natomia şi fiziologia encefalului

Sistemul nervos central se poate ȋmpărţi din punct de vedere anatomic ȋn două
elemente:
- Măduva spinării ce este conectată de trunchiul cerebral şi este localizată la nivelul
canalului vertebral şi
- Encefalul.

Encefalul este alcătuit din mai multe segmente reprezentate de:

- trunchiul cerebral;
- cerebelul;
- diencefalul alcătuit din: talamus, hipotalamus, epitalamus, subtalamus,
metatalamus;
- emisferele cerebrale.

Encefalul - sectiune mediana

1. Trunchiul cerebral
Trunchiul cerebral este alcătuit din mai multe segmente şi anume: bulbul, puntea și
mezencefalul alcătuit din pedunculii cerebrali şi coliculii cvadrigemeni. Trunchiul
cerebral este alcătuit atât din substanţă cenuşie cât şi din substanţă albă.
Cititi mai multe despre trunchiul cerebral aici...

2. Talamusul
Talamusul este localizat la nivelul ventriculului III, pe peretele lateral al acestuia şi
are forma unui ovoid ce prezintă patru feţe (o faţă superioară, o faţă inferioară, o faţă
medială, o faţă laterală) şi doi poli (unul anterior şi unul posterior).
Dimensiunea sa este de aproximativ 4 cm şi are axul lung orientat ȋnainte, medial şi
ȋn sus.

Faţa superioară sau dorsală prezintă:
- Un strat de substanţă albă ce poartă denumirea de stratul zonal;
- Şanţul talamo-caudat (stria terminalis) ce separă faţa anterioară de nucleul caudat
ȋn porţiunea laterală;

- Ȋn porţiunea medială, faţa superioară delimitează ȋmpreună cu habena şi cu

pedunculul mijlociu al epifizei, trigonul habenular;
- Şanţul coroidian separă faţa superioară ȋntr-o parte postero-medială şi o parte
antero-laterală ce participă la formarea planşeului cornului frontal al ventriculului
lateral.

Faţa inferioară sau ventrală este ȋn raport cu regiunea subtalamică şi hipotalamus.

Regiunea subtalamică este alcătuită din: zona incertă, nucleul subtalamic şi câmpul
lui Forel.

Faţa medială este delimitată ȋn porţiunea inferioară prin intermediul şanţului

hipotalamic sau şanţul lui Monro ce o separă de hipotalamus.

Faţa laterală este despărţită de nucleul lentiform prin intermediul braţului posterior al

capsulei interne.

Polul anterior delimitează ȋmpreună cu pilierul anterior al fornixului orificiul lui Monro

sau interventricular.
Polul posterior este alcătuit din pulvinar şi corpii geniculaţi: lateral şi medial.

Talamusul este alcătuit atât din substanţă albă cât şi din substanţă cenuşie ce

este ȋmpărţită ȋn cinci grupe nucleare ce pot fi clasificate astfel:
a. Un grup nuclear anterior alcătuit din: nucleul anterior ventral, nucleul anterior
dorsal, nucleul anterior medial;
b. Un grup nuclear medial alcătuit din nucleul mediodorsal;
c. Un grup nuclear lateral alcătuit din două subgrupe: un subgrup ventral şi un
subgrup lateral.
Subgrupul ventral este compus din: nucleul ventral anterior, nucleul ventral
intermediar şi nucleul ventral posterior.
Subgrupul lateral este compus din nucleul pulvinar, nucleul corpului geniculat lateral,
nucleul corpului geniculat medial şi complexul talamic posterior.
d. Un grup nuclear reticulat alcătuit din: nucleii intralaminari (centromedian, central
lateral, central medial, parafascicular, paracentral), nucleii liniei mediene (nucleul
paraventricular, nucleul reuniens, nucleul paratenial, nucleul romboidal), nucleii
reticulaţi laterali.

Nucleii talamici pot fi clasificaţi după funcţia pe care o ȋndeplinesc astfel:

- Nuclei cu funcţii motorii: nucleul ventral anterior, nucleul ventral intermediar şi
nucleul central median;
- Nuclei ce prezintă conexiuni limbice: nucleii anteriori, nucleul medial dorsal, nucleul
lateral dorsal;
- Nuclei de asociaţie: nucleul pulvinar şi nucleul lateral posterior;
- Nucleii ce ȋndeplinesc funcţia de releu ai căilor senzitivo-senzoriale: ventral
posterolateral, ventral posteromedial, ventral posteroinferior, complexul nuclear
talamic posterior;
- Nuclei ce sunt conectaţi cu formaţiunea reticulată a trunchiului cerebral: nucleii
reticulaţi laterali, nucleii liniei mediene şi nucleii intralaminari.

