TORACELE. ÎMPĂRTIREA CAVITĂŢII TORACICE.

ANATOMIA FUNCŢIONALĂ
A PLĂMÂNULUI ŞI PLEUREI

Toracele este segmentul trunchiului situat între gât şi abdomen. Prezintă: un conţinător
format de pereţii cavităţii toracelui şi un conţinut reprezentat de cavitatea toracică, cu viscerele
toracale, vase, formaţiuni limfatice şi nervoase.

Limitele toracelui:
- superior – un plan oblic, dus de la vertebra C7 în jos şi anterior până la furculiţa sternală
- inferior – o linie dusă prin baza apendicelui xifoid ce trece de-a lungul rebordului costal, până la
discul intervertebral T12-L1. Limita profundă este dată de muşchiul diafragm.
Pereţii cavităţii toracice sunt constituiţi dintr-un schelet osos format din cuşca toracică,
îmbrăcată la exterior de o serie de muşchi, ce se prind pe oasele cutiei toracice, mobilizând-o.
Dintre aceşti muşchi:
- anterior: marele şi micul pectoral, subclavicularul, marele drept abdominal, marele dinţat,
marele oblic abdominal, m. intercostali;
- posterior: m. trapez, mare dorsal, romboid, m. scaleni.
Aceşti muşchi se îndreaptă unii spre centura scapulară şi humerus, alţii spre coloana
cervicală, sau spre bazin. Pe suprafaţa interioară a toracelui se află pătura musculară profundă
formată din muşchii: triunghiular al sternului, transvers al abdomenului, m. subcostali. Pe faţa
profundă a acestor muşchi, se găseşte fascia endotoracică dublată de pleura parietală.

Baza toracelui este închisă de m. diafragm, separând cavitatea toracică de cea

abdominală.
Vârful reprezintă orificiul superior, liber, ce permite comunicarea cu regiunile gâtului.
Cavitatea toracică este împărţită în 3 loje: 2 laterale ocupate de plămâni, numite loje
pleuropulmonare; între ele în porţiunea mijlocie a cavităţii toracice, se găseşte a treia lojă, numită
mediastin.
Mediastinul are următoarele limite:
 anter: faţa posterioară a sternului;
 poster: coloana vertebrală dorsală;
 lateral: feţele interne (mediastinale) ale plămânilor acoperite de pleură;
 infer: diafragmul
 super: comunică cu regiunile gâtului.

Printr-un plan frontal dus prin bifurcaţia traheei, mediastinul se împarte în: med. anterior şi
med. posterior. Mediastinul anterior este subîmpărţit în mediastin superior şi inferior.
 Mediastinul superior cuprinde: timusul şi vasele mari de la baza inimii (aorta ascend, art.
pulmonară, VCS, trunchiurile venoase brahiocefalice şi trunchiul art. brahiocefalic)
Mediastinul inferior conţine inima (cordul) acoperită de pericard.
Mediastinul posterior cuprinde: esofagul toracic, traheea şi bronhiile mari, porţiunea
orizontală a crosei aortei, aorta descendentă, venele azygos, canalul toracic, nervii vagi, lanţul
simpatic latero-vertebral.

APARATUL RESPIRATOR

Este format din căile respiratorii şi plămâni.

Căile respiratorii sunt conducte prin care aerul din atmosferă încărcat cu O 2 este introdus
în plămâni şi prin care aerul alveolar încărcat cu CO 2 este eliminat.
Sunt reprezentate de: fosele nazale, faringe, laringe, trahee, bronhii principale.
Plămânii – în număr de 2: drept şi stâng, sunt situaţi in lojele pleuropulmonare, acoperiţi
fiecare de pleura viscerală. Sunt organele centrale ale aparatului respirator, la nivelul cărora are
loc hematoza (schimbul de gaze – cedarea O 2 din aerul inspirat şi trecerea CO 2 din sânge în
aerul expirat).

Conformaţia externă: au formă de semicon cu 2 feţe, o bază, un vârf şi 3 margini.

Dimensiunile plămânilor diferă de la o persoană la alta, în funcţie de vârstă, sex, tip
constituţional. La adult, dimensiunile medii sunt: înălţime- 22cm, diam. antero-post. la nivelul
bazei -19 cm, diam transv.- 9 cm; greutatea ambilor plămâni - 1300 gr.

Feţele sunt: laterală sau costală şi medială sau mediastinală.

