Reprezintă primul segment al căilor

respiratorii.
Partea anterioară a cavității nazale
se numește vestibul.
Cavitatea nazală este subîmpărțită
de septul nazal osos și cartilaginos
în două jumătăți simetrice.
Cavitatea nazală se deschide
anterior printr-un orificiu numit
apertura piriformă. Posterior
deschiderea se realizează prin două
orificii numite choane.
 CAVITATEA NAZALĂ
1. Tavanul cavității nazale (peretele superior) este format
dinainte înapoi de oasele nazale, spina nazală a osului frontal,
lama ciuruită a etmoidului și fețele anterioară și inferioară ale
corpului sfenoidului.
2. Podeaua cavității nazale (peretele inferior) este formată de
palatul dur alcătuit din procesul palatin al maxilei și lama
orizontală a osului palatin.
3. Peretele lateral este format, în partea superioară, de procesul
frontal al maxilarului, nazalul, de osul lacrimal și de labirintul
etmoidal, iar în partea inferioară, este delimitat de fața nazală a
maxilarului, lama perpendiculară a palatinului, cornetul inferior
și lama medială a procesului pterigoid. Conține trei cornete
nazale, care delimitează meaturi nazale.
PERETELE MEDIAL – SEPTUL NAZAL
• Septul osos, situat posterior, este
alcătuit din lama perpendiculară a
etmoidului și vomer.
• Septul nazal cartilaginos, situat
anterior, de formă patrulateră,
completează spațiul dintre cele două
oase. Marginea posteroinferioară se
unește cu vomerul, marginea
anterosuperioară corespunde suturii
internazale și proceselor laterale ale
cartilajului septului, iar marginea
anteroinferioară se întinde de la spina
nazală anterioară până la septul
membranos.
• Septul membranos formează porțiunea
inferioară a septului.
 SINUSURILE PARANAZALE
• Sinusul maxilar este cel mai mare
dintre sinusuri.
• Baza este orientată medial, spre cavitatea
nazală și conține hiatul maxilar, iar
deasupra acestuia se deschide orificiul
sinusului frontal, în infundibulul etmoidal.
• Vârful sinusului corespunde procesului
zigomatic al maxilei.
• Peretele superior corespunde planșeului
orbitei și conține p.v.n. suborbitar.
• Peretele anterior corespunde fosei canine.
• Peretele posterior corespunde fosei
infratemporale și pterigopalatine.
 SINUSURILE PARANAZALE
• Sinusul frontal este situat în
grosimea osului frontal, în unghiul pe
care scuama frontalului îl face cu părțile
orbitale și nazale.
• Baza privește în jos și conține un
orificiu care se continuă cu canalul
frontonazal.
• Vârful sinusului este orientat în sus,
spre locul de unire a celor două lame.
• Peretele medial este reprezentat de un
sept care separă cele două sinusuri
frontale inegale.
• Peretele anterior corespunde rădăcinii
nasului.
• Peretele posterior îl separă de
emisferele cerebrale.
• Se deschide în meatul mijlociu, prin
intermediul infundibulului etmoidal.
 SINUSURILE PARANAZALE
• Labirintul etmoidal, format
din totalitatea celulelor etmoidale
(6-10 cavități neregulate) este
situat între cavitatea nazală și
peretele medial al orbitei.
• Superior, celulele sunt completate
de lamelele orbitale ale
frontalului, anterior, de osul
lacrimal, inferior, de maxilar, iar
posterior, de sfenoid.
• Celulele etmoidale anterioare și
mijlocii se deschid în meatul
mijlociu, iar celulele posterioare
se deschid în meatul superior.
 SINUSURILE PARANAZALE
• Sinusul sfenoidal este săpat în
corpul sfenoidului, separat în două
cavități printr-un sept osos.
• Tavanul este format de tuberculul șeii
turcești și fosa hipofizei, iar lateral vine
în raport cu sinusul cavernos străbătut de
a carotidă internă, n. oculomotor,
trohlear, abducens, oftalmic. Peretele
inferior îl separă de cavitatea nazală.
