Ventriculul IV cerebral

Este o cavitate de formă rombică cuprinsă între fața posterioară a bulbului și a punții, care îi formează
planșeul și cerebel împreună cu cele două văluri medulare, care îi formează plafonul. Ventriculul IV
prezintă două fețe, patru margini și patru unghiuri.

Peretele ventral sau anterior sau plașeul este reprezentat de două triunghiuri suprapuse: unul superior,
pontin și unul inferior, sau bulbar. Triunghiul bulbar, sau calamus scriptorius este orientat cu vârful în
jos. Vârful este acoperit de o lama de substanță cenușie care se numește obex și care se întinde între
cele două tracturi gracillis. Pe linia mediană, calamus scriptorius prezintă un șanț numit sulcus medialis
care se prelungește și pe triunghiul pontin. De o parte și de alta a acestui șanț se găsesc trei formațiuni
triunghiulare de culori diferite și care dinăuntru în afară sunt: aripa albă internă, arica cenușie și aripa
alba externă. Aripa alba internă (sau trigonal hipoglosului) este orientate cu baza în sus și vârful în jos și
conține în profunzimea sa nucleul motor al hipoglosului. Aripa cenușie (trigonal nervului vag) are vârful
în sus și baza în jos; în profunzimea sa se găsesc nucleul dorsal al vagului, nucleul solitary și nucleul
salivator inferior. Aripa alba externă are baza în sus și vârful în jos și conține în profunzimea sa nuclei
vestibulari. Triunghiul pontin este îndreptat cu baza în jos și vârful în sus, fiind încadrat lateral de
pedunculii cerebeloși superiori. Limita dintre triunghiurile pontin și bulbar este marcată de striurile
medulare (bărbile calamusului) care provin din nucleul cohlear dorsal. De o parte și de alta a liniei
mediane, deasupra acestor striuri triunghiul pontin prezintă o proeminență numită eminentia terees,
determinată de nucleul nervului VI, înconjurate de fibrele nervului facial, cu care formează funiculus
terres.

Peretele dorsal sau posterior sau plafonul ventriculului IV are trei porțiuni: infracerebeloasă,
cerebeloasă și supracerebeloasă.

- Porțiunea infracerebeloasă sau inferioară este redusă la ependimul ventricular dublat pe fața sa
posterioară de pânza coroidiană inferioară. Ependimul ventricular acoperă triunghiul bulbar.
Baza sa este îndreptată în sus se prinde de vălul medular inferior. Fața sa antero-inferioară
privește spre lumenul ventriculului iar cea postero-superioară este acoperită de pânza
coroidiană inferioară, de care aderă. Pânza coroidinaă inferioară este o prelungire a durei mater
și este formată din două foițe care formează împreună membrane tectoria a ventriculului IV și
între care găsim LCR și plexurile coroide ale ventriculului IV, care se dispun sub forma literei T, cu
porțiunea vertical dublă. Brațele laterale ale acestor plexuri se prelungesc lateral, unde
formesc ,,cornurile abundenței’’. În unghiul inferior membrana tectoria este perforată de
orificiul lui Magendie, singurul loc prin care sistemul ventricular comunică cu spațiul
subarahnoidian
- Porțiunea cerebeloasă sau mijlocie corespunde feței anterioare a cerebelului, unde ventriculul
IV trimite un fund de sac cu vârful spre cerebel numit fastigium care prezintă un segment
superior format din pedunculii cerebeloși superiori, uniți între ei prin vălul medular superior și
un segment inferior fo.rmat de nodul și vălul medular inferior.
- Porțiunea supracerebeloasă sau superioară este formată din pedunculii cerebeloși inferiori, uniți
între ei prin vălul medular superior. Vălul medular superior este o lamă subțire de substanță
albă de formă triunghiulară, cu vârful sau frâul sau valvula lui Vieussens între coliculii
cvadrigemeni inferiori și baza în hilul cerebelului, unde se continuă cu substanța albă a acestuia.
Marginile ventriculului IV sunt în număr de patru: două supero-laterale și două infero-laterale.
 - - marginile supero-externe sunt reprezentate de unirea pedunculilor cerebeloși superiori cu fața
posterioară a punții;
- marginile infero-externe sunt date de locul de unire a pedunculilor cerebeloși inferiori cu
membrana ependimară, nivel la care membrana ependimară prezintă o îngroșare numită ligula.
Unghiurile ventriculului IV sunt:
- superior care se continuă cu apeductul mezencefalic sau apeductul lui Sylvius;
- inferior care se continuă cu canalul ependimar;
- laterale sau recesurile laterale delimitate de pedunculii cerebeloși inferiori, ligulă și flocusul
cerebelos.

