Endobaza este împărţită în 3 etaje:
Fosa craniană anterioară
ENDOBAZA
Fosa craniană anterioară
1. creasta frontală; 2. partea orbitală a frontalului; 3. crista galli; 4. lama ciuruită a
etmoidului; 5. eminenţe mamilare; 6. proces etmoidal al sfenoidului; 7. jugum sfenoidal;
8. şanţurile sinusurilor sfenoparietale; 9. fisura orbitală superioară; 10. gaura rotundă; 11a.
procesul clinoid mediu; 11b. canal carotico-clinoidian 12. aripa mare a sfenoidului; 45.
tuberculul şeii 47. proces clinoid anterior; 48. canalul optic; 49. limbul sfenoidal; 50.
şanţul chiasmatic; 51. aripa mică a sfenoidului; 54. gaura oarbă; 55. impresiuni digitate;
Fosa craniană mijlocie
Fosa craniană posterioară
Fosa craniană anterioară
1. Limite: antero-laterală-scuama osului frontal ; posterioară-marginile posterioare ale
aripilor mici ale osului sfenoid, procesele clinoide anterioare şi tuberculul şeii; inferioară-
părţile orbitale ale osului frontal, lama ciuruită a etmoidului, aripile mici ale sfenoidului şi
faţa superioară a corpului sfenoidului până la tuberculul şeii;
2. Suprafeţe şi elemente osoase:
a. părţile orbitale ale osului frontal prezintă impresiuni digitate, eminenţe
mamilare şi şanţuri vasculare.
b. scuama osului frontal prezintă creasta frontală pe care se inseră coasa
creierului.
c. lama ciuruită a osului etmoid prezintă orificii prin care trec filetele nervilor
olfactivi şi ramuri din artera etmoidală anterioară. Această lamă este împărţită în două
zone de către crista galli, proeminenţă pe care se ataşează coasa creierului şi care
delimitează gaura oarbă. Cele două zone ale lamei ciuruite vin în raport cu bulbii
olfactivi.
d. aripile mici ale osului sfenoid prezintă posterior şanţurile sinusurilor
sfenoparietale ale durei mater şi procesele clinoide anterioare pe care se inseră cortul
cerebelului.
e. faţa superioară a corpului sfenoidului
- jugum sfenoidale este o suprafaţă patrulateră, care vine în raport superior cu
tracturile olfactive şi cu girii drepţi ai lobilor frontali ai emisferelor cerebrale.
- limbul sfenoidal este limita posterioară a jugumului sfenoidal.
- şanţul chiasmatic conţine chiasma optică.
- tuberculul şeii este o proeminenţă situată posterior de şanţul chiasmatic care
limitează anterior şaua turcească.
3. Orificiile şi comunicările fosei craniene anterioare:
a. gaura oarbă conţine o venă emisară de la mucoasa nazală (vena etmoido-
frontală) şi o prelungire a durei mater.
b. orificiile şi canalele etmoidale anterioare şi posterioare conţin mănunchiurile
vasculo-nervoase etmoidale anterioare şi respectiv posterioare.
c. canalele optice conţin fiecare nervul optic şi artera oftalmică.
d. canalele carotico-clinoidiene se formează prin sudarea proceselor clinoide
anterioare cu cele medii; canalul este străbătut de artera carotidă internă şi de plexul
nervos pericarotic intern.
1

Fosa craniană mijlocie
9. fisura orbitală superioară; 10. gaura rotundă; 11. proces clinoid
mediu; 12. aripa mare a sfenoidului; 13. canalul Vesale; 14. şanţ
carotic; 15. şanţul arterei meningee medii; 16. gaura spinoasă; 17.
scuama temporalului; 18. canalul Arnold; 19. impresiunea trigeminală;
20. hiatusul şi şanţul nervului pietros mic; 21. hiatusul şi şanţul
nervului pietros mare; 22. tegmen tympani; 23. eminenţa arcuată; 24.
şanţul sinusului pietros superior; 43. gaura ruptă; 44. gaura ovală; 45.
tuberculul şeii;
Fosa craniană mijlocie
1. Limite: anterioară-marginile posterioare ale aripilor mici ale osului sfenoid, procesele
clinoide anterioare şi tuberculul şeii; posterioară-marginile superioare ale stâncii
temporalului şi marginea superioară a dorsum sellae; inferioară-faţa superioară a corpului
sfenoidului, aripile mari ale sfenoidului, feţele anterioare ale stâncilor temporale;
2. Suprafeţe şi elemente osoase:
a. faţa superioară a corpului sfenoidului prezintă şaua turcească în care se află
fosa hipofizară (care conţine hipofiza). Lateral de o parte şi de alta prezintă procesele
clinoidiene medii.
b. feţele laterale ale corpului osului sfenoid prezintă şanţul carotic care are forma
literei “S” şi conţine artera carotidă internă ce străbate la acest nivel sinusul cavernos.
Marginea inferioară a şanţului se prelungeste posterior cu lingula sfenoidală.
c. feţele cerebrale ale aripilor mari ale osului sfenoid prezintă:
- gaura rotundă este situată între rădăcinile anterioară şi mijlocie a aripii mari şi
conţine nervul maxilar.
- gaura ovală este situată între rădăcinile mijlocie şi posterioară a aripii mari şi
conţine nervul mandibular, artera meningee accesorie, nervul pietros mic (când acesta nu
trece prin canalul Arnold).
- gaura spinoasă conţine artera meningee medie, vena meningee medie şi ramura
meningeală a nervului mandibular (nervul spinos).
- canalul Vesale conţine o vena emisară de la sinusul sfenoidal şi se află localizat
medial de gaura ovală.
- canalul Arnold conţine nervul pietros mic şi se află postero-medial de gaura
ovală.
f. feţele anterioare ale stâncilor oaselor temporale prezintă următoarele elemente:
- impresiunea trigeminală (Gasser) este situată posterior de vârful stâncii şi
conţine ganglionul trigeminal (Gasser); posterior de impresiune se află tuberculul
retrogaserian Princeteau.
- eminenţa arcuată este localizată postero-lateral şi conţine în profunzime canalul
semicircular superior.
- tegmen tympani este suprafaţa osoasă situată antero-lateral de eminenţa arcuată.
- hiatusul şi şanţul nervului pietros mare sunt dispuse postero-lateral de
impresiunea trigeminală. Prin hiatus trec nervul pietros mare şi ramura pietroasă din artera
meningee medie.
- hiatusul şi şanţul nervului pietros mic sunt situate anterior de hiatusul şi şanţul
nervului pietros mare.
*marginea superioară a stâncii temporalului-prezintă incizura pentru nervul abducens
(VI), incizura trigeminală (Gruber) prin care trece nervul trigemen şi şanţul sinusului pietros
superior.
2
 Orificiile şi comunicările fosei craniene
mijlocii
1. Gaura ruptă este delimitată anterior de marginea
posterioară a aripii mari a osului sfenoid, antero-medial de
faţa laterală a corpului sfenoidului, postero-medial de
partea bazilară a occipitalului şi lateral de orificiul
canalului carotic. Gaura ruptă este împărţită în două zone:
a. zona medială este acoperită de un cartilaj,
superior de care se află artera carotidă internă.
b. zona laterală conţine :
a. nervii pietros mare şi pietros profund se
unesc şi formează nervul canalului pterigoidian ; acesta
pătrunde în canalul cu acelaşi nume prin orificiul său
posterior situat în peretele anterior al găurii rupte.
b. ramura anastomotică între artera carotidă
internă şi artera canalului pterigoidian
c. ramul meningeal al arterei faringiene
ascendente
d. vene emisare de la sinusul cavernos
2. Fisura orbitală superioară face comunicarea cu orbita
şi este delimitată superior de aripa mică a osului sfenoid,
inferior de aripa mare a osului sfenoid şi medial de faţa
laterală a corpului osului sfenoid. Prin această fisură trec
următoarele elemente:
a. nervii oculomotor (III), abducens (VI),
nazociliar şi rădăcina simpatică a ganglionului ciliar care
străbat inelul tendinos comun (Zinn).
b. venele oftalmice (superioară şi inferioară)
c. nervii frontal, lacrimal şi trohlear (IV)
d. ramura anastomotică între un ram recurent al
arterei lacrimale şi artera meningee medie.
3. Găurile rotundă, ovală, spinoasă, canalul Arnold şi
Fosa craniană mijlocie
9. fisura orbitală superioară; 10. gaura rotundă; 11. procesul clinoid mediu; 12. aripa mare a sfenoidului; 13. canalul Vesale; canalul Vesales de la nivelul aripii mari a osului sfenoid.
14. şanţ carotic; 15. şanţul arterei meningee medii; 16. gaura spinoasă; 17. scuama temporalului; 18. canalul Arnold; 19.
impresiunea trigeminală; 20. hiatusul şi şanţul nervului pietros mic; 21. hiatusul şi şanţul nervului pietros mare; 22. tegmen
tympani; 23. eminenţa arcuată; 24. şanţul sinusului pietros superior; 40. dorsum sellae; 42. procesul clinoid posterior; 43a.
gaura ruptă; 43.b lingula sfenoidală; 44. gaura ovală; 45a. tuberculul şeii; 45b. fosa hipofizară; 45c. şaua turcească; 46. faţa
anterioară a stâncii temporalului; 47. procesul clinoid anterior;

3
Fosa craniană posterioară
1.Limite:anterioară-marginile superioare ale stâncilor temporalelor, marginea superioară a dorsumului sellae;
posterioară-scuama osului occipital; inferioară-feţele posterioare ale stâncilor temporale, osul occipital;
2.Suprafeţe şi elemente osoase:
a.scuama osului occipital:
-protuberanţa occipitală internă-corespunde confluenţei sinusurilor venoase.
-creasta ocicipitală internă-coboară de la protuberanţa occipitală internă şi se bifurcă inferior deasupra
găurii occipitale mari.
-şanţurile sinusurilor transverse-se extind lateral de la protuberanţa occipitală internă; pe marginile
şanţurilor se inseră cortul cerebelului.
b.părţile laterale (condilare) ale osului occipital-prezintă anterior tuberculul jugular pe a cărui
versant posterior trec nervii glosofaringian (IX),vag (X) şi accesor (XI). Inferior şi medial de tuberculul jugular
se află orificiul intern al canalului hipoglosului (prin care trec nervul hipoglos (XII),ramura meningee a
nervului hipoglos,vene comitante şi ramura meningee din artera faringiană ascendentă).
c.clivusul-este o pantă osoasă concavă la care participă lama patrulateră şi partea bazilară a osului
occipital. Superior de clivus se află bulbul rahidian, puntea, artera bazilară şi părţile terminale ale arterelor
vertebrale. Pe marginile laterale se află şanţurile sinusurilor pietroase inferioare. Marginea laterală a dorsumului Fosa craniană posterioară
sellae prezintă două incizuri-una superioară prin care trece nervul oculomotor (III) şi una inferioară prin care 16. gaura spinoasă
trece nervul trohlear (IV). 17. scuama temporalului
18. canal Arnold
d.feţele posterioare ale stâncilor temporalelor prezintă: 19. impresiunea trigeminală
-şanţ pentru nervul abducens (VI) 20. hiatusul şi şanţul nervului pietros mic
-porul acustic intern este un orificiul meatului acustic intern. Acesta este un canal care are o direcţie 21. hiatusul şi şanţul nervului pietros mare
oblică antero-laterală perpendiculară pe axul stâncii şi o lungime de 1 cm. Fundul meatului acustic intern 22. tegmen tympani
23. eminenţa arcuată
prezintă o creasta orizontală falciformă. Zona situată superior de creastă este împărţită de o creastă verticală în 24. şanţul sinusului pietros superior
aria facială situată anterior (şi care reprezintă originea canalului facialului) şi aria vestibulară superioară 25. fosa subarcuată
situată posterior. Zona situată inferior de creastă este împărţită de o creastă verticală în aria cohleară situată 26. şanţul sinusului sigmoid
anterior şi aria vestibulară inferioară situată posterior. Foramen singulare Morgagni se află pe peretele 27. şanţul sinusului transvers
28. creasta occipitală internă
posterior al meatului acustic intern la 1 mm de fundul meatului şi conţine nervul ampular posterior. Meatul 29. foseta vermiană
acustic intern conţine nervii facial (VII), intermediar Wrisberg (VII bis), acustico-vestibular, artera auditivă 30. foseta ungheală
internă, uneori bucla arterei cerebeloase antero-inferioare şi venele auditive interne. 31. gaura occipitală mare
-fosa subarcuată este situată supero-lateral de porul acustic intern şi inferior de marginea superioară a 32. deschiderea apeductului vestibulului
33. porul acustic intern
stâncii temporalului. Aici se deschide canalul pietro-mastoidian prin care trec venule. 34. şanţul nervului abducens
-foseta ungheală este o depresiune situată la cca 1 cm postero-lateral de porul acustic intern; la nivelul 35. clivus
ei se află deschiderea apeductului vestibulului, care conţine un duct endolimfatic, o arteră, o venă şi o prelungire 36. canalul hipoglosului
a durei mater. 37. tubercul jugular
38. faţa posterioară a stâncii temporalului
-şanţul sinusului sigmoid se află la joncţiunea dintre mastoidă şi stânca temporalului. 39. gaura jugulară
e.feţele interne ale părţilor mastoidiene ale oaselor temporale prezintă şanţul sinusului sigmoid la 40. dorsum sellae
nivelul căruia se observă gaura mastoidiană prin care trece o vena emisară de la sinusul sigmoid şi o ramură 41. şanţul sinusului pietros inferior
meningee din artera occipitală. 42. procesul clinoid posterior

4

Fosa craniană posterioară
24. şanţul sinusului pietros superior
25. fosa subarcuată
26 .şanţul sinusului sigmoid
27. şanţul sinusului lateral
28. creasta occipitală internă
29. foseta vermiană
30. foseta ungheală
31. gaura occipitală mare
33. porul acustic intern
34. şanţul nervului abducens
35. clivus
36. canalul hipoglosului
37. tubercul jugular
38. faţa posterioară a stâncii
temporalului
39. gaura jugulară
40. dorsum sellae
41. şanţul sinusului pietros inferior
42. procesul clinoid posterior
Orificiile şi comunicările fosei craniene posterioare
1.Gaura jugulară face comunicarea între fosa craniană posterioară
a endobazei şi spaţiul retrostilian. Limitele găurii jugulare sunt:
antero-lateral-incizura jugulară de pe marginea posterioară a
stâncii osului temporal şi postero-medial-incizura jugulară de la
nivelul părţii laterale a osului occipital. Ligamentul pietro-occipital
(situat între procesul intrajugular al osului occipital şi tuberculul
intrajugular al osului temporal) divide gaura jugulară în două părţi:
a.partea antero-medială-este subdivizată de o bandă
fibroasă în două compartimente:
-anterior-care conţine nervul glosofaringian (IX) şi
sinusul pietros inferior;
-posterior-care conţine nervii vag (X), accesor (XI),
artera meningee posterioară şi un ram meningeal din artera
occipitală.
b.partea postero-laterală-la nivelul căreia sinusul
sigmoid se continuă cu vena jugulară internă.
2.Gaura occipitală mare este limitată de partea bazilară (anterior),
masele laterale ale occipitalului (lateral) şi scuama occipitalului
(posterior). Ea stabileşte o comunicare între fosa craniană
posterioară şi canalul vertebral. Gaura occipitală conţine: joncţiunea
dintre măduva spinării şi bulbul rahidian, rădăcinile spinale ale
nervilor accesori (XI), arterele vertebrale împreună cu plexurile
simpatice periarteriale, arterele spinale posterioare, artera spinală
anterioară, tonsilele cerebeloase, meningele, prima denticulaţie a
ligamentului dinţat, ligamentul dintelui axisului şi membrana
tectoria.
5
 Exobaza este împărţită în trei zone:
EXOBAZA 1.Partea anterioară este formată din palatul
dur şi arcada alveolo-dentară superioară.
2.Partea mijlocie este situată între marginea
posterioară a palatului dur şi linia orizontală
care trece tangent la marginea anterioară a
găurii occipitale mari.
3. Partea posterioară
Palatul dur
1. procesul palatin al maxilarului; 2. osul incisiv; 3. fosa incisivă; 4. sutura
incisivă; 5. gaura incisivă; 6. procesul alveolar al maxilarului; 7. torusul
palatin; 8. sutura palatină mediană; 9. procesul piramidal al palatinului; 10.
cârligul pterigoidian; 11. creasta palatină; 12. spina nazală posterioară; 13.
sutura palatină transversă; 14, 15. găurile palatine mici; 16. gaura palatină
mare; 17. şanţul palatin;
PALATUL DUR (PALATUL OSOS)
Generalităţi. Palatul dur este limitat antero-lateral de arcada alveolo-dentară superioară şi
posterior de marginile posterioare ale lamelor orizontale ale oaselor palatine. El este
constituit din procesele palatine ale oaselor maxilare şi din lamele orizontale ale oaselor
palatine.
SUTURI:
1.Sutura cruciformă este formată din sutura palatină transversă şi sutura palatină mediană.
a.sutura palatină transversă (se află între lamele orizontale ale oaselor palatine şi
procesele palatine ale oaselor maxilare).
b.sutura palatină mediană are o porţiune anterioară intermaxilară şi una
posterioară interpalatină. Sutura intermaxilară este formată prin articularea proceselor
palatine ale oaselor maxilare. Sutura interpalatină este formată prin articularea lamelor
orizontale ale oaselor palatine.
2.Sutura incisivă este inconstantă şi se formează din articularea osului incisiv cu restul
procesului palatin al osului maxilar.
3.Sutura interincisivă este prezentă uneori pe linia mediană la nivelul osului incisiv.
SUPRAFEŢE ŞI ELEMENTE OSOASE:
1.Lamele orizontale ale oaselor palatine. Acestea constituie 1/4 posterioară a palatului dur.
Fiecare lamă orizontală prezintă în apropierea marginii posterioare, creasta palatină pe care
se inseră fibre ale muşchiului tensor al vălului palatin. Marginea anterioară se articulează cu
procesul palatin al osului maxilar. Marginea medială se articulează cu cea din partea opusă
printr-o suprafaţă patrulateră rugoasă. Extremitatea lor posterioară formează spina nazală
posterioară pe care se inseră muşchii uvulei. Marginea posterioară este concavă posterior şi
la nivelul ei se inseră aponevroza palatină şi muşchiul tensor al vălului palatin.
2.Procesele palatine ale oaselor maxilare sunt lame osoase triunghiulare care contribuie la
formarea a 2/3 anterioare a palatului dur şi a podelei cavităţii nazale. Faţa inferioară a
fiecărui proces este concavă şi prezintă numeroase depresiuni determinate de glandele
palatine ; lateral este parcursă de şanţul palatin, oblic antero-medial (uneori divizat în două
sau trei şanţuri de către spinele palatine); şanţul palatin este străbătut de nervul şi de vasele
palatine mari. Prin articularea celor două procese palatine pe linia mediană, apare o
proeminenţă longitudinală numită torus palatin. Între cele două procese palatine în partea
anterioară se află fosa incisivă în care se deschid cele două găuri incisive. Fiecare gaură
incisivă conţine nervul nazopalatin şi ramura terminală a arterei palatine mari.
3.Feţele mediale ale proceselor alveolare ale oaselor maxilare prezintă fiecare torusul
maxilar (o proeminenţă din dreptul molarilor superiori).
4.Feţele inferioare ale proceselor piramidale ale oaselor palatine prezintă găurile
palatine mici la nivelul cărora se deschid canalele palatine mici care conţin vasele şi nervii
palatini mici.
6
 ORIFICIILE ŞI COMUNICĂRILE
PALATULUI DUR
1.Găurile incisive. Fosa incisivă este situată în
partea anterioară a suturii intermaxilare. La nivelul
ei se află găurile incisive laterale prin care se
deschid canalele incisive ; acestea conţin ramuri
terminale din vasele palatine mari şi nervul
nazopalatin. La unele cranii se observă în pereţii
anterior şi posterior al fosei incisive găurile
incisive mediane (nervul nazopalatin stâng trece
prin gaura incisivă anterioară şi cel drept trece prin
cea posterioară). Prin canalele incisive, palatul dur
comunică cu cavitatea nazală.
2.Gaura palatină mare se află posterior de sutura
palatină transversă, medial de extremitatea
posterioară a procesului alveolar al osului maxilar.
Acest orificiu reprezintă deschiderea inferioară a
canalului palatin mare prin care se stabileşte o
comunicare cu fosa pterigopalatină. Gaura palatină
mare conţine vasele palatine mari şi nervul palatin
mare.
3.Găurile palatine mici sunt în număr de două şi se
află situate la nivelul procesului piramidal al osului
palatin, posterior de gaura palatină mare.Ele sunt
orificiile inferioare ale canalelor palatine mici prin
care se stabileşte o comunicare cu fosa
pterigopalatină. Canalele conţin vasele palatine mici
Palatul dur
1. procesul palatin al maxilarului; 2. osul incisiv; 3. fosa incisivă; 4. sutura interincisivă; 6. şi nervii palatini mici.
procesul alveolar al maxilarului; 7. torusul palatin; 8. sutura palatină mediană; 9. procesul
piramidal al palatinului; 10. cârligul pterigoidian; 11. creasta palatină; 12. spina nazală
posterioară; 13. sutura palatină transversă; 14, 15. găurile palatine mici; 16. gaura palatină
mare; 17. şanţ palatin; 18. lama orizontală a palatinului;

