Diencefalul (creierul intermediar)

Este format din thalamus, hipotalamus, metatalamus și epitalamus.

Talamusul
Este un nucleu voluminous așezat pe peretele lateral al ventriculului III
și înglobat partial în emisferul cerebral. Are forma unui ovoid cu axul
mare îndreptat înainte, în sus și înăuntru. Talamusului i se descriu patru
fețe și doi poli.
Fața superioară (dorsală) este acoperită de o lama de substanță alba
numitp stratul zonal. Fața superioară este delimitată lateral de un șanț
numit șanțul talamo-striat care o separă de nucleul caudat. Prin șanțul
talamo-striat trec: vena talamo-striată, lama cornee (affixa) și stria
terminal (tenia semicircularis). Fața superioară este delimitată intern de
o lama de substanță alba numită habena sau stria talami sau pedunculul
anterior al epifizei. Spre extremitatea sa posterioară, habena delimitează
împreună cu talamusul și pedunculul mijlociu al epifizei o mică arie
triunghiulară numită trigon habenular, în aria căreia se găsește nucleul
habenular. Astfel delimitată fața superioară a talamusului este străbăturp
de un șanț oblic înăuntru și înainte numit numit șanțul coroidian în care
stau plexurile coroide ale ventriculului lateral. Acest șanț împarte fața
superioară a talamusului în două triunghiuri: unul postero-intern care
este acoperit de trigonal cerebral și unul antero-extern care ia parte la
formarea planșeului cornului frontal al ventricolului lateral.
Fața inferioară vine în raport cu regiunea subtalamică, care face trecerea
între mezencefal și diencefal. În această regiune subtalamică se găsesc
nuclei și fibre. Nucleii sunt reprezentați de extremitatea superioară a
nucleului roșu și a substanței negre, de nucleul subtalamic al lui Luys și
nucelii cîmpului lui Forel.
Fasciculele sunt reprezentate de fasciculul lenticular al lui Forel,
fasciculul thalamic al lui Forel, fasciculul dento-talamic (cu originea în
nucleul dințat al cerebelului) și fasciculul mamilo-talamic al lui Vicq
d’Azyr. Toate aceste fascicule se întretaie formând câmpul lui Forel.
Fața laterală (externă) prezintă două segmente:
- Unul superior (care reprezintă 2/3 superioare) care este liber,
formând peretele lateral al ventriculului III. Acest segment este
limitat inferior de șanțul lui Monro, care îl separă de hipotalamus.
Acest șanț ține de la orificiul lui Monro (delimitat între polul
anterior al talamusului și pilierul anterior al trigonului cerebral)
până la deschiderea apeductului lui Sylvius în ventriculul III.
- Segmentul inferior (treimea postero-inferioară) depășește posterior
ventriculul III și vine în raport cu cisterna ambiens, ampula venei
lui Galien și glanda epifiză cu coliculii cvadrigemeni.
În segmentul liber cele două fețe interne ale nucleilor talamici sunt
unite printr-o bandă de substanță cenușie numită comisura cenușie,
dar care nu conține fibre intertalamice.
Fața laterală este separată anterior de nucleul lenticular prin brațul
posterior al capsulei interne . Aici se găsește un număr mare de fibre
inter-talamo-striate care alcătuiesc zona grilajată al lui Arnold. În
partea posterioară fața laterală a talamusului vine în raport cu zona
retrolenticulară a capsulei albe interne prin care trec radiațiile optice
ale lui Gratiollet.
Polul anterior al talamusului delimitează cu pilierul anterior al
trigonului cerebral orificiul lui Monro prin care ventriculul III
comunică cu ventriculul lateral.
Polul posterior al talamusului este mai voluminos și se numește
pulvinar. Infero-extern de acesta se găsesc două mase de substanță
nervoasă numite corpii geniculați intern și extern care alcătuiesc
metatalamusul. Corpul geniculat lateral (stație pe calea optică) este
legat de coliculul cvadrigemen superior prin brațul conjunctival
anterior. Corpul geniculat intern (stație pe calea acustică) este legat de
coliculul cvadrigemen inferior prin brațul conjunctival posterior.
Nucleii talamici
Talamusul este alcătuit dintr-un număr mare de nuclei care sunt
delimitați prin două lame de substanță albă: lama medulară externă și
internă. Lama medulară externă acoperă fața laterală a talamusului,
lăsând în afară zona grilajată a lui Arnold. Lama medulară internă
străbate talamusul bifurcându-se atât anterior, cât și posterior și
delimitând patru grupuri de nuclei:
- Un grup anterior cuprins în bifurcarea anterioară a lamei albe
interne format din trei nuclei: anterior-ventral, anterior-dorsal și
anterior-medial.
- Un grup posterior cuprins în bifurcarea posterioară a aceleiași lame
și care conține mai mulți nuclei din care cei mai importanți sunt
pulvinarul, corpul geniculat lateral intern și extern.
- Un grup median format din doi nuclei: dorso-medial (foarte
dezvoltat la om) și altul ventral numit nucleul centro-median al lui
Luys.
- Un grup lateral format din două subgrupuri: un subgrup lateral
dorsal format din nucleii lateral dorsal anterior și lateral dorsal
posterior și subgrupul lateral ventral format din nucleul ventral
anterior, nucleul ventral intermediar, nucleul ventral postero-lateral
și nucleul ventral postero-medial.
Din punct de vedere funcțional nucleii talamici sunt împătțiți în 5
grupe:
1. Nucleii motori extrapiramidali ai talamusului sunt reprezentai
de nucleul ventral anterior, nucleul ventral intermediar și
nucleul centro-median al lui Luys. Ei sunt conectați în ambele
sensuri cu nucleii corpului striat, centrul median al lui Luys
primind și proiecții de le FR a trunchiului cerebral și de la
nucleul emboliform al cerebelului.
2. Nucleii de releu al căilor senzitivo-senzoriale sunt reprezentați
de nucleul ventral postero-lateral (care primește sensibilitatea
tactilă fină, epicritică, proprioceptivă conștientă și tracturile
spino-talamice care aduc sensibilitatea protopatică, termică și
dureroasă), nucleul ventral postero-medial (care primește
sensibilitatea gustativă și fasciculul cvinto-talamic), corpul
geniculat lateral și median.
3. Nucleii de asociație sunt reprezentați de latero-dorsal anterior,
latero-dorsal posterior, dorso-median (cu două porțiuni: una
laterală, parvocelulară și medială, magnocelulară) și pulvinar.
4. Nucleii cu conexiuni rinencefalice și hipotalamice sunt
reprezentați de partea magno-celulară a nucleului dorso-median
și nucleii anteriori ai talamusului.
5. Nucleii reticulați ai talamusului constituie partea cea mai veche,
constituind așa-numitul paleotalamus fiind reprezentați de zona
incerta, nuclei intralaminari (din grosimea lamei medulare
interne), nucleul reticulat lateral situat în zona grilajată a lui
Arnold și nucleii liniei mediane.