Sistemul ventricular

GR 18-19, AN II MG, SERIA B

Embriogeneza sistemului ventricular

 ”Momente cheie”:

 NEURULAȚIA ,
 Săptamâna a 3-a.
 Dezvoltarea meningelui și a
plexurilor coroide.
 Secretia LCR.
Embriogeneza sistemului ventricular
Embriogeneza sistemului ventricular
Prezentarea generală a sv.
 Ventriculii cerebrali constituie o serie de cavitati la nivelul creierului, captusite de
ependim si care contin LCR. Fiecare emisfera cerebrala contine un ventricul
lateral, mare, care comunica cu ventriculul III prin foramenul interventricular
(foramenul Monro). Ventriculul III este o cavitate situata pe linie mediana, intre masele
nucleare ale talamusului si hipotalamus. In partea caudala, ventriculul III se continua
cu apeducul cerebral, un tub ingust, care se continua la randul sau cu ventriculul IV, o
cavitate care se gaseste intre trunchiul cerebral si cerebel. Ventriculul IV comunica cu
spatiul subarahnoidian corespunzator cisternei magna prin foramenul Magendie, iar cu
cel corespunzator unghiului cerebelopontin prin orificiile Luschka. Caudal, ventriculul
IV se continua cu canalul central vestigial al maduvei spinarii.
Prezentarea generală a sv.
Prezentarea generală a sv.
 Ventriculul lateral

 Vazut din profil, ventriculul lateral are

aproximativ forma literei „C”, dobandita
consecutiv dezvoltarii expansive a lobilor frontal,
parietal si occipital ai unei emisfere cerebrale, ce
deplaseaza lobul temporal catre inferior si
anterior. Ambii, nucleul caudat si fornixul, care
se afla in peretele ventriculului, adopta o
morfologie similara, astfel incat coada nucleului
caudat descrie litera „C” in jurul talamusului, iar
fornixul urmareste conturul ventriculului inainte
catre foramenul interventricular.
  
Ventriculii laterali
 Diviziuni:
 Corn frontal,
 Corp,
 Atrium,
 Corn occipital,
 Corn temporal.
Ventriculul lateral este de obicei impartit in:
- Corp
- Corn anterior (frontal)
- Corn posterior (occipital)
- Corn inferior (temporal)
Cornul anterior este delimitat anterior de aspectul
posterior al genunchiului (genu) si
ciocului (rostrum) corpului calos, iar plafonul sau este
format de partea anterioara trunchiului corpului calos.
Coarnele anterioare ale celor doua ventricule sunt
separate, pe linie mediana, de septul pelucid. Pe
sectiune coronala, cornul anterior are aproximativ
forma unui triunghi turtit in care capul rotunjit al
nucleului caudat formeaza peretele lateral si planseul.
Cornul anterior se intinde inapoi pana la nivelul
foramenului interventricular.
 Corpul se intinde intre foramenul interventricular
si spleniul corpului calos. Corpurile ventriculilor
laterali sunt separate de septul pelucid. Peretele
lateral al corpului ventriculului este format superior
de nucleul caudat, iar inferior de talamus. Granita
dintre talamus si nucleul caudat este marcata de un
sant, ocupat de un fasicul de fibre nervoase, stria
terminala, si vena talamostriata. Limita inferioara a
corpului ventriculului si peretele sau medial este
format de corpul fornixului. Intre fornix si talamus
se gaseste fisura coroidala. Corpul ventriculului
lateral se largeste posterior si se continua cu
coarnele posterior si inferior de la nivelul
trigonului collateral.
 Cornul posterior se incurbeaza posteromedial in lobul occipital.
Conturul sau descrie forma unui romb, iar cele doua parti sunt de
obicei asimetrice. Fibrele tapetumului corpului calos formeaza
plafonul si peretele lateral al cornului posterior. Fibrele
spleniusului corpului se indreapta catre medial si determina o
proeminenta rotunjita superior, pe peretele medial al cornului
posterior. Mai inferior, o a doua proeminenta, pintenul calcarin,
corespunde partii anterioare a scizurii calcarine.

