Encefalul - Secțiune frontală

Substanța albă a emisferei cerebrale drepte

(Substantia alba)

Localizare: este situată la nivelul creierului în profunzimea

emisferelor cerebrale și cerebeloase, în timp ce în măduva
spinării ea ocupă o poziție superficială.

Structură: este compusă în cea mai mare parte din prelungirile

nervoase (axonii și dentritele) neuronilor care sunt situați în
exclusivitate în substanța cenușie.

Axonii au rolul de a conecta diferitele zone ale substanței cenușii,

ei transmițând impulsurile nervoase (potențiale de acțiune) de la
un neuron la altul.

În substanța albă, prelungirile axonilor sunt acoperite de un strat

(teacă de natură lipidică) de mielină.
Mielina are rolul de a izola electric fibrele nervoase și de a facilita
o conducere rapidă a potențialelor de acțiune, împiedicând un
scurtcircuit între căile nervoase.

Girusul frontal superior drept

(F1, gyrus frontalis superior)

Localizare: este situat de-a lungul marginii superioare pe faţa

externă şi internă, şi se continuă printr-un segment inferior
(orbitar) cuprins între scizura interemisferică şi şanţul orbitar
intern.

Acesta este limitat în afară de şanţul orbitar intern (S1) şi

înauntru de scizura calosomarginală.
Girusul frontal mijlociu drept

(F2, gyrus frontalis medius)

Localizare: se găseşte pe faţa externă între şanţurile S1 şi S2, iar inferior între şanţul orbitar
intern şi şanţul orbitar extern, în porţiunea inferioară acesta fiind străbătut de un şanţ în formă
de H.

Girusul precentral drept

(Gyrus precentralis)
 Localizare: este situat în regiunea posterioară a lobului
frontal.

El este sediul cortexului motor primar (aria 4 Brodmann).

Limite: este situat anterior de șanțului central, care îl separă

de girusul postcentral.
Limita anterioară a girusului precentral este reprezentată de
șanțul precentral, iar cea inferioară de către fisura laterală
(fisura/scizura lui Silvius).
Partea lui medială este în contiguitate cu lobulul paracentral.

(Gyrus postcentralis)

Reprezintă o circumvoluție pe fața laterală a emisferei cerebrale situată în porțiunea anterioară

a lobului parietal, delimitată anterior de către șanțul central (fisura lui Rolando), posterior de
șanțul postcentral, inferior de ramura posterioară a șanțului lateral cerebral și superior de
marginea superioară a emisferei.

Superior, girusul postcentral se continuă pe fața medială a emisferului cu partea posterioară a

lobulului paracentral - girusul paracentral posterior.

Inferior, girusul postcentral se continuă prin intermediul opercului frontoparietal (rolandic)

cu girusul precentral.

Girusul postcentral reprezintă aria (cortexul) primară somatosenzitivă.

Cerebel

(Cerebellum)

Derivă din porțiunea posterioară a metencefalului și este situat în fosa cerebeloașă, sub linia care
unește arcada zigomatică de protuberanță occipitală externă.

Localizare: posterior față de trunchiul cerebral și inferior față de lobii occipitali ai emisferelor
cerebrale.

Între cerebel și trunchiul cerebral se interpune ventriculul IV.

Conexiunile sale cu restul nevraxului se realizează prin intermediul pedunculilor cerebeloși.

• pedunculii cerebeloși superiori conectează cerebelul cu mezencefalul;
• pedunculii cerebeloși mijlocii leagă puntea de cerebel;
• pedunculii cerebeloși inferiori stabilesc legătură între cerebel și bulb.
Bulb rahidian

(Medulla oblongata)

Reprezintă porțiunea inferioară a trunchiului cerebral.

Are formă de con turtit antero-posterior, cu vârful trunchiat în continuarea măduvei.

Pe linia mediană a feței anterioare prezintă fisura mediană, ce se termină cranial printr-o
depresiune triunghiulară, foramen caecum.

Caudal, în profunzimea fisurii mediane se observă fibre nervoase ce se încrucișează, formând

decusația piramidală sau decusația motorie.

De o parte și de alta a fisurii mediane se observă două proeminențe alungite longitudinal,

piramidele bulbare.
Lateral, piramidele bulbare sunt delimitate de șanturile laterale anterioare, locul de emergență a
rădăcinilor nervilor hipogloși (perechea a XII-a de nervi cranieni).

Superior de piramidele bulbare, în șantul bulbopontin se poate observa originea aparenta a

nervilor abducens (perechea a VI-a de nervi cranieni).

