EMISFERELE CEREBRALE

Configurație externă
Sunt partea cea mai voluminoasă a encefalului, separate între ele prin fisura interemisferică, în
care pătrunde coasa creierului (separația este completă spre extremități, iar mijlociu sunt unite prin
corpul calos).
Ocupă loja supratentorială a cutiei craniene.
Au formă de ovoid, cu extremitatea mai îngustă posterior (coresp lobului occipital).
Fiecare prezintă :
 3 fețe: laterală, medială și bazală (inferioară).
 3 margini la limita dintre fețe.
 3 poli: frontal mai voluminos, occipital mai efilat, temporal sau mijlociu.
Pe toate fețele prezintă șanțuri care se clasifică funcție de apariție și profunzime:
 Primare sau fisuri (scizuri): adânci, apar primele și separă lobi.
 Secundare sau intergirare: apar mai târziu și separă girusuri sau
circumvoluțiuni.
 Terțiare, mai subțiri care brăzdează girusurile.

FAȚA LATERALĂ

Este convexă, privește spre calota craniană, prezintă 3 fisuri:

Fisura laterală (scizura lui Sylvius)
Este prima care apare, fiind cea mai lungă și cea mai profundă. Începe în unghiul ext al
spațiului perforat anterior, pe fața inferioară, merge lateral și trece apoi pe fața laterală. Are 2
porțiuni:
-Valecula: pe fața inf a emisferului, unde este mai largă. Aici separă lobul orbitar de
cel temporo-occipital.
-Fossa sylviană: porțiunea foarte profundă de pe fața laterală, separă lobul temporal
(inf) de lobul frontal și parietal (deasupra).
Fiecare dintre marginile scizurii prezintă proeminențe numite operculi: frontal și temporal. La
nivelul lor se proiectează aria motorie și senzitivă a capului. Pe marg inferioară se găsește operculul
temporal.
Operculii mascheză mai profund insula sau lobul insulei. Are formă de triunghi cu vârful în
jos și înainte, înconjurată periferic de sulcus circularis insulae. Un șanț longitudinal de la bază la
vârf o împarte în 2 lobi: anterior cu 2-3 girusuri scurte și posterior cu 2 circumvoluții lungi. Spre
vârf se găsește limen insulae = deschiderea fisurii laterale, care conduce spre insulă.
Adăpostețte pe toată lungimea artera cerebrală laterală mijlocie sau sylviană.
Fisura centrală (scizura lui Rolando)
Separă lobul frontal de cel parietal. Merge de la operculul frontal spre marginea superioară a
emisferului, până aproape de mijloc. Prezintă pe traiect 3 curburi succesive: inf, mijl și superioară.
Porțiunea situată înaintea ei are funcții motorii și asociative (lobul frontal), iar cortexul lobilor
parietal și occipital, situați post au funcție de receptor și de asociație.
Fisura parieto-occipitală laterală (perpendiculară externă)
Este o extensie a fisurii parieto-occipitale interne pe fața laterală a emisferului. Este o incizură
ce se desprinde la 4-5 cm de polul occipital, de pe marginea superioară a emisferului.
Cele 3 fisuri delimitează pe fața laterală a emisferului 4 lobi: frontal, temporal, parietal și
occipital.
Lobul frontal

1
 Este cel mai voluminos și se întinde pe toate cele 3 fețe. Pe fața laterală este delimitat inf de
fisura laterală (care îl desparte de temporal) și post de fisura centrală (îl separă de parietal).
Înaintea șanțului central și paralel cu el se află șanțul precentral. Acesta delimitează împreună
cu șanțul paracentral lobulul paracentral anterior. Șanțul precentral este des întrerupt de pliuri de
trecere și delimitează împreună cu fisura centrală girusul precentral.
Cortexul girusului precentral împreună cu cel de pe versantul ant al fisurii centrale constituie
aria motorie primară.
Înaintea girusului, fața laterală prezintă 2 șanțuri orizontale ce delimitează 3 girusuri
frontale: sup, mijl și inf. Girusul frontal inf este împărțit de prelungirile ant și post ale fisurii
laterale în 3 segmente: pars orbitalis, pars triangularis și pars opercularis. Pe emisferul dominant,
pars opercularis și pars triangularis corespund centrului efector al limbajului (Brocca).
Lobul prefrontal este porțiunea vecină cu polul frontal și are funcții asociative,
comportamentale și psihice.
Lobul temporal
Este plasat inferior fisurii laterale și se extinde și pe fața inferioară a emisferului.
Două șanțuri orizontale, paralele cu fisura laterală îl împart în 3 girusuri temporale: sup,
mijl și inf. Ultimul se extinde pe fața inferioară sub numele de girus temporo-occipital lateral.
Prezintă o față superioară reprezentată de planșeul fisurii laterale. Aici găsim:
 Girusurile temporale transverse/ pliurile Heschl (cortexul lor formează aria
auditivă primară).
 Planul temporal, mult mai extins pe emisferul dominant. Împreună cu o
porțiune a cortexului parietal reprezintî aria receptivă a limbajului (aria lui
Wernicke).

