Cerebelul La embrionul de 2mm tubul neural prezinta la extremitatea proximala 3 vezicule primitive: prozencefalul, mezencefalul si rombencefalul.

Prozencefalul se divide in alte 2 vezicule: diencefalul si telencefalul. Mezencefalul ramane nedivizat iar rombencefalul se divide in metencefal si mielencefal. Din metencefal va rezulta cerebelul si puntea. Cerebelul reprezinta portiunea cea mai voluminoasa a metencefalului. Este situata in fosa postero-inferioara a cavitatii craniene, inapoia bulbului si a puntii, dedesubtul lobilor ocipitali ai creierului de care este separat prin cortul cerebelului (tentorium cerebelli). Este despartit de fata dorsala a bulbului si a puntii prin cavitatea ventricolului 4. Este situat inapoia puntii si a bulbului. Inferior se sprijina pe fata endocraniana a solzului occipital. Aceasta fata endocraniana impreuna cu cortul cerebelului inchide loja cerebeloasa. Ea comunica cu loja cerebrala prin orificiul lui Pachioni (incisura tentorii), pe unde pedunculii cerebrali se angajeaza catre cele 2 emisfere cerebrale. Asezat posterior de trunchi, cerebelul ramane legat in derivatie cu segmentele trunchiului cerebral prin 3 perechi de cordoane nervoase care sunt pedunculii cerebelosi. Pedunculii cerebelosi inferiori il leaga de bulb si de maduva. In portiunea bulbara, pedunculii cerebelosi inferiori iau numele de corpii restiformi. Pedunculii cerebelosi mijlocii se mai numesc si brahia pontis care urca de pe fetele laterale ale puntii. Pedunculii cerebelosi superiori sau brahia conjuctivales leaga cerebelul de pedunculii cerebrali. Pedunculii cerebelosi superiori marginesc fata dorsala a puntii si converg pentru a patrunde in mezencefal sub tuberculii cvadrigemeni. Intre cei doi pedunculi cerebelosi superiori se intinde o lama de substanta nervoasa care poarta numele valul medular anterior sau valva lui Vieussens. Este o formatiune triunghiulara cu baza in jos spre cerebel si care se continua cu substanta alba a cerebelului. Varful valului medular anterior este indreptat in sus si ia numele de fraul valului si se termina intre cei doi tuberculi cvadrigemeni posteriori. Conformatia cerebelului: Are forma unui ovoid cu axul mare transversal, masurand cam 8-10 cm, un diametru antero-posterior si vertical cam 5 cm, cantareste cam 150-200g. Suprafata lui este apreciata cam la 1000 cm2 din care numai 1/6 este vizibila la suprafata. Este alcatuit dintr-o portiune mediana alungita antero-posterior care este vermisul cerebelos, doua parti laterale, emisferele cerebeloase, 3 fete si o circumferinta. Vermisul reprezinta portiunea mediana nepereche a cerebelului care masoara cam 4 cm in latime. Prezinta circumvolutii transversale ce ii dau aspectul unui vierme de matase. Numele este dat de Galliens in vechime si a ramas si pana astazi. Lateral, vermisul este marginit de doua santuri superficiale paravermiene. Fetele: o fata superioara care median prezinta o proeminenta, vermisul. Superior, pe laturile lui se afla emisferele cerebeloase inclinate in jos si in afara. Fata inferioara are pe linia mediana un sant adanc numit valecula si in fundul caruia se gaseste vermisul inferior. Pe laturile valeculei se gasesc emisferele cerebeloase care sunt convexe. Fata anterioara este fata