PREZENTARE GENERALĂ

A CRANIULUI

DR. CRISTINA STĂNESCU

dr.cristinastanescu@gmail.com
Tel: 0745948696
*Sunt în număr de 23
*Mandibula și hioidul sunt mobile
*NEUROCRANIUL care adăpostește creierul.
*VISCEROCRANIUL în care sunt adăpostite
unele organe de simț și segmentele inițiale ale
aparatului respirator și digestiv.
Oasele neurocraniului sunt în număr de 15
Ele formează calvaria și baza craniului:
- frontalul
- etmoidul
- sfenoidul
- occipitalul
- vomerul
- 2 parietale
- 2 temporale
- 2 cornete inferioare
- 2 lacrimale
- 2 nazale
- Este un os median
nepereche.
- Situat în partea anterioară
a capului.
- Prezintă o porțiune
verticală sau solzoasă care
face parte din calvaria.
- Porțiunea orizontală ia
parte la formarea bazei
craniului:
 pars orbitalis
 pars nazalis
1. Eminențe frontale - tuber frontale, 2
ridicături situate de o parte și de alta a
liniei mediene.
2. Două proeminențe transversale –
arcuri supraciliare, situate sub
eminențele frontale.
3. Glabella situată între arcurile
supraciliare.
4. Marginea inferioară denumită
supraorbitală, se situează sub arcurile
supraciliare.
- Este străbătută de găurile
supraorbitale.
- 5. Lateral se găsește linea temporalis
6. Pe linia mediană – sutura metopică
 Este formată de o scobitură ce are
concavitatea posterior și este încadrată de 2
lame osoase.
Scobitura etmoidală
- Situată pe linia mediană, în formă de U, în
care pătrunde osul etmoid.
- Găurile etmoidale anterioară și reprezintă
2 orificii prin care neurocraniul comunică
cu orbita.
De o parte și de alta a scobiturii etmoidale se
găsesc cele 2 lame osoase
PORȚIUNEA NAZALĂ
- Este situată între cele 2 lame orbitale.
- Suprafață este neregulată, dințată.
- Se continuă cu spina nazală care se
articulează anterior cu cele 2 oase nazale și
posterior cu lama perpendiculară a
etmoidului.
*Este un os median, nepereche.
*Se situează în scobitura etmoidală a frontalului.
*Are forma unei balanțe.
*Ia parte la formarea bazei craniului, cavităților nazale și
orbitelor.
*Este format din :
- o lamă verticală, mediană, subțire
- o lamă orizontală, ciuruită
- două mase laterale cubice ce conțin cavități pline cu aer
numite celule etmoidale (etmoidul e considerat os pneumatic).
 1. LAMA VERTICALĂ
- Este subdivizată de lama orizontală în
două porțiuni:
Porțiunea superioară – crista galli,
mică, de formă triunghiulară pe care
se prinde coasa creierului, o
prelungire a durei mater
Porțiunea inferioară, numită lama
perpendiculară
– coboară în cavitatea nazală
- Participă la formarea septului nazal
2. LAMA ORIZONTALĂ sau
CIURUITĂ
- Este o lamă dreptunghiulară împărțită
de crista galli în două șanturi
anteroposterioare prevăzute cu câte 25-
30 de orificii prin care trec filetele
nervului olfactiv.
Are formă cubică cu șase fețe.
Fața superioară (endocraniană)
- în partea cea mai anterioară prezintă o suprafață plană (jugul
sfenoidal), ce ocupă spațiul dintre cele două aripi mici.
- înapoia acestei suprafețe se află un șanț transversal ( sulcus
prechiasmatis).
- mai posterior apare șaua turcească, fosa hipofizară (care
adăpostește glanda hipofizară), limitată înainte printr-un
tubercul iar înapoi prin lama patrulateră.
- Unghiurile libere ale lamei patrulatere proemină și sunt numite
procese clinoidiene posterioare. Fața posterioară a lamei
patrulatere se continuă cu porțiunea bazilară a occipitalului.
Cele două formațiuni alcătuiesc un șanț larg sau clivus, care
adăpostește bulbul și puntea.
b. Fața inferioară – în comunicare cu faringele. Prezintă pe
linia mediană creasta sfenoidală inferioară ce pătrunde în șanțul
vomerului,
c. Fața anterioară – participă la formarea peretelui superior al
cavității nazale.
d. Fața posterioară se sudează cu porțiunea bazilară a
occipitalului.
e. Fețele laterale sunt mascate de aripile mari care se desprind
de la acest nivel. Deasupra aripilor mari se află șanțul
carotidian în formă de S culcat. Aici este adăpostit sinusul
carotidian străbătut de artera carotidă internă și de nervii
oculomotor, trohlear, abducens și oftalmic.
• Este un os median, nepereche, situat în partea
posterioară și inferioară a neurocraniului.
Prezintă o gaură mare, numită gaura
occipitală, în jurul căreia se grupează părțile
constitutive ale osului:
1. Porțiunea bazilară, situată înaintea găurii
occipitale.
