Modulul III: NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE UMANĂ

CUPRINS MODUL:
ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN
1. Topografia organelor și sistemelor de organe
- Segmentele corpului uman
- Planuri și raporturi anatomice
2. Niveluri de organizare
- Celule, țesuturi, organe, sisteme de organe, organism
FUNCȚIILE FUNDAMENTALE ALE CORPULUI UMAN
I. FUNCȚIILE DE RELAȚIE
II. FUNCȚIILE DE NUTRIȚIE
III. FUNCȚIA DE REPRODUCERE
 CURS 1
ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN
Topografia organelor și sistemelor de organe
- Segmentele corpului uman
- Planuri și raporturi anatomice
Niveluri de organizare
- Celule, țesuturi, organe, sisteme de organe, organism

Noțiuni introductive

ANATOMIE = alcătuire, structură

celule → țesuturi → organe → sisteme de organe → organism

FIZIOLOGIE = funcții

1. Funcțiile de relație
2. Funcțiile de nutriție
3. Funcția de reproducere

Topografia organelor și sistemelor de organe

Segmentele și regiunile corpului uman

Corpul uman este alcătuit din 4 părți: cap, gât, trunchi, membre
Fiecare dintre aceste componente prezintă zone sau segmente, care la rândul lor sunt împărțite în regiuni
topografice.

1. CAPUL = extremitatea cefalică

- la adult reprezintă 1/8 din înălțime
- are doua părți:
 una postero-superioara numita cutia craniana (neurocraniu);
 una antero-inferioara numita fața (viscerocraniu).

Părțile capului:
Partea craniană = neurocraniu sau cutie
craniană, care conține cea mai mare parte a
sistemului nervos central

Partea facială = viscerocraniu sau oasele

feței
Partea craniană prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea frontală
• - regiunea parietală
• - regiunea occipitală
• - regiunea temporală
• - regiunea auriculară

Partea facială prezintă următoarele regiuni:

• - regiunea orbitală sau palpebrală

• - regiunea infraorbitală
• - regiunea zigomatică
• - regiunea nazală
• - regiunea orală sau labial
• - regiunea bucală
• - regiunea mentonieră (mental)
• - regiunea parotido-maseterică
 2. GÂTUL
Delimitare:
- Superior: marginea mandibulei, apexul procesului mastoid, linia nucală superioară, protuberanța
occipital externă,
- Inferior: incizura jugulară, incizura claviculară, linia ce unește acromionul cu C7

Planul frontal ce trece prin procesele transversale cervicale împarte în două regiuni:
- regiunea cervicala posterioara (a cefei, sau nucala)(mai mare) formata din elemente somatice (oase, muschi
striati, articulatii, tegumente, tesut conjunctiv, etc), care se continua la nivelul trunchiului cu regiunea spatelui
(dorsala);
- regiunea cervicala anterioara (traheliana, sau gatul propriu-zis), care pe langa elementele somatice (osul hioid,
muschi striati, fascii s.a.) contine si viscere (faringe, esofag, laringe, trahee, glanda tiroida etc.).
 1. reg. frontală;
2. regiunile parietale;
3. reg. occipitală;
4. reg. temporală;
5. reg. cefei;
6. reg. sternocleidomastoidiană;
7. reg. laterală a gâtului

Regiunile topografice postero-laterale ale capului şi gâtului:

1. reg. parotidiană;
2. triunghiul submandibular;
3. triunghiul submentonier;
4. reg. infrahioidiană;
5. fosa suprasternală;
6. triunghiul carotidian;
7. reg. sternocleidomastoidiană;
8. triunghiul omotrapezian;
9. triunghiul omoclavicular;
10. reg. cefei.

Regiunile topografice somatice ale gâtului

 3. TRUNCHIUL

Trunchiul este alcătuit din:

-torace
-abdomen
-pelvis=bazin
Conţine cavităţile toracică, abdominală şi pelviană.
Între torace şi abdomen se află muşchiul diafragma.  