Lobul parietal

Se extinde și pe fața medială. Pe fața laterală este limitat anterior de fisura centrală iar inferior
de cea laterală. Post se continua cu lobul occipital, fiind separat de el de o linie convențională ce
unește fisura parieto-occipitală laterală de ancoșa occipitală de pe marginea inferioară a emisferului.
Fața laterală a acestui lob prezintă 2 șanțuri:
 șanțul postcentral, paralel cu fisura centrală, cu care delimitează girusul
postcentral (pe cortexul lui și pe versantul post al fisurii centrale se află aria
somestezică I).
 șanțul intraparietal situat posterior girusului poscentral. Separă două girusuri
parietale: sup și inf. Cel inf este subdivizat de țanțul lui Yensen în 2 girusuri:
ant numit girusul supramarginal și post sau girus angular.

Lobul occipital

Se întinde pe toate cele 3 fețe. Separat de ceilalți lobi printr-o linie convențională. Are 2
șanțuri superficiale ce despart 2-3 circumvoluții occipitale laterale.

FAȚA MEDIALĂ

Principala structură de aici este corpul calos. Pe secțiune are forma unei lame groase de
substanță albă, orientată sagital, cu concavitatea în sus. Acesta este separat de girusul cingular prin
șanțul corpului calos.
Acest șanț înconjură spleniumul corpului calos și se continuă cu șanțul hypocampic.
La acest nivel se mai găsesc 3 șanțuri: cingular, parieto-occipital medial și fisura calcarină.

2
 Șanțul cingular pornește de sub genunchiul corpului calos, apoi trece deasupra și paralel cu
acesta, până aproape de splenium, unde devine ascendent și se termină pe marginea superioară a
emisferului. Ultimul segment se numește sulcus marginalis. Din șanțul cingular se desprind 2
prelungiri:
-sulcusul paracentral = ascendent
-sulcusul subparietal = descendent spre spleniumului corpului calos.
Între sulcusul cingular și cel al corpului calos se delimitează girusul cingular. Acesta se
continuă ant cu girusul subcalos, iar posterior, prin istmul cingular se continuă cu girusul
parahypocampic. Toate aceste girusuri sunt denumite de Brocca: marea circumvoluție limbică.
Între șanțul cingular și marginea superioară se delimitează girusul frontal medial. Acesta
prezintă la partea post lobulul paracentral delimitat ant de sulcusul paracentral, iar posterior de
sulcusul marginal.
Șanțul parieto-occipital medial (perpendicular intern) pornește de pe marginea sup a
emisferului, deasupra polului occipital și merge în jos spre fisura calcarină cu care se unește.
Fisura calcarină pornește de pe polul occipital al emisferului, merge în sus și înainte, se
unește cu șanțul parieto-occipital intern și se prelungește sub spleniumul corpului calos. Cortexul
acestei scizuri reprezintă aria vizuală primară.
Lobul precuneus se află înaintea șanțului parieto-occipital.(aparține lobului parietal)
Lobul cuneus = între fisura calcarină și șanțul parieto-occipital medial (aparține lobului
occipital).