2. Solzul occipitalului, larg și subțire, situat
înapoia găurii occipitale.
3. Două porțiuni laterale care completează gaura
occipitală.
• Prezintă o față exocraniană, una endocraniană,
patru margini și patru unghiuri.
Gaura occipitală face posibilă comunicarea dintre
canalul vertebral și neurocraniu.
Este convexă și orientată posteroinferior. Ea
prezintă:
1.Porțiunea bazilară formează bolta
faringelui
2.Solzul occipitalului prezintă protuberanța
occipitală externă, de la care pleacă:
a. creasta occipitală externă care se îndreaptă
în jos și ajunge până la gaura occipitală
b. trei perechi de linii curbe care se îndreaptă
lateral: linia nucală supremă, linia nucală
superioară și linia nucală inferioară.
3. Porțiunile laterale. Fața exocraniană
prezintă câte un condil occipital pentru
articularea cu atlasul.
 Vine în raport cu meningele și encefalul. Ea prezintă:
1.Porțiunea bazilară. Ea este formată din clivus, un șanț
realizat cu lama patrulateră a sfenoidului. Clivusul
adăpostește bulbul și puntea.
2.Solzul occipitalului prezintă eminența cruciformă cu:
a. protuberanța occpitală internă de la care pornesc:
b. două ramuri orizontale reprezentate de șanțurile
sinusurilor transversale,
c. o ramură verticală superioară, reprezentată de șanțul
sinusului sagital superior,
d. o ramură verticală inferioară reprezentată de creasta
occipitală internă,
e. Eminența cruciformă împarte fața endocraniană în
două fose cerebrale situate deasupra și două fose
cerebeloase situate dedesubt.
f. 3. Porțiunile laterale prezintă o proeminență
supracondiliană, numită tuberculul jugular.
 Este așezat între frontal și occipital,
deasupra temporalului și aparține numai
calvariei.
 Are formă patrulateră prezentând 2 fețe,
4 margini și 4 unghiuri.
FAȚA EXTERNĂ (CONVEXĂ)
Prezintă o proeminență rotundă numită
eminența parietală.
Sub care se găsec 2 linii semicirculare:
linia temporală superioară și inferioară.
Pe linia temporară superioară se inseră
fascia temporală.
Pe linia temporală inferioară se inseră
mușchiul temporal.
FAȚA INTERNĂ
- Este concavă și prezintă șanțuri arteriale
(impresiuni digitiforme și eminențe mamilare).
- De-a lungul marginii superioare se află un
semișanț care se unește cu cel de partea opusă,
formând șanțul sinusului sagital superior
mărginit de numeroase depresiuni mici numite
foveole granulare ce adăpostesc granulațiile
arahnoidale.
MARGINI
- superioară (sagitală) groasă și dințată se articulează
cu cea de partea opusă formând sutura sagitală.
- inferioară sau solzoasă, scobită, se articulează cu
solzul temporalului cu care formează sutura
solzoasă.
- anterioară sau frontală, dințată, se articulează cu
solzul frontalului cu care formează sutura coronară.
- posterioară sau occipitală, dințată, se articulează cu
solzul occipitalului cu care formează sutura
lambdoidă.
- Este un os pereche, neregulat
situat între occipital , parietal și
sfenoid format din: porțiunea
solzoasă, timpanică, pietroasă,
procesul stiloidian și mastoida.
* PORȚIUNEA SOLZOASĂ, netedă,
prezintă o circumferință, o față
temporală și o față cerebrală.
1. Circumferința prezintă 2
porțiuni:
a. Porțiunea liberă zimțată se
articulează înainte cu aripa mare
a sfenoidului și înapoi cu
parietalul.
b. Porțiunea aderentă se unește
înapoi cu mastoida și înainte cu
porțiunea pietroasă a osului
2. Fața laterală sau temporală, netedă, face
parte din fosa temporală și dă inserție
mușchiului temporal. Pe această față este
situat procesul zigomatic, care prezintă:
a. Vărf dințat care se articulează cu osul
zigomatic
b. 2 margini: superioară și inferioară.
c. Baza se bifurcă formând 2 rădăcini care
formează un unghi drept, între ele
există o depresiune numită fosa
mandibulară.
- rădăcina transversală merge înaintea
fosei mandibulare și poartă numele de
tubercul articular.
- rădăcina longitudinală continuă direcția
procesului zigomatic,
3. Fața medială sau cerebrală este
neregulată..
 Are forma unui jgheab cu concavitatea
orientată în sus și înapoi, cu 2 fețe, 2
margini și 2 extremități.
 Fața posterosuperioară este concavă și
formează cea mai mare parte din meatul
acustic extern
 Extremitatea laterală formează orificiul
acustic extern.
 La extremitatea internă se află șanțul
timpanic.
 Fața anteroinferioară continuă înapoi
fosa mandibulară.