ventriculara care priveste catre ventricolul 4. Are 2 portiuni: o portiune inferioara care prezinta extrimatea anterioara a vermisului inferioara numita lueta. De pe laturile ei se desprind doua lame de substanta alba care se indreapta transversal spre cei 2 lobuli ai cerebelului numiti flocculus. Aceste lame alcatuiesc valul medular posterior sau valva lui Tarin care se rasfrang in jos pentru a se continua cu membrana tectoria a ventricolului 4. Portiunea superioara a cerebelului prezinta in sus valul medular anterior, lateral masa reunita a celor doi pedunculi iar in jos valul medular posterior. Circumferinta separa fata superioara de fata inferioara si prezinta un sant circumferential numit santul lui Vigdasir? Lobulatia: pe suprafata exterioara a cerebelului se gasesc o serie de santuri, fissure cerebelli, de diferite adancimi si care impart cerebelul. Santurile cele mai adanci numite fisuri/scizuri. Ele sunt cele care impart cerebelul in lobi. Alte santuri, din ce in ce mai putin adanci, impart lobii in lobuli, iar pe acestia in lame si lamele. In cursul ontogenezei prima scizura apare pe fata inferioara a cerebelului si poarta numele de fisura postero-nodulara sau postero-laterala. A doua fisura apare spre partea antero-superioara a mugurelui cerebelos si se numeste fisura primara. Aceasta fisura imparte cerebelul in 3 lobi: un lob asezat sub fisura postero-nodulara, numit lobul posterior sau arhicerebel. Se dezvolta primul pe scara filogenetica si este prezent la pesti. alt lob este plasat deasupra fisurii primare, este lobul anterior sau paleocerebel. intre cele 2 fisuri, intre arhicerebel si paleocerebel se gaseste lobul mijlociu care este partea cea mai noua si cea mai bine dezvoltata la om si primate si care se extinde lateral pentru a forma emisferele cerebeloase, iar aceasta portiune poarta numele de neocerebel. Neocerebelul se dezvolta mult, ocupa ambele fete ale emisferelor si impinge arhicerebelul catre partea anterioara a fetei inferioare. Paleocerebelul ramane la extrimitatea anterioara, pe fata superioara. Fisura orizontala este un sant usor de reperat si care urmareste fidel marginea cerebelului, are forma literei C si constituie cam din circumferinta cerebelului. Functional, nu are nicio importanta. Lobulatia se datoreaza unor santuri aproape concentrice care il desparte in lobuli de forma ~ de semiluna. Denumirile sunt arbitrare. Fiecare lobul de pe vermis este continuat lateral cu cate unul pe emisferele cerebeloase si impreuna cu lobulul de pe emisfere constituie o unitate morfo-functionala. Pe vermis, lingura cerebelli se continua pe laturile cerebelli cu vincula lingulae. Lobul central se continua pe laturile cerebelului cu alla lobuli centrali. Urmeaza monticulus care este despartit de fisura prima in 2 portiuni: culmen si declive. Apoi urmeaza folium care are pe lateral lobul semilunar, iar dupa folium urmeaza fisura orizontala care desparte fata superioara de fata inferioara a cerebelului. In spatele fisurii orizontale se gaseste tuber cu lobul semilunar inferior. Dupa tuber urmeaza pyramis si lateral pe emisfere este lobul biventer. Apoi pe vermis se gaseste uvula iar lateral tonsilele cerebelului. Fisura postero-laterala si nodulus continuat pe lateral cu floculus.

