UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS GALAŢI

FACULTATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE

DISCIPLINA DE ANATOMIE

L.P. 7
ANATOMIA OMULUI
SISTEMUL NERVOS CENTRAL ŞI ANALIZATORII

Nucleii bazali. Nucleul lentiform: definiţie, situaţie, raporturi, vascularizaţie. Nucleul caudat: definiţie, conformaţie
exterioară, raporturi, vascularizaţie. Alţi nuclei ai sistemului cortico-strio-cortical. Comisurile creierului. Corpul calos:
definiţie, conformaţie exterioară, raporturi, vascularizaţie. Fornixul: definiţie, conformaţie exterioară, raporturi,
vascularizaţie. Alte formaţiuni comisurate
1
2
 -este o largă comisură între cele două hemisfere.
-se prezintă ca o lamă de substanţă albă patrulateră transversală, lungă de 8—10 cm, şi lată la
partea anterioară de 1 cm, iar la partea posterioară de 2 cm, cu o grosime în medie de 1 cm, cu
excepţia extremităţii sale posterioare, unde atinge 1,5 şi 1,8 cm.
-este aşezat în fundul fisurii inter hemisferice şi se întinde între cele două hemisfere, numai în
porţiunea lor mijlocie.
-pe secţiunea mediosagitală, corpul calos are forma unei lame curbate, atât la extremitatea
anterioară cât şi la cea posterioară,
-pe secţiune frontală se prezintă ca o lamă concavă transvesal, în fundul fisurii interhemisferice
şi deasupra ventriculi lor laterali; ea este curbă în sens transversal cu deschiderea în sus.

3
 Prezintă:
Faţa superioară
-este convexă în sens anteroposterior şi uşor concavă în sens transversal
-este acoperită de o lamă de substanţă cenuşie, numită indusium griseum, iar de o parte, şi de
alta a liniei mediane şi imediat în vecinătatea ei, această faţă este parcursă în sens anteroposterior de
două cordoane flexuoase, subţiri şi albe, numite nervii lui Lancisi stria longitudinalis medialis şi
lateralis.
-lateral de tractusurile albe se văd tractusurile cenuşii sau iduseum griseum, care au aceeaşi
direcţie anteroposterioară
-corespunde pe linia mediană fundului fisurii interhemisferice şi este în raport cu marginea
inferioară a coasei creierului, vasele cere rale anterioare şi cu circumvoluţia corpului calos ; între
această circumvoluţie şi corpul calos există un spaţiu care poartă numele de sinusul corpului calos.

4
 Faţa inferioară
-este concavă în sens anteroposterior şi convexă în sens transversal
-pe linia mediană, ea dă inserţia formaţiunii lamelare, numită septum pellucidum, care se
aşează sagital între corpul calos şi fornix
-lateral de inserţia lui septum pellucidum, faţa inferioară a corpului calos formează tavanul
ventriculului lateral; către partea sa posterioară, această faţă fuzionează cu fornixul.

5
 Extremitatea anterioară sau genunchiul corpului calos
-se opreşte la o distanţă de 3 cm de polul frontal; ea este curbă şi se termină pe peretele anterior
al ventriculului III cerebral printr-o porţiune mai subţiată, numită rostrul corpului calos
-pe partea anterioară a acestui genunchi se văd două cordoane în continuarea nervilor lui Lancisi
şi care, ajungând la rostrul corpului calos, iau denumirea de pedunculii corpului calos (gyrus
paraterminalis); de aici, ei se îndreaptă oblic în afară şi iau denumirea de bandeletă dia gonală care
sfârşeşte în hipocamp.

6
 Extremitatea posterioară sau bureletul lui Reil sau splenium corporis callosi
-apare ca un cordon transversal gros de 1,5 cm, situat cam la 6—7 cm de polul occipital şi îndoit
în jos
- se aşază deasupra corpilor cvadrigemeni şi a glandei epifize, formând buza superioară a
despicăturii cerebrale a lui Bichat. Pe acest splenium se continuă nervii lui Lancisi şi indusium griseum,
printr-o bandă subţire numită fasciola cinerea şi apoi cu corpul gudronat (fascia dentata) care se duce
în hipocamp.