FAȚA INFERIOARĂ
Pe ea se află porțiunea inițială a fisurii laterale, care împarte fața într-un segment ant numit
lob orbitar și unul post numit lob temporo-occipital.
Lobul orbitar reprez fața inf a lobului frontal și se sprijină pe plafonul orbitei. Șanțul orbitar
intern este cel mai constant dintre șanțurile superficiale de la acest nivel. Acesta conține bulbul și
tractul olfactiv (se mai numește șanț olfactiv). Intern de acesta se găsește girusul rectus sau girusul
orbitar intern. În afara acestui șanț, mai prezintă șanțuri superficiale care separă circumvoluții
orbitare laterale.
La extremitatea post, bulbul olfactiv se bifurcă în două striuri olfactive. Acestea împreună cu
tractul optic și girusul parahipocampic delimitează o regiune numită spațiu perforat anterior. Prin
orificiile acestuia pătrund în profunzime arterele striate laterale.
Lobul temporo-occipital reprezintă fața inferioară a lobilor temporal și occipital. Post vine în
raport cu tentorium cerebelli. Ant se sprijină pe planșeul fosei cerebrale mijlocii. Prezintă 2 șanțuri
antero-posterioare:
 lateral ce separă 2 girusuri temporo-occipitale lateral și medial.
 Medial : spre porțiunea ant se numește șanț colateral și împreună cu șanțul
parahypocampic delimitează girusul parahipocampic. Spre porțiunea
occipitală se continuă cu girusul lingual.
Extremitatea ant a girusului parahypocampic se mai numește lob piriform. Spre partea
medială prezintă o porțiune reflectată numită uncus parahypocampic.
Fisura cerebrală transversă (fanta cerebrală a lui Bichat) este un șanț transversal delimitat
sup de spleniumul corpului calos și inf de epifiză și coliculii superiori. Pe aici pătrunde spre
plafonul VIII tella choroidea superior (prelungire a piei mater) care conține vasele coroidiene
postero-mediale și pe aici iese din profunzimea encefalului vena cerebrală mare a lui Galien.
MARGINILE EMISFERELOR CEREBRALE
Marginea superioară este curbă și urmărește inserția superioară a coasei creierului.
Marginea externă (inferioară) este la limita dintre fața laterală și cea inferioară, fiind
întreruptă de fisura laterală ce se interpune aici între lobul frontal și polul temporal.
Marginea internă este scobită în porțiunea mijlocie în dreptul fantei lui Bichat.

3
 EXTREMITĂȚILE EMISFERELOR CEREBRALE
Polul frontal (anterior) este rotunjit, situat în unghiul dintre bolta orbitară și porțiunea
ascendentă a osului frontal, în dreptul sinusului frontal.
Polul occipital (posterior) este situat în unghiul dintre cortul cerebelului și solzul
occipitalului.
Polul temporal (mijlociu) este situat la nivelul marginii externe a emisferului, fiind separat
de lobul frontal prin fisura laterală.

SUBSTANȚA ALBĂ A EMISFERULUI CEREBRAL

Este formată din fibre mielinizate dispuse astfel:
 Capsula internă : ăntre nucleii centrali ai emisferului
 Centrul medular: spațiul dintre nuclei și cortex cerebral (centrul oval al lui
Vieussens).
Cele două porțiuni se continuă fără limită netă de separație.

CAPSULA INTERNĂ
Are formă de unghi diedru cu deschidere laterală, în care pătrunde nucleul lenticular.Se
prezintă diferit pe secțiunile prin emisfere:
 Secțiune frontală Charcot: prin corpii mamilari, are aspect de lamă de
substanță albă oblică în sus și în afară, limitată înafară de nucleul lenticular, iar înăuntru de nucleul
caudat și talamus.
 Secțiune orizontală Flechsig: prin genunchiul și spleniumul corpului calos, are
formă de unghi diedru ce are lateral nucleul lenticular și medial capul nucleului caudat și talamusul.
Pe această secțiune se observă mai multe segmente:
Brațul anterior : limitat între capul nucleului caudat și fața ant-sup a nucleului lenticular.
Este traversat de punți de substanță cenușie și fibre ce leagă cei 2 nuclei. Cea mai importantă lamă
cenușie este fundus striati.
Genunchiul aflat la joncțiunea brațului anterior cu cel posterior, limitat lateral de palidus și
medial de unghiul dintre nucleul caudat și talamus.
Braț posterior dirijat post și lat, cuprins între nucleul lenticular și talamus.
Segmentul retrolenticular ce prelungește brațul posterior.
Segment sublenticular ce se confundă cu regiunea sublenticulară.
Structura capsulei interne:
În brațul anterior:
-Fibre ponto-pontine
-Pedunculul anterior al talamusului
-Fibre ale sistemului limbic și ale hypotalamusului anterior
-Fibre transversale
În genunchi se angajează fibrele cortico-nucleare ale căii piramidale (fasc geniculat).
În brațul posterior:
-Fibrele căilor piramidale
-Fibrele cortico-rubrice
-Fibrele parieto-pontine
-Pedunculul superior al talamusului.
În segmentul retrolenticular:
-Radiațiile optice sau fascicolul geniculo-calcarin
-Fibre ale pedunculului posterior al talamusului
-Fibre occipito-tectale și occipito-coliculare
-Fibre occipito-pontine