Structura interna a cerebelului: Substanta cenusie a cerebelului se dispune in marea ei majortitate la suprafata si constituie cortexul cerebelos si in mici fragmente, care raman in interiorul cerebelului si sunt asezate in sanul substantei albe constituind nucleii cerebelosi. Substanta alba se aseaza central, sub scoarta, spre care trimite prelungiri subtiri si ramificate care au fost clasic comparate cu un arbore de tuia sau arbore vite cerebelli. Scoarta inveleste suprafata exterioara a cerebelului intr-o manta continua, are o grosime de 1-2 mm si este divizata in 3 straturi neuronale. De la suprafata spre profunzime se gaseste stratul molecular, apoi stratul ganglionar si apoi stratul granular. In stratul ganglionar se gasesc neuroni mari, piriformi, ai neuronii lui Purkinje. Sunt in numar de 14-15 milioane si sunt asezati pe un singur strat. Dendritele lor patrund in primul strat (molecular) perpendicular pe axul lamei cerebeloase si se ramifica foarte abundent. Axonii neuronilor lui Purkinje parasesc scoarta si se dirijeaza spre nucleii centrali ai cerebelului cu care fac sinapsa. Axonii reprezinta unica legatura intre scoarta si nucleii centrali ai cerebelului. Ei stabilesc legaturi cu rol inhibitor asupra nucleilor cerebelosi. Stratul molecular contine doua tipuri de neuroni: unii mici, stelati, care prin prelungirile lor asocieaza dendritele neuronilor purkinje; a doua categorie de neuroni din acest strat sunt neuronii cu axonul in cosulet. Acesti neuroni isi trimit axonii in stratul ganglionar unde emit ramificatii care acopera ca o impletitura corpul neuronilor lui Purkinje. In acest fel neuronii sunt legati in serie intre ei. Mai gasim aici reteaua fibrilara si celulele nevrogliei. Stratul cel mai profund, granular, contine neuroni excitatori glutaminergici. Majoritatea populatiei din acest strat este constituita din neuroni de talie mica, 3-5 um, cu dendrita scurta ramificata in gheara si indreptata catre substanta alba unde face sinapsa cu fibrele musciforme. Axonul urca in stratul molecular, se desface in T si formeaza fibrele paralele care se articuleaza cu dendritele neuronului lui Purkinje si care constituie la acest nivel si legaturi cu neuronii ganglionari. Alti neuroni sunt neuronii lui Golgi care sunt neuroni inhibitori GABAergici. Sunt defapt considerati celule gliale, care trimit prelungiri spre fibrele musciforme cu care se articuleaza si prelungiri in stratul molecular unde se ramifica in candelabru pentru a face sinapsa cu axonii in cosulet si cu dendritele neuronului lui Purkinje. Tot acolo, el se conecteaza si cu axonul neuronului in cosulet. Alaturi de neuroni, in cele 3 straturi ale scoartei cerebeloase intalnim fibre care vin dinspre substanta alba si dupa aspectul lor sunt fibre musciforme si fibre agatatoare. Fibrele musciforme sunt reprezentate de fibrele tractusurilor spinocerebeloase si pontocerebeloase, care ajunse la scoarta, la nivelul stratului granular, se ramifica asemenator muschiului de padure si fac sinapsa cu neuronii granulari si cu neuronii lui Golgi. Acest complex alcatuit din dendritele neuronilor granulari, din prelungirile neuronilor lui Golgi si din fibrele musciforme alcatuiesc glomerulul cerebelos. Fibrele agatatoare reprezinta fibrele oligocerebeloase care se agata ca iedera pe prelungirile dendritice ale neuronilor lui Purkinje. Fac sinapsa cu acesti neuroni. Caracteristicile morfofunctionale ale scoartei: structura scoartei este uniforma pe toata intinderea si nu exista variatii de structura de la o arie la alta. Dinamica corticala a cerebelului se desfasoara in felul urmator: stratul molecular si cel granular isi descarca impulsurile pe neuronii lui Purkinje. Neuronii Purkinje, prin axonii lor, proiecteaza aceste impulsuri catre nucleii centrali. La baza activitatii cortexului cerebelos stau procesele de excitatie si inhibitie. Neuronii lui Purkinje sunt neuroni inhibitori. Suprimarea inhibitiei se exercita prin intermediul neuronilor lui Golgi care sunt deasemenea neuroni inhibitori. Deci neuronii lui Golgi inhiba functia inhibitorie a neuronilor lui Purkinje ceea ce echivaleeaza cu excitatia.