• În peretele anterior se găsește
deschiderea sinusului în dreptul
recesului sfenoetmoidal și are raport cu
celulele etmoidale posterioare.
• Sinusurile paranazale sunt căptușite de o
mucoasă care se continuă cu mucoasa
nazală.
• La origine, este situată la 1,5-2
cm de tegument, la nivelul
furculiței sternale la 4,5 cm, iar
la terminare, la 7,5 cm.
• Se întinde de la C6 până la T4.
• Are o lungime de 10-12 cm.
• Are forma unui cilindru, oblic
către dreapta.
• Prezintă două impresiuni:
tiroidiană și aortică.
• Diametrul crește în inspir.
• Se deplasează în timpul
deglutiției.
• Se menține în poziție prin
aderențele la organele vecine.
• Lungime de 6-7 cm.
• Se întinde de la C6 la marginea
inferioară a vertebrei T2.
• Raporturi anterioare: tegument,
țesut celular subcutanat, fascia
cervicală superficială, SCM,
sternotiroidian, timusul.
• Istmul tiroidian se află anterior de
inelele traheale 2 și 3.
• Superior vine în raport cu arcada
supraistmică, inferior cu arcada
subistmică, artera tiroidiană și
plexul venos care drenează
sângele de la tiroidă și laringe.
• Raporturi laterale: cu lobii
glandei tiroide, ramurile
arterelor tiroidiene inferioare,
nervii laringei recurenți drept și
stâng, nodurile limfatice
cervicale laterale profunde.
Nervul laringeu recurent drept
este situat pe fața laterală a
traheei.
• Nervul laringeu recurent stâng se
află în unghiul dintre trahee și
esofag.
• Lateral se află p.v.n. al gâtului.
• Raporturi posterioare
• cu esofagul cervical pe toată
întinderea.
• cu ligamentele traheoesofagiene
• Are o lungime 4-5 cm.
• Se întinde de la T2 la T4 în mediastinul
anterior.
• Raporturi anterioare: sternul, timusul,
m. transvers al toracelui, iar în
profunzime se găsesc două planuri
vasculare: arterial trunchiul arterial
brahiocefalic, a. carotidă comună stângă)
și venos (v. brahiocafalică stângă și
plexul tiroidian).
• Raporturi laterale: cu fețele mediale
ale lobilor pulmonari superiori acoperiți
de pleura mediastinală.
• Raporturi posterioare cu esofagul
toracic.
• La nivelul T4-T5 se bifurcă în
bronhiile principale dreaptă și
stângă.
• Se situează la dreapta liniei
mediane.
• Raporturi anterioare: aorta
ascendentă.
• Raporturi inferioare: pericardul,
inima și bifurcația trunchiului
pulmonar.
• Raporturi posterioare: esofagul
toracic și fibrele nervoase ale
plexului pulmonar.
• Tunica externă este formată din fibre
conjunctive, fibre musculare netede, vase
sanguine, limfatice și nervi.
• Tunica mijlocie este
fibromusculocartilaginoasă.
• Cartilajele traheale în număr de 15-20, în
formă de potcoavă, incomplete în porțiunea
posterioară, cu înălțime de 3-4 mm și grosime
de 1-2 mm.
• Primul inel are 6-7 cm.
• Ultimul inel constituie pintenele traheal.
• Membrana fibroeleastică învelește cartilajele
traheale și le unește prin ligamente inelare.
• Peretele membranos posterior este acoperit de
mușchiul traheal, care se plasează anterior de
lama transversă pe toată lungimea.
• Tunica mucoasă este formată din corion și un
epiteliu cilindric ciliat cu celule secretoare de
mucus și infiltrate limfocitare.
• Se află în mediastinul anterior,
superior de cord și epicard,
inferior de crosa venei azigos și
crosa aortei.
• De la origine se deplasează oblic
inferolateral către hilul
pulmonar.