Faţa costală – cea mai întinsă, este străbătută de şanţuri adânci numite scizuri. Plâmânul
drept are două scizuri: oblică şi orizontală, care delimiteaza 3 lobi: superior, mijlociu si inferior; iar
plămânul stâng are o singură scizură – oblică, ce delimit 2 lobi: sup si inf. Această faţă vine în
raport cu faţa medială a coastelor şi spaţiilor intercostale.
Faţa medială este plană şi deoarece vine în raport cu organele din mediastin, se numeşte
şi mediastinală.
Pe această faţa se află hilul pulmonar prin care intră sau ies elementele pediculului
pulmonar. Pediculul este constituit din elemente ce fac legătura între faţa medială a plămânului şi
mediastin. După rolul elementelor distingem: pediculul funcţional format din bronhia principală,
arterele pulmonare şi venele pulmonare; şi pediculul vital ce cuprinde vasele bronhice, limfaticele
şi nervii plămânilor. Pediculul pulmonar împarte faţa mediastinală în 4 segmente: prehilar,
suprahilar, infrahilar şi retrohilar.
 Raporturi:

Plămânul drept vine in raport:

 prehilar - VCS, nervul frenic drept, VCI, atriul drept acoperit de pericard
 suprahilar - vena brahiocefalică şi crosa venei azygos
 retrohilar - vena azigos, esofagul, N vag drept
 infrahilar - pleura ce se reflectă şi formează ligamentul pulmonar drept

Plămânul stâng: are următoarele raporturi:

 prehilar - aorta ascendentă, N frenic stâng, ventriculul stâng acoperit de pericard
 suprahilar - crosa aotei
 retrohilar - aorta descentă, esofagul, N vag stâng
 infrahilar - pleura se reflectă şi formează ligamentul pulmonar stâng

Baza este concavă şi se mai numeşte faţă diafragmatică. Prin intermediul diafragmului
vine în raport, pe dreapta cu lobul drept al ficatului iar la stânga cu lobul stâng al ficatului, fundul
stomacului şi splina.
Vârful depăşeşte anterior prima coastă cu 5 cm şi clavicula cu 2,5 cm, având raporturi cu
organele de la baza gâtului: art si vena subclaviculară, nervii vagi şi frenici, simpaticul cervical,
trunchiurile plexului brahial.
Marginile sunt: anter, poster şi inferioară, separă feţele pulmonului.

Structura plămânilor
Plămânii sunt constituiţi din: arborele bronhic, lobulii, ramificaţiile vaselor pulmonare;
ramificaţiile vaselor bronhice, nervi şi vase limfatice. Toate aceste elemente se găsesc într-o
atmosferă de ţesut conjunctiv.
Arborele bronhic intrapulmonar rezultă prin ramificarea intrapulmonară a bronhiei
principale.
Bronhiile principale dreaptă şi stângă ajunse la nivelul hilului pulmonar, pătrund în
plămân şi se împart succesiv în bronhii lobare, segmentare, subsegmentare din care derivă
bronhiolele ce pătrund în lobulii pulmonari şi se continuă cu bronhiolele respiratorii şi acestea cu
ductele alveolare.
Bronhia principală dreaptă se împarte în 3 bronhii lobare: superioară, mijlocie şi
inferioară.
 Bronhia lobară superioară se distribuie lobului superior drept. Ea se împarte in 3 bronhii
segmentare: apicală, posterioară şi anterioară, care corespund celor trei segmente ale acestui
lob, ce poartă acelaşi nume.
Bronhia lobară mijlocie pătrunde în lobul mijlociu unde se împarte în bronhiile segmentare
laterală şi medială pentru cele două segmente ale lobului mijlociu.
Bronhia lobară inferioară se distribuie lobului inferior. Din ea se desprind 3 bronhii ventrale
şi 4 bronhii dorsale. Bronhiile segmentare ventrale se vor distribui segmentului bazal anterior, iar
cele dorsale se vor distribui astfel: prima este bronhia apicală a lobului inferior (bronhia lui
Nelson) iar celelalte trei se vor distribui segmentului bazal posterior: anterioară, posterioară,
laterală şi medială (infracardiacă).