Celulele gliale sunt astroctie si oligodendrocite. Astrocitele sunt de mai multe categorii: epiteliale: celulele lui Verman care au aspect de candelabru si neuronii Fanans care nu se gasesc in stratul ganglionar lamelare astrocite netede Oligodendrogliile se gasesc numai in stratul granular. Nucleii cerebelosi: sunt 4 perechi de nuclei dispusi de pe linia mediana catre emisfere si care sunt: nucleul fastigial asezat pe vermis, apartine arhicerebelului, dar are conexiuni si cu alte regiuni ale scoartei. Mergand catre lateral se gaseste nucleul Globos asezat pe laturile precendentilor sub forma a doua mase mici, rotunjite. Apoi este nucleul emboliform care se gaseste in deschiderea nucleului dintat. Ii spune emboliform pentru ca acopera deschiderea nucleului dintat ca un dop. Cel mai lateral asezati sunt nucleii dintati care au forma olivelor, de aici si numele de olive cerebeloase. Nucleii globos si emboliform apartin paleocerebelului si au legaturi cu scoarta acestora si se mai gasesc si sub numele de nucleu interfositus. Nucleii dintati apartin neocerebelului si sunt legati de scoarta partilor laterale ale emisferelor cerebeloase. Toti nucleii cerebelului primesc aferente de la scoarta cerebeloasa carora acesti nuclei le apartin si trimit eferente sub forma axoni mielinizati care intra in alcatuirea pedunculilor cerebelosi. Substanta alba a cerebelului este formata din fibre mielinizate clasificate in fibre scurte sau fibre intracerebeloase si fibre lungi sau fibre de proiectie. Fibrele scurte leaga portiuni vecine de pe scoarta aceluiasi emisfer. Leaga deci scoarta de nucleii centrali ai cerebelului. Aceste fibre sunt defapt axonii neuronilor Purkinje. Fibrele lungi intra in constituia pedunculilor cerebelosi. Ele se indreapta spre scoarta cerebelului venind din alte regiuni ale nevraxului si poarta numele de fibre aferente sau fibrele lungi isi au originea in nucleii cerebelului, parasesc cerebelul si se dirijeaza catre alte etaje ale nevraxului si poarta numele de fibre eferente.

Aferentele catre nucleii cerebelosi: principala aferenta o reprezinta axonul neuronilor lui Purkinje, a caror somatotropie corticala se explica si in proiectia lor pe nucleii cerebelosi: axonii din scoarta vermisului se proiecteaza in nucleii fastigiali; axonii care pleaca din scoarta paravermiana se proiecteaza in nucleul interfositus iar zonele laterale ale scoartei se proiecteaza in nucleul dintat. Toate aferentele corticale sunt aferente GABAergice (inhibitorii) dar nucleii cerebelosi primesc si aferente extracorticale reprezentate de colaterale cu rol excitator, colaterale ale fibrelor agatatoare si fibrelor musciforme. Input-ul cerebelos se caracterizeaza printr-un circuit primar (excitarea celulor aferente au o actiune tonica) si un circuit secundar care are o actiune inhibitorie, modulata la nivelul scoartei cerebeloase si care este transmisa prin neuronii lui Purkinje. Eferentele cerebelului: vorbim de axonul neuronilor lui Purkinje si de axonul neuronilor din nucleii cerebelosi. Eferente de la scoarta la nuclei, eferente de la nuclei catre alte etaje ale cortexului. Toate eferentele si aferentele se organizeaza in circuite morfofunctionale, care stau la baza functionarii cerebelului. Deosebim un circuit vestibulo-cerebelos, un circuit spino-cerebelos si un circuit cortico-neo cerebelos. Aceste circuite se inchid in una din portiunile filogenetice ale cerebelului. Arhicerebelul reprezentat de lobul floculo-nodular constituie centrul functional al cailor de control al echilibrului, posturii si ai deplasarii in spatiu. Acest circuit vestibulo-cerebelos este in intregime un circuit subcortical. Practic, circuitul vestibulo-cerebelos reprezinta o racordare a arhicerebelului la nucleii vestibulari. Arhicerebelul nu primeste proiectii corticale. El prelucreaza informatiile venite de la vestibul, asigura repartitia tonusului muscular pentru a mentine echilibrul, pentru a mentine pozitia capului fata de trunchi precum si pozitia globilor oculari. Nucleul vestibular lateral in care se termina direct axonii neuronilor cerebelosi poate fi asimilat cu un nucleu cerebelos retinut in trunchi. Nucleul vestibular lateral este conectat prin tracturile vestibulospinale si prin fascicolul longitudinal posterior de lamele medulare 7, 8 si 9. Lezarea acestuia se traduce prin hipertonia de cai cerebrale datorita suprimarii inhibitiei cerebeloasa asupra nucleilor vestibulari laterali, nuclei