Emisferele Cerebrale

Cuprins
1. Anatomia Emisferelor Cerebrale
1.1.Fețele Emisferelor Cerebrale
 Fața supero-laterala
 Fața medială
 Fața bazală

2.Structura Emisferelor Cerebrale

1.1.Corpii striați
1.2.Scoarța cerebrală
 Neuronii piramidali
 Neuronii grandulari
 Neuronii fusiformi
 Celule orizontale Cajal
 Celule Martinoti

1
  Allocortex
 Izocortex
 Stratul zonal
 Stratul corpuscular
 Stratul piramidal
 Stratul granular
 Stratul ganglionar
 Stratul multiform

3. Substanța albă a emisferelor cerebrale

 Corpul Calos
 Fornixul
 Comisura albă anterioară

4 .Sistemul Limbic

 Calea olfactivă
 Substanța perforată anterioară
 Corpul amigdalian
 Stria terminal
 Aria septală
 Hipocampul ( cornul lui Ammon )

1.3.

2
3
 I.Anatomia Emisferelor Cerebrale

Emisferele cerebrale prezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos

central. Sunt legate intre ele prin comisurile creierului si in interior conțin ventriculii
laterali , I si II . Activitatea mai mare a membrului superior, precum si localizarea
centrului vorbirii (aria 44 Broca ) in emisfera stanga determina asimetria de
volum ,emisfera stanga fiind mai dezvoltată la dreptaci.

Între cele doua emisfere se afla fisura longitudinal a creierului,in care se gasește
coasa creierului,o dependență a durei mater ce separa cele doua emisfere.

FEȚELE EMISFERELOR CEREBRALE

Acestea reprezintă trei fețe : supero-laterală,medială și inferioară(bazală)

FAȚA SUPERO-LATERALA

Este convexă și pe ea observăm mai multe șanțuri: fisura laterala a lui Sylvius
( parcurge fața laterală in sens antero-posterior ; incepe pe fața bazală a emisferelor
cerebrale ), șanțul central Rolando incepe pe muchia craniană a emisferelor cerebrale si
coboară către fisura laterala Sylvius. Aceste șanțuri delimitează cei patru lobi : lobul
frontal situat inaintea șantului central,lobul parietal deasupra scizurii laterale ,inapoia
santului central si inaintea șanțului occipital transvers si a incizurii preoccipitale ,lobul
occipital situate inapoia șanțului occipital transvers si a inciziunii preoccipitale si lobul
temporal sub fisura lateral.

Lobul frontal,a carui extremitate anterioară se numește pol frontal, prezinta doua
șanțuri frontale (superior și inferior ) intre care se delimitează girii frontali superiori,
mijlociu si inferior. Cele două șanțuri frontale formează, prin bifurcarea lor posterioară,
șanțul precental care, impreuna cu șanțul central,delomitează girul precentral .

Lobul parietal prezintă un șant interparietal care ,anterior, se bifurcă, formând șanțul
postcentral. Intre șantul central si postcentral se află girul postcentral . Deasupra șanțului
interparietal transvers se află lobul parietal superior , iar sub șanț lobul parietal inferior.

4
 Lobul occipital a carui extremitate posterioară se numește pol occipital, este străbătut
de un șanț vertical, șanțul lunat si mai multe șanțuri orizontale scurte. Intre aceste șanțuri
se afla girii occipitali.

Lobul temporal (extremitatea lui anterioară se numește pol temporal ) este parcurs de
doua șanțuri temporal ( superior și inferior ) , intre care se delimitează cei trei giri
temporali :superiori , mijlociu și inferior . Pe fața superioară a girului temporal superior
se văd girii transverși Heschll.In profunzimea fisurii laterale a lui Sylvius se afla lobul
insulei , care este inconjurat de șanțul circular (Reil) .

FAȚA MEDIALĂ

Deasupra corpului calos, pe fața medială,se observă șanțul corpului calos,superior

acestuia aflandu-se șanțul cinguli, paralel cu șanțul corpului calos . Intre aceste două
șanțuri se află girul cingular . Deasupra șanțului cinguli se află girul frontal medial .In
partea posteroară a feșei mediale se văd doua șanțuri ; unul oblic –santul parieto-occipital
si altul orizontal-scizura calcarină. Intre cele doua șanțuri se delimitează cuneusul,
anterior de șanțul parietooccipital se află precuneusul , iar sub scizura calcarină girul
lingual .

FAȚA BAZALĂ

Pe fața bazală incepe fisura laterala a lui Sylvius , care imparte aceasta fata in lob
orbitar , situat anterior de fisura laterală, si lob temporo-occipital ,situat posterior de
fisula laterală. La nivelul lobului orbitar se remarcă un șanț cu directie antero-posterioară,
șanțul olfactiv,care adăpostește bulbul olfactiv.In partea sa posterioară,tractul olfactic
prezintă o zonă mai ingroșată,numită trigon olfactiv .De la trigon pleaca striile
olfactive,medială si laterală.Lateral de șanțul olfactiv se află șanțurile orbitare , dispuse
sub forma literei (H) ,intre care se delimitează girii orbitari .