7
PARTEA MIJLOCIE A EXOBAZEI

Exobaza
1. sutura interincisivă; 2. osul incisiv; 3. sutura palatină mediană; 4. procesul alveolar al maxilarului; 5. procesul palatin al
maxilarului; 6. sutura palatină transversă; 7. şanţul palatin; 8. fisura orbitală inferioară; 9. creasta infratemporală; 10. faţa
infratemporală a maxilarului; 11. aripa mare a sfenoidului; 12. arcada zigomatică; 13. scuama temporalului; 14. gaura ovală;
15. gaura spinoasă; 16. fisura pietro-timpanică; 17. fisura pietro-scuamoasă; 18. tuberculul articular; 19. fisura timpano-
scuamoasă; 20. fosa mandibulară; 21. osul timpanic; 22. procesul stiloid; 23. procesul mastoidian; 24. gaura stilomastoidiană;
25. canalele carotico-timpanice; 26. incizura digastrică; 27. eminenţa juxtamastoidiană; 28. şanţul arterei occipitale; 29. ostium
introitus; 30. fosa jugulară; 31. foseta condilară posterioară; 32. linia nucală superioară; 33. protuberanţa occipitală externă; 34.
linia nucală inferioară; 35. scuama occipitalului; 36. canalul hipoglosului; 37. creasta occipitală externă; 38. condilul occipital;
39. gaura jugulară; 40. orificiul inferior al canaliculului timpanic; 41. orificiul inferior al canalului carotic; 42. canalul
musculotubar; 43. tuberculul faringian; 44. fosa scafoidă; 45. lama medială a procesului pterigoid; 46. canalul palatovaginal;
47. canalul vomerovaginal; 48,49. găurile palatine mici; 50. choana; 51. spina nazală posterioară; 52. cârligul pterigoidian; 53.
gaura palatină mare; 54. gaura incisivă; 55. fosulla petrosa;

8

Osul temporal (vedere inferioară)
1. procesul zigomatic al osului temporal; 2. scuama temporalului; 3. tuberculul articular; 4. fosa mandibulară; 5.
prelungirea inferioară a tegmen tympani; 6. şanţul tubar; 7. orificiul canalului musculotubar; 8. orificiul inferior
al canalului carotic; 9. orificiile canaliculelor carotico-timpanice; 10. fossula petrosa; 11. deschiderea
canaliculului cohleei; 12. orificiul inferior al canaliculului timpanic; 13. ostium introitus; 14. fosa jugulară; 15.
şanţul arterei occipitale; 16. eminenţa juxtamastoidiană; 17. incizura digastrică; 18. procesul mastoidian; 19.
gaura stilomastoidiană; 20. procesul stiloid; 21. fisura pietro-timpanică; 22. osul timpanic; 23. porul acustic
extern; 24. fisura timpano-scuamoasă; 25. fisura pietro-scuamoasă;
Alte orificii ale părţii mijlocii ale exobazei:
1.Fisura orbitală inferioară este limitată superior de aripa mare a sfenoidului, inferior de
osul maxilar şi de procesul orbital al osului palatin şi lateral de osul zigomatic sau sutura
zigomatico-maxilară. Prin fisura orbitală inferioară trec spre orbită nervul maxilar (care la
acest nivel se continuă cu nervul infraorbital), vasele infraorbitale, nervul zigomatic şi
ramuri orbitale ale ganglionului pterigopalatin.
2.Gaura ruptă (vezi endobaza)
3.Choanele (aperturile nazale posterioare) sunt două orificii separate de marginea
posterioară a vomerului. Superior sunt limitate de corpul osului sfenoid, inferior de
marginea posterioară a lamei orizontale a osului palatin şi lateral de marginea posterioară
a lamei mediale a procesului pterigoid. Choanele stabilesc comunicarea între cavitatea
nazală şi nazofaringe.
FAŢA INFERIOARĂ A STÂNCII TEMPORALULUI prezintă
următoarele elemente:
1.Gaura stilomastoidiană conţine nervul facial şi artera stilomastoidiană.
2.Procesul stiloid este acoperit superior şi antero-lateral de vagina
procesului stiloid (o prelungire a osului timpanic). Pe procesul stiloid au
originea elementele buchetului stilian (Riolan): muşchii stilohioidian,
stilofaringian, stiloglos şi ligamentele stilohioidian şi stilomandibular.
3.Fosa jugulară conţine bulbul superior al venei jugulare interne. Aici se
află ostium introitus prin care ramura auriculară a nervului vag pătrunde în
canaliculul mastoidian.
4.Orificiul inferior al canalului carotic se află antero-medial de fosa
jugulară; prin acest orificiu intră artera carotidă internă şi plexul simpatic
pericarotic intern. La nivelul canalului carotic se află orificiile canalelor
carotico-timpanice prin care pătrund nervii carotico-timpanici.
5.Fossula petrosa este o depresiune triunghiulară care conţine ganglionul
inferior al nervului glosofaringian (IX). Conţine deschiderea canaliculului
cohleei, prin care trece un duct perilimfatic.
6.Orificiul inferior al canaliculului timpanic este situat pe creasta
jugulară care separă orificiul inferior al canalului carotic de fosa jugulară;
prin acest orificiu trec nervul timpanic (Jacobson) şi artera timpanică
inferioară.
7.Suprafaţa jugulară este situată posterior de fosa jugulară.
SCUAMA TEMPORALULUI prezintă :
1.Tuberculul articular anterior de care se află porţiunea precondilară a
scuamei temporalului, care participă la formarea tavanului fosei
infratemporale. Posterior de tuberculul articular se află fosa mandibulară.
2.Fosa mandibulară este o depresiune formată dintr-o zonă anterioară
articulară (care aparţine scuamei temporalului) şi o zonă posterioară,
nearticulară (formată din partea timpanică a temporalului). Fisura
timpano-scuamoasă, situată medial la nivelul fosei mandibulare, se bifurcă
medial (datorită prelungirii inferioare a tegmen tympani) în două fisuri:
fisura pietro-timpanică (Glasser) şi fisura pietro-scuamoasă. Prin fisura
pietro-timpanică trece nervul coarda timpanului.
*Orificiul canalului musculotubar este împărţit de septul canalului
musculotubar în semicanalul muşchiului tensor al timpanului (situat
superior) şi semicanalul tubei auditive (inferior).
9
PROCESELE PTERIGOIDE ALE OSULUI SFENOIDULUI
Fiecare proces este format dintr-o lamă medială şi o lamă laterală:
1.Lama medială este verticală şi prezintă două feţe şi trei margini.
Faţa laterală participă la delimitarea fosei pterigoidiene unde au
originea fibrele muşchiului pterigoidian medial. Faţa medială
participă la formarea peretelui lateral al foselor nazale. Marginea
anterioară se sudează la marginea anterioară a lamei laterale.
Marginea posterioară este concavă posterior şi prezintă în partea
superioară tuberculul pterigoid, în partea mijlocie incizura tubară
şi inferior procesul tubar. Pe marginea posterioară a lamei mediale
se inseră fibrele muşchiului constrictor superior al faringelui şi fascia
faringobazilară. Marginea inferioară prezintă cârligul pterigoidian,
care pe faţa inferioară are un şanţ prin care trece tendonul muşchiului
tensor al vălului palatin. Pe cârligul pterigoidian se inseră fibre ale
muşchiului constrictor superior al faringelui şi rafeul
pterigomandibular.
2.Lama laterală prezintă două feţe şi trei margini. Faţa laterală
participă la formarea peretelui medial al fosei infratemporale; pe
această faţă au originea fibrele muşchiului pterigoidian lateral. Faţa
medială limitează lateral fosa pterigoidă. Marginea anterioară
delimitează posterior fisura pterigomaxilară. Marginea posterioară
prezintă procesul pterigospinos (spina Civinini) (în partea
inferioară) pe care se inseră ligamentul pterigospinos, spina Henle
(superior de precedenta) şi spina Hyrtl (în partea superioară) pe care
se inseră ligamentul Hyrtl. Pe marginea posterioară a lamei laterale se
inseră aponevroza interpterigoidiană.
3.Fosa pterigoidă este spaţiul delimitat de lamele procesului
pterigoid şi de procesul piramidal al palatinului;la nivelul ei are
originea muşchiul pterigoidian medial.
4.Fosa scafoidă se află superior de marginea posterioară a lamei
mediale;aici are originea muşchiul tensor al vălului palatin.
FAŢA INFERIOARĂ A PĂRŢII BAZILARE A între rădăcinile mijlocie şi posterioară a aripii mari şi conţine nervul mandibular, artera
OCCIPITALULUI prezintă pe linia mediană o proeminenţă numită
tuberculul faringian pe care se inseră rafeul faringian. Anterior de
tubercul se observă foseta naviculară care conţine uneori foseta
faringiană. De o parte şi de alta a liniei mediane se găsesc două
creste: una anterioară-creasta sinostozică şi alta posterioară-creasta
musculară.
Procesulul pterigoid
1. tuberculul pterigoid; 2. incizura
tubară; 3. procesul tubar; 4. cârligul
pterigoidian; 5. spina Hyrtl; 6. spina
Henle; 7. procesul pterigospinos
(spina lui Civinini); 8. lama laterală a
procesului pterigoid; 9. lama medială
a procesului pterigoid; 10. fosa
pterigoidă; 11. fosa scafoidă; 12.
choana
FAŢA INFRATEMPORALĂ A ARIPII MARI A OSULUI SFENOID este separată
de faţa temporală a aripii mari prin creasta infratemporală. Aceasta prezintă în partea
anterioară tuberculul sfenoidal pe care se ataşează fibre ale muşchilor pterigoidian
lateral şi temporal. Faţa infratemporală a aripii mari este împărţită într-o zonă anterioară
unde au originea fibre ale muşchiului pterigoidian lateral şi o zonă posterioară unde se
află găurile ovală, spinoasă şi spina sfenoidului. Pe spina sfenoidului se inseră
ligamentul sfenomandibular, fibre ale muşchiului constrictor superior al faringelui,
fascia faringobazilară şi ligamentul pterigospinos (Civinini). Pe faţa medială a spinei
sfenoidului se află un şanţ pentru nervul coarda timpanului.Gaura ovală este situată
meningee accesorie, nervul pietros mic (când acesta nu trece prin canalul Arnold) şi
vene emisare inconstante; pe marginea medială a găurii ovale se inseră o parte din
aponevroza interpterigoidiană ; pe marginea posterioară a acesteia au originea fibre ale
muşchiului tensor al vălului palatin. Gaura spinoasă conţine artera meningee medie,
vena meningee medie şi ramura meningeală a nervului mandibular (nervul spinos).
Canalul Arnold se află postero-medial de gaura ovală şi conţine nervul pietros mic.
10
PARTEA POSTERIOARĂ A EXOBAZEI
Partea posterioară a exobazei
23. procesul mastoidian; 26. incizura digastrică; 27. eminenţa juxtamastoidiană; 28.
şanţul arterei occipitale; 31. fosa condilară posterioară; 32. linia nucală superioară;
33. protuberanţa occipitală externă; 34. linia nucală inferioară; 35. scuama
occipitalului; 37. creasta occipitală externă; 38. condilul occipital; 43. partea bazilară
a occipitalului; 56. gaura occipitală mare; 57. gaura mastoidiană
1.Părţile laterale (condilare) ale osului occipital prezintă condilii occipitali care se
articulează cu atlasul şi formează articulaţia atlanto-occipitală. Lateral de condili se află
orificiul extern al canalului hipoglosului prin care trec nervul hipoglos (XII), ramura
meningee a nervului hipoglos, vene comitante şi ramura meningee din artera faringiană
ascendentă. Posterior de condil se află fosa condilară, care este uneori perforată de canalul
condilar prin care trece o vena emisară de la sinusul sigmoid.
2.Gaura occipitală mare (vezi endobaza)
3.Scuama osului occipital prezintă:
a.protuberanţa occipitală externă pe care se inseră ligamentul nucal şi o parte din
fibrele muşchiului trapez.
b.creasta occipitală externă este o creastă verticală pe care se inseră ligamentul nucal.
c.linia nucală superioară se află lateral de protuberanţa occipitală externă şi serveşte
inserţiei muşchilor trapez, splenius al capului şi sternocleidomastoidian.
d.linia nucală inferioară
e.aria dintre liniile nucale superioară şi inferioară prezintă inserţia muşchilor
suboccipitali.
4.Faţa inferioară a părţii mastoidiene a osului temporal prezintă gaura mastoidiană prin
care trec o vena emisară de la sinusul sigmoid şi o ramură meningee din artera occipitală. În
partea inferioară se află procesul mastoidian pe a cărei faţa externă se inseră muşchii
sternocleidomastoidian, splenius al capului şi lung al capului. Medial de procesul mastoid se
află incizura mastoidiană, unde are originea pântecele posterior al muşchiului digastric.
Medial de incizură se află eminenţa juxtamastoidiană şi şanţul arterei occipitale.
5.Gaura jugulară (vezi endobaza)
11
 OASELE VISCEROCRANIULUI: OASELE MAXILARE, MANDIBULA, OASELE PALATINE, OASELE ZIGOMATICE,
OASELE LACRIMALE, OASELE NAZALE, VOMERUL ŞI CORNETUL NAZAL INFERIOR
OSUL MAXILAR
Osul maxilar (vedere laterală)
1. şanţul infraorbital; 2. faţa orbitală a corpului maxilarului; 3. incizura
lacrimală; 4. procesul frontal al osului maxilar; 5. creasta lacrimală
anterioară; 6. marginea infraorbitală; 7. gaura infraorbitală; 8. faţa
anterioară a corpului maxilarului; 9. incizura nazală; 10. spina nazală
anterioară; 11. foseta incisivă; 12. juga alveolaria; 13. fosa canină; 14.
procesul alveolar al maxilarului; 15. creasta zigomatico-alveolară; 16.
procesul zigomatic al maxilarului; 17. faţa infratemporală a corpului
maxilarului; 18. foramina alveolaria; 19. tuberozitatea maxilară; 20.
şanţul nervului maxilar
CORPUL MAXILARULUI prezintă următoarele feţe: faţa anterioară, faţa infratemporală, faţa
orbitală şi faţa nazală. În interiorul corpului maxilarului se află o cavitate numită sinusul maxilar.
1.Faţa anterioară prezintă în partea inferioară juga alveolaria (proeminenţe osoase care corespund
rădăcinilor dinţilor); dintre acestea cea mai evidentă este eminenţa canină din dreptul rădăcinii
caninului. Medial de această eminenţă se află foseta incisivă (unde are originea muşchiul depressor
septi). În centrul feţei anterioare se observă fosa canină, la nivelul căreia îşi are originea muşchiul
ridicator al unghiului gurii. La circa 5-8 mm inferior de marginea infraorbitală se află gaura
infraorbitală prin care trece mănunchiul vasculonervos infraorbital. Acest orificu este situat pe
verticala care trece printre premolarii superiori, sau pe o verticala care uneşte incizura supraorbitală
cu gaura mentală. În aria dintre gaura infraorbitală şi marginea infraorbitală are originea muşchiul
ridicător al buzei superioare. Marginea medială a feţei anterioare a corpului maxilarului prezintă
incizura nazală care împreună cu cea din partea opusă participă la delimitarea aperturii piriforme.
Extremitatea inferioară a marginii aperturii piriforme formează împreună cu cea din partea opusă
spina nazală anterioară. Lateral de incizura nazală au originea fibre ale muşchiului nazal.
2.Faţa infratemporală sau faţa posterioară este separată de faţa anterioară a corpului maxilarului
prin creasta zigomatico-alveolară (care se termină în dreptul molarului 1 superior). Postero-inferior
se află tuberozitatea maxilară pe care au originea fibre ale muşchiului pterigoidian medial. Superior
se observă şanţul nervului maxilar şi infero-lateral orificiile alveolare (foramina alveolaria)
(deschiderile a 2-3 canale alveolare) prin care pătrund vasele şi nervii alveolari postero-superiori. Pe
această faţă au originea unele fibre ale muşchiului pterigoidian lateral.
3.Faţa orbitală participă la constituirea podelei orbitei. La nivelul feţei orbitale se află şanţul
infraorbital care se continuă anterior cu canalul infraorbital ; acesta se deschide pe faţa anterioară
a corpului maxilarului prin gaura infraorbitală; şanţul şi canalul infraorbital conţin mănunchiul
vasculo-nervos infraorbital. În partea anterioară a şanţului infraorbital sau uneori în canalul
infraorbital se desprinde un canalicul alveolar care conţine nervul alveolar supero-mijlociu. La
mijlocul canalului infraorbital se desprinde canalis sinuosus pentru nervul alveolar supero-anterior
şi vasele omonime. Acest canalicul coboară lateral de canalul infraorbital, ajungând prin peretele
anterior al sinusului maxilar, lateral şi apoi inferior de apertura nazală şi se deschide anterior de
canalul incisiv. Lateral de incizura lacrimală se află o mică depresiune determinată de originea
muşchiul oblic inferior. Faţa orbitală are trei margini : anterioară, posterioară şi medială. Marginea sa
anterioară constituie marginea infraorbitală care se continuă cu creasta lacrimală anterioară de pe
procesului frontal al maxilarului. Marginea posterioară limitează inferior fisura orbitală inferioară şi
în 1/3 mijlocie e incizată de originea şanţului infraorbital. Marginea medială prezintă incizura
lacrimală şi se articulează cu procesul orbital al osului palatin, cu lama laterală a labirintului
etmoidal şi cu osul lacrimal.
12
 4.Faţa nazală a corpului maxilarului participă la formarea peretelui lateral
al cavităţii nazale. Ea prezintă hiatusul maxilar, un orificiu prin care se
pătrunde în sinusul maxilar. Hiatusul maxilar are formă triunghiulară cu baza
superior şi se prelungeşte inferior cu fisura palatină. Anterior de hiatusul
maxilar se află şanţul lacrimal şi creasta conchală. Şanţul lacrimal este
situat superior şi este limitat de două margini (anterioară şi posterioară).
Acestea se articulează cu oasele lacrimal şi cornetul nazal inferior rezultând
astfel canalul lacrimo-nazal. Creasta conchală se articulează cu marginea
medială a cornetului nazal inferior. Superior de hiatusul maxilar se află
semicelule maxilare completate prin articulare de faţa inferioară a
labirintului etmoidal şi de osul lacrimal. Zona situată posterior de hiatusul
maxilar este traversată vertical de şanţul palatin mare care se suprapune
peste şanţul omonim de pe lama perpendiculară a osului palatin şi constituie
canalul palatin mare. Prin acesta trec vasele palatine descendente şi nervul
palatin mare. De o parte şi de cealaltă a şanţului se află două zone rugoase
care se articulează cu zone corespunzătoare de pe osul palatin. Postero-
superior, zona rugoasă care se sudează de procesul orbital al palatinului se
numeste trigon palatin. Inferior de hiatusul maxilar se află o zonă netedă
care aparţine meatului nazal inferior.