Secţiune frontală prin spleniul corpului calos

7
 Corpul calos este format din fibre care leagă cele două hemisfere; sunt fibre transversale care
pleacă de la scoarţa unei hemisfere la scoarţa celeilalte hemisfere
Fibrele transversale care trec prin ciocul corpului calos se duc lateral în pre ungirile frontale ale
ventriculilor laterali şi leagă feţele orbitare ale lobilor frontali, după cum fibrele care trec prin
genunchi leagă feţele medială şi laterală ale unui lob frontal cu cele de partea opusă. Acest grup de
fibre formează forcepsul anterior.
Fibrele care trec prin porţiunea mijlocie a corpului calos leagă cea mai întinsă parte a unei
hemisfere cu cealaltă şi, pe de altă parte, împreună cu fibrele din splenium, contribuie la for marea
tavanului ventriculilor laterali (cornul sfenoidal şi occipital). Fibrele care iau parte la for marea acestui
acoperiş alcătuiesc tapetum.

8
 Prin splenium trec încă fibre care leagă cei doi poli occipitali, fibre care au forma
unei anse deschise posterior şi care alcătuiesc forcepsul pos terior. Aceste fibre
proemină pe peretele inferio medial al prelungirii occipitale a ventriculului la teral şi
acest relief a fost denumit bulbul prelun girii occipitale a ventriculului lateral.

9
 Denumit şi bolta cu patru stâlpi a lui Winslow sau trigonul cerebral este o lamă de substanţă albă,
de forma triunghiulară pe secţiune, aşezată sub corpul calos şi deasupra talamusului şi ventriculului
mijlociu.
El este boltit, cu concavitatea în jos şi la extremitatea sa posterioară fuzionează prin faţa
superioară cu corpul calos; pe măsură ce ne apropiem de unghiul său anterior, el se depărtează de
corpul calos şi în acest spaţiu rezultat prin depărtarea lor, vine să se plaseze, în plan sagital, septum
pellucidum, o lamă subţire, care separă între ei ventriculii laterali.

10
11
 Prezintă:
Faţa superioară
-vine în raport cu corpul calos, iar pe linia mediană se insera pe ea septum pellucidum; de o
parte şi de alta a lui ea este liberă şi formează o pane din planşeul ventriculilor laterali.
Faţa inferioară
-vine în raport cu vălul choroidian al celui de-al 3-lea ventricul şi, prin intermediul lui, cu
nucleii talamici şi ventriculul III ce rebral.
Marginile dreaptă şi stângă şi dau inserţia plexurilor choroide ale ventriculilor laterali, de
unde şi numele de tenia fornicis.

12
 Unghiurile sunt în număr de trei: unul anterior şi două posterioare.
Din unghiul anterior pleacă două cordoane, stâlpii anteriori (columna fornicis), care se duc
înainte şi în jos, depărtându-se unul de altul; ei înconjură extremitatea anterioară a talamusului
respectiv şi delimitează cu el gaura lui Monro, iar apoi trec posterior de comisura albă anterioară, pe
peretele anterior al ventriculului III cerebral şi ajung în corpii mamilari din spaţiul optopeduncular.
Din cele două unghiuri posterolaterale pleacă de asemenea câte un stîlp, stâlpii posteriori (crus
fornicis) mai voluminoşi şi turtiţi; ei coboară îndărătul talamusului, se îndoaie şi se îndreaptă apoi
înainte, pentru a se continua pe planşeul porţiunii sfenoidaie a ventriculului lateral, unde se continuă
cu fimbria hippocampi.