Are forma unei piramide cu vârful

îndreptat medial și înainte, iar baza este
mascată de mastoidă. Prezintă 3 fețe, 3
margini și un vârf.
PROCESUL STILOIDIAN
- Aparține aparatului hioidian.
- Se sudează pe fața inferioară a stâncii temporalului.
- Lângă procesul stiloidian se găsește vagina acestuia și
gaura stilomastoidiană.
MASTOIDA (BAZA STÂNCII)
-Este situată înapoia meatului acustic extern, mascând
baza stâncii temporalului. Prezintă o față exocraniană, o
față endocraniană și o circumferință.
1. Fața exocraniană
- Este convexă și se termină în jos printr-o proeminență
numită procesul mastoidian pe care se inseră mușchii
gâtului.
- 2. Fața endocraniană prezintă șanțul sinusului sigmoid.
3. Circumferința este groasă și dințată, se articulează
înainte cu parietalul și înapoi cu occipitalul.
OASELE FEȚEI
 Sunt în număr de 15
 Cornetele inferioare
 Oasele lacrimale
 Oasele nazale
 Maxilarul superior
 Oasele palatine
 Oasele zigomatice
 Vomerul
 Maxilarul inferior sau mandibula
 Osul hioid
 Caracteristici: sunt oase pneumatice, neregulate sau plane
- Este os pereche.
- Seamănă cu o lamelă răsucită.
- Este situat în cavitatea nazală, sub concha mijlocie a
etmoidului.
- Prezintă 2 fețe și 2 margini:
1. Fața medială, convexă, proemină în cavitatea nazală.
2. Fața laterală, concavă, delimitează cu peretele lateral
al cavității nazale meatul inferior.
3. Marginea superioară, se fixează anterior pe maxilă,
iar posterior pe lama perpendiculară a palatinului,
prezentând 3 procese mici:
a. Procesul lacrimal,
b. b. Procesul maxilar,
c. c. Procesul etmoidal
4. Marginea inferioară este liberă.
-sub ea se poate pătrunde în meatul inferior al cavității
nazale.
- Este un os pereche.
- Este o lamă osoasă, patrulateră situată pe
peretele medial al orbitei.
- Participă la formarea orbitei și a cavității
nazale. Prezintă 2 fețe și 4 margini.
1. Fața laterală prezintă creasta lacrimală
posterioară care delimitează șanțul lacrimal
împreună cu creasta lacrimală anterioară a
maxilei.
2. Fața medială participă la formarea peretelui
lateral al cavității nazale.
3. Marginea superioară se articulează cu
frontalul.
4. Marginea inferioară se articulează cu
maxila și cornetul inferior.
5. Marginea posterioară se articulează cu
etmoidul.
6. Marginea anterioară se articulează cu
procesul frontal al maxilei.
- Esteun os mic, pereche, de formă
patrulateră, care ia parte la constituirea
scheletului nasului.
- Forma nasului extern depinde de
dezvoltarea oaselor nazale.
1. Fața anterioară este concavă în sens
vertical.
2. Fața posterioară face parte din cavitatea
nazală, prezintă șanțul etmoidal.
3. Marginea inferioară delimitează
împreună cu incizura nazală a maxilei
apertura piriformă.
4. Marginea superioară se articulează cu
porțiunea nazală a frontalului.
5. Marginea laterală se articulează cu
procesul frontal al maxilei.
6. Marginea medială se articulează cu osul
nazal de partea opusă, iar în sus cu spina nazală a
frontalului.
- Este un os nepereche și median.
- Ia parte la formarea septului nazal.
- Are forma unui fier de plug.
- Prezintă 2 fețe și 4 margini:
1. Fețele în număr de două (dreapta și stânga)
participă la formarea peretelui medial (septal) al
foselor nazale.
2. Marginea posterioară este subțire și
delimitează orificiile posterioare ale cavităților
nazale.
3. Marginea inferioară se prinde pe creasta
nazală de pe planșeul cavității nazale.
4. Marginea anterioară este oblică în jos și
înainte, se articulează cu lama perpendiculară a
etmoidului și cu cartilajul septului nazal.
5. Marginea superioară prezintă un șanț
anteroposterior delimitat de cele două aripi
vomeriene; în șanț pătrunde creasta inferioară și
ciocul sfenoidului.
 MAXILA
 Este un os pereche și neregulat situat în centrul feței;
 Participă la formarea:
1. palatului osos,
2. cavității bucale,
3. cavității nazale,
4. orbitei,
5. fosei infratemporale,
6. fosei pterigopalatine.
 Este format din două jumătăți care s-au sudat în timpul
dezvoltării.
 Separarea lor determină malformații congenitale (buză de
iepure, gură de lup).
 Prezintă un corp și 4 procese.
 CORPUL MAXILEI
 Are forma unei piramide triunghiulare.
 Prezintă:
1. Bază
2. Vârf - orientat în afară;
- se termină prin procesul zigomatic;
3. Trei fețe: - anterioară,
- posterioară sau infratemporală,
- superioară sau orbitală.
4. Trei margini: - anterioară,
- posterioară,
- inferioară.
 FEȚELE CORPULUI MAXILEI
FAȚA ANTERIOARĂ
a. Gaura suborbitală;
b. Fosa canină, o depresiune situată mai jos de gaura orbitală
c. Fața anterioară se termină cu o scobitură numită scobitura
nazală, care participă la delimitarea aperturii piriforme.
FAȚA POSTERIOARĂ sau INFRATEMPORALĂ:
 Face parte din fosa infratemporală.
 Posterior prezintă tuberozitatea maxilei
 FAȚA SUPERIOARĂ sau ORBITALĂ
 Face parte din planșeul orbital.
 Prezintă șanțul suborbital.
 În partea anterioară a acestei fețe șanțul suborbital se
transformă într-un canal suborbitar care se deschide prin gaura
suborbitară de pe fața anterioară a osului pe unde trece
pachetul vasculonervos suborbital.
 PROCESUL PALATIN AL MAXILEI
 Ia naștere de pe fața nazală a corpului.
 Este dispus orizontal și are formă dreptunghiulară.
 Prezintă 2 fețe și 4 margini:
FAȚA SUPERIOARĂ
 Face parte din planșeul cavității nazale.
FAȚA INFERIOARĂ
 Este rugoasă și face parte din palatul osos. Prezintă
șanțuri palatine prin care trec ramuri ale nervului și
arterei palatine mari.
MARGINEA MEDIALĂ
 Se articulează cu cea de partea opusă formând sutura
palatină mediană.
MARGINEA LATERALĂ se confundă cu fața nazală a
corpului.
MARGINEA ANTERIOARĂ prezintă spina nazală
anterioară.
MARGINEA POSTERIOARĂ se unește cu lama
orizontală a palatinului formând sutura palatină
transversală.
 PROCESUL FRONTAL AL MAXILEI
- Prezintă2 fețe și 4 margini.
FAȚA MEDIALĂ
 Face parte din cavitatea nazală.
FAȚA LATERALĂ dă inserție unor mușchi pieloși.
MARGINEA ANTERIOARĂ se articulează cu osul
nazal.
MARGINEA POSTERIOARĂ se unește cu osul
lacrimal.
 In jos această margine se dedublează.
 Buza posterioară se articulează cu osul lacrimal.
 Buza anterioară formează creasta lacrimală
anterioară.
 MARGINEA SUPERIOARĂ este dințată și se
articulează cu osul frontal.
MARGINEA INFERIOARĂ se confundă cu corpul
osului.
 PROCESUL ALVEOLAR AL MAXILEI