• Bronhia principală dreaptă
este mai scurtă, mai
voluminoasă, aproape de
verticală.
• Bronhia principală stângă este
mai lungă, aproape de
orizontală.
 Bronhia principală dreaptă
• Anterior - are raport cu VCS de care
este separată prin artera și venele
pulmonare
• Posterior - vena azigos
• Medial și posterior cu vagul drept
• Superior - crosa venei azigos
• Inferior - pericardul cu atriul drept
Bronhia principală stângă
• Anterior are raport cu pediculul
pulmonar
• Superior cu crosa aortei și nervul
laringeu recurent stâng
• Posterior - aorta, esofagul și vagul
stâng
• Inferior - pericardul și atriul stâng
• Realizează hematoza.
• Sunt separați pe linia mediană
prin mediastin.
• Dimensiunile diferă în funcție
de sex, vârstă și tipul
constituțional.
• Culoarea este roz la nou-născut
și albăstruie cu pete negre la
adult.
• Consistența este moale,
buretoasă și elastică.
• Conformația exterioară: trei
fețe (diafragmatică, costală și
mediastinală), o bază, un vârf și
două margini.
• Este concavă inferior.
• Se mulează pe
convexitatea
diafragmului.
• La dreapta are raport cu
lobul drept al ficatului.
• La stânga are raport cu
lobul stâng al ficatului,
stomacul și splina.
• Prezintă o față
diafragmatică și o
margine inferioară.
• Este concavă și se mulează pe fața
superioară a diafragmului.
• Privește anterior și medial.
• Este mai ridicată în dreapta, din
cauza ficatului.
• Prin intermediul diafragmului fața
diafragmatică a plămânului
stâng are raporturi cu splina,
fundul stomacului și parțial cu
lobul stâng al ficatului.
• Fața diafragmatică a
plămânului drept are raporturi cu
recesurile subfrenice și fața
diafragmatică a ficatului.
• Este convexă craniocaudal și
anteroposterior.
• Vine în raport cu fețele mediale ale
coastelor și spațiilor intercostale,
fețele laterale ale corpurilor
vertebrelor toracice, lanțul simpatic
toracal, nervii intercostali și vasele
intercostale.
• Plămânul drept are două fisuri,
orizontală și oblică care îl împarte în
trei lobi.
• Plămânul stâng are o fisură care îl
împarte în doi lobi.
• Este ușor concavă.
• Conține hilul pulmonar.
• Rădăcina plămânului conține un pedicul
funcțional și un pedicul vital.
• Hilul pulmonar este o depresiune prin
care elementele rădăcinii pulmonare
pătrund în plămân.
• Hilul plămânului drept conține
bronhia principală dreaptă situată
posterosuperior, artera pulmonară
anterior și venele pulmonare inferior.
Este străbătut de două fisuri.
• Hilul plămânului stâng conține artera
pulmonară superior, bronhia inferior, iar
venele pulmonare anterior și inferior de
bronhie. Este străbătut de o singură
fisură.
• Porțiunea vertebrală este
posterioară. Are raporturi cu
fețele laterale ale corpilor
vertebrali toracali, extremitățile
posterioare ale coastelor,
spațiile intercostale, ganglionii
simpatici toracali, vasele și
nervii intercostali.
• Porțiunea mediastinală este
mai întinsă și concavă. Prezintă
hilul pulmonar care o împarte
într-o zonă prehilară,
suprahilară, posthilară,
infrahilară.
• Depășește orificiul superior al
toracelui. Corespunde fosei
supraclaviculare mari de la baza
gâtului.
• Lateral are raport cu vasele
subclaviculare și cu mușchii scaleni.
• Medial, la dreapta are raport cu
originea a. subclaviculare drepte, vagul
drept, iar la stânga cu originea venei
brahiocefalice stângi, carotida comună
stângă, subclaviculară stângă, vagul
stâng și ductul toracic.
• Anterior corespunde fosei
subclaviculare.
