Lucrare Licenta Edem Pulmonar Acut

ARGUMENT
Având în vedere că nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor în toate serviciile de

sănătate, asistentul medical şi membrii echipei de îngrijire trebuie să considere persoana îngrijita
centrul către care converg toate activitaţile şi primul lucru care conteaza, este de a o ajuta.
Din cauza afecţiunilor, pacientul devine străin de fiinţa sa, în sinele său aflându-se ceva
potrivnic lui, care îl face să sufere. Se află în faţa asistentului medical ca fiinţă precară, tarată,
care nu se mai regăseşte în lume ca om întreg având constiinţa infirmităţilor sale, de aceea
asistentul medical are obligaţia de a elimina orice sentiment de înstrăinare, de a reda încrederea
în forţele proprii, înainte de a iniţia un plan de îngrijire.
Tehnica îngrijirii bolnavului este disciplina de bază a tuturor nurselor care lucrează la
patul bolnavului. Scopul învăţării acestei meserii este de a înarma viitoarele nurse cu elemente de
bază ale profesiunii lor, fără de care nu-şi pot îndeplini sarcinile ce le revin în opera de prevenire
si tratare a bolilor. Cunoaşterea tehnicii corecte de îngrijire a bolnavului determină în mare
măsură calitatea muncii nursei.
Acesta este scopul lucrării de faţă, care se doreşte a fi un standard al îngrijirii bolnavilor
cu edem pulmonar acut. Studiul bolii şi îngrijirile aplicate bolnavilor sunt efectuate în cadrul
Sectiei de pneumologie, din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Vaslui.
Prezenţa acestei urgente în familie şi diagnosticarea a aproximativ 2 % din pacienţii
din secţie ca suferind de edem pulmonar acut m-a determinat să studiez această afecţiune şi
îngrijirile care trebuie aplicate bolnavilor diagnosticaţi cu edem pulmonar acut.
Pe parcursul întocmirii lucrării am studiat un lot de 3 pacienţi care prezentau
simptomele şi semnele specifice edemulul pulmonar acut pe care i-am prezentat in lucrarea de
faţă, alcătuind planurile de îngrijire.
Sunt conştient de faptul că încercarea mea modestă nu este în măsură să soluţioneze o
problemă atât de vastă, cum este îngrijirea pacienţilor cu edem pulmonar acut, dar trăiesc cu
speranţa că într-o zi voi putea aplica un plan de îngrijire corect şi eficient, într-un spital din
România.
Sper ca aceasta lucrare să fie de ajutor celor ce studiază, cercetează şi încearcă să lupte
cu această boală şi utilă colegilor mei în diminuarea suferinţei umane.
1
CAPITOLUL I.
DATE GENERALE DESPRE BOALĂ
1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie aparatului respirator

1.1.1 Noţiuni de anatomie
Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii şi plămâni.
Căile respiratorii sunt alcătuite dintr-un sistem de conducte prin care aerul pătrunde în
plămâni. Acest sistem se compune din cavităţile nazale, faringe, laringe, trahee şi bronhii.
Cavităţile nazale şi faringele formează căile respiratorii superioare iar laringele, traheea
şi bronhiile,căile respiratorii inferioare.
Nasul şi cavităţile nazale
Acestea alcătuiesc un organ complex, cu funcţie respiratorie senzorială. Există două
organe strâns legate între ele, atât structural cât şi funcţional şi anume: nasul propriu-zis şi
cavităţile nazale numite şi foase nazale.
Nasul se reprezintă ca o proeminenţă situată în mijlocul feţei şi serveşte ca organ de
protecţie pentru fosele nazale. Este alcătuit dintr-o rădăcină, o bază, un vârf, două feţe laterale şi
trei margini sau muchii.
2
Laringele
Laringele este un segment al căilor respiratorii superioare care îndeplineşte două roluri:
conduce aerul către plămâni şi reprezintă principalul organ al fonaţiei. El se află în regiunea
anterioară a gâtului sub osul hioid şi înaintea faringelui.
Are forma unei piramide triunghiulare prezentând o bază, un vârf, o faţă posterioară,
două feţe anterolaterale şi trei margini.
Baza: îndreptată în sus spre faringe, este reprezentată de către orificiul superior al
laringelui.
Vârful: este îndreptat în jos şi se continuă cu traheea.
Faţa posterioară formează peretele anterior al hipofaringelui şi este acoperit de mucoasa
faringiană.
Feţele anterolaterale: în număr de două (dreapta şi stănga). Marginile sunt în număr de
trei, două posterolaterale şi una anterioară.
Traheea
Este un organ fibrocartilaginos, tubular care continuă laringele întinzându-se de la
extremitatea inferioară a acestuia până în mediastin unde se bifurcă în cele două bronhii
principale sau pulmonare.
Ea prezintă două neregularităţi numite depresiuni şi anume depresiunea aortică, produsă
la aortă şi depresiunea tiroidiană produsă de glanda tiroidă. Este un organ elastic, putându-se
alungi sau scurta ca un resort.
3
Structura traheei
Este formată din trei tunici: mucoasă, fibroelastică şi adventiceea.
Tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu de tip respirator, pseudostratificat,
prismatic, ciliat cu caliciforme şi un corion.
Tunica fibroelastică reprezintă scheletul de susţinere a traheei şi este formată din 15-20
de inele sau arcuri incomplete deschise posterior, constituite din cartilaj lichid.
Adveticeea este formată din ţesut conjunctiv lax în care se găsesc vase, nervi şi
formaţiuni limfoide.
Bronhiile principale (dreapta şi stânga) sunt conducte care rezultă din bifurcarea traheei.
Ele reprezintă ultimile segmente ale căilor respiratorii inferioare extrapulmonare şi se întind de la
ultimul inel traheal, numit şi pintenul traheal, până la hilul plămânilor, unde se impart in
bronhiile lobare. De la origine fiecare bronhie se împarte în jos, în afară şi puţin înapoi, către
plamanul respectiv, ambele formând un unghi de 75 – 85° cu deschizătura în jos.
Bronhia principală alcătuieşte împreună cu artera pulmonară şi cu venele pulmonare de
pe aceeaşi parte pediculul pulmonar situat în hilul pulmonar.
Plămânii şi pleura
Plămânii (drept şi stâng) alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc
schimbările de gaze dintre organism şi mediu ambient. Ei sunt aşezaţi în cavitatea toracică de
o parte şi de alta a mediastinului.
Mediastinul este un sept (perete) sagital, determinat, delimitat, anterior de peretele
sternocostal, posterior de coloană vertebrala şi lateral de feţele mediene ale celor doi plămâni iar
inferior de diafragmă.
În acest sept se găsesc: inima şi vasele mari, esofagul, aorta, nervii vagi, canalul toracic,
ganglionii limfatici şi traheea.
Forma plămânilor seamănă cu cea a unui trunchi de con care prezintă : o bază, un vârf,
două feţe şi trei margini.
Baza plămânului sau faţa diafragmatică are forma unei suprafeţe triunghiulare concave,
mulându-se pe bolta diafragmului.
Vârful plămânului are forma unei bolte rotunjite. Se întinde de la costa a doua în sus
depăşind orificiul superior al cutiei toracice.
Faţa costală este convexă şi se mulează pe peretele toracic. Pe această faţă se găseşte un
şanţ adânc care împarte plămânul în lobi, numit scizura sau fisura interlobară.
Plămânul stâng are o singură scizură care-l împarte în doi lobi : unul superior şi unul
inferior.
4
Plămânul drept are două scizuri : scizura mare, interlobară numită şi oblică, comună
celor doi plămâni şi scizura accesorie sau orizontală care se desprinde din partea mijlocie a
scizurii oblice. Plămânul drept are trei lobi : unul superior, unul inferior şi altul mijlociu.
Faţa mediană sau mediostinală
Este concavă şi se mulează pe formaţiunile care se găsesc în mediastin. Pe această faţă
se găseşte hilul plămânului şi nişte depresiuni.
Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies şi intră elementele anatomice care
alcătuiesc pediculul pulmonar: bronhia şi venele pulmonare. El are forma unei rachete de tennis
cu coada în jos, fiind aşezate la jumătatea distanţei dintre vârful şi baza plămânului.
Pe faţa mediastinală a plămânului stâng se află o impresiune dată de arcul aortic (şanţul
arcului aortic) şi de aorta toracică (şanţul aortei toracice).
Pe faţa mediastinală a plămânului drept se află impresia cardiacă, mai puţin adâncă
decât cea din stânga.
Marginea anterioară este convexă pe dreapta şi concavă pe stânga din cauza
scizurii cardiace.
Marginea posterioară este rotunjită, se mulează pe şanţul costovertebral.
Marginea inferioară este reprezentată de circumferinţa bazei plămânului.
Plămânul este alcătuit din două categorii de formaţiuni anatomice distincte : un sistem
de canale aeriene intrapulmonare numit arborele bronşic şi un sistem de saci în care se termină
ramurile arborelui bronşic şi care poartă numele de alveole pulmonare. La acestea se adaugă
ţesutul conjunctiv. Acestea se organizează în lobi pulmonari, segmente pulmonare, lobi
pulmonari şi ocini pulmonari.
a) Arborele bronşic: reprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezultă
din ramificarea bronhiilor extrapulmonare.
Bronhiile principale se ramifică progresiv.
Bronhia principală dreaptă se împarte mai întâi în bronhia lobară superioară care merge
la lobul superior şi în trunchiul bronşic intermediar. La rândul lui se împarte în două ramuri :
bronhia lobară mijlocie şi bronhia inferioară.
Structura peretelui bronhiilor intrapulmonare diferă în raport cu calibrul acesteia.
Bronhiile lobare şi segmentare: au o structură asemănătoare cu cea a traheei cu
deosebirea că lumenul lor este mai mic iar inelele sunt complete.
Bronhiile interlobare au mucoasa de tip traheal iar în corionul acestuia se găsesc glande
de tip seromuculos.
Scheletul fibrocartilaginos este format din segmente de arcuri de formă lenticulară.
Muşchiul neted este slab dezvoltat. Adenticea este formată din ţesut conjunctiv lax.
5
Bronhiile intralobare care provin din diviziunea dicotomică a bronhiilor interlobare, au
epiteliul mucoasei monostratificat, prismatic sau cubic, corionul este lipit de glande. Scheletul
cartilaginous lipseşte fiind înlocuit de un inel musculos.
Bronhiile terminale au o structură mult mai simplă. Epiteliul lor este cubic sau uşor
turtit, lipsit de cili şi de celule caliciforme.
Corionul este slab dezvoltat.
Bronhiile respiratorii sau acinoase se caracterizează prin faptul că peretele lor este
prevăzut din loc în loc cu alveole pulmonare.
b) Lobul pulmonar reprezintă unitatea structurală şi funcţională a segmentelor
pulmonare respective a plămânului. Mai mulţi lobi pulmonari formează un segment pulmonar
care are aeraţie şi vascularizaţie proprie.
Lobul pulmonar este legat de arborele bronşic prin bronhiola intralobulară care provine
din diviziunea dicotomică a bronhiilor interlobulare.
Alveolele pulmonare sunt în număr foarte mare, circa 200 de milioane pentru ambii
plămâni.
O alveolă pulmonară este o formaţiune veziculoasă care seamănă cu un sac mic
globules şi care prezintă un orificiu ce se deschide în canalul sau aductul alveolar.
Structura peretelui unei alveole este deosebit de complexă. Este alcătuit dinăuntrul în
afară, dintr-un epiteliu alveolar aşezat pe o membrană bazală şi o stramă conjunctivă.
Epiteliul alveolar este alcătuit din trei tipuri de celule alveolare care nu sunt altceva
decât aspecte morfologice şi funcţionale diferite ale uneia şi aceleaşi celule.
Acestea sunt :
- celulele alveolare mici cu diametrul între 4 – 6μ cu un nucleu voluminos;
- celule alveolare mari cu diametrul între 8 – 12μ de forma poliedrică;
- celule alveolare libere cu diametrul de 15μ care sunt fie fixate în epiteliu fie pe
cale de desprindere.
Membrana bazală pe care se află epiteliul alveolar este subţire, constituit din
micromolecule glicoproteice. Ea se aplică pe membrana bazală a capilarului sanguin pe care se
aşează celulele endoteliale. Strama peretelui alveolar este formată dintr-o substanţă fundamentală
glicoproteică în care sunt incluse fibrele conlunctive, celule conjunctive şi capilarele sanguine.
b) Ţesutul conjunctiv perilobului sau interlobului
Spaţiile dintre lobulii pulmonar sunt umplute cu ţesut conjunctiv lax format din fibre
colagene şi elastice în care se găsesc elementele celulare, vase sanguine care alcătuiesc circulaţia
sanguină funcţională şi nutritivă, limfatice pulmonare şi terminaţii nervoase.
6
Pleura
Plămânii sunt înveliţi în nişte membrane seroase care se numesc pleure. Rolul acestora
este de a asigura alunecarea plămânilor pe pereţii cavităţilor în care se găsesc în timpul
mişcărilor respiratorii.
Pleura este alcătuită din două foite care se găsesc în continuare una cu cealaltă şi care
formează un sac închis.
Foiţa care înveleşte pereţii cavităţii toracice se numeşte pleură parietală iar cea care
înveleşte plămânii se numeşte pleură viscerală.
1.1.2 Noţiuni de fiziologie
Schimburile gazoase pulmonare se realizează datorită succesiunii ritmice a două
procese: inspiraţia şi respiraţia. În inspiraţie, aerul atmosferic pătrunde prin căile respiratorii
până la nivelul alveolelor pulmonare, iar în expiraţie, o parte din aerul alveolar este expulzat la
exterior. Acest proces, prin care se face circulaţia alternativă a aerului între mediul extern şi
alveolele pulmonare, constituie ventilaţia pulmonară.
Inspiraţia este un proces activ, care constă în contracţia muşchilor inspiratori şi are drept
rezultat mărirea volumului cutiei toracice prin creşterea celor trei diametre (longitudinal, antero-
posterior, transversal).
Modificările de volum ale cutiei toracice determină modificări corespunzătoare ale
volumului plămânilor, deoarece prin pleura viscerală plămânii sunt solidari cu cutia toracică.
Pelicula de lichid pleural dintre cele două foiţe pleurale favorizează alunecarea acestora dar şi
7
creşterea coeziunii dintre ele. Astfel., în inspiraţie plămânii urmează expansiunea toracică şi se
destind pasiv. Presiunea intrapulmonară scade cu 2 – 3 mm Hg. faţă de cea atmosferică şi aerul
atmosferic pătrunde în plămâni. În inspiraţia forţată acţionează şi muşchii inspiratori accesori,
contribuind la ridicarea suplimentară a coastelor.
La nivelul plamanului are loc, în permanenţă, un schimb de gaze între aerul din alveole
şi gazele dizolvate în sângele venos ce ajunge la acest nivel pe calea vaselor capilare. Schimbul
de gaze se realizează la nivelul membranei alveolo-capilare prin procesul de difuziune; acest
proces defineşte tendinţa unui gaz de a se deplasa dintr-o zona în care concentraţia lor este mai
mare către o zona în care concentraţia este mai mică, până în momentul în care concentraţia
gazului se uniformizează în ambele zone. Viteza cu care are loc procesul de difuziune a
dioxidului de carbon şi oxigenului la nivelul plamânului este conditionată de o serie de factori:
- Gradientul de presiune parţială a gazelor din aerul alveolar şi din sângele capilarelor
venoase.
- Suprafaţa de difuziune este reprezentată de mărimea suprafeţei prin care aerul vine în
contact cu membrana alveolo-capilară şi este direct proportională cu viteza de difuziune.
- Distanţa de difuziune, foarte mică, pe care o au de parcurs gazele favorizează procesul
de difuziune crescându-i viteza.
- Coeficientul de difuziune este o valoare constantă care depinde de solubilitatea gazului
şi de greutatea lui moleculară.
Hematoza pulmonară
Oxigenarea sângelui din capilarele pulmonare poartă numele de hematoză pulmonară.
Deşi sângele străbate foarte repede capilarele pulmonare schiburile gazoase sunt posibile
8
deoarece suprafaţa de contact este extrem de mare, stratul de sânge este foarte subţire şi
grosimea mebranei alveolo-capilare minimă.
Transportul sangvin al oxigenului se face în proporţie de 1% sub formă dizolvată în
plasmă şi restul sub forma unei combinaţii labile cu hemoglobina (Hb)
denumită oxihemoglobină (HbO2). Datorită fierului bivalent pe care îl conţine, hemoglobina se
combină foarte rapid cu O2, fiecare din cei 4 atomi de fier ai gripărilor hem putând fixa o
moleculă de oxigen. În repaus sângele arterial transportă sub formă de HbO2 97,5% din
cantitatea totală de O2. Forma dizolvată, deşi minimă comparativ cu cea combinată cu Hb, din
punct de vedere funcţional este cea mai importantă deoarece se află în schimburi directe cu
lichidele interstiţiale şi, prin acestea, cu celulele. Transpostul sangvin al CO2 se face în mică
măsură (aproximativ 8%) sub formă dizolvată în plasmă şi în cea mai mare parte sub forma unor
combinaţii chimice labile (bicarbonaţi, carbohemoglobină). CO2 rezultat din oxidările celulare
ajunge prin difuziune în lichidul interstiţial. În sânge se dizolvă în lichidele plasmatice şi
pătrunde cu uşurinţă în eritrocite datorită difuzibilităţii sale ridicate. Atât în plasmă cât şi în
eritrocite, sub influenţa anhidrazei carbonice, CO2 se hidratează, rezultând H2CO3 care se
disociază rapid eliberând HCO3 (anionul bicarbonic), care se combină cu K în eritrocite şi cu
Na în plasmă. Sub formă de bicarbonaţi se transportă în sânge aproxiomativ 80% din CO2, din
care 10% în eritrocite şi 70% în plasmă.
La nivelul capilarelor tisulare, sângele arterial cedează O2 necesar activităţii celulare şi
se încarcă cu CO2 rezultat din metabolismul celular, care difuzează din lichidul interstiţial
(60mmHg) în sângele capilar (40 mmHg).Disocierea HbO2 depinde de mai mulţi factori dintre
care cei mai importanţi sunt: presiunea parţială a O2 şi a CO2, temperatura şi pH-ul. În lichidul
interstiţial presiunea O2 este de aproximativ 40 mmHg, iar în sângele capilar de 97 mmHg, acest
gradient presional favorizând disocierea HbO2. Capacitatea CO2 de a intensifica disocierea
oxihemoglobinei în ţesuturile cu activitate intensă se datorează generării şi acumulării locale de
acid carbonic, care scade pH-ul tisular, şi, consecutiv, afinitatea hemoglobinei pentru O2.
Creşterea temperaturii scade capacitatea Hb de a fixa O2, favorizând deci disocierea HbO2.
În condiţii de activitate tisulară crescută, ca urmare a acţiunii convergente a acestor facotri,
oxihemoglobina se disociază mai intens, eliberând ţesuturilor cantităţile de O2 necesar activităţii
lor.
Schimbul de gaze la nivel tisular are loc prin difuziune, ele trecând din ţesuturi în sânge (şi
invers) prin intermediul lichidului interstiţial de la o presiune mai mare la una mai mică.
Utilizarea O2 de către celule are loc în mitocondriile acestora, în care se desfăşoară procese de
oxidoreducere complexe, sub aţiunea enzimelor specifice, substanţele organice fiind oxidate
până la CO2 şi H2O, eliberând energia chimică.
9
1.2. Prezentarea teoretică a bolii: Edemul pulmonar acut
1.2.1 Definiţie
Edemul pulmonar acut1 este rezultatul unei inundări bruşte a alveolelor pulmonare, a
arborelui bronşic şi a interstiţiului pulmonar de către o cantitate de plasmă necoagulabilă, bogată
în albumină.
Pătrunderea lichidului de edem în spaţiile interstiţiale, în spaţiile perivasculare, precum
şi invazia alveolelor pulmonare cu acelaşi lichid, modifică atât proprietăţile mecanice ale
parenchimului pulmonar cât şi capacitatea de difuziune a membranei alveolocapilare.
1.2.2 Etiopatogenie
Factorii care contribuie în principal la E. P. A. sunt grupaţi în funcţie de mecanismul
care concură la producerea acestuia.
1. Creşterea presiunii în capilarele pulmonare: este mecanismul de bază în
producerea E. P. A. cardiogen dar şi în alte edeme.
a) Bolile cardiace se pot complica în E. P. A. şi sunt următoarele :
- insuficienţa ventriculară stângă;
- hipertensiunea arterială;
- bolile valvulelor aortice;
- cardiopatia ischemică;
- stenoza mitrală.
b)Bolile renale pot constitui o altă cauză a E. P. A.
1
Edem pulmonar acut - prescurtat EPA
10
- nefropatii acute;
- nefropatii cronice.
c) Leziunile intracraniene
d) Marile altitudini constituie cauza E. P. A. la unii bolnavi insuficient de adaptaţi la
aceste condiţii (când trecerea s-a făcut brusc de la altitudini joase la unele înalte).
e) Intoxicaţia cu benzină poate provoca un E. P. A. prin hipoxia generală şi depresiunea
respiratorie indusă.
2. Scăderea presiunii coloidospastice a plasmei constituie un mecanism rar la
producerea E. P. A. El poate avea un rol secundar. Hipoproteinemia poate constitui de asemenea
un factor adjuvant în producerea E. P. A.
3. Accentuarea presiunii intrapleurale negative acţionând brusc pe parenchimul
pulmonar poate determina apariţia edemului. Acesta este întâlnit în următoarele cazuri :
- reexpansiunea bruscă a plămânului prin evacuarea prin puncţie;
- expansiunea rapidă a plămânului colabată prin pneumotorax dacă se extrage aerul
din cavitatea pleurală.
4. Creşterea permeabilităţii capilare este al doilea mecanism ca importanţă după
creşterea presiunii în capilarele pulmonare.
Edemul pulmonar acut lezional produs prin creşterea permeabilităţii capilare are unele
trăsături prin care se deosebeşte de edemul pulmonar hemodinamic şi anume :
- peretele alveolocapilar este lezat;
- presiunile în circulaţia pulmonară sunt normale;
- concentraţia în proteine a lichidului de edem este mai mare de 30 g ‰;
- hematiile lipsesc în lichidul de eden;
- sediul iniţial al edemului îl constituie septurile alveolare;
- edemul alveolar se produce de la început.
Edemul pulmonar lezional are mai multe cauze:
a) inhalarea unor gaze (gaze toxice, intoxicaţii profesionale, unele lichide, intoxicaţia
oxicarbonată acută);
b) administrarea unor medicamente;
c) şocul septic sau traumatic se poate manifesta prin E. P. A.
1.2.3 Diagnostic clinic
Debutul este brutal, apare nocturn, după câteva ore de la culcare.
Bolnavul se trezeşte cu o senzaţie de sufocare, de presiune toracică. În acelaşi timp
prezintă o senzaţie neplăcută de gâdilitură laringiană şi o tuse chinuitoare supărătoare.
11
În scurt timp bolnavul prezintă unele manifestări clinice severe, corespunzătoare celor
două faze de edem interstiţial şi edem alveolar.
Într-o primă fază de edem interstiţial pe primul loc este dispneea de tip polipneic
(respiraţia rapidă şi superficială) şi ortopnee (bolnavul se ridică din pat pentru a-şi uşura
respiraţia ). Bolnavul este anxios şi plin de sudoare, aproape nici nu poate vorbi din cauza
necesităţii de aer.
În faza a doua de edem alveolar dispneea se accentuează, bolnavul devine cianotic,
tusea devine productivă ducând la eliminarea unei cantităţi mari de spută spumoasă, albicioasă
sau rozată. La examenul fizic al toracelui constatăm prezenţa valurilor umede, mai întâi la bază
apoi invadează ambele câmpuri pulmonare până la vârfuri (mareea care urcă)
Tensiunea arterială poate fi crescută : valorile pot fi mari la hipertensivi deşi în timpul
atacului E. P. A. se observă o tendinţă de scădere a tensiunii sistolice, diastolica rămânând la
valorile mari anterioare.
1.2.4 Diagnostic paraclinic
Examenul inimii relevează: cardiomegalie, tahicardie, auzirea zgomotelor cardiace, ritm
de galop, suflu sistolic de insuficienţă mitrală funcţională.
Pulsul este rapid şi slab uneori având caracterul pulsului alternat ce traduc deficitul
contracţiei al fibrelor miocardice al ventriculului stâng.
Examenul electrocardiografic poate releva:
- semne de infarct miocardic recent, cauza directă fiind E. P. A.;
- semne de hipertrofie ventriculară stângă;
- tulburări de ritm.
Examenul radiologic poate evidenţia semnele radiologice corespunzătoare edemului