 Este situat în partea inferioară a osului.

 Marginea sa liberă descrie o curbă cu
concavitatea posterioară numită arcada
alveolară.
 Prezintă cavitățile de recepție ale
dinților numite alveole dentare.
 Alveolele dentare sunt separate prin
septuri interalveolare.
 În alveolele dinților multiradiculari se
observă și septuri interradiculare care
separă rădăcinile acestor dinți.
 Pe fața anterioară a procesului alveolar
se observă proeminențele determinate de
alveole: juga alveolaria.
 PROCESUL ZIGOMATIC AL MAXILEI
 Se situează în vârful corpului.
 Este rugos și se articulează cu osul zigomatic,
formând sututa zigomatico-maxilară.
CONFORMAȚIA INTERIOARĂ
 Corpul maxilei conține o cavitate pneumatică
mare, sinusul maxilar, care se deschide pe fața
nazală a corpului, prin hiatul maxilar.
 Pereții sinusului sunt subțiri, formați de baza și
de cele trei fețe ale corpului maxilar.
 Sinusul maxilar este căptușit de o mucoasă care
se continuă cu mucoasa nazală.
 Maxila este străbătută de canale înguste:
a. Canalul suborbital de pe fața superioară a
corpului;
b. Canalele alveolare prin care trec arterele și
nervii care formează arcada dentară
superioară;
 Sinusul maxilar comunică cu rădăcinile dinților
din alveole, cu numeroasele canale alveolare și cu
canalul suborbital.
 PALATINUL
 Este un os pereche.
 Situat în partea posterioară a feței.
 Este format dintr-o lamă orizontală și o
lamă perpendiculară unite printr-un unghi
drept.
Prezintă 3 procese mici: - orbital,
- sfenoidal,
- piramidal.
Participă la formarea: - palatului osos,
- cavităților nazale,
- orbitei,
- fosei pterigopalatine
 ZIGOMATICUL