• Posterior are raport cu ganglionul
simpatic cervical inferior, fuzionat cu
primul ganglion toracic, alcătuind
ganglionul stelat.
• Marginea anterioară se află
la unirea fețelor costală și
mediastinală (medială), este
subțire, aproape verticală.
• La dreapta este ușor convexă.
La stânga prezintă scobitura
cardiacă.
• Marginea posterioară este
groasă, convexă, corespunde
șanțurilor costovertebrale.
• Marginea inferioară este
circumferențială bazei
pulmonare. Pătrunde parțial în
sinusul costodiafragmatic.
• Bronhiile principale se împart
în bronhii lobare, 3 pentru
plămânul drept și 2 pentru
plămânul stâng. Ele sunt scurte
și rigide.
• Bronhiile lobare se ramifică în
bronhii segmentare, scurte,
care se divid în bronhii
subsegmentare care asigură
totalitatea distribuției lobulare
prin conducte inegale din care
derivă bronhiolele care se
bifurcă în bronhiole
respiratorii, din care se
formează ductele alveolare.
• Bronhia lobară superioară
pătrunde în lobul superior unde se
împarte în trei bronhii segmentare.
• Bronhia lobară mijlocie pătrunde
în lobul mijlociu unde se împarte în
două bronhii segmentare, laterală și
medială.
• Bronhia lobară inferioară
pătrunde în lobul inferior, se
împarte în 3 bronhii ventrale și 4
dorsale.
• La nivelul plămânului drept se
întâlnesc 10 bronhii segmentare,
care deservesc cele 10 segmente
pulmonare.
• Bronhia lobară superioară este
scurtă, pătrunde în lobul superior
unde se împarte în două trunchiuri.
• Trunchiul ascendent se bifurcă
furnizând două bronhii segmentare:
anterioară și posterioară.
• Trunchiul descendent se împarte
în două bronhii segmentare:
superioară și inferioară
• Bronhia lobară inferioară
pătrunde în lobul inferior. Se
împarte în 3 ramuri ventrale și 4
dorsale.
• La nivelul plămânului stâng se
întâlnesc 8 bronhii segmentare, care
deservesc cele 8 segmente
pulmonare.
• Sunt unitățile funcționale în care se
realizează schimburile gazoase.
• Lobulul pulmonar este un sac mic
membranos, cu pereți anfractuoși, care se
umple cu aer în inspir (volum mediu de
1ml).
• În lobulul pulmonar pătrunde bronhiola
intralobulară care se ramifică, dând 50-80
de bronhiole respiratorii pentru fiecare
lobul.
• Bronhiolele respiratorii se ramifică în
ducte alveolare, care se termină prin
dilatații, numite săculeți alveolari, care se
compartimentează în mai multe formațiuni
veziculare, numite alveole pulmonare.
• Bronhiola respiratorie și ramificațiile ei
formează acinul pulmonar.
• Totalitatea acinilor pulmonari alcătuiesc
parenchimul pulmonar, la nivelul căruia are
loc schimbul de gaze.
• Țesutul conjunctivo-elastic al stromei
formează la suprafața plămânilor o
lamă continuă, membrana subpleurală,
acoperită de pleura viscerală.
• Acest țesut conjunctivo-elastic însoțește
arborizațiile bronhice și pe cele ale
arterelor pulmonare, până la nivelul
bronhiilor segmentare, unde se
organizează intersegmentar și
delimitează segmentele pulmonare.
• Gruparea stromei intrapulmonare se
organizează într-o componentă
intersegmentară și perilobulară și altă
componentă, mai puțin dezvoltată,
intrasegmentară și intralobulară.
• Este asigurată de trunchiul
pulmonar și cele 4 vene
pulmonare.
• TP transportă sânge venos de la
VD către plămâni.
• Ramificațiile arteriale respectă
distribuția arborelui bronșic.
• Arterele și bronhiile sunt
înconjurate de o teacă
conjunctivă.
• Arterele pulmonare se divid în
artere lobulare care emit ramuri
colaterale și terminale care se
termină într-o bogată rețea
capilară alveolară.
