Cuprins

Argument.......................................................................................................................3
Capitolul I. Noțiuni de anatomie și fiziologie a aparatului respirator.....................4
1.1. Noțiuni de anatomie............................................................................................4
1.2. Noțiuni de fiziologie.........................................................................................11
Capitolul II. Noțiuni teoretice despre astmul bronșic.............................................14
Capitolul III. Rolul asistentului medical în îngrijirea pacientului cu astm
bronșic………………………………………………………………………………………..21
Capitolul IV. Studii de caz………………………………………………………….33
3.1. Studiu de caz 1………………………………………………………………..33
3.2. Studiu de caz 2………………………………………………………………..59
Bibliografie……………………………………………………..………………........76
Anexe …………………………………………………………………….………….77
Anexa 1. Măsurarea şi notarea respiraţiei ……………………….……………...77
Anexa 2. Recoltarea sputei prin expectoraţie ……………………….…………….80
Anexa 3. Imagini…………………………………………………………………..82

2
 Argument

Astmul este o afecțiune pulmonară cronică, des întâlnită, care în momentele acute
produce dificultăți respiratorii ocazionale. Astmul afectează la nivel global aproximativ 7%
din populație. Acesta debutează, de cele mai multe ori, în copilarie, începând cu vârsta de 5
ani. Prevalența bolii este mai mare la persoanele de până în 18 ani, decât în rândul celor cu
vârsta cuprinsă între 18 și 64 de ani.
Am ales abordarea acestei teme deoarece astmul bronșic este o boală nu este o
afecțiune vindecabilă,nu inteleg ce vrei sa spui aici!! iar numărul celor care au astm este în
continuă creștere la nivel mondial, atât la copii cât și la adulți.
De aseamenea mi-am ales abordarea acestei teme deoarece am în familie rude care se
confruntă cu această boală și mi-am dorit să capăt cât mai multe cunoștințe atât despre boală,
cât și despre tratament și intervențiile acordate pacienților astmatici.
Lucrarea de faţă a fost o ocazie pentru minedeoarece m-a ajutat la acumularea de noi
cunoştinţe pe lângă cele acumulate până în prezent.
Lucrarea este structurată pe patru capitole. În capitolul I am descris câteva noțiuni de
anatomie și fiziologie a sistemului respirator. Capitolul II cuprinde nnoțiuni teoretice despre
astmul bronșic. În capitolul III am descris îngrijirile acordate pacienților cu astm bronșic.
Capitolul IV cuprinde două studii de caz pentru care am elaborat un interviu în urma căruia
am evidențiat problemele de dependență specifice celor 14 nevoi fundamentale. Au fost
elaborate planurile de îngrijire fiecărui studiu de caz și au fost evidențiate probleme de
dependență, diagnosticul de nursing, obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și
delegate aplicate, precum și evaluarea intervențiilor aplicate. Este acelasi lucru
Poti spune
Cap 4 cuprinde 2 studii de caz, 2 pacienti cu astm bronsic la ingrijirea carora
am participat alaturi de echipa medicala. In ambele cazuri am urmat etapele procesului
de nursing. Am cules datele in functie de cele 14 nevoi fundamentale, am facut analiza si
interpretarea datelor si am elaborat diagnosticele de nursing, am planificat ingrijirile si
am aplicat interventii autonome si delegate iar la finalul zilei am facut evaluarea. Astfel
primul caz este .....

3
 Capitolul I.Noțiuni de anatomie și fiziologie
a aparatuluirespirator

Notiuni de anatomie
Aparatul respirator este alcătuit din căile respiratorii și din plămâni.
A. Căile respiratorii sunt reprezentate printr-un sistem de conducte prin care aerul
pătrunde în plămâni. Acest sistem se compune din cavitățile nazale, faringe, laringe, trahee și
bronhii. Cavitățile nazale și faringele formează căile respiratorii superioare, iar laringele,
traheea și bronhiile, căile respiratorii inferioare.
a. Nasul și cavitățile nazale- acestea alcătuiesc un organ complex, cu funcție
respiratorie și senzorială.
Nasulse prezintă ca o proeminență situată în mijlocul feței ce servește ca organ de
protecție pentru fosele nazale. Ca aspect exterior, el are forma unei piramide triunghiulare
care prezintă o rădăcină, o bază, un vârf, două fețe laterale și trei margini sau mușchi.
Rădăcina nasului este despărțită de frunte prin șanțul nazofrontal. Baza nasului
privește în jos și prezintă două orificii numite narine, separate prin septul nazal mobil.Fețele
laterale prezintă o porțiune superioară fixă și o porțiune inferioară mobilă numită aripa
nasului.
Nasul este alcătuit dintr-un schelet osteocartilaginos situat în profunzime și o serie de
țesuturi moi care acoperă acest schelet.
Scheletul osteocartilaginos este format din oase și cartilaje. În scheletul osos intră cele
două oase nazale și ramurile ascendente ale oaselor maxilarului. Scheletul cartilaginos este
constituit din cartilajul septului nasului, cartilaje laterale ale nasului și cartilajele alare.
Țesuturile moi care acoperă scheletul osteocartilaginos sunt reprezentate de piele, țesut
conjunctiv lax subcutanat și mușchii pieloși, ce micșorează și lărgesc calibrul nărilor.
Cavitățile nazale –două canale cu direcție anteroposterioară, sunt delimitate de oasele
feței și ale bazei craniului și așezate de o parte și de alta a liniei mediane. Ele comunică cu
exteriorul prin narine și cu faringele prin niște orificii numite coane.
Cavitățile nazale sunt așezate sub baza craniului, deasupra cavității bucale, înaintea
faringelui și înăuntrul orbitelor. La alcătuirea scheletului osos al acestora participă
următoarele oase: maxilarul, etmoidul, palatinul, cornetul nazal inferior, sfenoidul și vomerul.
Fiecare cavitate nazală prezintă două regiuni: una anterioară, numită vestibul, și alta
posterioară, care alcătuiește cavitățile nazale propriu-zise.
Vestibulul nazal reprezintă porțiunea anterioară a cavităților nazale care se întinde de
la orificiul narinar, situat la baza nasului extern, până la o creastă curbă, numită pragul nazal.
4
 Cavitățile nazale propriu-zise sau fosele nazale se întind de la pragul nazal până la
coane. Spre deosebire de vestibul, care are o direcție verticală, fosele nazale au o direcție
orizontală.
Pereții cavității nazale sunt căptușiți de mucoasa nazală sau pituitară. În raport cu
structura și funcțiile pe care le îndeplinește, mucoasa nazală prezintă două regiuni: una
olfactivă, situată în partea superioară a cavității nazale, și alta respiratorie, situată în partea
inferioară, începând de la pragul nasului și până la coane.
Mucoasa nazală olfactivă are o întindere redusă, 2 – 3 cm², acoperind lama ciuruită a
etmoidului, suprafața cornetului superior și o mică parte din seătul nazal; este de culoare
gălbuie și se compune dintr-un epiteliu cu celule prismatice, printre care se găsesc celule
olfactive.
Mucoasa nazală respiratorie are o întindere mult mai mare, acoperind restul pereților
cavității nazale; este de culoare roză vie, datorită vascularizației bogate din corion și se
compune dintr-un epiteliu stratificat și un corion.
Vascularizația și inervația nasului și a cavităților nazale: Arterele care hrănesc
pereții nasului și ai cavității nazale provin din artera maxilară (ramură terminală a arterei
corotide externe), artera facială (ramură colaterală a arterei corotide externe) și din arterele
etmoidale (ramuri din artera oftalmică). Venelecoduc sângele spre venele superficiale ale
feței, vălul palatin și faringelui și apoi spre sinusurile venoase ale durei mater. Limfaticele
drenează limfa către ganglionii regionali, cervicali, retrofaringieni și parotidieni. Nervii sunt
ramuri ale nervilor maxilar și oftalmic.
b.Laringele-se află în regiunea anterioară a gâtului, sub osul hioid și înaintea
faringelui, este acoperit anterior de piele, fascii, mușchi și de glanda tiroidă. Acesta
îndeplinește două roluri: conduce aerul către plămâni și reprezintă principalul organ al
fonației.
Configuraţie externă: Laringele are forma unui trunchi de piramidãtriunghiularã cu
baza mare în sus şi baza mică în jos, spre trahee. El prezintã trei feţeşi trei margini:
douăfeţeanterolateraleşi o faţă posterioară, o margine anterioarãşi două margini posterioare.
Cartilajele laringelui: Cartilajul tiroid este cel mai mare, fiind format din două lame
laterale patrulatere, unite între ele într-un unghi diedru deschis posterior şiare aspectul unei
cărţi deschise posterior; este situat deasupra cartilajului cricoid, cu care se articulează.
Cartilajul cricoid este impar, situat sub cartilajul tiroid, are formăinelară şi este alcătuit dintr-
o porţiuneanterolaterală mai subţireşi altaposterioarã plată, numită pecetea tiroidului.
Lumenul inelului cricoid este esenţial pentru funcţia respiratorie. Epiglota, cartilaj nepereche,
situat în partea anterosuperioară a laringelui, are formă de frunză, cu peţiolul fixat în unghiul
5
diedru al cartilajului tiroid printr-o bandã fibroasă care este ligamentul tiroepiglotic.
Cartilajele aritenoide, în număr de două, sunt situate pe marginea superioară a cartilajului
cricoid. Au formă de piramidătriunghiularã, prezentând o bază, un vârf şi trei feţe. Aritenoidul
prezintădouă apofize, una internă, pentru inserţiamuşchiuluitiroaritenoidian (coarda vocală), şi
una externă, pentru inserţiamuşchilorcricoaritenoidian posterior şi lateral (adductoriişi
abductorii corzilor vocale).
Musculatura laringelui se împarte în musculatura externã (extrinsecă) şi musculatura
internã (intrinsecă). Musculatura externă leagă laringele de organele învecinate, asigură
fixarea laringelui şi, la nevoie, realizează mişcărilesale de ridicare şi coborâre. Aceştimuşchi
sunt: sternohioidianul, tirohioidianulşi constrictorul inferior al laringelui. Musculatura
intrinsecă a laringelui realizează o unitate funcţionalăşiserveştefuncţiilor laringelui
(sfincteriană, fonatorie). În funcţie de acţiunea lor asupra corzilor vocale şi glotei, sunt
încadraţi în trei grupe:muşchii tensori ai corzilor vocale (m. cricoaritenoidieni); muşchii
dilatatori ai glotei (m. cricoaritenoidieni posteriori); muşchii constrictori ai glotei (m.
cricoaritenoidieni laterali, m. interaritenoidieni, m. tiroaritenoidieni).
Configuraţia internă (endolaringele): Laringele prezintă pe suprafaţa sa internă, la
nivelul porţiunii sale mijlocii, patru pliuri suprapuse, două la dreapta şi două la stânga, toate
orientate în sens anteroposterior. Pliurile superioare se numesc benzi ventriculare sau corzi
vocale false, iar pliurile inferioare se numesc corzi vocale (adevărate).
Benzile ventriculare şi corzile vocale împart cavitatea laringiană în trei etaje: superior
sau supraglotic, mijlociu sau gloticşi inferior sau subglotic.
Etajul superior sau supraglotic are forma unei pâlnii şi i se descriu patru pereţi:
peretele anterior, format din epiglotă; peretele posterior, care corespunde incizurii
interaritenoidiene; pereţii laterali, constituiţi din faţa mediană a
pliciloraritenoepigloticeşifaţasuperomedialã a benzilor ventriculare.
Etajul mijlociu sau glotic prezintă o porţiune mediană, numitã glota şi două prelungiri
laterale, numite ventricoli laringieni. Glota este cuprinsă între marginile libere ale corzilor
vocale şi apofizele vocale ale cartilajelor aritenoide. Glota este compusă din două segmente:
glota membranoasă sau vocală şi glota cartilaginoasă sau respiratorie. Ventricoliilaringieni
sau Morgagni se dezvoltã între corzile vocale şi benzile ventriculare.
Etajul inferior sau subglotic, localizat sub corzile vocale şicircumscris de cartilajul
cricoid, are forma unei pâlnii ce se lărgeşte de sus în jos şi se continuă cu traheea.
Vascularizaţia laringelui: Arterele laringelui sunt în număr de trei în fiecare perete:
artera laringiană superioară, artera laringiană inferioară şi artera laringiană posterioară.
Venele laringelui urmează traiectul arterelor corespunzătoare. Limfaticele laringelui îşiau
6
originea în reţeaua limfatică a mucoasei laringelui. Reţeaua limfatică este foarte redusă la
nivelul etajului gloticşi foarte bogată la nivelul etajului supragloticşisubglotic. Limfaticele
provenite din etajul supraglotic merg la ganglionii căii jugulare interne.
Inervaţia laringelui: Nervii laringelui provin din ramurile nervului vag (X) şiconţin
atât fibre somatomotoriişisomatosenzitive, cât şi filete vegetative. Nervii laringieni superiori
se împart fiecare în două ramuri, internă şi externă. Ramura internă se distribuie la mucoasa
etajuluisupragloticşi la porţiunea superioară a şanţuluifaringolaringian. Ramura externă se
distribuie la mucoasa etajului subgloticşi inervează motor muşchiulcricotiroidian. Nervii
laringieni inferiori (recurenţi) inervează motor toţimuşchii laringelui cu
excepţiamuşchiuluicricotiroidian. Una din aceste ramuri se anastomozeazã cu un filet din
ramura internă a laringeuluisuperior şi formează ansa lui Galien, care emite filete senzitive
pentru mucoasa părţii superioare a laringelui.

c. Traheea- este un organ fibrocartilaginos tubular care continuă laringele, întinzându-

se de la extremitatea inferioară a acestuia până în mediastin. Ea prezintă două neregularități
numite depresiuni, și anume presiunea aortică și depresiunea tiriodiană. Traheea este un organ
elastic, putându-se alungi sau scurta ca un resort.
Peretele traheei este format din trei tunici: mucoasă, fibroelastică și adventicea.
Tunica mucoasă este formată dintr-un epiteliu de tip respirator, pseudostratificat,
prismatic, ciliat, cu celule caliciforme și un corion alcătuit din țesut conjunctiv elastic și
prevăzut cu glande tubulare ramificate, seroase sau mixte.
Tunica fibroelastică reprezintă scheletul de susținere a traheei și este formată din 15-
20 de inele sau arcuri incomplete, deschise posterior, constituite din cartilaj hialin;
extremitățile acestor inele sunt unite printr-un mușchi neted, numit mușchiul traheal.
Adventicea este formată din țesut conjunctiv lax în care se găsesc vase, nervi și
formațiuni limfoide.

d. Bronhiile principalesunt conducte care rezultă din bifurcarea traheei. Ele

reprezintă ultimele segmente ale căilor respiratorii extrapulmonare și se întind de la ultimul
inel traheal până la hilul plămânilor, unde se împart în bronhii lobare. De la origine, fiecare
bronhie se îndreaptă în jos, în afară și puțin înapoi, către plămânul respectiv.
Bronhiile au formă cilindrică și se află între bifurcația trahei și bronhiolelor. Bronhiile
permit și asigură trecerea aerului de la trahee la bronhiole și alveole. Există două bronhii
principale în corpul uman: bronhia dreaptă și bronhia stângă.

7
 Mai mult, bronhiile sunt căile aeriene care conțin pereți cartilaginoși. Cartilajul este
țesut conjunctiv care sprijină procesele fizice, cum ar fi prevenirea colapsului bronhiilor pe
durata inhalării și expirării. Cantitatea de cartilaj din pereții bronhiilor scade treptat și dispare
după punctul în care bronhiile se împart în căi aeriene mici numite bronhiole.
Bronhiolele sunt ramuri terminale mici ale căilor aeriene din plămâni. Au un diametru
de mai puțin de un milimetru. Ramurile bronhiolelor prezintă, la capete, alveole pulmonare,
care, în schimb, se bifurcă în saci sau infundibul (structuri mici non-celulare în formă de saci
aranjați în grupuri, care reprezintă partea terminală a tractului respirator), prin ai căror pereți
au loc schimburi gazoase cu sângele. Pereții bronhiolelor sunt formați din mușchi netezi și
țesut conjunctiv elastic și sunt caracterizate prin celule epiteliale cubice.
Structura bronhiilor principale seamănă cu forma unui copac, din care definiție
comună a arborelui bronhial derivă. Urmând ramurile arborelui bronșic, există o întindere
pulmonară suplimentară pe fiecare parte: cuprinde bronhii principale, o bronhie interioară și
una exterioară, două sau trei bronhii lobare și unele bronhii segmentare în care își au originea
terminalele bronhiilor. Ramurile bronhiale devin din ce în ce mai mici, formând bronhiole și
ajungând alveole.
Tulpina dreaptă principală a bronhiei este mai mică și mai largă și măsoară
aproximativ 2,5 centimetri. Bronhia dreaptă apare ca o continuare directă a trahei. Pe de altă
parte, bronhia stângă este mai lungă și măsoară aproximativ 5 centimetri lungime. Bronhiile
dreaptă și stângă se împart în bronhii lobare și se continuă în bronhii segmentare și terțiare.
Venele, arterele și limfaticii intră în plămâni împreună cu bronhiile. Porțiunea plămânului
care este furnizată de o bronhie segmentară și vasele de sânge adiacente sunt numite segmente
bronhopulmonare.
Bronhiile sunt acoperite extern de un strat de protecție și mușchi fibrocartilaginos, care
le oferă o înfățișare semi-rigidă. Intern, bronhiile sunt acoperite de anumite glande și o
membrană mucoasă, a cărei sarcină este să elimine bacteriile, praful, și toate particulele
inhalate din mediul înconjurător.
Sarcina bronhiilor este de a asigura trecerea aerului de la trahee la bronhiole.
Bronhiolele permit schimbul de gaz cu sângele: multele ramuri se separă în alveole și
infundibul alveolar. Bronhiolele reprezintă partea terminală a tractului respirator.