interstiţial şi alveolar.
Edemul interstiţial se traduce prin liniile repetate deschise de Kerley:
12
- liniile de tip A se observa la nivelul lobilor superiori;
- liniile de tip B sunt cele mai cunoscute, ele găsindu-se la baze în unghiurile
costodiafragmatice.
1.2.5 Diagnostic diferenţial
E. P. A. de natură cardio-vasculară se face cu crizele de astm bronşic, pneumotoraxul
spontan şi cu embolia pulmonară. În astmul bronşic starea generală este mai puţin alterată iar la
examenul clinic se evidenţiază raluri sibilante şi romflante, expirul este prelungit, expectoraţia
este de culoare gălbuie, perlată, rareori spumoasă. În ceea ce priveşte diagnosticul diferenţial cu
pneumotoraxul spontan dar mai ales cu embolia pulmonară, aceasta întâmpină dificultăţi
deoarece se pot intrica.
E. P. A. cardiogen trebuie diferenţiat de :
→Astmul bronşic în criză:
- istoric sugestiv
- respiraţie bradipnee
- prezenţa ralurilor uscate
- absenţa galopului ventricular
- absenţa tahicardiei
- câmpuri pulmonare transparente
- cord de aspect normal.
→E. P. A. necardiogen:
- absenţa simptomatologiei cardiace în antecedente
- debut progresiv
- circulaţia periferică normală
- prezenţa de raluri uscate
- absenţa cardiomegaliei.
→Embolia pulmonară masivă
Deşi dispneea este intensă şi tahicardică se poate însoţi de tahiaritmii şi hipotensiune
arterială, fenomene ce pot mima E. P. A., stetacustic plămânul este curat.
1.2.6 Evoluţie. Prognostic
Evoluţia E. P. A. este paroxistică, cu fenomene de asfixie, cianoză, “Maree” ale
rolurilor crepitante care devin din ce în ce mai groase. Scăderea cantităţii de expectoraţie datorită
bronhoplegiei finale anunţă moartea care se poate produce rapid, fulgerător sau în interval de
câteva ore.
În primele ore evoluţia poate fi defavorabilă, chiar sub tratament, bolnavul poate sfârşi
cu un tablou de colaps cardio-vascular şi asfixie prin bronhoplegie în cazul celor mai mulţi
13
bolnavi însă evoluţia este favorabilă, tusea încetând, dispneea se diminuează şi bolnavul reuşeşte
să adoarmă.
În zilele următoare se poate observa:
- o stare subfebrilă 36º C;
- hiperleucocitoză;
- proteinurie tranzitorie;
- un vărsat pleural moderat situate cel mai des pe partea dreaptă.
Evoluţia ulterioară poate fi în următoarele direcţii:
- către o ameliorare persistentă E. P. A. a fost un accident acut din care bolnavul a
ieşit cu bine dar recidivele sunt posibile;
- insuficienţa ventriculară stângă poate deveni permanentă cu perspectiva instalării
unui edem subcutanat;
- insuficienţa cardiacă devine globală bolnavul prezentând semne de insuficienţă
cardiacă dreaptă.
Din punct de vedere evolutiv distingem aspecte diferite ca durată: supraacute, care aduc
moartea prin edem masiv cu obstrucţie bronhoalveolară, aspecte spontan curabile atenuate, fără
expectoraţie de spută.
Uneori poate apărea angorul şi rareori pleurezia.
E. P. A. are în general un prognostic de viaţă rezervat, fiind în funcţie, în primul rând de
funcţiile secundare sau de starea miocardului. Prognosticul este foarte sever în infarctul
miocardic.
Prognosticul este în stânsă dependenţă de factorii cauzali şi de promptitudinea
intervenţiei terapeutice. Pericolul insuficienţei cardiocirculatorii îl ameninţă pe bolnav chiar şi
după ieşirea din criză.
E. P. A. declanşat de suprasolicitările fizice, emoţionale în cazul insuficienţei
ventriculare stângi de grad mai uşor are un prognostic mai bun; în insuficienţa ventriculară
stângă gravă însă prin mersul progresiv provoacă moartea cu fenomene de asfixie.
1.2.7 Tratament
a) igieno-dietetic
- instalarea bolnavului în poziţie şezând pe scaun sau pat cu gambele atârnând la
marginea patului. Bolnavii îşi aleg singuri această poziţie;
- se aspiră expectoraţia şi se curăţă gura bolnavului;
- se aplică garoul la rădăcina a trei membre fără comprimarea arterelor. Din 10 in
10 minute, unul din garouri se mută la al patrulea membru. Garoul se scade progresiv.
- oxigen (pe sondă nasofaringiană) umidificate prin barbotaj 2/3 apă + 1/3 alcool;
14
- aerosoli antispută cu alcool etilic şi bronhodilatatoare. La nevoie intratubaţia cu
aspiraţie şi respiraţie artificială.
b) medicamentos
E. P. A. cardiogen cu T.A. normală sau uşor crescută se administrează Morfină 0,01 –
0,02 g l.M. sau l. v. (fiolă de 10 ml).
În caz de bradicardie, vărsături se va asocia Atropia 1 mg (1f) sau 0,5 mg i.v. şi
digitalice:
- Deslanazid 2f. l. V.
- Lanatozid 2f (1f 0,4 ml)
- Digoxin 2f l.V. (1f 0,5 ml).
- Diuretice : Furosemid 2f lent timp de 1 – 2 min.
- Venosecţia : contraindicată bolnavilor cu infarct miocardic acut.
- Ventilaţia mecanică prin intubaţie traheală.
- Nitroglicerină 1 – 4 tablete sublingual.
- Antihipertensive în funcţie de tensiunea arterială.
E. P. A. cu tensiune arterială scăzută
În asemenea cazuri sunt contraindicate :
- transfuzia de sânge;
- Morfina (Dopamina 5f. dizolvate în 500 ml glucoză 5 – 10 %);
- Hipotensoarele (Dabutamina);
- când tensiunea este complet prăbuşită bolnavul va fi aşezat în decubit dorsal.
Tratamentul E. P. A. lezional (necardiogen)
a) În intoxicaţii :
- scoaterea din mediul toxic
- antidote (atunci când există)
- ventilaţie artificială
b) De origine infecţioasă :
- Morfina este contraindicată;
- Corticoterapie : HHC în PEV, L. V. în doze de până 1g/zi;
- tetraciclină 2g/zi;
- tonicardiace;
- oxigenoterapie;
- se practică sângerare de necessitate.
c) De cauze neurologice :
- tratament simptomatic;
15
- sângerare abundentă (300 – 500 ml).
d) E. P. A. iatrogen :
- emisiune de sânge (300 – 500 ml);
- Furosemid doză iniţială 3 – 5 f l. V.
e) E. P. A. la înecaţi :
- intubaţie orotraheală, aspiraţie bronşică, ventilaţie mecanică;
- oxigenoterapie masivă (10 – 12 l/minut).
La bolnavii înecaţi în apă dulce.
- sângerare 300 – 500 ml;
- Furosemid l. M. sau l. V. 2f
f) E. P. A. la uremici :
- oxigen;
- aerosoli;
- aplicare de garouri la rădăcina membrelor;
- tahicardiace;
- epuraţie extrarenală.
g) E. P. A. bronhoalveolară de degluţie:
- respiraţie asistată;
- corticoterapie în doze mari.
h) E. P. A. în criza hipertensivă :
- Nifedipin 10 – 2- mg sublingual;
- Furosemid 20 – 60 mg l.V.;
- Nitriglicerină sublingual;
- Nitropusiatul în doze de 0, 25 – 10 ml / kg;
- Diazoxidul 50 – 100 l. V.
16
CAPITOLUL II
ÎNGRIJIRI GENERALE
2.1. Internarea pacientului cu edem pulmonar acut în spital

