MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII

TINERETULUI ŞI SPORTULUI
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “...............”

PROIECT DE ABSOLVIRE

Calificarea: Asistent Medical Generalist

COORDONATOR: ABSOLVENT:

2016
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI
CU VIROZE RESPIRATORII
 Cuprins

Argument

Capitolul I. Anatomia si fiziolgia sistemului respirator

1 Anatomia sistemului respirator

1.1. Generalităţi

1.2. Căile respiratorii

1.2.1. Căile respiratorii superioare

1.2.2. Căile respiratorii inferioare

1.3. Plămânii

1.3.1. Aşezare

1.3.2. Configuraţia externă

1.3.3. Segmentele pulmonare

1.3.4. Structura plămânilor

1.3.5. Vascularizatia plămânilor

1.3.6. Inervatia plămânilor

2. Fiziologia sistemului respirator

2.1. Ventilaţia pulmonară

2.2. Mecanică ventilaţiei

2.3. Reglarea ventilaţiei

2.4. Schimburile gazoase respiratorii

2.4.1. Etapă pulmonară

2.4.2. Etapă tisulară

2.5. Transportul gazelor prin sânge

2.5.1. Transportul oxigenului

2.5.2. Transportul dioxidului de carbon

Capitolul III. Virozele respiratorii

3.1. Definitie

3.2. Clasificare

3.3. Etiologie si clasificare

3.4. Simptomatologie

3.5. Diagnostic

3.6. Evolutie

3.7. Tratament

Capitolul IV. Rolul asistentei medicale în tratamentul şi îngrijirea pacientului cu Viroze

respiratorii

Capitolul V. Prezentarea cazurilor clinice

Cazul clinic nr. 1

Cazul clinic nr. 2

Cazul clinic nr. 3

Concluzii

Bibliografie
 Motivaţie

Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și
importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de
prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre.

Ajutorul acordat în aceste prime ore este foarte important din punct de vedere tehnic și moral.

Boala constituie o preocupare, nu numai a medicilor din variate specialități ( interniști,

experimentari și epidemiologi, fiziologi, urologi, pneumologi ) cât și pentru cadrele medii
sanitare datorită ajutorului pe care îl acordăm în faza de prespitalizare.

Pe perioada celor 3 ani de studiu am reusit sa-mi acumulez cunostinte necesare despre
aceasta afectiune astfel pus in situatia de a acorda ingrijirile necesare unui pacient care sufera
de Viroze respiratorii , sa nu intalnesc piedici in scopul redarii acestuia in cel mai scurt timp,
familiei si societatii.

Astfel, sper ca aceasta lucrare sa-mi fie de mare ajutor in viitoarea mea profesie de asistent
medical generalist , pentru a opta in orice situatie si de a prveni recitivele bolii si daca este
posibil chiar sa-i dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice
 Capitolul I. Anatomia si fiziolgia sistemului respirator

1.1. Generalităţi

Preferăm termenul de hidatidoză toracică în locul celui de chist hidatic pulmonar, deoarece
acesta se poate localiza în toate organele cavităţii toracice: plămân, pleură, mediastin, cord,
diafragm, peretele toracic şi unele asociaţii simultane (ex.: cord şi plămân, plămân şi pleură,
plămân şi diafragm, etc).
De obicei, chistul hidatic poate fi definit că o boală parazitară frecventa la animale şi întâlnită
accidental şi la om, caracterizată prin dezvoltarea cu aspect tumoral a larvei de Taenia
Echinocococcus.

1.2. Căile respiratorii

Aparatul respirator (Apparatus respiratorius) sau sistemul respirator (Sistema respiratorium)

constituie totalitatea organelor care servesc la schimbul gazos între organismși mediu,
asigurând organismul cu oxigen, indispensabil vieții celulelor, și eliminând din
organism dioxidului de carbon rezultat din oxidări.
La mamifere și la om aparatul respirator este format din două categorii de organe: căile
respiratorii și organele respiratorii – plămânii.