B. Plămânii și pleura
a. Plămânii alcătuiesc organele respiratorii propriu-zise, în care au loc schimburile de
gaze dintre organism și mediul ambient. Ei sunt așezați în cavitatea toracică, de o parte și de
alta a mediastinului.
8
 Forma plămânilor este asemănătoare cu aceea a unui trunchi de con care prezintă: o
bază, un vârf, două fețe și trei margini.
Baza plămânului sau fața diafragmatică are forma unei suprafețe triunghiulare
concave. Vârful plămânului , de forma unei bolte rotunjite, se întinde de la coasta a doua în
jos, depășind orificiul superior al cutiei toracice.
Fața costalăeste convexă și se mulează pe peretele toracic. Pe această față se găsește
un șanț adânc care împarte plămânul în lobi, numit scizură sau fisură interlobară.
Fața medială sau mediastinalăeste concavă și se mulează pe formațiunile care se
găsesc în mediastin. Pe această față se găsește hilul plămânului și niște depresiuni date de
organele cu care acesta vine în contact. Hilul plămânului reprezintă locul pe unde ies și intră
elementele anatomice care alcătuiesc pediculul pulmonar: bronhia, artera și venele pulmonare.
El are forma unei rachete de tenis cu coada în jos.
Marginea anterioară este convexă pe dreapta și concavă pe stânga din cauza incizurii
cardiace. Marginea posterioară, rotunjită, se mulează pe șanțul costovertebral. Marginea
inferioară este reprezentată de circumferința bazei plămânului.
Plămânul este alcătuit din două categorii de formațiuni anatomice bine distincte: un
siatem de canale aeriene intrapulmonare, numit arborele bronșic, și un sistem de saci în care
se termină ramurile arborelui bronșic și care poartă numele de alveole pulmonare.
•Arborele bronșicreprezintă totalitatea bronhiilor intrapulmonare care rezultă din
ramificarea bronhiilor extrapulmonare. Bronhia principală dreaptă se împarte mai întâi în
bronhia lobară superioară care, la rândul său, se subîmparte în două ramuri, și anume bronhia
lobară mijlocie și bronhia lobară inferioară, care se distribuie în lobii pulmonari
corespunzători. Bronhia principală stângă se împarte în bronhia lobară superioară și bronhia
lobară inferioară, care se distribuie în cei doi lobi pulmonari.
Bronhiile lobare se divid, la rândul lor, în bronhii segmentare ce se distribuie la
segmentele pulmonare. Acestea din urmă reprezintă unitățile anatomice și funcționale din care
sunt formați lobii pulmonari.
Ultimele ramificații ale arborelui bronșic, numite bronhiole terminale, se divid, la
rândul lor, în bronhiole respiratorii sau acinoase.
•Lobul pulmonar reprezintă unitatea structurală și funcțională a segmentelor
pulmonare, respectiv a plămânului. Mai mulți lobuli pulmonari formează un segment
pulmonar, care are o aerație și o vascularizație proprie. S-a arătat că fiecare plămân are zece
asemenea segmente.

9
 Lobul pulmonar se prezintă sub forma unei piramide, în vârful căreia se află
branhiolaintralobulară. Baza acestei piramide, îndreptată către suprafața externă a plămânului
(pleura viscerală), formează figuri neregulate, poligonale care se văd cu ochiul liber.
Lobul pulmonar este legat de arborele bronșic prin bronhiola intralobulară care
provine din diviziunea dicotomică a bronhiilor interlobulare. În structura unui lobul pulmonar
intră o bronhiolă intralobulară, mai multe bronhiole terminale, mai multe bronhiole
respiratorii și mai multe canale sau ducte alveolare.
•Țesutul conjunctiv perilobular sau interlobular. Spațiile dintre lobulii pulmonari sunt
umplute cu țesut conjunctiv lax, format din fibre colagene și elastice în care se găsesc
elemente celulare, vase sanguine, care alcătuiesc circulația sanguină funcțională și nutritivă,
limfatice pulmonare și terminații nervoase.
Vascularizația plămânului cuprinde vase funcționale și vase nutritive. Vasele
funcționale sunt reprezentate de totalitatea arterelor și venelor care alcătuiesc mica circulație.
Mica circulație începe cu artera pulmonară, care ia naștere din ventriculul drept, și se termină
cu venele pulmonare, care se varsă în atriul stâng. Vasele funcționale transportă sângele venos
încărcat cu dioxid de carbon de la inima dreaptă la alveolele pulmonare.aici are loc schimbul
de gaze care constă în depurarea sângelui de dioxid de carbon și încarcarea lui cu oxigen.
Vasele nutritive sunt reprezentate de arterele și venele bronșice care aparțin marii
circulații. Vasele nutritive transportă sângele arterial oxigenat și încărcat cu substanțe
nutritive.
Limfaticele iau naștere în septurile conjunctive interlobulare, urmărind traiectul
arborelui bronșic și al arterelor pulmonare. Trunchiurile colectoare limfatice din hilul
pulmonar nerg mai întâi la ganglionii hilului pulmonar și al bifurcației traheobronșice, de
unde limfa este drenată către canalul toracic și trunchiul limfatic drept.
Nervii plămânilor provin din sistemul nervos vegetativ simpatic și parasimpatic. Ei
formează două plexuri nervoase: plexul pulmonar anterior și plexul pulmonar posterior.
Fibrele nervoase parasimpatice provin din nervul vag, iar cele simpatice din ganglionii
simpatici toracali. Ele inervează bronhiile, vasele sanguine, acinii pulmonari și pleura.

b.Pleura. Plămânii sunt înveliți în niște membrane seroase care se numesc pleure.
Rolul acestora este de a asigura alunecarea plămânilor pe pereții cavităților în care se găsesc
în timpul mișcărilor respiratorii. Foița care învelește pereții cavității toracice se numește
pleură parietală, iar cea care învelește plămânii, pleură viscerală.
Pleura viscerală sau pulmonară aderă de plămân, învelindu-l în totalitate, în afara
hilului. Ea pătrunde și în scizuri, făcând posibilă alunecarea lobilor între ei.
10
 Pleura parietală este o continuitate a pleurei viscerale. Ea învelește de jur împrejur
toți pereții cavității în care se află plămânul (peretele costal, diafragmatic și mediastinal).
Cele două foițe delimitează o cavitate închisă, numită cavitatea pleurală. În mod
normal, cavitatea pleurală este virtuală, în ea găsindu-se doar o cantitate foarte mică de lichid
care favorizează alunecarea celor două foițe pleurale.
Histologic, foițele pleurale sunt formate din două straturi, unul superficial și altul
profund. Stratul superficial este alcătuit dintr-un mezoteliu compus din celule poliedrice
unitratificate, așezate pe o lamă de țesut conjunctiv în care se află puține vase. Stratul
profund, numit și strat subpleural, este format din țesut conjunctiv alcătuit din fibre colagene,
fibre elastice și celule conjunctive. Acest strat este bogat vascularizat.

Noțiuni de fiziologie
Funcția respiratorie constă, în aprovizionarea organismului cu oxigenul necesar
metabolismului celular și în eliminarea bioxidului de carbon rezultat din acest metabolism.
Respirația se realizează în trei etape succesive: pulmonară, sanguină și tisulară. În etapa
pulmonară se produce schimbul de gaze între sânge și mediul extern, proces care poartă
numele de hematoză și constă în trecerea oxigenului din alveola pulmonară în sângele
capilarelor alveolare și a dioxidului de carbon din sângele capilarelor alveolare în alveolă.
Etapa sanguină a respirației asigură transportul gazelor respiratorii (oxigen și dioxid de
carbon) între plămâni și țesuturi. Etapa tisulară constă în folosirea de către celule a oxigenului
transportat de sânge și în trecerea dioxidului de carbon din celule în lichidul interstițial și apoi
în sânge. La nivelul țesuturilor, sângele se încarcă cu dioxid de carbon, pe care-l descarcă la
nivelul plămânilor.
Mecanica respirației
Mecanica respirației cuprinde totalitatea mișcărilor respiratorii care au ca rezultat
pătrunderea aerului în plămâni și împingerea acestuia în afară. Mișcările respiratorii cuprind
două acte: inspirația și expirația. Inspirația este un act activ care constă în creșterea volumului
cutiei toracice prin mărirea diametrelor vertical, anteroposterior și transversal ale acestuia și
introducerea unei anumite cantități de aer în plămâni. Expirația este un act în mare parte
pasiv, care constă în revenirea cutiei toracice la volumul inițial în momentul când mușchii
inspiratori se relaxează.
Mișcările de inspirație și de expirație se succed ritmic fără pauză. Durata inspirației
este mai mică decât cea a expirației, raportul fiind 1/2. Numărul mișcărilor respiratorii în stare
de repaus este de 16 pe minut la bărbat și de 18 pe minut la femeie.
Ventilația pulmonară și capacitățile pulmonare
11
 Mișcările respiratorii permit pătrunderea și ieșirea succesivă a aerului din plămâni,
contribuind astfel la realizarea ventilației pulmonare, care asigură schimbul de aer dintre
mediul înconjurător și alveolelor pulmonare.
Cu fiecare inspirație normală se introduce în plămâni o cantitate de 500 cm³ de aer
care este eliminată prin expirație. Cantitatea de aer introdusă și eliminată prin mișcările
normale de inspirație și expirație poartă numele de aer curent sau volum curent. Din cei 500
cm³ de aer curent introduși în aparatul respirator, numai 350 cm³ participă la schimburile
respiratorii, restul de 150 cm³ de aer rămânând în trahee, bronhii și bronhiole.
Dacă după o inspirație normală facem o inspirație forțată se mai pot introduce în
plămâni aproximativ 1500-1800 cm³ de aer. Această cantitate suplimentară poartă numele de
aer complementar sau volum inspirator de rezervă (VIR).
Dacă după o expirație normală facem o expirație forțată se mai pot elimina din
plămâni aproximativ 1000-1500 cm³ de aer. Această cantitate suplimentară poartă numele de
aer de rezervă sau volum expirator de rezervă (VER).
Dar și după eliminarea aerului de rezervă prin expirație forțată mai rămân în plămâni
aproximativ 1000-1500 cm³ de aer care poartă numele de aer rezidual sau volum rezidual
(VR).
Capacitatea vitală (CV) reprezintă suma a trei volume: volumul de aer curent,
volumul inspirator de rezervă și volumul expirator de rezervă. Capacitatea vitală a plămânilor
reprezintă deci cantitatea maximă de aer ce poate circula prin plămâni atunci când
amplitudinea mișcărilor respiratorii este maximă.
Capacitatea vitală formează împreună cu aerul rezidual capacitatea totală a
plămânilor, care atinge în medie 5000 cm³.
Cantitatea de aer care trece prin plămâni într-un minut când omul se află în repaus
absolut poartă numele de debit ventilator sau debit respirator. Debitul ventilator este de 7000-
8000 cm³, el reprezentând produsul dintre volumul curent și frecvența respiratorie (500x14 –
16= 7000-8000 cm³).

Schimburile de gaze la nivelul plămânilor și al țesuturilor

Aceste schimburi constau în trecerea oxigenului din aerul alveolar în sângele
capilarelor alveolare și a dioxidului de carbon din sânge în aerul alveolar prin intermediul
membranei alveolocapilare. La nivelul țesuturilor schimbul de gaze se face în sens invers:
oxigenul trece în sânge mai întâi în lichidul interstițial care scaldă celulele și apoi în interiorul
acestora, iar dioxidul de carbon din celule trece în lichidul interstițial și în cele din urmă în
sânge. Transportul gazelor de la plămâni se realizează de către sânge.
12
 Reglarea respirației
Prin reglarea respirației se înțelege totalitatea mecanismelor nervoase și umorale care
întrețin și modifică mișcările respiratorii și care au drept rezultat adaptarea în fiecare moment
a respirației la necesitățile aportului de oxigen și al eliminării dioxidului de carbon. Ori de
câte ori se produce o modificare a concentrației de oxigen și de dioxid de carbon din sânge,
mecanismul de reglare a respirației intervine, contrabalasând deviațiile de la constantele
normale ale acestor gaze. Adaptarea ventilației pulmonare la necesitățile variabile ale
organismului se realizează atât prin modificarea frecvenței, cât și a aplitudinii respirațiilor. În
reglarea respirației un rol de prim ordin revine centrului respirator, a cărui distrugere este
urmată de dispariția respirației și apoi de moarte.

13
 Capitolul II. Noțiuni teoretice despre
astmul bronșic

Definiție
Astmul bronșic este definit drept dificultate respiratorie ce intervine în crize, ca
urmare a unei tulburări inflamatorii a căilor respiratorii, asociată obstrucției difuze a căilor
aeriene, în general rapid reversibilă (spontan și prin tratament adecvat), și caracterizată de o
stare de hiperreactivitate bronșică.
Este o boală caracterizată prin reducerea generalizată, variabilă și reversibilă a
calibrului bronhiilor, cu crize paroxistice de dispnee expiratorie și raluri sibilante. Dispneea
paroxistică este consecința e trei factori, care induc bronhostenoza: edemul mucoasei
bronșice, hipersecreția și spasmul. Primele două componente sunt fixe, ultima – labilă.
Pentru afirmarea diagnosticului de astm bronșic sunt necesare cel puțin 3 din
următoarele 5 criterii: antecedente alergice personale sau familiale, debutul crizei înainte de
25 de ani sau după 50, dispnee paroxistică expiratorie și frecvent vespero-nocturnă,
reversibilitatea crizelor sub influența corticoizilor sau simpatico-mimeticelor, tulburări de
distribuție, perturbări ale volumelor plasmatice și ale debutului expirator (în special scăderea
V.E.M.S). Astfel, bronșita cronică se poate complica cu fenomene obstructive și alergice,
apărând bronșita astmatiformă.

Etiologie
Astmul bronșic are la bază factori etiologici heterogeni care declanșează sau provoacă
criza de astm și anume:
- Factorii alergici (determinați sau declanșatori). Există o mare diversitate de alergeni,
dintre care majoritatea sunt pneumoalergeni. Majoritatea alergenilor care provoacă astm se
găsesc în praful din încăperi: polen (astmul sezonier, primăvara), spori fungici (sporii de
mucegai), alergeni domestici (contact cu animale de casă sau curte – pisică, câine, cal, cobai,
hamsteri sau păsări). De asemenea, alimentele (laptele, ouăle, peștele, crustaceele, fructele,
arahidele, cerealele), băuturile și medicamentele (apirina, antiinflamatoarele nesteroidiene)
pot provoca criza de astm. Forma de boală cauzată de factorii alergici este astmul alergic
declanșat de un alergen inhalat, iar mecanismul de producere este imunologic.
- Factorii infecțioși. Infecțiile virale ale căilor respiratorii superioare (virus influenza,
rinovirusuri, adenovirusuri) sau infecțiile cu Mycoplasmapneumoniae, urmate de expunerea la
2
poluanți atmosferici sau profesionali stau la baza formei de astm nonalergic, cunoscut și sub
denumirea de astm intrinsec sau idiosincrazic.
- Factorii profesionali (ocupaționali), produc astmul profesional întâlnit la fermieri,
veterinari, laboranți, lucrători în industria chimică, a coloranților, a medicamentelor etc.
- Efortul fizic poate produce astmul de efort tipic (după un efort fizic susținut, de
exemplu alergat 5-6 minute), apare la 5-10 minute după încetarea efortului.
- Factorii psihoemoționali (psihologici) pot fi dominanți sau inițiatori ai bolii.
- Alți factori, variați și numeroși ca: poluarea atmosferică, umiditatea, ceața, frigul,
bolile sinuzale sau nazale, factorii genetici etc.