Internarea în spital se efectuează, în general, prin biroul de internări, pe baza biletului de
trimitere de la medicul de familie şi a dovezii de asigurat.
Biroul de internari va întocmi Foaia de Observaţie Clinică Generală (FOCG) sau Foaia
de Spitalizare de Zi (FSZ), după caz.
De la biroul de internări, pacientul va fi însoţit la garderobă şi la duş pentru predarea
hainelor şi pentru îmbăiere şi se va schimba în hainele de spital. După aplicarea măsurilor
referitoare la prevenirea şi combaterea infecţiilor intraspitaliceşti, pacientul este însoţit la secţia
unde s-a făcut internarea, acolo unde va fi primit de către asistenta şefă, căreia i se va înmâna şi
foaia de observaţie.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenta
medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la
nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce în
camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi, papuci,
halat).
Astfel pregătit, asistenta conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în patul
pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenta medicală întocmeşte foaia de
temperatură, determină greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le
notează în foaie de observaţie.
2.2 Asigurarea condiţiilor de spitalizare
Este bine ca saloanele cu pacienţi cardiovasculari să fie amplasate în partea mai
liniştită a spitalului. Zgomotele constituie o sursă de tensiune nervoasă cu consecinţe
nefavorabile asupra aparatului cardiovascular.
Pacienţilor internaţi atît în saloanele secţiei cît şi în terapie intensivă trebuie să li se
asigure cele mai bune condiţii. Dacă internarea se face în salon, patul va trebui să aibă o sursă
de oxigen, soneria de alarmă să fie la îndemînă şi să fie cît mai accesibil pentru o intervenţie de
urgenţă. În terapie pacientul va fi monitorizat, sursa de oxigen şi de aspiraţie vor fi riguros
verificate. Camera pacientului trebuie să fie bine aerisită,să aibă o temperatură de 19-20 C şi
luminoasă. Paturile trebuie să fie înconjurate de spaţiu suficient pentru aparate şi personalul de
îngrijire. Schimbarea lenjeriei şi toaleta pacientului se face zilnic sau ori de cîte ori este nevoie.
17
Asistenta are obligaţia să creeze în salon un climat de perfectă ordine şi linişte deoarece orice
zgomot puternic poate agrava situaţia pacientului.
2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi
2.3.1. Pregătirea patului şi a accesoriilor lui
Paturile pacienţilor vor fi cât mai comode pentru a evita poziţiile forţate şi pentru a
asigura confortul necesar pe o durată mai lungă de spitalizare.
Este important ca paturile să fie cu somieră mobilă,transformabile în fotolii şi prevăzute
cu rezemătoare de spate pentru a se putea aduce pacienţii în poziţii corespunzătoare necesităţilor
lor de respiraţie în cursul dispneei.
În acelaşi scop saloanele trebuie să fie prevăzute şi cu mese adaptabile de pat.
Patul pacientului trebuie să aibă o saltea confecţionată dintr-o singură,din două sau trei
bucăţi,din burete sau material plastic care se curăţă şi se dezinfectează mai uşor.
Pernele trebuie să fie în număr de două, una umplută cu păr de cal sau iarbă de mare,
alta cu burete sau puf, iar pătura să fie confecţionată din lînă moale.
Lenjeria patului trebuie să conţină două cearceafuri, unul simplu şi celălalt plic, două
feţe de pernă, o aleză sau traversă, muşama.
2.3.1. Schimbarea lenjeriei de pat
Schimbarea lenjeriei de pat se va efectua zilnic sau ori de cîte ori este nevoie. Avem
nevoie de lenjerie curată completă şi schimbarea se va face în funcţie de gravitatea stării
pacientului.
În cazul pacientului cu fractură de femur, schimbarea lenjeriei se efectuează cu
pacientul în pat. Schimbarea lenjeriei se face în lungimea patului şi necesită totdeauna două
asistente: cele două asistente se aşează de o parte şi de alta a patului; pacientul rămâne acoperit
până la schimbarea cearşafului de sub pătură; marginile cearşafului se desfac de sub saltea de jur
împrejur.
Se aşează pacientul în decubit lateral spre marginea patului; asistenta din partea dreapta
prinde pacientul cu mâna dreapta în axila dreaptă, îl ridică uşor, iar mâna stângă o introduce sub
umerii lui, sprijinându-i capul pe antebraţ, apoi cu mâna dreapta trage uşor perna spre marginea
patului; pacientul fiind de asemenea deplasat uşor în aceeaşi direcţie; se aşează apoi în dreptul
genunchilor pacientului, introduce mâna stângă sub genunchii acestuia flectandu-i puţin, iar cu
mâna dreapta îi flecteaza uşor gambele pe coapse. Din aceasta poziţie, se întorce pacientul în
decubit lateral drept, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi a genunchilor.
Asistenta din partea stângă rulează cearşaful împreună cu muşamaua şi aleza murdară
până la spatele pacientului; sulul de lenjerie murdară se afla în acel moment alături de sulul
lenjeriei curate pe jumătatea liberă a patului, se derulează cearşaful curat, muşamaua şi aleza
18
pregatite mai înainte. Se întinde bine cearşaful curat pe jumatatea liberă a patului şi se aşează o
pernă îmbracată în faţa de pernă curată, apoi se aduce pacientul în decubit dorsal cu multă
blandeţe, sprijinindu-l în regiunea omoplaţilor şi sub genunchi.
Pentru a aduce pacientul în decubit lateral stîng, asistenta din partea stînga procedeaza
la fel ca şi în cazul întoarcerii în decubit lateral drept.
2.3.3. Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a pacientului
Pacienţii care se pot mobiliza vor fi instruiţi să folosească duşul şi să se spele pe mâini
după fiecare folosire a toaletei. Dacă medicul permite îmbăierea pacientului, atunci acesta se va
face la o temperatură plăcută pentru pacient care să se situeaze de obicei între 34-36°C.
La această temperatură se evită reacţiile vasomotorii şi creşterea masei circulante, cea
ce la pacienţii cardiovasculari nu este de dorit. Băile să nu depăşească 10-25 minute, cel mult 20
de minute. Toracele în timpul băii să rămână liber, deasupra nivelului apei. Baia este importantă
pentru menţinerea tegumentelor într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor
complicaţii cutanate, pentru stimularea funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea
organismului şi pentru a asigura starea de confort necesară pacientului.
Asistenta medicală are misiunea delicată de a controla în mod discret şi de a îndruma
când este cazul ca pacientul neimobilizat să-şi facă zilnic toaleta de dimineaţă şi de seară ce
constă în spălarea feţei, a urechilor, a gâtului, a membrelor superioare, regiunii axilare, toaleta
cavităţii bucale şi îngrijirea părului. După terminarea băii pacientului, se va efectua o frecţie cu
alcool pentru închiderea porilor şi stimularea circulaţiei, este ajutat să se îmbrace cu lenjerie de
corp curată, halat şi papuci.
2.3.4. Captarea eliminărilor
a. Captarea expectoraţiilor
Dacă nu există contraindicaţii speciale, bolnavul trebuie îndemnat de mai multe ori pe zi
să tuşeasca în vederea eliminării conţinutului patologic al arborelui patologic, ceea ce
permeabilizează căile respiratorii şi îl uşurează. E foarte important ca sputa să fie urmarită şi
păstrată pentru a fi văzută de medic în cazul în care se recomandă o serie de investigaţii de
laborator pentru examen citologic, bacteriologic. În condiţii patologice, sputa se adună în căile
respiratorii şi acţionează ca un corp străin, declanşând reflexul de tuse puternică, iritantă, de
aspect ruginie, vâscoasă, greu de eliminat prin tuse. Alături de expectoraţie, asistenta trebuie să
urmărească respiraţia tegumentelor şi a mucoaselor, starea psihică a bolnavului.
b. Captarea materiilor fecale
Materialele necesare:
- paravan;
- ploscă (bazinet);
19
- o plosca şi materiale pentru toaletă;
- acoperitoare pentru ploscă;
- hartie igienică;
- materiale pentru spălarea mâinilor;
- muşama şi aleză (pentru protejat patul).
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele necesare.
2. Efectuarea tehnicii:
- Patul bolnavului se separă cu un paravan de restul salonului.
- Patura şi cearsaful care acopera bolnavul se pliază sub forma de armonică la
picioarele bolnavului.
- Se protejează patul bolnavului cu muşamaua şi aleza.
- Se ridică bolnavei camaşa de noapte.
- Cu mâna stângă introdusă cu palma în sus sub regiunea sacrala, se ridică bolnavul
şi, în acelaşi timp, cu mana dreapta se introduce plosca sub bolnav (plosca care in prealabil a fost
incalzita cu apa fierbinte).
- Se acoperă bolnavul şi se menţine astfel până termină actul defecării.
- Se oferă bolnavului hârtie igienică şi la nevoie se face toaleta regiunii perianale pe
plosca special pregatită.
- Se îndepărtează plosca cu multa precauţie.
- Se acoperă plosca şi se îndepartează din salon.
- Se spală mâinile bolnavului în ligheanul special pregătit.
- Se îndepărtează muşamaua şi aleza, se îmbracă bolnavul şi se reface patul
bolnavului.
- Se îndepartează paravanul şi se aeriseşte salonul.
- Spălarea mâinilor.
- Materiile fecale se păstrează, dacă este necesar, până la vizita medicală în camera
specială a grupului sanitar (plosca va avea ataşat un bilet cu numele bolnavului, numărul
salonului, al patului şi ora defecării).
- Materiile fecale provenite de la un bolnav contagios se aruncă după ce se lasă timp
de două ore în contact cu un dezinfectant.
c. Captarea urinei
Materiale necesare: urinar, comprese uscate.
20
Captarea urinei bolnavului imobilizat la pat se face in urinare (recipiente confecţionate
din metal emailat, sticlă sau material plastic), cu deschizatura diferită: pentru barbaţi in forma de
tub, pentru femei mai scurta şi lată.
După utilizare, urinarele se golesc imediat, se spală cu apă caldă în jet, cu săpun şi se
dezinfectează.
d. Captarea vărsăturilor
Materiale necesare:
- muşama;
- aleză;
- prosop;
- doua taviţe renale curate, uscate;
- pahar cu soluţie aromată.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor. Se pregătesc materialele mai sus menţionate.
2. Pregătirea bolnavului:
- În timpul vărsăturilor, bolnavul se aşează în poziţia sezandă, iar dacă starea lui nu
permite, va rămâne culcat cu capul întors într-o parte, aşezându-i sub cap un prosop.
- Se protejează lenjeria de pat şi corp cu o muşama şi o aleză, iar în faţa bolnavului se
aşează un prosop.
3. Efectuarea tehnicii:
- Dacă bolnavul are proteză dentară mobilă se îndepartează.
- Se da bolnavului tavita renala sau se tine (în cazul în care acesta nu poate) şi cu
mâna dreaptă se susţine fruntea bolnavului.
- Când bolnavul s-a liniştit se îndepărtează tăviţa renală.
- Se clateste gura cu solutie aromata folosind o altă tăviţă renală.
- Se îndepărtează imediat din salon taviţă renală cu vărsături.
- Vărsătura captată în taviţa renală se păstrează până la vizita medicală, într-un dulap
special.
- Tăviţele renale se golesc, se spală, se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere
sau vapori supraîncălziţi sub presiune.
2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative
Funcţiile vitale includ: respiraţia, pulsul, tensiunea arterială, temperatura. Ele sunt
frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
21
Rolul asistentei medicale în măsurarea funcţiilor vitale:
 Să pregătească material şi instrumentar corespunzător şi în stare de funcţionare;
 Să pregătească pacientul din punct de vedere fizic (poziţie corespunzătoare şi în
acelaşi timp comodă);
 Să pregătească psihic pacientul, explicându-i tehnica;
 Să asigure condiţii de microclimat care să nu influenţeze funcţiile vitale (linişte,
temperatură, umiditate corespunzătoare);
 Să cunoască variaţiile normale ale funcţiilor vitale în funcţie de vârstă;
 Să cunoască antecedentele medicale ale pacientului şi tratamentele prescrise;
 Să respecte frecvenţa de evaluare a funcţiilor vitale în raport cu starea pacientului;
 Să comunice medicului modificările semnificative ale funcţiilor vitale.
2.4.1. Măsurarea şi notarea temperaturii
Scop: evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locuri de măsurat:
-cavităţi semi închise: axila, plica inghinală, cavitatea bucală;
-cavităţi închise: rect, vagin.
Temperatura = rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de caldura prin
dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare = funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii
(termogeneza) şi pierderea căldurii (tremoliza) pentru păstrarea valorilor constante.
Materiale necesare:
 termometru digital;
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
 recipient cu soluţie dezinfectantă (alcool sanitar, alcool iodat, )
 tăviţă renală;
 ceas;
 foaie de observaţie;
 pix de culoare albastră;
 carneţel individual.
Intervenţiile asistentei medicale:
- pregătirea materialelor lângă bolnav;
- pregătirea psihică a bolnavului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din cutie şi îl deschide prin apasarea unicului buton,
- se verifică ca acesta să afişeze pe ecranul digital gradaţia o.
22
A). Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţie sezândă;
- se ridică braţul bolnavului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu senzorul ( vârful metalic) în centrul axilei, paralel cu
toracele;
- se apropie braţul de trunchi,cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui;
- la pacienţii slăbiţi, agitaţi, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această poziţie de
către asistenta medicală;
- termometrul se menţine pînă la semnalul sonor
B). Pentru măsurarea în cavitatea bucală
- se introduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei
dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 min.
Interpretarea rezultatelor:
Temperatura normală (fiziologică) = 36-37° C
Valori patologice:
a) starea de hipertermie:
- subfebrilitate 37-38° C
- febră moderată 38-39° C
- febră ridicată 39-40° C
- hiperpirexie 40-41° C
23
b) starea de hipotermie < 36° C
2.4.2. Observarea şi măsurarea respiraţiei
Scop: evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului, fiind un indiciu al evoluţiei bolii, al
apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Elemente de apreciat:
- tipul respiraţiei;
- amplitudinea mişcărilor respiratorii;
- ritmul;
- frecvenţa.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă verde;
- foaie de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- aşează bolnavul în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a fi efectuată;
- plasarea mâinii cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui;
- numărarea inspiraţiilor timp deun minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct p foaia de temperatură ( fiecare linie
orizontală a foii reprezintă două respiraţii);
- unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară, pentru obţinerea curbei;
- în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei ( R = 18 resp/min, amplitudine medie);
- aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla observare
a mişcărilor respiratorii.
Calităţile respiraţiei:
1. Frecvenţa: reprezintă numărul respiraţiilor pe minut
- nou-născut : 30-50 R/min;
- 2 ani: 25-35 R/min;
- 12 ani: 15-25 R/min;
- adult: 16-18 R/min;
- vârstnic: 15-25 R/min.
2. Amplitudinea: este dată de volumul de aer ce pătrunde şi se elimină din plămâni la
fiecare respiraţie. Poate fi:
- profundă;
24
- superficială.
3. Ritmul: reprezintă pauzele dintre respiraţii.
4. Simetria: ambele hemitorace prezintă aceeaşi mişcare de ridicare şi coborâre în
timpul inspiraţiei şi expiraţiei.
2.4.3. Măsurarea şi notarea pulsului
Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare.
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea;
- frecvenţa;
- amplitudine.
Locuri de măsurat:
- orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:

- artera radială,
- artera carotidă,
- artera temporală,
- artera humerală,
- artera femurală,
- artera poplitee.
Materiale necesare:
- ceas cu secundar;
- pix cu pastă roşie;
- foaia de temperatură.
Intervenţiile asistentului:
- pregătirea psihică a pacientului;

- asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 min;
- reperarea arterei;
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
- numărarea pulsaţiilor timp de un minut;
- consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foia de temperatură, ţinând cont că
fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
- unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea curbei;
25
- consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a caracteristicilor
pulsului ( AV = 82 b/min, puls regulat);
2.4.4. Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale
Scop: evaluarea funcţiilor cardio-vasculare ( forţa de contracţie a inimii, rezistenţă
determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
Elemente de evaluat:
- tensiunea arterială sistolică ( maximă);

- tensiunea arterială diastolică ( minimă).
Materiale necesare:
- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);

- stetoscop biauricular;
- tampon de vată cu alcool;
- pix cu pastă roşie.
Metode de determinare:
- palpatorie;
- ascultătorie.
Intervenţiile asistententei medicale:
- pregătirea psihică a pacientului;

- asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute;
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în extensie;
26
- se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală, sub marginea inferioară a
manşetei;
- se introduc olivele stetoscopului în urechi ( care în prealabil au fost dezinfectate);
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul parei de cauciuc, până la
dispariţia zgomotelor palsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei, până când se
percepe primul zgomot arterial ( care prezintă valoareatensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului, pentru a fi
consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice;
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului, în
momentul în care zgomotele dispar, aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează pe foaia de temperatură valorile obţinute cu o linie orizontală de culoare
roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul rezultat;
- se dezinfectează olivele.
Valori normale: 115-140/75-90 mmhg
2.4.5. Monitorizarea diurezei
Diureza reprezintă cantitatea de urină eliminată din organism timp de 24 ore.
Scop:
- Obţinerea datelor privind starea morfofuncţională a aparatului renal şi asupra altor
îmbolnăviri
- Cunoaşterea volumului diurezei
- Efectuarea unor determinări caliatative (analize biochimice) din cantitatea totală de
urină emisă
- Urmărirea bilanţului circulaţiei lichidului în organism = bilanţul lichidul (intrări –
ieşire).
Materiale necesare:
- Se pregătesc recipiente : vase cilindrice gradate, cu gât larg, spălate şi clătite cu apă
distilată (pentru a nu modifica compoziţia urinei) şi acoperite; se poate utiliza orice borcan de 2-
4 litri pe care-l vom grada noi cu creion dermograf sau pe benzi de leucoplast
- Se informează pacientul asupra necesităţii colectării corecte a urinei şi asupra
procedeului
- Colectarea începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină în ziua următoare, la
aceeaşi oră
27
Pentru o determinare corectă :
1. Pacientul urinează dimineaţa la o oră fixă; această cantitate de urină, de la prima
emisie, se aruncă
2. Se colectează, apoi, toate urinele emise în decurs de 24 de ore până a doua zi, la
aceeaşi oră, păstrându-se şi urina de la ultima emisie.
De reţinut !
 Golirea vezicii trebuie să se facă înainte de defecare
 pentru a împiedica procesele de fermentaţie, se vor adăuga, la urina colectată,
cristale de timol
 Recipientul de urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat,
se ţine la răcoare şi ferit de lumină, pentru a preveni descompunerea urinei
 După golirea recipientului, acesta se va spăla şi dezinfecta conform cerinţelor
 Pentru examene fizice (cantitate, aspect, miros) se recoltează urina din 24 de ore
 Pentru examene chimice-se recoltează 100ml de urinăPentru determinarea toleranţei
la glucide, 100 ml de urină se vor recolta din cantitatea totală de pe 24 de ore
Notarea diurezei : se face zilnic în foaia de temperatură a pacientului
 prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei respective
 spaţiul dintre două linii orizontale a foii de temperatură corespunde la 100 ml de
urină
 cantitatea de urină eliminată în 24 de ore, în mod normal, este de aproximativ 1500
ml.
2.5 Alimentaţia pacientului cu edem pulmonar acut
Regimul alimentar urmăreşte menţinerea greutăţii corporale corespunzătoare înălţimii
pacientului.Raţia zilnică de alimente va fi împărţită în 4-5 mese,variată şi bogată în
vitamine,regim hipocaloric la obezi,hipertensivi şi coronarieni. Fumatul trebuie interzis.
Alimentaţia trebuie să fie săracă în ioni de sodiu pentru a împiedica reţinerea apei în organism.
Lipsa clorurii de sodiu din alimente trebuie corectată cu alte substanţe sapide, lipsite de sodiu ca:
lămîia,într-o oarecare măsură ceapa sau oţetul.
În cazul în care pacientul suportă regimul hiposodat este permis cantitate normală de
lichide pe 14 de ore între1,5-2 litri. Este important eliminarea alimentelor cu conţinut de
colesterol.Dacă pacientul primeşte diuretice trebuie asigurată o alimentaţie bogată în potasiu
ca:bananele,ceaiurile.
În cazuri mai grave se va pregăti pacientului şi pîine fără sare sau se va acorda un regim
format numai din orez 300g, fructe şi dulciuri care nu aduc mai mult de 0,5g de sodiu pe zi.
2.6 Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului
28
Administrarea medicamentelor trebuie făcută cu mare punctualitate căci orice întîrziere
cît de mică provoacă emoţii inutile pacienţilo cu fractură de femur.
Cu toate că medicamentele se administrează la indicaţia medicului asistenta va trebui să
intervină de urgenţă în unele cazuri extreme pînă la sosirea medicului.
Doza de administrare
În funcţie de doza administrată, acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament
sau toxic.
Prescrierea medicamentelor
Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului
internat sau pe reţete în cazul pacientului ambulator.
Prescrierea constă în:
- numele medicamentului;
- concentraţie şi cantităţi;
- doza unică sau pe 24 h;
- mod de administrare;
- orarul administrărilor;
- administrare în raport cu servitul meselor.
Administrarea medicamentelor
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:
- medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv
- doza corectă de administrare;
- acţiunea farmacologică a medicamentelor;
- frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
- efectul ce trebuie obţinut;
- contraindicaţiile şi efectele secundare;
- interacţiunea dintre medicamente.
Asistenta medicală verifică şi identifică:
- calitatea medicamentelor;
- integritatea medicamentelor;
- culoarea medicamentelor;
- decolorarea sau supracolorarea;
- sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
- lichefierea medicamentelor solide;
- opalescenţa soluţiilor.
Asistenta medicală respectă :
29
- calea de administrat prescrisă de medic;
- dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
- incompatibilitatea de medicament;
- administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
- ordinea de administrare a medicamentelor
- servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.
Asistenta medicală informează şi anunţă :
- pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de
administrare, cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
- medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a
medicamentelor.
Pentru hidratarea organismului se va lua în seamă bilanţul pe 24 de ore prin ingerarea şi
eliminarea lichidelor.
Eliminarea apei din organism se face prin mai multa căi:1000-1500 ml se elimină prin
urină, 500-1000 ml prin transpiraţie, 350-500 ml sub formă de vapori prin plămîni şi 100-200 ml
prin scaun, nevoia de apă a adultului fiind de 2000-2500 ml/24 de ore.
2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice
În stabilirea diagnosticului precis într-un timp cît mai scurt posibil, ne vin în ajutor
probele de laborator care exprimă în mod obiectiv modificările survenite în morfologia,
funcţiunea şi biochimia organismului şi evidenţiază agenţii agresivi, factori etiologici ai
îmbolnăvirilor.
Recoltările trebuie să fie corect executate, examinările de laborator stabilesc factorul
etiologic, clarifică diagnosticul diferenţial, confirmă sau infirmă diagnosticul clinic, informează
asupra gravităţii cazului, contribuie la aprecierea eficacităţii tratamentului, prevesteşte
complicaţiile, confirmă vindecarea, contribuie la profilaxia bolilor infecto-contagioase.
Recoltările hematologice şi de urină se vor face zilnic sau la indicaţia medicului.
Puncţia venoasă se realizeaza de obicei în fosa antecubitala. Se poate recolta din venele
de pe antebraţul dorsal, sau orice alta locaţie accesibilă în funcţie de situaţie. Încheietura
interioară a mainii nu se foloseste decat foarte rar ca zona de recoltat datorita riscului mare de
afectare a structurilor anatomice existente în zona respective. Cele mai comune locuri de puncţie
venoasă sunt cele de pe antebraţ (vena mediană, basilică şi cefalică) urmate de cele de pe mână
(plexul venos metacarpian, venele dorsale).
Materiale necesare:
garou,
mănuşi,
30
seringă sau eprubete speciale cu aditivii specifici în funcţie de analiza cerută,
holder cu acul ataşat sau ac pentru holder şi holder,
paduri cu alcool,
etichete,
formular de cerere analize pentru laborator,
recipient special de colectare şi transportare a probelor de laborator,
bandaj adeziv pentru locul puncţiei,
Pregătire materialelor:
formularul de cerere analize trebuie completat corect şi clar cu datele pacientului,
analizele cerute, data şi ora recoltării, numele medicului care indică analizele.
eprubetele trebuie alese cu grijă în funcţie de analizele care se cer şi de aditivii pe
care îi conţin,
fiecare eprubeta trebuie completată corect şi clar cu datele pacientului.
Recoltarea:
se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize
la un alt pacient)
se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i
reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
se face o scurtă anamneza referitor la ce a simţit pacientul şi la eventulele incidente
în cazul unor recoltări anterioare (lipotimii, ameţeli)
recoltarea se face cu pacientul întins în pat sau stând pe scaun, cu mâna sprijinită pe
suportul special al scaunului sau de o masă
evaluarea celui mai bun loc de puncţie venoasă,
se observă şi se palpează vena pentru o mai precisă localizare
se montează garoul proximal faţă de zona aleasă pentru puncţie. Dacă venele nu s-
au dilatat corespunzător se cere pacientului să închidă şi să deschidă pumnul de câteva ori.
(pacientul trebuie să ţină pumnul strâns în timp ce se puncţionează vena şi să-l deschidă după ce
se introduce acul în venă).
se dezinfectează zona aleasă pentru puncţie cu paduri cu alcool până acesta rămâne
curat. Curaţarea zonei se face dinauntru spre în afara pentru a se preveni contaminarea zonei
puncţionate cu flora existenta pe pielea din jur.
nu se combinî folosirea padurilor cu alcool cu cele pe bază de iod, deoarece
alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe bază de iod.
după dezinfectarea zonei se asteaptă să se usuce înainte de puncţionare,
31
se imobilizează vena presând cu policele exact sub locul ales pentru puncţie şi se
întinde de piele,
se puncţionează vena sub un unghi de 30 grade. Daca se foloseste eprubeta, ea se va
umple automat pâna la nivelul la care este marcată. Daca se foloseşte seringa, se va evita
aspirarea brusca şi rapida, deoarece se va colaba vena.
holderul trebuie menţinut într-o poziţie sigură pentru a evita ieţirea lui din vena
se va îndeparta garoul imediat ce sângele începe să curgă adecvat, pentru a preveni
staza şi hemoconcentraţia sângelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate.
se va evita să se ţină garoul mai mult de 3 minute,
se schimbă cu atenţie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate
accidental acul din vena sau a se perfora vena,
după umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandeţe pentru amestecarea aditivilor
cu sângele.
se desface garoul întotdeauna înainte de scoaterea acului,
se pune o compresă sterilă deasupra acului la nivelul locului de puncţie şi se scoate
cu blandeţe acul din vena. Întotdeauna se scoate întâi eprubeta din holder şi apoi se scoate acul
se presează locul puncţiei pentru 2-3 minute sau până când se opreşte sângerarea
dacă aceasta durează mai mult de atât. Aceasta previne extravazarea sângelui în ţesutul din jur şi
formarea hematomului.
după oprirea sângerarii se aplică un bandaj adeziv,
a se evita agitarea puternică şi bruscă a eprubetelor deoarece se poate produce
hemoliza.
se reverifică locul puncţiei pentru a se vedea dacă s-a produs hematom. În cazul în
care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, după care se aplică
comprese calde.
se descarcă materialele folosite în containerele speciale, separate.
Consideraţii speciale:
nu se va recolta niciodata de pe braţul sau piciorul care au fost folosite deja pentru
diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deaorece rezultatul analizelor poate fi afectat.
de asemenea, se va evita recoltarea de sânge din zone edemaţiate, şunturi arterio-
venoase, zone cu hematoame sau răni vasculare,
dacă pacientul are vene vizbile, pronunţate, se va recolta evitând folosirea garoului,
prevenindu-se astfel formarea de hematoame.
32
dacă pacientul are tulburări de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante,
se va presa ferm locul puncţiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului şi se
va specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator
se va evita puncţia venoasa din picior deoarece poate creşte riscul apariţiei
tromboflebitei
2.8. Pregătirea pacientului cu edem pulmonar acut şi efectuarea tehnicilor speciale
impuse de afecţiune
2.8.1 Oxigenoterapia
Oxigenoterapia reprezintă administrarea de O2 în cantitate crescută prin respiraţie, în
scop terapeutic.
Scopul este de a asigura o cantitate corespunzătoare de O2 la ţesuturi prin combaterea
hipoxiei determinată de: scăderea O2 alveolar, diminuarea Hb, tulburări în sistemul circulator,
probleme care interferează cu difuziunea pulmonară.
Surse de oxigen: staţie centrală de oxigen, microstaţie, butelie de oxigen.
Metode de administrare a O2:

a. Prin sondă nazală:
 Este metoda cea mai frecvent utilizată
 Permite administrarea O2 în concentraţie de 25-45%
 Poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung
b. Prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat):
33
 Permite administrarea O2 în concentraţie de 40-60%
 Este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare
 Accentuează starea de anxietate.
c. Ochelari pentru oxigen:
 Sunt prevăzuţi cu 2 sonde care se introduc în ambele nări, utilizându-se la copii şi
pacienţi agitaţi.
 Sunt mai bine toleraţi de pacienţi.
d. Cortul de oxigen:
 Frecvent utilizat la copii
 Concentraţia de O2 nu poate depăşi 50%
 Are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vapori
datorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu.
Echipamentul necesar administrării de O2: surse de oxigen, umidificator, sondă nazală
şi material adeziv pentru fixarea sondei.
Intervenţiile asistentei:
 Aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare, semişezând.
 Asamblarea echipamentului
 Dezobstruarea căilor respiratorii
 Măsurarea sondei, pe obraz, de la narină la tragus
 Sonda nu se unge cu substanţe grase, dar se poate lubrifia cu gel hidrosolubil
anestezic pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei
 Introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz
 Fixarea debitului de administrare a O2 în funcţie de prescripţia medicului
 Aprecierea răspunsului terapeutic al administrării O2, observarea culorii
tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului.
 Supravegherea pacientului pentru depistrae semnelor de toxicitate sau de apariţie a
unor complicaţii
 Supravegherea echipamentului de administrare a O2 (presiune, debit)
 Mobilizarea periodică a sondei
 Scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară
 Curăţarea echipamentului la terminarea tehnicii
2.8.2 Pulsoximetria:
34
Poate fi continuă sau intermitenta si este o procedura simpla si noninvaziva de
monitorizarea a saturaţiei în oxigen a sângelui arterial. Masurarea neinvaziva se va nota cu SpO2
iar cea invaziva cu SaO2.
Pulsoximetrul se poate pune pe deget sau pe lobul urechiei. Rezultatele pot fi afectate
daca exista o slaba perfuzare vasculara a regiunii pe care se aseaza pulsoximetrul, cum este la
pacientii care prezinta modificari ale debitului cardiac.
Mecanismul de masurare se bazeaza pe lumina infrarosie transmisa prin patul vascular

si care va fi masurata de fotodetectorul instalat pe deget sau lobul urechiei.
Materiale necesare:
 pulsoximetru
 paduri alcoolizate, acetona, daca este nevoie
Implementare:
 se explică procedura pacientului
 asistenta se va asigura ca pacienta nu are unghii false sau ojă ( se va şterge oja)
 pulsoximetrul se poate aşeza şi perpendicular pe unghie dacă aceasta este prea
mare
 se pozitionează mâna pacientului la nivelul inimii pentru a elimina pulsatiile
venoase care pot altera rezultatul
 se poneste pulsoximetrul, se asteapta putin şi se va urmări măsuratoarea
 pulsoximetrul va afisa saturaţia în oxigen cât şi pulsul periferic
 dacă se va măsura saturaţia montând pulsoximetrul pe lobul urechiei, se va masa
întai zona timp de 10-20 secunde cu un pad alcoolizat pentru a imbunatatii circulatia.Se va lasa
35
sa masoare timp de 3 minute pana se va stabiliza, sau se va măsura de mai multe ori, masând de
fiecare data zona înainte de a aşeza pulsoximetrul.
 după măsuratoare, se îndepartează pulsoximetrul şi se va şterge cu grijă cu un pad
alcoolizat.
 dacă rata pulsului arătat de pulsoximetru nu corespunde cu cea a pacientului, se
poate considera incorectă şi valoarea saturaţiei şi se va repetă măsuratoarea
 hipotermia, hipotensiunea, vasoconstrictia, mişcarea excesivă a pacientului în
timpul măsurătorii, lumina excesiva, pot afecta corectitudinea măsurarii saturaţiei.
 dacă circulaţia la nivelul extremităţilor nu permite folosirea pulsoximetrului,
acesta poate fi pus la rădăcina nasului
 pulsoximetrul nu se va pune pe aceeaşi mana pe care este instalata manseta de
tensiune a unui pacient monitorizat deoarece poate afecta rezultatele
 nivelul normal al saturaţiei pe care trebuie să-l afişeze pulsoximetrul este între
95%-100% pentru un adult sănătos.
2.8.3 Pregătirea pacientului pentru electrocardiogramă
Una dintre cele mai folosite şi semnificative metode de diagnosticare cardiacă este
electrocardiograma, care măsoara activitatea electrică a inimii sub forma unui grafic e unde.
Electrozii ataşaţi la piele pot detecta impulsul electric la inimii.
Electrocardiograma este folosită pentru a evalua ischemia miocardica în infarct,
tulburările de ritm şi dezechilibrele electrolitice şi toxicitatea medicamentoasa. Electrozii se
plaseaza de obicei la extremtităţile membrelor superioare şi inferioare şi pe piept.
Electrocardiograma apare sub forma de unde care formeaza complexul PQRST.
Unda P reprezintă depolarizarea atrială, complezul QRS reprezintă depolarizarea ventriculară, iar
unda T reprezintă repolarizarea ventriculara.
Monitorizarea cardiacă se mai poate în mai multe feluri, cele mai uzuale fiind:
- telemetria este folosita în timpul spitalizarii; ea necesită ataşarea a cel puţin doi electrozi
conectaţi la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat în buzunar; acest aparat emite un
semnal ce va fi captat şi afisat de un sistem central de monitorizare; anomaliile de ritm cardiac sunt
înregistrate şi pot declanşa o alarmă.
- monitorizarea Holter înregistrează continuu activitatea inimii timp de 24 până la 48 de
ore, în timp ce pacientul îşi desfaşoară activităţile zilnice
- electrocardiograma de efort este folosită pentru decelarea modificărilor ce apar în
timpul efortului.
Materiale necesare:
36
aparatul de EKG
hârtie pentru tiparit
comprese
gel
Pregătirea echipamentului:
se plasează aparatul în apropierea patului pacientului, pe o suprafaţă plană,
se ataşează la priză,
dacă pacientul este deja cuplat la un monitor cardiac se vor îndeparta electrozii
acestuia,
se verifică aparatul de EKG să aibă hârtie de printat,
Efectuarea:
se confirmă identitatea pacientului,
se setează aparatul conform cerinţelor de plasare a electrozilor,
se explică procedura pacientului şi faptul ca nu va trebui să vorbească şi să se mişte
în timpul efectuării,
se aşează pacientul în decubit dorsal în pat , cu mâinile pe lânga corp,
se vor expune extremităţile mâinilor şi picioarelor pentru a ataşa electrozii,
se verifică ca picioarele pacientului să nu atingă tăblia patului,
se vor aplica electrozii pe zone plate, nu pe muşchi, pentru a nu interfera cu
activitatea aparatului,
dacă anumite zone prezintă pilozitate crescută aceatea vor trebui îndepărtate prin
radere sau scurtare,
se aplică gel pe locurile de plasare a electrozilor. Nu se va folosi alcool deaorece
poate distruge electrozii
se verifică electrozii să fie curaţi şi apoi se aplică pe extremitaţile membrelor,
conform indicaţiilor de pe electrozi şi culorilor ajutătoare (roşu pentru mâna dreaptă, galben
pentru mâna stângă, negru pentru piciorul drept, verde pentru piciorul stâng)
electrozii de pe piept se vor aşeza astfel: V1 – spaţiul 4 intercostal în dreapta
sternului , V2- spaţiul 4 intercostal în stânga sternului, V3 – la jumatatea distanţei dintre V2 şi
V4 , V4 – spaţiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a clavicolei, V5 - la jumătatea distanţei
dintre V4 şi V6, V6- spaţiul 5 intercostal în dreptul liniei de mijloc a axilei, la acelaşi nivel cu
V4 (adică, de la dreapta pacientului spre stânga: roşu, galben, verde, negru, maro, negru, violet).
dacă KG-ul trebuie făcut la o femeie, electrozii se vor plasa sub sâni,
se deschide EKG-ul şi se lasa câteva secunde să apară traseul,
se verifică dacă traseul înregistrat indică poziţionarea corectă a electrozilor
37
se cere pacientului să se relaxeze şi să respire normal, să stea nemişcat şi să nu
vorbeasca
se printează rezultatul,
se îndepartează electrozii, se şterge pacientul de gel, se ajuta să se acopere, se şterg
electrozii şi se strânge aparatul de EKG,
dacă pacientul are pacemaker, procedura se va face cu sau făra magnet, conform
indicaţiilor medicului şi se va specifica aceasta,
electrozii pot fi aşezaţi în diverse moduri pentru a obţine diverse informaţii necesare
în diagnosticarea bolilor inimii. Asfel, pentru a vedea funcţionarea ventricului drept electrozii
extremităţilor se vor plasa la fel ca la EKG-ul standard, dar cei de pe piept se vor plasa astfel: V1
în spaţiul 4 intercostal stâng lângă stern, V2 în spatiul 4 intercostal drept lângă stern, V4 în
spaţiul 5 intercostal stâng, V3 la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4, pe acelaşi nivel cu V4 la
dreapta liniei axilare mediane se va aşeza electodul V6, V5 la mijlocul distanţei dintre V4 şi V6.
un alt mod de a poziţiona electrozii este poziţionarea pacientului pe partea stângă şi
adăugarea a trei electrozi la EGK-ul standard astfel: V7 de partea stânga a linie axilare stângi la
nivelul intercostal 5 şi se va ataşa cablul de la V4, V8 se va poziţiona pe partea stângă a spatelui
pacientului, în stânga liniei scapulare, la nivelul spaţiului 5 intercostal se se va ataşa cablul de la
V5, V9 se va poziţiona pe spatele pacientului în stânga coloanei vertebrale, la nivelul spaţiului 5
intercostal şi i se va ataşa cablul de la V6. Pacientul poate fi pozitionat şi pe partea dreapta şi
montaţi electrozii în acelaşi fel, dar pe dreapta, pentru a evalua partea posterioară dreaptă.
2.8.4 Radiografia toracică
38
Pregătirea psihică a pacientului:
 Se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea
(cameră în semiobscuritate)
 Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie
 Se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va efectua
câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în apnee, după o inspiraţie profundă.
Pregătirea fizică a pacientului:
 Se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se leagă pe creştetul
capului); se îndepărtează obiectele radio-opace.
 Se aşază pacientul în poziţie ortostatică, cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse
înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta care
poartă filmul. Când poziţia verticală este contraindicată, se aşază pacientul în poziţie şezând.
Poziţia bolnavului pentru radiografie pulmonară de profil
Poziţia bolnavului pentru radiografia toraco-pulmonară din faţă

