Emisferele cerebrale

Emisferele cerebrale – configuratie externa, lobi, arii – motorii, senzitivo-senzoriale,

vegetative, de conexiune, limbajul, memorarea, cortex structura, nuclei bazali, substanta
alba, conexiuni interemisferice, tracturi ascendente si descendente,

Emisferele cerebrale sau telencefalul cuprind cortexul cerebral (format din şase lobi
de fiecare parte – frontal, parietal, temporal, occipital, insular şi limbic), substanţa albă şi un
complex de substanţă cenuşie profundă – nucleii bazali, corpii striaţi sau ganglionii bazali.

Configuraţia externă a emisferelor cerebrale:

 cea mai voluminoasă parte a encefalului
 cele două emisfere, situate în loja supratentorială, sunt separate prin fisura interemisferică
(în care se situează coasa creierului) şi sunt unite prin corpul calos
 fiecare emisferă prezintă trei feţe – laterală (convexă), medială (dreaptă) şi inferioară
sau bazală, separate prin trei margini
 de asemenea, fiecare emisferă are trei extremităţi sau poli – frontal, temporal şi
occipital
 suprafaţa emisferelor cerebrale este străbătută de numeroase şanţuri. Dintre acestea
unele sunt mai adânci şi separă lobii emisferelor – şanţuri, fisuri sau scizuri primare, iar
altele sunt mai puţin adânci şi contribuie la delimitarea girusurilor sau circumvoluţiunilor
unui lob cerebral– fisuri secundare
 fisura cerebrală laterală (Sylvius) desparte lobul temporal de lobii frontal şi parietal
 șanţul central (Rolando) se situează cu aproximaţie în 1/3 medie a emisferei cerebrale,
începând din vecinătatea fisurii cerebrale longitudinale, extinzându-se anterior şi inferior,
până la circa 2,5 cm deasupra fisurii laterale
 șanţul central desparte lobul frontal – situat anterior de cel parietal – situat posterior
şanţului
 fisura interemisferică(longitudinală mediană) separă cele două emisfere cerebrale
 fisura parieto – occipitală trece de- a lungul feţei interne a porţiunii posterioare
emisferice, de unde coboară spre inferior, separând lobul parietal de cel occipital
 fisura calcarină începe pe faţa medială a emisferelor, în vecinătatea poluluin occipital şi
se extinde anterior până deasupra spleniumului corpului calos
 fisura circuminsulară(şanţul circular) înconjoară insula, pe care o separă de porţiunile
învecinate ale lobilor frontal, parietal şi temporal
Lobi:
 Lobul frontal:
- se întinde de la nivelul polului frontal, anterior, până la şanţul central şi fisura
laterală, posterior

- Faţa externă:
o șanţul precentral este situat anterior girusului precentral, fiind paralel
cu şanţul central Rolando
o șanţurile frontale superior şi inferior se întind anterior şi inferior de la
nivelul şanţului precentral şi împart faţa laterală a lobului frontal în trei
girusuri paralele: girusul frontal superior, girusul frontal mijlociu şi
girusul frontal inferior
o girusul frontal inferior este divizat de ramurile orizontală şi ascendentă
anterioară, desprinse din fisura laterală, în trei părţi: partea orbitală –
rostral de ramura orizontală; partea triangulară – porţiune
triunghiulară între ramura orizontală şi cea ascendentă anterioară;
partea operculară – între ramura ascendentă şi şanţul precentral

- Faţa internă:
o între faţa superioară a corpului calos şi şanţul cingular se delimitează
girusul cingular de formă semilunară
o girusul cingular se continuă cu girusul subcalos situat anterior şi
inferior genunchiului şi rostrului corpului calos
o prelungirea girusurilor precentral şi postcentral pe faţa medială a
emisferelor formează lobulul paracentral

- Faţa inferioară:
o este străbătută de şanţurile orbitale, între care se delimitează girusurile
orbitale
o pe suprafaţa orbitală a lobului, în şanţul olfactor se situează tractul
olfactor. Medial de tract se găseşte girusul drept.