Osul maxilar (vedere medială)

1. creasta etmoidală; 2. şanţul lacrimal; 3. hiatusul maxilar; 4.
şanţul palatin mare; 5. torusul maxilar; 6. procesul palatin al
maxilarului; 7. incizura nazală a maxilarului; 8. creasta
concală; 9. procesul frontal al maxilarului

13
PROCESELE OSULUI MAXILAR:
1.Procesul frontal este dispus vertical şi prezintă o faţă laterală şi o faţă medială. Faţa laterală este străbătută de creasta lacrimală anterioară pe care se
inseră ligamentul palpebral medial şi fibre ale muşchiului orbicular al ochiului.Creasta se continuă inferior cu marginea infraorbitală. Anterior de creastă se
află o zonă netedă pe care se ataşează fibre ale muşchiului orbicular al ochiului şi ale muşchiului ridicator al buzei superioare şi al aripii nasului. Posterior de
creasta lacrimală anterioară se află o zonă concavă, care participă împreună cu cea de la nivelul osului lacrimal, la formarea fosei sacului lacrimal. Faţa
medială intră în componenţa peretelui lateral al cavităţii nazale; ea prezintă creasta etmoidală care se articulează cu cornetul nazal mijlociu, inferior de care
se află o proeminenţă numită agger nasi. Marginea posterioară (lacrimală) a procesului frontal se articulează cu marginea anterioară a osului lacrimal;
marginea anterioară se articulează cu osul nazal; marginea superioară se articulează cu incizura nazală a osului frontal.
2.Procesul palatin este o lamă triunghiulară orizontală, sudată de faţa nazală a corpului maxilarului; ea contribuie împreună cu cea din partea opusă la
formarea a 2/3 anterioare a palatului dur şi a podelei cavităţii nazale. Procesul prezintă două feţe şi trei margini:
a.faţa inferioară este concavă şi formează prin articularea cu procesul de partea opusă, 2/3 anterioare ale palatului dur,. Ea prezintă numeroase
depresiuni determinate de glandele palatine şi lateral este parcursă de şanţul palatin care conţine nervul şi vasele palatine mari. Şanţul poate fi uneori divizat
în două sau trei şanţuri de către creste palatine sau spine palatine. Faţa inferioară prezintă aproape de marginea medială o proeminenţă longitudinală numită
torus palatin. Între cele două procese palatine în partea anterioară se află fosa incisivă în care se deschid cele doua canale incisive. Fiecare canal incisiv
conţine nervul nazopalatin şi ramura terminală a arterei palatine mari.
b.faţa superioară formează podeaua cavităţii nazale şi în partea sa anterioară se deschide canalul incisiv.
c.marginea laterală este sudată de faţa nazală a maxilarului.
d.marginea posterioară este dinţată, articulându-se cu marginea anterioară a lamei orizontale a osului palatin.
e.marginea medială se articulează cu cea din partea opusă participând la formarea suturii palatine mediane.
3.Procesul zigomatic este un proces osos de formă piramidală, care se articulează cu osul zigomatic. El se află la intersecţia dintre feţele orbitală, anterioară
şi infratemporală. Faţa sa anterioară prezintă în apropierea marginii infraorbitale originea muşchiului ridicător al buzei superioare. Faţa superioară
delimitează inferior orbita şi faţa posterioară limitează anterior fosa infratemporală.
4.Procesul alveolar conţine opt alveole dentare care participă împreună cu cel din partea opusă la formarea arcadei alveolo-dentare superioare. Alveolele
dentare sunt separate de septuri interalveolare; la nivelul alveolelor molarilor se află septuri interradiculare. Pe faţa externă rădăcinile dinţilor ridică nişte
proeminenţe numite juga alveolaria. În dreptul rădăcinilor molarilor, pe faţa laterală au originea fibre ale muşchiului buccinator şi pe faţa medială se observă
o proeminenţă longitudinală numită torusul maxilar.

14
 MANDIBULA
Mandibula-vedere laterală
1. capul mandibulei; 2. colul mandibulei;
3. incizura mandibulei; 4. procesul
coronoid; 5. simfiza mentală; 6.
protuberanţa mentală; 7. tuberculul
mental; 8. foseta mentală; 9. gaura
mentală; 10. linia oblică; 11. ramul
mandibulei; 12. unghiul mandibulei; 13.
corpul mandibulei; 14. tuberozitatea
maseterină;
Mandibula-vedere medială
1. procesul coronoid; 2. incizura mandibulei; 3. foseta pterigoidă; 4. capul
mandibulei; 5. colul mandibulei; 6. creasta colului; 7. creasta
pterigoidiană; 8. gaura mandibulei; 9. antilingula; 10. şanţul
milohioidian; 11. unghiul mandibulei; 12. tuberozitatea pterigoidiană; 13.
trigonul retromolar; 14. torusul mandibular; 15. fosa submandibulară; 16.
linia milohioidiană; 17. foseta digastrică; 18. spinele mentale inferioare;
19. spinele mentale superioare; 20. fosa sublinguală; 21. creasta
buccinatorie; 22. creasta temporală; 23. lingula; 24. torusul Weisbren;
25, 26. fosa retromolară; 27. trigonul infraincizural Berg
CORPUL MANDIBULEI are formă de potcoavă cu concavitatea posterioară. Corpul prezintă două feţe
şi două margini.
1.Faţa laterală a corpului mandibulei prezintă următoarele elemente:
a.simfiza mentală este o creastă verticală rezultată din fuziunea celor două structuri care formau
mandibula primitivă.
b.protuberanţa mentală este situată inferior de simfiza mentală.
c.tuberculii mentali sunt două proeminenţe situate lateral de protuberanţa mentală pe care se inseră
muşchiul transvers mental.
d.gaura mentală prin care trece mănunchiul vasculo-nervos mental este situată pe o verticală ce trece
printre premolari. Prin acest orificiu se pătrunde în canalul mental, care este orientat spre postero-supero-
lateral.
e.foseta mentală este situată lateral de simfiza mentală şi la nivelul ei are originea muşchiul mental.
f.linia oblică începe lateral şi superior de tuberculul mental şi se continuă cu marginea anterioară a
ramului mandibulei. Pe linia oblică au originea muşchiul coborâtor al buzei inferioare şi muşchiul
coborâtor al unghiului gurii. Superior de linia oblică în dreptul molarilor, au originea fibrele inferioare ale
muşchiului buccinator.
h.juga alveolaria sunt proeminenţele ridicate de rădăcinile dinţilor.
*în apropierea marginii inferioare au inserţia fibre ale muşchiului platisma.
2.Baza mandibulei (marginea inferioară) prezintă în partea anterioară fosa digastrică pe care se inseră
pântecele anterior al muşchiului digastric. În partea posterioară, marginea inferioară prezintă o incizură
determinată de artera facială.
3.Partea alveolară (marginea superioară) conţine 16 alveole dentare separate prin septuri
interalveolare; alveolele molarilor prezintă septuri interradiculare.
4.Faţa medială a corpului mandibulei este concavă postero-inferior şi i se descriu următoarele elemente:
a.linia milohioidiană are o direcţie postero-superioară şi se poate continua cu creasta temporală de pe
faţa medială a ramului mandibulei. La nivelul liniei milohioidiene se ataşează fibre ale muşchiului
milohoidian, muşchiului constrictor superior al faringelui (partea milofaringiană), fibre ale rafeului
pterigomandibular şi fibre retromolare ale muşchiului buccinator.
b.fosa sublinguală este situată superior de linia milohioidiană; vine în raport medial cu glanda
sublinguală.
c.fosa submandibulară este situată inferior de linia milohioidiană şi vine în raport cu glanda
submandibulară .
d.torusul mandibulei este o proeminenţă longitudinală situată în dreptul rădăcinilor ultimilor molari.
e.spinele mentale sunt în număr de patru, dispuse două superior şi două inferior. Pe cele superioare are
originea muşchiul genioglos şi pe cele inferioare muşchii geniohioidieni.
g.şanţul milohioidian coboară vertical pe ramul mandibulei până în vecinătatea liniei milohioidiene.
Şanţul milohioidian conţine mănunchiul vasculo-nervos milohioidian.
h.foseta digastrică pe care se inseră pântecele anterior al muşchiului digastric.
15

Mandibula-vedere medială
1. capul mandibulei; 2. incizura mandibulei; 3. procesul coronoid; 4. colul
mandibulei; 5. foseta pterigoidă; 6. trigonul infraincizural Berg; 7. creasta
colului; 8. torusul Weisbren; 9. creasta temporală; 10. fosa retromolară; 11. gaura
mandibulei; 12. lingula; 13. antilingula; 14. tuberozitatea pterigoidă; 15. unghiul
mandibulei; 16. şanţul milohioidian; 17. linia milohioidiană; 18. trigonul
retromolar; 19. creasta buccinatorie; 20. torusul mandibulei; 21. fosa
submandibulară; 22. fosa sublinguală; 23. spinele mentale superioare; 24. spinele
mentale inferioare; 25. foseta digastrică;
RAMURILE MANDIBULEI sunt două lame verticale care continuă posterior corpului
mandibulei cu care formează un unghi de 100 de grade. Ele au o formă patrulateră cu două
feţe şi patru margini.
1.Faţa laterală prezintă tuberozitatea maseterină, o proeminenţă osoasă aflată în unghiul
postero-inferior al ramului. Pe faţa laterală şi pe tuberozitatea maseterină se inseră muşchiul
maseter.
2.Faţa medială prezintă urmatoarele elemente:
a.gaura mandibulei este situată în centrul feţei mediale. Marginea sa anterioară este
proeminentă şi formează lingula (Spina lui Spix). Marginea posterioară a găurii
mandibulare formează antilingula. Prin gaura mandibulei, mănunchiul vasculo-nervos
alveolar inferior pătrunde în canalul mandibulei.
b.lingula şi antilingula sunt două proeminenţe pe care se inseră ligamentul
sfenomandibular.
c.şanţul milohioidian începe de la gaura mandibulei şi are un traiect spre antero-
inferior ; el conţine mănunchiul vasculo-nervos milohioidian.
d.creasta pterigoidiană este situată posterior de gaura mandibulei ; pe ea se inseră
aponevroza interpterigoidiană.
e.tuberozitatea pterigoidiană reprezintă insrţia muşchiului pterigoidian medial.
f.creasta temporală începe aproape de vârful procesului coronoid şi coboară posterior
de marginea anterioară a ramului mandibulei; între creasta temporală şi marginea anterioară
a ramului mandibulei se află fosa retromolară (Bunthe-Morand-Fischer). Pe creastă şi în
fosa retromolară se inseră muşchiul temporal. Inferior, creasta temporală se bifurcă într-o
creastă laterală numita creasta buccinatorie (unde au originea fibre inferioare ale
muşchiului buccinator) şi o creastă medială. Aceste creste limitează împreună cu faţa
posterioară a molarului 3, trigonul retromolar (foseta retroalveolară) (Klaatsch) la nivelul
căreia se inseră rafeul pterigomandibular.
g.creasta colului are originea pe colul mandibulei şi ajunge în vecinătatea lingulei.
Între incizura mandibulei, creasta temporală şi creasta colului se află trigonul
infraincizural (Berg). Vârful inferior al trigonului este uşor proeminent şi formează torusul
Weisbren.
3.Marginea anterioară se continuă inferior cu linia oblică a mandibulei.
4.Marginea posterioară prezintă în partea inferioară inserţia ligamentului stilomandibular.
5.Marginea inferioară se uneşte cu cea posterioară şi formează unghiul mandibulei
(gonion).
6.Marginea superioară prezintă două procese procesul coronoid şi procesul condilar
separate de incizura mandibulei prin care trece mănunchiul vasculo-nervos maseterin.
16

Mandibula-vedere laterală
1. capul mandibulei; 2. procesul coronoid; 3. ramul mandibulei; 4. tuberozitatea maseterină; 5. linia oblică; 6.
gaura mentală; 7. tuberculul mental; 8. foseta mentală; 9. simfiza mentală; 10. protuberanţa mentală; 11. incizura
mandibulei; 12. corpul mandibulei;
PROCESELE RAMURII MANDIBULEI
1.Procesul coronoid este situat în unghiul antero-superior al
ramului mandibulei; este o lamă osoasă triunghiulară cu două
feţe, două margini şi un vârf. Inserţia muşchiului temporal se face
pe faţa internă, pe creasta temporală, pe marginile anterioară şi
posterioară, pe vârf şi pe o zonă redusă a feţei externe în
apropierea vârfului.
2.Procesul condilar este situat în unghiul postero-superior al
ramului şi este format din capul mandibulei şi colul
mandibulei. Capul mandibulei (condilul) este acoperit de un
fibrocartilaj şi se articulează cu fosa mandibulară a temporalului
împreună cu care formează articulaţia temporo-mandibulară.
Capul prezintă un versant anterior articular şi unul posterior
nearticular. Colul mandibulei este uşor turtit antero-posterior şi
prezintă medial o depresiune numită foseta pterigoidă unde se
inseră muşchiul pterigoidian lateral; colul prezintă tuberculii
lateral şi medial pentru inserţia ligamentelor colaterale ale
articulaţiei temporomandibulare. Între colul mandibulei şi
ligamentul sfenomandibular se formează butoniera
retrocondiliană Juvara prin care trec nervul auriculo-temporal,
artera maxilară şi vena maxilară .
17
 PROCESELE OSULUI PALATIN
OSUL PALATIN 1.Procesul piramidal completează incizura pterigoidă a
Osul palatin-vedere medială procesului pterigoid, delimitând inferior fosa pterigoidă.
Osul palatin este format dintr-o lamă orizontală şi o lamă verticală. 1. procesul sfenoidal; 2. incizura a.faţa posterioară se articulează cu lamele
LAMA ORIZONTALĂ are formă patrulateră cu axul mare transversal; este sfenopalatină; 3. procesul orbital; 4. procesului pterigoid şi împreună delimitează fosa
creasta etmoidală; 5. creasta concală;
sudată prin marginea sa externă de marginea inferioară a lamei 6. procesul maxilar; 7. lama
pterigoidă. Pe această faţă au originea fibre ale
perpendiculare. Lama orizontală prezintă două feţe şi trei margini: orizontală; 8. procesul piramidal; muşchiului pterigoidian medial.
1.Faţa nazală este concavă în sens transversal şi participă la formarea b.faţa laterală se articulează cu tuberozitatea
podelei cavităţii nazale. maxilară ; partea ei posterioară se află în fosa
2.Faţa palatină constituie 1/4 posterioară a palatului dur. Ea prezintă în infratemporală; în această zonă au originea fibre ale
apropierea marginii posterioare creasta palatină pe care se inseră fibre din muşchilor pterigoidieni.
muşchiul tensor al vălului palatin. c.faţa inferioară prezintă găurile palatine
3.Marginea anterioară se articulează cu procesul palatin al osului maxilar mici prin care ies arterele şi nervii palatini mici.
la nivelul suturii palatine transverse. d.faţa medială este sudată de lama verticală.
4.Marginea laterală este sudată de lama perpendiculară şi este incizată de 2.Procesul sfenoidal este situat în partea posterioară a
şanţul palatin mare. marginii superioare a lamei verticale.
5.Marginea medială se articulează cu cea opusă printr-o suprafaţă a.faţa infero-medială este concavă şi
patrulateră rugoasă. Extremitatea sa posterioară poartă numele de spina contribuie la formarea pereţilor superior şi lateral al
nazală posterioară pe care se inseră muşchii uvulei. cavităţii nazale.
6.Marginea posterioară este concavă posterior şi pe ea se inseră b.faţa superioară se articulează cu concha
aponevroza palatină şi muşchiul tensor al vălului palatin. sfenoidală şi delimitează canalul palatovaginal prin care
LAMA VERTICALĂ (LAMA PERPENDICULARĂ) trece nervul faringian (Boeck).
1.Faţa nazală participă la formarea peretelui lateral al cavităţii nazale. Ea c.faţa laterală se articulează cu rădăcina lamei
prezintă două creste orizontale: mediale a procesului pterigoid şi partea sa anterioară
a.creasta etmoidală este situată în partea superioară şi se articulează formează peretele medial al fosei pterigopalatine.
cu cornetul nazal mijlociu. d.marginea anterioară limitează incizura
b.creasta conchală se află în partea superioară şi se articulează cu sfenopalatină .
cornetul nazal inferior. e.marginea medială se articulează cu aripa
2.Faţa maxilară prezintă şanţul palatin mare care este dispus vertical şi se vomerului.
completează cu un şanţ omonim de pe faţa nazală a maxilarului constituind 3.Procesul orbital se află sudat în partea anterioară a
Osul palatin-vedere laterală
canalul palatin mare (care conţine vasele palatine descendente şi nervul 1. procesul orbital; 2. incizura
marginii superioare a lamei verticale printr-un pedicul.
palatin mare). Canalele palatine mici se deschid în apropierea marginii sfenopalatină; 3. procesul sfenoidal; Procesul are o formă de trunchi de piramidă patrulateră.
posterioare a şanţului palatin mare şi conţin vasele şi nervii palatini mici. 4. lama verticală (perpendiculară); 5. a.faţa anterioară (maxilară) se articulează cu osul
3.Marginea anterioară prezintă procesul maxilar (neomologat N.A.). lama orizontală; 6. procesul maxilar.
piramidal; 7. şanţul palatin mare; 8.
4.Marginea posterioară se articulează cu lama medială a procesului procesul maxilar
b.faţa posterioară (sfenoidală) se articulează cu
pterigoid. concha sfenoidală.
5.Marginea inferioară este sudată la marginea laterală a lamei orizontale. c.faţa medială (etmoidală) se articulează cu labirintul
6.Marginea superioară are două proeminenţe-procesele orbital şi sfenoidal. etmoidal.
Între ele se află incizura sfenopalatină care se transformă în gaura d.faţa superioară (orbitală) participă la formarea
sfenopalatină prin articularea proceselor cu corpul sfenoidului. podelei orbitei
e.faţa laterală este orientată spre fosa pterigopalatină. 18
OSUL ZIGOMATIC
Osul zigomatic-vedere
laterală
1. procesul frontal; 2.
marginea temporală; 3.
gaura zigomatico-facială;
4. procesul temporal; 5.
marginea maseterină; 6.
marginea maxilară; 7.
marginea orbitală
Osul zigomatic-vedere
postero-medială
1. procesul frontal; 2. faţa
orbitală 3. gaura
zigomatico-orbitală; 4.
marginea orbitală; 5.
marginea maxilară; 6.
marginea maseterină; 7.
procesul temporal; 8.
gaura zigomatico-
temporală; 9. faţa
temporală;
FAŢA LATERALĂ prezintă gaura zigomatico-facială prin care trece nervul
zigomatico-facial (ramură a nervului zigomatic). Inferior se află ariile de origine
ale muşchilor zigomatici mare şi mic. În apropierea marginii orbitale au originea
o parte din fibrelele muşchiului ridicător al buzei superioare.
FAŢA TEMPORALĂ prezintă două arii:
1.Aria anterioară (articulară) prin care se articulează cu osul maxilar.
2.Aria posterioară (temporală) este concavă şi corespunde superior fosei
temporale şi inferior fosei infratemporale. Superior se află gaura zigomatico-
temporală prin care iese nervul zigomatico-temporal. Pe faţa temporală au
originea fibre anterioare ale muşchiului temporal.
FAŢA ORBITALĂ este concavă şi participă la formarea pereţilor lateral şi
inferior ai orbitei. Pe această faţă se află gaura zigomatico-orbitală prin care
nervul zigomatic pătrunde în interiorul canalului zigomaticului. Acesta canal se
bifurcă în interiorul osului zigomatic. Nervul zigomatic se ramifică în nervii
zigomatico-facial şi zigomatico-temporal care vor ieşi prin găurile omonime de
pe feţele laterală şi temporală.
MARGINILE:
1.Marginea orbitală (antero-superioară) formează partea infero-laterală a
additusului orbitei şi aproape de extremitatea sa superioară prezintă tuberculul
palpebral care serveşte inserţiei ligamentului palpebral lateral. În apropierea
acestei margini au originea fibre ale muşchiului ridicător al buzei superioare.
2.Marginea maxilară (antero-inferioară) se articulează cu procesul zigomatic
al maxilarului.
3.Marginea temporală (postero-superioară) prezintă tuberculul marginal; la
nivelul acestei margini se inseră fascia temporală.
4.Marginea maseterină (postero-inferioară) prezintă originea muşchiului
maseter.
5.Marginea postero-medială se articulează cu aripa mare a osului sfenoid
PROCESUL FRONTAL se articulează posterior cu aripa mare a sfenoidului şi
superior cu procesul zigomatic al osului frontal. Pe faţa sa orbitală, la cca 1 cm
inferior de sutura fronto-zigomatică există un tubercul pe care se inseră o
porţiune din aponevroza muşchiului ridicător al pleoapei superioare şi ligamentul
palpebral lateral.
PROCESUL TEMPORAL se articulează cu procesul zigomatic al temporalului
şi formează arcada zigomatică. Pe marginea sa inferioară au originea fibre ale
muşchiului maseter.
19
OSUL LACRIMAL
Osul lacrimal (faţa nazală) FAŢA ORBITALĂ este străbătută de creasta lacrimală posterioară pe
1. marginea superioară; 2.
care se inseră ligamentul palpebral medial şi partea lacrimală a muşchiului
marginea inferioară;3.
marginea posterioară; 4. orbicular al ochiului. Creasta lacrimală posterioară se continuă inferior cu
marginea anterioară; cârligul osului lacrimal,care articulându-se cu maxilarul, completează
orificiul superior al canalului lacrimonazal. Creasta împarte faţa orbitală a
osului lacrimal în două zone:
1.Zona situată anterior de creasta lacrimală posterioară este concavă
şi este completată de procesul frontal al osului maxilar creându-se astfel
fosa sacului lacrimal.
2.Zona situată posterior de creasta lacrimală posterioară
FAŢA NAZALĂ prezintă un şanţ vertical care corespunde crestei
lacrimale posterioare de pe faţa orbitală ; în partea superioară se observă
semicelule care completează celulele etmoidale anterioare.