În cavitatea toracică, abdominală şi pelviană se găsesc organele interne=viscere:  

Cavitatea toracică: plămânii îmbrăcaţi într-o membrană seroasă cu două foiţe numite pleure. Între plămâni se
află inima şi vasele mari, care vin sau pleacă de la ea (venele cave, artera aortă). Inima este conţinută într-un sac
numit pericard. înapoia inimii se află esofagul. Inima este legată de plămâni prin mica circulaţie (circulaţia
pulmonară), iar de restul corpului prin circulaţia mare.
MEDIASTINUL este spaţiul delimitat de stern (anterior), coloana vertebrală (posterior), pleura mediastinală dreaptă
şi respectiv stângă (bilateral), diafragm şi formaţiunile gâtului.
Un plan frontal prin spatele traheei şi bronhiilor împarte mediastinul în:
- mediastinul anterior (conţine: cordul, crosa aortei, venele cavă superioară şi inferioară, arterele pulmonare, nervii
frenici, traheea şi bronhiile principale);
- mediastinul posterior (conţine: aorta descendentă, esofagul, nervii pneumogastrici, lanţul simpatic şi ganglionii
limfatici)

Mediastinul (mediastinum) reprezintă un complex de organe situate în cavitatea toracică între

cei doi plămâni. Conține mai multe organe și structuri : inima, vasele mari ce intră și ies din
inimă, traheea, esofagul, ganglioni limfatici, structuri nervoase (nervul vag, nervul frenic,
trunchiul simpatic toracic), ductul toracic.

https://www.youtube.com/watch?v=Io4S7HmnNqE - mediastinul
– Cavitatea abdominală  conţine porţiunea cea mai întinsă a tubului digestiv (stomac, intestin subţire, intestin
gros) şi glandele anexe: (ficatul şi pancreasul). Splina se află pe teritoriul circulaţiei sangvine a ficatului. Toate
aceste organe sunt învelite de o membrană seroasă numită peritoneu, care acoperă şi unele din organele situate
în cavitatea pelviană.

– Cavitatea pelviană  conţine trei zone ocupate de organe digestive (rectul), genitale interne (uterul şi anexele

la femeie, prostata şi veziculele seminale la bărbaţi) şi urinare (vezica urinară). Înapoia organelor învelite de
peritoneu se află spaţiul retroperitoneal, în care se găsesc rinichii şi ureterele (conductele prin care urina trece
din rinichi în vezica urinară).
Pleura, pericardul şi peritoneul, pe lângă faptul că îmbracă organele pe care le-am arătat, au o dispoziţie
particulară a foiţelor lor, încât formează între ele cavităţi: pleurală, pericardică şi peritoneală. În mod normal
aceste cavităţi sunt virtuale: ele devin reale în cazuri patologice, când se acumulează în ele aer sau lichide
patologice (puroi, sânge etc. realizând pleureziile, pericarditele sau peritonitele).
1. Hipocondrul drept
Este zona dreapta subcostala; aici se afla lobul drept al ficatului, colecistul, iar mai in profunzime se situeaza
rinichiul drept.
2. Hipocondrul stang
Aici se afla splina, o parte din stomac, iar mai in profunzime rinichiul stang.
3. Epigastrul
Este zona corespunzatoare in popor “furcii pieptului”, iar aici se afla stomacul si lobul stang al ficatului.
4. Flanc drept
Este zona in care se afla colonul (intestinul gros) ascendant.
5. Flancul stang
Este zona lateral stanga a abdomenului, in care sunt localizate colonul descendent si ureterul stang (canalul prin
care urina de la rinichiul stang ajunge la vezica urinara)
6. Mezogastrul
Sau regiunea mijlocie a abdomenului; aici sunt localizate pancreasul, colonul transvers si intestinul subtire.
7. Fosa iliaca dreapta
Sau zona din partea dreapta inferioara a abdomenului; aici se afla apendicele, cecul (fundul intestinului gros) si
ovarul drept.
8. Fosa iliaca stanga
Aici  se afla o parte din intestinul gros (colonul sigmoid) si ovarul stang.
9. Hipogastru
Regiunea situata sub ombilic; aici se afla vezica urinara, rectul (terminatia intestinului gros) si uterul.