13
 Fornixul este format din două feluri de fibre:
a) fibre longitudinale,
longitudinale care se condensează pe margini în cordoane, în continuarea cărora se gă
sesc stâlpii anteriori şi posteriori (columnae şi crura); în acest fel, fibrele longitudinale leagă cor nul
lui Ammon de nucleul mamilar, în afară de alte fibre care ajung în bulbul olfactiv;
b) fibre transversale,
transversale care se întind de la o margine la alta, sunt vizibile pe faţa interioară, şi ele
leagă un corn al lui Ammon cu congenerul său. Direcţia lor şi asemănarea cu corzile unei lire le-au
atras denumirea de fibrele lirei, psalterium Davidi, sau corpul psaloid, astăzi înlocuită cu cea mai
corectă denumire de commissura fornicis.

14
 Este formată dintr-un fascicul de fibre care leagă un lob temporal de altul, trecând
prin peretele anterior al ventriculului III cerebral, imediat înaintea stâlpilor anteriori ai
trigonului cerebral. Ea conţine şi fibre care leagă între ei bulbii olfactivi.

Secţiune orizontală la nivelul comisurii albe anterioare 15

16
17
Sunt reprezentaţi de:

1. Corpul Striat
-nucleul caudat
-nucleul lenticular
2. Nucleul amigdalian
3. Claustrumul
4. Nucleii subtalamici:
-nucleul Luys
-zona incerta
-nucleii câmpului rubric

18
 Nucleii telencefalului înglobează masele cenuşii din grosimea hemisferei cerebrale. Ei cuprind:

1)CORPUL STRIAT
- este format din două mase de substanţă cenuşie, de formă şi cu situaţie deosebită. Aceste două
mase sunt nucleul caudat şi nucleul lenticular, legaţi între ei prin punţi de substanţă nervoasă albă.

19
 a)Nucleul caudat
-are forma de potcoavă sau virgulă aşezată aproximativ în plan sagital, cu concavitatea
anterior şi cu extremităţile inegale ca volum, cea anterioară şi superioară fiind mai mare decât
cea inferioară
-este situat pe partea superolaterală a talamusului pe care îl primeşte în concavitatea sa
-are o lungime de 7 cm şi o lăţime de aproximativ 2 cm, la nivelul extremităţii anterioare
(capul nucleului), care se reduce la 3-4 mm, la nivelul extremităţii sale inferioare (coada nucleului
caudat )
-este turtit de sus în jos şi îi descriem două extremităţi (capul şi coada) între care se găseşte
corpul nucleului caudat.

20
 capul nucleului caudat:
-este limitat posterior printr-un plan vertical care trece prin orificiul lui Monro
-prezintă o faţă superioară acoperită de ependim, care ia parte la formarea podelei prelungirii
frontale a ventriculului lateral
-o faţa inferioară ce corespunde spaţiului perforat anterior, unde determină un relief numit
colicului nucleului caudat
În partea anterioară, faţă inferioară a capului nucleului caudat este legată de nucleul lentiform
printr-o bandă de substanţă alba nuşie.
Capul nucleului este separat în partea laterală de al doilea nucleu al corpului striat (nucleul
lentiform), prin braţul anterior al capsulei interne, care numai înapoia punţilor cenuşii
caudolenticulare face o separaţie mai netă.

21
 corpul nucleului caudat
-se întinde de la planul care trece prin orificiul lui Monro şi până la extremitatea posterioară a
talamusului
-este turtit de sus în jos şi îndoit la extremitatea posterioară a talamusului, unde se continuă cu
coada sa.
-prezintă o faţă superioară sau ventriculară, care ia parte la formarea planşeului ventriculului lateral
până la nivelul răspântiei ventriculare. Ea este situată imediat în afara şanţului optostriat şi proemină pe
acest planşeu
-o faţa inferioară, concavă sau capsulară, corespunde capsulei interne, şi îndeosebi braţului
posterior al capsulei, care o separă de nucleul lentiform.
Aceste feţe sunt limitate atât înăuntru
cât şi în afară de către o margine; înăuntru,
marginea medială, este separată de
talamus prin şanţul optostriat, în care se
află stria terminalis şi vena optostriată,
acoperite de lama cornee (lamina affixa).
Această margine este legată de nucleul
lenticular prin fâşii neregulate de substanţă
cenuşie. A doua margine, cea externă, este
neregulată şi corespunde locului unde se
uneşte tavanul cu podeaua prelungirii
frontale a ventriculului lateral, în afara
acestei uniri, ea vine în raport cu substanţa
albă a hemisferei cerebrale (centrul oval).