Tablou clinic
În forma sa cea mai tipică, astmul este o boală episodică în care toate cele trei
elemente ale triadei: dispnee, tuse, wheezing, coexistă.
Dispneea este de tip bradipnee expiratorie, cu expiraţie prelungită, siflantă şi inspiraţie
scurtă, puţin eficace, frecvent nocturnă, trezind bolnavul din somn.
Tusea are caracter spasmodic. Uscată iniţial, la sfârşitul crizei devine productivă: spută
groasă, aderentă, ades sub formă de mulaje bronşice (spirale Curschmann) şi la examinarea
microscopică cu conţinut de eozinofile şi de cristale Charcot-Leyden. Wheezingul însoţeşte de
regulă tusea şi dispneea, este perceput în ambele faze ale respiraţiei iar în situaţiide extremă
severitate (dopuri de mucus extensive cu iminenţa sufocării) poate să dispară.
La examenul obiectiv se evidenţiază: semne de hiperinflaţie, creşterea diametrului
toracic anteroposterior, hipersonoritate, raluri sibilante. În cazul crizelor severe şi prelungite
murmurul vezicular nu se mai percepe (silenţium respirator - semn de mare gravitate).
Criza de astm bronșic: La început, crizele sunt tipice, cu început și sfârșit brusc, cu
intervale libere; mai târziu, la intervalele dintre crize, apar semnele bronșitei cronice și ale
emfizemului, cu dispnee mai mult sau mai puțin evidentă. Criza apare în a doua jumătate a
nopții, de obicei brutal, cu dispnee și neliniște, prurit și hipersecreție; alteori este anunțată de
prodroame (strănut, lăcrimare, prurit al pleoapelor, cefalee). Dispneea devine paroxistică,
bradipneică, cu expirație prelungită și șuierătoare. Bolnavul rămâne la pat sau aleargă la
fereastră, pradă setei de aer. De obicei stă în poziție șezândă, cu capul pe spate și sprijinit în
mâini, ochii inectați, nările dilatate, jugulare turgescente. În timpul crizei, toracele este imobil,
în respirație forțată; la percuție – exagerarea sonorității; sunt prezente raluri bronșice, în
special sibilante, diseminate bilateral. La sfârșitul crizei, aparea tusea uscată, chinuitoare
(deoarece expulzarea secrețiilor se face cu dificultate), cu spută vâscoasă, albicioasă (perlată),
bogată în eozinofile (uneori eozinofilie și în sânge), cristale Charcot-Leyden și spirale
3
Curschman. Testele de sensibilizare sunt pozitive. Criza se termină în câteva minute sau ore,
spontan sau sub influența tratamentului. Există și manifestări echivalente: tusea spasmodică,
coriza spasmodică – „febra de fin”, rinita alergică, eczema, urticaria, migrena, edemul
Quinke.
Starea de rău asmatic (status asmaticus), este o formă particulară și de gravitate
maximă a crizei de astm bronșic ce se manifestă prin dispnee intensă, asfixie, polipnee,
cianoză, tahicardie, scăderea tensiunii arteriale și fenomene de insuficiență cardiacă dreaptă.
Criza de astm se poate instala post expunere la antigene alergizante specifice, după
infecții sau după expunerea la o creștere bruscă a poluării. Prodroamele pot preceda criza de
astm bronșic, dar nu în mod obligatoriu. Prodroamele de tip strănut, lăcrimare sau rinoree care
anunță declanșarea crizei, reprezintă aura crizei și trebuie integrate în tabloul astmatic.

Forme clinice
Se deosebesc: astmul bronșic pur, care pare la tineri cu echivalențe alergice, cu
interval liber între crize și astmul bronșic complicat (impur), în care crizele apar pe fondul
unor modificări permanente (de obicei bronșita astmatică).
Se mai descriu astmul bronșic extrinsec (alergic pur), care apare la tineri cu
antecedente alergice familiale, echivalențe alergice, interval liber între crize, în prezența unor
alergene, absența altor boli pulmonare preexistente, cu teste cutanate și de provocare pozitive
(40% dintre dazurile de astm bronșic), și astmul bronșic intrinsec, care apare după 40 de ani,
cu puține intervale libere, de obicei ivindu-se în timpul iernii; se asociază cu tuse și
expectorație muco-purulentă și factori infecțioși (bronșite cronice etc.).
În funcție de severitatea manifestărilor, se deosebesc astmul cu crize rare și de
intensitate redusă, astmul cu dispnee paroxistică, astmul cu dispnee continuă și starea de rău
astmatic. Starea de rău astmatic se caracterizează prin crize violente, subintrante, durând peste
24 – 48 de ore, rezistente la tratament, de obicei fără tuse și expectorație, cu polipnee, asfixie,
cianoză, colaps vascular, somnolență până la comă. Apare după administrarea în exces de
simpaticomimetice (Alupent), sedative, opiacee, barbiturice, suprimarea bruscă a
corticoterapiei, suprainfecție bronșică.

Diagnostic
Diagnosticul este mai ușor de pus în criză, dar trebuie deosebit de astmul cardiac când
dispneea polipneicăinspiratorie și anamneza sunt de ajutor.
Explorarea paraclinică se face într-o multitudine de moduri și furzizează date
importante.
4
 Examenul de spută: Macroscopic arată o spută caracteristică – mucoasă, opacă, uneori
gălbuie (suprainfecție bacteriană cu eozinofilie excesivă). Examenul microscopic pune în
evidență eozinofile, cristale Charcot-Lyden (proteine eozinofile cristalizate), spirale
Curshmann și corpi Creola. În sânge se constată adesea o leucocitoză cu eozinofile (>5%).
Examenul radiologic toracic poate prezenta o conformație normală în formele ușoare
sau să arate semne de hiperinflamație pulmonară (diafragm aplatizat și cu mișcări reduse,
hipertransparența câmpurilor pulmonare și lărgirea spațiului retrosternal) în astmul acut și pur,
ca și în astmul cronic. În unele cazuri poate pune în evidență complicații ale bolii
(pneumotorax, pneumomediastin) sau modificări pulmonare asociate (infiltrative sa
condensări segmentare).
Explorarea funcțională respiratorie este foarte importantă pentru investigația
bolnavului astmatic. Datele de explorare spirografică evidențiază:
• modificările volumului pulmonar: Capacitatea vitală (CV) normală sau puțin redusă
în astmul bronșic ușor, scade în astmul grav; capacitatea reziduală funcțională (CRF) –
crescută; volumul rezidual (VR) – mult crescut; capacitatea pulmonară totală (CPT) –
normală sau ușor crescută.
• modificări de debite ventilatorii: Volum expirator maxim pe secundă (VEMS) – mult
scăzut, proporțional cu severitatea astmului; VEMS/CV% - indicele de permeabilitate
bronșică – scăzut.
Valoarea fiziologică a capacității vitale pulmonare este de aproximativ 3600-4000 ml.
Capacitatea vitală crește în timpul efortului fizic și scade în cazul sedentarismului.

Evoluție, prognostic și complicații

Astmul bronșic este o afecțiune cu tendință spre cronicizare și cu o evoluție
imprevizibilă. Vindecarea este rară (posibilă în astmul infantil, alergic sau profesional, după o
infecție virală). Boala poate să rămână ca un astm cu accese intermitente, să devină un astm
cronic sau stare de rău astmatic.
Evoluția este îndelungată, variabilă, capricioasă. Forma pură apare la copii și are
tendința să diminueze la pubertate. Alteori, accesele devin frecvente, subintrante sau se
instalează starea de rău astmatic. Cu timpul, apar complicații: infecții bronho-purulente
(bronșite cronice, dilatații bronșice, pneumopatii), emfizem pulmonar, insuficiență
respiratorie, cord pulmonar cronic.
Complicațiile cele mai frecvente sunt: starea de rău asmatic sau astmul acut grav;
aspergilozabronhopulmonară alergică; peumotoraxul spontan; astmul combinat cu bronșita
cronică sau astmul infectat, cu disfuncție ventilatorie severă poate evolua spre insuficiență
5
respiratorie sau tahiaritmii ventriculare, agravate de factorii iatrogeni; bronșite acute sau
cronice; pneumonii; bronșiectazii; emfizemul pulmonar (cea mai importantă dintre
complicații care duce cu timpul la insuficiență cardiacă).
Prognosticul de viață este bun, dar cel de vindecare este rezervat.

Tratament
Astmul bronșic răspunde la o gamă largă de preparate și proceduri. În general
tratamentul a fost expus la bronșita cronică. Și în această afecțiunile preventive sunt foarte
importante. Prima acțiune vizează combaterea fumatului și propaganda antitabagică. Alte
măsuri: evitarea atmosferei poluante, inclusiv expunerea la noxele respiratorii. Sensibilitatea
particulară a bolnavilor la infecții impune, de asemenea, evitarea virozelor respiratorii și în
primul rând, aglomerațiilor în timpul epidemiilor.
Chimioprofilaxia recidivelor bronșitice, în astmul bronșic intricat se realizează cu
Tetraciclină 1 g/zi, mai rar Penicilină V. S-au încercat și Eritromicina, Ampicilina și
Biseptolul. Cu acesta din urmă s-au obținut rezultate bune în lunile de iarnă.
Tratamentul cu aerosoli (Inhaloterapia) este indispensabil în anumite forme. Se
practică 2-4 inhalații pe ședință, uneori mai mult, dar, fără a abuza. Metoda comportă și
anumite riscuri, în special inhalarea de diferiți germeni, ceea ce impune folosirea strict
personală și păstrarea în stare de sterilitate a aparatului. Principalele droguri sunt și aici beta-
adrenergicele, anticolinergicele și derivații metilxantinei. Beta-adrenergicele sunt derivați ai
adrenalinei, care din cauza efectelor secundare (ca și efedrina) nu mai este utilizată astăzi. Din
generația a doua se folosesc Isoprenalina(Aludrin) și Orciprelina(Alupent, Astmopent).
Superiori acestora sunt derivații din generația a treia: Terbutalinul(Bricanyl), Fenoterolul,
(Berotec), Salbutamolul(Ventolin, Sultanol) și Clenbuterolul(Spiropent). Sunt folosiți cu
precădere în aerosoli dozați. Dozajul corect (4x2 inhalații/zi) este practic lipsit de efecte
adverse cardiovasculare. Sub formă de spray dozat, sunt de întrebuințare curentă. S-a încercat
și prepararea tabletelor de Orciprenalină, Salbutamol și Terbutalină, cu doză totală pe zi între
10 – 60 mg. Preparatul Ventolin (Salbutamol) pare cel mai util. Ca reacții adverse după
supradozaj, pot apărea tremurături, nervozitate, palpitații, tahicardie, creșterea debitului
cardiac și a tensiunii arteriale. Aceste manifestări dispar spontan prin reducerea dozei.
Dintre anticolinergice, cap de serie este atropina, astăzi foarte puțin întrebuințată din
cauza tulburărilor provocate. În practică s-a impus preparatul Atrovent care nu are efectele
secundare ale atropinei. Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor. Asocierea
Atroventuluicu un betaadrenergic (Berotec sau Ventolin) realizează efecte sinergice
superioare fiecărui preparat în parte
6
 Dintre Xantine se folosește Teofilina și derivații săi Miofilina, Aminofilina și
Runidural. Au slabă acțiune pe cale orală și mai bună pe cale intravenoasă sau ca aerosoli.
Rezultatele sunt inferioare betaadrenergicelor și anticolinergicelor.
Enumerăm în continuare diferite preparate și metode folosite în tratamentul astmului
bronșic. Dintre acestea Prostaglandinele prezintă numai un interes teoretic, iar
Cromoglicatuldisodic (Intal, Lomudal), deși nu este bronhodilatator, se bucură de un mare
credit, mai ales ca măsură preventivă. Se administrează înaintea expunerii la alergenul cauzal,
cu turboinhalatorul de mână (spinhaler), 4 capsule/zi (20 mg/capsulă) la 4 – 6 ore, sau sub
formă de soluție pentru aerosoli. Zadetenul(Ketotifen) are tot efect preventiv și este
administrat sub formă de gelule, oral, 1 mg dimineața și seara.
Dintre alte metode și proceduri prezentate pe larg la tratamentul bronșitei cronice
enumerăm: hidratarea corectă a bolnavului, kineziterapia (cultura fizică terapeutică,
gimnastica respiratorie), terapia ocupațională, cura balneară (în special Govora), speleoterapia
(pacticată în saline), climatoterapia și mai ales hiposensibilizarea specifică
(Imunoterapia). Se folosesc unele preparate retard (antigen și hidroxid de aluminiu) în injecții
subcutanate la început la 3 zile, apoi săptămânal și în final la 3 săptămâni (minumum 3 ani).
Autovaccinurile pot da rezultate bune. Se administrează pe cale subcutanată, doze subclinice,
progresiv crescânde, din alergenul cauzal (polenuri, praf de cameră, fungi, unii alergeni
profesionali ca: făina, praful de cereale, peri de animale). Drenajul postural, ventilația
mecanică și dezobstruareabronșică sunt folosite în bronșiectazii, supurații bronșice secundare
și în general în cazuri speciale.
Corticoterapia este tratamentul cel mai eficace, dar, datorită riscurilor, rămâne o
terapie de impas. Se folosesc: Prednison, 1 tabletă/zi (5 mg); Superprednol, tot 1 tabletă/zi
(0,5 mg/tb.); produse retard (Celestone, Kenalog), Synachten-retard ( 1 mg la 7 – 15 zile), sub
protecție de alcaline, calciu, K. În tratamentul corticoterapic, doza totală trebuie administrată
dimineața, fiiind preferabil tratamentul discontinuu (la 2 sau la 3 zile) și corticoterapiaretard
sau în aerosoli. În general, corticoterapia trebuie rezervată formelor grave; tratamentul
continuu se va temporiza, se vor folosi doze minime (30 mg Prednison/zi – tratament de atac;
5 mg/zi – de întreținere).
Antibioticele (se evită Penicilina, fiind alergizantă); de preferință Oxacilina,
Cloxacilina, Tetraciclina, în prezența semnelor de infecție; expectorante și mucolitice
(Bisolvon, Mucosolvin) – în cize și suprainfecție; sedative slabe (Bromoval, Nervocalm),
oxigen – în crizele de polipnee.
Măsurile profilactice vor fi aplicate întotdeauna: evitarea mediului alergizant, a
substanțelor iritante bronșice – tutun, alcool etc.
7
 În starea de rău astmatic tratamentul constă în:
- Administrarea de oxigen prin sondă nazală sau mască, cu un debit de 2-6 l/minut;
- Medicație bronhodilatatoare;
- Miofilină (aminofilină) intravenos;
- Alte măsuri terapeutice – administrarea de antibiotice, hidratare intravenoasă,
fizioterapie;
- Ventilație asistată într-un serviciu specializat.