1.2.1. Căile respiratorii superioare

- Fosele nazale ;
- Faringe ;
- Laringe ;
- Trahee ;
a.Nasul si cavitatea nazala
Nasul reprezintă primul segment al căilor respiratorii cu rol dublu funcţional :
respirator şi olfactiv. Este o formaţiune mediofacială de forma unei piramide cu baza
în jos , despărţită de septul nazal în două cavităţi , numite fosele nazale. Acestea
comunică cu sinusurile şi faringele prin două orificii largi .
Cavităţile nazale sunt căptuşite de o mucoasă foarte bogat vascularizată şi
împărţită funcţional în două regiuni :
- treimea superioară : mucoasa olfactivă ;
 - partea inferioară : mucoasa respiratorie .

b. Faringele
Este un conduct muculo–membranos , situat posterior în cavitatea bucală şi înaintea
coloanei vertebrale , care reprezintă segmentul de încrucişare a căii respiratorii cu cea
digestivă .
Este divizat în trei etaje :
- nazofaringe ;
- orofaringe ;
- laringofaringe .
Este alcatuit din:
- tunica externă de înveliş (adventicea faringelui) ;
- tunica musculară (muşchi) .
La nivelul său activează plexul faringian , o reţea de nervi ce coordonează pătrunderea
aerului în plămânii şi a hranei în esofag .
Amigdalele formează inelul limfoepitelial al faringelui .

c.Laringele
Este alcătuit dintr-un schelet cartilaginos, de formă triunghiulară, cu baza în sus , ce
deserveşte funcţia respiratorie şi pe cea de fonaţie .
Este situat :
- sub osul hioid ;
- deasupra traheei ;
- înaintea esofagului ;
- pe linia mediană a gâtului , în dreptul vertebrelor C5, C6 .

d.Traheea
Este un tub fibrocartiloginos ce începe la nivelul vertebrei C6 şi se termină în cavitatea
toracică la nivelul vertebrelor T4, T5 .
Este situată :
 - în faţa esofagului ;
- înapoia marilor vase sanguine .
Este formată din 15-20 semi-inele cartilaginoase a căror parte dorsală este înlocuită de
un muşchi neted transversal .
Este captuşită cu două tunici :
- tunica externă – fibro-musculo-cartilaginoasă ;
- tunica internă – mucoasa ciliată .
Traheea se bifurcă în partea inferioară , la nivelul ultimului inel traheal, cu cele doua
bronhii principale .

1.2.2. Căile respiratorii inferioare

- Plămânii ;
- Arborele bronşic – bronhii ;
- Bronhiole ;
- Sacii alveolari .
1.3. Plămânii

1.3.1. Aşezare

Sunt organe pereche , situate în cavitatea toracică prin care se realizează schimbul de
gaze : O2 şi CO2 .
La exterior sunt înveliţi într-o membrană seroasă numită pleură , care este de două
tipuri :
- pleura viscerală - ce acoperă plămânul ;
- pleura parietală - ce acoperă pereţii cavităţii toracice .
Cavitatea pleurală este virtuală , în general devenind patologică în urma acumulării
între cele două foiţe a unor produse ca :
- sange - hemotorax ;
- lichid - hidrotorax ;
- aer - pneumotorax ;
- puroi - piotorax ;
- limfă - kilotorax .

1.3.2. Configuraţia externă

Faţa externă este brăzdată de şanţuri adânci numite scizuri, care compartimentează plămânii
în lobi. Plămânul drept are două scizuri care îl împart în trei lobi, pe când plămânul stâng are
doar o scizură care îl împarte în doi lobi.

1.3.3. Segmentele pulmonare

Lobii pulmonari sunt împartiti pe criterii vasculare si de ramificatie bronsica în

segmente pulmonare. Exista 10 segmente pentru fiecare plamân. Un segment pulmonar este
un teritoriu limitat cu autonomie morfofunctionala si care are bronhie, iiitcra si vena proprii.
In interiorul segmentelor, bronhiile segmentare se mai ramifica de aproximativ 10 15 ori.
Ultima ramificatie nu mai are schelet cartilaginos si se numeste bronhiola. Aceasta asigura
ventilatia unui teritoriu numit lobul pulmonar, în lobul bronhiolele se mai ramifica de câteva
ori pâna la nivelul de canale alveolare în care se deschid sacii alveolari.
1.3.4. Structura plămânilor

Aerul ajunge în plămâni prin intermediul unui sistem de conducte format din: nazo-faringe,
laringe, trahee, bronhii şi bronhiole. Rolul sistemului de conducte este de a încălzi şi umezi
aerul sau de a capta şi îndepărta particulele străine inhalate. Sistemul de canale scade în
diametru după fiecare ramificaţie – de la trahee şi bronhiile mari, până la bronhiole cu
diametru mai mic de un milimetru.