22
 coada nucleului caudat
-continuă corpul nucleului şi, înconjurând lateral extremitatea posterioară a talamusului, se
subţiază şi se duce la tavanul prelungirii sfenoidale a ventriculului lateral, între ea şi nucleul lentiform,
deci deasupra ei, se află o bandă albă: este segmentul sublenticular al capsulei interne.
-extremitatea anterioară a cozii nucleului caudat se termină îndărătul nucleului amigdalian şi aici
este un loc unde se văd legăturile între nucleii telencefalici. Acest loc a fost numit confluentul cenuşiu
al bazei.

23
 b) Nucleul lentiform

-este al doilea component al corpului striat

-este aşezat lateral şi dedesubtul nucleului caudat, deasupra prelungirii sfenoidale a
ventriculului lateral, în plină substanţă albă a hemisferei
-corespunde spre suprafaţă groapei silviene şi insulei care îl acoperă şi are forma unei lentile
biconvexe.
-spre deosebire de nucleul caudat, nucleul lentiform este la o oarecare distanţă de ventriculul
lateral şi nu este omogen.
Prezintă:
-o porţiune mai mare şi laterală, intens
colorată cenuşiu, care se numeşte
putamen;
-o porţiune situată medial de putamen şi
ceva mai palidă, globus pallidus.
Cele două părţi sunt separate de lama
medulară externă.
La rândul său globus palidus este separat în
două părţi de către lama medulară internă.
Medial de nucleul lenticular se află o bandă
de substanţă albă, capsula internă, care îl
separă de talamus; în afara lui există de
asemenea o lamă mai subţire de substanţă
albă, capsula externă, care-l separă de
claustrum. 24
 La partea anterioară, superioară şi posterioară el vine în raport cu substanţa albă a hemisferei, pe
când la partea sa inferioară, către anterior, are un şanţ prin care trece comisura albă anterioară , care
se duce în lobul temporal, pe sub capul nucleului caudat, legând cei doi nuclei amigdalieni între ei.
Pe o secţiune orizontală apare de formă triunghiulară, cu baza laterală şi cu vârful medial. În afara
lui se succed, mergând lateral, capsula externă, claustrum şi apoi altă bandă de substanţă albă
subcorticală, numită capsula extrema, în afara căreia se află substanţa cenuşie a insule.
Pe o secţiune frontală arată, de asemenea, de formă triunghiulară, cu baza laterală, dar în plus se
clarifică raporturile părţii sale inferioare. Această faţă corespunde unei regiuni numită regiunea
sublenticulară.

25
 Globus pallidus
-reprezintă macroscopic partea internă a nucleului lenticular
-este separat de putamen prin lama medulară externă
-masa globului palid este subdivizată prin lama medulară internă în două fragmente, medial şi
lateral.

Înglobarea putamenului şi a globului palid într-o singură formaţiune nu este corespunzătoare,

întrucât, cele două componente ale nucleului lenticular au origine şi rol funcţional diferit.
•Globul palid primeşte fibre aferente de la scoarţa cerebrală — câmpul 4 si 6, nucleii intralaminari
ai talamusului, tectul mezencefalic corpul striat, nucleul subtalamic, substanţa neagră, formaţia
reticulară a trunchiului cerebral, hipotalamus, oliva bulbară şi nucleii nervului vestibular,
•Fibrele sale eferente abordează: talamusul (nucleul ventral), nucleul subtalamic, nucleul roşu,
oliva bulbară, formaţiunea reticulară şi nucleul interstiţial. Conexiunile se fac prin intermediul ansei
lenticulare, a fasciculului lenticular, fasciculului talamic şi a fasciculului central al calotei.
•Globul palid este un centru motor al sistemului extrapiramidal, care este supus acţiunii frenatoare
a corpului striat.