8
 Capitolul III. Rolul asistentei medicale în
îngrijirea pacientului cu astm bronșic

Procesul de nursing este o metodă organizată și sistematică,care permite acordarea de

îngrijiri individualizate.
Demersul de îngrijire este centrat pe reacțiile particulare ale fiecărui individ (sau grup
de indivizi) la o modificare reală sau potențiala de sănătate.
NURSA - astăzi nursa este definita de I.C.N astfel: Este o persoană care: a parcurs un
program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenților Medicali; este
autorizată să practice această profesie așa cum este definită de Consiliul Asistenților Medicali;
în concordanță cu pregatirea și experiența sa; este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri și
funcții care sunt impuse de îngrijirea sănătații în orice situații s-ar afla, dar sa nu facă o
procedură pentru care nu este calificată ;
Nursa este pregătită printr-un program de studiu incluzând: promovarea sănătații;
prevenirea îmbolnăvirilor; îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu
deficiențe, indiferent de vârstă și în orice unitate sanitară sau în orice situație la nivel de
comunitate.
Scopul profesiei este: de a ajuta pacientul să-și conserve sau să-și restabilească
independența sa în așa fel ca el să poată să-și satisfacă nevoile prin el însuși; de a favoriza
vindecarea; de a asista muribundul spre un sfârșit demn. Membrii acestei profesii tind spre un
ideal. Fiind însă realiști, neputând să-l atingă, acceptă să desfășoare activități limitate care au
scopul de a conserva sau restabili independența persoanelor îngrijite.
„Să ajuți individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-și afle calea spre sănătate sau
recuperare , să ajuți individul, fie bolnav sau sănătos, să-și folosească fiecare acțiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea cu condiția ca acesta să aibă tăria, voința sau cunoașterea
necesare pentru a o face, și să acționeze în așa fel încât acesta să-și poarte de grijă singur cât
mai curand posibil.”
Prezentăm concepția Virginiei Henderson trebuie folosit verbul la persoana a 3-a
privind rolul esențial al asistentei medicale:
,,Rolul esențial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sanatoasă,
să-și mențină sau recaștige sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe) prin îndeplinirea
sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singur, dacă ar fi avut forța, voința sau cunoștiințele
necesare.
Asistena medicală trebuie să îndeplinească aceste funcții astfel încât pacientul să-și
recâștige independența cât mai repede posibil.
9
 Funcțiile Nursei
Funcțiile asistentei medicale sunt de natură: independentă; dependentă;
interdependentă.
1.Funcția de natură independentă:
Asistenta asista pacientul din proprie initiativa, temporar sau definitiv în:
- îngrijiri de confort, atunci când el nu-și poate îndeplinii independent anumite funcții;
-stabilește relații de încredere cu persoana îngrijită și cu aparținătorii;
-le transmite informații, ascultă pacientul și îl susține;
-este alături de indivizi și colectivitate în vederea promovării unor condiții mai bune
de viață și sănătate.
2. Funcția de natură dependentă
La indicația medicului aplică metode de observație, de tratament sau de readaptare,
observă la pacient modificările provocate de boală sau tratament și le transmite medicului.
3. Funcția de natură interdependentă:
Asistenta colaborează cu alți profesioniști din domeniul sanitar, social, educativ,
administrativ.
Exemplu: exemple au dat cei care au scris cartile!!! Tu trebui esa reformulezi ce au
scris ei sa demonstrezi ca ai citit!! Nu da exemple!!!acțiuni de depistare a tulburărilor de ordin
fizic, psihic sau social:acțiuni de educație pentru sănătate;acțiuni de rezolvare a problemelor
psihosociale;acțiuni privind organizarea și gestionarea centrelor sau unitaților de îngrijire.
După internarea pacientului în spital, asistentul medical va trebui să fie capabil să se
adapteze specificului oricarui pacient, să constate care sunt problemele de dependență cu care
acesta se confruntă și să stabilească obiectivele de îngrijire aferente. Sterge!!!
Elementele definitorii ale modelului Virginiei Henderson (adaptare a unor teorii din
alte discipline), teoria nevoilor de bază ale pacientului conține ideea că pacientul poate fi
îngrijit eficient dacă îi sunt satisfăcute cele 14 nevoi.
Nu descrie toate nevoile ca nu asa trebuie! Trebuie sa scrii despre ceea ce face as med
pacientului cu astm bronsic!
Mai sus ai aspus de functiile as med in general
Acum hai sa scrii in particular aceste functii
Autonome- asigurarea cond de mediu, supravegherea functiilor vitale si vegetative,
alimentative si hidratare, mobilizare/ repaus la pat, comunicare si educatie pt sanatate
Delegate- recoltari de probe bioologice si administrarea medicamentelor
Pregatirea pacientului pentru radiografie, spironometrie
10
 1. Nevoia de a respira
Respiraţia este procesul fiziologic prin care oxigenul din aerul atmosferic ajunge până
la nivelul celulelor, unde este folosit în reacţiile de oxido-reducere, dioxidul de carbon rezultat
fiind eliminat din organism prin expiraţie. O respiraţie eficientă presupune şi o bună circulaţie
deoarece sângele joacă rolul de transportor pentru gazele respiratorii. Disfuncţia respiratorie
atrage după sine o perturbare a întregului organism atât la nivel fiziologic şi fiziopatologie
(hipoxie tisulară,hipercapnie) cât şi psihologic (senzaţie de sufocare, anxietate, teamă).
2. Nevoia de a bea şi a mânca
Apa reprezintă aproximativ 60% din greutatea organismului adult, ea având un rol
deosebit de important în buna desfăşurare a proceselor fiziologice ale organismului.
Un individ poate supravieţui cu: 15% din funcţia normală a ficatului; 25% din funcţia
normală a rinichilor; 35% din numărul total de hematii; 45% din suprafaţa de hematoză
pulmonară; 70% din volumul plasmatic.
Reducerea volemiei cu mai mult de 30% este critică pentru supravieţuire.
Aprecierea statusului volemic al pacientului se poate face pe baza examenului clinic şi
ainvestigaţiilor paraclinice dar cel mai simplu prin stabilirea bilanţului hidric aport - pierderi
(intrări -ieşiri).
Deficitul de apă al organismului va fi corectat prin hidratare per os sau la nevoie prin
administrare de soluţii perfuzabile coloidale sau cristaloide.
Excesul de apă al organismului impune restricţionarea aportului şi administrarea de
diuretice.
Principalul mecanism fiziologic de reglare a cantităţii de apă din organism este
reflexul de sete. La vârstnici acest reflex diminuă astfel că în mod obişnuit aceştia prezintă un
anumit grad de deshidratare.
O alimentaţie sănătoasă vizează mai multe aspecte: cantitatea alimentelor, calitatea
acestora, ritmul de administrare.
O dietă adecvată trebuie să asigure un aport suficient de nutrienţi, vitamine, apă şi
săruri minerale, aport adaptat necesităţilor organismului.
3. Nevoia de a elimina
Organismul este un sistem deschis în permanentă interacţiune cu mediul înconjurător,
schimbând cu acesta materie şi energie. Eliminarea satisface nevoia organismului de a
îndepărta anumite substanţe nefolositoare rezultate din metabolism sau digestie. Fiziologic,
eliminarea are loc la nivelul tegumentelor (transpiraţie), respiraţiei (expiraţie), aparatului renal
(diureză), aparatului digestiv (scaun), aparatului genital feminin (menstruaţie).
11
 4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
Nevoia de a te mişca şi a avea o bună postură reprezintă un aspect esenţial al
mecanismului de integrare a individului în mediul înconjurător şi orice disfuncţionalitate
legată de această nevoiefundamentală are repercursiuni în plan fizic, psihic şi social.
Menţinerea independenţei de mişcareşi a unei bune posturi presupun integritatea structurală şi
funcţională a sistemului osos, sistemului muscular, sistemului nervos, aparatului vestibular.
5. Nevoia de a dormi şi a se odihni
Somnul reprezintă o extindere a procesului de inhibiţie la nivelul scoarţei cerebrale,
expresia somatică a unei decuplări temporale a individului faţă de mediul exterior.
Necesarul fiziologic de somn diferă după vârstă: la copii 12-14 ore, la adulţă 7-9 ore,
la vârstnici 5-7 ore.
Odihna şi somnul în bune condiţii şi timp suficient sunt indispensabile unei bune
funcţionări a organismului la randament maxim. Oboseala se defineşte ca fiind acea stare
temporară a organismului care apare în urma unui efort excesiv sau de prea lungă durată şi
care se anulează ca urmare a unei perioade de odihnă.
Numeroase observaţii şi experimente au demonstrat că oboseala nu este un element
periferic, legat de organele efectoare (sistemul muscular) ci un fenomen central, nervos, legat
fie de consumarea substanţei excitative a neuronilor, fie de cauze fiziopsihice mai complexe
(tipul de sistem nervos, experienţa de adaptare la mediu a individului).
Asistentul medical va trebui să diferenţieze: oboseala patologică - care este parte a
tabloului clinic al anumitor boli (hepatită, tuberculoză, diabet); oboseala fiziologică - normală.
Remediul cel mai bun al oboselii nu este întotdeauna odihna înţeleasă ca şi stare de
inactivitate absolută, simpla întrerupere a activităţii şi aşteptarea pasivă a refacerii energiei
cheltuite. Nu orice fel de repaus, indiferent de moment şi condiţii este reconfortant. Odihna
cea mai eficace constă în alternarea raţională a unei activităţi cu alta. Acest mod de odihnă a
fost numit odihnă activă şi a căpătat o largă răspândire după fundamentarea sa ştiinţifică (de
către LM. Secenov).
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
Omul este o fiinţă socială. Integrarea în grup se face pe baza unor comportamente
învăţate, a unor valori asumate. Îmbrăcămintea are valoare practică (protejează corpul de
variaţiile climei) dar şi valoare de simbol (exprimă personalitatea şi unicitatea individului).
Dificultatea sau imposibilitatea de a se îmbrăca, dezbrăca, de a purta îmbrăcăminte adecvată
este percepută de către individ ca o lezare a libertăţii sale cu implicaţii în percepţia
sentimentului de demnitate şi autorespect.
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
12
 Menţinerea constantă a temperaturi corpului, în ciuda variaţii lor termice exogene și a
diverseloractivităţi ale organismului, implică intervenţia adecvată a unor modificări
funcţionale complexe (metabolice, circulatorii, musculare, hidroelectrolitice, endocrine, etc.)
coordonată prin mecanismul de termoreglare, controlat de centrii hipotalamici, ce menţin
permanent şi dinamic echilibrul între producerea şi pierderea de căldură din organism.
Temperatura corpului este menţinută constantă, în condiţiile unor mari modificări ale
temperaturii mediului. Fiind influenţată de o serie de factori fiziologici (starea de somn sau de
veghe, digestie, activitatea fizică, etc.).
Temperatura corpului prezintă variaţii ciclice, având valori minime între orele 4 și 6
dimineaţa şi atingând valori maxime, care în general nu diferă cu mult de 0,5º C faţă de cele
matinale, între orele 16 - 17 după-amiaza. Perturbările mecanismului de termoreglare conduc
la apariţia a două situaţii cu particularităţi distincte: hipotermia și hipertermia.
8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a-ţi proteja tegumentele şi mucoasele
Definiţia completă a stării de sănătate este aceea ce o apreciază ca fiind starea de bine
biopsiho-social. Starea de bine biologic presupune integritatea funcţională a structurilor
organismului şi la aceasta contribuie şi protejarea tegumentelor şi mucoaselor, prin
menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Nevoia de a fi curat şi îngrijit, presupune un
comportament învăţat, reflectă o anumită trăsătură de personalitate şi indică un anumit nivel
de înţelegere şi respect al individului. Deficitul în satisfacerea acestei nevoi fundamentale,
necesită implicarea activă a asistentului medical atât în suplinirea măsurilor elementare de
igienă cât mai ales în însuşirea de către pacient a anumitor deprinderi.
9. Nevoia de a comunica
Comunicarea reprezintă una dintre trebuinţele fundamentale, de ordin spiritual a
oamenilor, fiind o modalitate esenţială de interacţiune psihosocială, un schimb de mesaje între
interlocutori, menit să realizeze o relaţie interumană durabilă determinând menţinerea ori
modificarea comportamentului individual sau de grup. Comunicarea interumană se realizează
cu ajutorul limbajului verbal sau nonverbal prin care se schimbă mesaje (informaţii,
simboluri, semnificaţii, idei, sentimente, intenţii, etc.) pentru a influenţa, mai ales calitativ,
comportamentul celuilalt.
A comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi înseamnă: să convingi, să poţi dezvolta
gândirea, afectivitatea, personalitatea, să informezi inteligibil şi să înţelegi corect semnificaţia
mesajului, să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile, atitudinile şi modificările comportamentale
ale interlocutorului;
În cadrul procesului de nursing comunicarea are un rol esenţial, ea fiind o unealtă de
influenţare şi modificare a comportamentului pacientului, în sensul înlăturării sentimentului
13
de teamăşi nesiguranţă, urmărind creşterea încrederii în sine, urmare a înţelegerii corecte a
situaţiei sale. Este important ca în procesul de comunicare asistenta să folosească un limbaj
adecvat şi accesibil pacientului.
10. Nevoia de a evita pericolele
Individul sănătos este capabil să reacţioneze adecvat la variaţiile continue ale
parametrilor mediului exterior prin mecanisme de adaptare dezvoltate ontogenetic şi
filogenetic, ceea ce îi asigură menţinerea homeostaziei mediului intern şi a echilibrului psihic,
conferindu-i sentimentul de siguranţă. Prezenţa bolii este de fapt o ameninţare a „stării de bine
bio-psiho-social”, ce vizează integritatea funcţională a structurilor organismului şi sentimentul
încrederii în propriile forţe. Pacientul se simte vulnerabil, nesigur, expus pericolelor, chiar
dacă uneori nu-şi exteriorizează sentimentele.
În aceste condiţii este importantă asigurarea unui climat de încredere, înţelegere şi
suport din partea echipei de îngrijire, în concordanţă cu caracteristicile pacientului: vârsta,
inteligenţa, stilul de viaţă, credinţele şi valorile sale, experienţele anterioare.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica
religia
Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori exprimă necesitatea
individului de a-şi afirma apartenenţa la un anumit grup social ceea ce în esenţă îi conferă
sentimentul de siguranţă.
Valorile sunt calităţile pe care le capătă pentru om elementele realităţii (obiecte,
procese, acţiuni) privite prin prisma unei atitudini (politice, juridice, morale, estetice,
religioase) a unei colectivităţi umane (categorie socială, naţiune). Numeroase cercetări au
evidenţiat că practicarea religiei contribuie la menţinerea echilibrului psihic al individului,
acţionând prin mai multe mecanisme: credinţa (care încurajează serenitatea); sentimentul de
apartenenţă la un grup care te susţine; valorizarea obişnuinţelor unei vieţi regulate (care
încurajează mulţumirea).
Este evident faptul că asistentul medical trebuie să dea dovadă de disponibilitate,
compasiune şi toleranţă faţă de pacienţii care au stiluri de viaţă, atitudini şi sisteme de valori
diferite de ale sale. Asistentul medical va trebui să-şi supravegheze şi să-şi controleze
comportamentul propriu astfel încât binele pacientului să rămână principala motivaţie a
acţiunii sale, tot timpul.
12. Nevoia de autorealizare
A fi preocupat în vederea realizării personale reprezintă o nevoie fundamentală de
ordinsuperior a individului ce implică atingerea potenţialului său maxim prin valorizarea
configuraţieiunice a personalităţii, creativităţii, proceselor cognitive, structurilor afective şi
14
volitive. Când această nevoie nu este satisfăcută apare sentimentul de frustrare
(imposibilitatea de a-ţi îndeplini o dorinţă sau a-ţi exercita un drept) cu repercusiuni asupra
sentimentului de stimă şi încredere în sine.
Se poate spune că nevoia de realizare şi autorealizare corespunde unei trebuinţe
intrinseci de interacţiune cu realitatea înconjurătoare şi se exprimă în mod diferit în funcţie de
vârstă, sex şi condiţiile socio - culturale în care se dezvoltă individul.
13. Nevoia de a se recreea
Activităţile recreative şi ludice sunt parte importantă a vieţii individului, esenţiale în
menţinerea echilibrului sau interior asigurând relaxarea fizică şi psihică. Jocul şi activităţile
agreabile în general au implicaţii benefice certe în desfăşurarea proceselor afectiv emoţionale
(sentimentul de mulţumire, bucurie, plăcere) asigurând condiţii propice de afirmare a
personalităţii, facilitând interrelaţionarea cu indivizi cu preocupări asemănătoare.
14. Nevoia de a învăta cum să-ţi păstrezi sănătatea
Fiinţa umană, se află în permanentă interacţiune cu ambianţa socială şi materială, cu
semenii, cu natura, cu situaţiile pe care le stăpâneşte, provoacă, anticipează, rezolvă, precum
şi cu sine însuşi. Învăţarea este modalitatea de asimilare a cunoştinţelor şi de formare
intelectuală, și emoţională, de elaborare a deprinderilor, a conştiinţei şi a comportamentului
social cult. Prin învăţare, personalitatea umană se construieşte, se menţine şi se regenerează
permanent.
Implicat în educaţia pentru sănătate a individului şi a comunităţii, asistentul medical
contribuie activ la acumularea de cunoştinţe, atitudini şi deprinderi în scopul menţinerii sau
redobândirii sănătăţii. sterge
Modelul conceptual al Virginiei Henderson permite o apreciere globală a individului
ca un tot unitar ce reprezintă mai mult decât suma părţilor sale componente, având
particularităţi ce îi conferă unicitate.
Deși reușesc să creeze un oarecare cadru funcțional necesar practicilor nursing,
modelele au limitele lor, derivate tocmai din lipsa unor prescripții concrete pentru practică,
ariditatea intelectuală, limbajul complex, irelevanța pentru îngrijirile moderne și
incompatibilitatea cu sistemul „evidencebased“.
Modelele de nursing în sine nu pot satisface necesitatea raportării permanente la
sarcinile de natură practică ale asistentei medicale. Doar o abordare integrativă și utilizarea
modelelor în funcție de situație și pacient ar fi, mai aproape de realitatea de la patul
bolnavului. Il stergi!!!
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientelor cu diagnosticul de astm bronșic
constă în o bună informare despre tratamentul actual şicompetenţa de a discuta despre acesta
15
cu pacientul. Asistenta trebuie să fie conştientă despre informaţiile pe care trebuie să le ofere
pacientului.
Asistenta are rolul de a discuta cu pacientul despre medicaţie, durata tratamentului,
gestionarea efectelor secundare, posibile reacţii după tratament, scopul tratamentului.
Asistenta educă pacientul ca în momentul în care simte modificări în starea sa de
sănătate să anunţe cadrele medicale.
Asistenta trebuie să îi explice pacientului boala, tratamentul, investigaţiile paraclinice
şi necesitatea acestora folosind cuvinte pe înţelesul acesteia, chiar dacă uneori acest lucru pare
imposibil. Găsirea limbajului comun este esenţială în comunicare.
Asigurare aconditiilor optimeRolul asistentei medicale în internarea pacientului
Orice bolnav astmatic, mai ales cei cu stare de rău astmatic trebuie internat în spital;
cei în criză se internează de urgență, de preferat într-un salon de reanimare. În cazurile în care
bolnavul nu este candidat la ventilație mecanică, el trebuie amplasat într-un salon fără zgomot
și lipsă de praf; asistenta medicală va verifica aceste aspecte înainte de a duce pacientul în
salon. Asistenta medicală va explica bolnavului nevoia de a fi internat.
Rolul asistentei medicale în măsurarea funcțiilor vitale
Funcţiile vitale sunt frecvent utilizate ca indicatori ai stării de sănătate sau de boală.
Asistenta medicală are rolul de a pregăti materialele şi instrumentarul corespunzător şi în stare
de funcţionare. Pregăteşte pacienta din punct de vedere fizic, aşează pacienta în poziţie
corespunzătoare şi în acelaşi timp comodă. Asistenta trebuie să îi explice pacientei tehnica, să
o convingă de necesitatea efectuării ei şi să îi solicite cooperarea. Asistenta trebuie să asigure
condiţii de microclimat care să nu influenţezefuncţiile vitale precum linişte, temperatură
optimă, umiditate corespunzătoare. Asistenta va măsura dimineaţaşi seara şi de câte ori este
nevoie tensiunea arterială, pulsul, temperatura corpului şirespiraţiaşi va nota valorile obţinute
în foaia de observaţie. Trebuie să comunice medicului modificările semnificative ale
funcţiilor vitale pentru evitarea eventualelor complicaţii ce pot apărea.
Interventii delegateRolul asistentei medicale în recoltarea probelor biologice
Asistenta pregăteşte pacientul în vederea recoltării probelor de sânge. Cu o zi înainte
se anunţă pacientul să nu consume alimente şi lichidele în dimineaţa recoltării şi se interzice
fumatul. Asistenta explică procedura, necesitatea realizării, susţineşi încurajează pacientul
şiobţineconsimţământul informal. Asistenta aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în
funcţie de locul ales şi de starea de sănătate.
Dacă pacientul este poziţionat pe un scaun cu spătar, asistenta aşeazăbraţul acestuia în
abducţie, extensie şisupinaţie. Dacă pacientul este poziţionat în decubit dorsal, asistenta
aşează o perniţă sub braţul acestuia.
16
 Asistenta îşipregăteşte materialele necesare, realizează puncţia venoasă şi recoltează
probele. Se recoltează sânge pentru: grupul sanguin și factorul Rh, hemograma, glicemia,
ureea și creatinina serică, ionograma sanguină, probele hepatice, factorii de coagulare.
Asistenta recomandă pacientului să recolteze urină din timpul primei micţiuni de
dimineaţă. Sfătuieşte pacientul ca înainte de a urina să facă toaleta regiunii urogenitale cu apă
şi săpun (să nu utilizeze substanţe sau soluţii dezinfectante) şi să şteargă regiunea cu un
prosop curat sau compresă sterilă. Asistenta sfătuieşte pacientul să recolteze o cantitate de
circa 20 ml de urină din jetul mijlociu direct în recipientul steril (primul jet se lasă să curgă în
toaletă). Asistenta educă pacientul să deschidă recipientul steril înainte de micţiune, să pună
capacul acestuia cu capacul în sus pe o suprafaţă curată în timpul recoltării, iar la sfârşitul
recoltării capacul să fie înfiletat strâns pe urocultor, pentru evitarea scurgerii urinei şi
contaminării acesteia.
Asistenta preia probele auto-recoltate de pacient şi împreună cu probele de sânge
etichetează recipientele. Asistenta transportă probele de la punctul de recoltare în laborator în
condiţii de securitate a transportului şi a integrităţii probei.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru spirometrie
Asistenta medicală sfătuiește pacientul să nu fumeze și să nu consume băuturi
alcoolice cu cel puțin 4 ore înainte de testare, să nu facă efort fizic important cu cel puţin 30
de minute înainte de testare, să evite să mănânce copios şi să bea băuturi acidulate cu cel puţin
2 ore înainte de testare și să nu poarte haine care împiedică expansiunea
toracelui/abdomenului.
Asistenta medicală roagă pacientul să își golească vezica urinară, apoi îi măsoară
greutatea şiînălţimea (fără încălţăminte, cu picioarele apropiate, capul drept).
Asistenta medicală așează pacientul în poziție sezândă, ca poziție de siguranță și
atașează clipul nazal pentru pensarea nărilor. Asistenta medicală cere pacientului să efectueze
o inspiraţie maximală rapidă şi completă și se introduce piesa bucală în gură, având grijă ca
buzele să fie lipite în jurul tubului, iar pauza să dureze maxim 1-2 secunde. Pacientul este
rugat să sufle cu putere prin tub, expirând tot aerul din plămâni și va încuraja permanent
pacientul să înspireşi să expire puternic şi prelungit; în tot acest timp pacientul va respira
numai pe gură.
După realizarea tehnicii, asistenta medicală va conduce pacientul în salon cu ajutorul
unui fotoliu rulant. Asistenta medicală recomandă repaus fizic întrucât spirometria implică
efort respirator.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru radiografia toracică