care faciliteaza tonusul muscular. Racordarea nucleilor vestibulari se face prin fibre cerebelo-peto si cerebelo-fuge. Aferentele sunt fibre vestibulo-cerebeloase care pornesc din nucleii vestibulari, se indreapta catre arhicerebel de-a lungul pedunculilor cerebelosi inferiori. Fibrele primare vestibulo-cerebeloase ajung in lobul floculo-nodular si in uvula ipsilaterala, unele se termina aici ca fibre agatatoare. Sunt si fibre secundare care pornesc din nucleii vestibulari inferior si din nucleul medial care se termina bilateral pe nodul si binenteles bilateral in nucleul fastigial. De la scoarta, fibrele ajung la nucleul fastigial, iar de aici pornesc fibrele eferente: cerebelo-vestibulare si ajung la nucleii vestibulari pe doua rute: ori direct, prin pedunculii cerebelosi inferiori ori prin pedunculii cerebelosi superiori: urca pe aici, coboara apoi ca un carlig prin calota puntii, formeaza fascicolul in carlig al lui Russel si prin acest circuit, cerebelul integreaza impulsurile culese de la receptorii vestibulari, prin fibrele care au protoneuronul in ganglionul Scarpa si ajung la nucleii vestibulari unde se gaseste deutoneuronul. Fibrele directe cerebelo-vestibulare folosesc calea corpului juxtarestiform. Fibrele care isi au originea in uvula se duc la nucleul vestibular superior, lateral si inferior ipsilateral. Fibrele cu originea in lobul floculo-nodular se duc catre toti nucleii vestibulari. Fibrele care pleaca din vermisul anterior se termina in nucleul vestibular lateral si cel inferior. Ultimele au rol inhibitor. Prin pedunculul cerebelos superior trece fascicolul uncinat care are fibre directe din portiunea rostrala a nucleului fastigial si fibre incrucisate din portiunea caudala a nucleului fastigial. Fascicolul uncinat inconjoara pedunculul cerebelos superior si se imparte in doua curente: fibrele incrucisate, care se duc spre toti nucleii vestibulari, regiunea dorsala a formatiei reticulate pontine si bulbare si fibrele directe care se termina majoritar in nucleii vestibulari in regiunile in care nu ajung fibrele incrucisate, cu exceptia nucleului vestibular lateral unde teritoriile fibrelor se suprapun si unde ele prezinta o asezare somatotropica. Somatotropia se pastreaza si pe traiectul fibrelor vestibulo-spinale laterale care se termina in maduva si care au rol facilitator asupra muschilor extensori, ipsilaterali. Unele fibre pornesc din nucleii vestibulari, se termina in nucleii formatiei reticulate: sunt fibrele fastigioreticulate care se termina in nucleul tegmentar, in nucleul paramedian si in complexul olivar inferior. Aceste fibre fac parte dintr-un sistem de feedback cerebelo-reticulo-cerebelos. Mai exista conexiuni cu fascicolul longitudinal posterior prin care cerebelul se conecteaza cu nucleii nervilor oculomotori si care contribuie la mentinerea echilibrului comandat de cerebel. Activitatea reglatoare a cerebelului se transmite motoneuronilor medulari pe ruta cerebelo-vestibulo-spinala. In cadrul aceleiasi activitati sunt antrenati si nucleii motori ai nervilor III, IV si VI care dirijeaza miscarile globilor oculari si cu care arhicerebelul intretine conexiuni pe ruta arhicerebel-nuclei vestibulari-fascicul longitudinal posterior-nucleii nervilor III,IV,VI. In cazul lezarii arhicerebelului, simptomele afecteaza functia de mentinere a echilibrului corpului. Paleocerebelul. Reprezinta centrul functional al posturii si reglarii gesturilor si este constituit din lingula, lobul central si culmen pe vermisul superior, uvula si pyramis pe vermisul inferior si amigdale? pe lobii laterali. Fibrele aferente sunt reprezentate de tractusurile spino-cerebeloase direct si incrucisat. Cel direct vine la cerebel prin pedunculul cerebelos inferior, cel incrucisat intra in pedunculul cerebelos superior si aceste tractusuri se termina pe scoarta, la nivelul vermisului. Aici fiecare jumatate a paleocerebelului primeste informatia proprioceptiva inconstienta din aceeasi jumatate a corpului. Paleocerebelul primeste aferente somestezice care sunt distribuite somatotropic in dubla reprezntare in lobii anterior si posterior. Primeste aferente auditive si vizuale prin intermediul coliculilor superiori si inferiori. Si, in acelasi timp, aceste informatii ajung pe ariile corticale in care ajung informatiile de la perifierie. Paleocerebelul regleaza tonusul muschilor posturali, axiali, regleaza tonusul muschilor extensori ai membrelor care se opun gravitatiei.