4
 În segmentul sublenticular:
-Radiațiile acustice
-Fibrele temporo-pontine.

CENTRUL MEDULAR
Fibrele acestuia se clasifică în: comisurale, de proiecție și de asociație.
Fibrele de proiecție: unesc scorța cu restul etajelor nevraxului și aparțin căilor senzitivo-
senzoriale sau motorii.
Fibrele comisurale: unsec între ele puncte simetrice (fibre homeotope) sau asimetrice
(heterotope) de pe scoarța celor 2 emisfere. Intră în struct comisurilor.
Fibrele de asociație: unesc puncte de pe scoarța aceluiași emisfer. Pot fi scurte sau lungi, mai
profunde, de la un lob la altul, grupate în 5 fascicule mai importante.

COMISURILE INTEREMISFERICE
Sunt mici transdiencefalice și mari: fornixul și corpul calos.
Comisurile transdiencefalice se împart în:
1. Comisurile planului inferior se dispun la nivelul planșeului VIII:
a) Comisura lui Guden dublează marginea post a tractului și a chiasmei optice, traversând
hipotalamusul.
b) Comisura lui Meynert este formată din fibre comisurale ce trec prin hipotalamus și
unesc nucleii lenticulari.
2. Comisurile planului superior:
a) Comisura albă posterioară este un cordon îngust transversal, așezat pe marg
post a VIII, între epifiză și deschiderea apeductului mezencefalic. Conține fibre comisurale
intercoliculare sup, fibre ce unesc aria pretectală cu nucleul ciliar al n.III, fibre cu origine în nucleul
comisurii post, nucleul interstițial, nucleul habenular.
b) Comisura habenulară este formată din fibre transversale ce unsec între ei cei 2
nuclei habenulari simetrici.
c) Comisura intertalamică inconstantă, reprezintă relieful nucleului comisural al
nucleilor liniei mediene a tala musului, în jurul căruia se dispun celule gliale.
d) Comisura albă anterioară este cea mai veche filogenetic. Este un cordon alb de
grosimea n. optic, cu direcție transversală și ușor post. Prezintă :
Segment median: plasat la marginea ant a VIII, între ciocul corpului calos și lamela terminală,
înaintea columnelor fornixului.
Două segmente laterale, oblice îndărăt și înafară, ce trec succesiv deasupra spațiului perforat
ant și a nucleului amigdalian, intră în regiunea sublenticulară și se distribuie în evantai spre
girusurile lobilor temporal, insula, hypocamp, lob occipital.
Spre extremități, fibrele acestei comisuri se împart în 2 mănunchiuri:
 Anterior: se termină în bulbul olfactiv, tubercul olfactiv, spațiu perforat anterior,
nucleul accumbens și al patului striei terminalis, cortex frontal.
 Posterior: cortexul insular, temporal, parahypocampic, hipocamp, nucleu amigdalian.
COMISURILE MARI
Fornixul (trigonul cerebral)
Este o formațiune alcătuită din 2 coloane de substanță albă care în segmentul mijl se alătură
una de alta formând corpul fornixului, iar înaintea și în spatele corpului rămân distanțate formând
pilierii fornixului.
Corpul fornixului are formă de triunghi cu vârful anterior, care prezintă:
 Față superioară aderentă post de corpul calos. Pe linia ei mediană se inseră septum
pelucidum, iar lateral de el ia parte la formarea planșeului corpului V lateral.