Subdiviziunile cavității abdominale

Regiuni anatomice - fata anterioara a trunchiului si fata posterioara

1. regiunile deltoidiene;
2. reg. axilară;
3. reg. subclaviculară
4. reg. mamară
5. reg. costală
6. cadranul antero-inferior al reg. costale
7. cadranul antero-inferior al reg. costale
8. reg. sternală
9. reg. brahială anterioară
10. reg. brahială posterioară

Regiunile topografice parietale anterioare ale toracelui şi regiunile umărului

 1. reg.cefei
2. reg. rahidiana toracica
3. reg. rahidian lombar
4. reg. sacrococcigian
5. reg. gluteal
6. reg. costoiliac
7. reg. costal
8. reg. scapular
9. reg. brahial posterioar
10. reg. brahial anterioar
11. reg. deltoidian

Regiunile topografice parietale posterioare ale toracelui şi regiunile umărului:

4. MEMEBRELE SUPERIOARE sau toracice

Membrele superioare sunt formate din:

–centura scapulară, care leagă membrul liber de corp

–membrul liber care are segmentele: braţ, antebraţ şi mână

Membrele inferioare sunt formate din:

–centura pelviană

–membrul liber care are segmentele: coapsă, gambă şi picior

 REGIUNILE  MEMBRULUI  SUPERIOR 

Regiunile topografice anterioare ale membrului superior:

1. triunghiul deltopectoral
2. reg. deltoidiană
3. peretele anterior al axilei
4. reg. brahială anterioară
5. reg. plicii cotului
6. reg. antebrahială anterioară
7. reg. anterioară a gâtului mâinii
8. reg. palmară a mâinii
9. reg. palmară a degetelor

Regiunile topografice posterioare ale membrului superior:

1. reg. deltoidiană
2. reg. scapulară
3. reg. brahială posterioară
4. reg. costală
5. reg. costoiliacă
6. reg. olecraniană
7. reg. antebrahială posterioară
8. reg. posterioară a gâtului mâinii
9. reg. dorsală a mâinii
10. reg. dorsală a degetelor
Degetele mainii, dinspre inafara spre inauntru, se numesc: police, index, medius, inelar si auricular (degetul
mic)

 REGIUNILE MEMBRULUI INFERIOR       

Degetul mare de la picior, situat intern, poarta numele de haluce.

Regiunile topografice anterioare ale membrului inferior:

1. triunghiul femoral Scarpa
2. scrotul
3. reg. anterioară a coapsei sau femurală anterioară
4. reg. anterioară a genunchiului sau patelară sau rotuliană
5. reg. anterioară a gambei
6. reg. anterioară a gâtului piciorului
7. reg. dorsală a piciorului
8. reg. dorsală a degetelor
Regiunile topografice posterioare ale membrului inferior:
1. reg. sacro-coccigiană
2. reg. gluteală
3. reg. posterioară a coapsei sau femurală posterioară
4. reg. posterioară a genunchiului sau fosa poplitee
5. reg. posterioară a gambei
6. reg. posterioară a gâtului piciorului
7. reg. plantară
8. reg. plantară a degetelor.
Repere topografice si anatomice
Regiunile corpului uman: A-fata anterioara; B-fata posterioara

Poziția anatomică normală

Prin poziţie antomică normală ( PAN ) se înţelege poziţia care se ia în considerare atunci când se descriu
diferitele elemente anatomice şi raporturile dintre ele. Este aleasă prin convenţie internaţională şi are o
deosebită importanţă, fiind indispensabilă pentru studiul anatomiei.
“Corp uman, viu, în ortostatism (subiectul stă în picioare) cu brațele atârnând de-a lungul corpului, cu
palma mâinilor întoarsă spre înainte, cu privirea drept înainte, orizontală.”
Poziția anatomică este poziția stând cu membrele superioare apropiate de părțile laterale ale trunchiului,
coatele în extensie, antebrațele în rotație externă, mâinile în supinație, degetele (inclusiv policele) extinse,
membrele inferioare apropiate, genunchii extinşi, picioarele în unghi drept pe gambe, călcâiele apropiate,
vârfurile apropiate sau depărtate la unghi de maxim 45.
Axele și planurile de orientare în organism –descriere, rol
Structura corpului uman este realizata, îndeosebi la nivelul componentelor somatice, pe principiul
simetriei bilaterale relative.

AXELE

Axele corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept.