 Lobul parietal:
- se întinde între şanţul central şi fisura parieto – occipitală; lateral se
prelungeşte până la nivelul fisurii cerebrale laterale
- Faţa externă:
o girusul postcentral se plasează între şanţul central Rolando şi şanţul
postcentral, paralel cu precedentul din treimea medie a şanţului
 postcentral se desprinde un şanţ orizontal spre posterior numit şanţ
intraparietal. Acesta delimitează un girus parietal superior şi un girus
parietal inferior.
o girusul supramarginal este porţiunea girusului parietal inferior
arcuită între ramurile ascendentă şi posterioară ale fisurii cerebrale
laterale.
o girusul angular este situat deasupra şanţului temporal superior şi se
continuă inferior cu girusul temporal mijlociu

- Faţa internă:
o porţiunea posterioară a feţei mediale, dintre fisura parieto – occipitală
şi segmentul ascendent al şanţului cingular formează lobulul
precuneus

 Lobul occipital:
- se situează înapoia fisurii parieto – occipitale.
- Faţa externă:
o este traversată de două şanţuri orizontale, occipital superior şi occipital
inferior, între care se delimitează girusurile occipitale superior,
mijlociu şi inferior

- Faţa internă:
o fisura calcarină împarte această faţă în lobulul cuneus, superior fisurii
şi girusul lingual, inferior fisurii
o cuneusul are formă triunghiulară şi este delimitat de fisura parieto –
occipitală şi fisura calcarină
o girusul lingual (occipito – temporal) se plasează între fisura calcarină
şi porţiunea posterioară a fisurii colaterale
o cortexul situat pe marginile scizurii calcarine este cortexul vizual
primar şi reprezintă staţia finală a aferenţelor vizuale de la nivelul
corpului geniculat lateral

- Faţa inferioară:
o adăposteşte segmentele posterioare al girusurilor occipito - temporale
medial şi lateral

 Lobul temporal:
- se găseşte sub fisura cerebrală laterală şi se extinde posterior până la nivelul
fisurii parieto – occipitale pe faţa medială a emisferelor
 - Faţa externă:
o prezintă două şanţuri orizontale, temporal superior şi temporal
mijlociu, care împart această faţă în girusurile temporale superior,
mijlociu şi inferior

- Faţa internă:
o este delimitată superior de diencefal prin şanţul hipocampic, sub care
se întinde girusul parahipocampic
o extremitatea anterioară a acestuia – lobul piriform - este continuată de
uncusul parahipocampic

- Faţa inferioară:
o prezintă şanţul temporal inferior, care se întinde de la polul temporal
la lobul occipital
o de asemenea, adăposteşte segmentele anterioare al girusurilor
occipito – temporale medial şi lateral
o șanţul colateral desparte girusul occipito – temporal medial, situat
extern, de girusurile parahipocampic şi lingual, situate anterointern,
respectiv posterointern

Nucleii centrali şi nucleii septali:

 nucleii centrali: - se găsesc în profunzimea emisferelor cerebrale, sub nucleii bazali
- insule de celule slab delimitate, care cuprind nucleii lui Meynert şi
substanţa nenumită
 nucleii septali: - lateral de nucleii centrali
- recepţionează aferenţe de la hipocamp şi sistemul reticular şi trimit
eferenţe hipocampului, hipotalamusului şi mezencefalului