5
  Fața inferioară vine în raport cu vălul choroidean superior și membrana tectoria a VIII.
Lateral corespunde feței dorsale a talamusului.
 2 margini laterale flancate de plexurile choroide laterale.
 Bază posterioară, aderentă de fața inferioară a corpului calos. Din unghiurile ei se
desprind pilierii post
 Vârf ce corespunde locului de divergență a pilierilor ant.
Pilierii anteriori se depărtează în unghi ascuțit, înconjură polul ant al talamusului cu care
delimitează orificiul interventricular al lui Monroe, apoi trec la marginea ant a VIII. Aici se plasează
ant comisurii albe ant, traversează hipotalamusul și se termină în corpii mamilari.
Pilierii posteriori ocolesc polul post al talamusului, pătrund în cornul temporal al
ventriculului lateral respectiv unde se continuă cu fimbria și hypocampul.
Fornixul este format din fibre longitudinale, mai numeroase și fibre transversale, singurele
care îi dau abilitatea de comisură interemisferică.

Corpul calos

Este principala comisură interemisferică, cea mai nouă filogenetic, cu 2 componente: una
vizibilă după depărtarea celor 2 emisfere și una ce cuprinde extremitățile sale laterale ce pătrund în
substanța albă a fiecărui emisfer. Porțiunea vizibilă are formă de boltă concavă în jos, care prezintă
3 segmente:
Genunchiul este extremitatea ant convexă, așezat la apx 3 cm în spatele polului frontal. Se
termină inf printr-o porțiune efilată numită rostrum. Acesta aderă de comisura albă ant și lama
terminală. Rostrumul și genunchiul sunt înconjurate de comisura albă ant. Lateral, fibrele lui
corespund versantului intern al planșeului cornului frontal al V lateral.
Corpul prezintă:

 Față superioară situată în fundul fisurii interemisferice, separată prin sinusul corpului
calos de girusul cingular suprajacent. La nivelel ei se găsește indusium griseum (lamă de subst
cenușie) ce cuprinde striile mediale sau nervii lui Lancisi (lateral de ele se află striurile laterale
cenușii). La extremitatea posterioară, indusium și cele 2 striuri lateral și medial se unesc între ele pe
fiecare parte și formează o lamă subțire de substanță cenușie numită fasciola cinerea. Anterior,
striile înconjură genunchiul sub numele de pedunculii corpului calos care se termină în girusurile
paraterminale coresp. Aici se mai găsesc și arterele cerebrale anterioare și ramul lor terminal artera
pericaloasă posterioară. Pe linia mediană vine în raport cu marginea inferioară a coasei creierului în
care se găsește sinusul venos longitudinal inferior.
 Fața inferioară dă inserție corpului fornixului. Pe linia ei mediană se prinde marginea
sup a septului pelucid, iar lateral ei formează plafonul prelungirilor frontale și a corpului
ventriculilor laterali.
Spleniumul este la 7-8 cm de polul occipital, deasupra epifizei și a coliculilor cvadrigemeni
cu care delimitează fisura transversă a creierului (fanta cerebrală mediană a lui Bichat).
Corpul calos este format din milioane de fibre ce leagă între ele puncte simetrice sau
nesimetrice de pe scoarța emisferelor. Ele au origine în straturile profunde ale cortexului și spre
parcursul spre emisferul opus nu dau colaterale. Cele ce trec prin genunchi unesc lobii frontali și
formează forcepsul anterior sau minor. Cele ce trec prin trunchi unesc cele 2 emisfere cu excepția
unor porțiuni de lob temporal. Cele care trec prin splenium unsec lobii occipitali și formează
forcepsul posterior.