Axul longitudinal = axul lungimii corpului este vertical la om și are doi poli: superior=cranial și
inferior=caudal. El pleacă din creștetul capului=vertex și merge până la nivelul spațiului delimitat de suprafața
tălpilor.
Axul sagital = anteroposterior = axul grosimii corpului. Are un pol anterior și altul posterior.
Axul transversal corespunde lățimii corpului. Este orizontal și are un pol stâng și altul drept.
Prin câte două dintre axele amintite trece câte un plan al corpului.

PLANURILE CORPULUI

Orientarea corpului uman in spatiu, ca a oricarui corp tridimensional, se face dupa cele 3 planuri,
intretaiate perpendicular.
Planurile anatomice = sunt suprafețe care secționează imaginar corpul sub o anumită incidență. În
raport cu orientarea față de poziția anatomică a corpului se descriu 3 planuri:
 frontal – dispus paralel cu fruntea, adică vertical şi latero-lateral, care împarte corpul într-o parte
anterioară şi o parte posterioară. Planul frontal care împarte corpul într-o jumătate anterioară şi una
posterioară se numeşte plan medio-frontal.
 sagital sau antero-posterior – este dispus vertical şi antero-posterior, împarte corpul într-o parte
dreaptă şi una stângă. Planul sagital care împarte corpul într-o jumătate dreaptă şi una stângă se
numeşte plan medio-sagital = planul simetriei bilaterale.
 transversal – este dispus orizontal şi paralel cu solul, împarte corpul într-o parte superioară=craniana şi
una inferioară=caudală. Este planul metameriei corpului.
https://3dwarehouse.sketchup.com/model/ca8eaf7db918d4e24724a0a2d0af4958/Plans-Anatomiques?
hl=en – planuri 3D
Nomenclatura anatomică
Odată cu axele și planurile corpului ați fãcut cunoștință cu unii termeni: cranial, caudal, ventral, dorsal, medial,
lateral, sagital, frontal, transversal.
Când se vorbește de membrele corpului, se folosesc termenii proximal, pentru formațiunile mai apropiate de
centuri, și distal, pentru cele mai îndepărtate.
La mânã, se folosește termenul volar sau palmar, pentru formațiunile palmei, iar la picior, termenii plantar, pentru
formațiunile din talpa piciorului și dorsal, pentru formațiunile superioare ale labei piciorului.

Superficial și profund sunt termeni care arată gradul de apropiere față de suprafața corpului.
Anterior = ventral – indică poziția înainte, care este aşezat în partea de dinainte.
La nivelul mâinii anterior= palmar și posterior= dosul mâinii-fața dorsală a mâinii.
Posterior = dorsal – indică poziția înapoi, care se află aşezat în partea de dinapoi.
Apex – punctul culminant sau vârful unei formațiuni anatomice.
Apical – care este localizat în vârful unei formațiuni anatomice.
Caudal – termen anatomic care se referă la partea distală, terminala, inferioară a unui organ sau a unei
regiuni.
Cranial – termen anatomic care se referă la partea proximală, superioară a unui organ sau a unei regiuni.
Distal – indică o poziție depărtata, extremă, periferică în raport cu un punct central.
Proximal - indică o poziție superioară apropiată de un punct central.
Medial – partea internă, mai aproape de linia mediană a corpului, central.
Lateral – situat la margine, la periferie, departe de centru, partea externă a corpului.
Vertex – punctul cel mai înalt în plan sagital pe suprafața externă a cutiei craniene, creştet.
Centrifug – eferent – care tinde să se depărteze de centru.
Centripet – aferent – care se apropie de centru.
Bilateral – care are două părți sau două laturi opuse simetrice.
Omolateral – de aceeași parte
Contralateral – se referă la partea opusă a unui punct sau a unei regiuni (părți diferite).
Juxtaarticular – paraarticular – localizarea unei afecțiuni în imediata apropiere a unei articulații.
Subiacent – care este situat dedesubt.
Ortostatism – menținerea corpului în poziție verticală sau ortostatică.
Clinostatism – poziția culcat a corpului.
Decubit dorsal – poziție în care pacientul stă întins pe spate cu membrele superioare de-a lungul corpului şi
membrele inferiore întinse.
Decubit lateral – poziția în care subiectul este culcat pe un flanc, pe o latură.
Decubit ventral – aşezat cu partea anterioară a corpului pe un plan orizontal
Niveluri de organizare anatomică și fiziologică (celule, țesuturi, organe, aparate și sisteme)
–clasificare si descriere
https://www.youtube.com/watch?v=URUJD5NEXC8 - celula
ȚESUTUL
I. EPITELIAL
1. De acoperire
 Simplu (unistratificat) - pavimentos: tunica internă a vaselor sangvine și limfatice
- cubic: mucoasa bronhiilor
- cilindric ciliat și neciliat: mucoasa tubului digestiv
 Pseudostratificat - cilindric ciliat și neciliat: mucoasa tubului digestiv
 Pluristratificat:
- pavimentos keratinizat (epiderma) și nekeratinizat: epiteliul mucoasei bucale
- cubic și cilindric: canalele glandelor exocrine
- de tranziție: uroteliul