 Este un os lat și pereche, situat pe partea

laterală a feței unde formează pomeții.
 Prezintă: - 2 fețe - laterală
- medială
- 4 margini: - anterosuperioară
- posterosuperioară
- anteroinferioară
- posteroinferioară
- 3 procese: - temporal
- orbital
- frontal
 MANDIBULA
 Este un os median și nepereche.
 Constituie maxilarul inferior.
 Prezintă un corp și 2 ramuri:
CORPUL prezintă - 2 fețe: - fața anterioară,
- fața posterioară.
- 2 margini: - inferioară,
- superioară.
RAMURILE prezintă: - 2 fețe : - laterală,
- medială.
- 4 margini: - anterioară,
- posterioară,
- inferioară,
- superioară.
 FEȚELE CORPULUI MANDIBULEI
 FAȚA ANTERIOARĂ prezintă o linie mediană verticală
numită simfiza mentonieră care se termină în jos prin
protuberanța mentonieră.
 De o parte și de alta a protuberanței există câte o linie
oblică (pe care inseră mușchi pieloși), terminându-se pe
ramura mandibulei.
 Pe laturile protuberanței mentoniere se găsesc găurile
mentoniere prin care trec p.v.n. mentoniere.
 FAȚA POSTERIOARĂ prezintă pe linia mediană 4 procese
mici (2 superioare și 2 inferioare) care formează împreună
spina mentonieră,
 De o parte și de alta a liniei mediene pleacă linia
milohioidiană pe care se inseră mușchiul milohioidian.
 Deasupra liniei milohioidiene fața posterioară răspunde
cavității bucale și prezintă de fiecare parte câte o
depresiune numită foseta sublinguală care găzduiește
glanda sublinguală.
 Sub linia milohioidiană de fiecare parte prezintă câte o
fosetă submandibulară unde se situează glanda
submandibulară.
 MARGINILE CORPULUI MANDIBULEI
MARGINEA INFERIOARĂ
 Prezintă de o parte și de alta a liniei mediene
fosa digastrică, unde se inseră mușchiul
digastric.
 Lateral de fosa digastrică se află de fiecare
parte câte un șanț determinat de trecerea
arterei faciale.
MARGINEA SUPERIOARĂ
 Este formată de porțiunea alveolară a
corpului.
 Prezintă alveole dentare în care pătrund
rădăcinile dinților.
 Alveolele dentare sunt separate prin septuri
interalveolare.
 În alveolele dinților multiradiculari se găsesc
septuri interradiculare.
 Alveolele dinților frontali proemină formând
juga alveolaria.
 FEȚELE RAMURILOR MANDIBULEI