Vascularizaţia talamusului
Talamusul este vascularizat prin intermediul a şase pediculi arteriali şi anume:
- Pediculul antero-inferior (tubero-talamic) ȋşi are originea la nivelul arterei
comunicante posterioare şi vascularizează nucleul ventral anterior şi porţiunea
ventrală a nucleilor intralaminari şi a nucleului dorso-median;
- Pediculul mijlociu inferior (talamo-perforat) ȋşi are originea ȋn artera cerebrală
posterioară şi vascularizează nucleul ventral lateral, nucleii intralaminari şi fasciculul
mamilo-talamic;
- Pediculul postero-inferior (talamo-geniculat) ȋşi are originea la nivelul arterei
cerebrale psoterioare şi vascularizează nucleii ventrali posteriori, corpul geniculat
lateral, nucleii laterali dorsal şi posterior;
- Pediculul posterior (pulvinarian) ȋşi are originea ȋn artera cerebrală posterioară, dar
şi din arterele choroidiene posterioare şi vascularizează după cum ȋi spune şi
numele pulvinarul;
- Pediculul superior (choroidian) ȋşi are originea ȋn arterele choroidiene posterioare şi
vascularizează pulvinarul, nucleul dorso-median şi nucleii anteriori;
- Pediculul lateral ce ȋşi are originea la nivelul arterei choroidiene anterioare şi
vascularizează faţa laterală a talamusului.

3. Epitalamusul
Epitalamusul este alcătuit din trei componente: glanda epifiză, trigonul habenular şi
comisura albă posterioară.

Glanda epifiză sau pineală

este o glandă endocrină, principalul hormon secretat fiind melatonina. Este alcătuită
din două lame, una superioară şi una inferioară şi prezintă: o faţă superioară, o faţă
inferioară, un vârf şi o bază.
Faţa superioară este ȋn raport direct cu corpul calos, delimitând cu acesta fanta
mediană a lui Bichat sau fisura cerebrală transversă.
Faţa inferioară este localizată la nivelul celor doi coliculi cvadrigemeni superiori.
Vârful este ȋn raport cu marginea anterioară a tentorium cerebelli.
De la nivelul bazei pleacă 3 perechi de pedunculi ai epifizei:
- anteriori (habena);
- mijlocii- spre talamus;
- posteriori- trec anterior de comisura albă posterioară, spre talamus.

Trigonul habenular
este delimitat astfel:
- posterior prin pedunculul mijlociu al epifizei;
- medial prin pedunculul anterior al epifizei;
- lateral prin faţa superioară a talamusului.

Comisura posterioară
este localizată ȋntre mezencefal şi diencefal, deasupra apeductului lui Sylvius ȋn
ventriculul III cerebral.

4. Hipotalamusul
Hipotalamusul este delimitat astfel:
- Anterior se găseşte lamina terminală şi comisura albă anterioară;
- Posterior - un plan dus posterior de corpii mamilari;
- Superior se găseşte şanţul lui Monro;
- Inferior - planşeul ventriculului III;
- Lateral este continuat de capsula internă şi regiunea subtalamică.

Prezintă mai multe feţe şi anume: o faţă ventrală, o faţă dorsală, o faţă anterioară
sau supraoptică, o faţă mijlocie sau infundibulo-tuberală, o faţă posterioară sau
mamilară şi două feţe laterale.

5. Cerebelul
Cerebelul este localizat posterior de trunchiul cerebral, fiind separat de acesta prin
intermediul ventriculului IV. Conexiunile sale cu trunchiul cerebral se realizează prin
intermediul celor trei perechi de pedunculi cerebeloşi: superiori, mijlocii şi inferiori.
Superior de acesta se găseşte tentorium cerebelli şi lobii occipitali ai emisferelor
cerebrale.

Ȋn alcătuirea cerebelului intră trei părţi:

- Cele două emisfere cerebeloase şi
- Vermisul.

