.

Epitalamusul
Epitalamusul este alcătuit din trei componente: glanda epifiză, trigonul habenular şi comisura albă
posterioară.

Glanda epifiză sau pineală

este o glandă endocrină, principalul hormon secretat fiind melatonina. Este alcătuită din două lame,
una superioară şi una inferioară şi prezintă: o faţă superioară, o faţă inferioară, un vârf şi o bază.
Faţa superioară este ȋn raport direct cu corpul calos, delimitând cu acesta fanta mediană a lui Bichat
sau fisura cerebrală transversă.
Faţa inferioară este localizată la nivelul celor doi coliculi cvadrigemeni superiori.
Vârful este ȋn raport cu marginea anterioară a tentorium cerebelli.
De la nivelul bazei pleacă 3 perechi de pedunculi ai epifizei:
- anteriori (habena);
- mijlocii- spre talamus;
- posteriori- trec anterior de comisura albă posterioară, spre talamus.

Trigonul habenular
este delimitat astfel:
- posterior prin pedunculul mijlociu al epifizei;
- medial prin pedunculul anterior al epifizei;
- lateral prin faţa superioară a talamusului.

Comisura posterioară
este localizată ȋntre mezencefal şi diencefal, deasupra apeductului lui Sylvius ȋn ventriculul III
cerebral.

4. Hipotalamusul
Hipotalamusul este delimitat astfel:
- Anterior se găseşte lamina terminală şi comisura albă anterioară;
- Posterior - un plan dus posterior de corpii mamilari;
- Superior se găseşte şanţul lui Monro;
- Inferior - planşeul ventriculului III;
- Lateral este continuat de capsula internă şi regiunea subtalamică.

Prezintă mai multe feţe şi anume: o faţă ventrală, o faţă dorsală, o faţă anterioară sau supraoptică, o
faţă mijlocie sau infundibulo-tuberală, o faţă posterioară sau mamilară şi două feţe laterale.

5. Cerebelul
Cerebelul este localizat posterior de trunchiul cerebral, fiind separat de acesta prin intermediul
ventriculului IV. Conexiunile sale cu trunchiul cerebral se realizează prin intermediul celor trei perechi
de pedunculi cerebeloşi: superiori, mijlocii şi inferiori. Superior de acesta se găseşte tentorium
cerebelli şi lobii occipitali ai emisferelor cerebrale.

Ȋn alcătuirea cerebelului intră trei părţi:

- Cele două emisfere cerebeloase şi
- Vermisul.
Emisferele cerebeloase prezintă trei feţe:
- Anterioară;
- Superioară;
- Inferioară şi o circumferinţă.

Faţa superioară - la nivelul acesteia se poate identifica o proeminenţă cunoscută sub numele de
vermis superior, iar de o parte şi de alta a acestuia se află emisferele cerebeloase ce au o dispoziţie
ȋnclinată ȋn jos şi ȋn lateral.
Faţa inferioară - la nivelul acesteia se poate identifica o depresiune ce poartă denumirea de vallecula,
iar ȋn profunzimea ei se găseşte vermisul inferior. De o parte şi de alta sunt poziţionate emisferele
cerebeloase.
Faţa anterioară poate fi ȋmpărţită ȋn două porţiuni: una inferioară, ce este alcătuită din partea
anterioară a vermisului inferior şi una superioară, alcătuită de fastigium.
Circumferinţa cerebelului este limita dintre faţa superioară şi cea inferioară, la nivelul ei identificându-
se un şant ce poartă denumirea de fisura orizontală.

Lobulaţia cerebelului
Pe suprafaţa cerebelului se pot identifica şanţuri ce poartă denumirea de fisuri, unele ce pătrund până
ȋn profunzime, ȋmpărţind cerebelul ȋn lobi şi altele fiind mai superficiale, ȋmpărţind cerebelul ȋn lobuli.
 La nivelul emisferelor cerebeloase, lobulii: aripa lobulului central şi lobulul patrulater.

Lobul posterior este localizat la nivelul feţei superioare, dar şi la nivelul feţei inferioare. Prezintă:
- La nivelul vermisului, lobulii: declive, folium, tuber, piramida, uvula;
- La nivelul emisferelor cerebeloase, lobulii: simplex, lobulul semilunar superior, lobulul semilunar
inferior, gracilis, lobulul digastric, lobulul tonsilar.

Lobul floculonodular este localizat la nivelul feţei inferioare, faţă de fisura postnodulară fiind situat
anterior. Prezintă:
- La nivelul vermisului: nodulul;
- La nivelul emisferelor cerebrale câte un lobul ce poartă denumirea de floculus.

Structura internă a cerebelului

Ȋn ceea ce priveşte structura internă, ȋn alcătuirea cerebelului intră atât substanţă cenuşie, dar
şi substanţă albă.

Substanţa cenuşie este dispusă atât la exterior, cât şi la interior. Cea dispusă la exterior alcătuieşte
scoarţa cerebeloasă, iar cea dispusă la interior alcătuieşte nucleii centrali ai cerebelului.

Scoarţa cerebeloasă este alcătuită din trei straturi reprezentate de la exterior ȋn profunzime de:

- Stratul molecular este stratul cel mai superficial şi este alcătuit din celule stelate;
- Stratul ganglionar este alcătuit din neuroni Purkinje;
- Stratul granular este alcătuit din neuroni granulari, dar şi neuroni Golgi.
La aceste trei straturi vin şi fibre de la nivelul substanţei albe reprezentate de fibrele musciforme şi
fibrele agăţătoare.
Principalele funcţii ale cerebelului
sunt reprezentate de:
- Neocerebelul realizează coordonarea mişcărilor fine şi a ȋndemânării;
- Paleocerebelul realizează reglarea tonusului muscular;
- Arhicerebelul realizează reglarea tonusului muscular, a echilibrului şi a posturii.