17
 Asistenta asigură o temperatură minimă de 20° C în camera de examinat deoarece
pacientul va fi dezbrăcat. Asistenta va transporta şiînsoţi pacientul şi îl va sfătui să
îndepărteze bijuteriile şi obiectele metalice.
Asistenta medicală explică în mare în ce constă procedura, pentru a obţine colaborarea
pacientuluiși îi cere pacientului să execute comenzile medicului radiolog atunci când i se cere
(să inspire profund, să rămână în apnee, să-şi schimbe poziţia).
Asistenta poziţionează pacienta în ortostatism cu mâinile pe şolduri. Dacă starea de
sănătare nu îi permite, asistenta va ţine sau sprijini pacientul în poziţiile recomandate de
medic.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru recoltarea sputei prin
expectorație
Asistenta medicală îi explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a
respectării instrucţiunilor, îl informează că proba se recoltează dimineaţa și atenţionează
pacientul să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi instileze picături în nas, să nu se spele pe
dinţi, să nu-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte de recoltare. De
astfel asistenta medicală informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode care
să stimuleze expectoraţiaşi se obţine colaborarea
Înainte de recoltare asistenta medicală verifică dacă pacientul a respectat
recomandările, apoi roagă pacientul este să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină pentru a
nu contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală.
Asistenta medicală așează pacientul pe scaun sau în ortostatism, îl roagă să respire
adânc de 2-3 ori şi apoi să tuşească puternic. Sputa eliminată (echivalentul cel puţin al unei
linguriţe) se colectează direct în recipientul steril, apoi asistenta medicală folosind mănuşi de
protecţie închide recipientul, şterge exteriorul cu un şerveţelşi îl introduce într-o pungă de
material plastic. Asistenta medicală etichetează produsul şi îl trimite la laborator.
Rolul asistentei medicale în administrarea tratamentului medicamentos
Tratamentul medicamentos are următoarele obiective: eliminarea cauzei (când este
posibil), în special a factorului obstructiv; combaterea infecţiei; favorizarea drenajului
secreţiilorbronşice; creşterearezistenţei generale a organismului.
Asistenta medicală explică pacientului efectul medicamentului şi faptul că tratamentul
nu trebuie întrerupt chiar dacă manifestările au dispărut şi trebuie continuat pe toată perioada
indicată.
Asistenta medicală trebuie să respecte întocmai medicamentul prescris de medicul
specialist, să identifice medicamentele administrate, verifică calitatea medicamentelor (fiole
fără sediment, culoarea modificată) și data de expirarea a acestora.
18
 Asistenta medicală are obligația să respecte calea de administrare a medicamentelor și
dozajul prescris, dar și orarul de administrare.
În cazul în care calea de administrare este per os, pacientul va fi servit cu un pahar cu
apă, iar medicamentul va fi luat în prezența asistentei medicale.
Asistenta medicală trebuie să cunoască posibilele reacții adverse ale medicamentelor,
iar în cazul în care apar reacții adverse va întrerupe administrarea respectivului medicament și
anunța medicul specialist.
Asistenta informează pacientul care sunt reacţiile adverse mai frecvente: tulburări
digestive (greţuri, vărsături, uneori sângerări intestinale), manifestări cutanate (erupţii,
urticarie), tulburări urinare (la sulfamide – oligurie, anurie), tulburări nervoase (nevrite
periferice, cefalee, insomnie), tulburări respiratorii (bronhospasm), reacţii anafilactice.
Asistenta instruieşte pacientul să raporteze greaţa, vărsătura, diareea, erupţia cutanată,
revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise antiinfecţioasele, sau semnele unei infecţii
noi (febră, tuse, gură inflamată, drenaj). Aceste probleme pot indica efecte adverse ale
medicamentului, lipsa răspunsului terapeutic la medicament, sau suprainfecţia. Unele din
acestea cer evaluare şi pot indica schimbări în terapia medicamentoasă.
Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor prin aeosoli
(nebulizare)
Pregătirea psihică – Terapia cu aerosoli nu se va începe fără o pregătire prealabilă a
pacientului în legătură cu necesitatea procedurii, în ce constă aceasta, utilizarea corectă a
dispozitivelor, mânuirea, curăţirea/dezinfecţia lor, eventualele efecte secundare după
administrare. Se obţine, astfel acordul pacientului în vederea cooperării.
Pregătirea fizică – asistenta medicală recomandă pacientului să nu fumeze înainte de
nebulizareşi să nu vorbească pe durata acesteia.
Educă pacientul ca pe durata nebulizării să efectueze respiraţii adânci, regulate prin
masca nebulizatorului pentru a ne asigura că medicaţia ajunge în bronhii, bronhiole şi nu în
orofaringe.
Asistenta are rolul de a pregăti materialele necesare: nebulizator/sursă de oxigen;
soluţia de nebulizat; ser fiziologic 0,09 %; mască facială; seringă sterilă, ace sterile; mănuşi
de unică folosinţă; ambalaj de polietilenă; recipient de colectarea deşeurilor.
Asistenta asamblează echipamentul și așează pacientul într-o poziţie confortabilă –
sezândă. Într-o seringă sterilă asistenta prepară doza pentru administrare și o introduce în
nebulizator.

19
 Asistenta încurajează pacientul să respire vaporii prin masca de aerosoli pentru un
efect maxim. Asistenta explică pacientului soluţia se administrează în 10-15 minute și
supraveghează pacientul până ce toată soluţia a fost vaporizată;
Asistenta spălă şi usucă masca de aerosoli, tubulatura şi piesa bucală/masca facială;
introduce echipamentul într-un ambalaj de polietilenă până la administrarea următoare;
Asistenta trebuie să menţină un mediu sigur; nebulizarea nu este o procedură sterilă,
dar trebuie menţinute standarde de curăţenieşidezinfecţie.
Rolul asistentei medicale în pregătirea pacientului pentru oxigenoterapie
Pregătirea psihică se face la pacienții conştienţi, şi constă în informare, explicare,
obţinereaconsințământului.
Asistenta medicală instruieşte pacientul să rămână la pat în timpul administrării şi să
evite manipularea unor obiecte gen brichetă, pentru că oxigenul este un gaz combustibil care
întreţine arderea;
Asistenta medicală aplică masca pe gură şi pe nas şi o fixează cu banda elastică
reglabilă, apoi reglează presiunea şi debitul de administrare la 4-6l/min. sau în funcţie de
recomandarea medicului;
Asistenta medicală supraveghează comportamentul pacientului în timpul
oxigenoterapiei și monitorizează funcţiile vitale: respirație, puls, tensiune arterială, saturaţia în
oxigen a sângelui arterial cu ajutorul pulsoximetrului.
După procedură asistenta medicală asigură igiena bucală şi nazală și observă punctele
de presiune exercitate de sondă, canulă sau mască (să nu existe leziuni).
Rolul asistentei medicale în educaţia pacientului şi a familiei
Educația pacientului ajută la îmbunătățirea modului de înțelegere a bolii, a abilității de
a se împăca cu boala.
Educația principală modalitate de susținere a renunțării la fumat, inițiere de discuții,
aprofundare a recomandărilor şi în final un management mai bun al exacerbărilor.
Educația pacientului cuprinde mai multe elemente:
- răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricții şi
medicație (efecte terapeutice, posibile efecte adverse)
- informații şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc
- instruirea tehnicii de administrare inhalatorie a medicației
- asigurarea că pacientul are un plan scris de management al bolii
- recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora
- stimularea activității fizice .

20
 Asistenta medicală sfătuiește pacientul să renunțe la fumat, să evite locurile cu fum
sau poluante, să evite efortul fizic.
La externare asistenta medicală instruiește pacientul în legătură cu tratamentul
medicamentos: importanța continuării acestuia la domiciliu până la data recomandată de
medicul specialist, respectarea dozelor, orarului și a căii de administrare, dar și să se prezinte
la medic periodic.

21
 Capitolul IV. Studii de caz

Studiu de caz 1
Nume şi prenume: O L
Vârstă: 52 ani
Sex: Feminin
Înălţime: 158 cm
Greutate: 74 kg
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Ocupaţie: Angajat Dacia Renault
Stare civilă: Căsătorită
Naționalitate: Română
Condiții de viață și muncă: Bune
Domiciliu: Mărăcineni, judeţul Argeş
Motivele internării: dispnee expiratorie, tuse seacă, iritativă, hipertensiune, bradipnee,
palpitații, cefaleee, insomnie.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavei aflăm că este cunoscută cu astm bronșic de 5
ani, iar această criză a fost declanșată în urma unei răceli puternice. Simptomele au început să
apară în urmă cu 5-6 zile – dificultatea de a respira apărând prima, în special pe timp de
noapte, urmată la 2 zile de tusea seacă și iritativă, palpitații, iar de 2 zile s-a instalat și cefaleea
care este puternică, cu caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp la administrarea
medicamentelor analgezice. De asemenea pacienta afirmă că este hipertensivă de 2 ani.
Pacienta este fumătoare de peste 25 de ani.
Diagnosticul de internare: Criză de astm bronșic
Antecedente heredo-colaterale: Tata – Ciroză hepatică
Bunica – Fibrom uterin
Antecedente personale: neagă maladiile infecto-contagioase și intervenții medico-
chirurgicale, hipertensiune arterială din 2019, 3 nașteri naturale, 1 avort spontan.
Pacienta prezintăfose nazale libere, mucoasa bucală umedă, respirație dificilă,
bradipnee, 15 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal superior, torace simetric, normal
conformat, tuse seacă, iritativă, zgomote respiratorii șuierătoare.