26
 Regiunea sublenticulară
-este o zonă de substanţă albă care se aşează între nucleul lentiform, pe de o parte, şi tavanul
prelungirii sfenoidale a ventriculului lateral, pe de altă parte;
-mai anterior ventriculului, regiunea sublenticulară separă nucleul lentiform de scoarţa
circumvoluţiilor orbitale.
-această regiune este delimitată anterior şi posterior de limitele respective ale nucleului
lentiform; înăuntru se continuă cu regiunea hipotalarhică, iar în afară cu substanţa albă a lobului
temporal
-cuprinde două părţi: una anteroară şi alta posterioară, separate între ele printr-un plan vertical
care ar trece imediat posterior de chiasma nervilor optici şi care în profunzime ar întâlni nucleul
caudat la unirea treimei anterioare cu cele două treimi posterioare.

27
 Regiunea sublenticulară anterioară aşezată între nucleul lentiform şi lobul orbital este formată din
trei etaje aşezate astfel:
1) Etajul superior format din substanţa albă, este reprezentat de fibrele subenticulare care formează
două fascicule: ansa lenticulară (ansa lenticularis), formată din fibre care leagă nucleul lentiform cu
regiunea hipotalamică talamusul, nucleul subtalamic al lui Luys, nucleul roşu şi comisura lui Meynert,
formată din fibre interlenticulare,
2) Etajul mijlociu este format din mici grămezi de celule nervoase aglomerate într-o masă cenuşie
subţire, ca o placă largă şi lungă de 2 cm. Este, substanţa nenumită a lui Reichert. Către
marginea sa medială ea se continuă cu nucleii din regiunea tuberală a hipotalamusului, pe când de pe
faţa sa superioară, grupele de celule se insinuează între putamen şi pallidum.
3) Etajul inferior este format din substanţa albă alcătuită din fibrele pedunculului inferome dial
al talamusului.
Regiunea sublenticulara posterioară corespunde segmentului sublenticular al capsulei interne. Ea
este de culoare albă şi este formată din fibre transverse care aparţin:
a) fasciculului temporopontin al lui Turck {tractus temporopontinus) a cărui origine este în
circumvoluţia a 2-a şi a 3-a temporală şi se în dreaptă către pedunculul cerebral, unde ocupă o cincime
laterală a porţiunii bazilare a pedunculului cerebral.
b) fasciculul temporotalamic al lui Arnold, a cărui origine este în partea anterioară a circum
voluţiilor occipitotemporale, de unde trece dinainte îndărăt, deasupra fasciculului temporopontin al lui
Turck, ia parte la formarea câmpului lui Wernicke şi se îndreaptă posterior şin medial, sfârşind ,mai cu
seamă în purvinar şi mai puţin în corpul geniculat lateral.

28
 2)NUCLEUL AMIGDALIAN (arhistriat)

-este al doilea component al nucleilor telencefalici

-este situat în plină substanţă albă a lobului temporal, în apropierea polului său, lângă pereţii
medial şi superior ai cornului inferior al ventriculului lateral, şi este unit înăuntru cu scoarţa
circumvoluţiei hipocampului
-este de origine telencefalică, dar cu valoare funcţională rinencefalică (olfactivă)
-are forma unei migdale şi este separat în sus de nucleul lentiform, prin regiunea sublenticulară
posterioară, iar mai posterior, în strâns raport de vecinătate cu coada nucleului caudat;
-este aşezat deasupra tavanului prelungirii temporale a ventriculului lateral.

