 s).

2. Oscilaţiile mecanice care au frecvenţa de oscilaţie dedesubtul

limitei de audibilitate (sub 16 Hz) se numesc:
a) sunete
b) infrasunete
c) ultrasunete

3. Sunetul fundamental este:

a) sunetul care nu are frecvenţa egală cu v0
b) sunetul care are frecvenţa egală cu un multiplu întreg
c) o suprapunere de unde periodice dacă numărul componentelor
este foarte mare.

228
 4. Energia, w, transportată de undă în unitatea de timp este:
a) intensitatea undei
b) presiunea undei
c) densitatea medie de energie

5.Proprietăţile ultrasunetelor sunt:

a) nu sunt percepute de organul auditiv al omului.
b) ultrasunetele se pot obţine şi sub forma unor fascicule înguste.
c) ultrasunetele transportă o cantitate mare de energie.
d) ultrasunetele sunt puternic absorbite de substanţe în stare
gazoasă.

Grila de evaluare:
1.-a,c,d; 2.-b; 3.-niciunul; 4.-c; 5.-a,b,c,d.

229