Substanţa albă a emisferelor cerebrale:

 este formată din fibre nervoase mielinizate şi din nevroglie
 centrul emisferelor cerebrale – centrul semioval – conţine fibre transversale
comisurale, fibre de proiecţie şi fibre de asociaţie
 fibrele comisurale:
- unesc cele două emisfere cerebrale
 - majoritatea acestora intră în structura corpului calos; ele unesc părţi ale
neocortexului unei emisfere cerebrale cu porţiuni ale emisferei controlaterale
- comisura anterioară uneşte cei doi bulbi olfactori şi structuri ale lobului
temporal
- comisura hipocampului (sau a fornixului) uneşte cele două structuri
hipocampale, având dimensiuni variabile

 fibrele de proiecţie:
- conectează cortexul cu structuri subcorticale
- fibrele aferente: geniculo- calcarine (de la corpul geniculat lateral la
cortexul calcarin), radiaţiile auditive (de la corpul geniculat medial la
cortexul auditiv), radiaţiile talamice (de la nucleii talamusului la arii
cerebrocorticale specifice) se termină în primele patru straturi ale
cortexului, straturile I - IV
- fibrele eferente: descind de la nivelul cortexului la talamus, trunchiul
cerebral şi măduvă. Originea acestor fibre este în neuronii piramidali mari
ai stratului V
 fibrele de asociaţie:
- conectează porţiuni diferite ale emisferelor cerebrale, permiţând cortexului să
funcţioneze ca un tot unitar
- pornesc din neuronii piramidali mici ai straturilor II şi III
- există două tipuri de fibre de asociaţie: scurte şi lungi
o fibrele scurte (fibrele în U) conectează girusuri adiacente; unele fibre
sunt intracorticale, situate în profunzimea substanţei albe, altele sunt
subcorticale, localizate imediat sub cortex
o fibrele lungi unesc arii situate la distanţă unele de altele. Fasciculul
uncinat traversează baza fisurii cerebrale laterale şi uneşte girusul
frontal inferior cu extremitatea anterioară a lobului temporal
- fasciculul cingular, bandă albă situată în girusul cingular, leagă substanţa
perforată anterioară de girusul parahipocampic
- fasciculul arcuat înconjoară insula şi uneşte girusurile frontale superior şi
mijlociu (care conţin aria motorie a limbajului) cu lobul temporal (conţine
aria recunoaşterii limbajului
- fasciculul longitudinal superior conectează arii ale lobilor frontal şi
occipital
- fasciculul longitudinal inferior, extins paralel cu marginile laterale ale
coarnelor temporale şi posterioare ale ventriculilor laterali, uneşte lobii
temporal şi occipital
 - fasciculul occipitofrontal se întinde înapoia lobului frontal, iradiind în lobii
temporal şi occipital

Structura internă a scoarţei cerebrale:

 scoarţa acoperă suprafaţa emisferelor şi pătrunde în fundul şanţurilor şi fisurilor;

desfăşurată are aproximativ 2,5 m², grosimea scoarţei este cuprinsă între 1 şi 4
mm.
 este formată din celule şi fibre nervoase amielinice, fiind stratificată.
 există două teritorii inegale ca întindere, structură şi funcţie: alocortexul şi
izocortexul
 Alocortexul (arhicortex):
- ocupă a douăsprezecea parte a emisferelor;
- acoperă girusurile feţei inferomediale ce aparţin sistemului limbic –
subcalos, cingular şi parahipocampic;
- este cea mai veche parte a scoarţei cerebrale;
- formată din trei starturi neuronale, din suprafaţă spre profunzime –
molecular, granular, piramidal
 Izocortexul (neocortex):
- ocupă cea mai mare suprafaţă a scoarţei;
- este cea mai nouă porţiune;
- este format din mezocortex (juxtaalocortexul, care face tranziţia dintre
alocortex şi izocortex) şi ectocortex sau izocortexul propriu-zis;
- are şase straturi neuronale
 Straturile neuronale:
- izocortexul este alcătuit din şase straturi neuronale bine definite
- dinspre suprafaţă spre profunzime starturile sunt:
o molecular: conţine celule orizontale Cajal (neuroni fuziformi,
paraleli cu scoarţa), neuroni Golgi I şi dendrite ale neuronilor
din straturile profunde;
o granular extern: format din neuroni granulari (stelaţi,
poligonali, cu axonul spre straturile profunde şi dendrite spre
stratul molecular);
 o piramidal extern: cuprinde neuroni piramidali (neuronii au
dendritele orientate orizontal sau spre stratul molecular şi axonii
spre straturile profunde);
o granular intern: are neuroni asemănători stratului II, dar cu
densitate mare, fiind principalul strat receptor;
o piramidal intern: alcătuit din neuroni piramidali mari Betz (cu
axoni ce intră în căile piramidale), caracteristici cortexului motor
şi neuroni Meynert, caracteristici cortexului vizual; este
principalul strat efector;
o fusiform, multiform: din neuroni fusiformi Martinotti (dendritele
ajung în stratul molecular, iar axonul în substanţa albă subjacentă).