La plămânul stăng bronhia principală stângă se împarte în 2 bronhii lobare: superioară

şi inferioară.
Bronhia lobară superioară stângă pătrunde în lobul superior unde se împarte în două
trunchiuri: superior şi inferior.
Trunchiul superior se împarte în 2 bronhii segmentare: apicoposterioară şi anterioară,
pentru segmentele respective.
Trunchiul inferior se împarte în 2 bronhii segmentare lingulare superioară şi inferioară,
care se distribuie porţiunii anteroinferioare a lobului superior stâng.
Bronhia lobară inferioară stângă se împarte în 3 bronhii segmentare ventrale şi 4 dorsale,
cu aceeaşi distribuţie ca la plămânul drept.

Componenta parenchimatoasă cu elementele sale componenete este organizată

în unităţi morfologice şi morfofunctionale: lobi, segmente, subsegmente şi lobuli pulmonari.

Lobii sunt unităţi anatomice macroscopice acoperite de pleura pulmonară care se

insinuează la nivelul scizurilor; posedă pedicul bronhovascular propriu anexat pediculului
pulmonar.
Segmentele sunt unitătăţile morfologice, functionale şi anatomoclinice ale plamanului
reprezentate de o porţiune din parenchimul pulmonar tributară unei bronhii. Plămânul drept are
10 segmente iar plămânul stâng 9 segmente.
Lobulii pulmonari sunt unităţile morfologice şi funcţionale ale plămânilor unde se
realizează schimbul de gaze. Lobulul este un sac mic membranos, cu pereţi anfractuoşi având o
formă piramidală spre periferie.
Fiecare lobul pulmonar prezintă un vârf prin care pătrunde în interior o bronhiolă
supralobulară, care odată pătrunsă ia denumirea de bronhiolă intralobulară. În interiorul lobulului,
bronhiola intralobulară se ramifică, din ce în ce mai mult, ultimele ramificaţii, în număr de 50-80
pentru fiecare lobul, se numesc bronhiole respiratorii, terminale sau acinoase. Acestea dau
naştere la ductele alveolare care prezintă numeroase umflături numite saci alveolari prevăzuţi cu
alveole pulmonare.

Acinii pulmonari sunt mici saci ovoidali sau piramidali suspendaţi de bronhiola acinoasă.
Fiecare acin este format dintr-o cavitate centrală sferică numită vestibul. De pe pereţii vestibulului
se desprind 3-5 canale alveolare care se termină fiecare printr-un fund de sac numit infundibul.
Pe pereţii canalelor alveolare se găsesc nişte depresiuni numite alveole pulmonare. Aceste sunt
în nr foarte mare (250/mmc, iar în ambii plămâni circa 404 milioane) şi au rolul de a mării
suprafaţa respiratorie care ajunge în inspir obişnuit la 81 m.p.
Pereţii alveolelor sunt foarte subţiri, adaptaţi procesului de difuziune a gazelor. În interior
se găseşte un strat superficial format dintr-un singur rând de celule epiteliale turtite cu diverse
forme şi discontinuităţi. În afara lor se găseşte o lamă subţire formată din substanţa
fundamentală şi fibre reticulare, elatice şi colagene, iar în afara lor o reţea de capilare.
În constituţia lobulilor pulmonari intră şi ţesut conjunctiv, o parte dispunându-se de-a
lungul bronhiei intralobulare, iar altă parte la periferia lobulului.

Vascularizaţia plămânilor
Plămânii au o dublă circulaţie: funcţională şi nutritivă.

Circulaţia funcţională este asigurată de vasele pulmonare, fiind numită şi circulaţia mică
ce deserveşte funcţia respiratorie. Începe în ventriculul drept prin trunchiul arterei pulmonare şi
sfârşeşte în atriul stâng prin cele 4 vene pulmonare. Trunchiul pulmonar transportă sânge venos
de la ventriculul drept către plămân, împărţindu-se în cele două artere pulmonare. Artera
pulmonară pătrunde prin hil în plămân şi se ramifică urmând succesiv toate ramificaţiile bronhiilor
până la lobuli. Diviziunile arterei pulmonare ajunse la lobuli devin artere lobulare ce se ramifică
formând o reţea capilară alveolară pe suprafaţa alveolelor. Venele pulmonare rezultă din
capilarele reţelei alveolare şi bronşice ce converg spre periferia lobulului formând venele
perilobulare. Acestea formează, apoi, trunchiuri din ce în ce mai mari rezultând în final cele patru
vene pulmonare (câte două pentru fiecare plămân). Venele pulmonare aduc sângele cu oxigen
de la plămân în atriul stâng.