 Venele pulmonare
• Aduc sânge oxigenat către atriul drept.
• Rezultă din capilarele rețelei alveolare, converg
către periferia lobulului, unde formează venele
perilobulare care se unesc cu venele vecine
formând venele interlobulare.
• Venele interlobulare continuă să formeze
trunchiuri venoase din care rezultă cele patru
vene pulmonare.
• Venele pulmonare prezintă o porțiune
extrapericardică și una intrapericardică.
• Vena pulmonară dreaptă superioară
colectează sângele din lobul superior și mijlociu.
• Vena pulmonară dreaptă inferioară colectează
sângele de la lobul inferior.
• Vena pulmonară stângă superioară colectează
sângele de la lobii superior stâng.
• Vena pulmonară stângă inferioară colectează
sânge de la lobul inferior stâng.
• Arterele bronșice se îndreaptă inferior,
lateral și posterior, spre fața posterioară a
bronhiei respective.
• Pătrunse în parenchimul pulmonar se
distribuie ca și bronhiile.
• Ele ajung până la nivelul bronhiolelor
respiratorii, unde se termină într-o rețea
capilară din care pornesc venele bronhice.
• Rețeaua capilară a arborelui bronșic se
situează în tunica musculară și în
submucoasă.
• Venele bronhice adună sângele din rețeaua
subpleurală, stroma pulmonară și din
rețeaua capilară din jurul bronhiolelor
intralobulare. Urmează traiectul invers
arterelor.
• Venele bronhice sunt avalvulate, se
anastomozează cu venele pulmonare și
transportă sânge neoxigenat în vena azigos
și hemiazigos.
• Lobul superior este deservit de
bronhia lobară superioară divizată în
trei bronhii segmentare (segmentul
apical, posterior și anterior).
• Lobul mijlociu este deservit de
bronhia lobară mijlocie care se bifurcă
în două bronhii segmentare (segmentul
medial și lateral).
• Lobul inferior este ventilat de bronhia
lobară inferioară cu cele șapte ramuri
ale sale: trei ventrale care ventilează
segmentul anterior și patru dorsale
pentru segmentele: superior, bazal
medial, bazal anterior, bazal lateral și
bazal posterior).
• Lobul superior este ventilat
de bronhia lobară superioară
stângă care se divide într-un
ram ascendent și unul
descendent. Deservește patru
segmente: lingular superior,
lingular inferior, apico-
posterior și anterior.
• Lobul inferior este ventilat de
bronhia lobară inferioară
stângă și deservește cinci
segmente (segmentele
superior, bazal medial, bazal
anterior, bazal lateral și bazal
posterior).
 BIBLIOGRAFIE
• 1. Netter F. H. – ”Atlas of human anatomy”, ed. Elsevier, 2018.
• 2. Victor Papilian – ”Anatomia omului”, Ed. ALL, 2011.
• 3. Albu Ioan, Georgia Radu – ””Anatomie clinică”, ed. Elsevier, 2016.
• 4. A. M. R. Agur, A. F. Dalley, Grant – ”Atlas de anatomie”, Ed. ALL, 2018.
• 5. Standring S. – ”Gray s Anatomy”, Ed. Elsevier, 2016.
• 6. Drake R., Vogl W., Mitchell A. W. – ” Gray‘s Anatomy – pentru studenți”,
Ed. Prior, 2014.
• 7. Harold Ellis, Vishy Mahadevan – ”Clinical Anatomy”, a 13- ediție, Ed.
Wiley-Blackwell, 2013.
• 8. Keith L. Moore, Arthur F. Dalley, Anne M.R. Agur ”Anatomie clinică,
fundamente și aplicații”, Ed. Callisto, 2012.
• 9. Paulsen F. Washcke J. ”Sobotta-Atlas of human anatomy”, Ed. 15, 2011.
• 10. Mark Nielsen, Shawn D. Miller, ”Atlas of human anatomy”, Ed. Wiley,
2011.