MARGINILE:
1.Marginea anterioară se articulează cu procesul frontal al maxilarului.
Osul lacrimal (faţa orbitală)
1. creasta lacrimală posterioară; 2. marginea superioară; 3. 2.Marginea posterioară se articulează cu lama papiracee a labirintului
marginea posterioară; 4. marginea inferioară; 5. cârligul osului etmoidal.
lacrimal; 6. marginea anterioară; 3.Marginea superioară se articulează cu osul frontal.
4.Marginea inferioară se articulează cu osul maxilar în partea posterioară
OSUL NAZAL şi cu cornetul nazal inferior în partea anterioară.

FAŢA EXTERNĂ este perforată de un orificiu prin care trece o vena emisară. Pe această faţă au
originea muşchiul procerus şi muşchiul nazal.
FAŢA INTERNĂ concavă, este parcursă dinspre superior spre inferior de un şanţ longitudinal, care
conţine nervul etmoidal anterior.

MARGINILE:
1.Marginea superioară se articulează cu osul frontal la nivelul suturii fronto-nazale.
2.Marginea inferioară se articulează cu cartilajul nazal lateral şi prezintă medial o incizură prin care
trece nervul etmoidal anterior.
3.Marginea laterală se articulează cu procesul frontal al osului maxilar.
4.Marginea medială se articulează cu cea din partea opusă la nivelul suturii internazale;posterior se
prelungeşte cu o creastă verticală; aceasta se articulează cu spina nazală a osului frontal, cu lama
Osul nazal
1. faţa externă; 2. faţa internă; 3. şanţul nervului etmoidal anterior
perpendiculară a etmoidului şi cu cartilajul septal.

20
 OSUL VOMER
FEŢELE osului vomer prezintă şanţuri pentru vase şi nervi; unul dintre ele coboară de-a lungul marginii
anterioare şi este parcurs de nervul nazopalatin şi de ramuri ale arterei sfenopalatine.
MARGINILE
1.Marginea inferioară se articulează cu crestele nazale ale oaselor maxilare şi palatine.
2.Marginea anterioară se articulează în 2/3 superioare cu lama perpendiculară a osului etmoid şi în 1/3
inferioară cu cartilajul septului nazal.
3.Marginea posterioară este concavă şi separă choanele.
4.Marginea superioară prezintă un şanţ cu direcţie antero-posterioară, care se articulează cu rostumul
sfenoidal şi delimitează canalul sfenovomerian median prin care trec câteva venule. La nivelul marginii
superioare se află sudate aripile vomerului.

Osul vomer
1. aripile vomerului; 2. şanţul nervului nazopalatin; 3.
marginea anterioară; 4. marginea inferioară; 5. marginea
posterioară; 6. aripile vomerului; 7. marginea inferioară;
ARIPILE VOMERULUI au o faţă superioară care se articulează cu concha sfenoidală. Faţa inferioară se
articulează cu procesul sfenoidal al palatinului numai în partea posterioară, restul feţei fiind liberă. Marginea
laterală se articulează cu procesul vaginal al procesului pterigoid şi delimitează împreună cu corpul
sfenoidului, canalul vomerovaginal care conţine artera faringiană (ramură a arterei maxilare).
Cornetul nazal inferior-vedere medială
1. procesul lacrimal; 2. procesul uncinat;
3. extremitatea posterioară; 4. marginea
medială; 5. extremitatea anterioară;

Cornetul nazal inferior-vedere laterală

CORNETUL NAZAL 1. procesul uncinat; 2. procesul lacrimal;
INFERIOR 3. procesul maxilar

MARGINEA SUPERIOARĂ
1.1/4 anterioară se articulează cu creasta conchală a osului maxilar.
2.1/2 mijlocie traversează hiatusul maxilar şi prezintă trei procese:
a.procesul lacrimal este concav lateral şi marginile sale se sudează la marginile
şanţului lacrimal. Marginea superioară se articulează cu osul lacrimal şi formează
peretele medial al canalului lacrimo-nazal.
b.procesul maxilar are un traiect descendent şi închide inferior hiatusul
maxilar. El se articulează cu marginea anterioară a hiatusului maxilar şi cu procesul
maxilar al osului palatin.
c.procesul etmoidal se articulează cu procesul uncinat al osului etmoid.
3.1/4 posterioară se articulează cu creasta conchală a osului palatin.
MARGINEA INFERIOARĂ este liberă.
FAŢA MEDIALĂ convexă este străbătută de şanţuri vasculare.
FAŢA LATERALĂ este concavă şi limitează meatul nazal inferior.
EXTREMITĂŢILE ANTERIOARĂ ŞI POSTERIOARĂ se articulează cu crestele
conchale ale oaselor maxilar şi respectiv palatin. 21
 OSUL HIOID

OSUL HIOID este un os al gâtului. El prezintă un corp, două coarne mari şi două coarne mici.
CORPUL are o formă patrulateră cu o uşoară concavitate posterioară.
1.Faţa anterioară prezintă arii de inserţie pentru muşchii geniohioidian, hioglos, milohioidian,
stilohioidian şi pentru septul lingual.
2.Faţa posterioară are formă concavă şi este separată de epiglotă prin membrana tirohioidiană.
3.Marginea superioară prezintă inserţia membranei tirohioidiene.
4.Marginea inferioară prezintă inserţiile muşchilor sternohioidian, tirohioidian şi omohioidian.
COARNELE MARI se articulează cu corpul printr-un cartilaj, care ulterior se osifică sau persistă
sub forma unei articulaţii. Extremitatea posterioară pezintă un tubercul.
1.Faţa medială
2.Faţa laterală prezintă inserţia următorilor muşchi: muşchiul hioglos, muşchiul constrictor mijlociu
al faringelui şi fibre din tendonul intermediar al muşchiului digastric.
3.Marginea inferioară pe care se inseră muşchiul tirohioidian.
4.Marginea superioară pe care se inseră membrana tirohioidiană.
5.Extremitatea posterioară prezintă inserţia ligamentului tirohioidian lateral.
Osul hioid COARNELE MICI prezintă următoarele inserţii: ligamentul stilohioidian, fibre ale muşchiului
1. corn mare; 2. corn mic; 3. creastă verticală; 4. creastă orizontală; 5.
corpul hioidului constrictor mijlociu al faringelui (partea condrofaringiană) şi muşchiul condroglos.

22
FOSA TEMPORALĂ

FOSA TEMPORALĂ
LIMITE
1.Superioară: linia temporală superioară;
2.Inferioară: creasta supramastoidiană a osului temporal, marginea superioară a
arcadei zigomatice şi planul orizontal care trece prin creasta infratemporală de la
nivelul aripii mari a sfenoidului şi arcada zigomatică;
3.Posterioară: linia temporală inferioară;
4.Anterioară: procesul zigomatic al frontalului, procesul frontal al zigomaticului şi
faţa temporală a osului zigomatic
PLANUL TEMPORAL (PLANUM TEMPORALE) este format din cinci oase
care participă la constituirea fosei.
1.Scuama osului temporal
2.Partea inferioară a osului parietal
3.Faţa temporală a osului frontal
4.Faţa temporală a aripii mari a osului sfenoid
5.Faţa temporală a osului zigomatic
SUTURILE:
Fosa temporală 1.Sutura scuamoasă este situată între scuama osului temporal şi osul parietal.
1. scuama temporală; 2. 2.Sutura coronală este situată între osul parietal şi scuama frontalului.
osul parietal; 3. faţa 3.Sutura sfeno-parietală este situată între osul parietal şi aripa mare a sfenoidului.
temporală a scuamei
osului frontal; 4. faţa 4.Sutura sfeno-scuamoasă este situată între scuama temporalului şi aripa mare a
temporală a aripii mari a osului sfenoid.
sfenoidului; 5. faţa 5.Sutura zigomatico-sfenoidală este situată între faţa temporală a osului zigomatic
temporală a osului şi aripa mare a osului sfenoid.
zigomatic; 6. sutura
scuamoasă; 7. sutura COMUNICĂRILE FOSEI TEMPORALE cu:
coronală; 8. linia 1.Fosa infratemporală-prin spaţiul dintre arcada zigomatică şi faţa temporală a
temporală inferioară; 9. aripii mari a osului sfenoid; acest spaţiu conţine muşchiul temporal.
linia temporală 2.Orbita-prin gaura zigomatico-temporală situată pe faţa temporală a osului
superioară; 10. procesul
zigomatic a osului zigomatic şi prin canalul zigomaticului. Prin acest orificiu intră în fosă nervul
frontal; 11. procesul zigomatico-temporal (ramură a nervului zigomatic).
frontal al osului 3.Regiunea zigomatică-prin gaura zigomatico-temporală şi prin canalul
zigomatic; 12. arcada zigomaticului.
zigomatică; 13. creasta
supramastoidiană; 14. CONŢINUTUL FOSEI TEMPORALE : muşchiul temporal şi fascia temporală,
sutura sfeno-parietală vasele temporale profunde şi nervii temporali profunzi.

23
FOSA
INFRATEMPORALĂ
Fosa infratemporală-vedere inferioară
1.corpul madibulei; 2. tuberozitatea
maxilară; 3. fisura orbitală inferioară; 4.
lama laterală a procesului pterigoid; 5.
gaura ovală; 6. spina sfenoidului; 7. gaura
spinoasă; 8. aripa mare a sfenoidului; 9.
creasta infratemporală; 11. porţiunea
precondiliană a scuamei osului temporal;
12. tuberculul articular; 13. ramul
mandibulei;
Fosa infratemporală-vedere inferioară
1.corpul madibulei; 2. tuberozitatea maxilară; 3.
fisura orbitală inferioară; 4. lama laterală a
procesului pterigoid; 5. gaura ovală; 6. spina
sfenoidului; 7. gaura spinoasă; 8. aripa mare a
sfenoidului; 9. creasta infratemporală; 10.
tuberculul articular; 11. porţiunea precondiliană a
scuamei osului temporal; 12. procesul coronoid;
13. ramul mandibulei; 14. antilingula; 15. gaura
mandibulei;
Fosa infratemporală-vedere
laterală
1. arcada zigomatică; 2. porţiunea
precondiliană a scuamei temporale;
3. tuberculul articular; 4. fosa
mandibulară; 5. gaura spinoasă; 6.
spina sfenoidului; 7. gaura ovală; 8,
16. faţa infratemporală a aripii mari
a sfenoidului; 9. fosa pterigopalatină;
10. lama laterală a procesului
pterigoid; 11. gaura sfenopalatină;
12. foramina alveolaria; 13.
tuberozitatea maxilară; 14. şanţul
nervului maxilar; 15. fisura orbitală
inferioară; 17. creasta infratemporală
FOSA INFRATEMPORALĂ
PEREŢII FOSEI INFRATEMPORALE:
1.Peretele superior este format din:
a.faţa infratemporală a aripii mari a osului sfenoid este limitată lateral
de creasta infratemporală. Prezintă următoarele elemente: arie de origine a
unor fibre ale muşchiului pterigoidian lateral, gaura ovală, gaura spinoasă şi
spina sfenoidului.
b.partea precondiliană a scuamei temporalului
c.planul orizontal care trece prin creasta infratemporală şi arcada
zigomatică
*la nivelul peretelui anterior în partea superioară se află fisura orbitală
inferioară prin care fosa infratemporală comunică cu orbita.
2.Peretele anterior este format din faţa infratemporală a corpului osului
maxilar care prezintă: tuberozitatea maxilară, şanţul nervului maxilar şi
foramina alveolaria.
3.Peretele medial este format din:
a.lama laterală a procesului pterigoid
b.fisura pterigo-maxilară
4.Peretele lateral este format din:
a.faţa medială a ramului mandibulei
b.faţa medială a arcadei zigomatice (formată prin articularea dintre
procesul temporal al osului zigomatic şi procesul zigomatic al osului
temporal).
5.Peretele posterior este un plan frontal care trece prin articulaţia temporo-
mandibulară sau planul tangent la marginea posterioară a ramului
mandibulei.
6.Peretele inferior este un plan orizontal tangent la marginea inferioară a
corpului mandibulei.
COMUNICĂRILE FOSEI INFRATEMPORALE cu:
1.Fosa temporală-prin spaţiul situat medial de arcada zigomatică ;
2.Orbita-prin fisura orbitală inferioară ;
3.Fosa craniană mijlocie-prin găurile ovală şi spinoasă.
4.Regiunea maseterină-prin spaţiul dintre incizura mandibulei şi arcada
zigomatică;
5.Fosa pterigopalatină-prin fisura pterigo-maxilară ;
CONŢINUTUL FOSEI INFRATEMPORALE:muşchii pterigoidieni
lateral şi medial, nervul mandibular, artera maxilară şi plexul venos
pterigoidian.
24
FOSA PTERIGOPALATINĂ
Fosa pterigopalatină
1. şanţul nervului maxilar; 2. fisura
orbitală inferioară; 3. gaura sfenopalatină;
4. fisura pterigo-maxilară; 5. lama laterală
a procesului pterigoid;
Fosa pterigopalatină
1. gaura rotundă; 2. rădăcina anterioară
a aripii mari a sfenoidului; 3. corpul
sfenoidului; 4. canalul optic; 5. gaura
sfenopalatină; 6. lama verticală a
palatinului; 7. canalul palatin mare;
FOSA PTERIGOPALATINĂ
Fosa pterigopalatină are formă de piramidă patrulateră cu baza situată
superior.
PEREŢII FOSEI PTERIGOPALATINE:
1.Peretele superior (baza) este formată din rădăcina anterioară a aripii
mari a osului sfenoid.
2.Peretele anterior este alcătuit din marginea posterioară a feţei
infratemporale a corpului osului maxilar şi din procesul orbital al osului
palatin.Pe această faţă se face comunicarea cu orbita prin fisura orbitală
inferioară.
3.Peretele medial este format din lama verticală (perpendiculară) a
osului palatin. În partea superioară se află gaura sfenopalatină care
stabileşte o comunicare cu cavitatea nazală şi conţine artera sfenopalatină şi
nervii nazali postero-superiori.
4.Peretele posterior este format din marginea anterioară a procesului
pterigoid. Pe acest perete se află gaura rotundă şi orificiul anterior al
canalului pterigoidian (vidian).
5.Peretele lateral este un perete virtual format din fisura pterigo-maxilară
care stabileşte o comunicare cu fosa infratemporală.
6.Vârful fosei se află la nivelul canalului palatin mare. Acesta se deschide
prin gaura palatină mare la nivelul palatului dur. Prin canalul palatin mare
coboară vasele palatine descendente şi nervul palatin mare.
COMUNICĂRILE FOSEI PTERIGOPALATINE cu:
1.Cavitatea nazală prin gaura sfenopalatină prin care trec artera
sfenopalatină şi nervii nazali postero-superiori;
2.Fosa craniană mijlocie prin gaura rotundă de la nivelul peretelui posterior
al fosei pterigopalatine; pe aici trec nervul maxilar şi vene emisare.
3.Gaura ruptă prin canalul pterigoidian (vidian);el conţine artera şi nervul
canalului pterigoidian.
4.Palatul dur prin canalul palatin mare (care conţine vasele palatine
descendente şi nervul palatin mare) şi canalele palatine mici (ce conţin
vasele palatine mici şi nervii palatini mici).
5.Orbita prin fisura orbitală inferioară ;
6.Fosa infratemporală prin fisura pterigo-maxilară prin care trec artera
maxilară şi plexul venos pterigoidian.
CONŢINUTUL FOSEI PTERIGOPALATINE: nervul maxilar, artera
maxilară şi ganglionul pterigopalatin;
25