 În timpul examenului radiologic, se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de medic.
Îngrijirea pacientului după examen:
39
 Pacientul va fi ajutat să se îmbrace; după terminarea examenului radiologic, va fi
condus la pat.
 Se notează în foaia de observaţie examenul radiologic efectuat şi data.
2.9. Educația pentru sănătate
Pacientul va fi învăţat să privească cu calm şi seriozitate toate problemele şi obstacolele
ce apar în menţinerea sănătăţii sale (să aibă un regim alimentar corespunzător, să i-a tratamentul
de întreţinere la timp, să se odihnească).
Pacientul va trebui să dobândească deprinderi corecte şi necesare obţinerii unei stări de
bine, îşi va crea un mediu ambient adecvat, cu luminozitate şi temperaturi normale, atmosferă de
calm şi linişte, va face plimbări prin parc, îşi va aerisi camera şi va avea grijă de igiena corporală
şi aspectul său exterior. Educatia pacientului privind regimul igienico-dietetic
- limitarea consumului sarii de bucatarie pâna la 2000 mg /zi si nu mai mult de 700 mg
la o alimentatie.
- respectarea stricta a listei de alimente si bauturi permise (figura nr,1);
- monitorizarea zilnica a masei corporale (consultatia in caz de acumulare a 800-900g
greutate corporala pe zi sau 2,5 kg /saptamana)
- evitarea eforturilor fizice 2 ore postprandial;
- limitarea lichidelor, in prezenta edemelor -restrictia lichidelor pâna la 600 -800 ml/zi
(include lichidele din produsele alimentare solide), se va limita si aportul de sare 5 - 6 g/z
- evitarea consumului de alcool
- evitarea alimentelor si bauturi1or cu continut mare de cofeina;
- evitarea stresului emotional;
- argumentele pentru a urma tratamentu
- evitarea medicatiei potential tahicardizante (decongestionare nazale, pseudoefedrina ,
anabolizante „pilule de slabit” )
- evitarea administrarii parenterale a preparatelor de calciu
- verificarea continutului in sodiu al medicatiei auxiliare (laxative , antiacide,
antitusive, etc)
2.10. Externarea pacientului
Medicul este cel care va hotari momentul externării bolnavului când acesta nu mai
necesită o supraveghere permanentă și poate continua tratamentul prescris la domiciliu. Asistenta
va pune la dispoziţia medicului documentele bolnavului necesare formulării epicrizei şi
completării biletului de ieșire şi va asigura alimentația bolnavului până la externare.
40
Asistenta va anunța familia bolnavului cu privire la externarea acestuia, va avea grijă ca
bolnavul să-și primească lucrurile personale de la magazia spitalului şi să aibă o îmbrăcăminte
corespunzătoare anotimpului.
Va aprofunda cu bolnavul indicațiile primite de la medic şi cuprinse în biletul de ieșire.
Asistenta va conduce bolnavul la ieșire unde îl va lăsa în grija aparținătorilor.
41
CAPITOLUL III.
ÎNGRIJIRI SPECIFICE
3.1. CAZUL NR.1

Date fixe:
Nume: D.
Prenume: C.
Naţionalitatea: Română
Sex: Masculin
Religia: Catolic
Vârsta: 51 ani
Greutate: 53 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: BIII. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc. Roşieşti
Data internării: 31.01.2015
Data externării: 05.02.2015
Diagnostic medical la internare:
Edem pulmonar acut
Antecedente heredocolaterale:
-mama hipertensivă
-tatăl:cardiopatie ischemică
Antecedente personale:
Pacient fără antecedente personale patologice cunoscute
Istoricul bolii:
Debut brusc cu opt ore înaintea internării prin dispnee paroxistică, care s-a accentuat
progresiv până la apnee, palpitaţii cu ritm rapid şi regulat, tuse seacă. Se interneayă pentru
investigaţii şi tratament.
Manifestări de dependenţă:
 dispnee paroxistică,
 expectoraţie roz-spumoasă,
 tuse seacă,
 imobilizare la pat,
42
 insomnie;
 neglijenţă vestimentară,
 febră,
 posibilitatea infectării bronhiilor,
 refuzul de a comunica,
 imposibilitatea de a practica religia,
 sentiment de neputinţă, agitaţie,
 lipsa de cunoştinţe.
Problemele pacientului:
 Dificultate în a respira
 Incapacitatea de a se mişca
 Alterarea nevoii de a dormi
 Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca
 Alterarea temperaturii corporale
 Risc de complicaţii
 Deficit de comunicare
 Perturbarea nevoii de a acţiona după credinţă şi valori
 Dificultate în vederea realizării
 Neputinţa de a se recrea
 Deficit de cunoştinţă
43
Plan de îngrijire cazul nr. 1
Diagnostic de Intervenţiile asistentei medicale

Nevoia deficitară Obiective Evaluare
îngrijire
Proprii Delegate
Dificultate în a
respire din cauza
inundării alveolelor Oxigenoterapie
Nevoia de a respira Pregătirea materialului Pacientul respiră
pulmonare Pacientul să respire 4l/min
şi de a avea o bună pentru tehnicile fiziologic,
manifestat prin normal, fiziologic. Avelox 1fl –zi,
circulaţie recomandate de medic normal.
dispnee, Furosemid 2 f
expectoraţie roz-
spumoasă
Incapacitatea de a se
Ajut pacientul să se mişte şi Pacientul se
Nevoia de a se mişca din cauza Pacientul să nu se mişte Recom.recol-tării
să se întoarcă în pat. Am mişcă singur
mişca şi de a dispneei manifestat singur timp de 7 zile. analizelor
efectuat mişcări active şi după termenul
avea o bună postură prin imobilizare la Ex. Paraclinic EKG
pasive. stabilit.
pat
Alterarea nevoii de
Pacientul este
Nevoia de a dormi a dormi determinată Pacientul să se Administrez pacientului Administrare de 1tb
echilibrat, se
şi de a se odihni de dispnee odihnească normal. ceai cald, lapte,brânză.. de Dormicum
odihneşte.
manifestat prin
44
insomnie
Dificultate în a se
îmbrăca şi dezbrăca
Pacientul să se îmbrace
din cauza starii de Ajut pacientul să se îmbrace Pacientul se
Nevoia de a se şi să se dezbrace singur.
boala şi a vârstei şi să se dezbrace. L-am îmbracă şi se
inaintate manifestat ajutat să-şi facă toaleta. ------------ dezbracă singur.
prin neglijenţă
vestimentară
Alterarea
Pacientul să nu mai Administrare de
Nevoia de a-şi temperaturii Termometrizarea
prezinte febră. Să fie medicamente:
menţine temperatura corporale din cauza pacientului. Administrarea Pacientul nu mai
echilibrat. Algocalmin 1 f iv
corpului în limite inflamaţie bronşice de lichide la tempe-ratura prezintă febră.
Plegomazin 1 f iv
normale manifestat prin corpului.
Dexametazonă
febră
Risc de complicaţii
Pacientul să respecte Recoltarea a-
din cauza evoluţiei Izolarea pacientului şi
Nevoia de a evita regimul, tratamentul pe nalizelor. Pacientul poate
bolii manifestat prin respectarea regimului şi
pericole cât posibil. Să evite Ex. clinic şi evita pericolele.
posibilitatea tratamentului în spital.
pericolele. paraclinic.
infectării bronhiilor
Nevoia de a Deficit de Pacientul să comunice Ajut pacientul să Pacientul comu-
45
comunicare din
nică cu
cauza anxietatăţii cu cadrele medicale depăşească starea în care
personalul
comunica manifestat prin este, să comunice cu cei din
------------ medical şi cu
refuzul de a jur.
familia.
comunica
Perturbarea nevoii
de a acţiona după
Pacientul să acţioneze Îi aduc pacientului cărţi şi Pacientul
Nevoia de a actiona credinţă şi valori din
după credinţă şi valori. reportaje din religia participă la slujbe
după credinţă şi cauza spitalizării -------------
respectivă (cărţi de din cadrul
valori manifestat prin
rugăciuni). spitalului.
imposibilitatea de a
practica religia.
Dificultate în Recom. pt.ex. Pacientul îşi reia
Pacientul să îşi continue
vederea realizării Îi explic pacientului că pulmonar, TGO, activitatea
activita-tea fără proble-
Nevoia de a se din cauza dispneii boala nu trebuie să fie un TGP, Hb, Ht. respectând
me.
realiza manifestat prin impas pentru a-şi relua ho-vascular regimul şi
sentiment de ne- activitatea. accentuat bi-lateral, tratamentul
putinţă. hiluri infiltrate. recomandat.
Neputinţa de a se Îi asigur pacientului Pacientulse re-

Pacientul să şe recreeze
Nevoia de a se recrea determinată obiectele de care are nevoie crează pe cât
pe cât posibil.
recreea de senzţia lipsei de pentru a se recrea (cărţi).Îl posibil în spital
-------------
aer manifestat prin duc să vizioneze emisiunile depăşind situaţia.
46
agitaţie preferate la TV.
Educaţia sanitră făcută
Deficit de Pacientul pleacă
pacientului. Îi explic să-şi
cunoştinţă Pacientul este in-struit din spital
Nevoia de a învăţa respecte regimul şi
determinat de vârsta în vederea evitării ameliorat şi
cum să îşi păstreze tratamentul, să evite factorii
înaintată manifestat pericole-lor şi reacţiilor având cunoştinţe
sănătatea de risc, să vină periodic la -------------
prin lipsa de adverse ale bolii. necesare despre
control, să respecte
cunoştinţe boală.
analizele.
SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE
Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

31.01.2015 140/85 mmhg 80 b/min 16/min 36,9° C 1600 ml/24h normal
ALIMENTAŢIA BOLNAVULUI
47
Perioada Alimente permise Alimente interzise
- carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, şuncă/peşte slab, la ouă lapte smîntănit, - grăsimile animale
carne de pasăre slabă fără piele, pîine intermediară de o zi, griş, orez, porumb, supe de - apă minerală,
31.01-5.02.2015 - cafea
legume, ciorbe, sosuri, legume, fructe, ceaiuri, sucuri de legume şi fructe, uleiuri vegetale - băuturi alcoolice
maximum 25g/zi, legume şi fructe. - băuturi energizante
- băuturi carbogazoase
EXAMENUL DE LABORATOR
Examen cerut Mod de recoltare Valoare normală Rezultat

Hemoglobina Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roz 11,5-15g % / dl 14g % / dl
Hematocrit Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roz 36-42 % 41 %
Leucocite Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roz 6 – 8000 / mm3 7600 / mm3
VSH Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 90-120 mg/dl 97 mg / dl
Glicemie Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 90-120 mg/dl 97mg / dl
TGO Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 1-18 u / l 29 u / l
TGP Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 1-19 u / l 38 u / l

TYMOL Puncţie venoasă C 5-10 1-4 UML 3 UML
Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 150 – 250 mg / dl 187 mg / dl
Colesterol
48
10 – 50 mg / dl 46,1 mg / dl
Uree,
Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie
Creatinină
0,5 – 1,9 mg / dl 0,91 mg / dl
s-a colectat în vase de sticla absolut curate,
Examen de urină
clătite cu apă distilată
Volum de 24 ore Citrin limpede
Albumină rare
Epitelii plate absent
Leucocite absent
Urobilinogen Normal
INVESTIGAŢII PARACLINICE
Data Examene curente Pregatirea pentru examen Îngrijiri după examen
1.02.2015 EKG Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal,isi va relaxa musculatura. Nu necesită îngrijiri speciale.
05.02.2015
Montarea electrozilor:
-pe membre:rosu-mana dreapta
galben-mana stanga
negru-picior drept,verde-picir stang.
-precordial
VI-sp 4 intercostal drept
V2-sp 4 intercostal stang
49
V3-între V2 siV4
V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculara stg
V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilara anterioara
V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilară mijlocie.
TRATAMENT MEDICAMENTOS
Data Medicamente Mod de administrare