Cornul inferior este cel mai mare compartiment al ventriculului
lateral si se extinde intainte in lobul temporal. Inconjoara
aspectul posterior al talamusului, se orienteaza in jos si catre
posterolateral si se termina in apropierea uncusului. Pozitia sa
raportata la suprafata emiferei, de obicei, corespunde santului
temporal superior. Plafonul cornului inferior este format, in
principal, de tapetumul corpului calos, iar in rest de coada
nuclului caudat si de stria terminala, care se extinde inainte
pentru a se termina la extremitatea anterioara a ventriculului, la
nivelul amigdalei.
Ventriculii laterali
Ventriculii laterali
Ventriculii laterali

Cornul temporal

Atriumul
Ventriculii laterali
Relațiile arteriale ale ventriculilor laterali:
 Ventriculul al III-lea

 Este o cavitate dispusa ca o fanta in linie mediana, ce comunica cu ventriculii laterali prin orificiile interventriculare Monro si cu
ventriculul IV, prin apeductul cerebral.
  
 Ventriculului al III-lea i se descriu 6 pereti:
- 2 pereti laterali
- Peretele inferior sau ventral
- Perete superior sau dorsal
- Perete anterior
- Perete posterior
  
 Pe peretii laterali se distinge dinainte inapoi un sant cu concavitatea orientata catre superior, denumit santul hipotalamic Monro,
si intins intre foramenul interventricular si apeductul cerebral, marcand granita dintre talamus si hipotalamus. Peretii laterali ai
ventriculului III se alatura la nivelul adeziunii intertalamice, o banda de materie cenusie care se intinde intre cele doua mase
nucleare ale talamusului.
  
Dupa ce participa la constituirea peretelui lateral,
hipotalamusul se continua in peretele inferior. In
partea cea mai anterioara, a acestui perete se
distinge fata superioara a chiasmei optice. Planseul
ventriculului se prezinta ca o excavatie, in care
punctul cel mai decliv este reprezentat de recesul
infundibular, care se prelungeste catre inferior cu
tulpina glandei pituitare. Inapoia acestui reces,
tuber cinereum si corpii mamilari formeaza planseul
ventriculului.
 
Peretele superior este constituit de membrana
tectoria, stratul subtire ependimal, peste care se
intinde panza coroida, in grosimea careia sunt
localizate plexurile coroide ale ventriculului, iar
catre posterior si lateral, venele cerebrale interne.
Deasupra panzei coroide se gaseste corpul
fornixului.
 
Peretele anterior este format de lama terminala,
care se intinde intre chiasma optica si lama rostrala
a corpului calos. Lama terminala reprezinta tavanul
unei mici cavitati virtuale, care se afla imediat
dedesubtul ventriculului, numita cisterna lamei
terminale, prin care trece artera comunicanta
anterioara; un anevrism al acesteia poate fi cauza
hemoragiei intraventriculare. Inapoia partii
superioare si orientata transversal proemina
comisura anterioara, iar mai inapoia comisurii
diverg coloanele fornixului. Cele doua coloane si
comisura anterioara delimiteaza un fund de sac, de
forma triunghiulara.
 
Pe peretele posterior se remarca recesul
suprapineal, deasupra glandei pineale, un reces
pineal, corespunzator tulpinii pileale, si comisura
posterioara. Dedesubtul comisurii, ventriculul se
continua cu apeductul cerebral.
Ventriculul 3

 6 pereți:
 Anterior
 Superior
 Posterior
 Inferior
 2 laterali
==”struțul
admirându-se
în oglindă”.
Ventriculul 3
 VENTRICULUL 4

 Se gaseste intre trunchiul cerebral si cerebel. Rostral, se continua cu apeductul cerebral,

iar caudal cu canalul central al maduvei spinarii. Pe sectiune sagitala, ventriculul IV are
un profil triunghiular caracteristic, in care varful sau protruzioneaza in aspectul inferior al
cerebelului. Diametrul cel mai larg al ventriculului se inregistreaza la nivelul jonctiunii
pontomedulare, unde un reces lateral, pe ambele parti, se extinde catre marginea laterala a
trunchiului cerebral. In acest punct, prin apertura laterala a ventriculului IV (foramenul
Luschka) se asigura accesul LCR in spatiul subarahnoidian.
Ventriculul 4
Planseul ventriculului IV (fosa romboida) 