ORBITA
Orbita
1. gaura frontală; 2. partea orbitală a osului frontal; 3. gaura
supraorbitală; 4, 28. marginea supraorbitală; 5. fosa glandei
lacrimale; 6. canalul optic; 7. aripa mică a sfenoidului; 8. fisura
orbitală superioară; 9. procesul zigomatic al frontalului; 10. aripa
mare a sfenoidului; 11. faţa orbitală a aripii mari a sfenoidului; 12.
gaura zigomatico-orbitală; 13. procesul frontal al osului zigomatic;
14. fisura orbitală inferioară; 15. şanţul infraorbital; 16. procesul
orbital al osului palatin; 17. gaura infraorbitală; 18. marginea
infraorbitală; 19. faţa orbitală a corpului maxilarului, 20. impresiune
determinată de originea muşchiului oblic inferior; 21. lama
papiracee; 22. creasta lacrimală anterioară; 23. creasta lacrimală
posterioară; 24. osul lacrimal; 25. fosa sacului lacrimal; 26.
procesul frontal al maxilarului; 27. foseta trohleară;
PEREŢII ORBITEI
TAVANUL ORBITEI este format din:
1.Partea orbitală a osului frontal prezintă antero-lateral fosa lacrimală care conţine partea orbitală a
glandei lacrimale. Antero-medial se distinge foseta trohleară unde se inseră trohleea muşchiului oblic
superior. Anterior se află găurile frontală şi supraorbitală prin care trec mănunchiurile vasculo-nervoase
omonime.
2.Aripa mică a osului sfenoid se află în partea posterioară a orbitei. Ea delimizează canalul optic prin care
trec nervul optic şi artera oftalmică.
PODEAUA ORBITEI este formată din:
1.Faţa orbitală a corpului osului maxilar este traversată de şanţul infraorbital care se continuă cu
canalul infraorbital. Aceste două elemente conţin mănunchiul vasculo-nervos infraorbital. În partea medială
se află o mică depresiune determinată aria de origine a muşchiului oblic inferior.
2. Procesului orbital al osului palatin este o arie osoasă triunghiulară situată posterior de faţa orbitală a
corpului maxilarului.
3. Faţa orbitală a osului zigomatic
PERETELE MEDIAL este format din următoarele oase:
1.Procesului frontal al osului maxilar pe care se observă creasta lacrimală anterioară.
2.Osului lacrimal prezintă pe faţa sa laterală creasta lacrimală posterioară. Zona situată anterior de
creasta lacrimală posterioară este concavă şi împreună cu procesul frontal al osului maxilar participă la
formarea fosei sacului lacrimal.
3.Faţa laterală a labirintului etmoidal (lama papiracee)
4.Porţiunea prealară a feţei laterale a corpului osului sfenoid
*Găurile etmoidale anterioară şi posterioară se află la nivelul suturii fronto-etmoidală şi conţin
mănunchiurile vasculo-nervoase etmoidale anterior şi posterior.
PERETELE LATERAL este format din:
1.Faţa orbitală a aripii mari a osului sfenoid
2.Faţa orbitală a osului zigomatic prezintă gaura zigomatico-orbitală prin care intră nervul zigomatic.
ADDITUSUL ORBITEI este delimitat astfel:
1.Marginea supraorbitală limitează superior additusul şi aparţine osului frontal.
2.Procesul zigomatic al osului frontal şi procesul frontal al osului zigomatic se articulează prin sutura
fronto-zigomatică şi delimitează lateral additusul orbitar.
3.Marginea infraorbitală limitează inferior additusul orbitar şi este formată din marginea orbitală a osului
zigomatic şi marginea infraorbitală a corpului osului maxilar.
4.Crestele lacrimale anterioară şi posterioară delimitează între ele fosa sacului lacrimal.
APEXUL ORBITEI se află la nivelul părtii mediale a fisurii orbitale superioare.
26
 COMUNICĂRILE ORBITEI se fac cu:
1.Fosa craniană anterioară prin canalul optic
(prin care trec nervul optic şi artera oftalmică)
şi canalele etmoidale anterior şi posterior (prin
care trec mănunchiurile vasculo-nervoase
etmoidal anterior şi posterior) ;
2.Cavitatea nazală prin canalul lacrimo-nazal ;
3.Fosa temporală prin gaura zigomatico-
orbitală şi deci prin intermediul canalului
zigomaticului ;
4.Fosa pterigopalatină prin fisura orbitală
inferioară; aceasta este străbătută de
mănunchiul vasculo-nervos infraorbital, nervul
zigomatic, ramuri orbitale ale ganglionului
pterigopalatin şi nervul orbitociliar ;
5.Fosa infratemporală prin intermediul fisurii
orbitale inferioare,
6.Fosa craniană mijlocie prin fisura orbitală
superioară străbătută de nervii III, IV, VI,
nazociliar, frontal, lacrimal, venele oftalmice,
anastomoza între artera lacrimală şi artera
meningee medie ;
7.Regiunea frontală prin găurile supraorbitală
şi frontală ;
8.Regiunea infraorbitală prin canalul şi gaura
infraorbitală prin care trece mănunchiul
vasculo-nervos infraorbital ;
9.Regiunea zigomatică prin canalul
Orbita zigomaticului ;
1. incizura frontală; 2. partea orbitală a osului frontal; 3. incizura supraorbitală; 4. marginea
supraorbitală; 5. fosa glandei lacrimale; 6. canalul optic; 7. aripa mică a sfenoidului; 8. fisura
orbitală superioară; 9. procesul zigomatic al frontalului; 10. aripa mare a sfenoidului; 11. faţa
CONŢINUTUL ORBITEI: globul ocular,
orbitală a aripii mari a sfenoidului; 13. procesul frontal al osului zigomatic; 14. fisura orbitală muşchii extrinseci ai globului ocular, artera
inferioară; 15. şanţul infraorbital; 16. procesul orbital al osului palatin; 18. marginea infraorbitală; oftalmică, nervul optic, nervii lacrimal, frontal,
19. faţa orbitală a corpului maxilarului; 21. lama papiracee; 22. creasta lacrimală anterioară; 23. nazociliar, venele oftalmice, ganglionul ciliar,
creasta lacrimală posterioară; 24. osul lacrimal; 25. fosa sacului lacrimal; 26. procesul frontal al
maxilarului
glanda lacrimală şi sacul lacrimal.

27
CAVITATEA NAZALĂ
CHOANELE sunt două orificii separate de
marginea posterioară a vomerului. Superior
sunt limitate de corpul osului sfenoid, inferior
de marginea posterioară a lamei orizontale a
osului palatin şi lateral de marginea posterioară
a lamei mediale a procesului pterigoid.
Choanele stabilesc comunicarea între cavitatea
nazală şi nazofaringe.
Cavitatea nazală este formată
din două fose nazale separate
prin septul nazal.
Peretele lateral al cavităţii nazale-planul
profund
1. procesul frontal al osului maxilar; 2.
şanţul lacrimal; 3. gaura sfenopalatină; 4.
creasta etmoidală a lamei verticale a osului
palatin; 5. creasta concală a lamei verticale
a osului palatin; 6. lama verticală a osului
palatin; 7. lama medială a procesului
pterigoid; 8. lama orizontală a osului
palatin; 9. procesul palatin al osului
maxilar; 10. creasta concală a osului
maxilar; 11. creasta etmoidală a osului
maxilar;
Peretele lateral al cavităţii nazale-planul
mijlociu
1. procesul frontal al osului maxilar; 2.
osul lacrimal; 3. incizura sfenopalatină; 4.
procesul etmoidal; 5. lama verticală a
osului palatin; 6. procesul piramidal al
osului palatin; 7. lama orizontală a osului
palatin; 8. cornetul nazal inferior; 9.
procesul palatin al osului maxilar; 10.
procesul lacrimal al cornetului nazal
inferior; 11. creasta etmoidală;
APERTURA PIRIFORMĂ
reprezintă deschiderea anterioară
a cavităţii nazale. Ea este limitată
superior de oasele nazale şi
infero-lateral de incizurile nazale
ale oaselor maxilare. În partea
inferioară, pe linia mediană se
observă spina nazală anterioară, o
proeminenţă formată prin
articularea extremităţilor anter-
ioare ale incizurilor nazale ale
oaselor maxilare.
PERETELE LATERAL este constituit din trei planuri osoase suprapuse:
1.Planul profund este format din faţa nazală a corpului osului maxilar, faţa
nazală a procesului frontal al osului maxilar şi faţa internă a lamei mediale
a procesului pterigoid.
2.Planul mijlociu este format anterior din osul lacrimal şi lama verticală
(perpendiculară) a osului palatin.
3.Planul superficial este alcătuit din:
a.cornetul nazal inferior
b.masa laterală a osului etmoid (labirintul etmoidal) la nivelul căreia se
observă următoarele elemente: cornetul nazal suprem, cornetul nazal
superior, meatul nazal superior, cornetul nazal mijlociu şi meatul nazal
mijlociu.
*Meaturile nazale sunt spaţii situate între cornetele nazale şi peretele lateral al
cavităţii nazale:
-meatul nazal superior este un spaţiu situat între peretele lateral al
cavităţii nazale şi cornetul nazal superior; la nivelul acestui meat se află
deschiderile celulelor etmoidale posterioare.
-meatul nazal mijlociu este situat între peretele lateral al cavităţii
nazale şi cornetul nazal mijlociu. În acest meat la nivelul feţei mediale a
labirintului etmoidal se află următoarele elemente: bula etmoidală (proeminenţă
determinată de celulele etmoidale mijlocii), procesul uncinat, hiatusul
semilunar (spaţiul dintre bula etmoidală şi procesul uncinat prin care sinusul
maxilar comunică cu cavitatea nazală), infundibulul etmoidal (spaţiul la nivelul
căruia se află deschiderea inferioară a canalului fronto-nazal, care stabileşte o
comunicare între sinusul frontal şi cavitatea nazală). Partea anterioară a meatului
nazal mijlociu se numeste atrium şi prezintă inferior o proeminenţă numită
agger nasi.
-meatul nazal inferior reprezintă spaţiul dintre cornetul nazal inferior şi
peretele lateral al cavităţii nazale; în partea sa anterioară se deschide canalul
lacrimo-nazal prin care se stabileşte comunicarea între orbită şi cavitatea nazală.
*Cornetele nazale sunt lame osoase suprapuse în aşa fel încât fiecare dintre ele
este situat deasupra jumătăţii posterioare a cornetului subiacent:
-cornetul nazal suprem
-cornetul nazal superior
-cornetul nazal mijlociu, cornetul nazal superior şi cel suprem aparţin
masei laterale a etmoidului ; cornetul nazal mijlociu se ataşează în partea
anterioară de creasta etmoidală a osului maxilar; în partea posterioară se
articulează cu creasta etmoidală a osului palatin.
-cornetul nazal inferior (vezi viscerocraniul partea a IIa)
*Recesul sfeno-etmoidal este un spaţiu situat între cornetul nazal superior şi faţa
anterioară a corpului sfenoidului.
28

Peretele lateral al cavităţii
nazale-planul superficial
1. procesul frontal al osului
maxilar; 2. deschiderea canalului
fronto-nazal; 3. bula etmoidală;
4. masa laterală a etmoidului; 5.
cornetul nazal superior; 6.
cornetul nazal suprem; 7, 10.
deschiderile celulelor etmoidale
posterioare; 8. gaura sfeno-
palatină; 9. lama medială a
procesului pterigoid; 11. cornetul
nazal mijlociu; 12. deschiderile
celulelor etmoidale mijlocii; 13.
hiatusul semilunar; 14. procesul
uncinat al etmoidului; 15.
deschiderile celulelor etmoidale
anterioare; 16. deschiderea
lacrimo-nazal; 17. cornetul nazal
inferior;
SEPTUL NAZAL este format în principal
din osul vomer, lama perpendiculară a
osului etmoid şi din cartilajul septal
nazal.
*alte elemente osoase care participă la
formarea septului nazal sunt:
-marginea medială a oaselor nazale
-spina nazală a osului frontal
-creasta sfenoidală şi rostumul sfenoidal
-crestele nazale ale oaselor maxilare şi
palatine
Septul nazal şi tavanul cavităţii nazale
1. lama perpendiculară a etmoidului; 2. vomerul; 3.
osul nazal; 4. scuama osului frontal; 5. lama ciuruită a
etmoidului; 6. faţa anterioară a corpului sfenoidului;
7. faţa inferioară a corpului sfenoidului;
Peretele lateral al cavităţii nazale
1. procesul frontal al osului maxilar; 2. celulele etmoidale anterioare; 3.
lama ciuruită a etmoidului; 4. cornetul nazal superior; 5. cornetul nazal
suprem; 6,8; deschiderile celulelor etmoidale posterioare; 7. corpul
sfenoidului; 9,10. deschiderile celulelor etmoidale mijlocii; 11. lama
medială a procesului pterigoid; 12. gaura sfenopalatină; 13. lama
verticală a osului palatin; 14. lama orizontală a osului palatin; 15.
procesul etmoidal al cornetului nazal inferior; 16. procesul lacrimal al
cornetului nazal inferior; 17.orificul inferior al canalului lacrimo-nazal;
18. procesul palatin al osului maxilar; 19. cornetul nazal inferior; 20.
hiatusul semilunar; 21. orificiul inferior al canalului fronto-nazal; 22.
cornetul nazal mijociu; 23. deschiderile celulelor etmoidale anterioare;
29
 Peretele lateral al PERETELE SUPERIOR al cavităţii nazale este format din :
cavităţii nazale
1. meatul nazal
1.Oasele nazale
a inferior; 2. meatul 2.Lama ciuruită a osului etmoid
nazal mijlociu; 3. 3.Procesul etmoidal al osului sfenoid
meatul nazal superior; 4.Faţa anterioară a corpului osului sfenoid care prezintă deschiderile sinusurilor
b 4. scuama osului
sfenoidale.
frontal; 5. lama
ciuruită a etmoidului; 5.Faţa inferioară a corpului sfenoidului pe care se află chonca sfenoidală.
6. faţa anterioară a *Alte elemente care participă la formarea tavanului cavităţii nazale sunt: spina nazală
corpului sfenoidului; a osului frontal, aripile vomerului, procesele vaginale ale proceselor pterigoide şi
7. faţa inferioară a
corpului sfenoidului;
procesele sfenoidale ale oaselor palatine
8. palatul dur; 9.
cornetul nazal inferior; PERETELE INFERIOR al cavităţii nazale este format în 2/3 anterioară din procesele
10. cornetul nazal palatine ale oaselor maxilare şi în 1/3 posterioară din lamele orizontale ale oaselor
mijlociu; 11. cornetul
palatine. În partea anterioară se află, de o parte şi de cealaltă a septului nazal, orificiile
nazal superior; 12.
osul nazal; 13a. sinusul superioare ale celor două canale incisive (prin care trec nervul nazopalatin şi ramura
frontal; 13b. sinusul terminală a arterei palatine mari). Posterior între lamele orizontale ale oaselor palatine şi
sfenoidal procesele palatine ale oaselor maxilare se află sutura palatină transversă.

COMUNICĂRILE CAVITĂŢII NAZALE se fac cu:

1.Fosa pterigopalatină prin gaura sfenopalatină prin care trec artera sfenopalatină şi nervii nazali postero-superiori.
2.Sinusul maxilar prin hiatusul semilunar.
3.Palatul dur prin canalele incisive străbătute de nervul nazopalatin şi ramura terminală a arterei palatine mari.
4.Fosa craniană anterioară prin lama ciuruită a etmoidului prin care trec filetele nervilor olfactivi, ramuri ale arterei etmoidale anterioare şi nervul etmoidal
anterior.
5.Sinusul frontal prin canalul fronto-nazal,care se deschide în meatul nazal mijlociu.
6.Celulele etmoidale prin deschiderile acestor celule la nivelul meaturilor nazale superior (celulele etmoidale posterioare) şi mijlociu (celulele etmoidale mijlocii şi
anterioare).
7.Sinusul sfenoidal prin deschiderile sinusurilor în recesul sfeno-etmoidal care separă cornetul nazal superior de faţa anterioară a corpului sfenoidului.
8.Orbita prin canalul lacrimo-nazal care se deschide în meatul nazal inferior.
9.Nazofaringele prin choane.
10.Vestibulul nazal prin intermediul aperturii piriforme.

SINUSURILE PARANAZALE sunt: sinusurile frontale, sinusurile maxilare, celulele etmoidale şi sinusurile sfenoidale.
1.Sinusurile frontale sunt două cavităţi simetrice situate în interiorul părţii inferioare a scuamei osului frontal. Fiecare sinus comunică cu cavitatea nazală prin
canalul fronto-nazal care se deschide în meatul nazal mijlociu.
2.Sinusul maxilar este o cavitate situată în corpul osului maxilar. Pe peretele medial al sinusului maxilar se află hiatusul semilunar prin care sinusul comunică cu
cavitatea nazală (meatul nazal mijlociu).
3.Celulele etmoidale sunt cavităţi situate în masele laterale ale osului etmoid (labirintul etmoidal). Ele sunt grupate în celule etmoidale anterioare, mijlocii şi
posterioare. Celulele etmoidale posterioare se deschid în meatul nazal superior şi cele mijlocii şi anterioare în meatul nazal mijlociu.
4.Sinusurile sfenoidale sunt două cavităţi situate în corpul osului sfenoid care comunică anterior cu cavitatea nazală.
30

Oasele neurocraniului sunt: osul frontal, osul
OSUL FRONTAL etmoid, osul sfenoid, oasele temporale, oasele
parietale şi osul occipital.
OSUL FRONTAL prezintă
următoarele părţi:
-SCUAMA FRONTALULUI
-PĂRŢILE ORBITALE
-PARTEA NAZALĂ
Scuama osului frontal-faţa externă
1. marginea coronală; 2. tuberozitatea
frontală; 4. marginea supraorbitală; 5.
incizura supraorbitală; 6. gaura frontală; 7.
partea nazală a frontalului; 9. sutura
metopică; 10. arcada sprâncenoasă; 11.
procesul zigomatic; 12. linia temporală; 13.
scuama frontalului;
Osul frontal-faţa internă
1. scuama frontalului; 2. şanţul sinusului
sagital superior; 3. partea orbitală a
frontalului; 4. eminenţe mamilare; 5.
impresiuni digitate; 6. gaura oarbă; 7.
incizura etmoidală;
SCUAMA FRONTALULUI
1.Faţa externă prezintă:
a.tuberozităţile frontale sunt două proeminenţe situate la 3 cm
deasupra marginilor supraorbitale.
b.arcadele sprâncenoase sunt proeminenţe osoase situate
deasupra marginilor supraorbitale.
c.glabela este o proeminenţă mediană, situată între arcadele
sprâncenoase.
d.marginile supraorbitale sunt concave inferior şi în 1/3 medială
sunt rotunjite; participă la formarea additusului orbitar; ele pot prezenta
două incizuri:
-incizura supraorbitală situată la unirea 1/3 mediale cu 2/3
laterale a marginii supraorbitale; prin această incizură trece mănunchiul
vasculo-nervos supraorbital.
-incizura frontală este situată medial de incizura supraorbitală.
e.găurile supraorbitală şi frontală se află uneori în locul
incizurilor cu acelaşi nume; prin gaura frontală trece nervul
supratrohlear.
f.sutura metopică sau frontală este situată pe linia mediană
deasupra incizurii nazale.
g.procesul zigomatic al frontalului este situat în partea laterală a
arcadelor sprâncenoase; de la nivelul lui porneşte linia temporală;
procesul zigomatic se articulează cu procesul frontal al zigomaticului.
h.faţa temporală a osului frontal participă la formarea fosei
temporale.
2.Faţa internă este concavă şi prezintă următoarele elemente:
a.şanţul sinusului sagital superior pe marginile căruia se inseră
coasa creierului; participă la delimitarea sinusului sagital superior.
b.creasta frontală continuă inferior şanţul sinusului sagital
superior; pe ea se inseră coasa creierului.
c.gaura oarbă este limitată anterior de osul frontal şi posterior de
crista galli; prin gaura oarbă trece o venă emisară de la mucoasa nazală
la sinusul sagital superior şi o prelungire a durei mater.
d.eminenţele mamilare sunt proeminenţe care corespund
şanţurilor cerebrale.
e.impresiunile digitate sunt depresiuni determinate de girii lobilor
frontali ai emisferelor cerebrale.
f.şanţurile vasculare conţin ramurile anterioare ale ramurii
frontale a arterei meningee medii.
g.foveolele granulare sunt depresiuni situate de o parte şi de alta a
şanţului sinusului sagital superior, care conţin granulaţii arahnoidiene. 31
Scuama osului frontal-faţa externă
1. marginea coronală; 2. tuberozitatea
frontală; 3. faţa temporală a osului
frontal; 4. marginea supraorbitală; 5.
gaura supraorbitală; 6. gaura frontală; 7.
partea nazală a frontalului; 8. spina
nazală; 9. sutura metopică; 10. arcada
sprâncenoasă; 11. procesul zigomatic;
12. linia temporală; 13. scuama
frontalului;
Osul frontal-faţa internă
1. scuama frontalului; 2. creasta
frontală; 3. partea orbitală a frontalului;
4. eminenţe mamilare; 5. impresiuni
digitate; 6. gaura oarbă; 7. incizura
etmoidală;
Osul frontal-vedere inferioară
1. incizura etmoidală; 2. şanţul etmoidal
posterior; 3. şanţ etmoidal anterior; 4.
celule frontale; 5. fosa glandei
lacrimale; 6. foseta trohleară; 7. spina
nazală; 8. partea nazală; 9. gaura
frontală; 10. gaura supraorbitală; 11.
marginea supraorbitală; 12. partea
orbitală a frontalului; 13. procesul
zigomatic al frontalului;
PĂRŢILE ORBITALE ALE FRONTALULUI participă la formarea
tavanelor orbitelor. Între cele două părţi orbitale se află incizura
etmoidală care este situată pe linia mediană şi este completată de lama
ciuruită a etmoidului.
1.Faţa orbitală este concavă şi prezintă lateral fosa glandei lacrimale;
antero-medial se află foseta trohleară (sau spina trohleară) la nivelul căreia
se ataşează trohleea muşchiului oblic superior.
2.Faţa cerebrală (internă) este convexă şi este marcată de impresiuni
digitate, eminenţe mamilare şi şanţuri vasculare.
3.Incizura etmoidală prezintă pe faţa inferioară celule care vor fi
completate de celule etmoidale. Între celulele de la nivelul frontalului se
află şanţurile etmoidale anterior şi posterior. Acestea formează canalele
etmoidale anterior şi posterior, lecare conţin mănunchiurile vasculo-
nervoase omonime.
PARTEA NAZALĂ A FRONTALULUI este situată între marginile
supraorbitale. Ea prezintă spina nazală a frontalului, o proeminenţă de
formă de piramidă triunghiulară, care se articulează cu oasele nazale şi cu
procesele frontale ale maxilarelor; feţele sale postero-laterale contribuie la
formarea peretelui superior al cavităţii nazale; marginea posterioară se
articulează cu lama perpendiculară a osului etmoid.
MARGINILE OSULUI FRONTAL
1.Marginea parietală (posterioară) se articulează în partea superioară cu
oasele parietale şi cea inferioară cu aripile mari ale osului sfenoid.
2.Marginea posterioară a părţii orbitale se articulează cu aripile mici
ale sfenoidului; uneori partea sa externă limitează fisura orbitală
superioară.
32
 OSUL ETMOID
OSUL ETMOID prezintă următoarele porţiuni:
-LAMA CIURUITĂ
-MASELE LATERALE (LABIRINTELE ETMOIDALE)
-LAMA PERPENDICULARĂ
LAMA CIURUITĂ (LAMA CRIBROASĂ) este o lama orizontală
care completează incizura etmoidală a frontalului, participând la
formarea tavanului cavităţii nazal. Această lamă este împărţită în două
zone de către crista galli, o proeminenţă triunghiulară, pe care se
ataşează coasa creierului. Crista galli prezintă două aripi,care
delimitează posterior gaura oarbă. Cele două zone laterale ale lamei
ciuruite au formă concavă şi vin în raport cu bulbii olfactivi. Lama
ciuruită prezintă orificii prin care trec filetele nervilor olfactivi şi
ramuri din artera etmoidală anterioară.vÎn partea anterioară se află o
fantă etmoidală în care pătrunde o prelungire a durei mater, iar lateral
de acest orificiu se află gaura etmoidală, prin care trece mănunchiul
vasculo-nervos etmoidal anterior.
Lama ciuruită a etmoidului şi crista galli
LAMA PERPENDICULARĂ este o lamă patrulateră, mediană,
perpendiculară pe lama ciuruită, ce contribuie la formarea septului
nazal. Marginea sa posterioară se articulează cu creasta sfenoidului;
marginea anterioară se articulează cu spina nazală a frontalului.
Marginea inferioară se articulează cu vomerul, iar feţele laterale sunt
străbătute de şanţuri verticale. Acestea sunt vizibile mai ales în partea Osul etmoid-vedere laterală
1. crista galli; 2. faţa orbitală a masei
superioară şi sunt determinate de nervii olfactivi.
laterale; 3. semicelule anterioare; 4.
semicelule inferioare; 5. lama
perpendiculară; 6. procesul uncinat;