Isodinit 20 mg. 2 cp per oral/zi
Cordarone 2 cp per oral/zi
Digoxin 1 cp. per oral/zi
Furosemid 2 f i.v. /zi
Cefort 1gr la 8 ore/zi
31.01.2015
Unidur 400 mg. 1 cp. (1/2·2) per oral/zi
Quamatel 1tb la 12 ore/zi
Avelox 1fl –zi, /zi
Metoclopramid 1tb. la 8 ore per oral/zi
Algocalmin 1 f i.m. /zi
01-05.02.2015 Cordarone 2 cp per oral/zi
Digoxin 1 cp. per oral/zi
50
Furosemid 2 f i.v. /zi
Cefort 1gr la 8 ore/zi
Unidur 400 mg. 1 cp. (1/2·2) per oral/zi
Quamatel 1tb la 12 ore/zi
Avelox 1fl –zi, /zi
Algocalmin 1 f i.m. /zi
51
3.2. CAZUL NR.2
Date fixe:
Nume: G.
Prenume: A.
Sex: Masculin
Religia: Ortodox
Vârsta: 67 ani
Greutate: 53 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: OI.Rh negativ
Date variabile:
Domiciliu: Vaslui
Edem pulmonar acut
-mama decedat
-tatăl decedat
- C.I.C.D., A.P. de efort, F.A. cronică, insuficienţă cardiacă globală,
Istoricul bolii:
Pacient în vârstă de 67 de ani, cu antecedente de C.I.C.D., A.P. de efort, F.A. cronică,
insuficienţă cardiacă, acuză de 4 zile durere retrosternală cu caracter permanent, iar de câteva
ore dispnee paroxistică accentuată progresiv la ortopnee, tuse, anxietate.
 dispnee paroxistică,
 tuse,
 durere retrosternală,
 inapetenţă transpiraţii,
 oligurie, albuminurie,
 expectoraţie roz-spumoasă,
 imobilzare la pat,
51
 greutate de a-şi schimba hainele,
 febră 38,6ºC-40ºC,
 anxietate,
 neputinţa de a-şi practica religia, deficit de cunoştinţe.
 Dificultate în a respira,
 Alterarea nutriţiei,
 Alterarea eliminării,
 Mobilitate neadecvată,
 Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca,
 Hipertermie,
 Comunicare alterată,
 Dificultate în a acţiona după credinţă şi valori,
 Deficit de cunoştinţe medicale,
52
Plan de îngrijire cazul nr. 2
Diagnostic de Intervenţiile asistentei medicale
Nevoia deficitară Obiective Evaluare
îngrijire Proprii Delegate
Dificultate în a
respira din cauza
Nevoia de a respira Pregătirea materialului Oxigenoterapie 4l/min Pacientul respiră
bolii manifestat prin Pacientul să respire
şi de a avea o bună pentru tehnicile reco- Avelox 1fl –zi, fiziologic,
dispnee paroxistică, normal, fiziologic.
circulaţie mandate. normal.
tuse, durere
retrosternală
Alterarea nutriţiei
Pacientul să se Ajut pacientul să se Administrare de
determinat de Pacientul se
Nevoia de a se hidrateze şi să se alimenteze cu valori vitamina B6 B1
durerea retrosternală alimentează şi se
alimenta şi hidrata alimenteze în limite nutritive mari. Am cântărit Glucoză 5%,
manifestat prin hidratează singur.
normale. pacientul. Furosemid 2 f iv
inapetenţă
Alterarea eliminării
din cauza procesului
inflamator manifestat Echilibrarea pa- Administrare de PEV
Pacientul nu mai
prin transpiraţii, cientului. Să nu mai l-am şters de transpiraţii şi cu glucoză 10%.
Nevoia de a elimina prezintă transpitaţii
oligurie, prezinte transpiraţii şi secreţii. Plegomazin 1f/zi
şi oligourie
albuminurie. oligourie Metoclopramid 1 f iv
expectoraţie roz-
spumoasă.
53
Mobilitate
neadecvată din cauza
Pacientul să nu se mişte Ajut pacientul să se mişte Pacientul se mişcă
Nevoia de a se dispneei paroxistice Recom.recoltării
singur timp de 7 zile. şi să se întoarcă în pat. Am singur după
mişca şi de a manifestat prin analizelor
efectuat mişcări active şi termenul stabilit.
avea o bună postură imobilizare la pat Ex. Paraclinic EKG
pasive.
Alterarea nevoii de a
dormi determinată de Pacientul să se Administrez pacientului
Administrare de Pacientul este
Nevoia de a dormi durerea retrosternală odihnească normal. ceai cald, lapte,brânză.
medica-mente: echilibrat, se
şi de a se odihni si dispnee Schimbarea lenjeriei de
Diazepam 1tb odihneşte.
manifestată prin corp şi pat la nevoie.
oboseală
Pacientul să se îmbrace Ajut pacientul să se
din cauza durerii Pacientul se
Nevoia de a se şi să se dezbrace îmbrace şi să se dezbrace.
retrosternale îmbracă şi se
îmbrăca şi dezbrăca singur. L-am ajutat să-şi facă ------------
manifestat prin dezbracă singur.
toaleta.
greutate de a-şi
schimba hainele
Nevoia de a-şi Hipertermie Pacientul să nu mai Termometrizarea Administrare de Pacientul nu mai
menţine determinată de prezinte febră. Să fie pacientului. Administrarea medicamente: prezintă febră.
54
procesul inflamator Algocalmin
temperatura echilibrat hidro-
manifestată prin de lichide la temperatura Plegomazin
corpului în limite electrolitic
febră 38,6ºC-40ºC. corpului. Dexametazonă
normale
Avelox 1fl –zi,
Pacientul să comunice
Comunicare alterată Ajut pacientul să Pacientul comunică
cu pacienţii şi cadrele
Nevoia de a din cauza spitalizării depăşească starea în care cu personalul
medicale. ------------
comunica manifestată prin este, să comunice cu cei medical şi cu
anxietate din jur. familia.
Dificultate în a
acţiona după credinţă
Îi aduc pacientului cărţi şi
Nevoia de a acţiona şi valori determinată Pacientul să acţioneze Pacientul participă
reportaje din religia
după credinţă şi de spitalizare după credinţă şi valori. ------------- la slujbe din cadrul
respectivă (cărţi de
valori manifestat prin spitalului.
rugăciuni).
neputinţa de a-şi
practica religia
Deficit de cunoştinţe
Îi explic să-şi respecte Pacientul pleacă
medicale din cauza Pacientul este instruit
Nevoia de a învăţa regimul şi tratamentul, să din spital ameliorat
dezinteresului pentru în vederea evitării
cum să îşi păstreze evite factorii de risc, să şi având cunoştinţe
propia sănătate pericolelor şi reacţiilor
sănătatea. vină periodic la control, să ------------- necesare despre
manifestat prin adverse ale bolii.
respecte analizele. boală.
deficit de cunoştinţe
55

01.04.2015 130/80 mmhg 70 b/min 16/min 40° C 1800 ml/24h normal
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florură de sodiu. 78mg%. 80-110mg%.
Acid uric 5-10 ml sînge venos 7,59mg%. 2-6mg%.
uree 5-10 ml sînge venos 50,3mg%. 20-40mg%.

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,12mg%. 0,6-1,2mg%.
Na: 5-10 ml sînge venos. 138mEq/l. 137-152mEq/l.

K: 5-10 ml sînge venos. 4,9mEq/l 3,8-5,4mEq/l
V.S.H.: 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 9 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.
56
Htc sînge venos pe E.D.T.A.0,5 ml soluţie prin evaporare. 45%. B:46±6%,F:41±5%.
Hgb puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A. 15;7g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml
Leucocite puncţie capilară sau venoasă 2ml sînge pe E.D.T.A. 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
Examen sumar urină 50 ml urină din urina de dimineaţă, Alb - abs; sed - Albumine - abs; sedimente - rare ,
rare , leucocite leucocite şi epitelii rare
şi epitelii rare
Urocultură Urina 50 ml din jetul mijlociu, în recipient steril 500 germeni/ml ≤ 1000 germeni /ml
- grăsimile animale
- lapte smîntănit, carne de pasăre slabă fără piele, vacă/viţel slab, şuncă/peşte
- apă minerală,
slab, la ouă doar albuşul, uleiuri vegetale maximum 25g/zi, pîine
- cafea
intermediară de o zi, griş, orez, porumb, supe de legume, ciorbe,bulion de
1.04-5.04.2015 - băuturi alcoolice
carne, sosuri, legume, fructe, apă minerală, ceaiuri, cafea slabă, sucuri de
- băuturi energizante
legume şi fructe.
- citrice
57
INVESTGAŢII PARACLINICE

Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal,isi va relaxa musculatura.
galben-mana stanga

1.04.2015
3.04.2015 -precordial Nu necesită îngrijiri speciale.
EKG
5.04.2015 VI-sp 4 intercostal drept
6.04.2015
V2-sp 4 intercostal stâng
V3- între V2 şi V4
V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculară stg
V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilară anterioară
58

Furosemid, 1tb per oral/zi
Nifedipin , 2 cp per oral/zi
Captopril 25 mg 3 cp per oral/zi
Furosemid 1 f. i.v. /zi
1.04.- 6.04.2015
Isodinit 10·21 cp per oral/zi
Digoxin 1 cp per oral/zi
Captopril 20 g·4 cp per oral/zi
Avelox 1fl –zi i.v. /zi
59
3.3. CAZUL NR.3
Date fixe:
Nume: A.
Prenume: I.
Sex: Masculin
Religia: Catolic
Vârsta: 58 ani
Greutate: 53 kg
Înălţime: 166 cm
Grupa sanguină: ABIV. Rh pozitiv
Date variabile:
Domiciliu: jud. Vaslui loc. Laza
Edem pulmonar acut
-mama nesimnificative,
-tatăl stop cardio-respirator,
- Hipertensiune arterială, B.R.S.
Istoricul bolii:
Bolnav vechi, hipertensiv cu B.R.S. internat în august 2005 în secţia medicală care nu
urmează tratamentul medicamentos, se internează de urgenţă pentru dispnee cu tahipnee şi
ortopnee care se instalează în urmă cu două ore şi la care se adaugă transpiraţii reci, palpitaţii.
 dispnee, tahipnee, spută rozacee,
 lipsa de cunoştinţe.
 imobilizare în semişezând la pat,
 stare de somnolenţă
 febră 38,6º
 respingere, refuzul de a comunica imposibilitatea de a-şi practica religia.
sentimente de neputinţă.
60
 Alterarea respiraţiei
 Risc de deshidratare
 Incapacitatea de a se mişca
 Perturbarea somnului
 Dificultate în a se îmbrăca şi dezbrăca
 Hipertermie
 Posibile complicaţii
 Comunicare alterată
 Dificultate în a acţiona după credinţă şi valori
 Dificultate în vederea realizării
 Deficit de cunoştinţe
61
Plan de îngrijire cazul 3.
Nevoia Diagnostic de Intervenţiile asistentei medicale

Obiective Evaluare
deficitară îngrijire Proprii Delegate
Alterarea respiraţiei Pregătirea materialului

din cauza inundării pentru tehnicile
Nevoia de a se
alveolare bruşte Pacientul să respire recomandate. Oxigenoterapie Pacientul respiră
alimenta şi a avea
manifestată prin normal, fiziologic. Măsor funcţiile vitale şi le Cefort 1 gr la 8 ore fiziologic, normal.
o bună circulaţie
dispnee, tahipnee, notez în foia de
spută rozacee, temperatură.
Risc de deshidratare Administrare de
Nevoia de a se determinat de Pacientul să se hidrateze l-am şters de transpiraţii vitamina B6 B1 B12, Pacientul se
alimenta şi procesul inflamator şi să se alimenteze în şi secreţii. Vitamina C, Glucoză alimentează şi se
hidrata manifestat prin limite normale. I-am făcut toaleta. 5%, hidratează singur.
transpiraţii, spute Furosemid 2 f iv;
Nevoia de a se Incapacitatea de a Pacientul să nu se mişte Ajut pacientul să se mişte Pacientul se mişcă
mişca şi de a se mişca determinat singur timp de 7 zile. şi să se întoarcă în pat. singur după termenul
avea o bună de dispeea Am efectuat miş-cări stabilit.
postură paroxistică active şi pasive.
manifestat prin
imobilizare în
62
semişezând la pat.
Pacientul să se
Perturbarea
odihnească nor-mal. Administrez pacientului
Nevoia de a somnului din cauza Administrare de Pacientul este
ceai cald, lapte,brânză.
dormi şi de a se dispneii manifestat medicamente echilibrat, se
Schimbarea lenje-riei de
odihni stare permanentă de diazepam odihneşte.
corp şi pat la nevoie.
somnolenţă.
Pacientul să se îmbrace Ajut pacientul să se
Nevoia de a se determinat de Pacientul se îmbracă
şi să se dezbrace singur. îmbrace şi să se dezbrace.
îmbrăca şi imobiliarea la pat şi se dezbracă
L-am ajutat să-şi facă
dezbrăca manifestat prin ------------ singur.
toaleta.
greutate de a se
îmbrăca şi desbrăca
Hipertermie Pacientul să nu mai
Nevoia de a-şi determinată de prezinte febră. Să fie Administrare de
Termometrizarea
menţine procesele echilibrat medicamente:
pacientului. Ad- Pacientul nu mai
temperatura inflamatorii hidroelectrolitic Algocalmin 1f/zi.
ministrarea de lichide la prezintă febră.
corpului în manifestat prin Plegomazin 1f/zi.
tempe-ratura corpului.
limite normale febră 38,6ºC Dexametazonă 1f/zi.
63
Posibile complica-
ţii: insuficienţă
ventilatorie, boli Pacientul să res-pecte
renale, boli vascu- regimul, tratamentul pe Izolarea pacientului şi Recoltarea a-
Nevoia de a evita Pacientul poate evita
lare, cardiace, lezi- cât posibil. Să evite respectarea regimului şi nalizelor. Ex. clinic
pericole pericolele.
uni intracraniene pericolele. trata-mentului în spital. şi paraclinic.
din cauza
procesului
inflamator alveolar
Comunicare alterată
din cauza anxietaţii Pacientul să comunice Ajut pacientul să Pacientul comu-nică
Nevoia de a co- manifestat prin cu cadrele medicale depăşească starea în care cu personalul
munica respingere, refuzul este, să comunice cu cei medical şi cu
------------
de a comunica din jur. familia.
Nevoia de a Dificultate în a Pacientul să acţioneze Îi aduc pacientului cărţi şi Pacientul participă la

acţiona după acţiona după după credinţă şi valori. reportaje din religia ------------- slujbe din cadrul
credinţă şi valori credinţă şi valori respectivă (cărţi de spitalului.
determinat de starea rugăciuni).
de boala manifestat
prin imposibilitatea
de a-şi practica
64
religia.
Îi explic pacientului că
Dificultate în boala nu trebuie să fie un
Pacientul să îşi continue Pacientul îşi reia
vederea realizării impas pentru a-şi relua
activita-tea fără proble- activitatea
Nevoia de a se din cauza dispneei activitatea.
me. respectând regimul
realiza manifestat prin Îi asigur pacientului --------------
obiectele de care are şi tratamentul
sentimente de ne-
nevoie pentru a se recrea recomandat.
putinţă. (cărţi).Îl duc să vizioneze
emisiu-nile preferate la
TV.
Deficit de
cunoştinţe Îi explic să-şi respecte Pacientul pleacă din
Nevoia de a Pacientul este instruit în
determinat de regimul şi tratamentul, să spital ameliorat şi
învăţa cum să îşi vederea evitării pericole-
necunoaşterea bolii evite factorii de risc, să având cunoştinţe
păstreze lor şi reacţiilor adverse
şi efectele sale vină periodic la control, ------------- necesare despre
sănătatea ale bolii.
manifestat prin să respecte analizele. boală.
lipsa de cunoştinţe.