2
 Pacienta prezintăregiune precordială cu aspect normal, 82 pulsaţii/ minut, pulsul este
ritmic, bine bătut, ușor perceptibil, tegumente normal colorate, tensiunea arterială 180/ 100
mmHg.
Pacienta afirmă că are poftă de mâncare, nu are regim alimentar. are poftă de mâncare,
are trei mese pe zi, consumă alimente preparate termic şi 1,5 – 2 litrii de lichide pe zi.
Pacienta consumă în fiecare dimineaţă o ceaşcă cu cafea. Pacienta preferă produsele lactate,
legumele şi peştele. Pacienta are dentiţia bună, nu are carii sau dinţi îngălbeniţi, gingiile sunt
roz şi aderente dinţilor. Mucoasa bucală este roz şi umedă, limba este roz. Masticaţia se
realizează cu gura închisă, este uşoară şi eficace. Pacienta nu prezintă greţuri, nu are vărsături.
Pacienta prezintă urină cu aspect normal, limpede la început după care devine tulbure,
4-5 micțiuni pe zi, aproximativ 1400 ml pe zi; un scaun la 2 zile, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi formă cilindrică, aproximativ 150 g, nu are dureri la defecare. Prima
menstruaţie la vârsta de 13 ani, ciclu menstrual are ciclu menstrual regulat la 28 de zile, cu
durată de 4-5 zile ce evoluează fără dureri, secreție vaginală cu aspect normal, menopauză
instalată la 51 de ani.
Pacienta prezintă sistem osteoarticular integru, prezintăpoziție antalgică impusă de
bradipnee.sta la marginea patuluiîn pozitie sezanda cu mainile se sprijina de pat, cu capul
flectat pe spate
Pacienta se dezbracă şi se îmbracă fără ajutor, poartă veşminte adecvate taliei şi
greutăţii corporale, comode, alese cu gust, în funcţie de anotimp.
Pacienta nu are febră sau frisoane, temperatura corpului fiind 36,6° C, valoare obţinută
prin măsurarea acesteia în zona axilară. Temperatura mediului ambient este 21° C.
Tegumentele sunt roz, călduţe.
Pacienta prezintă ore insuficiente de somn 4-5 ore pe noapte, adormire cu greutate,
somnul întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, nu are coșmaruri sau vise neplăcute.
Pacienta nu necesită ajutor pentru a-și realiza igiena corporală, părul este curat,
pieptănat; urechile au configuraţie normal, sunt îngrijite; fosele nazale sunt libere, mucoasa
nazală este umedă; unghiile sunt tăiate scurt, curate, culoare roz; pielea este curată, normal
pigmentată. Pacienta nu are cicatrici vechi la nivelul corpului.
Pacienta prezintă cefalee puternică, cu caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp
la ad-ministrarea medicamentelor analgezice; nelinişte, temeri, frică, voce tremurătoare,
agitaţie.
Pacienta prezintă acuitate vizuală şi auditivă, sensibilitate tactilă, fineţe gustativă şi
olfactivă. Pacienta este în bune relaţii cu familia, în general este o persoană sociabilă şi

3
comunicativă. Debitul verbal este clar, precis, nu se bâlbâie. Pacienta îşi exprimă cu uşurinţă
gândurile, nevoile, sentimentele.
Pacienta este de religie ortodoxă, are încredere în Dumnezeu, participă la slujbe
religioase frecvent, poartă obiecte religioase.
Pacienta îşiîndeplineşteactivităţile casnice şigospodăreşti cu uşurinţă.
Pacienta este activă, participă la activităţi care o înveselesc, citeştecărţi, se uită la
televizor.
Pacienta doreşte să acumuleze cât mai multe informaţii despre boală şi despre
tratamentul ce trebuie efectuat, cere informaţii deoarece nu are cunoştinţe suficiente despre
acestea.
Tratamentul urmat înaintea spitalizării:
- Trombostop 3 capsule pe zi
- Aspenter 1 capsulă pe zi
- Indapamid 2 capsule pe zi.
TEST PCR SARS-COV 2 NEGATIV

4
 Analiza şi interpretarea datelor

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
fose nazale libere, mucoasa respirație dificilă, bradip- Sursa de dificultate
bucală umedă, respiraţie tip nee, 15 respiraţii/ minut, Obstrucția căilor aeriene
costal superior, torace tuse seacă, iritativă, zgo- Afectarea mușchiului cardiac
simetric, normal conformat, mote respiratorii șuierătoa-
regiune precordială cu aspect re; hipertensiune arterială, Problema
normal, 82 pulsaţii/ minut, palpitații. Dispnee
pulsul este ritmic, bine bătut, Circulație inadecvată
ușor perceptibil, tegumente
normal colorate,

2. Nevoia de a bea şi a mânca.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE DIFICULTATE/
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ PROBLEMA
Apetit păstrat,nu are regim
alimentar, trei mese pe zi,
consumă alimente preparate
termic şi 1,5 – 2 litrii de
lichide pe zi, preferă produ-
sele lactate, legumele şi
peştele, dentiţia bună, nu are
carii sau dinţi îngălbeniţi,
gingii roz şi aderente dinţilor.
mucoasa bucală roz şi umedă,
limba roz, masticaţia se
realizează cu gura închisă,
este uşoară şi eficace, nu
prezintă greţuri, nu are
vărsături.

2
 3. Nevoia de a elimina.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
urină cu aspect normal,
limpede la început după care
devine tulbure, 4-5 micțiuni
pe zi,diureza aproximativ
1400 ml pe zi; un scaun la 2
zile, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi
formă cilindrică, aproximativ
150 g, nu are dureri la
defecare; prima menstruaţie
la vârsta de 13 ani, ciclu
menstrual are ciclu menstrual
regulat la 28 de zile, cu
durată de 4-5 zile ce
evoluează fără dureri,
secreție vaginală cu aspect
normal, menopauză instalată
la 51 de ani.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
sistem osteoarticular integru poziție antalgică Sursa de dificultate
antidispneica Dispnee

Problema
Postură inadecvată

3
 5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
Fără coșmaruri sau vise ore insuficiente de somn 4- Sursa de dificultate
neplăcute. 5 ore pe noapte, adormire Dispnee
cu greutate, somn între-
rupt, superficial, ațipiri în Problema
timpul zilei Insomnie

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
se dezbracă şi se îmbracă
fără ajutor, veşminte adec-
vate taliei şi greutăţii
corporale, comode, alese cu
gust, în funcţie de anotimp.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
fără febră sau frisoane,
temperatura corpului 36,6°
C, temperatura mediului
ambient 21° C, tegumente
roz, călduţe.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
nu necesită ajutor pentru a-și
realiza igiena corporală, păr
curat, pieptănat; urechile au
configuraţie normală, îngri-

4
jite; fose nazale libere,
mucoasă nazală umedă;
unghii tăiate scurt, curate,
culoare roz; piele curată,
normal pigmentată, nu are
cicatrici vechi la nivelul
corpului.

9. Nevoia de a evita pericolele.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
cefalee puternică, cu carac- Sursa de dificultate
ter pulsativ care cedează Criza de astm bronșic
pentru puțin timp la Dispnee
administrarea medicamen-
telor analgezice; nelinişte, Problema
temeri, frică, voce Durere
tremurătoare, agitaţie. Anxietate
Risc de complicații

10. Nevoia de a comunica.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
acuitate vizuală şi auditivă,
sensibilitate tactilă, fineţe
gustativă şi olfactivă, per-
soană sociabilă şi comunica-
tivă, debit verbal clar, precis,
nu se bâlbâie, îşi exprimă cu
uşurinţă gândurile, nevoile,
sentimentele.

5
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
religie ortodoxă, are încre-
dere în Dumnezeu, participă
la slujbe religioase frecvent,
poartă obiecte religioase.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
îşiîndeplineşteactivităţile
casnice şigospodăreşti cu
uşurinţă.

13. Nevoia de a se recrea.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPEENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
activă, participă la activităţi
care o înveselesc, citeşte
cărţi, se uită la televizor.

14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
dorinţa în acumularea de noi cunoştinţe insuficiente Sursa de dificultate
informaţii. despre boală, cerere de Inaccesibilitatea la informație
informaţii.
Problema
Lipsă de cunoştinţe

6
 În urma culegerii datelor, analizei şi interpretării acestora au rezultat
următoarele diagnostice de nursing:
1. Dispnee cauzată de obstrucția căilor aeriene manifestată prin respirație dificilă,
bradipnee, 15 respiraţii/ minut, tuse seacă, iritativă, zgomote respiratorii șuierătoare.
2. Circulație inadecvată cauzată de afectarea mușchiului cardiac manifestată prin
hipertensiune arterială, palpitații.
3. Postură inadecvată cauzată de dispnee manifestată prin poziție antalgică.
4. Insomnie cauzată de dispnee manifestată prin ore insuficiente de somn 4-5 ore pe
noapte, adormire cu greutate, somn întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, anxietate.
5. Durere cauzată de criza de astm bronșic manifestată prin cefalee puternică, cu
caracter pulsativ care cedează pentru puțin timp la administrarea medicamentelor analgezice.
6. Anxietate cauzată de criza de astm bronșic manifestată prin nelinişte, temeri, frică,
voce tremurătoare, agitaţie.
7. Risc de complicații cauzat de dispnee.
8. Lipsă de cunoştinţe cauzată de inaccesibilitatea la informaţie manifestată prin
cunoştinţe insuficiente despre boală, cerere de informaţii.

OBIECTIVE- la toate treci termenul de 24 de ore- atunci vei face evaluarea lor
1. Pacienta să prezinte căi respiratorii permeabile și o bună respirație.in termen de 24 de ore

2. Pacienta să prezinte circulație adecvată in 24 de ore

3.

4.
5.

7
 Plan de îngrijire ziua I
Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacienta să pre- -așez pacienta într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
respirație dificilă, bra- o bună respirație.in explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ termen de 24 de ore de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
minut, tuse seacă, Pacienta să fie -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
iritativă, zgomote res- echilibrată psihic. colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
piratorii șuierătoare. sterge -umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
Un singur obiectiv -învăț pacienta să facă exerciții respiratorii, Oxigenotrapie
-asigur poziția șezând sau semișezând, Perfuzii cu glucoză
-învăț pacienta să utilizeze tehnici de relaxare, Recoltez sange pentru
-pregătesc psihic pacienta, în vederea tehnicilor examinari de laborator-
la care va fi supusă. hemoleucograma, glicemie

Circulație inadecvată
-asigur repaus la pat,
cauzată de afectarea
-măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4
mușchiului cardiac Pacienta să prezinte - Heparină 10000 UI la 4
ore sau chiar mai mic,
manifestată prin hiper- circulație adecvată.
-învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura ore intravenos
tensiune arterială, pal- in 24 de ore
de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe - Trombostop 3 capsule pe
pitații. zi
și zarzavaturi,
8
 Pacienta să fie -urmăresc efectul tratamentului medicamentos, - Aspenter 1 capsulă pe zi
echilibrată -informez pacientul asupra stadiului bolii sale, - Indapamid 2 capsule pe
psihic.sterge asupra gradului de efort pe care poate să îl zi.
depună, asupra importanței continuării
tratamentului medicamentos.
2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată.in anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
bună postură. manifestată prin 24 de ore -folosesc mijloace auxiliare și de confort,
poziție antalgică. pentru menținerea poziției anatomice,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore,
-verific tegumentele în regiunile cu
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea
poziției,
-masez punctele de presiune la fiecare
schimbare a poziției
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat
și de corp,
-învăț pacienta care este poziția adecvată:
șezând, sprijinit.
3. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacienta să benefi- -observ şi notez calitatea, orarul somnului, -administrez tratamentul
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn medicamentos recomandat
9
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ. -întocmesc un program de odihnă corespunzător - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu organismului, pe zi.
greutate, somn între- -recomand pacientei să consume un pahar de
rupt, superficial, lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
ațipiri în timpul zilei, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
anxietate. odihnei,
-observ efectul tratamentului medicamentos
asupra organismului.
4. Nevoia de a Durere cauzată de Pacienta să nu mai -ajut pacienta să descrie corect durerea şi să -administrez tratamentul
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere. sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medicamentos prescris de
cefalee puternică, cu -manifest înţelegerefaţă de suferinţa pacientei, medic:
caracter pulsativ care -rog pacienta să folosească termeni precum: -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
cedează pentru puțin uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă zi, intramuscular.
timp la administrarea pentru intensitatea durerii, -Algocalmin 1 fiolă de 3
medicamentelor anal- -inspir bolnavei încredere în tratament și ori pe zi, intravenos.
gezice. însănătoșire.

Pacienta să nu mai
Anxietate cauzată de -favorizez adaptarea pacientei la noul mediu, -administrez un anxiolitic
prezinte anxietate.
boală manifestată prin -identific cu pacienta cauza anxietăţiişi furnizez uşor la indicaţia medicu-
nelinişte, temeri, frică, pacientei explicaţii clare şi deschise asupra lui: Anxiar 1 mg o tabletă
voce tremurătoare, a- îngrijirilor programate și despre tratament, seara.
gitaţie. -ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea, să- şi
10
 exprime temerile,
-creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
-respect tăcerile şi plângerile pacientei pentru a
îi permite să îşi controleze emoţiile,
-răspund la întrebările pacientei.

-monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia

Risc de complicații Pacienta să pre-
de observaţie,
cauzat de dispnee. zinte o evoluție
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos
favorabilă fără
și îî explic pacientei necesitatea continuării
complicații.
acestuia și respectarea strictă.
-instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-îi explic pacientei efectele negative ale
fumatului asupra stării sale de sănătate și o
sfătuiesc să renunțe la acesta.
-pregătesc psihic pacienta în vederea recoltării
probelor de sânge și a realizării spirometriei:
informez pacienta cu privire la orarul
recoltărilor în raport cu celelalte activităţi din
11
 secţie, instruiesc pacienta cu privire la
restricţiile alimentare; explic necesitatea
spirometriei şi demonstrarea procedurii corecte
și obţinconsimţământului informat; sfătuiesc
pacienta: să nu fumeze şi să nu consume băuturi
alcoolice cu cel puţin 4 ore înainte de testare; să
nu facă efort fizic important cu cel puţin 30 de
minute înainte de testare; să evite să mănânce
copios şi să bea băuturi acidulate cu cel puţin 2
ore înainte de testare; să nu poarte haine care
împiedică expansiunea toracelui/abdomenului,
iar înainte de procedură să-şi golească vezica
urinară.
TEST PCR SARS-COV 2 NEGATIV
5. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacienta să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientei
învăţa cum să-ţi cauzată de inaccesibi- suficiente cunoştin- folosind un vocabular pe înţelesul acesteia,
păstrezi sănăta- litatea la informaţie ţe despre tratament -vorbesc deschis şi îi explic simptomele
tea. manifestată prin şi reacţiile adverse. reacţiilor adverse.
cunoştinţe insuficiente
despre boală, cerere
de informaţii.

12
 Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic,durerea a scăzut în intensitate, pacienta de ține suficiente
cunoştinţe despre tratamentşireacţiile adverseși a avut o evoluție favorabilă fără complicații.
Se continuă intervențiile.

Plan de îngrijire ziua II

Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacienta să pre- -așez pacienta într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
13
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
respirație dificilă, bra- o bună respirație. explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
minut, tuse seacă, -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
iritativă, zgomote res- colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
piratorii șuierătoare. -umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
-învăț pacienta să facă exerciții respiratorii, Oxigenotrapie
-asigur poziția șezând sau semișezând, Perfuzii cu glucoză
-învăț pacienta să utilizeze tehnici de relaxare,
-pregătesc psihic pacienta, în vederea tehnicilor
la care va fi supusă.
Pacienta să prezinte
Circulație inadecvată - Heparină 10000 UI la 4
circulație adecvată. -asigur repaus la pat,
cauzată de afectarea
-măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4 ore intravenos
mușchiului cardiac - Trombostop 3 capsule pe
ore sau chiar mai mic,
manifestată prin hiper-
-învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura zi
tensiune arterială, pal-
de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe - Aspenter 1 capsulă pe zi
pitații. - Indapamid 2 capsule pe
și zarzavaturi,
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos, zi.

-informez pacientul asupra stadiului bolii sale,

asupra gradului de efort pe care poate să îl
depună, asupra importanței continuării
14
 tratamentului medicamentos.
2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile Ridic de la laborator
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată. anatomice ale diferitelor segmente ale corpului, rezultatele analizelor si le
bună postură. manifestată prin -folosesc mijloace auxiliare și de confort, prezint medicului
poziție antalgică. pentru menținerea poziției anatomice, •Examene de laborator :
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura -Fibrinogen 357 Mg/dl
confortul și poziție confortabilă pacientei, -VSH 12 Mm/1h
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore, -Trombocite 310,6 k/ul
-verific tegumentele în regiunile cu -Leucocite 6.213 k/ul
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea -Monocite 3221
poziției, -%Eozinofile 3.220
-masez punctele de presiune la fiecare -%Bazofile 9618 %
schimbare a poziției -PCT 2569
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat -PDW 20.31%
și de corp, -%Limfocite 30.00%
-învăț pacienta care este poziția adecvată: -MCHC 35.43 g/dl
șezând, sprijinit. -Vol.tromb.mediu 7.666 fl
-Neutrofile 4.951
-Hematii 5.040
M/ul
-Limfocite 2.667
-Hemoglobina 14.09 g/dl

15
 -Hematocrit 45.14%
-MCV 89.58 fl
-MCH 29.95 pg
-Bazofile 0.0609
-%Monocite 5.606%
-RDW 13.31%
-%Neutrofile 62.50 %
-Uree serica 23 mg/dl
-Creatinina serica 0.9
mg/dl
-TGO 30 U/L
-TGP 42 U/L
-Gamma GT 15 U/L
- Glicemie:85mg%
-Colesterol : 160 mg / dl
-Timp de sângerare : 1 ' 15
"
-Timp de coagulare : 3 '
Spirometria indică:
- capacitate pulmonară
totală scăzută
- volum rezidual crescut

16
 - V.E.M.S. scăzut.
3. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacienta să benefi- -observ şi notez calitatea, orarul somnului, -administrez tratamentul
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, medicamentos recomandat
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- -întocmesc un program de odihnă corespunzător de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ. organismului, - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu -recomand pacientei să consume un pahar de pe zi.
greutate, somn între- lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
rupt, superficial, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
ațipiri în timpul zilei, odihnei,
anxietate. -observ efectul tratamentului medicamentos
asupra organismului.
4. Nevoia de a Durere cauzată de Pacienta să nu mai -ajut pacienta să descrie corect durerea şi să -administrez tratamentul
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere. sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medicamentos prescris de
cefalee de intensitate -manifest înţelegerefaţă de suferinţa pacientei, medic:
mică, cu caracter -rog pacienta să folosească termeni precum: -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
pulsativ care cedează uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă zi, intramuscular.
pentru puțin timp la pentru intensitatea durerii, -Algocalmin 1 fiolă de 3
administrarea medica- -inspir bolnavei încredere în tratament și ori pe zi, intravenos.
mentelor analgezice. însănătoșire.