33

Masa laterală a etmoidului (labirintul etmoidal)-vedere medială
1. sinusul frontal; 2. celulă etmoidală anterioară; 3. deschiderea
celulei etmoidale anterioare în meatul nazal mijlociu; 4. celule
etmoidale mijlocii; 5,6. deschiderile celulelor etmoidale mijlocii în
meatul nazal mijlociu; 7. celule etmoidale posterioare; 8,10,13,17.
deschiderile celulelor etmoidale posterioare; 9. cornetul nazal
suprem; 11. cornetul nazal superior; 12. deschiderile celulelor
etmoidale mijlocii în meatul nazal mijlociu; 13. bula etmoidală; 14.
hiatusul semilunar; 15. procesul uncinat; 18. cornetul nazal
inferior; 19. canalul fronto-nazal; 20. lama ciuruită a etmoidului;
MASELE LATERALE ALE ETMOIDULUI (LABIRINTELE ETMOIDALE) au o formă
paralelipipedică şi sunt suspendate de lama ciuruită a etmoidului “ca talerele unei balanţe”. Masele
laterale conţin celule etmoidale anterioare, mijlocii şi posterioare.
1.Faţa superioară continuă lateral lama ciuruită şi prezintă celule etmoidale care sunt completate de
celulele frontalului. Pe această faţă se află două şanţuri etmoidale anterior şi posterior, transformate în
canale prin articularea masei laterale cu osul frontal;aceste canale conţin mănunchiuri vasculo-nervoase
etmoidale anterioare şi posterioare.
2.Faţa posterioară prezintă celule completate de concha sfenoidală şi de procesul orbital al palatinului.
3.Faţa laterală (lama orbitală, lama papiracee, os planum) intră în componenţa peretelui medial al
orbitei.
4.Faţa anterioară are mai puţine celule la completarea cărora participă oasele lacrimal şi procesul
frontal al maxilarului.
5.Faţa medială la nivelul căreia se observă următoarele elemente: cornetul nazal suprem, cornetul
nazal superior, meatul nazal superior, cornetul nazal mijlociu şi meatul nazal mijlociu.
a.cornetele nazale sunt lame osoase suprapuse în aşa fel încât fiecare dintre ele este situat
deasupra jumătăţii posterioare a cornetului subiacent:
-cornetul nazal suprem
-cornetul nazal superior
-cornetul nazal mijlociu se ataşează în partea anterioară pe creasta etmoidală a osului
maxilar; în partea posterioară se articulează cu creasta etmoidală a osului palatin.
b.meaturile nazale superior şi mijlociu sunt spaţii situate între cornetele nazale şi faţa medială a
labirintului etmoidal:
-meatul nazal superior este un spaţiu situat între masa laterală a etmoidului şi cornetul nazal
superior; la nivelul acestui meat se află deschiderile celulelor etmoidale posterioare.
-meatul nazal mijlociu este un spaţiu situat între masa laterală a etmoidului şi cornetul nazal
mijlociu. În acest meat se află următoarele elemente: bula etmoidală (proeminenţă determinată de
celulele etmoidale mijlocii), procesul uncinat, hiatusul semilunar (spaţiul dintre bula etmoidală şi
procesul uncinat prin care sinusul maxilar comunică cu cavitatea nazală), infundibulul etmoidal
(spaţiul la nivelul căruia se află deschiderea inferioară a canalului fronto-nazal, care stabileşte o
comunicare între sinusul frontal şi cavitatea nazală).
34
 OSUL SFENOID prezintă următoarele
porţiuni:
OSUL SFENOID - CORPUL SFENOIDULUI
- ARIPILE MICI
- ARIPILE MARI
- PROCESELE PTERIGOIDE
Osul sfenoid-vedere
anterioară
1. aripa mică a
sfenoidului; 2. creasta
sfenoidală; 3. celule
sfenoidale; 4. faţa
orbitală a aripii mari a
sfenoidului; 5. gaura
rotundă; 6. procesul
pterigoid; 7. cârligul
pterigoidian; 8.
orificiul anterior al
canalului pterigoidian;
9. rostum sfenoidal;
10. incizura pterigoidă;
11. deschiderea
sinusului sfenoidal; 12.
spina sfenoidului; 13.
fisura orbitală
superioară;
Osul sfenoid-vedere
superioară
1. aripa mică a sfenoidului,
2. şanţul chiasmatic; 3.
jugum sfenoidal; 4. limbul
sfenoidal; 5. canalul optic;
6. fisura orbitală superioară;
7. gaura rotundă; 8. procesul
clinoid posterior; 9. dorsum
sellae; 10. fosa hipofizară;
11. tuberculul şeii; 12.
clivus; 13. lingula; 14. gaura
spinoasă; 15. gaura ovală;
16. şaua turcească; 17.
şanţul carotic; 18. procesul
clinoid mediu; 19. procesul
clinoid anterior; 20. aripa
mare a sfenoidului
CORPUL SFENOIDULUI este cuboidal şi prezintă şase feţe:
1.Faţa superioară (cerebrală) prezintă următoarele elemente:
a.jugum sfenoidale este o suprafaţă patrulateră, care se prelungeşte
anterior cu procesul etmoidal. Jugum sfenoidale vine în raport superior cu
tracturile olfactive şi cu girii drepţi ai lobilor frontali ai emisferelor
cerebrale.
b.limbul sfenoidal este o creastă orizontală care reprezintă limita
posterioară a jugumului sfenoidal.
c.şanţul chiasmatic conţine chiasma optică.
d.tuberculul şeii este o proeminenţă situată posterior de şanţul
chiasmatic care limitează anterior şaua turcească.
e.şaua turcească leeste limitată anterior de tuberculul şeii, posterior
de dorsum sellae şi lateral de buza superioară a şanţului carotic. Prezintă
fosa hipofizară care conţine hipofiza. Creasta sinostozică de pe versantul
anterior al şeii turceşti se prelungeste lateral prin procese clinoidiene medii.
f.lama patrulateră (dorsum sellae) are o margine superioară care
formează limita posterioară a şeii turceşti şi se prelungeşte lateral cu
procesele clinoide posterioare. Dorsum sellae împreună cu partea bazilară a
occipitalului formează o arie concavă care vine în raport cu bulbul
rahidian,numită clivus.
2.Feţele laterale prezintă şanţul carotic care are forma literei “S” şi conţine
artera carotidă internă, care la acest nivel trece prin sinusul cavernos; Şanţul
este limitat de o margine supero-posterioară şi de o margine infero-
anterioară. Marginea infero-anterioară se prelungeşte posterior cu lingula
sfenoidală.
3.Faţa anterioară prezintă:
a.creasta sfenoidală este o creastă verticală care se termină inferior cu
o proeminenţă numită rostum sfenoidal.
b.deschiderile sinusurilor sfenoidale sunt două orificii de o parte şi
de alta a crestei sfenoidale.
c.aria internă, triunghiulară este acoperită de două lamele ce
alcătuiesc concha sfenoidală.
d.aria externă prezintă un rând vertical de celule care se completează
cu celulele etmoidale posterioare.
4.Faţa inferioară prezintă:
a.rostumul sfenoidal este o proeminenţă longitudinală, care pătrunde
în şanţul dintre aripile vomerului delimitând astfel canalul sfeno-vomerian
median.
b.concha sfenoidal sunt două lamele care se articulează cu aripile
vomerului.
5.Faţa posterioară se articulează cu partea bazilară a occipitalului. 35
Osul sfenoid-vedere anterioară
1. aripa mică a sfenoidului; 2. creasta sfenoidală; 3.
celule sfenoidale; 4. faţa orbitală a aripii mari a
sfenoidului; 5. gaura rotundă; 6. procesul pterigoid; 7.
cârligul pterigoidian; 8. orificiul anterior al canalului
pterigoidian; 9. rostum sfenoidal; 10. incizura
pterigoidă; 11. deschiderea sinusului sfenoidal; 12. spina
sfenoidului; 13. fisura orbitală superioară;
Osul sfenoid-vedere superioară
1. aripa mică a sfenoidului, 2. şanţul chiasmatic; 3.
jugum sfenoidal; 4. limbul sfenoidal; 5. canalul optic; 6.
fisura orbitală superioară; 7. gaura rotundă; 8. procesul
clinoid posterior; 9. dorsum sellae; 10. fosa hipofizară;
11. tuberculul şeii; 12. clivus; 13. lingula; 14. gaura
spinoasă; 15. gaura ovală; 16. şaua turcească; 17. şanţul
carotic; 18. procesul clinoid mediu; 19. procesul clinoid
anterior; 20. aripa mare a sfenoidului
ARIPILE MICI sunt două lame triunghiulare sudate de o parte şi de alta a corpului sfenoidului. Fiecare aripă
mică prezintă:
1.Rădăcinile superioară şi inferioară delimitează împreună cu corpul sfenoidului canalul optic prin care trece
nervul optic şi artera oftalmică.
2.Faţa superioară este netedă şi vine în raport cu lobul frontal al emisferei cerebrale. În apropierea marginii sale
posterioare se pot observa şanţurile sinusurilor sfenoparietale ale durei mater.
3.Faţa inferioară formează partea posterioară a tavanului orbitei şi delimitează superior fisura orbitală
superioară.
4.Marginea posterioară pătrunde în şanţul lateral al emisferei cerebrale şi se termină medial cu procesul
clinoidian anterior la nivelul căruia se inseră cortul cerebelului. Uneori între procesele clinoide anterior şi
posterior se află o punte de ţesut osos, care delimitează împreună cu corpul sfenoidului canalul carotico-
clinoidian prin care trece artera carotidă internă.
5.Marginea anterioară se articulează cu partea orbitală a osului frontal.
ARIPILE MARI sunt două lame osoase concave supero-posterior, care sunt sudate de o parte şi de alta a corpului
sfenoidului prin trei rădăcini.
1.Rădăcinile:
a.rădăcina anterioară limitează fisura orbitală superioară şi gaura rotundă.
b.rădăcina mijlocie delimitează gaura rotundă şi gaura ovală.
c.rădăcina posterioară delimitează posterior gaura ovală.
2.Feţele:
a.faţa cerebrală (endocraniană) este concavă şi participă la formarea fosei craniene mijlocii. Pe această faţă
se observă şanţul arterei meningee medii şi următoarele orificii: găurile rotundă, ovală, spinoasă şi canalele
Arnold şi Vesale.
b.faţa laterală este împărţită de creasta infratemporală în două feţe:
-faţa temporală participă la formarea părţii anterioare a fosei temporale.
-faţa infratemporală prezintă o zona anterioară unde au originea fibre din muşchiul pterigoidian lateral şi
o zona posterioară unde se află găurile ovală şi spinoasă şi spina sfenoidului. Pe spina sfenoidului au originea
ligamentul sfenomandibular, fibre ale muşchiului constrictor superior al faringelui, fascia faringobazilară şi
ligamentul pterigospinos (Civinini); pe faţa medială a spinei se află un şanţ prin care trece nervul coarda timanului.
c.faţa orbitală participă la formarea peretelui lateral al orbitei.
3.Orificiile de la nivelul aripii mari a sfenoidului:
a.gaura rotundă este situată între rădăcinile anterioară şi mijlocie a aripii mari conţine nervul maxilar.
b.gaura ovală este situată între rădăcinile mijlocie şi posterioară conţine nervul mandibular, artera meningee
accesorie şi nervul pietros mic.
c.gaura spinoasă conţine artera meningee medie, vena meningee medie şi ramura meningeală a nervului
mandibular (nervul spinos).
d.canalul Vesale conţine o vena emisară de la sinusul sfenoidal.
e.canalul Arnold conţine nervul pietros mic.
4.Marginile aripii mari sunt: marginea pietroasă, marginea scuamoasă, marginea parietală şi marginea frontală.
*Fisura orbitală superioară (vezi endobaza)
36

Procesulul pterigoid
1. tuberculul pterigoid; 2. incizura tubară; 3. procesul tubar; 4.
cârligul pterigoidian; 5. spina Hyrtl; 6. spina Henle; 7. procesul
pterigospinos (spina lui Civinini); 8. lama laterală a procesului
pterigoid; 9. lama medială a procesului pterigoid; 10. fosa
pterigoidă; 11. fosa scafoidă; 12. choana;
PROCESELE PTERIGOIDE
Osul sfenoid prezintă două procese pterigoide. Fiecare proces este format
dintr-o lamă medială şi o lamă laterală:
1.Lama medială este verticală şi prezintă două feţe şi trei margini. Faţa
laterală participă la delimitarea fosei pterigoidiene unde au originea fibrele
muşchiului pterigoidian medial. Faţa medială participă la formarea peretelui
lateral al foselor nazale. Marginea anterioară se sudează la marginea
anterioară a lamei laterale. Marginea posterioară este concavă posterior şi
prezintă în partea superioară tuberculul pterigoid, în partea mijlocie
incizura tubară şi inferior procesul tubar. Pe marginea posterioară a lamei
mediale se inseră fibrele muşchiului constrictor superior al faringelui şi
fascia faringobazilară. Marginea inferioară prezintă cârligul pterigoidian,
care pe faţa inferioară are un şanţ prin care trece tendonul muşchiului tensor
al vălului palatin. Pe cârligul pterigoidian se inseră fibre ale muşchiului
constrictor superior al faringelui şi rafeul pterigomandibular.
2.Lama laterală prezintă două feţe şi trei margini. Faţa laterală participă la
formarea peretelui medial al fosei infratemporale; pe această faţă au originea
fibrele muşchiului pterigoidian lateral. Faţa medială limitează lateral fosa
pterigoidă. Marginea anterioară delimitează posterior fisura pterigomaxilară.
Marginea posterioară prezintă procesul pterigospinos (spina Civinini)
(în partea inferioară) pe care se inseră ligamentul pterigospinos, spina Henle
(superior de precedenta) şi spina Hyrtl (în partea superioară) pe care se
inseră ligamentul Hyrtl. Pe marginea posterioară a lamei laterale se inseră
aponevroza interpterigoidiană.
3.Fosa pterigoidă este spaţiul delimitat de lamele procesului pterigoid şi de
procesul piramidal al palatinului;la nivelul ei are originea muşchiul
pterigoidian medial.
4.Fosa scafoidă se află superior de marginea posterioară a lamei mediale;
aici are originea muşchiul tensor al vălului palatin.
*Între rădăcinile procesului pterigoid se află canalul pterigoidian (vidian).
Orificiul său anterior se deschide în fosa pterigopalatină şi orificiul posterior
se află în gaura ruptă. El conţine nervul şi artera canalului pterigoidian.
37
 OSUL PARIETAL
Osul parietal-faţa externă FAŢA EXTERNĂ este convexă şi prezintă:
1. unghiul occipital; 2. gaura parietală; 3. marginea sagitală; 4.
tuberozitatea parietală; 5. unghiul frontal; 6. marginea
1.Tuberozitatea parietală
frontală; 7. unghiul sfenoidal; 8. linia temporală superioară; 9. 2.Linia temporală superioară (pe care se inseră fascia
linia temporală inferioară; 10. marginea scuamoasă; 11. temporală) şi linia temporală inferioară pe care au
unghiul mastoidian; 12. marginea occipitală; originea fibre ale muşchiului temporal.
3.Zona dintre cele două linii temporale este aria de
inserţie a fasciei temporale.
4.Gaura parietală se află în apropierea marginii
sagitale în partea posterioară; conţine vene emisare de la
sinusul sagital superior şi o ramură meningee din artera
occipitală.
FAŢA INTERNĂ este concavă şi prezintă:
1.Şanţul sinusului sagital superior pe marginile căruia
se inseră coasa creierului; la formarea şanţului participă
şi osul parietal de partea opusă.
2.Foveole granulare în care pătrund granulaţiile
arahnoidei.
3.Şanţurile arterei meningee medii
4.Şanţul sinusului sfenoparietal
5.Fosa parietală corespunde tuberozităţii parietale.
6.Şanţul sinusului sigmoid este situat în apropierea
unghiului postero-inferior.
7.Impresiunile digitate determinate de
circumvoluţiunile cerebrale se observă pe toată suprafaţa
internă.
MARGINILE:
1.Marginea sagitală se articulează cu cea din partea
opusă, formând sutura sagitală.
2.Marginea scuamoasă se articulează dinspre posterior
spre anterior cu mastoida, scuama temporalului şi cu
aripa mare a sfenoidului.
3.Marginea frontală se articulează cu scuama
Osul parietal-faţa internă frontalului contribuind la formarea suturii coronale.
1. unghiul frontal; 2. marginea sagitală; 3. şanţul 4.Marginea occipitală se articulează cu scuama
sinusului sagital superior; 4. gaura parietală; 5.
unghiul occipital; 6. marginea occipitală; 7. şanţul occipitalului participând la formarea suturii lambdoide.
sinusului sigmoid; 8. marginea scuamoasă; 9. UNGHIURILE osului parietal sunt: unghiul frontal,
şanţurile ramurilor arterei meningee medii; 10. unghiul sfenoidal, unghiul occipital şi unghiul
marginea frontală; mastoidian.