 Sunt 2 lame patrulatere îndreptate oblic în sus și

înapoi.
 Ramurile formează cu corpul un unghi de 135-140
grade la nou născut și de 120 de grade la adult.
FAȚA LATERALĂ este acoperită aproape în
întregime de mușchiul maseter, iar în partea inferioară
prezintă rugozități, care constituie tuberozitatea
maseterină pe care se inseră mușchiul maseterin.
FAȚA MEDIALĂ prezintă gaura mandibulei prin
care pătrunde nervul madibular.
 De la gaura mandibulei pleacă în jos și înainte șanțul
milohioidian pe unde trece p.v.n. milohioidian.
 În partea inferioară, către unghiul mandibulei se
găsesc rugozități pentru inserția mușchiului
pterigoidian medial.
 MARGINILE RAMURILOR MANDIBULEI
MARGINEA ANTERIOARĂ este tăioasă, se continuă cu
linia oblică de pe corpul mandibulei.
MARGINEA POSTERIOARĂ este sinuoasă, groasă și
netedă, ea lasă o impresiune adâncă pe glanda parotidă
care ocolește această margine.
MARGINEA INFERIOARĂ se continuă cu marginea
inferioară a corpului și formează unghiul mandibulei.
MARGINEA SUPERIOARĂ este formată din:
a. Procesul coronoidian, o lamă triunghiulară (pe care se
inseră mușchiul temporal),
b. Procesul condilian se desprinde din partea posterioară
a ramurii mandibulei. Este format din:
- O coloană îngustă numită colul mandibulei, pe partea
anteromedială a colului se găsește foseta pterigoidiană în
care se inseră mușchiul pterigoidian lateral.
c. Scobitura mandibulei este situată între procesul
coronoidian și procesul condilian, trece p.v.n. maseterin.
 HIOIDUL
- Este un os median și nepereche.
- Are formă de “U”.
- Este alcătuit dintr-o parte mediană numită corp și 4
prelungiri numite coarne mari și mici.
- Este situat în partea anterioară și superioară a gâtului.
- Se palpează imediat deasupra laringelui.
- Embriologic aparține viscerocraniului.
- Este suspendat de procesul stiloidian prin mușchi și
ligamente.
- Pe hioid se inseră: - mușchii limbii
- mușchii faringelui
- mușchii suprahioidieni
- mușchii subhioidieni
- Aparatul hioidian intervine în: - masticație
- deglutiție
- respirație
- vorbire
 CLAVICULA
 Fața superioară
 Fața inferioară
 Marginea anterioară este concavă în
treimea laterală unde dă inserție
mușchiului deltoid și convexă în
treimea medială unde dă inserție
mușchiului mare pectoral.
 Marginea posterioară. În partea
laterală se inseră mușchiul trapez, iar
în porțiunea mijlocie are raporturi cu
mușchiul omohioidian, cu mușchii
scaleni, artera, vena subclavie și
trunchiurile plexului brahial.
 Extremitatea medială sau sternală
este voluminoasă și se articulează cu
manubriul sternal.
 Extremitatea laterală sau acromială
este turtită și se articulează cu
acromionul.
 SCAPULA
 Este un os lat de formă triunghiulară ,
situat în partea postero-superioară a
toracelui, de la primul spațiu
intercostal la coasta a VIII-a.
 Prezintă 2 fețe, 3 margini și 3 unghiuri
 Fața dorsală privește posterior și
lateral și este împărțită de spina
scapulei în două fose.
 Spina scapulei aderă de fața dorsală
și se continuă lateral cu o prelungire
liberă numită acromion.
 Acromionul este o proeminență
turtită de sus în jos, care se palpează
sub piele. Unghiul acromionului este
situat la unirea celor două formațiuni.
 Fosa supraspinoasă dă inserție
mușchiului supraspinos.
 Fosa subspinoasă dă inserție
mușchilor subspinos, rotund mare,
rotund mic.
 SCAPULA
 Fața costală sau anterioară prezintă o
concavitate, fosa subscapulară străbătută de
creste oblice pe care se inseră mușchiul
subscapular. În partea medială se inseră
mușchiul dințat anterior.
 Marginea superioară este subțire și prezintă
incizura scapulei prin care trece nervul
suprascapular, iar medial de incizură dă
inserție mușchiului omohioidian.
 Marginea medială este orientată spre
coloana vertebrală și dă inserție mușchilor
romboid mare, romboid mic, dințat anterior
 Marginea laterală este orientată spre axilă și
dă inserție mușchilor mare și mic rotund.
 Unghiul inferior este ascuțit și ușor de
explorat. Se inseră mușchiul dințat anterior.
 Unghiul superior este ușor rotunjit; la acest
nivel se inseră mușchiul ridicător al scapulei.
 Unghiul lateral este cel mai voluminos și
prezintă cavitatea glenoidală și procesul
coracoidian.
 HUMERUSUL
 Orientare: se așează în sus extremitatea prevăzută cu un cap sferic, medial
suprafața ei articulară, anterior șanțul profund pe care această extremitate îl
prezintă.
 Corpul este aproape cilindric în porțiunea superioară, prismatic triunghiular
în cea inferioară. Prezintă trei fețe și trei margini.
 Fața anterolaterală prezintă ceva mai sus de mijlocul ei o rugozitate în
formă de V, numită tuberozitatea deltoidiană pe care se inseră mușchii
deltoid și brahial. Sub tuberozitate se află un șanț care pleacă de pe fața
posterioară, numit șanțul nervului radial prin care trec nervul radial și artera
brahială profundă. Deasupra tuberozității fața anterolaterală este străbătută
de nervul axilar.
 Fața anteromedială prezintă gaura nutritivă, șanțul intertubercular
 Fața posterioară este străbătută oblic de șanțul nervului radial deasupra și
dedesubtul căruia se inseră capul lateral și respectiv medial al mușchiului
triceps brahial.
 Marginea anterioară este bine pronunțată.
 Marginile laterală și medială sunt adevărate creste în jumătatea lor
inferioară și se termină pe epicondilul corespunzător.
 EXTREMITATEA SUPERIOARĂ HUMERUS