Lateral de șanturile laterale anterioare se află olivele bulbare, limitate spre posterior de șanturile
laterale posterioare, loc de emergență al nervilor glosofaringieni (perechea a IX-a de nervi
cranieni), vagi (perechea a X-a de nervi cranieni) și accesori (perechea a XI-a de nervi cranieni).

Pe linia mediană a feței posterioare, în jumătatea caudală se observă șanțul median posterior.

De o parte și de alta a șantului median posterior, separate de șantul intermediar posterior se

observă fasciculul gracilis (situat medial) și fasciculul cuneatus (situat lateral).

Aceste fascicule determină proeminențe la suprafața truchiului cerebral:

• tuberculul nucleului gracilis
• tuberculul nucleului cuneat.

Puntea

(Pons)

Reprezintă porțiunea mijlocie a trunchiului cerebral.

Puntea este separată de bulb prin intermediul șantului bulbo-pontin, locul originii aparente a
nervilor abducens, faciali (perechea a VII-a de nervi cranieni) și vestibulocohleari (perechea a
VIII-a de nervi cranieni).
Fața anterioară, ce corespunde segmentului bazilar al osului occipital, este formată din fibre
transversale cu direcție posterioară, ce se continuă cu pedunculii cerebeloși mijlocii.

Pe linia mediană prezintă un șanț puțin adânc în care este adăpostită artera bazilară, șanțul
bazilar.

La limita dintre fața anterioară și pedunculii cerebeloși mijlocii este locul de emergență a nervilor
trigemeni (perechea a V-a de nervi cranieni).

Fața posterioară face parte din planșeul ventriculului IV.

Mezencefal

(Mesencephalon)

Reprezintă porțiunea superioară a trunchiului cerebral.

Se află în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șantul pondopeduncular.

Fața anterioară prezintă între cei doi pedunculi o zonă triunghiulară cu vârful spre caudal,
numită fosa interpedunculară.

Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată
posterioară, zonă perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare.

Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a nervilor
oculomotori.

Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele
cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către
tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral.

Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear.

Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o parte
și de alta a liniei mediane câte două proeminențe: una cranială, coliculul superior, și alta caudală,
coliculul inferior.

Între coliculi se găsesc un șant longitudinal și unul transversal formând șanțul cruciform.

Pedunculul mezencefalului

(Mesencephalon)

Reprezintă porțiunea superioară a trunchiului cerebral.

Se află în continuarea cranială a punții, fiind separat de aceasta prin șantul pondopeduncular.

Fața anterioară prezintă între cei doi pedunculi o zonă triunghiulară cu vârful spre caudal,
numită fosa interpedunculară.

Partea posterioară a fosei are aspect ciuruit și poartă denumirea de substanța perforată
posterioară, zonă perforată de ramuri din arterele cerebrale posterioare.

Pe fața medială a pedunculilor cerebrali se vede un șanț medial, locul originii aparente a nervilor
oculomotori.

Față ventrală a pedunculului cerebral este încrucișată în vecinătatea punții de către arterele
cerebrală posterioară și cerebeloasă superioară, iar la intrarea in emisfera cerebeloasă de către
tractul optic, care se îndreaptă spre corpul geniculat lateral.

Pe fața laterală este încrucișat de nervul trohlear.

Fața posterioară a mezencefalului este formată de tectul mezencefalic pe care se văd de o parte
și de alta a liniei mediane câte două proeminențe: una cranială, coliculul superior, și alta caudală,
coliculul inferior.

Între coliculi se găsesc un șant longitudinal și unul transversal formând șanțul cruciform.

entriculul III

(Ventriculus tertius)

Structură: reprezintă o cavitate mediană, impară a diencefalului ce comunică cu ventriculii laterali

prin orificiile lui Monro și cu ventriculul IV prin intermediul apeductului lui Sylvius.

Cea mai mare parte derivă din vezicula diencefalică, iar o mică parte anterioară reprezentată de
lama terminală aparține ca origine telencefalului.

Dimensiunile sale medii sunt de: 4 cm lungime, 3 cm înaltime și 1 cm latime.

Are forma de pâlnie aplatizata transversal cu baza situata superior.

Pereții săi laterali aproape se ating.

Cavitatea ventriculului III este căptușită de epiteliul ependimar, care la acest nivel dobândește
aspecte structurale și functionale importante.

Plexurile coroidiene ale ventriculului III continuă plexurile coroidiene ale ventriculilor laterali.

Ventriculul lateral drept

 (Ventriculi laterales) sau ventriculii I și II

Constituie cavitățile celor două emisfere cerebrale.