65
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

glicemie 2 ml sînge venos pe 4 mg florură de sodiu. 77mg%. 80-110mg%.
7,51mg%. 2-6mg%.
Acid uric 5-10 ml sînge venos
uree 5-10 ml sînge venos 52,72mg%. 20-40mg%.
Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,14mg%. 0,6-1,2mg%.
Na: 5-10 ml sînge venos. 135mEq/l. 137-152mEq/l.

K: 5-10 ml sînge venos. 4,5mEq/l 3,8-5,4mEq/l
V.S.H.: 1,6 ml sînge venos pe 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%. 13 mm. 1h:4-6 mm,2h:7-15 mm.
Htc sînge venos pe E.D.T.A.0,5 ml soluţie prin evaporare. 44%. B:46±6%,F:41±5%.
Hgb puncţie capilară sau puncţie venoasă 2 ml sînge pe E.D.T.A. 15;7g/100ml. B:15±2g/100ml,F:13±2g/100ml
Leucocite puncţie capilară sau venoasă 2ml sînge pe E.D.T.A. 6500/mm³. 4000-8000/mm³.
66

- apă minerală,
- carne de pasăre slabă, vacă/viţel slab, peşte slab, la ouă doar albuşul, uleiuri I
- cafea
N vegetale maximum 25g/zi, pîine intermediară de o zi, griş, orez, porumb,
- băuturi alcoolice
V 01.03 - 06.03.2015 supe de legume, ciorbe, sosuri de legume, fructe, apă minerală, ceaiuri, cafea
- băuturi energizante
E slabă, sucuri de legume şi fructe.
S
- citrice
T
GAŢII PARACLINICE

6.03.2015 EKG Bolnavul va fi asezat in decubit dorsal,isi va relaxa musculatura. Nu necesită îngrijiri speciale.
11.03.2015
galben-mana stanga
-precordial
67
VI-sp 4 intercostal drept
V2-sp 4 intercostal stâng
V3- între V2 şi V4
V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculară stg
V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilară anterioară

- se aplică tamponul de vata îmbibat
- se anunţă pacientul şi i se explică tehnica şi necesitatea ei; în soluţie dezinfectantă la locul
- se aşeaza pacientul într-o poziţie comodă, decubit dorsal; puncţiei
6.03.2015 Examene sangvine de
- se leagă garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei - se comprima locul punctiei 1-3
9.03.2015 laborator
astfel încât să evidenţieze venele superficiale. minute, bratul fiind in extensie.
- bolnavul este condus în salon şi
instalat comod în pat.
- nu este necesar o pregătire fizică specifică, doar se explică - se acordă îngrijirile impuse de
7.03.2015 Radiografie pacientului în ce constă tehnica starea generală a pacientului şi de
- se transportă bolnavul cu căruciorul la serviciul de radiologie afecţiunea pentru care este spitalizat
68
Nifedipin 2 cp per oral/zi
Captopril 25 mg 3 cp, per oral/zi
Furosemid 2 f iv/zi
Cordil 20 mg 2 cp, per oral/zi
06-11.03.2015
Isodinit 10 m 2 cp, per oral/zi
Digoxin 10 mg 1 cp, per oral/zi
Captopril 20 mg 3 cp per oral/zi
Avelox 1fl –zi,
69
CAPITOLUL IV.
CONCLUZII
4.1. Evaluare finală

a. Cazul I
Bolnav în vârstă de 51 ani, internată cu repetate episoade de tahicardie în antecedente.
Se internează de urgenţă pentru dispnee cu ortopnee, tahipnee, extremităţi reci, , anxietate.
Diagnosticat cu E. P. A. pe fondul unei cardiopatii ischemice, stenoză superioară stângă.
Cu un episod prelungit de T. P. S. V. a urmat tratament cu : Cordarone 300 mg l.V.,
NTG în PGV, Furosemid, ulterior Ampicilină şi Coronarodilatatoare.
Se externează ameliorată cu recomandarea : tratament cu Cordarone 1cp·5zile /
săptămână, Isodinit 20 mg ·3/zi, Captopril 12,5·2/zi, . Regim alimentar hiposodat.
b. Cazul II
Bolnav în vârstă de 67 de ani cu cardiopatie ischemică cronică cu edem pulmonar în
antecedente, se reinternează de urgenţă pentru dispnee cu ortopnee, tuse, palpitaţii. Diagnosticul
cu E. P. A. , evoluţie favorabilă sub tratament indus cu Furosemid, NTG în Pev, ulterior
Captopril, Digoxin
Se externează ameliorat cu recomandările: regim hiposodat, tratament cu Digoxin 1 cp,
Nitropector 1 cp, Furosemid 1 la 3 zile,
c. Cazul III
Bolnav în vârstă de 54 ani, vechi hipertensiv cu BRS diagnosticat în aprilie 2005 cu E.
P. A. Nu urmează tratamentul medicamentos în antecedente; se internează de urgenţă cu
dispnee, ortopnee, transpiraţii, iritabilitate, palpitaţii. Semne de E. P. A. – evoluează favorabil
cu medicaţie de Furosemid, NTG în PEV, Digoxin, Captopril. Se externează ameliorat cu
recomandările: tratament cu Digoxin 1 cp, Furosemid 1/3, Captopril 25 g·4. Evită efortul fizic.
Regim hiposodat.
4.2 CONCLUZII
Edemul pulmonar acut este o afecţiune foarte gravă care poate avea o mortalitate până
la 15-20% chiar în condiţiile în care este recunoscut şi tratat prompt şi corect.
Fără tratament mortalitatea EPAC creşte considerabil. Tulburările de ritm paroxistice şi
tulburările de conducere reprezintă„scânteia” care declanşează de cele mai multe ori EPAC,
acestea survenind pe un cord cu o afecţiune subiacentă importantă, echilibrată prin tratament
până în momentul instalării tulburării respective de ritm/conducere. Factorii de risc
precum hipertensiunea arterială, diabetul zaharat, fumatul, dislipidemia sunt prezenţi după cum
70
reiese din studiul efectuat într-o proporţie importantă la majoritatea bolnavilor, fie că au semne
de ischemie, fie că nu au aceste semne prezente, aceşti factori de risc fiind defapt substratul
fiziopatologic al bolii de bază subiacente care duce la instalarea EPA.
Asistenta medicală are un rol important în evoluţia pacienţilor, întrucât este prezentă la
patul bolnavul, monitorizându-l, având posibilitatea să observe orice modificare în starea
pacientului. Prin efectuarea unei bune inf ormării a bolnavului şi familei previne apariţia
complicaţiilor, îl instruieşte, ca la cele mai mici acuze să se prezinte la un spital cu serviciu de
cardiologie. Sprijină bolnavul în eforturile acestuia de a renunţa la fumat, alcool, cafea, şi de a
ţine un regim igieno-dietetic adecvat afecţiunii şi îi explică avantajele care decurg din acest
lucru. Sfătuieşte pacientul ca după externare să aibă un regim de viaţă adecvat, să evite
eforturile fizice, căldura excesivă precum şi frigul, stresul, sedentarismul şi să respecte
medicaţia şi dozele prescrise la externare, precum şi urmarirea factorului de coagulare pentru
prevenireaeventualelor hemoragii. Instruieşte pacientul şi familia acestuia asupra necesităţii
revenirii la controlul periodic recomandat
71
BIBLIOGRAFIE
 Albu R.M.,” Anatomia şi fiziologia omului” Editura Medicală 1987

 Belaşcu M., “Tratamentul bolilor cronice în medicina internă”, vol. I, Editura Dacia
Cluj-Napoca, 1985
 Borundel Corneliu - Manual de Medicină Internă Pentru Cadrele Medii, Editura
ALL 2008
 Bruckner I., “Medicină internă” Editura Medicală1980
 Fodor O.,” Medicină internă” , vol. I, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1974
 Groza P. P. -Fiziologie Editura medicală, Bucuresti, 1991
 I.Ichim şi colaboratori - Îngrijirea omului sănătos şi a omului bolnav, Editura
CISON, Bucureşti, 2001
 Mozes Carol:
- Manual de Medicină Internă Specialitati înrudite şi îngrijiri paliative, Editura
Bucuresti, 1998.
- Radiodiagnostic, Radioterapie şi Anatomie funcţională, Editura Bucureşti, 1997.
- Breviar de exporări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului, Editura
Viaţa Românească, Bucuresti, 1997.
- Tehnici de îngrijire a bolnavilor Editura Medicala1974.
- Anatomia şi fiziologia omului , Editura Corint, Bucureşti 2001
 Morariu L. si colaboratorii - Bazele teoretice şi practice ale ingrijirii omului sănătos
şi bolnav - nursing Editura universal, Bucureşti
 Titircă L.,Gal G.,Seuchea M.,Ddorobanţu E.,Baltă G.,Zamfir M.,Ivan M.,Ardeleanu
M.,Pesek M., “Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistenţii medicali”, Editura Viaţa
Românească, Bucureşti, 2001
 Titircă L., Dorobantu E., Gal G., Seuchea M., Udma F., “ Îngrijiri speciale acordate
pacienţilor de catre asistentii medicali” Editura Viaţa Românească, Bucureşti 2008
 Voiculescu M., “Medicină generală” Editura Viaţa Românească, Bucureşti 2004
72

Lucrare Licenta Edem Pulmonar Acut

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Lucrare Licenta Edem Pulmonar Acut

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARGUMENT

Având în vedere că nevoile umane reprezintă originea îngrijirilor în toate serviciile de

1.1 Prezentarea noţiunilor de anatomie şi fiziologie aparatului respirator

Examenul radiologic poate evidenţia semnele radiologice corespunzătoare edemului

2.1. Internarea pacientului cu edem pulmonar acut în spital

- orice arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan osos:

- pregătirea psihică a pacientului;

- tensiunea arterială sistolică ( maximă);

- aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (tensiometru);

Intervenţiile asistententei medicale:

- pregătirea psihică a pacientului;

Metode de administrare a O2:

Mecanismul de masurare se bazeaza pe lumina infrarosie transmisa prin patul vascular

Poziţia bolnavului pentru radiografie pulmonară de profil

Poziţia bolnavului pentru radiografia toraco-pulmonară din faţă

3.1. CAZUL NR.1

Diagnostic de Intervenţiile asistentei medicale

Neputinţa de a se Îi asigur pacientului Pacientulse re-

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

Examen cerut Mod de recoltare Valoare normală Rezultat

Hematocrit Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roz 36-42 % 41 %

VSH Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 90-120 mg/dl 97 mg / dl

Glicemie Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 90-120 mg/dl 97mg / dl

TGO Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 1-18 u / l 29 u / l

TGP Puncţie venoasă cu vacutainer de culoare roşie 1-19 u / l 38 u / l

-pe membre:rosu-mana dreapta

negru-picior drept,verde-picir stang.

VI-sp 4 intercostal drept

V2-sp 4 intercostal stang

V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculara stg

V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilara anterioara

V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilară mijlocie.

Data Medicamente Mod de administrare

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

uree 5-10 ml sînge venos 50,3mg%. 20-40mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 138mEq/l. 137-152mEq/l.

Data Examene curente Pregatirea pentru examen Îngrijiri după examen

-pe membre:rosu-mana dreapta

negru-picior drept,verde-picir stang.

V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculară stg

V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilară anterioară

V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilară mijlocie.

Data Medicamente Mod de administrare

Nevoia Diagnostic de Intervenţiile asistentei medicale

Alterarea respiraţiei Pregătirea materialului

Nevoia de a Dificultate în a Pacientul să acţioneze Îi aduc pacientului cărţi şi Pacientul participă la

SUPRAVEGHEREA FUNCŢIILOR VITALE

Data T.A Puls Respiraţie Temperatură Diureza Scaun

Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale

uree 5-10 ml sînge venos 52,72mg%. 20-40mg%.

Creatinină: 5-10 ml sînge venos. 1,14mg%. 0,6-1,2mg%.

Na: 5-10 ml sînge venos. 135mEq/l. 137-152mEq/l.

Perioada Alimente permise Alimente interzise

Data Examene curente Pregatirea pentru examen Îngrijiri după examen

-pe membre:rosu-mana dreapta

negru-picior drept,verde-picir stang.

V2-sp 4 intercostal stâng

V4-sp 5 intercostal, pe linia medioclaviculară stg

V5-sp 5 intercostal stg pe linia axilară anterioară

V6-sp 5 intercostal stg pe linia axilară mijlocie.

4.1. Evaluare finală