Spino-cerebelosul posterior este format din fibre de tip Ia si Ib ipsilaterale. Aduce impulsuri de la corpusculii Golgi, impulsuri exteroceptive de tact si presiune de la receptorii cu adaptare lenta. Se proiecteaza in lobul anterior, pe pyramis si pe uvula. Spino-cerebelosul anterior este constituit din fibre tip Ib, 15% bilaterale, 85% contralaterale. Terminatia acestor fibre este ipsilaterala cu neuronii de origine. Toate se proiecteaza predominent in lobul anterior. Catre paleocerebel mai vin si alte fibre: fibre ale sensibilitatii proprioceptive constiente ce isi au originea in nucleul bulbar accesor al lui von Monakov si care alcatuiesc fibrele arciforme externe care patrund in cerebel prin pedunculul cerebelos inferior. Mai vin fibre din fascicolul kintotalamic prin pedunculul cerebelos superior si fibre tectocerebeloase care ajung tot prin pedunculii cerebelosi. Informatiile de origine vizuala provin de la tuberculii cvadrigemeni anteriori. Cele de origine acustica de la cvadrgigemeni posteriori. Mai vin colaterale de la caile sensibilitatii exteroceptive, iar prin formatiunea reticulata si informatii de natura olfactiva. Fascicolul olivocerebelos: fibrele olivocerebeloase constituie un contigent masiv de fibre, care pornesc de la olive si paraolive, se incruciseaza pe linia mediana si ajung la cerebel. Fibrele arciforme sunt de doua tipuri: interne si externe. Cele externe sunt olivocerebeloase, vestibulocerebeloase, reticulocerebeloase. Ele descriu un traiect ascendent in calota bulbului inainte de a se angaja in pedunculii cerebelosi inferiori. Cele externe sunt superficiale, pleaca din nucleii Goll, Burdach si von Monakov si dupa traiect sunt unele anterioare si unele posterioare. Fibrele eferente ale paleocerebelului: toate sunt incrucisate si vor porni din nucleul interfositus si din portiunea mediana a nucleului dintat. Eferentele se duc fie prin pedunculul cerebelos superior la nucleul rosu, fibre cerebelo-rubrice, care incruciseaza linia mediana in calota mezencefalica, realizeaza incrucisirarea lui Wernekinck si fac sinapsa in nucleul rosu de unde ele sunt continuate cu tractusul rubro-spinal. Alte fibre din nucleul interfositus se indreapta prin pedunculul cerebelos superior sau prin pedunculul cerebelos inferior catre formatiunea reticulata descendenta inhibitorie sau cea facilitatorie, iar de aici prin tractusurile reticulo-spinale catre motoneuronii medulari. Fibrele care pleaca din portiunea nucleului dintat ajung la nucleul rosu contralateral, putine se opresc in 1/3 rostrala. Restul fibrelor se indreapta catre nucleii talamici ventral anterolateral si ventral intermediar. Putine se duc catre nucleii intralaminari. Prin fibrele care pleaca de la talamus, fibre talamocorticale ele se proiecteaza pe aria motorie unde activeaza celulele piramidale rapide care asigura coordonarea miscarilor semiautomate. Fibrele care pleaca de la nucleul globos si emboliform se termina in portiunea magnocelulara a nucleului rosu si ele se termina somatotropic. Portiunea rostrala a nucleului reprezinta proiectia membrelor inferioare si aceasta proiectie se termina in portiunea ventrala a nucleului rosu. Portiunea caudala a nucleilor cerebelosi care