Plămânul este format din peste 30 de tipuri diferite de celule. Traheea şi bronhiile mari sunt
tapetate de un strat mucos ce conţine mai multe tipuri de celule: celule ciliate – asigură
deplasarea mucusului, celule caliciforme – secretă mucusul, celule bazale – au rol în
regenerare şi celule neuro-ectodermice – asigură funcţia secretorie a plămânilor. În corion
(stratul profund situat sub mucoasă) se găsesc celule implicate în procesele de apărare –
limfocite, mastocite, eozinofile sau neutrofile. Bronhiolele respiratorii şi canalele terminale
(ultimele ramificaţii ale arborelui bronşic, se deschid în sacii alveolari) conţin celule Clara –
secretă surfactant şi mucus.

Unitatea funcţională a plămânului este acinul pulmonar (sau sacul alveolar) format din
alveole pulmonare. Acestea conţin două tipuri de celule – pneumocite de tip I şi pneumocite
de tip II (cele de tip doi secretă surfactant). Pe lângă aceste celule se mai pot găsi şi
macrofage. În total, cei doi plămâni conţin aproximativ 300 de milioane de alveole pulmonare
ce asigură schimbul de gaze respiratorii dintre sânge şi aerul atmosferic. Rolul principal în
acest schimb îi revine membranei alveolare. Aceasta este o barieră aer-sânge, formată din
pneumocite de ordin I, II şi surfactant în partea alveolară, iar de cealaltă parte din membrana
şi endoteliul capilar. Grosimea membranei este de doar 0,5 micrometri şi asigură un schimb
rapid de gaze (între sânge şi aer). Surfactantul de care am tot amintit este un lichid al cărui rol
poate fi înţeles uşor – comparaţi alveola pulmonară cu un balon de cauciuc ce se umflă şi
dezumflă ritmic (mişcările respiratorii), iar surfactantul ce menţine alveola deschisă cu pudra
de talc din interiorul balonului ce previne lipirea cauciucului. Deci, rolul surfactantul este de a
preveni colabarea alveolei pulmonare.

1.3.5. Vascularizatia plămânilor

Vascularizatia plamânului este dubla: nutritiva si functionala.

Vascularizatia functionala se face astfel: din ventriculul drept pleaca trunchiul pulmonar care
se împarte în arterele pulmonare drpapta si stânga. Acestea patrund în plamâni si se ramifica
segmentar si subsegmentar, ultimele ramuri terminân-du-se într-o retea de capilare în jurul
alveolelor. Din aceasta retea se formeaza vene, care preiau sângele oxigenat, conflueaza în
ramuri din ce în ce mai mari si, în final, parasesc plamânul prin doua vene pulmonare. Cele
patru vene pulmonare (doua drepte si doua stângi) se varsa în atriul stâng, închizând astfel-
"mica circulatie" pulmonara.

Vascularizatia nutritiva se face prin arterele bronsice (doua stângi si una dreapta), care pleaca
din aorta toracica. Acestea transporta sânge oxigenat pentru nutritia elementelor componente
din structura plamânului (vase, bronhii, ganglioni limfatici, pleura viscerala), în peretii acestor
elemente componente arterele formeaza o retea de capilare din care se formeaza venele
bronsice.

1.3.6. Inervatia plămânilor

Inervatia plamânilor este simpatica si parasimpatica.

Inervatia simpatica are originea în coarnele laterale ale maduvei toracice între T2-T5.
Inervatia parasimpatica se face prin nervul vag.
Efectele stimularii parasimpaticului sunt: vasodilatatie a plexurilor vasculare din peretii
bronhiilor, hipersecretie glandulara a glandelor bronsice si contractia musculaturii bronsice
(toate aceste efecte duc la micsorarea lumenului bronsic).
Simpaticul are efecte inverse.

2. Fiziologia aparatului respirator

2.1. Ventilaţia pulmonară

Doi factori importanţi influenţează dimensiunea plămânilor: mişcările de ridicare-coborâre ale

diafragmului şi ridicarea-coborârea coastelor. Respiraţia de repaus se realizează prin miscrile
diafragmului.
Ridicarea grilajului costal duce la proiectarea anterioară a sternului, îndepărtându-l de coloana
vertebrală, mărind în acest fel diametrul antero-posterior cu aproximativ 20 % în inspiraţia
maximă faţă de expiratie. Ridicarea grilajului costal se realizează cu ajutorul muşchilor
inspiratori iar coborârea acestuia cu ajutorul muşchilor expiratori.
Presiunea pleurala este presiunea din cavitatea dintre pleură viscerală şi cea parietală. Această
este negativă din cauza unei succtiuni permanente la acest nivel.
Presiunea alveolară este în repaus echivalentă cu presiunea atmosferică, însă pentru a permite
intrarea aerului în plămâni pe parcursul inspiraţiei, presiunea de la acest nivel trebuie să fie
negativă. Astfel ea ajunge la -1 cm H2O pentru două secunde necesare inspiraţiei.