Circulaţia nutritivă este asigurată de vasele bronşice. În general, arterele bronşice sunt
în număr de 2 pentru plămânul stâng şi 1 pentru plămânul drept. Ele provin din aorta toracică
descendentă. Arterele bronşice nu pătrund niciodată în lobulii pulmonari.
Venele bronşice merg să se verse în venele azygos.
 Limfaticele
Plamanul drept prezintă 3 teritorii limfatice şi anume:
 superior - care cuprinde partea superioară a lobului superior şi a cărui limfă merge la
ganglionii laterotraheali drepţi
 mijlociu - care cuprinde baza lobului inferior şi a cărui limfă merge la ganglionii
laterotraheali drepţi şi intertraheobronşici
 inferior - baza lobului inferior şi a cărui limfă merge la ganglionii intertraheobronşici

Plămânul stâng are tot 3 teritorii limfatice şi anume:

 superior - vârful lobului superior, limfa mergând la ganglionii latero-traheali stângi
 mijlociu - care cuprinde baza lobului superior şi vârful lobului inferior, limfa mergând la
ganglionii laterotraheali stângi şi intertraheobronşici
 inferior - baza lobului inferior şi a cărui limfă merge la ganglionii intertraheobronşici

Inervaţia
Plămânii sunt inervaţi de plexul pulmonar format din filete parasimpatice (care provin din
pneumogastric) şi filete simpatice (care provin din primele 4 perechi de noduli toracali ai lanţului
simpatic şi nodulul cervical inferior).
Interstiţiul pulmonar – reprezintă ţesutul conjunctivoelastic care se găseşte printre
formaţiunile aeriene şi vasculonervoase, care conferă plămânilor extensibilitate şi elasticitate.
Interstiţiul pulmonar pătrunde prin hilul pulmonar însoţind căile aeriene şi vasculare, în interiorul
plămânilor organizându-se sub formă de teci conjunctive peribronhovasculare până la nivelul
lobulilor pulmonari, care sunt înconjuraţi de o pătură de ţesut conjunctivoelastic denumit septul
interlobular. De la acesta pleacă câteva lame incomplete până la periferia lobulilor, divizând-o
într-o serie de compartimente mici.

PLEURA

Fiecare plămân are pleura lui. Pleura, ca orice seroasă, este constituită din 2 foiţe:
viscerală - care căptuşeşte suprafata exterioară a plămânilor şi la care aderă
parietală - care căptuşeşte suprafaţa interioară a cutiei toracice şi de care aderă
Cele două foiţe se continuă una cu alta la nivelul hilului pulmonar, delimitând între ele o
cavitate pleurală (virtuală în stare normală, poate deveni reală în stări patologice). În cavitatea
pleurală se găseşte o lamă subţire de lichid cu ajutorul căruia foiţele pleurale pot aluneca una pe
alta, astfel pleura jucând rol în mecanismul respiraţiei.
 Foiţa viscerală coboară până în fundul scizurilor, astfel că între 2 lobi, se găsesc două
foiţe viscerale pleurale.
Foiţa parietală prezintă aceleaşi porţiuni ca şi feţele pulmonului: costală, mediastinală,
diafragmatică, domul pleural (cupola pleurală).
Porţiunea costală corespunde feţei externe a plămânului şi vine în raport cu faţa internă
a costelor şi spaţiilor intercostale.
Porţiunea mediastinală corespunde feţei mediastinale a plămânului şi vine în raport cu
organele din mediastin. Dedesubtul pediculului pulmonar pleura se reflectă formând ligamentul
triunghiular.
Porţiunea diafragmatică a pleurei corespunde bazei plămânului şi este în raport cu faţa
superioară a diafragmului.
Porţiunea ce formează domul pleural căptuşeşte vârful plămânului. Fixat printr-un aparat
ligamentar şi muscular de vertebre şi coasta 1, domul pleural formează cu acestea foseta supra-
retro-pleurală a lui SEBILEAU în care se găseşte ganglionul stelat.

La nivelul marginilor plămânului unde porţiunea din pleura parietală înconjoară aceste
margini trecând de pe o faţă pe alta, se formează spaţii unghiulare numite funduri de sac pleurale
(recesuri pleurale).
În total se formează la nivelul fiecărui plămân câte un fund de sac mediastinal anterior,
unul posterior şi unul inferior (costo-diafragmatic).
Recesul costomediastinal anterior corespunde reflexiei anterioare a pleurei costale cu cea
mediastinală.
Recesul costodiafragmatic se formează la răsfrângerea pleurei costale cu cea
diafragmatică.