VASCULARIZAȚIA EMISFERELOR CEREBRALE

6
 Sistemul vascular cerebral al arterei carotide interne
Ajunsă la baza craniului, a carotidă internă intră în cutia craniană prin canalul carotidian din
stânca temporalului. Intră apoi în loja (sin) cavernoasă pe care o părăsește la nivelul apofizei
clinoide ant și se angajează în spațiul subarahnoidian al regiunii valeculare. Se termină la marginea
laterală a chiasmei optice prin bifurcare în artera cerebrală laterală și anterioară.
Canalul carotidian: traiect oblic ascendent spre gaura ruptă anterioară. Aici dă ramuri
periostice și artera carotico-timpanică pentru urechea internă.
Loja cavernoasă: traiect sinuos (sifon carotidian) cu 3 segmente: proximal C5 (segment
gasserian, așezat medial ggl Gasser), intermediar orizontal C4 (selar, paralel cu planșeul sellei
turcica) și distal vertical C3.
Regiunea valeculară a spațiului subarahnoidian la baza creierului, prezintă segmentele
angiografice C2 și C1. Se angajează post sub n optic, mergând apoi lateral și ascendent înafara
chiasmei optice până în spațiul perforat anterior unde se termină prin bifurcare. Ramurile colaterale
ale acestei regiuni sunt:
Artera hipofizară superioară ce se ramifică în jurul eminenței mediene a
hipotalamusului și a tulpinii hipofizare.
 Artera oftalmică pătrunde împreună cu n optic în orbită, în lungul canalului optic. În
cavitatea orbitară trimite ramuri ce irigă globul ocular și anexele sale. Unele se anast cu ramuri din
artera carotidă externă.
Artera comunicantă posterioară se anast cu segmentul proximal al arterei cerebrale
posterioare. Este racordul între sist carotidian și cel vertebro-bazilar, formând marginile laterale ale
poligonului lui Willis. Dă ramuri pt chiasma optică, 1/3 ant a talamusului, subtalamus, hypotalamus
lateral. La origine prezintă infundibulum (dilatație).
Artera choroidiană anterioară se desprinde distal, înainte de bifurcare și are 2
porțiuni:
1. Cisternală situată în cisterna interpedunculară. Urmărește tractul optic pe fața lui inferioară
și ajunge cu acesta pe fața infero-laterală a pedunculilor cerebrali.
2. Distală unde pătrunde prin fisura choroidiană și se termină în plexurile choroide din cornul
temporal al V lateral, unde se anast cu a choroidiană postero-laterală.(segment plexural)
Pe traiect dă numeroase colaterale pentru: uncusul girusului parahypocampic, lobul
piriform și nucleul amigdalian, tract optic, partea laterală a corpului geniculat lateral,
genunchiul și capsula internă, coada nucleului caudat, talamusului.
Ramurile terminale
Artera cerebrală anterioară este ramul medial de bifurcare și are 3 segmente:
A1 de la origine până la fisura interemisferică, situat la baza creierului, în cisterna
chiasmatică, artera merge rostral și încrucișează fața superioară a n optic.
A2 în fisura interemisferică, trece pe dinaintea genunchiului corpului calos. La joncțiunea dintre
A1 și A2 pot fi unite printr-un mic vas transversal: artera comunicantă anterioară (loc predilect pt
anevrisme).
A3 pe fața medială a emisferului, deasupra corpului calos. (arteră pericaloasă)
Ramuri centrale: toate din A1, reprez de arterele lenticulo-striate mediale care intră prin
orificiile spațiului perforat anterior, distribuindu-se chiasmei optice și hipotalamusului preoptic.
Artera recurentă a lui Huebner este cea mai importantă (irigă capul nucleului caudat, porțiunea
adiacentă a capsulei interne).
Ramuri corticale: din A1 artera orbito-frontală (lobul orbitar, bulbul și tractul olfactiv)
Din A2 artera fronto-polară (fața medială a lobului frontal și polul frontal
el emisferului cerebral)
Din A3 artera calosso –marginală așezată în șanțul cingular. Din ea se
desprind 3 artere frontale interne: ant, mijl și post.

7
 Artera pericaloasă posterioră este ramul terminal, trimite pe fața medială a lobului parietal
arterele: paracentrală, parietală internă superioară și parietală internă inferioară (artera
precuneusului).

Artera cerebrală laterală (mijlocie sau sylviană) este ramul cel mai voluminos, format din
4 segmente (angiografic):
M1 situat la baza creierului, merge spre originea fisurii laterale, unde descrie genunchiul
arterei cerebrale laterale.
M2 unde intră în fundul fisurii laterale și merge pe fața laterală a lobului insular.
M3 părăsețte fisura și devine superficială
M4 este segmentul terminal ce trimite mai multe ramuri, cel mai mare fiind artera angulară.
Ramuri centrale: arterele lenticulo-striate laterale ce intră prin orificiile spațiului perforat
anterior.
Ramurile corticale:
- Artera orbito-frontală pt lobul orbito-frontal și fața laterală a lobului prefrontal
- Ramul precentral, central, postcentral, parietal anterior și parietal posterior. Sunt
situate în triunghiul Sylvian
- 3 ramuri temporale pe fața laterală a lobului temporal: ant, mijl și post.
- Ramul angular (terminal).