 Este unită cu corpul prin colul chirurgical

 Capul humerusului este o suprafață articulară
netedă, reprezentând o treime dintr-o sferă, care se
articulează cu cavitatea glenoidă a scapulei.
 Colul anatomic este un șanț circular care separă capul
de restul epifizei.
 Tuberculul mare este situat pe partea laterală a
capului, prezintă inserții musculare
 Tuberculul mic este situat pe partea anterioară a
epifizei. Pe el se inseră mușchiul subscapular.
 Șanțul intertubercular sau culisa bicipitală este un
șanț vertical prin care alunecă tendonul capului lung
al mușchiului biceps brahial.
EXTREMITATEA INFERIOARĂ HUMERUS

 Epicondilul medial
 Epicondilul lateral este mai mic ca cel medial
 OASELE ANTEBRAȚULUI

 Antebrațul prezintă două oase

paralele: ulna în prelungirea degetului
mic și radiusul în prelungirea
policelui.
 Cele două oase se articulează prin
epifizele lor, rămânând distanțe la
nivelul diafizei prin spațiul interosos.
 Radiusul depășește ulna prin epifiza
lui inferioară, cu rol important în
articulația radiocarpiană.
 Ulna depășește radiusul prin epifiza
superioară, cu rol important în
articulația cotului.
 Diafizele celor două oase sunt
prismatice triunghiulare, fiecare
prezintă trei fețe și trei margini.
 ULNA
 Este un os lung situat în partea medială
a antebrațului, cu o direcție ușor oblică,
formând cu humerusul un unghi cu
deschiderea laterală.
 Orientare. Se așează în sus
extremitatea mai voluminoasă, anterior
scobitura acestei extremități, iar lateral
marginea cea mai ascuțită a osului.
 Corpul este puțin concav și prezintă trei
fețe și trei margini.
 Epifiza superioară este formată din
două proeminențe osoase: una verticală
numită olecran și una orizontală
numită procesul coronoidian.
 Cele două proeminențe circumscriu o
cavitate articulară numită scobitura
trohleară care se articulează cu
trohleea humerusului.
 Epifiza inferioară prezintă două
formațiuni: capul și procesul stiloidian
 RADIUSUL
 Este un os lung situat în partea
laterală a antebrațului.
 Corpul diafizar este prismatic
triunghiular, are trei fețe și trei
margini și este palpabil în
jumătatea lui inferioară.
 Epifiza superioară prezintă
capul, colul și tuberozitatea
radiusului
 Epifiza inferioară prezintă o
fața articulară carpiană de
forma unui triunghi al cărui
vârf se prelungește lateral cu
procesul stiloidian
 CARPUL
 Este format din 8 oase de formă aproape cubică dispuse pe
două rânduri.
 In primul rând se află:
- scafoid
- semilunar
- piramidal
- pisiform
 În al doilea rând se află:
- trapez
- trapezoid
- osul mare
- osul cu cârlig
 Metacarpianul I este cel mai scurt și
cel mai gros. Baza are formă de șa și se
articulează cu trapezul, dar nu se
articulează cu metacarpianul II.
 Metacarpianul II este cel mai lung,
baza se articulează cu trapezul,
trapezoidul, osul capitat și
metacarpianil III.
 Metacarpianul III are la nivelul
bazei un proces stiloidian îndreptat
lateral și se articulează cu osul capitat
și metacarpienele II și IV.
 Metacarpianul IV se articulează cu
osul capitat, osul cu cârlig, respectiv
cu metacarpienele III și V.
 Metacarpianul V se articulează cu
osul cu cârlig și metacarpianul IV.
 Degetele sunt formate din 14 falange,
fiecare deget fiind alcătuit din 3
falange, cu excepția policelui care
prezintă doar două.
 COXALUL
 Ilionul prezintă un corp care participă la
formarea acetabulului și o porțiune
superioară, turtită, comparată cu o aripă
(aripa osului iliac).
 Ischionul participă la formarea
acetabulului, constituind porțiunea
posteroinferioară a acestei cavități. Se
continuă cu ramura care se îndreaptă
înainte. La limita dintre corp și bază se
găsește tuberozitatea ischiatică.
 Pubele participă la formarea porțiunii
anteroinferioare a acetabulului. El se
unește cu ilionul. De la corp pleacă
înainte ramura superioară; ea cotește în
unghi ascuțit și se continuă cu ramura
descendentă sau inferioară. Ramura