Lobul termporo-occipital prezintă trei șanțuri cu directie antero-posterioară care,

dinspre medial spre lateral,sunt : șanțul hipocampului,șanțul colateral si șanțul occipito-
temporal . Intre aceste santuri se delimiteaza trei giri care, in directie medio-
laterală,sunt:girul hipocampic, girul occipito-temporal, medial si girul occipito-temporal
lateral.Girul hipocampic se termină cu o formațiune ca un cârlig numita uncusul
hipocampic.

5
 II.Structura Emisferelor Cerebrale

Ca și la cerebel ,scoarța cenușie este dispusă la suprafață , formând scoarța

cerebrală ,și in profunzime,formând corpii striați (nuclei bazali).Substanța albă formează
o masă compactă ce inconjoară ventriculii cerebrali.

CORPII STRIAȚI

Reprezinta un nucleu important al sistemului extrpiramidal si sunt situați intre

thalamus si scoarța lobului insulei.Corpii striați sunt reprezentați de nucleul caudat si de
nucleul lentiform.Nucleul caudat are forma de virgulă, inconjoară talamusul și prezintă
un cap voluminos ,care depășește anterior talamusul,un corp și o coadă care ajunge la
lobul temporal.Nucleul lentiform,situat situate lateral de nucleul caudat,are formă
triunghiulară pe secțiune si prezintă o parte laterală , mai inchisă la culoare, numita
putamen, și o parte medială , mai deschisă,numită globus pallidus.

Putamentul,impreună ci nucleul caudat formează neostriatul ,in timp ce globus

pallidus formează paleostriatul . Lateral de nucleul lentiform se află claustru, o lamă de
substanță cenușie a carei functie nu este precizată.

SCOARȚA CEREBRALĂ

Reprezintă etajul superior de integrare a activității sistemului nervos.Suprafața

scoarței cerebrale variază intre 1400-2800cm patrați, din care mai puțin de jumătate este
vizibilă la suprafață , restul fiind ascunsă in șanțuri și fisuri.Volumul scoarței este de 300-
400cm cubi , grosimea ei variind intre1,4-4,5mm. Contine circa14 miliarde de neuroni. In
scoarța cerebral se găsesc mai multe tipuri de neuroni.

Neuronii piramidali au formă piramidală, cu vârful orientat spre straturile

superficiale.De la vârful lor pleacă o dendridă bogat ramificată , care ajunge in straturile
superficiale. De la unghiurile laterale pleacă dendrite orizontale, care se termina prin
spini.

6
 Neuronii granulari au numeroase dendrite care se indreaptă in toate directiile.Axonul
lor este scurt si se ramifică in vecinatatea corpului neuronal. Neuronii granulari se găsesc
in toate straturile scoartei , dar sunt mai numerosi in straturile 2 și 4.

Neuronii fusiformi se găasesc in straturile profunde ale scoarței . De la ambii poli ai

neuronilor fusiformi pleaca cate o dendrită (una ascendentă si una descendentă). Dendrita
ascendentă urcă spre straturile superficiale, iar cea descendentă coboară spre straturile
profunde. De la polul profund al neuronilor fusiformi pleaca axonul care poate parasi
scoarța , formănd fibre de asociație și comisurale.

Celule orizontale Cajal se găsesc numai in stratul superficial al scoarței . Axonul lor
este orizontal si se pune in legatură cu dendritele celulelor piramidale .

Celule Martinoti se găsesc in straturile 3,5,6 ale scoarței. Au un axon ascendent care
ajunge in stratul superficial al scoarței.In scoarța cerebrală se mai găsesc si fibre , dintre
care unele orizontale,altele verticale.

Allocortex, format din doua , trei straturi . Acesta este la rândul său imparțit
in:arhicortex, caracterizat prin trei straturi relativ bine individualizate și palleocortex in
care straturile sunt difuz delimitate .

IZOCORTEX, caracterizat prin șase straturi . Acesta poate fi imparțit in:izocortex

homotipic si izocortex heterotipic . Cele șase straturi ale izocortexului, de la suprafață
spre profunzime sunt :

Stratul zonal ( molecular ),este cel mai subțire . Conține un strat plexiform de fibre
care este tangențialcu suprafața scoarței. Conține de asemenea , dendrite ramificate ale
celulelor piramidale , dendritele ascendente ale neuronilor fusiformi , axonii ascendenti ai
celulelor Martinoti și axonii orizontali ai celulelor orizontale Cajal .

Stratul corpuscular ( lama corpusulară) conține celule granulare numeroase și neuroni

piramidali mici si medii ai caror axoni se opresc in straturile profunde sau participă la
formarea fibrelor de asociație si comisurale .