Sistemul arterial vertebro-bazilar

Cele două artere vertebrale converg la marginea caudală a punții și formează trunchiul bazilar,
care la marginea sup a punții se bifurcă în cele 2 artere cerebrale posterioare.
Artera cerebrală posterioară prezintă anatomic și angiografic 3 segmente:
 P1: Inițial, peduncular, pe fața ventrală a pedunculului cerebral, ține până la locul de
implantare a arterei comunicante poterioare. Se află în loja subtentorială, în cisterna
interpedunculară a spațiului subarahnoidian.
 P2: latero-peduncular, unde înconjură fața laterală a mezencefalului și se află în
cisterna ambiens.
 P3: segment emisferic, trece pe sub spleniumul corpului calos și se așază pe fața
infero-medială a lobului temporal.
Ramuri centrale : se împart în 3 grupe:
 Grupul postero-medial format din ramuri fine desprinse din segmentul P1 și ramuri din
artera comunicantă posterioară . Se distribuie hipofizei, infundibulului și regiunii tuberale a
hypotalamusului, porțiunii antero-mediale a talamusului, subtalamusului, corpilor mamilari,
tegmentum mezencefalic și istm mezencefalic.
 Grupul postero-lateral: din segmentul P2, grup talamo-geniculat. Irigă talamusul,
corpii geniculați, tectumul, porțiunea laterală a mezencefalului.
 Grupul arterelor choroidiene posterioare: au traiect extracerebral lung dar pătrund și în
profunzimea creierului. Sunt în număr variabil, de obicei 3 posterioare, una medială și 2 laterale.
Ramurile corticale: pentru fața inferioară a lobului temporal, se desprind de obicei printr-un
trunchi comun. Sunt 3 artere temporale ant, mijl și post. Se anast cu ramurile temporale ale arterei
cerebrale laterale.
Ramurile terminale sunt artera temporală posterioară și artera occipitală internă. Prima irigă
fața internă a lobilor temporal și occipital. A doua se bifurcă într-un ram parieto-occipital și un ram
calcarin ce irigă fața internă a lobului occipital și spleniumul corpului calos. Artera calcarina este f
imp deoarece irigă cortexul vizual.

CIRCULAȚIA VENOASĂ CEREBRALĂ

Venele au traiect independent de cel al arterelor.

8
 Venele superficiale: sunt pe suprafața ext a emisferelor unde formează o bogată rețea pială.
Drenează sângele cortexului și al substanței albe subcorticale. În funcție de direcție sunt ascendente
și descendente:
 Venele ascendente: sunt 10-15 vene frontale, parietale sau occipitale care se varsă în
sinusul longitudinal superior.
 Venele descendente: se deschid în sinusurile venoase ale bazei craniului
(cavernos, sfeno-parietal, pietroase, transvers) sau în venele cerebrale profunde (vena cerebrală
internă, v cerebrală magna, sinus longitudinal inferior).
Venele profunde drenează sângele de la nivelul diencefalului, nucleilor centrali, substanței
albe profunde, plexurilor choroide. Sunt vena cerebrală internă și vena bazală, care se deschid în
vena cerebrală magna.
 Vena cerebrală internă se formează în dreptul orif interventricular prin unirea a 3 vene
profunde: v talamo-striată, v septală și v choroidiană. Se așază apoi pe fața dorsală a talamusului,
merge pot, trece lateral epifizei de la care primește v epitalamice și se varsă apoi în vena cerebrală
magna.
 Vena bazală (vena Rosenthal) se formează prin confluența v cerebrale anterioare cu
vena cerebrală laterală profundă. Mai departe se angajează prin porțiunea laterală a fisurii cerebrale
transverse, înconjură fața lat a mezencefalului și se varsă în vena cerebrală a lui Galien Pe parcurs
primește afluenți de la tractul optic, hipotalamus, lob temporal, mezencefal.
 Vena cerebrală mare a lui Galien se formează prin unirea celor 2 vene cerebrale
interne. Iese din profunzime pe sub spleniumul corpului calos și merge post unde se deschide în
sinusul drept. Primește afluenți: v bazale ale lui Rosenthal, v occipitale, v hypocampului, fornixului
și v caloasă posterioară, v cerebeloasă vermiană superioară.