inferioară a pubelui se unește cu ramura
ischionului, formând împreună ramura
ischiopubiană.
 FEMURUL
 Formează scheletul coapsei alături de patelă
 EPIFIZA SUPERIOARĂ
 Capul femural este articular și reprezintă
două treimi dintr-o sferă.
 Prezintă foseta capului pentru inserția
ligamentului capului femural.
 Colul este o coloană osoasă puternică, turtită
anteroposterior.
 Trohanterul mare este o proeminență
patrulateră ce continuă în sus corpul femurului.
 Trohanterul mic este o proeminență
mamelonată
 EPIFIZA INFERIOARĂ
 Este un masiv voluminos format din două
proeminențe articulare puternice, numite
condili mediali și laterali
 Condilul medial este mai îngust ca cel lateral
și descinde mai jos ca acesta.
 Patela sau rotula este un os scurt, turtit și
pereche, situat în tendonul mușchiului
cvadriceps femural.
 TIBIA
 Corpul prezintă două curburi: una superioară,
convexă medial și alta inferioară, concavă
medial, care îi dau aspectul literei S.
 EPIFIZA SUPERIOARĂ
 Este constituită din condilii medial și lateral
care prezintă o față superioară comună și o
circumferință.
 Pe porțiunea laterală se află o suprafață
articulară pentru capul fibulei.
 Pe porțiunea anterioară se găsește o suprafață
triunghiulară tuberozitatea tibiei pe care se
inseră ligamentul patelei.
 EPIFIZA INFERIOARĂ
 Este mai puțin dezvoltată, are o formă
neregulată, cuboidală
 Fața medială se prelungește cu un proces
puternic numit maleola medială care prezintă
o față articulară pentru talus, iar posterior,
șanțul maleolar
 Este un os lung ce pare torsionat. FIBULA
 Orientare: epifiza turtită în jos,
medial fața articulară, posterior
marginea epifizei care prezintă o
fosă.
 Corpul este prismatic triunghiular.
 Prezintă trei fețe și 3 margini
 EPIFIZA SUPERIOARĂ este
reprezentată de capul fibulei care
prezintă o suprafață articulară pentru
tibie.
 Capul este legat de corp prin col
 EPIFIZA INFERIOARĂ este
formată de o proeminență turtită,
vizibilă sub piele, numită maleola
laterală care coboară mai mult decât
cea medială și prezintă:
 TARSUL
 Este format din 7 oase dispuse pe
două rânduri:
- posterior două oase suprapuse:
- talusul
- calcaneul
- anterior:
- navicular
- cuboid
- trei cuneiforme
 Rând medial: talusul, navicularul,
trei cuneiforme.
 Rând lateral: calcaneu și cuboid.
 METATARSUL
 Este format din 5 oase lungi.
 Corpul este prismatic triunghiular cu 3 fețe:
dorsală, laterală și medială.
 Baza se articulează cu oasele tarsiene.
 Capul se articulează cu falangele.
 Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai
gros. Baza se articulează cu MT II și
cuneiformul medial.
 Metatarsianul II este cel mai lung. Baza se
articulează cu MT I, III și cu cele trei
cuneiforme.
 Metatarsianul III se articulează cu MT II, IV și
cuneiformul lateral.
 Metatarsianul IV se articulează MT III, V,
cuboidul și cuneiformul lateral.
 Metatarsianul V se articulează cu MT IV și
cuboidul.
FALANGELE
 Falanga proximală este turtită transversal.
 Falanga mijlocie este scurtă.
 Falanga distală se termină în formă de
potcoavă, prezintă tuberozitatea falangei distale.
 BIBLIOGRAFIE
 1. Netter F. H. – ”Atlas of human anatomy”, ed. Elsevier, 2018.
 2. Victor Papilian – ”Anatomia omului”, Ed. ALL, 2011.
 3. Albu Ioan, Georgia Radu – ””Anatomie clinică”, ed. Elsevier, 2016.
 4. A. M. R. Agur, A. F. Dalley, Grant – ”Atlas de anatomie”, Ed. ALL, 2018.
 5. Standring S. – ”Gray s Anatomy”, Ed. Elsevier, 2016.
 6. Drake R., Vogl W., Mitchell A. W. – ” Gray‘s Anatomy – pentru studenți”,
Ed. Prior, 2014.
 7. Harold Ellis, Vishy Mahadevan – ”Clinical Anatomy”, a 13- ediție, Ed.
Wiley-Blackwell, 2013.
 8. Keith L. Moore, Arthur F. Dalley, Anne M.R. Agur ”Anatomie clinică,
fundamente și aplicații”, Ed. Callisto, 2012.
 9. Paulsen F. Washcke J. ”Sobotta-Atlas of human anatomy”, Ed. 15, 2011.
 10. Mark Nielsen, Shawn D. Miller, ”Atlas of human anatomy”, Ed. Wiley,
2011.