38
 SCUAMA TEMPORALĂ
1.Faţa exocraniană :
OSUL TEMPORAL a.faţa temporală participă la formarea fosei temporale, la nivelul căreia are
originea muşchiul temporal. În 1/3 posterioară se află şanţul arterei temporale medii
OSUL TEMPORAL este format din patru şi creasta supramastoidiană. Inferior de creastă se află joncţiunea dintre partea
părţi: mastoidiană şi cea scuamoasă formându-se astfel sutura scuamo-mastoidiană.
- SCUAMA TEMPORALĂ Postero-superior de porul acustic extern se află spina suprameatală şi trigonul
- STÂNCA OSULUI TEMPORAL suprameatal, o depresiune care marchează antrul mastoidian situat la 1,25 cm în
- PARTEA MASTOIDIANĂ profunzime.
- PARTEA TIMPANICĂ b.procesul zigomatic contribuie la formarea arcadei zigomatice prin articularea cu
procesul temporal al osului zigomatic. El are un segment posterior (bazal) a cărei faţă
superioară este concavă şi se continuă superior cu scuama. Procesul zigomatic are două
rădăcini una anterioară care este orizontală şi formează tuberculul articular şi una
posterioară care se continuă cu creasta supramastoidiană. La joncţiunea dintre cele două
rădăcini se află tuberculul zigomatic pe care se inseră ligamentul colateral lateral al
articulaţiei temporo-mandibulare. Segmentul anterior sau liber al procesului zigomatic
are o margine superioară pe care se inseră fascia temporală, o margine inferioară şi o
faţă medială unde îşi au originea fibrele muşchiului maseter. Faţa laterală este
subcutanată, iar extremitatea anterioară este dinţată, articulându-se cu procesul temporal
al osului zigomatic. Anterior de tuberculul articular se află o porţiune precondilară din
scuama temporalului, care participă la formarea tavanului fosei infratemporale.
*Fosa mandibulară este o depresiune ovalară ce aparţine exobazei. Este formată dintr-
o arie anterioară articulară,care aparţine scuamei temporalului şi o arie posterioară,
nearticulară- partea timpanică a temporalului. Fisura timpano-scuamoasă, situată
medial la nivelul fosei mandibulare, se bifurcă medial (datorită prelungirii inferioare a
tegmen tympani) în două fisuri: fisura pietro-timpanică (Glasser) şi fisura pietro-
scuamoasă. Prin fisura pietro-timpanică trec artera timpanică anterioară (ramură a
arterei maxilare) şi nervul coarda timpanului.
*Meatul acustic extern se deschide inferior de partea posterioară a rădăcinii
posterioare a procesului zigomatic al osului temporal printr-un orificiu numit por
acustic extern.El este delimitat anterior şi inferior de partea timpanică a osului
Osul temporal-vedere laterală temporal şi supero-posterior de partea scuamoasă a osului temporal. La nivelul porului
1. scuama temporală; 2. tuberculul articular; 3. procesul zigomatic al osului acustic extern se află în partea supero-anterioară sutura timpano-scuamoasă.
temporal; 4. fosa mandibulară; 5. osul timpanic; 6. procesul mastoidian; 7. porul 2.Faţa cerebrală este concavă şi prezintă următoarele elemente:
acustic extern; 8. creasta supramatoidiană;
a.sutura pietro-scuamoasă
b.şanţurile arterei meningee medii
c.impresiuni digitate
3.Marginea parietală (superioară) participă împreună cu marginea inferioară a osului
parietal la formarea suturii scuamoase şi în 1/3 anterioară se articulează cu aripa mare a
osului sfenoid.

39

Osul temporal-vedere superioară
1. şanţul sinusului sigmoid; 2. tuberculul retrogaserian; 3. incizura
trigeminală; 4. impresiunea trigeminală; 5. hiatusul şi şanţul nervului
pietros mare; 6. hiatusul şi şanţul nervului pietros mic; 7. procesul
zigomatic al osului temporal; 8. scuama temporalului; 9. fisura pietro-
scuamoasă; 10. eminenţa arcuată; 11. tegmen tympani; 12. marginea
superioară a stâncii temporale;
STÂNCA TEMPORALULUI are forma unei piramide cu baza triunghiulară şi cu axul oblic antero-
medial. Ea prezintă trei feţe, trei margini, un vârf şi o bază.
1.Baza corespunde părţii mastoidiene şi în partea sa antero-superioară se află meatul acustic extern.
2.Vârful este neregulat şi pătrunde între aripa mare a sfenoidului şi partea bazilară a occipitalului; el
conţine deschiderea anterioară a canalului carotic şi participă la formarea peretelui postero-lateral al
găurii rupte.
3.Faţa anterioară (vezi endobaza)
4.Faţa posterioară (vezi endobaza)
5.Faţa inferioară (vezi exobaza)
6.Marginea superioară separă fosa craniană mijlocie de cea posterioară şi la nivelul ei se inseră cortul
cerebelului. Prezintă dinspre medial spre lateral următoarele elemente:
a.incizura pentru nervul abducens (VI)
b.inserţia ligamentului pietrosfenoidal (Gruber)
c.incizura trigeminală (Gruber) prin care trece nervul trigemen; se află la 1 cm lateral de vârful
stâncii.
d.şanţul sinusului pietros superior
7.Marginea posterioară separă faţa posterioară de faţa inferioară a stâncii temporalului. În 1/3 laterală
marginea posterioară se articulează cu procesul jugular al occipitalului. Dinspre medial spre lateral
prezintă:
a.şanţul sinusului pietros inferior la care contribuie şi partea bazilară a osului occipital.
b.incizura jugulară reprezintă limita antero-medială a găurii jugulare. Incizura prezintă
tuberculul intrajugular pe care se inseră ligamentul pietro-occipital; medial de tubercul se află
incizura nervului glosofaringian (IX). Gaura jugulară este limitată postero-medial de incizura jugulară
a osului occipital.
8.Marginea anterioară se uneşte lateral cu scuama temporalului la nivelul fisurii pietro-scuamoase şi
se continuă cu prelungirea inferioară a tegmen tympani. Între marginea anterioară a stâncii şi scuama
temporalului se descrie incizura sfenoidală prin care se articulează cu aripa mare a sfenoidului. Între
marginea anterioară a stâncii, aripa mare a sfenoidului şi corpul sfenoidului se află gaura ruptă.
PARTEA TIMPANICĂ este o lamă osoasă cu concavitatea postero-superioară.
1.Faţa posterioară este concavă şi formează pereţii anterior, inferior şi parţial posterior al meatului
acustic extern. De-a lungul marginii mediale prezintă şanţul timpanic în care se inseră timpanul.
Uneori postero-inferior prezintă o proeminenţă numită torus auditiv.
2.Faţa anterioară formează partea posterioară a fosei mandibulare.
3.Marginea superioară se articulează cu tuberculul postglenoidian şi participă la delimitarea fisurii
pietro-timpanice.
4.Marginea medială prezintă o proeminenţă numită proces tubar, care limitează antero-inferior
canalul musculotubar.
5.Marginea inferioară se prelungeşte inferior cu procesul vaginal care înconjură baza procesului
stiloid.
40

Osul temporal-vedere inferioară
1. procesul zigomatic; 2. scuama temporalului; 3. tuberculul articular;
4. fosa mandibulară; 5. prelungirea inferioară a tegmen tympani; 6.
şanţul tubar; 7. orificiul canalului musculo-tubar; 8. orificiul inferior al
canalului carotic; 9. orificiile canaliculelor carotico-timpanice; 10.
fossula petrosa; 11. deschiderea canaliculului cohleei; 12. orificiul
inferior al canaliculului timpanic; 13. ostium introitus; 14. fosa
jugulară; 15. şanţul arterei occipitale; 16. eminenţa juxtamastoidiană;
17. incizura digastrică; 18. procesul mastoidian; 19. gaura
stilomastoidiană; 20. procesul stiloid; 21. fisura pietro-timpanică; 22.
osul timpanic; 23. porul acustic extern; 24. fisura timpano-scuamoasă;
25. fisura pietro-scuamoasă;
PARTEA MASTOIDIANĂ
1.Faţa externă prezintă gaura mastoidiană prin
care trec o venă emisară de la sinusul sigmoid şi o
ramură meningee din artera occipitală. Pe suprafaţa
externă se inseră fibre din pântecele occipital al
muşchiului occipito-frontal şi muşchiul auricular
posterior. În partea inferioară se află procesul
mastoidian pe a cărei faţa externă se inseră muşchii
sternocleidomastoidian, splenius al capului şi lung
al capului. Medial de procesul mastoid se află
incizura mastoidiană unde are originea pântecele
posterior al muşchiului digastric. Medial de incizură
se află eminenţa juxtamastoidiană şi şanţul
arterei occipitale.
2.Faţa internă prezintă şanţul sinusului sigmoid
la nivelul căreia se deschide gaura mastoidiană.
3.Marginea anterioară în 1/3 superioară limitează
posterior conductul auditiv extern, iar în 1/3
mijlocie se articulează cu partea timpanică a osului
temporal la nivelul fisurii timpano-mastoidiene; în
1/3 inferioară au originea fibre din muşchiul
sternocleidomastoidian.
4.Marginea occipitală (posterioară) în partea
superioară se articulează cu osul occipital la nivelul
suturii occipito-mastoidiene, iar inferior au origine
fibre ale muşchiului sternocleidomastoidian.
5.Marginea superioară formează împreună cu
marginea superioară a scuamei temporalului,
incizura parietală prin care se articulează cu
unghiul mastoidian al parietalului la nivelul suturii
parieto-mastoidiene.
41
CAVITĂŢILE ŞI CANALELE OSULUI TEMPORAL
1.Urechea medie (căsuţa timpanului) prezintă următorii pereţi:
2.Meatul acustic extern este format în partea superioară din scuama osului temporal,posterior din partea mastoidiană şi în rest din partea timpanică care prezintă un
şanţ cu concavitatea superioară.
Meatul are raport anterior cu articulaţia temporo-mandibulară, posterior cu a treia porţiune a canalului facialului şi cu celulele mastoidiene şi superior cu fosa craniană
mijlocie.
3.Labirintul osos-are două porţiuni:posterioară (formată din vestibul, canale semicirculare, apeductul vestibulului) şi anterioară (formată din cohlee şi apeductul
cohleei).
4.Meatul acustic intern (vezi endobaza)
5.Canalul musculotubar este împărţit de un sept în semicanalul muşchiului tensor al timpanului (situat superior) şi semicanalul tubei auditive (situat inferior).
6.Canalul facialului (canalul lui Fallope) prezintă trei porţiuni:
a.segmentul labirintic (prima porţiune) conţine nervii facial şi intermediar a lui Wriesberg şi artera labirintică. Canalul începe de la nivelul ariei facialului şi
are o direcţie perpendiculară pe axul stâncii şi se termină la genunchiul facialului, unde canalul face primul cot. El trece între vestibului osos şi cohleea osoasă.
b.segmentul timpanic (a doua porţiune) începe la nivelul primului cot al canalului unde se află o mică cavitate care conţine ganglionul geniculat. De aici
porneşte canalul nervului pietros mare care se deschide pe faţa anterioară a stâncii prin hiatusul nervului pietros mare (hiatusul lui Fallope). A doua porţiune este
paralelă cu axul stâncii şi usor descendentă spre posterior. Ea are raport lateral cu peretele medial al urechii medii pe care poate ridica o proeminenţă. Medial, canalul
are raport cu vestibulul, superior cu canalul semicircular lateral şi inferior cu semicanalul muşchiului tensor al timpanului şi cu fereastra ovală. A doua porţiune a
canalului facialului conţine nervul facial şi ramura pietroasă a arterei meningee medii.
c.segmentul mastoidian (a treia porţiune) începe de la nivelul celui de-al doilea cot al canalului şi se termină la gaura stilomastoidiană. Cel de-al doilea cot
are raport lateral cu additus ad antrum şi medial cu canalul semicircular posterior. A treia porţiune a canalului are raporturi mediale cu labirintul osos şi cu fosa
jugulară, raporturi posterioare cu antrul mastoidian, raporturi anterioare cu peretele posterior al urechii medii şi al conductului acustic extern şi raporturi laterale cu
additus ad antrum.vSegmentul mastoidian conţine nervul facial şi artera stilomastoidiană.
7.Canalul carotic prezintă un orificiu inferior pe faţa exocraniană a stâncii temporalului. El are iniţial un traiect ascendent, apoi antero-medial, terminându-se prin
orificiu său intern la vârful stâncii.Canalul carotic conţine artera carotidă internă, plexul nervos simpatic pericarotic intern şi plexul venos pericarotic intern. La
canalului carotic se află orificiile carotico-timpanice prin care pătrund nervii carotico-timpanici (ramuri ale plexului pericarotic intern) şi ramuri carotico-timpanice
din artera carotidă internă.
8.Canalele nervului coarda timpanului:
a.canalul posterior conţine nervul coarda timpanului care este însoţit de o ramură a arterei stilomastoidiene. Acest canal începe din peretele anterior al celei de-a
treia porţiuni a canalului facialului,la 6 mm superior de gaura stilomastoidiană. Canalul are raporturi laterale cu partea posterioară a conductului auditiv extern şi
raporturi postero-mediale cu a treia porţiune a canalului facialului.În partea anterioară acest canal se deschide la nivelul unui orificiu de pe peretele posterior al urechii
medii.
b.canalul anterior începe de la nivelul unui orificiu situat în peretele anterior al urechii medii între prelungirea inferioară a tegmen tympani şi osul
timpanic.Canalul anterior vine în raport lateral cu fosa mandibulară şi medial cu canalul musculotubar. Canalul anterior al nervului coarda timpanului se termină la
nivelul fisurii pietro-timpanice.
9.Canaliculul muşchiului scăriţei începe de la nivelul vârfului piramidei şi coboară spre postero-inferior până în apropierea găurii stilomastoidiene. Acest canal are
raporturi posterioare cu a treia porţiune a canalului facialului.
10.Canaliculul timpanic prezintă un orificiu inferior situat pe faţa inferioară a stâncii temporalului între orificiul inferior al canalului carotic şi fosa jugulară.
Canaliculul conţine nervul timpanic (Jacobson) şi artera timpanică inferioară şi are un traiect vertical până la orificiul său superior situat la nivelul peretelui inferior al
căsuţei timpanului.
11.Antrul mastoidian
12.Celulele mastoidiene
42

OSUL OCCIPITAL
Osul occipital-vedere exocraniană
1. linia nucală supremă; 2. scuama occipitalului; 3.
protuberanţa occipitală externă; 4. linia nucală
superioară; 5. linia nucală inferioară; 6. procesul
jugular, 7. condilul occipital; 8. partea bazilară a
occipitalului; 9. tuberculul faringian; 10. gaura
occipitală mare; 11. creasta occipitală externă
SCUAMA OCCIPITALULUI este convexă spre exterior şi prezintă o faţa externă (exocraniană) şi o faţa
OSUL internă (endocraniană).
OCCIPITAL 1.Faţa endocraniană (internă)-are următoarele elemente:
prezintă trei a.protuberanţa occipitală internă care corespunde confluenţei sinusurilor venoase.
porţiuni: b.şanţul sinusului sagital superior urcă spre unghiul superior al scuamei şi conţine sinusul sagital
-SCUAMA superior situat într-o dedublare a coasei creierului. Împreună cu şanţurile sinusurilor transverse formează
-PARTEA eminenţa cruciformă.
BAZILARĂ c.creasta ocicipitală internă coboară de la protuberanţa occipitală internă şi se bifurcă inferior
-PĂRŢILE deasupra găurii occipitale mari.
LATERALE d.fosa vermiană se află între gaura occipitală mare şi bifurcaţia crestei occipitale interne; ea vine în
raport cu partea inferioară a vermisului cerebelos.
e.şanţurile sinusurilor transverse se extind lateral de la protuberanţa occipitală internă. Pe marginile
şanţului se inseră cortul cerebelului.
f.fosele cerebrale se află superior de şanţurile sinusurilor transverse şi vin în raport cu lobii occipitali ai
emisferelor cerebrale.
g.fosele cerebeloase se află inferior de şanţurile sinusurilor transverse şi vin în raport cu emisferele
cerebeloase.
2.Faţa exocraniană (externă) este convexă şi prezintă următoarele elemente:
a.protuberanţa occipitală externă pe care se inseră ligamentul nucal şi o parte din fibrele muşchiului
trapez.
b.creasta occipitală externă este o creastă verticală, situată inferior de protuberanţa occipitală externă;
la nivelul ei se inseră ligamentul nucal.
c.linia nucală supremă unde îşi are originea pântecele occipital al muşchiului occipito-frontal şi
aponevroza epicraniană.
d.linia nucală superioară se află lateral de protuberanţa occipitală externă şi serveşte inserţiei
muşchilor trapez, splenius al capului şi sternocleidomastoidian.
e.linia nucală inferioară se află inferior de precedenta şi intersectează mijlocul crestei occipitale
externe.
f.zona dintre liniile nucale superioară şi inferioară unde se inseră muşchii semispinal al capului şi
oblic superior al capului.
g.zona situată anterior de linia nucală inferioară prezintă inserţiile muşchilor mic drept posterior al
capului şi mare drept posterior al capului. În apropierea marginii posterioare a găurii occipitale mari se inseră
membrana atlanto-occipitală posterioară.
GAURA OCCIPITALĂ MARE este limitată anterior de partea bazilară a occipitalului, lateral de părţile
laterale şi posterior de scuama occipitalului. Ea stabileşte o comunicare între fosa craniană posterioară şi
canalul vertebral. Gaura occipitală conţine: limita inferioară a bulbului rahidian, limita superioară a măduvei
spinării,meningele, prima denticulaţie a ligamentului dinţat, arterele vertebrale împreună cu plexurile
simpatice periarteriale, arterele spinale posterioare, artera spinală anterioară, rădăcinile spinale ale nervilor
accesori (XI), tonsilele cerebeloase, ligamentul dintelui axisului şi membrana tectoria. La nivelul marginii
anterioare a găurii occipitale mari se ataşează membrana atlanto-occipitală anterioară şi la nivelul marginii
laterale ligamentele alare.
43