Pacienta să nu mai
Anxietate cauzată de -favorizez adaptarea pacientei la noul mediu, -administrez un anxiolitic
prezinte anxietate.
boală manifestată prin -identific cu pacienta cauza anxietăţiişi furnizez uşor la indicaţia medicu-
nelinişte, temeri, frică, pacientei explicaţii clare şi deschise asupra lui: Anxiar 1 mg o tabletă
17
voce tremurătoare, a- îngrijirilor programate și despre tratament, seara.
gitaţie. -ajut pacienta să îşi recunoască anxietatea, să- şi
exprime temerile,
-creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
-respect tăcerile şi plângerile pacientei pentru a
îi permite să îşi controleze emoţiile,
-răspund la întrebările pacientei.

-monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia

Risc de complicații Pacienta să pre-
cauzat de dispnee. zinte o evoluție de observaţie,
favorabilă fără -urmăresc efectul tratamentului medicamentos
complicații. și îî explic pacientei necesitatea continuării
acestuia și respectarea strictă.
-instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-îi explic pacientei efectele negative ale
fumatului asupra stării sale de sănătate și o
sfătuiesc să renunțe la acesta.
- pregătesc psihic pacienta în vederea realizării
radiografiei pulmonare și a recoltării sputei: îi
18
 explic necesitatea radiografiei în vederea
obținerii consimțământului, sfătuiesc pacienta
să nu poarte bijuterii, să evite folosirea
sutienului și să nu poarte bluză cu nasturi
metalici; explică pacientului importanţa
efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor; informez pacienta că recoltarea
sputei se realizează dimineaţa, atenţionz
pacienta să nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi
instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi,
să nu-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante
(apă de gură) înainte de recoltare; informeaz
pacienta că dacă va fi nevoie se va apela la
metode care să stimuleze expectoraţiaşiobţin
colaborarea.

Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta nu mai este anxioasă, a avut o evoluție favorabilă
fără complicații.
Se continuă intervențiile.

19
 Plan de îngrijire ziua III
Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacienta să pre- -așez pacienta într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și -sfătuiesc pacienta să renunțe la fumat, Aerosol cu Salbutamol de
respirație dificilă, bra- o bună respirație. explicându-i efectele acestuia asupra stării sale 2 ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ de sănătate și complicațiile pe care le poate da, Miofilin 2 fiole de 2 ori pe
minut, tuse seacă, -învăț pacienta să tușească, să expectoreze, să zi intravenos
iritativă, zgomote res- colecteze sputa, Hemisuccinat de hidrocor-
piratorii șuierătoare. -umezesc aerul din salon, tizon 50 mg intravenos
-învăț pacienta să facă exerciții respiratorii, Oxigenotrapie
-asigur poziția șezând sau semișezând, Perfuzii cu glucoză
-învăț pacienta să utilizeze tehnici de relaxare,
-pregătesc psihic pacienta, în vederea tehnicilor
la care va fi supusă.
Pacienta să prezinte
Circulație inadecvată - Heparină 10000 UI la 4
circulație adecvată.
20
 cauzată de afectarea -asigur repaus la pat, ore intravenos
mușchiului cardiac -măsor și notez funcțiile vitale la interval de 4 - Trombostop 3 capsule pe
manifestată prin hiper- ore sau chiar mai mic, zi
tensiune arterială, pal- -învăț pacientul să reducă grăsimile și clorura - Aspenter 1 capsulă pe zi
pitații. de sodiu; să aibă o alimentație bogată în fructe - Indapamid 2 capsule pe
și zarzavaturi, zi.
-urmăresc efectul tratamentului medicamentos,
-informez pacientul asupra stadiului bolii sale,
asupra gradului de efort pe care poate să îl
depună, asupra importanței continuării
tratamentului medicamentos.
2. Nevoia de a se Postură inadecvată Pacienta să aibă o -instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
mișca și a avea o cauzată de dispnee postură adecvată. anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
bună postură. manifestată prin -folosesc mijloace auxiliare și de confort,
poziție antalgică. pentru menținerea poziției anatomice,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-schimb poziția în pat la fiecare 2 ore,
-verific tegumentele în regiunile cu
proeminențe osoase, o dată cu schimbarea
poziției,
-masez punctele de presiune la fiecare

21
 schimbare a poziției
-asigur igiena tegumentelor și a lenjeriei de pat
și de corp,
-învăț pacienta care este poziția adecvată:
șezând, sprijinit.
3. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacienta să benefi- -observ şi notez calitatea, orarul somnului, -administrez tratamentul
dormi și a se dispnee manifestată cieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi, medicamentos recomandat
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- -întocmesc un program de odihnă corespunzător de medic:
de somn 4-5 ore pe titativ şi calitativ. organismului, - Diazepam 5 mg de 2 ori
noapte, adormire cu -recomand pacientei să consume un pahar de pe zi.
greutate, somn între- lapte călduţ înainte de a se băga la somn sau să
rupt, superficial, facă o baie caldă deoarece ajută la asigurarea
ațipiri în timpul zilei, odihnei,
anxietate. -observ efectul tratamentului medicamentos
asupra organismului.
4. Nevoia de a Durere cauzată de Pacienta să nu mai -ajut pacienta să descrie corect durerea şi să -administrez tratamentul
evita pericolele. boală manifestată prin prezinte durere. sesizeze momentele de remisie sau exacerbare, medicamentos prescris de
cefalee de intensitate -manifest înţelegerefaţă de suferinţa pacientei, medic:
mică, cu caracter -rog pacienta să folosească termeni precum: -Mialgin 0,10 g de 3 ori pe
pulsativ care cedează uşoară, moderată, intensă sau insuportabilă zi, intramuscular.
pentru puțin timp la pentru intensitatea durerii, -Algocalmin 1 fiolă de 3
administrarea medica- -inspir bolnavei încredere în tratament și ori pe zi, intravenos.
însănătoșire.
22
 mentelor analgezice.
Pacienta să pre- -monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
Risc de complicații zinte o evoluție de observaţie,
cauzat de dispnee. favorabilă fără -urmăresc efectul tratamentului medicamentos
complicații. și îî explic pacientei necesitatea continuării
acestuia și respectarea strictă.
-instalez pacienta în pat, respectând pozițiile
anatomice ale diferitelor segmente ale corpului,
-folosesc mijloace auxiliare pentru a asigura
confortul și poziție confortabilă pacientei,
-îi explic pacientei efectele negative ale
fumatului asupra stării sale de sănătate și o
sfătuiesc să renunțe la acesta.

Evaluare: În urma îngrijirilor acordate şi a tratamentului recomandat de medic pacienta nu mai prezintă dispnee, nu mai prezintă cefalee,
a beneficiat de somn corespunzător cantitativ și calitativ.
Se continuă intervențiile.

23
 Studiu de caz 2
Nume şi prenume: T I
Vârstă: 14 ani
Sex: Masculin
Înălţime: 141 cm
Greutate: 34 kg
Naţionalitate: Română
Religie: Ortodoxă
Ocupaţie: Elev
Stare civilă: -
Naționalitate: Română
Condiții de viață și muncă: Bune
Domiciliu: Oarja, judeţul Argeş
Motivele internării: Tuse seacă, nocturnă, respirație dificilă, rapidă.
Istoricul bolii: Din relatările bolnavului și ale părinților aflăm că primele simptome au
apărut în urmă cu două săptămâni în urma unei răceli superficiale. Copilul afirmă că prima
dată a apărut tusea, care a fost pusă pe seama răcelii, după care a început să obosească la efort,
mai întâi la eforturi mai mari, apoi la eforturi din ce în ce mai repede.
Diagnosticul de internare: Astm bronșic
Antecedente heredo-colaterale: Nu cunoaște
Antecedente personale:operație de apendicită la 8 ani.
Pacientul prezintăfose nazale libere, mucoasa bucală umedă, dispnee expiratorie,
bradipnee, 13 respiraţii/ minut, respiraţie tip costal inferior, torace simetric, normal
conformat, tuse seacă, nocturnă, zgomote respiratorii șuierătoare.
Pacientul prezintăregiune precordială cu aspect normal, 93 pulsaţii/ minut, pulsul este
ritmic, bine bătut, ușor perceptibil, tegumente normal colorate, tensiunea arterială 90/55
mmHg.
Pacientul afirmă că are poftă de mâncare, nu are regim alimentar, are trei mese pe zi,
consumă alimente preparate termic şi 1 – 1,5 litrii de lichide pe zi. Pacientul preferă carnea de
pui, ciocolata și cerealele cu lapte. Pacientul are dentiţia bună, nu are carii sau dinţi
îngălbeniţi, gingiile sunt roz şi aderente dinţilor. Mucoasa bucală este roz şi umedă, limba este
roz. Masticaţia se realizează cu gura închisă, este uşoară şi eficace. Pacientul nu prezintă
greţuri, nu are vărsături.
Pacientul prezintă urină cu aspect normal, limpede la început după care devine tulbure,
4-5 micțiuni pe zi, aproximativ 750 ml pe zi, miros de bulion; un scaun pe zi, de obicei
59
dimineaţa, de consistenţă omogenă şi formă cilindrică, aproximativ 90 g, nu are dureri la
defecare.
Pacientul prezintă sistem osteoarticular integru,mobil, iși schimbă poziția în pat cu
ușurință, poate adopta o postură adecvată.
Pacientul se dezbracă şi se îmbracă fără ajutor, poartă veşminte adecvate taliei şi
greutăţii corporale, comode, alese cu gust, în funcţie de anotimp.
Pacientul nu are febră sau frisoane, temperatura corpului fiind 36° C, valoare obţinută
prin măsurarea acesteia în zona axilară. Temperatura mediului ambient este 21-22° C.
Tegumentele sunt roz, călduţe.
Pacientul prezintă ore insuficiente de somn 6-7 ore pe noapte, adormire cu greutate,
somnul întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei, nu are coșmaruri sau vise neplăcute.
Pacientul nunecesită ajutor pentru a-și realiza igiena corporală, părul este curat,
pieptănat; urechile au configuraţie normal, sunt îngrijite; fosele nazale sunt libere, mucoasa
nazală este umedă; unghiile sunt tăiate scurt, curate, culoare roz; pielea este curată, normal
pigmentată.
Pacientul nu are dureri, nu plânge, nu se vaită, nu geme; prezintă nelinişte, temeri,
frică, voce tremurătoare.
Pacientul prezintă acuitate vizuală şi auditivă, sensibilitate tactilă, fineţe gustativă şi
olfactivă. Debitul verbal este clar, precis, nu se bâlbâie. Pacientulîşi exprimă cu uşurinţă
gândurile, nevoile, sentimentele.
Pacientul este de religie ortodoxă, are încredere în Dumnezeu, poartă obiecte
religioase.
Pacienta îşiîndeplineşteactivităţilezilnice cu uşurinţă.
Pacientul este activ, participă la activităţi care îl înveselesc, ascultă muzică, se plimbă
cu prietenii, se uită la televizor.
Pacientuldoreşte să acumuleze cât mai multe informaţii despre boală şi despre
tratamentul ce trebuie efectuat, cere informaţii deoarece nu are cunoştinţe suficiente despre
acestea.
Medicul recomandă recoltarea sângelui în vederea analizelor de laborator, recoltarea
sputei pentru examinare microscopică, determinarea capacității pulmonare totală, volumului
rezidual, V.E.M.S.
TEST PCR SARS-COV 2 NEGATIV

60
 Analiza şi interpretarea datelor

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
fose nazale libere, mucoasa dispnee expiratorie, Sursa de dificultate
bucală umedă, respiraţie tip bradipnee, 13 respiraţii/ Obstrucția căilor aeriene
costal inferior, torace minut, tuse seacă,
simetric, normal conformat, nocturnă, zgomote Problema
regiune precordială cu aspect respiratorii șuierătoare. Dispnee
normal, 93 pulsaţii/ minut,
pulsul este ritmic, bine bătut,
ușor perceptibil, tegumente
normal colorate, tensiunea
arterială 90/55 mmHg.

2. Nevoia de a bea şi a mânca.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE DIFICULTATE/
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ PROBLEMA
Apetit păstrat,nu are regim
alimentar, trei mese pe zi,
consumă alimente preparate
termic şi 1 – 1,5 litrii de
lichide pe zi, preferă carnea
de pui, ciocolata și cerealele
cu lapte, dentiţia bună, nu are
carii sau dinţi îngălbeniţi,
gingiile roz şi aderente
dinţilor, mucoasa bucală roz
şi umedă, limba roz,
masticaţia se realizează cu
gura închisă, este uşoară şi
eficace, nu prezintă greţuri,
nu are vărsături.

61
 3. Nevoia de a elimina.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
urină cu aspect normal,
limpede la început după care
devine tulbure, 4-5 micțiuni
pe zi, aproximativ 750 ml pe
zi, miros de bulion; un scaun
pe zi, de obicei dimineaţa, de
consistenţă omogenă şi
formă cilindrică, aproximativ
90 g, nu are dureri la
defecare.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
sistem osteoarticular
integru,mobil, iși schimbă
poziția în pat cu ușurință,
poate adopta o postură
adecvată.

5. Nevoia de a dormi şi a se odihni.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
Fără coșmaruri sau vise ore insuficiente de somn 6- Sursa de dificultate
neplăcute. 7 ore pe noapte, adormire Dispnee
cu greutate, somnul între-
rupt, superficial, ațipiri în Problema
timpul zilei. Insomnie

62
 6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
se dezbracă şi se îmbracă
fără ajutor, veşminte adec-
vate taliei şi greutăţii
corporale, comode, alese cu
gust, în funcţie de anotimp.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
fără febră sau frisoane,
temperatura corpului 36° C,
temperatura mediului
ambient 21-22° C, tegumente
roz, călduţe.

8. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele şi mucoasele.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
nu necesită ajutor pentru a-și
realiza igiena corporală, păr
curat, pieptănat; urechile au
configuraţie normală, îngri-
jite; fose nazale libere,
mucoasă nazală umedă;
unghii tăiate scurt, curate,
culoare roz; piele curată,
normal pigmentată.

63
 9. Nevoia de a evita pericolele.
SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
nu are dureri, nu plânge, nu nelinişte, temeri, frică, Sursa de dificultate
se vaită, nu geme. voce tremurătoare. Boala

Problema
Anxietate
Risc de complicații

10. Nevoia de a comunica.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
acuitate vizuală şi auditivă,
sensibilitate tactilă, fineţe
gustativă şi olfactivă, debit
verbal clar, precis, nu se
bâlbâie, îşi exprimă cu
uşurinţă gândurile, nevoile,
sentimentele.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri şi valori, de a practica religia.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
religie ortodoxă, are încre-
dere în Dumnezeu, poartă
obiecte religioase.

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/ SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ MANIFESTĂRI DE DIFICULTATE/PROBLEM
DEPENDENȚĂ A

64
îşiîndeplineşteactivităţilezilnic
e cu uşurinţă.

13. Nevoia de a se recrea.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPEENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
activ, participă la activităţi
care îl înveselesc, ascultă
muzică, se plimbă cu
prietenii, se uită la televizor

14. Nevoia de a învaţa cum să-ţi păstrezi sănătatea.

SEMNE/MANIFESTĂRI SEMNE/MANIFESTĂRI SURSA DE
DE INDEPENDENȚĂ DE DEPENDENȚĂ DIFICULTATE/PROBLEMA
dorinţa în acumularea de noi cunoştinţe insuficiente Sursa de dificultate
informaţii. despre boală, cerere de Inaccesibilitatea la informație
informaţii.
Problema
Lipsă de cunoştinţe

65
 În urma culegerii datelor, analizei şi interpretării acestora au rezultat
următoarele diagnostice de nursing:
1. Dispnee cauzată de obstrucția căilor aeriene manifestată prin dispnee expiratorie,
bradipnee, 14 respiraţii/ minut, tuse seacă, nocturnă, zgomote respiratorii șuierătoare.
2. Insomnie cauzată de dispnee manifestată prin ore insuficiente de somn 6-7 ore pe
noapte, adormire cu greutate, somn întrerupt, superficial, ațipiri în timpul zilei.
3. Anxietate cauzată de dispnee manifestată prin nelinişte, temeri, frică, voce
tremurătoare.
4. Risc de complicații
5. Lipsă de cunoştinţe cauzată de vârstă mani-festată prin cunoştinţe insuficiente
despre boală, cerere de informaţii.