Stratul piramidal (lama piramidală) contine numeroase celule piramidale, mici,medii si

mari . Dendritele lor urca spre stratul superficial , iar axonii fie ajung in straturile
profunde ale scoarței,fie părăsesc scoarța,intrând in alcătuirea fibrelor de

7
asociație,comisurale si a fibrelor de protectie.In stratul principal se mai găsesc celule
grandulare,neuroni fusiformi și celule Martinoti cu axon ascendent.

Stratul granular (lama granulară) conține numeroase celule granulare si este cel mai
subțire strat după stratul zonal. In acest strat mai găsim neuroni piramidali mici si medii
care-și trimit dendritele către stratul superficial , iar axonul se opre,te in straturile
profunde sau părăsesște scoarța,formând fibre de asociație sau comisurale .

Stratul ganglionar(lama ganglionară) conține neuroni piramidali mari ale caror dendrite
urcă spre stratul superficial,iar axonii participa la formarea fibrelor de protectie.Mai
conține neuroni fusiformi si celule Martinoti cu axon ascendent .

Stratul multiform (lama multiformă) conține celule fusiforme , unele mici altele mari .
Dendritele acestor celule se indreaptă spre straturile superficiale, iar axonul lor formează
fibre de asociatie si comisurale . Contine si celule Martinote cu ax ascendent .

8
 III. Substanța albă a emisferelor cerebrale

Este formată din trei feluri de fibre: de protectie,comisurale și de asociație.Fibrele de

proiecție sunt fibre corticopetale și corticofugale, unind in ambele sensuri scoarța cu
centrii subiacenți.Aceste fibre converg in jurul corpului striat si talamusului,formand
coroana radiată. Fibrele comisurale unesc cele două emisfere,formând corpul
calos,fornixul si comisura alba anterioară.

CORPUL CALOS are forma unui arc de cerc turtit cranio-caudal ,prezentând un corp a
cărui extremitate anterioară,curbată,numita genunchi,se termină cu o porțiune ascuțită,
numită rostru , care se prelungește cu lama terminală.Extremitatea posterioară , mai
voluminoasă,poartă numele de spleniu.Fața superioară a corpului calos este invelită de o
lamă de substanță cenusie-indusium griseum sau girul supracalosal.Fața superioară a
corpului calos vine in raport cu coasa creierului și cu sinusul venos sagital inferior.Fibrele
corpului calos radiază in substanța albă a emisferelor cerebrale,formând radiația corpului
calos.Fibrele care radiază la nivelul genunchiului formează forceps minor care unește
fețele mediale ale lobilor frontali.Fibrele de la nivelul spleniului alcătuiesc,in lobul
occipital,forceps major .

FORNIXUL(trigonul cerebral ) se află sub corpul calos.In partea central prezintă corpul
fornixului.Anterior corpul se imparte in cele doua columne care se indreaptă spre cei doi
corpi mamilari,iar posterior corpul se indreaptă spre hipocamp, formațiune apartinand
sistemului limbic.

COMISURA ALBA ANTERIOARĂ trece anterior de columnele fornixului și se

răsfiră in regiunea anterioară a lobului temporal.

9
 IV. Sistemul limbic

Structurile care alcătuiesc sistemul limbic sunt interpose intre diencefal,in jurul căruia
formează un arc de cerc, și neocortex.

Are conexiuni intinse cu sistemul olfactiv,hipotalamus,thalamus,epitalamus și mai putin

cu neocortexul.Componentele sistemului limbic sunt prezentate in continuare:

Calea olfactivă – este formata din nervii olfactivi,bulbul olfactiv,trigonul olfactiv,striile

olfactive(mediale și laterale ) și lobul piriform,situat in girul hipocampic .

Substanța perforată anterioară –se găsește intre trigonul olfactiv și striile

olfactive,situate anterior,chiasma optică și tractul optic ,situate medial,și uncusul
hipocampic,situat caudal. Lateral se continuă cu corpul amigdalian.

Corpul amigdalian –se află in profunzimea lobului temporal

Stria terminală – are originea,in cea mai mare parte,in corpul amigdalian și in dreptul
comisurii albe anterioare,majoritatea fibrelor sale terminandu-se in nucleii striei terminale
,restul fibrelor mergand spre aria septala si spre hipotalamus.

Aria septala – se găsește in vecinatatea septului pellucid .Ea primește aferențe de la

corpul amigdalian prin stria terminală , de la substanța perforată anterioară,de la
hipocamp ,prin intermediul fornixului ,de la hipotalamus și de la formația reticulară a
mezencefalului.

Hipocampul- se află in vecinătatea girului hipocapic,de care este separat prinșanțul

hipocampic.Aferențele hipocampului provin de la lobul piriform.Eferențele iau calea
fornixului și ajung la nucleii septali și la hipotalamus.Zonele de asociație determină
activitați psihomotorii și psihosenzitive prin integrarea funcțională a ariilor motorii cu
cele senzoriale.

10