reprezinta membrele superioare se termina in partea distala a nucleului rosu. Observam ca sensibilitatea proprioceptiva inconstienta este adusa in intregime prin tractusurile spino-cerebeloase. Scoarta paleocerebelului integreaza aceste mesaje si elaboreaza raspunsuri care apoi sunt proiectate prin tractusurile rubrospinale catre motoneuronii medulari. Prin aceasta se ajusteaza tonusul muscular la necesitatiile posturii si executia miscarilor elementare ale membrelor. Daca este lezat paleocerebelul se produc efecte care nu se diferentieaza de cele care apar in leziunea arhicerebelului, cu deosebirea ca tulburarile tonusului muscular sunt mai rare. Neocerebelul. Circuitul neo-cerebelos. Acest circuit tine pasul cu dezvoltarea cortexului cerebral si cu care are conexiuni importante. Fibrele cerebelo-pete pornesc din ariile frontale si temporo-parietale ale neocortexului. Sunt fibre descendente cu destinatie cerebeloase care poarta numele de fibre frontopontine, temporopontine. Aceste fibre se incruciseaza pe linia mediana, in piciorul puntii, iar de-aici iau numele de fibre pontocerebeloase care trec prin pedunculul cerebelos mijlociu catre cerebel. De aici, de la scoarta cerebeloasa pornesc fibre catre nucleul dintat: fibre cerebelo-dentate. Fibrele cerebelo-fuge se indreapta intai catre nucleul dintat de unde sunt continuate cu fibrele dentotalamice ce patrund in pedunculul cerebelos superior, se incruciseaza cu cele simetrice, incrucisare numita incrucisarea Wernekinck, si ajung la nucleul ventral intermediar al talamusului. Apoi fibrele care pornesc din nucleul ventral intermediar al talamusului se indreapta catre ariile corticale motorii 4 si 6 inchizand astfel circuitul cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. De-a lungul acestui circuit, neocerebelul intervine in coordonarea miscarilor complexe cu precadere a miscarilor executate de extremitatile distale ale membrelor. In leziunea neocerebelului observam lipsa de coordonare a miscarilor, miscarea este intarziata in demarajul ei, este sacadata in timpul executiei si este ineficienta scopului propus. Acest lucru poarta numele de hipermetrie. Intre cei 3 lobi ai cerebelului exista o stransa corelatie deoarece teritoriile lor nu sunt strict separate prin granite distincte si colaborarea cea mai stransa se gaseste intre arhi- si paleocerebel care-si interpatrund teritoriile si conexiunile lor la nivelul vermisului. De aceea, unii autori au propus o impartire longitudinula a cerebelului in 3 sectoare: un sector median corespunzator vermisului, care are ca nucleu propriu, nucleul fastigian. Acest segment regleaza schimburile tonusului postural necesar mentinerii echilibrului pentru intregul corp un sector paramedian asezat pe laturile vermisului caruia ii corespunde in profunzime, nucleul interfositus, globosul si emboliformul si portiunea mediala a dintatului. Acesta coordoneaza miscarile elementare ale radacinilor membrelor si reflexele lor posturale. un sector lateral caruia ii corespunde in profunzime nucleul dintat si care coordoneaza miscarile complexe ale membrelor. Exista si localizari cerebeloase, s-au stabilit aceste localizari si existenta unui homunculus cerebelos cu o anumita topografie.