Ventriculul III cerebral sau ventriculul mijlociu sau diencefalic

Are formă de pâlnie, cu extremitatea inferioară mai îngustă, situată între cei doi nuclei talamici,
dedesubtul trigonului cerebral și deasupra hipotalamusului. Prezintă doi pereți laterali, o bază sau
plafonul și un planșeu.

Pereții laterali au formă triunghiulară cu vârful în jos și prezintă un șanț curb, cu concavitatea superior
numit șanțul lui Monro. Acest șanț începe de la nivelul orificiului lui Monro (delimitat între extremitatea
anterioară a nucleului talamic și pilierul anterior al trigonului cerebral) până la deschiderea apeductului
mezencefalic în ventriculul III. Șanțul lui Monro împarte pereții laterali în două etaje: unul superior,
thalamic și unul inferior, hipotalamic. Etajul thalamic se întinde anterior până la stâlpul anterior al
trigonului cerebral, iar inferior până la șanțul lui Monro. Acest etaj thalamic are aspect ovalar și prezintă
în porțiunea sa mijlocie comisura cenușie care se întinde transversal între fețele interne ale nucleilor
talamici. Această formațiune nu conține fibre comisurale, care să treacă dintr-o parte în alta ci fibre, care
după ce pătrund în comisură se inflectează pentru a se reîntoarce în nucleul de unde au plecat. Etajul
inferior sau hipotalamic, are formă triunghiulară cu baza în sus, la șanțul lui Monro și vârful în jos,
reprezentat de regiunea infundibulo-tuberiană a hipotalamusului.

Baza sau plafornul are formă triunghiulară, cu vârful anterior între cele două orificii ale lui Monro și baza
posterior, către partea mediană a fantei lui Bichet. Plafonul este format de jos în sus de membrana
tectoria și vălul coroidian superior, prin intermediul cărora vine în raport cu trigonal cerebral. Membrana
tectoria se întinde de la un thalamus la celălalt și este aderentă feței inferioare a vălului coroidian
superior. Acesta la rândul său este format din două foițe, una superioară și una inferioară. Între cele
două foițe se găsește o prelungire a spațiului subarahnoidian și plexurile coroide ale ventriculului III.

Planșeul ventriculului III prezintă un versant anterior și un versant posterior.

Versantul anterior este reprezentat de sus în jos de:

-stâlpii anteriori ai trigonului cerebral care delimitează cu comisura alba anterioară un spațiu
triunghiular numit vulva;

- sub comisura alba găsim lama terminal sau supraoptică, ce se întinde de la ciocul corpului calos până la
chiasma optică;

- chiasma optică care delimitează cu lamella supraoptică un diverticul al ventriculului III numit recesul
optic;

- versantul anterior al tubercinereumului.

Versantul posterior al planșeului este reprezentat de jos în sus de:

- versantul posterior al tubercinereumului;

- substanța alba a pedunculilor cerebrali;
- orificiul superior al apeductului lui Sylvius;
- comisura alba posterioară;
- epifiza.
Vârful ventriculului IV, realizat din unirea celor două versante ale planșeului se continua inferior
cu tulpina hipofizei.
Ventriculul III comunică prin orificiile lui Monro cu ventriculii laterali și cu ventriculul IV prin
apeductul lui Sylvius.