Țesuturi epiteliale de acoperire

2. Glandular (secretor)
 Tip endocrin – tipul în cordoane celulare (adenohipofiza și gl.parotide)
- tipul folicular - tiroida
 Tip exocrin – simplu (tubular, acinos)
- compus(tubulo-acinos)
 Tip mixt – pancreas, testicul, ovar

Țesuturi epiteliale glandulare exocrine

3. Senzorial – intră în structura organelor de simț
 Țesut epitelial senzorial
II. CONJUNCTIV
1. Moale
 Lax: însoțește alte țesuturi; leagă unele organe
 Reticulat: ganglionii limfatici, splină
 Adipos: în jurul unor organe(rinchi,ochi) și subcutanat (hipoderm)
 Fibros: tendoane, ligamente, aponevroze
 Elastic: tunica medie a arterelor și venelor
2. Semidur – cartilaginos:
 Hialin: cartilaje costale, laringiale, traheale
 Elastic: pavilionul urechii, epiglota
 Fibros: discurile intervertebrale și meniscurile articulare
Țesuturi conjunctive moi Țesuturi conjunctive semidure

3. Dur – osos:
 Haversian (compact): diafizele oaselor lungi
 Spongios (trabecular): epifizele oaselor lungi și în interiorul celor scurte și late
 Secțiune prin țesutul osos compact și spongios

4. Fluid - sângele

Elementele figurate ale sângelui

III. MUSCULAR
 Striat: mușchii scheletici(somatici)
 Neted: visceral și multiunitar (în iris)
 Striat de tip cardiac: miocardul

Țesutul muscular striat Țesutul muscular neted Țesutul muscular striat al inimii
(săgeata indică joncțiunile intercelulare)
Țesutul muscular striat Țesutul muscular neted

Țesutul muscular striat al inimii

 IV. NERVOS
 Neuronul = celula nervoasă
 Nevroglia = celula glială

Tipuri de neuroni
ORGANISMUL UMAN CA TOT UNITAR
Organismul uman, forma cea mai evoluata de organizare si functionare a materiei vii, este structurat ca
un tot unitar de la nivel molecular, celular, tisular, la cel al organelor, sistemelor sau aparatelor.
Organele/viscerele reprezinta o parte a organismului, fiecare fiind alcatuit din tesuturi cu structuri si
origini diferite, adaptate sa indeplineasca una sau mai multe functii specifice in interdependenta cu alte organe.
Exemple de organe avem: rinichii, ficatul, splina, pulmonii etc.
Aparatele sunt grupari de organe avand structuri diferite, dar cu functie principal comuna. Exemple de
aparate avem:
- aparatul locomotor (alcatuit din oase, muschi striati - voluntari si articulatii) pentru sustinerea corpului si
locomotie;
- aparatul digestiv (tubul digestiv si glandele sale anexe) cu rol principal in nutritie;
- aparatul cardiovascular (inima si reteaua sa vasculara) avand principala functie de transport, s.a.
Sistemele reprezinta unitati morfologice si functionale formate din organe cu aceeasi structura tisulara.
Exemple de sisteme avem: sistemele osos, muscular, nervos etc.
Corpul omenesc, prin organele, aparatele si sistemele sale, este un tot unitar morfologic si functional,
realizand legaturi multiple pe doua cai:
- umoral (sangele, limfa si lichidul interstitial);
- nervos (sistemul nervos central si periferic).
https://anatomylearning.com/webgl2020/browser.php