Organizarea funcţională a cortexului cerebral:

 din punct de vedere funcţional cortexul prezintă o organizare orizontală, pe cele
şase straturi neuronale şi o organizare verticală, pe coloane sau cilindri.
 Organizarea orizontală:
- primele trei straturi neuronale transmit şi primesc stimuli intracorticali,
realizând conexiunea interemisferică
- straturile I şi II controlează tonusul cortical, iar stratul III asigură
corelaţiile intracorticale
- stratul IV este principalul strat receptor; straturile V şi VI substraturi
efectoare, ele trimiţând eferenţe cortico-subcorticale şi furnizând fibre
comisurale.
 Organizarea verticală:
- grupele de neuroni cu aceeaşi funcţii din structura celor şase straturi se
organizează prin interconexiuni verticale în coloane de aproximativ 30 –
100 μm diametru
- fiecare coloană reprezintă o unitate funcţională, alcătuită din celule cu
proprietăţi asemănătoare
- în cortexul vizual, toate celulele unei coloane primesc impulsuri de la
aceeaşi parte a retinei
- neuronii unei coloane sunt activaţi de o singură eferenţă talamică; astfel se
formează lanţuri sinaptice colonare

Clasificarea ariilor corticale:

 ariile corticale au apărut datorită diferenţelor structurale ale zonelor scoarţei
cerebrale
  cea mai cunoscută şi utilizată clasificare îi aparţine lui Brodmann, care se bazează
pe citoarhitectonică şi utilizează cifre arabe pentru delimitarea ariilor

Ariile lobului frontal:

 Aria 4 (aria motorie primară):
- localizată în girusul precentral
- axonii neuronilor piramidali mari Betz şi ai neuronilor mici ai acestei
arii coboară ca şi tract corticospinal
- cortexul motor este organizat somatotopic sub forma homun-culusului
motor
- acesta începe pe convexitatea inferioară a fiecărei emisfere, cu
următoarea ordine ascendentă: buzele, limba, faţa şi mâinile au
reprezentarea cea mai largă, urmând apoi restul membrului superior,
trunchiul şi membrul inferior, până în fisura interemisferică
 aria 6 (aria premotorie):
- a doua arie motorie
 ariile motorii suplimentare:
- localizate pe faţa internă a emisferelor cerebrale
 aria 8 (câmpul vizual frontal):
- situată anterior ariei premotorii, atât pe faţa externă, cât şi pe cea
internă,
- responsabilă cu mişcările conjugate voluntare ale globilor oculari
 ariile 44 şi 45 (ariile Broca):
- localizate anterior cortexului motor în girusul frontal inferior,
- coordonează buzele şi limba, reprezentând centrul motor al vorbirii.
 cortexul prefrontal (ariile 9 – 12):
- are conexiuni reciproce extinse cu nucleii ventral anterior şi
dorsomedial ai talamusului şi cu sistemul limbic
 ariile de asociaţie din girusul frontal mijlociu integrează procese corticale complexe,
fiind suportul anatomic al gândirii, memoriei, limbajului, învăţării, etc.