Emisferele cerebeloase prezintă trei feţe:

- Anterioară;
- Superioară;
- Inferioară şi o circumferinţă.
Faţa superioară - la nivelul acesteia se poate identifica o proeminenţă cunoscută sub
numele de vermis superior, iar de o parte şi de alta a acestuia se află emisferele
cerebeloase ce au o dispoziţie ȋnclinată ȋn jos şi ȋn lateral.
Faţa inferioară - la nivelul acesteia se poate identifica o depresiune ce poartă
denumirea de vallecula, iar ȋn profunzimea ei se găseşte vermisul inferior. De o parte
şi de alta sunt poziţionate emisferele cerebeloase.
Faţa anterioară poate fi ȋmpărţită ȋn două porţiuni: una inferioară, ce este alcătuită
din partea anterioară a vermisului inferior şi una superioară, alcătuită de fastigium.
Circumferinţa cerebelului este limita dintre faţa superioară şi cea inferioară, la nivelul
ei identificându-se un şant ce poartă denumirea de fisura orizontală.

Lobulaţia cerebelului
Pe suprafaţa cerebelului se pot identifica şanţuri ce poartă denumirea de fisuri, unele
ce pătrund până ȋn profunzime, ȋmpărţind cerebelul ȋn lobi şi altele fiind mai
superficiale, ȋmpărţind cerebelul ȋn lobuli.

Fisurile existente la nivelul cerebelului sunt:

- Fisura primară ce poate fi identificată la nivelul feţei superioare, realizând
separarea lobului anterior de cel posterior.
- Fisura orizontală realizează separarea feţei superioare a cerebelului de cea
inferioară.
- Fisura postnodulară este localizată la nivelul feţei inferioare şi realizează separarea
lobului posterior de cel floculonodular.
- Fisura precentrală
- Fisura postcentrală
- Fisura postero-superioară
- Fisura secundară.

Lobii cerebelului sunt reprezentaţi de lobul anterior, cel posterior şi cel

floculonodular.

Lobul anterior este localizat la nivelul feţei superioare, faţă de fisura primară fiind
situat anterior. Prezintă:
- La nivelul vermisului, lobulii: lingula, lobulul central şi culmenul;
- La nivelul emisferelor cerebeloase, lobulii: aripa lobulului central şi lobulul
patrulater.

Lobul posterior este localizat la nivelul feţei superioare, dar şi la nivelul feţei

inferioare. Prezintă:
- La nivelul vermisului, lobulii: declive, folium, tuber, piramida, uvula;
- La nivelul emisferelor cerebeloase, lobulii: simplex, lobulul semilunar superior,
lobulul semilunar inferior, gracilis, lobulul digastric, lobulul tonsilar.

Lobul floculonodular este localizat la nivelul feţei inferioare, faţă de fisura

postnodulară fiind situat anterior. Prezintă:
- La nivelul vermisului: nodulul;
- La nivelul emisferelor cerebrale câte un lobul ce poartă denumirea de floculus.

Structura internă a cerebelului

Ȋn ceea ce priveşte structura internă, ȋn alcătuirea cerebelului intră atât substanţă
cenuşie, dar şi substanţă albă.

Substanţa cenuşie este dispusă atât la exterior, cât şi la interior. Cea dispusă la

exterior alcătuieşte scoarţa cerebeloasă, iar cea dispusă la interior alcătuieşte nucleii
centrali ai cerebelului.

Scoarţa cerebeloasă este alcătuită din trei straturi reprezentate de la exterior ȋn

profunzime de:
- Stratul molecular este stratul cel mai superficial şi este alcătuit din celule stelate;
- Stratul ganglionar este alcătuit din neuroni Purkinje;
- Stratul granular este alcătuit din neuroni granulari, dar şi neuroni Golgi.
La aceste trei straturi vin şi fibre de la nivelul substanţei albe reprezentate de fibrele
musciforme şi fibrele agăţătoare.

Aceşti nuclei pot fi ȋmpărţiţi ȋn patru perechi:

- Nucleul fastigial;
- Nucleul globos;
- Nucleul emboliform;
- Nucleul dinţat.
Nucleul fastigial este localizat ȋn profunzimea vermisului superior şi aparţine
arhicerebelului.
Nucleul emboliform alcătuieşte alături de nucleul globos nucleul interpositus ce
aparţine de paleocerebel.
Nucleul dinţat este situat ȋn profunzimea emisferelor cerebeloase şi aparţine
neocerebelului.

Substanţa albă a cerebelului este alcătuită din fibre mielinizate ce pot

fi scurte sau lungi.

Fibrele scurte realizează legături ȋntre scoarţa cerebeloasă şi nucleii cerebeloşi.

Fibrele lungi alcătuiesc pedunculii cerebeloşi şi pot fi de mai multe feluri:
- Fibre aferente ce vin din alte zone ale sistemului nervos central şi ajung la nivelul
scoarţei cerebeloase;
- Fibrele eferente pleacă de la nivelul nucleilor cerebeloşi spre alte zone ale
sistemului nervos central.