Dezvoltarea ventriculilor laterali este legată de cea a emisferului

cerebral corespunzător.

Sunt două cavități neregulate de aproximativ 10 centimetri cubi

fiecare, care comunică fiecare cu ventriculul III prin orificiile
Monro.

Reprezintă mai mult de 80 % din volumul sistemului ventricular

și sunt simetrici în raport cu planul median.
• fiecare ventricul lateral are o formă neregulată ce se poate
asemana cu o potcoava ascutita la capete.
• fiecare ventricul este format dintr-o parte centrală numită
răspântia ventriculară, de la care pleacă 3 prelungiri care pătrund
fiecare în câte un lob.

Așadar, există o prelungire frontală, una occipitală și una

temporală, prelungiri denumite după lobul în interiorul căruia se
gasesc.

Talamus drept

(Thalamus)

Reprezintă o statie mare de releu a cailor ascendente.

Prin legăturile pe care le are cu alte formatiuni subcorticale constituie o verigă funcțională de
mare importanță în activitatea complexa a sistemului nervos central.

Derivă din lamele alare și proemina în ventriculul III.

În 80% din cazuri, acesta fuzionează cu cel de partea opusă prin adhesio intertalamica.
• are forma unui ovoid cu extremitatea voluminoasă orientată posterior.
• este separat de cel de partea opusă prin ventriculul III.
• prezintă patru fețe și două extremitați.
• substanța albă este formată din lame înguste ce separa nucleii voluminoși împarțiti în 5 grupe.

Hipocampul drept

(Hippocampus)

Rol: face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în trecerea informației din memoria
de scurtă durată în memoria de lungă durată precum și în navigarea în spațiu.
Localizare: se află sub cortexul cerebral, în partea medială a lobului temporal.
El constă din două părți conexe, hipocampul propriu-zis și girusul dentat.

În ceea ce privește anatomia sa, hipocampul face parte din marginea cortexului cerebral.
Structurile acestei margini corticale constituie sistemul limbic (limbus = graniță).

Sistemul limbic constă din:

• hipocamp
• cortexul cingular
• cortexul olfactiv
• amigdală

Fornixul drept

(Fornix)

Structură: corpul are forma triunghiulara cu vârful situat anterior; este format din fibre care
unesc între ele ariile arhicortexului.

Localizare: este așezat pe ventriculul III și pe talamus. Acesta are forma de “X” cu extremitați
recurbate și este constituit dintr-un corp și patru pilieri (crus).

Raporturi:
• Fața sa superioară vine în raport anterior pe linia mediana cu septul lucid și lateral cu planseul
ventriculului lateral.
• Posterior este unita cu corpul calos. fața sa inferioară repauzeaza pe ventriculul III.
• Unghiul posterior se continuă cu pilierii posteriori în timp ce unghiul anterior se bifurca în două
cordoane divergente ce formează pilierii anteriori.
• Pilierii anteriori ai fornixului formează între ei un unghi ascutit limitând împreuna cu
extremitatea anterioară a talamusului gaura lui Monro, care trece posterior de comisura albă
anterioară.
Acestia ating în regiunea hipotalamica marginea externă a corpilor mamilari.

Pilierii posteriori sunt în numar de doi la fel ca și cei anteriori, și se dirijeaza în jos și în afara
împarțindu-se în două bandelete, una interna și alta externă.
Conexiunile trigonului sunt realizate de fibre longitudinale și de fibre transversale.

Tractul optic drept

(Tractus opticus)

Ajunge în metatalamus (la corpul geniculat extern), unde

majoritatea fibrelor tractului optic fac sinapsă cu cel de al III-lea
neuron, al cărui axon se propagă spre scoarța cerebrală și se
termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine, unde se află
ariile vizuale primară și secundare sau asociative care reprezintă
segmentul cortical al analizatorului.

Corpul calos

(Corpus calosum) este cea mai importantă comisură interemisferică.

Fibrele sale au direcție transversală, astfel capătând denumirea de radiatii caloase.

Corpul calos prezintă două parți, și anume:

• trunchiul corpului calos (truncus), format dintr-un corp și de genunchi (genu) în porțiunea
anterioară
• radiatiile corpului calos (radiatio corporis callosi)

Corpul calos are rol important în funcțiile psihice, praxice și gnozice, acestea necesitând
participarea celor două emisfere cerebrale.

Secționarea experimentală a corpului calos duce la pierderea posibilității de transfer interemisferic

al informațiilor.