Ariile lobului parietal:

 ariile 3, 1, 2:
- reprezintă ariile primare senzitive
- reprezentarea somatotopică a lor se face în girusul postcentral sub forma
homunculusului senzitiv
 - primesc informaţii somatosenzitive de la nucleii ventral posterolateral
şi ventral posteromedial ai talamusului.
Restul ariilor parietale sunt arii senzitive sau de asociaţie.

Ariile lobului occipital:

 aria 17:
- este aria primară vizuală
- localizată pe marginile scizurii calcarine, în jurul polului occipital
- ea recepţionează impulsuri vizuale de la nivelul corpului geniculat
lateral prin radiaţiile geniculocalcarine
- segmentul superior al retinei este reprezentat în partea de sus a ariei 17
- segmentul inferior al retinei este reprezentat în partea inferioară a ariei
17
 Ariile 18 şi 19:
- ariile vizuale secundare
- aflate de o parte şi de cealaltă a ariilor 17

Ariile lobului temporal:

 Aria 41:
- aria primară auditivă
- situată la nivelul girusurilor temporale transverse, de pe faţa externă a
lobului
- primeşte informaţii de la corpul geniculat medial
 Ariile 42 şi 22:
- arii auditive secundare, de asociaţie, de la nivelul girusului temporal
superior
- porţiunea posterioară a ariei 22 adăposteşte aria Wernicke, responsabilă
cu înţelegerea limbajului

Cortexul motor primar:

 este localizat în peretele anterior al şanţului central şi în porţiunea adiacentă a
girusului precentral
 celulele Betz controlează mişcările voluntare ale muşchilor scheletici de pe partea
opusă a corpului
 axonii acestora intră în alcătuirea tracturileor corticobulbar şi corticospinal,
  impulsurile ajung la nivelul nucleilor branhiali şi somatici ai trunchiului cerebral şi
cornului ventral medular
 prin stimulare electrică a ariilor motorii s-a putut realiza reprezentarea somatotopică
sub forma homun-culusului motor
 ariile motorii secundare se întind în jurul ariei primare
 stimularea electrică a porţiunii posterioare a girusului frontal mijlociu determină devierea
controlaterală conjugată a capului şi ochilor

Cortexul senzorial primar:

 aria somestezică primară 3,1,2 din girusul postcentral recepţionează informaţii
senzoriale de la nivelul tegumentului, mucoaselor şi a altor ţesuturi ale
trunchiului şi feţei
 prin radiaţiile talamice aici ajung fibre ale sensibilităţii tactile şi proprioceptive
din partea controlaterală a corpului
 cortexul senzorial secundar se întinde pe o porţiune largă da la nivelul lobilor
frontal şi parietal
 aria sensibilităţii gustative 43 se situează în operculul parietal aflat în porţiunea
caudală a girusului postcentral, dar şi în cortexul parainsular adiacent. Ea
recepţionează impulsuri sosite de la nucleul solitar bulbar prin intermediul
nucleului ventral posteromedial al talamusului
 ariile vestibulare sunt situate în girusul temporal superior şi în girusul postcentral
 ariile sensibilităţii olfactive sunt arii extinse orbito-frontal

Cortexul vizual primar şi secundar:

 aria vizuală primară 17 este localizată în lobul occipital, de o parte şi cealaltă a fisurii
calcarine şi adiacent cuneusului şi girusului lingual
 cortexul vizual al lobului occipital drept primeşte impulsuri de la jumătatea dreaptă a
fiecărei retine,
 cortexul vizual occipital stâng primeşte impulsuri de la jumătatea stângă a fiecărei
retine
 porţiunea superioară a ariei 17 reprezintă jumătatea superioară a fiecărei retine
 porţiunea inferioară a ariei 17 reprezinta jumătatea inferioară a retinei
 ariile 18 şi 19 sunt ariile vizuale secundare
 aria 19 primeşte stimuli de la întregul cortex
 aria 18 primeşte stimul cu precădere de la aria 17
Cortexul auditiv primar:
 aria auditivă primară 41:
- se situează în girusul temporal transvers, localizat în girusul temporal
superior, în vecinătatea fisurii cerebrale laterale
- recepţionează radiaţiile acustice ale cohleei de la nivelul ambelor
urechi
 aria 22:
- cuprinde şi aria Wernicke
- este plasată în 1/3 posterioară a girusului temporal superior
- este responsabilă cu discriminarea auditivă şi cu recunoaşterea
limbajului
Nucleii bazali:
 mase de substanţă cenuşie situate profund în emisferele cerebrale.
 din punct de vedere anatomic includ nucleul caudat, nucleul lenticular şi nucleul
claustrum
 nucleul lenticular este format din putamen şi globus pallidus
 între nucleii bazali se dispun fibre mielinizate sub formă de benzi, dându-le un aspect
striat
 nucleul caudat, putamenul şi globus pallidus formează împreună corpul striat
 nucleul caudat şi putamenul se dezvoltă împreună şi conţin acelaşi tip de celule
 din punct de vedere funcţional, nucleii bazali cu interconexiunile şi neurotransmiţătorii
lor formează sistemul extrapiramidal(include şi substanţa neagră a mezencefalului şi
nucleii subtalamici)

Nucleul caudat:
 este o masă de substanţă cenuşie de forma unei virgule sagitale, concave inferior şi
anterior
 se întinde de-a lungul marginii inferioare a cornului frontal al ventriculului lateral
 format dintr-un braţ superior, alcătuit din cap şi corp şi dintr-un braţ inferior, reprezentat
de coadă
 are următoarele dimensiuni aproximative: 10 cm lungime, 2 cm grosime la nivelul
capului şi câţiva milimetri grosime la nivelul cozii
 faţa superioară, convexă a nucleului caudat are raporturi cu ventriculul lateral: capul
cu planşeul prelungirii frontale, corpul cu planşeul corpului ventriculului lateral, iar
coada cu răspântia ventriculară.
  faţa inferioară, concavă a nucleului caudat are raporturi cu capsula internă, dinspre
anterior spre posterior: braţul anterior, genunchiul, braţul posterior, segmentul
retrolenticular şi segmentul sublenticular.
 marginea internă are raporturi cu: septul pellucid (capul) şi şanţul talamostriat (corpul şi
coada)
 marginea externă intră în raport cu marginea laterală a corpului calos (capul şi corpul) şi
substanţa albă a lobului temporal (coada).

Nucleul lenticular:
 este situat lateral de nucleul caudat şi intern de insulă şi capsula internă
 are o formă piramidală, cu baza laterală
 dimensiunile aproximative sunt: lungime 4 cm, lăţime 2 cm şi înălţime 3 cm.
 raporturile nucleului lenticular sunt următoarele:
- faţa laterală, baza – se găseşte în fundul fisurii laterale, de care este separat
prin capsula extremă, claustrum şi capsula externă;
- faţa anterosuperioară - este separată de capul nucleului caudat prin braţul
anterior al capsulei interne;
- faţa posterosuperioară – este separată de talamus prin braţul posterior al
capsulei interne;
- faţa inferioară – coada nucleului caudat şi regiunea sublenticulară;
- vârful – genunchiul capsulei interne;
- extremitatea rostrală – ajunge în spaţiul perforat anterior;
-extremitatea caudală – corespunde segmentului retrolenticular al capsulei
interne
 este subdivizat de lama medulară externă într-o porţiune externă – putamen şi o porţiune
internă – globus pallidus
- putamenul este segmentul mai mare, de culoare închisă, străbătut de
striuri ale capsulei interne.
- globus pallidus este segmentul mic, de formă triunghiulară şi culoare
deschisă. El reprezintă sediul major al eferenţelor nucleilor bazali
Conexiunile nucleilor bazali:
 nucleul caudat trimite fibre putamenului, iar acesta către globus pallidus
 putamenul şi globus pallidus recepţionează fibre de la nivelul substanţei negre
 talamusul trimite informaţii spre nucleul caudat
  eferenţele corpilor striaţi pleacă din globus pallidus; unele trec prin capsula internă şi
formează fasciculul lenticular; altele se încurbează medial de capsula internă pentru a
forma ansa lenticulară
 ambele fascicule au fibre care se termină în nucleul subtalamic şi nucleul roşu, dar şi
fibre care îşi continuă traiectul spre talamus formând fasciculul talamic

