Nucleii striați

Nucleii centrali ai emisferelor cerebrale se găsesc în interiorul emisferelor cerebrale și sunt reprezentați
de:

- Corpul striat;
- Nucleul claustrum sau antezid;
- Nucleul amigdalian.

Corpuk striat este format din două mase nucleare distincte: nucleul caudat și nucleul lenticular.

Nucleul caudat

Are forma unei potcoave sau a unei virgule, dispusă în plan sagital. Două planuri virtuale verticale, unul
anterior (care trece prin gaura lui Monro) și altul posterior (care trece prin răspântia ventriculară)
împarte nucleul caudat în trei segmente:

- Capul nucleului caudat;

- Corpul nucleului caudat;
- Coada nucleului caudat, al cărei vârf atinge nucleul amigdalian.
Nucleul caudat are două fețe, două margini și două extremități.
Fața convexă este în întregime intraventriculară, la nivelul capului și corpului formând planșeul
cornului anterior al ventriculului lateral, iar la nivelul cozii formând plafonul prelungirii frontale a
evntriculului lateral.
Fața concavă vine în raport pe toată lungimea sa cu substanța albă a emisferelor cerebrale.
Astfel, la nivelul capului vine în raport cu brațul anterior al capsulei albe interne, la nivelul
corpului cu brațul posterior al capsulei albe interne, iar la nivelul cozii cu segmentul
sublenticular al aceleiași capsule.
Marginea internă vine în raport cu talamusul de care este separat prin șanțul talamo-striat, ce
conține: stria terminală (tenia semicirculară), vena talamo-striată și lama cornee sau affixa.
Marginea externă vind în raport la nivelul capului și corpului cu corpul calos iar la nivelul cozii cu
substanța albă a lobului temporal.
Extremitatea anterioară a nucleului caudat corespunde capului care proemină în spațiul perforat
anterior determinând un relief numit coliculus.
Extremitatea posterioară corespunde vârfului cozii, la acest nivel găsindu-se o lamă de
substanță, cenușie care îl leagă de nucleul lenticular. Astfel la nivelul bazei emisferului cerebral
există o conexiune între coada nucleului caudat, nucleul lenticular și nucleul amigdalian, numită
confluentul cenușiu al bazei.

Nucleul lenticular
Este așezat lateral față de nucleul caudat și talamus, cu care delimitează capsula albă internă. În
afara nucleului lenticular se află nucleul claustrum, de care este separat prin capsula albă
externă. Nucleul lenticular are formă triunghiulară, cu baza îndreptată extern și vârful intern,
prezentând trei fețe.
Fața antero-superioară delimitează împreună cu nucleul caudat brațul anterior al capsulei albe
interne.
 Fața postero-superioară delimitează împreună cu talamusul brațul posterior al capsulei albe
interne.
Fața inferioară a nucleului lenticular prezintă în partea ei anterioară un șanț cu direcție
transversală prin care trece comisura albă anterioară care unește între ei cei doi nuclei
amigdalieni. Sub această față inferioară se găsește regiunea sublenticulară cuprinsă între fața
inferioară a nucleului lenticular și tavanul prelungirii sfenoidale a ventriculului lateral. Un plan
vertical care trece prin marginea posterioară a chiasmei optice împarte regiunea sublenticulară
în două părți: una anterioară și una posterioară.
Porțiunea anterioară are trei etaje: superior (prin care trec ansa lenticulară și fibre care
alcătuiesc comisura lui Meynert sau comisura interlenticulară), mijlociu (ce conține substanța
nenumită a lui Reichert) și inferior alcătuit din fibrele pedunculului infero-intern al talamusului.
Porțiunea posterioară corespunde segmentului sublenticular al capsulei akbe interne și este
alcătuită din fibre ce țin de fasiculul temporo-pontin al lui Turck, fasciculul temporo-talamic al lui
Arnold și de radiațiile auditive.

Nucleul lenticular nu are aceeași structură și nu are un aspect uniform. Astfel porțiunea situată
mai aproape de vârful său este mai ștearsă, motiv pentru care se numește globus pallidus și o
porțiune corespunzătoare bazei cu o culoare mai închisă, numită putamen. Între pallidus și
putamen se găsește lama medulară externă care le separă. La rândul său, globus pallidus este
împărțit în două porțiuni de lama medulară internă. Globus pallidus se formează primul pe scara
filogenetică, formând paleostriatul, iar putamenul împreună cu nucleul caudat formează
neostriatul.

Conexiunile nucleului striat sunt divizate în fibre aferente și fibre eferente. Fibrele aferente vin
de la scoarța cerebrală (fibrele cortico-caudate, cortico-puteminale și cortico-palidale), fibre
talamo-striate (care conectează nucleul median al lui Luys, din structura talamusului cu nucleul
caudat și cu globus pallidus) și fibre cu originea în alte porțiuni din corpul striat care formează
conexiunile interstriate.
Fibrele eferente pornesc în majoritate din globus pallidus și sunt reprezentate de:
- Ansa lenticulară reprezintă fasciculul cel mai voluminos al corpului striat. După ce se desprinde
din pallidus pătrunde în regiunea sublenticulară anterioară și se împarte în fibre anterioare care
se termină în nucleii hipotalamici, fibre mijlocii pentru nucleii talamici și fibre posterioare care se
termină în nucleul subtalamic al lui Luys, nucleul roșu, substanța neagră, unele fibre coborând
până la FR a trunchiului cerebral și în oliva bulbară.
- Fasciculul lenticular ăși are originea tot în pallidus, se îndreaptă către regiunea subtalamică și se
împarte în fibre care se termină în nucleul subtalamic al lui Luys de aceeași parte sau de partea
opusă.
- Fasciculul palidal al vârfului unește palidusul de partea compactă a substanței negre.
- Fibrele interstriate merg de la nucleul caudat la putamen și de aici la palidus.
- Fibrele comisurale ale lui Meynert leagă între ei cei doi globi pallidus.
- Fibrele strio-nigro-spinale și strio-reticulo-spinale leagă corpul striat de motoneuronii medulară
fie prin intermediul substanței negre, fie prin intermediul FR a trunchiului cerebral.