SISTEMUL

VENTRICULAR AL
CREIERULUI
• Sistemul ventricular al creierului este o retea de cavitati comunicante, pline cu lichid
cefalorahidian (LCR), localizate in cadrul parenchimului creierului.
• Există patru astfel de cavități în creier : doi ventriculi laterali, ventriculul trei și ventriculul
patru.

 Fiecare emisfera cerebrala contine un ventricul

lateral, mare, care comunica cu ventriculul III
prin foramenul interventricular (foramenul
Monro). Ventriculul III este o cavitate situata pe
linie mediana, intre masele nucleare ale talamusului
si hipotalamus. In partea caudala, ventriculul III se
continua cu apeducul cerebral, un tub ingust, care se
continua la randul sau cu ventriculul IV, o cavitate
care se gaseste intre trunchiul cerebral si
cerebel. Ventriculul IV comunica cu spatiul
subarahnoidian corespunzator cisternei magna
prin foramenul Magendie, iar cu cel corespunzator
unghiului cerebelopontin prin orificiile
Luschka. Caudal, ventriculul IV se continua cu
canalul central vestigial al maduvei spinarii.
 VENTRICULII LATERALI
Vazut din profil, ventriculul lateral are aproximativ
forma literei „C”, dobandita consecutiv dezvoltarii
expansive a lobilor frontal, parietal si occipital ai unei
emisfere cerebrale, ce deplaseaza lobul temporal catre
inferior si anterior.

Ventriculul lateral este de obicei impartit in:

- Corp
- Corn anterior (frontal)
- Corn posterior (occipital)
- Corn inferior (temporal)
 CORNU
L
ANTER
IOR

- este delimitat anterior de aspectul posterior al genunchiului (genu) si

ciocului (rostrum) corpului calos, iar plafonul sau este format de partea anterioara
trunchiului corpului calos. Coarnele anterioare ale celor doua ventricule sunt separate, pe
linie mediana, de septul pelucid. Pe sectiune coronala, cornul anterior are aproximativ
forma unui triunghi turtit in care capul rotunjit al nucleului caudat formeaza peretele lateral
si planseul. Cornul anterior se intinde inapoi pana la nivelul foramenului interventricular.
 COR
PUL
- se intinde intre foramenul interventricular si spleniul corpului calos. Corpurile ventriculilor laterali sunt
separate de septul pelucid. Peretele lateral al corpului ventriculului este format superior de nucleul caudat, iar
inferior de talamus. Granita dintre talamus si nucleul caudat este marcata de un sant, ocupat de un fasicul de
fibre nervoase, stria terminala, si vena talamostriata. Limita inferioara a corpului ventriculului si peretele sau
medial este format de corpul fornixului. Intre fornix si talamus se gaseste fisura coroidala. Corpul ventriculului
lateral se largeste posterior si se continua cu coarnele posterior si inferior de la nivelul trigonului collateral.
- se incurbeaza posteromedial
in lobul occipital. Conturul
sau descrie forma unui romb, CORNUL
iar cele doua parti sunt de
obicei asimetrice. Fibrele POSTERI
tapetumului corpului calos
formeaza plafonul si peretele
OR
lateral al cornului posterior.
Fibrele spleniusului corpului
se indreapta catre medial si
determina o proeminenta
rotunjita superior, pe peretele
medial al cornului posterior.
Mai inferior, o a doua
proeminenta, pintenul
calcarin, corespunde partii
anterioare a scizurii calcarine.
 CORNUL
INFERIOR

Cornul inferior este cel mai mare compartiment al ventriculului

lateral si se extinde intainte in lobul temporal. Inconjoara aspectul
posterior al talamusului, se orienteaza in jos si catre posterolateral si
se termina in apropierea uncusului. Pozitia sa raportata la suprafata
emiferei, de obicei, corespunde santului temporal superior. Plafonul
cornului inferior este format, in principal, de tapetumul corpului
calos, iar in rest de coada nuclului caudat si de stria terminala, care
se extinde inainte pentru a se termina la extremitatea anterioara a
ventriculului, la nivelul amigdalei.