Comisurile interemisferice:
 unesc cele două emisfere cerebrale
 sunt comisuri mari – fornixul şi corpul calos şi comisuri mici, transdiencefalice

Fornixul:
 reuneşte două mase de substanţă albă, unite la nivelul corpului şi divergente anterior –
coloanele (pilierii) anterioare şi posterior – coloanele (pilierii) posterioare.
 corpul fornixului este triunghiular, cu vârful orientat anterior
 corpul prezintă:
- o faţă superioară – aderă posterior de corpul calos; pe linia ei mediană se inseră
septul pellucid; lateral formează planşeul corpului ventriculului lateral
- o faţă inferioară – are raporturi cu vălul coroidian superior şi membrana tectoria
a ventriculului al treilea; lateral se află faţa posterioară a talamusului.
- două marginil laterale – sunt flancate de plexurile coroidiene laterale
- un vârf – reprezintă sediul divergenţei coloanelor anterioare
- o bază – aderă de corpul calos; de pe ea se desprind coloanele posterioare
 coloanele anterioare se îndreaptă anterior, lateral şi inferior; delimitează împreună cu
polul anterior al talamusului orificiul interventricular Monro. Ele traversează hipotalamusul şi
se termină în corpii mamilari.
 coloanele posterioare ocolesc polul posterior al talamusului şi se continuă cu fimbria
şi hipocampul.
 structural, fornixul este format din fibre longitudinale şi fibre transversale
- fibrele longitudinale se întind pe următorul traseu: corpii mamilari
hipotalamici – coloanele anterioare – corp – coloanele posterioare –
fimbrie – hipocamp
 - fibrele transversale sau conexiunea hipocampică unesc hipocampul de o
parte cu cel controlateral, traversând coloanele posterioare din ambele
părţi.

Corpul calos:
 reprezintă principala comisură interemisferică
 traversează fisura interemisferică longitudinală
 dimensiunile aproximative ale corpului calos sunt: lungime 8 cm, lăţime 2 cm, grosime
1,5 cm.
 corpul calos este o structură orientată sagital, arcuită, cu convexitatea superioară, fiind
format din mai multe segmente:
- genunchiul – structură încurbată situată la teri centimetri de polul frontal; se
termină anteroventral printr-o prelungire ascuţită – ciocul sau rostrul corpului calos.
- corpul – are o faţă superioară şi o faţă inferioară.
o faţa superioară este convexă sagital şi concavă transversal,
situându-se în fundul fisurii interemisferice, la circa trei centimetri
de convexitatea emisferelor cerebrale
o faţa inferioară concavă, oferă în treimea posterioară inserţie
fornixului; median formează marginea superioară a septului
pellucid, iar lateral plafonul cornului frontal al ventriculului lateral

- splenium-ul – este porţiunea groasă, terminală, localizată la circa 7-8 centimetri

de polul occipital, deasupra epifizei şi a coliculilor cvadrigemeni. Contribuie la
delimitarea fisurii transversale a creierului sau fanta Bichat
 corpul calos este format din fibre mielinizate şi nonmielinizate, care leagă puncte
simetrice şi asimetrice ale cortexului
 unind cele două emisfere corpul calos are roluri importante în desfăşurarea funcţiilor
gnozice, praxice şi psihice