Ventriculul IV

Este o porţiune dilatată a canalului medular, situată între feţele posterioare ale
bulbului şi punţii (anterior) şi cerebel (posterior).

Prezintă:
- perete antero-inferior, reprezentat de fosa romboidă, care este delimitată:
 supero-lateral - de PCM şi PCS
 infero-lateral – de PCI
- perete superior sau tavan
- 4 margini, formate de pedunculii cerebeloşi
- 5 recesuri
 recesul superior, la nivelul căruia se află orificiul apeductului
cerebral Sylvius
 recesul median dorsal, de la nivelul peretelui superior
 recesul inferior, la nivelul căruia se află orificiul canalului
medular
 2 recesuri laterale
- 5 comunicări

Peretele superior sau tavanul ventriculului IV

Are 3 porţiuni:
- superioară, reprezentată de vălul medular superior
Vălul medular superior este o lamă de substanţă albă, situată între cei 2
pedunculi cerebeloşi superiori (PCS).
Vălul se continuă:
 superior cu frâul vălului medular superior, care se prinde în
partea inferioară a şanţului cruciform
 inferior cu substanţa albă a cerebelului
- mijlocie, reprezentată de faţa anterioară a cerebelului, care este concavă
datorită intrării pedunculilor cerebeloşi
La acest nivel se află recesul median dorsal al ventriculului IV.
- inferioară, reprezentată de pânza coroidă a ventriculului IV
Pânza coroidă, formată din 2 straturi ale piei mater, pătrunde între faţa
posterioară a bulbului şi cerebel.
Între cele 2 foiţe pătrund vase ce formează plexul coroid al ventriculului
IV.
Pânza coroidă se inseră pe teniile ventriculului IV (benzi de substanţă
albă, alcătuite de nevroglii), care sunt situate pe faţa medială a PCI.
Faţa profundă a pânzei coroide este căptuşită de ependim ventricular.
Pânza coroidă prezintă 3 orificii:
 un orificiu median, situat inferior, numit orificiul Magendie
 2 orificii laterale, numite orificiile Luschka. Prin ele pătrund
plexuri coroide, ce formează pe faţa profundă a pânzei coroide
(în interiorul ventriculului IV) un desen în formă de T.
 Peretele antero-inferior sau planşeul

Are forma unei depresiuni romboide, cu axul mare vertical, şi se numeşte fosă
romboidă.
Axul mic împarte fosa romboidă în 2 trigoane:
- un trigon pontin, superior
- un trigon bulbar, inferior

Pe linie mediană, fosa romboidă prezintă şanţul median al ventriculului IV.

De o parte şi de alta a şanţului median se află câte o proeminenţă alungită, eminenţa
medială.
Eminenţa medială este limitată lateral de şanţul limitant, care separă formaţiunile
motorii, situate medial, de formaţiuni senzitive, situate lateral.
În partea inferioară a şanţului limitant se află foveea inferioară (caudală), iar în
partea superioară se află foveea superioară.
În profunzimea foveei superioare se află nucleul motor al nervului V (nucleul
masticator).

În trigonul bulbar, la nivelul eminenţei mediale se află trigonul hipoglosului (aripa

albă internă), de formă triunghiulară, cu vârful orientat inferior.
Trigonul hipoglosului (aripa albă internă) este împărţit de o creastă verticală:
- într-o zonă medială, la nivelul căreia proemină nucleul motor al nervului
XII
- într-o zonă laterală, aria plumiformis, în profunzimea căreia se află nucleul
intercalat al lui Staderini
Lateral de trigonul hipoglosului şi inferior de foveea inferioară se află trigonul
vagului (aripa cenuşie).
Trigonul vagului este intersectat de o creastă oblică, funiculul separans, care îl
împarte în:
- zonă superioară, în profunzimea căreia se află nucleul dorsal al vagului.
- zonă inferioară, aria postrema (reprezintă organele circumventriculare ale
ventriculului IV).
Lateral de aripa cenuşie se află aria vestibulară (aripa albă externă), în
profunzimea căruia se află cei 4 nuclei vestibulari.
Aria vestibulară se prelungeşte superior în trigonul pontin al fosei romboide.

În trigonul pontin, la nivelul eminenţei mediale se află o proeminenţă, coliculul

facialului.
În profunzimea coliculului facialului se află nucleul motor al nervului VI,
înconjurat de fibrele nervului VII, care formează genunchiul intern al nervului VII.
Lateral de foveea superioară se află locus coeruleus, în profunzimea căreia se află
nucleul omonim, bogat în catecolamine. Prin autooxidarea acestor substanţe rezultă
substanţe din clasa melaninelor, ce dau culoarea cenuşie acestei zone.
Inferior şi lateral se află o proeminenţă, numită tubercul acustic, determinată de
nucleul cohlear dorsal.
 Aparent, de la tuberculul acustic pornesc fibre care proemină în fosa romboidă,
numite striile medulare ale ventriculului IV. În realitate, aceste fibre au direcţie inversă,
de la şanţul median spre PCI şi sunt fibre arcuate externe dorsale încrucişate.
Striile medulare reprezintă limita dintre trigonul bulbar şi trigonul pontin.
Ansamblul format de striile medulare, şanţul median şi tuberculul acustic era
descris de vechii anatomişti sub numele de calamus scriptorius.

Comunicările ventriculului IV

Ventriculul IV comunică, prin 5 orificii, cu:

- apeductul cerebral Sylvius – prin orificiul superior
- canalul medular – prin orificiul inferior
- spaţiul subarahnoidian, prin orificiile Luschka şi Magendie.
Orificiile Luschka sunt aproape obturate de plexurile coroide.
Singurul orificiu de comunicare al ventriculului IV (şi al întregului
sistem ventricular) cu spaţiul subarahnoidian este orificiul Magendie.
Clinic: LCR se secretă la nivelul plexurilor coroide ale ventriculilor laterali, III şi IV.
Dacă se obstruează orificiul Magendie, LCR se acumulează şi determină apariţia
hidrocefaliei interne.
La făt şi copilul mic, hidrocefalia internă determină hidrocefalia externă.