Reprezentat de dorsul puntii si jumatatii rostrale a bulbului. Consta in principal din materie cenusie si contine nuclei importanti ai
nervilor cranieni. Localizarea exacta a unor nuclei este perceptibila prin caracteristici de suprafata.
Partea superioara a planseului ventricular are forma triunghiulara si este limitata lateral de pedunculii cerebelos superiori, cand acestia
converg catre apeductul cerebral. Limita sa posterioara este denumita obex.
Partea inferioara a planseului ventriculului are, de asemenea, forma triunghiulara si este marginita caudal, de tuberculii nucleilor
gracilis si cuneat si, mai rostral, de pedunculii cerebelosi inferiori.
Un sant median longitudinal divide planseul celui de-al patrulea ventricul in doua jumatati, fiecare divizata la randul sau de cate un sant
limitant intr-o regiune mediala, cunoscuta sub numele de eminenta mediala, si o regiune laterala, cunoscuta ca aria vestibulara, la
nivelul careia se gasesc nucleii vestibulari. In partea superioara a planseului ventricular, eminenta mediala este reprezentata de coliculul
facial, o mica proeminenta determinata de o bucla subiacenta de fibre eferente din nucleul facial, ce acopera nucleul abducens. Intre
coliculul facial si aria vestibulara, santul limitant se largeste intr-o mica depresiune, fovea superioara. In partea sa superioara, santul
limitant constituie limita laterala a planseului ventriculului IV. La acest nivel, o mica regiune de culoare albastru-gri denota prezenta
subiacenta a locusului ceruleus. Inferior de coliculul facial, la nivelul recesului lateral al ventriculului, un grup variabil de fascicule de
fibre nervoase, stria medulara, trece transversal peste planseul ventricular si ajunge in santul median. In zona inferioara a planseului
ventriculului, eminenta mediala este reprezentata de trigonul hipoglosului, ce indica prezenta nucleului hipoglosului. Lateral, santul
limitant se largeste si formeaza fovea inferioara. Caudal de aceasta, intre trigonul hipoglosului si aria vestibulara, se remarca trigonul
vagal, la nivelul caruia se descopera nucleul motor dorsal al vagului. Trigonul vagal este incrusiat de o funiculus separans, separat de
tuberculul nucleului gracilis prin aria postrema.
  Apeductul cerebral
 Este un mic tub, aproximativ circular pe sectiune
traversala, ce masoara 1-2 mm in diametru. Se
gaseste posterior de mezencefal, pe linie mediana
si este inconjurat de substanta cenusie
Plafonul ventriculului IV este format de
valurile medulare superior si inferior. Valul
periapeductala. Rostral, incepe imediat inapoia si
medular superior se intinde intre pedunculii dedesubtul comisurii posterioare, unde continua
cerebelosi superiori, se continua cu substanta
alba cerebeloasa si este acoperit dorsal de aspectul caudal al ventriculului al III-lea. Caudal,
lingula vermisului superior. Valul medular
inferior este mult mai complex, lipsit de
se continua cu lumenul ventriculului al IV-lea, de
tesut neural, format din ependim ventricular la nivelul jonctiunii dintre mezencefal si punte.
si pia mater a panzei coroidiene, care il
acopera dorsal. O apertura mediana larga Coliculii superior si inferior sunt dorsal de
(foramenul Magendie) este prezenta in apeduct, iar tegmentul mezencefalului se afla
plafonul ventriculului ca o perforatie a
valului medular posterior, imediat inferior de ventral.
nodulul cerebelului, iar LCR se scurge prin
acest foramen din ventricul in cisterna
magna.
Aborduri chirurgicale
Aborduri chirurgicale
Circulația și secreția LCR

Circulația LCR:
Circulația și secreția LCR

Secreția LCR:
Corelații clinice.

 Hidrocefalia:
a. Comunicantă,
b. Non-comunicantă.
Corelații clinice.

 Malformația Dandy-
Walker:
 Agenezie completă/
parțială de vermis.
 Dilatarea celui de-al 4-
lea ventricul.
 Dizlocarea lamei
tentoriale și a
confluenței sinusurilor.
 Bibliografie:

 Albert L. Rhoton, M.D. The supratentorial cranial space: microsurgical anatomy and
surgical approaches. Neurosurgery, October 2002 Supplement.
 Michael Schuenke, M.D., Ph.D., Erik Schulte, M.D., Udo Schumacher, M.D., Head and
Neuroanatomy THIEME.
 R.D Sinelnikov., An Atlas of Human Anatomy, The science of the nervous system, sense
organs, and endocrine glands, vol. 3.
 Pathophysiology: the biologic basis for disease in adults and children / [edited by]Kathryn
L. McCance, Sue E. Huether; section editors, Valentina L. Brashers, Neal S. Rote-- 6th ed.
 Stephen G. Waxman, MD, PhD., Clinical Neuroanatomy -Twenty-Sixth Edition
 http://www.medscape.com/medicalstudents