Obiective- si faci la fel ca la primul caz

66
 Plan de îngrijire ziua I
Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacientul să pre- - așez pacientul într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, asigur poziția șezând sau recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și semișezând, Aerosol cu Ventolin de 2
respirație dificilă, bra- o bună respirație. - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
dipnee, 15 respiraţii/ Pacientul să fie colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
minut, tuse seacă, echilibrat psi-hic. - umezesc aerul din salon, Vitamina K
iritativă, zgomote res- - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
piratorii șuierătoare. - învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
- pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
tehnicilor la care va fi supus. Perfuzii cu glucoză de 2
ori pe zi
2. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacientul să be- - observ şi notez calitatea, orarul somnului,
dormi și a se dispnee manifestată neficieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi,
odihni. prin ore insuficiente corespunzător can- - întocmesc un program de odihnă
de somn 6-7 ore pe titativ şi calitativ. corespunzător organismului,
noapte, adormire cu - servesc pacientul cu un pahar de lapte călduţ
greutate, somn înainte de a se băga la somn sau îl ajut să facă o
întrerupt, superficial, baie caldă deoarece ajută la asigurarea odihnei,
ațipiri în timpul zilei. - observ efectul tratamentului medicamentos

67
 asupra organismului.
3. Nevoia de a Anxietate cauzată de Pacientul să nu mai - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu,
evita pericolele. dispnee manifestată prezinte anxietate. - identific cu pacientul cauza anxietăţiişi
prin nelinişte, temeri, furnizez acestuia explicaţii clare şi deschise
frică, voce tremură- asupra îngrijirilor programate și despre
toare. tratament,
- ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea, să-
şi exprime temerile,
- creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
- permit familiei să petreacă cât mai mult timp
lături de pacient,
- răspund la întrebările pacientului.

Risc de complicații Pacientul să pre-

zinte o evoluție - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
favorabilă fără de observaţie,
complicații. - pregătesc psihic și fizic pacientul în vederea
recoltării probelor de laborator și al
spirometriei: îi explic necesitatea și importanța
investigațiilor,
- sfătuiesc pacientul să nu facă efort fizic
important cu cel puţin 30 de minute înainte de
testare, să evite să mănânce copios şi să bea
68
 băuturi acidulate cu cel puţin 2 ore înainte de
testare și să nu poarte haine care împiedică
expansiunea toracelui/abdomenului,
- mă asigur că pacientul a respectat
recomandările,
- urmăresc efectul tratamentului medicamentos.
TEST PCR SARS-COV 2 NEGATIV
4. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacientul să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientului
învăţa cum să-ţi cauzată de vârstă suficiente cunoştin- folosind un vocabular și termeni pe înţelesul
păstrezi sănăta- manifestată prin ţe despre tratament acesteia,
tea. cunoştinţe insuficiente şi reacţiile adverse. -vorbesc deschis şi îi explic simptomele
despre boală, cerere reacţiilor adverse.
de informaţii.

Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate pacientul prezintă în continuare tuse și bradipnee, somn agitat și
întrerupt, anxietate, pacientul a fost pregătit corespunzător pentru intervenții și a prezentat evoluție fără complicații.Pacientul nu înțelege
totalitatea detaliilor oferite și continuă să pună întrebări.

Plan de îngrijire ziua II

Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
69
 afectată de nursing îngrijire
Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacientul să pre- - așez pacientul într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, asigur poziția șezând sau recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și semișezând, Aerosol cu Ventolin de 2
dispnee expiratorie, o bună respirație. - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
bradipnee, 14 respira- colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
ţii/ minut, tuse seacă, - umezesc aerul din salon, Vitamina K
nocturnă, zgomote - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
respiratorii șuierătoa- - învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
re. - pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
tehnicilor la care va fi supus. Perfuzii cu glucoză de 2
ori pe zi
2. Nevoia de a Insomnie cauzată de Pacientul să be- - observ şi notez calitatea, orarul somnului,
dormi și a se dispnee manifestată neficieze de somn gradul de satisfacere a celorlalte nevoi,
odihni. prin somn întrerupt, corespunzător can- - întocmesc un program de odihnă
superficial, agitat. titativ şi calitativ. corespunzător organismului,
- servesc pacientul cu un pahar de lapte călduţ
înainte de a se băga la somn sau îl ajut să facă o
baie caldă deoarece ajută la asigurarea odihnei,
- observ efectul tratamentului medicamentos
asupra organismului.

70
3. Nevoia de a Anxietate cauzată de Pacientul să nu mai - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu,
evita pericolele. dispnee manifestată prezinte anxietate. - identific cu pacientul cauza anxietăţiişi
prin nelinişte, temeri, furnizez acestuia explicaţii clare şi deschise
frică, voce tremură- asupra îngrijirilor programate și despre
toare. tratament,
- ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea, să-
şi exprime temerile,
- creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
- permit familiei să petreacă cât mai mult timp
lături de pacient,
- răspund la întrebările pacientului.

Risc de complicații Pacientul să pre-

zinte o evoluție - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
favorabilă fără de observaţie,
complicații. - pregătesc psihic și fizic pacientul în vederea
recoltării sputei și a radiografiei pulmonare: îi
explic necesitatea și importanța investigațiilor,
- informeaz pacientul că proba de spută se
recoltează dimineaţa și îl atenţioneaz să nu
mănânce, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi
clătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de
gură) înainte de recoltare,
71
 - sfătuiesc pacientul și, totodată, aparținătorii să
nu poarte bijuterii, să nu poarte bluză cu nasturi
metalici; explică pacientului importanţa
efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor;
- mă asigur că pacientul a respectat
recomandările,
- urmăresc efectul tratamentului medicamentos,

Spirometria indică:
- capacitate pulmonară totală scăzută
- volum rezidual crescut
- V.E.M.S. scăzut

Analizele de laborator arată valori normale.

4. Nevoia de a Lipsă de cunoştinţe Pacientul să deţină -răspund cu calm la întrebările pacientului
învăţa cum să-ţi cauzată de vârstă suficiente cunoştin- folosind un vocabular și termeni pe înţelesul
păstrezi sănăta- manifestată prin ţe despre tratament acesteia,
tea. cunoştinţe insuficiente şi reacţiile adverse. - încerc să nu folosesc termeni medicali pe
despre boală, cerere neînțelesul acestuia și să fac analogii din viața
de informaţii. de zi cu zi,
-vorbesc deschis şi îi explic simptomele
reacţiilor adverse.
72
 Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate nu se mai aud zgomote respiratorii șuierătoare, tusea și bradipneea
persistă, a beneficiat de somn corespunzător cantitativ şi calitativ,prezintă în continuare anxietate, pacientul a fost pregătit corespun-zător pentru
intervenții și a prezentat evoluție fără complicații, înțelege explicațiile oferite.

Plan de îngrijire ziua III

Nevoia Diagnostic Obiectiv de Intervenții
afectată de nursing îngrijire Autonome Delegate
1.Nevoia de a Dispnee cauzată de Pacientul să pre- - așez pacientul într-o poziție confortabilă care - administrez tratamentul
73
respira și a avea o obstrucția căilor aerie- zinte căi respira- facilitează respirația, asigur poziția șezând sau recomandat de medic:
bună circulație. ne manifestată prin torii permeabile și semișezând, Aerosol cu Ventolin de 2
dispne-e expiratorie, o bună respirație. - învăț pacientul să tușească, să expectoreze, să ori pe zi
bradipnee, 15 respi- colecteze sputa, Prednison 1 tabletă pe zi
raţii/ minut, tuse - umezesc aerul din salon, Vitamina K
seacă, nocturnă. - învăț pacientul să facă exerciții respiratorii, Calciu
- învăț pacientul să utilizeze tehnici de relaxare, Teofilină 1 fiolă de 2 ori
- pregătesc psihic pacientul, în vederea pe zi intravenos
tehnicilor la care va fi supus. Perfuzii cu glucoză de 2
ori pe zi
2. Nevoia de a Anxietate cauzată de Pacientul să nu mai - favorizez adaptarea pacientului la noul mediu,
evita pericolele. dispnee manifestată prezinte anxietate. - identific cu pacientul cauza anxietăţiişi
prin nelinişte, temeri, furnizez acestuia explicaţii clare şi deschise
frică, voce tremură- asupra îngrijirilor programate și despre
toare. tratament,
- ajut pacientul să îşi recunoască anxietatea, să-
şi exprime temerile,
- creez un climat de înţelegere empatică, calm şi
de securitate,
- permit familiei să petreacă cât mai mult timp
lături de pacient,
- răspund la întrebările pacientului.

74
 Risc de complicații Pacientul să pre- - monitorizez funcţiile vitale şi le notez în foaia
zinte o evoluție de observaţie,
favorabilă fără - asigur repaus la pat,
complicații. - urmăresc efectul tratamentului medicamentos,
- sfătuiesc pacientul să evite eforturile fizice
mari.
Examene de laborator:
- examenul sputei: Macroscopic arată o spută
opacă. Examenul microscopic pune în evidență
eozinofile, cristale Charcot-Lyden.
- examen radiologic: diafragm ușor aplatizat și
cu mișcări reduse, hipertransparența câmpurilor
pulmonare.

Evaluare: În urma tratamentului administrat și a intervențiilor aplicate pacientul nu mai prezintă dispnee, a avut o evoluție favorabilă fără
compicații.

75
 Bibliografie

1. Titircă Lucreția – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală București 2016

2. Borundel Corneliu – Medicină internă pentru cadre medii, Editura ALL București
2009, 2010, 2011, 2012, 2013, 2014
3. Colegiul Medicilor din România – Dicționar medical ilustrat vol 1, Editura Litera
Internațional, București 2013
4. Titircă Lucreția – Ghid de nursing cu tehnici de evaluare și îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale, Editura Viața Medicală Românească, București 2008
5. Mogoș Gheorghe, Ianculescu Alexandru – Compediu de anatomie și fiziologie,
Editura Științifică
6. Mogoș Gheorghe – Urgențe în medicina internă. Diagnostic. Tratament, Editura
Didactică și Pedagogică, București 1983
7. Mincu Mioara – Medicină internă specialități înrudite și terapii paliative, Editura
„ȘTIINȚĂ & TEHNICĂ” SA, București 1998
8. TitircăLucreţia - Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali,
Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti 2008
9. VăcariuViolleta - Ghid de nursing, Editura Victor Babeş, Timişoara 2012
10. http://www.asistent-medical.ro/pdf/teorii-modele-concepte.pdf
11. Curs de pneumologie pentru studenți, Editura „Victor Babeș‟, Timișoara 2019
12. Dr. Olimpia NICOLAESCU – Modul PNEUMOLOGIE, 1 mai 2013 – 30 aprilie
2014, Creditat prin decizia CMR nr. 6653/21.12.2012

76
 Anexe
Anexa 1. Măsurarea şi notarea respiraţiei

Obiectivele procedurii
- determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu
măsurătorile ulterioare;
- monitorizarea efectelor bolii, traumatismului, sau stresului asupra sistemului
respirator;
- evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează
sistemul respirator
Pregătirea materialelor
Se pregătesc pe o tava medicală:
- ceas cu secundar, de mână, sau cronometru;
- culoare albastră (creion, pix);
- foaie de temperatură;
- carnet de adnotări personale.
Pregătirea pacientului
- se evită pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate modifica ritmul
obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie;
- se măsoară respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări în
starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiunecardio-pulmonara sau primeşte oxigen ori
medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.
Efectuarea procedurii
- se observă mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare inspiraţie sau
expiraţie;
- se menţin, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce se
observă toracele pacientului;
- se numără mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de
secunde şise înmulţeşte cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;
- se numără timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;
- se înregistrează rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului, data
înregistrării, rata respiratorie;
- se spală mâinile dacă s-a atins pacientul sau patul acestuia pe durata măsurării.
Reprezentarea grafică a respirației
- se socoteşte câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din foaia de temperatură;
77
 - se notează grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat
direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (D) sau seara (S);
- se uneşte primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în partea
dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură;
- se obţine curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale
măsurătorilor efectuate ulterior.
Evaluarea eficacităţi procedurii
Rezultate aşteptate/dorite:
- rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei;
- respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort;
- tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul esteconştient, orientat în
timp şispaţiu.
Rezultate nedorite:
- rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale caracteristice
vârstei;
- pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomote respiratorii
anormale, efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii accesorii, ortopnee, piele palidă
sau cianotică, pierdere de cunoştinţă;
- pacientul poate avea una sau mai multe din următoarele probleme de dependenţă:
- intoleranţă la activitate;
- anxietate;
- alterarea confortului;
- clearance ineficient al căilor respiratorii;
- posibilă insuficienţă respiratorie;
- alterarea schimburilor gazoase.
Modificări în situaţiile selectate
- se prevăd 5-10 minute de repaus înainte de numărarea respiraţiilor dacă a apărut o
activitate recentă ce poate altera rata respiratorie a pacientului;
- se descoperă toracele pacientului dacă respiraţia este superficială pentru a obţine cea
mai corectă rată respiratorie;
- se evită măsurarea respiraţiei la sugar sau copil în timpul plânsului;
- se aplică podul palmei pe toracele copilului atunci când doarme pentru a număra
exact mişcările respiratorii.
Educarea pacientului

78
 - se învaţă procedura de măsurare şi înregistrare a ratei respiratorii de către membrii
familiei ca şi acordarea de îngrijiri atunci când este nevoie;
- se ajută/instruiește pacientul privind modul în care trebuie să se îngrijească la
domiciliu in funcţie de caracteristicile respiraţieişi de statusul respirator;
- se explică părinţilor/aparţinătorilor că trebuie sa se prezinte cu copiii la medic dacă
apar dificultăţi în respiraţie sau respiraţie superficială;
- se sfătuieşte pacientul să umidifice, să încălzească sau să răcească aerul din
spaţiulambiental pentru a reduce incidenţainfecţiilor respiratorii;
- se sfătuieşte/instruieşte pacientul să respecte indicaţiile medicului legate de
administrarea medicamentelor, de dietă şi evitarea factorilor de risc în scopul ameliorării sau
dispariţieiproblemelor respiratorii;
- se informează pacientul/familia despre valorile normale caracteristice vârstei.

79
 Anexa 2. Recoltarea sputei prin expectoraţie

Scop/ Indicaţii
- identificarea germenilor responsabili de infecţii respiratorii şi testarea sensibilităţii
acestora faţă de antibiotice;
- diagnosticarea tuberculozei;
- identificarea celulelor modificate de procese inflamatorii sau neoplazice.
Tipuri de examene
- examen bacteriologic;
- examen citologic.
Materiale necesare
- recipient steril cu capac etanş;
- pungi din material plastic;
- mănuşi de unică folosinţă;
- soluţie salină;
- apă simplă;
- pahar de unică folosinţă;
- colector pentru materialele folosite.
Pregătirea pacientului
- se explică pacientului importanţa efectuării determinării şi a respectării
instrucţiunilor;
- se informează că proba se recoltează dimineaţa, deoarece se atenţionează pacientul să
nu mănânce, să nu fumeze, să nu-şi instileze picături în nas, să nu se spele pe dinţi, să nu-
şiclătească gura cu soluţii dezinfectante (apă de gură) înainte de recoltare;
- se informează pacientul că dacă va fi nevoie se va apela la metode care să stimuleze
expectoraţiaşi se obţine colaborarea;
- testul se efectuează înaintea administrării de antibiotice.
Efectuarea recoltării
- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- pacientul este rugat să-şi clătească gura cu apă sau soluţie salină pentru a nu
contamina sputa cu bacterii din cavitatea bucală;
- pacientul aşezat pe scaun sau în ortostatism este rugat să respire adânc de 2-3 ori şi
apoi să tuşească puternic;
- sputa eliminată (echivalentul cel puţin al unei linguriţe) se colectează direct în
recipientul steril;
80
 - folosind mănuşi de protecţie se închide recipientul, se ştergeexteriorul cu un
şerveţelşi se introduce într-o pungă de material plastic;
- se etichetează produsul şi se trimite la laborator;
- după recoltare se oferă pacientului apă să-şi clătească gura.
Dacă pacientul nu expectorează suficient:
- se administrează 2 pahare cu apă care fluidifică secreţiile;
- se apelează la umidificarea aerului din încăpere, folosirea aerosolilor;
- la recomandarea medicului se administrează un expectorant cu cel puţin 2 ore înainte
de recoltare;
- la recomandarea medicului se apelează la alte metode de recoltare:
aspiraţietranstraheală folosind un cateter subţire sau seringă; spălătură bronşică efectuată în
timpul bronhoscopiei.
Colectarea materialelor folosite, respectarea normelor
- se colectează materialele în containere speciale conform precauţiilor universale;
- se spală mâinile;
- se atenţionează pacientul să colecteze sputa în continuare în recipientul oferit de
personalul de îngrijire.
Erori de recoltare
- sputa este amestecată cu salivă sau resturi alimentare când pacientul nu respectă
recomandările;
- sputa este amestecată cu voma declanşată în timpul episodului de tuse;
- produsul a fost suprainfectat în timpul manevrării.

81
 Anexa 3. Imagini

Fig.1. Aparatul respirator

Fig.2. Nsul și cavitatea nazală

82
Fig.3. Laringele

Fig. 4. Plâmâni

Fig. 5. Pleura

83
 Fig. 6. Astmul bronșic

Fig. 7. Căile respiratorii normale, înafara crizei de astm bronșic și

în criza de astm

84