Corpul amigdalian este format din

două părţi:
-complexul amigdalian corticomedial
(cu nucleii medial, cortical, nucleul striei
terminale şi aria amigdaliană anterioară –
nuclei bogaţi în dopamină);
-complexul bazolateral care conţine
nucleii: lateral, bazal şi accesor bazal; acest
nucleu are o serie de conexiuni formate
din fibre aferente şi eferente.

29
Nucleul amigdalian
3) CLAUSTRUM (ANTEZIDUL)

- este al treilea nucleu al telencefalului

- are forma unei lame de sub stanţă cenuşie, aşezată între putamen şi scoarţa insulei, el fiind
separat de putamen printr-o bandă de substanţă albă, numită capsula externă, iar de scoarţa
insulară printr-o altă bandă de substanţă albă, numită capsula extremă
- este mai gros la partea sa inferioară şi anterioară
- nu se cunosc conexiunile sale.

30
34
 este asigurată din:
•artera striată medială •ramuri centrale ale arterei
(artera recurentă Heubner), ram al cerebrale mijlocii
arterei cerebrale mijlocii (ram din – în număr de 10-15, se desprind
cartotida internă) din segmentul proximal şi pătrund în
-are un traiect lateral, uşor substanţa perforată anterioară ca
descendent spre partea medială a artere striate
spaţiului perforat anterior, -irigă nucleii de la baza creierului.
pătrunde în acesta Una dintre aceste artere a fost numită
vascularizează partea artera lui Charcot (a hemoragiilor
anterioară a nucleului lenticular cerebrale).
(putamen şi globus pallidus),
partea antero-medială a capului
nucleului caudat, parţial nucleii
septali şi o mare parte din braţul
anterior al capsulei interne, până la
partea superioară a nucleului
globus pallidus.

35
 •Artera coroidiană anterioară
-are originea aproape de cea a arterei comunicante posterioare. Se îndreaptă posterior către
uncus, încrucişează faţa inferioară a tractului optic ajungând până la piciorul pedunculului cerebral
unde face o curbă, reîncrucişează tractul optic, trece în vecinătatea corpului geniculta lateral, intră
în cornul inferior al ventriculului lateral unde se termină luând parte la formarea plexurilor coroide.
Irigă braţul posterior al capsulei interne şi parţial segmentul ei retrolenticular
-irigă corpul amigdalian, pulvinar, globus palidus, nucleul caudat, stria terminală, nucleul
subtalamic.
•Ramuri centrale
posterolaterale ale arterei
bazilare:
-se desprind din artera
cerebrală posterioară distal de
anastomoza acesteia cu artera
comunicantă posterioară
-se continuă cu arterele
talamogeniculate;
-irigă pulvinarul

36
37
 Este asigurat de VENELE CEREBRALE PROFUNDE, respectiv:

•vena talamostriată superioară

-este aşezată împreună cu stria terminală în şanţul talamostriat, dintre faţa superioară a
talamusului şi corpul nucleului caudat, având traiect superior către orificiul interventricular Monro
-în acest traiect primeşte vena terminală anterioară şi numeroase vene transversale şi
longitudinale
-în acestea din urmă se varsă în venele striate superioare care drenează părţile superioare ale
corpului striat şi capsulei albe interne;
•vena coroidă drenează corpul calos şi fornix
Din unirea celor două vene de mai sus se va forma vena cerebrală internă.
Venele cerebrale interne se vor uni cu venele bazale Rosenthla formând sub spleniul corpului calos
Marea venă cerebrală (Galen) – care în final se va vîrsa în SINUSUL DREPT.

Vena bazală Rosenthal, se formează în dreptul substanţei perforate anterioare prin unirea următoarelor vene:
•vena cerebrală anterioară, drenează faţa orbitală a lobului frontal şi părţile anterioare ale corpului calos şi
girului cinguli;
•vena cerebrală mijlocie profundă, drenează cortexul insular şi opercular;
•venele talamostriate inferioare care ies prin spaţiul perforat anterior şi drenează partea anterioară a corpului
striat.

38
Drenajul venos al formaţiunilor anatomice de la baza craniului 39