Osul occipital-vedere endocraniană
1. marginea lambdoidă; 2. şanţul sinusului pietros
superior; 3. fosa cerebrală; 4. şanţul sinusului transvers;
5. protuberanţa occipitală internă; 6. creasta occipitală
internă; 7. foseta vermiană; 8. procesul jugular; 9.
tuberculul jugular; 10. faţa superioară a părţii bazilare;
11. faţa anterioară a părţii bazilare; 12. canalul
hipoglosului,; 13. fosa cerebeloasă;
PARTEA BAZILARĂ A OSULUI OCCIPITAL prezintă:
1.Faţa superioară (internă) are formă concavă, formând împreună cu corpul sfenoidului clivusul, o suprafaţă
care vine în raport cu bulbul rahidian, puntea, artera bazilară şi părţile terminale ale arterelor vertebrale; în
apropierea găurii occipitale mari pe clivus se inseră membrana tectoria şi ligamentul dintelui axisului. Pe
marginile laterale ale feţei superioare se află şanţurile sinusurilor pietroase inferioare, la formarea cărora
participă şi stânca temporalului.
2.Faţa inferioară (externă) prezintă pe linia mediană o proeminenţă, tuberculul faringian situat la 1 cm
anterior de gaura occipitală mare şi pe care se inseră rafeul faringian şi ligamentul longitudinal anterior al
coloanei vertebrale. Posterior de tubercul se află o depresiune pe care se inseră membrana atlanto-occipitală
anterioară şi ligamentul atlanto-axoidian median. Lateral de tuberculul faringian se inseră muşchiul lung al
capului. Anterior de tubercul se observă foseta naviculară ce conţine uneori foseta faringiană. De o parte şi
de alta a liniei mediane se găsesc două creste:una anterioară-creasta sinostozică şi alta posterioară-creasta
musculară; pe spaţiul dintre creste şi pe creasta musculară se inseră muşchiul drept anterior al capului.
3.Marginea anterioară este de fapt o faţetă care se articulează cu osul sfenoid.
4.Marginile laterale se articulează cu marginile posterioare ale stâncilor temporalelor.
PĂRŢILE LATERALE (CONDILARE) limitează lateral gaura occipitală mare şi prezintă:
1.Faţa externă (inferioară) prezintă condilii occipitali care participă la formarea articulaţiei atlanto-
occipitale; condilii au formă ovalară, cu axul oblic orientat antero-medial; pe marginile lor se inseră capsula
articulară, iar feţele lor interne au zone de inserţie pentru ligamentele alare. Lateral de condili se află orificiul
extern al canalului hipoglosului prin care trec nervul hipoglos (XII), ramura meningee a nervului hipoglos,
vene comitante (plex venos) şi ramura meningee a arterei faringiene ascendente. Posterior de condil se află
fosa condilară care este uneori perforată de canalul condilar prin care trece o venă emisară de la sinusul
sigmoid. Lateral de partea posterioară a condilului există o zonă unde se inseră muşchiul drept lateral al
capului.
2.Faţa internă (superioară) prezintă în partea anterioară tuberculul jugular pe al cărui versant posterior trec
nervii glosofaringian (IX), vag (X) şi accesor (XI). Medial şi inferior de tuberculul jugular se află orificiul
intern al canalului hipoglosului.
3.Marginea externă prezintă procesul jugular care se articulează cu osul temporal. Anterior de proces se află
incizura jugulară care contribuie la formarea găurii jugulare; poate prezenta o proeminenţă numită procesul
intrajugular. Pe faţa inferioară a procesului se inseră muşchiul drept lateral al capului.Uneori pe această
margine poate exista un proces paramastoidian.
MARGINILE ŞI UNGHIURILE
1.Marginile lambdoide sunt dinţate şi se articulează cu oasele parietale formând sutura lambdoidă.
2.Marginile mastoidiene se articulează cu părţile mastoidiene ale oaselor temporale.
3.Unghiul superior este cuprins între cele două oase parietale.
4.Unghiurile laterale se află la intersecţia dintre oasele parietal, occipital şi partea mastoidiană a osului
temporal.
44
 NORMA FRONTALIS
(VEDEREA ANTERIOARĂ A
CRANIULUI)
Norma frontalis
1. scuama frontalului; 2. sutura metopică; 3. gaura frontală; 4. gaura
supraorbitală; 5. canalul optic; 6. creasta lacrimală anterioară; 7. faţa
orbitală a aripii mari a sfenoidului; 8. faţa orbitală a corpului osului maxilar;
9. gaura infraorbitală; 10. osul nazal; 11. apertura piriformă; 12. septul
nazal; 13. corpul mandibulei; 14. gaura mentală; 15. faţa anterioară a
corpului maxilarului; 16. ramul mandibulei; 17. fosa canină; 18. sutura
zigomatico-maxilară; 19. faţa laterală a osului zigomatic; 20. fisura orbitală
inferioară; 21. creasta lacrimală posterioară; 22. linia temporală a
frontalului; 23. glabela; 24. fisura orbitală superioară; 25. tuberozitate
frontală;
SUPRAFEŢE ŞI ELEMENTE OSOASE:
1.Scuama osului frontal prezintă:
a.tuberozităţile frontale sunt două proeminenţe situate la 3 cm deasupra marginilor
supraorbitale.
b.arcadele sprâncenoase sunt proeminenţe osoase situate deasupra marginilor supraorbitale.
c.glabela este o proeminenţă mediană, situată între arcadele sprâncenoase.
d.marginile supraorbitale sunt concave inferior şi în 1/3 medială sunt rotunjite; participă la
formarea additusului orbitar; ele pot prezenta două incizuri:
-incizura supraorbitală situată la unirea 1/3 mediale cu 2/3 laterale a marginii supraorbitale;
prin această incizură trece mănunchiul vasculo-nervos supraorbital.
-incizura frontală este situată medial de incizura supraorbitală.
e.găurile supraorbitală şi frontală se află uneori în locul incizurilor cu acelaşi nume; prin
gaura frontală trece nervul supratrohlear.
f.sutura metopică sau frontală este situată pe linia mediană deasupra incizurii nazale.
g.procesul zigomatic al frontalului este situat în partea laterală a arcadelor sprâncenoase; de la
nivelul lui porneşte linia temporală; procesul zigomatic se articulează cu procesul frontal al
zigomaticului.
2.Feţele anterioare ale corpurilor şi ale proceselor frontale ale oaselor maxilare (vezi osul
maxilar)
3.Feţele externe ale oaselor nazale prezintă originea muşchiului procerus şi a muşchiului nazal.
4.Feţele externe ale oaselor zigomatice au o formă patrulateră şi convexă. În apropierea marginii
orbitale se află gaura zigomatico-facială prin care trece nervul zigomatico-facial (ramură a nervului
zigomatic). Inferior se află ariile de origine ale muşchilor zigomatici mare şi mic. Procesul frontal al
osului zigomatic se articulează cu procesul zigomatic al frontalului la nivelul suturii fronto-
zigomatice.
5.Additusul orbitar este delimitat de marginea infraorbitală a osului maxilar, de marginea orbitală a
osului zigomatic, de marginea supraorbitală a osului frontal şi de crestele lacrimale anterioară şi
posterioară care delimitează între ele fosa sacului lacrimal.
6.Apertura piriformă reprezintă deschiderea anterioară a cavităţii nazale şi este limitată superior de
oasele nazale şi infero-lateral de incizurile nazale ale oaselor maxilare. În partea inferioară se observă
o proeminenţă-spina nazală anterioară formată prin articularea extremităţilor anterioare ale incizurilor
nazale ale oaselor maxilare.
45
 SUTURILE:
1.Sutura coronală între marginea parietală a osului frontal
şi marginile frontale ale oaselor parietale.
2.Sutura fronto-nazală între incizura nazală a osului frontal
şi marginea superioară a osului nazal.
3.Sutura internazală între marginile mediale ale oaselor
nazale.
4.Sutura fronto-maxilară între osul frontal şi procesul
frontal al osului maxilar.
5.Sutura zigomatico-maxilară între procesul zigomatic al
osului maxilar şi zona articulară a feţei temporale a osului
zigomatic.
6.Sutura intermaxilară
7.Sutura frontală (metopică) situată în partea inferioară a
scuamei osului frontal.
8.Sutura fronto-zigomatică între procesul zigomatic al
osului frontal şi procesul frontal al osului zigomatic.
9.Sutura nazo-maxilară între procesul frontal al osului
maxilar şi marginea posterioară a osului nazal.

Norma frontalis
1. scuama frontalului; 2. sutura metopică; 6. creasta lacrimală anterioară;
7. faţa orbitală a aripii mari a sfenoidului; 8. faţa orbitală a corpului
osului maxilar; 9. gaura infraorbitală; 10. osul nazal; 11. apertura
piriformă; 12. spina nazală anterioară; 13. corpul mandibulei; 14. gaura
mentală; 15. faţa anterioară a corpului maxilarului; 16. ramul mandibulei;
17. fosa canină; 19. faţa laterală a osului zigomatic; 20. fisura orbitală
inferioară; 22. linia temporală a frontalului; 23. glabela; 24. fisura
orbitală superioară; 25. tuberozitate frontală;

46
 NORMA LATERALIS
(ASPECTUL LATERAL AL
CRANIULUI)
Norma lateralis
1. sutura coronală; 2. linia temporală superioară; 3. linia
temporală inferioară; 4. sutura scuamoasă; 5. sutura
lambdoidă; 6. scuama osului occipital; 7. scuama osului
temporal; 8. procesul mastoidian; 9. procesul stiloid; 10. porul
acustic extern; 11. capul mandibulei; 12. faţa temporală a
aripii mari a sfenoidului; 13. ramul mandibulei; 14. osul
zigomatic; 15. tuberozitatea maseterină; 16. faţa
infratemporală a corpului osului maxilar; 17. creasta
zigomatico-alveolară; 18. corpul mandibulei; 19. gaura
mentală; 20. eminenţa canină; 21. foseta incisivă; 22. fosa
canină; 23. gaura infraorbitală; 24. orificiul superior al
canalului lacrimo-nazal; 25. fosa sacului lacrimal; 26. faţa
temporală a scuamei frontale;
1.Fosa temporală (vezi fosa temporală)
2.Arcada zigomatică este formată prin articularea procesului zigomatic al osului temporal cu procesul temporal al
osului zigomatic. Pe marginea sa superioară se ataşează fascia temporală, iar pe marginea inferioară şi pe faţa sa
internă are originea muşchiul maseter. Arcada zigomatică este separată de restul craniului printr-un orificiu. La
nivelul arcadei zigomatice se află sutura zigomatico-temporală. Procesul zigomatic al osului temporal are un segment
posterior (bazal), care are o faţă superioară concavă, ce se continuă cu scuama; superior de această faţă trec
fasciculele posterioare ale muşchiului temporal. Procesul zigomatic are două rădăcini: una anterioară care este
orizontală şi formează tuberculul articular şi una posterioară care se continuă cu creasta supramastoidiană. La
joncţiunea dintre cele două rădăcini se află tuberculul rădăcinii zigomatice pe care se inseră ligamentul colateral
lateral al articulaţiei temporo-mandibulare. Deasupra rădăcinii posterioare se poate observa o gaură scuamoasă ce
conţine sinusul pietro-scuamos. Segmentul anterior sau liber al procesului zigomatic are o margine superioară pe care
se inseră fascia temporală, o margine inferioară şi o faţa medială unde îşi au origine fibrele muşchiului maseter. Faţa
laterală este subcutanată, iar extremitatea anterioară este dinţată, articulându-se cu procesul temporal al
zigomaticului. Anterior de tuberculul articular se află o porţiune precondilară din scuama temporalului, care participă
la formarea tavanului fosei infratemporale.
3.Meatul acustic extern-se deschide inferior de partea posterioară a rădăcinii posterioare a procesului zigomatic al
osului temporal printr-un orificiu numit por acustic extern. El este format anterior şi inferior de partea timpanică a
osului temporal, iar superior şi postero-superior din partea scuamoasă a osului temporal. Supero-posterior se află o
zonă numită trigonul suprameatic situat între creasta supramastoidiană, marginea postero-superioară a porului
acustic extern şi o verticală tangentă la marginea posterioară a porului acustic extern. Profund de acest trigon se află
antrul mastoidian. În aria trigonului se află o depresiune lângă care se observă o mică proeminenţă numită spina
supra meatum (spina suprameatală). La nivelul porului acustic extern în partea supero-anterioară se află sutura
timpano-scuamoasă.
4.Fosa mandibulară este o depresiune care aparţine exobazei şi este formată dintr-o arie anterioară articulară, ce
aparţine scuamei temporalului şi o arie posterioară, nearticulară, formată din partea timpanică a temporalului. Faţa
articulară poate fi separată uneori printr-un tubercul postglenoid de partea timpanică; acest tubercul este descris ca o
a treia rădăcină a procesului zigomatic. Fisura timpano-scuamoasă este situată medial la nivelul fosei mandibulare, se
bifurcă medial (datorită prelungirii inferioare a tegmen tympani) în două fisuri: fisura pietro-timpanică (Glasser) şi
fisura pietro-scuamoasă. Prin fisura pietro-timpanică trec artera timpanică anterioară (ramură a arterei maxilare),
ligamentul maleolar anterior şi nervul coarda timpanului, care iese din canaliculul său anterior. Sinusul pietro-
scuamos poate străbate uneori gaura postglenoidă la nivelul suturii dintre partea timpanică şi partea scuamoasă.
5.Faţa externă a părţii mastoidiene a osului temporal prezintă gaura mastoidiană prin care trec o venă emisară
de la sinusul sigmoid şi o ramură meningee din artera occipitală. Pe suprafaţa externă se inseră fibre din pântecele
occipital al muşchiului occipito-frontal şi muşchiul auricular posterior. În partea inferioară se află procesul
mastoidian pe a cărei faţa externă se inseră muşchii sternocleidomastoidian, splenius al capului şi lung al capului.
6.Procesul stiloid (vezi exobaza)
7.Fosa infratemporală (vezi fosa infratemporală), fisura pterigo-maxilară şi fosa pterigopalatină (vezi fosa
pterigopalatină).
*Suturile : coronală, scuamoasă, sutura sfeno-parietală, sutura lambdoidă, sutura occipito-mastoidiană, sutura
zigomatico-facială, sutura parieto-mastoidiană, sutura timpano-scuamoasă, sutura zigomatico-temporală, sutura
sfeno-parietală, sutura sfeno-scuamoasă şi sutura zigomatico-sfenoidală.
47
Norma lateralis
1. sutura coronală; 2. linia temporală superioară; 3. linia
temporală inferioară; 4. sutura scuamoasă; 5. sutura
lambdoidă; 6. scuama osului occipital; 7. scuama osului
temporal; 8. procesul mastoidian; 10. porul acustic extern; 11.
capul mandibulei; 12. faţa temporală a aripii mari a
sfenoidului; 13. ramul mandibulei; 14. osul zigomatic; 15.
tuberozitatea maseterină; 16. faţa infratemporală a corpului
osului maxilar; 17. creasta zigomatico-alveolară; 18. corpul
mandibulei; 19. gaura mentală; 20. eminenţa canină; 22. fosa
canină; 26. faţa temporală a scuamei frontale;

48
 NORMA OCCIPITALIS
(VEDEREA POSTERIOARĂ A
CRANIULUI)
Norma occipitalis
1. sutura lambdoidă; 2. sutura sagitală; 3. linia nucală supremă;
4. protuberanţa occipitală externă; 5. linia nucală superioară; 6.
creasta occipitală externă; 7. procesul mastoidian; 8. linia nucală
inferioară; 9. creasta temporală a mandibulei; 10. gaura
mandibulei; 11. spinele mentale superioare; 12. spinele mentale
inferioare; 13. foseta digastrică; 14. corpul mandibulei; 15. ramul
mandibulei; 16. tuberozitatea pterigoidă;
1.Scuama osului occipital prezintă:
a.protuberanţa occipitală externă pe care se
inseră ligamentul nucal şi o parte din fibrele muşchiului
trapez.
b.creasta occipitală externă este o creastă
verticală, situată inferior de protuberanţa occipitală
externă; la nivelul ei se inseră ligamentul nucal.
c.linia nucală supremă unde îşi are originea
pântecele occipital al muşchiului occipito-frontal şi
aponevroza epicraniană.
d.linia nucală superioară se află lateral de
protuberanţa occipitală externă şi serveşte inserţiei
muşchilor trapez, splenius al capului şi
sternocleidomastoidian.
e.linia nucală inferioară se află inferior de
precedenta şi intersectează mijlocul crestei occipitale
externe.
f.zona dintre liniile nucale superioară şi
inferioară unde se inseră muşchii semispinal al capului
şi oblic superior al capului.
g.zona situată anterior de linia nucală
inferioară prezintă inserţiile muşchilor mic drept
posterior al capului şi mare drept posterior al capului. În
apropierea marginii posterioare a găurii occipitale mari
se inseră membrana atlanto-occipitală posterioară.
2.Oasele temporale prezintă:
a.procesele mastoidiene. Medial de procesul mastoid Norma occipitalis
1. sutura lambdoidă; 2. sutura sagitală; 3. linia nucală supremă;
se află incizura mastoidiană unde are originea 4. protuberanţa occipitală externă; 5. linia nucală superioară; 6.
pântecele posterior al muşchiului digastric. Medial de creasta occipitală externă; 7. procesul mastoidian; 8. linia nucală
incizură se află eminenţa juxtamastoidiană şi şanţul inferioară;
arterei occipitale.
b.procesul stiloid (vezi exobaza).
3.Unghiurile mastoidian şi occipital ale oaselor
parietale
*Suturile normei posterioare sunt: suturile
lambdoidă, parieto-mastoidiană şi sutura occipito-
mastoidiană.
*Fontanela mastoidiană se află la intersecţia dintre
suturile lambdoidă, parieto-mastoidiană şi occipito-
mastoidiană.
49
CALVARIA
Calvaria (faţa endocraniană)
1. creasta frontală; 2. sutura sagitală; 3. şanţul sinusului sagital
superior; 4. scuama occipitalului; 5. foveole granulare; 6. osul
parietal; 7. şanţuri arteriale; 8. sutura coronală; 9. scuama
frontalului
ASPECTUL INTERIOR AL CALVARIEI
1.Suturi :
a.sutura coronală se află între marginile frontale ale oaselor parietale şi
marginea parietală a osului frontal.
b.sutura sagitală se află între marginile sagitale ale oaselor parietale.
c.sutura lambdoidă se află între scuama osului ocipital şi marginile
occipitale ale oaselor parietale.
2.Suprafeţe şi elemente osoase :
a.faţa internă a scuamei osului frontal prezintă:
-creasta frontală pe care se inseră coasa creierului.
-şanţul sinusului sagital pe marginile căruia se inseră coasa creierului.
-foveolele granulare sunt mici depresiuni care conţin granulaţii
arahnoidiene.
b.faţa internă a oaselor parietale este concavă şi prezintă:
-şanţul pentru sinusul sagital superior pe marginile căruia se inseră
coasa creierului; la formarea şanţului participă şi osul parietal de partea opusă.
-foveolele granulare în care pătrund granulaţiile arahnoidei.
-şanţuri pentru arterele meningee medii.
-şanţul sinusului sfeno-parietal
-fosa parietală corespunde tuberozităţii parietale.
-creasta silviană
-impresiunile digitate sunt determinate de circumvoluţiunile cerebrale;
se observă pe toată suprafaţa internă.
c.faţa internă a scuamei occipitalului prezintă:
-protuberanţa occipitală internă corespunde confluenţei sinusurilor
venoase.
-şanţul sinusului sagital superior urcă spre unghiul superior al
scuamei şi conţine sinusul sagital superior situat într-o dedublare a coasei
creierului.
50
 NORMA SUPERIOR
(VEDEREA SUPERIOARĂ A CRANIULUI)
FAŢA EXOCRANIANĂ A CALVARIEI

SUPRAFEŢE ŞI ELEMENTE OSOASE:

1.Oasele parietale prezintă următoarele elemente:
a.tuberozitatea parietală
b.linia temporală superioară pe care se inseră fascia temporală.
c.gaura parietală se află în apropierea marginii sagitale în partea
posterioară; conţine vene emisare de la sinusul sagital superior şi o ramură
meningee din artera occipitală.
2.Scuama osului frontal prezintă:
a.tuberozităţile frontală
b.sutura metopică
* la nivelul intersecţiilor dintre suturi se pot observa oase suturale (wormiene).

SUTURI:
1.Sutura coronală se află la joncţiunea dintre marginea parietală a osului frontal
şi marginile frontale ale oaselor parietale.
2.Sutura sagitală se formează prin articularea marginilor sagitale ale oaselor
parietale.
3.Sutura lambdoidă este formată prin articularea marginilor occipitale ale
oaselor parietale cu marginea lambdoidă a osului occipital.
4.Sutura frontală (metopică) este prezentă rareori la adulţi ; se formează între
cele două puncte de osificare ale osului frontal.

FONTANELELE sunt spaţii membranoase prezente la nou-născuţi şi copii mici

Calvaria (faţa exocraniană)
1. sutura metopică ; 2. scuama osului frontal ; 3. sutura coronală ; 4. sutura sagitală ;
5. osul parietal ; 6. gaura parietală ; 7. sutura lambdoidă ; 8. scuama osului occipital ;
9. fontanela anterioară ; 10. fontanela posterioară ;
deoarece osificarea nu este încă completă.
1.Fontanela anterioară are formă rombică şi este situată la intersecţia dintre
suturile frontală, sagitală şi coronală; ea se închide prin osificare după
aproximativ 18 luni de la naştere.
2.Fontanela posterioară are formă triunghiulară şi este localizată la intersecţia
dintre sutura sagitală şi sutura lambdoidă; ea se închide prin osificare între lunile
a III-a şi a VI-a.
3.Fontanela sagitală este situată în partea posterioară a suturii sagitale în
vecinatatea găurii parietale.

51