2.2. Mecanică ventilaţiei

Miscarile respiratorii ale unui individ adult au în mod normal o frecventa de 16-18 excursii
duble (inspiratie si expiratie) pe minut. La copil în repaus frecventa .espiratiei este crescuta
(aproximativ 30 respiratii).

Inscrierea grafica a miscarilor respiratorii se numeste pneumograma.

lnspiratia (cu o durata de aproximativ l s) este un proces activ, cu participarea niisdnlor
inspiratorii (intercostali externi), având ca urmare marirea tuturor componentelor cutiei
toracice: diametrele artero-posterior si transversal se maresc iar diametrul longitudinal se
mareste. Muschiului diafragma, acesta fiind considerat principalul muschi inspirator deoarece la o
coborâre de l cm capacitatea toracica creste cu aproximativ 270 cm'.
In cursul inspiratiei fortate, pe lânga muschii inspiratorii mai participa si nuschii inspiratori
accesori. In inspiratie are loc cresterea volumului pulmonar, .realizându-se în alveole o scadere
a presiunii ce determina patrunderea aerului Dana la nivel alveolar. Diferenta de presiune
dintre presiunea atmosferica si presiunea intraalveolara este de 2-3 mm Hg.
Cutia toracica nu se destinde uniform, ca urmare nici expansiunea plamânilor iu va fi
uniforma. Exista: o zona neexpansibila în jurul hilului, o zona cu expansiune subpleurala si o zona
intermediara perihilara cu expansiuni reduse.
Expiratia, cu o durata de aproximativ 2 s, urmeaza dupa inspiratie, fara cauza, si care în
repaus este un proces pasiv. Când contractia muschilor inspiratori inceteaza, cutia toracica tinde
sa revina, datorita elasticitatii ei inerente, la pozitia nitiala; plamânii, elastici, se retracta spre hil
si diafragma relaxata este atrasa în sus de presiunea intratoracica negativa si favorizata de
contractia musculaturii abdominale. Revenirea cutiei toracice la forma initiala face ca volumul
alveolelor sa se reduca si presiunea în alveole sa creasca devenind superioara presiunii
atmosferice cu 2-4 mm Hg. Diferenta între presiunea atmosferica si cea intra-pulmonara
alveolara face ca aerul din interiorul plamânului sa fie expulzat.
In expiratia fortata, în efortul fizic, expiratia devine activa prin interventia muschilor
expiratorii.

2.3. Reglarea ventilaţiei

Reglarea respiraţiei - respiraţia ritmică spontană la adult are o frecvenţa de 12 - 18 respiraţii

pe minut. Respiraţia spontană depinde de descărcările ritmice ale impulsurilor nervoase, de la
centrii respiratori spre musculatura respiratorie.

Reglarea nervoasă - centrul respirator este compus din mai multe gupe dispersate de neuroni,
localizate bilateral în bulbul rahidian şi în punte.

El se împarte în 3 grupe mari de neuroni:

-grupul respirator dorsal în bulb care determina inspiraţia şi ritmul respirator
-grupul respirator ventral din bulb care poate comanda atât expiraţia cât şi inspiraţia.
-centrul pneumotoxic localizat în partea superioară a punţii care controlează atât fregventa cât
şi tipul de mişcări respiratorii.

2.4. Schimburile gazoase respiratorii

Schimburile gazoase respiratorii se desfăşoară în organism în trei etape: pulmonară, sangvină

şi celulară.

2.4.1. Etapă pulmonară

Respiraţia pulmonară. La nivelul alveolelor pul¬monare are loc schimbul de gaze între aerul
alveolar şi sângele venos din capilarele alveolare. Acest schimb se realizează pe baza unor
legi fizice, a unor mecâ¬nisme fiziologice şi a unor structuri şi proprietăţi specifice ale
membranelor alveolo-capilare. Legile schimbu¬lui de gaze sunt legi fizice ale solubilităţii şi
presiunilor parţiale (legea lui Dalton). Fiecare gaz difuzează pasiv de la presiune parţială mare
la presiune parţială mică.
2.4.2. Etapă tisulară

Etapa celulară presupune schimburile de gaze respiratorii dintre sângele capilar şi celule, prin
intermediul lichidului interstitial.
Presiunea oxigenului în sângele capilar este de 97 mm Hg, faţă de 40 mm Hg în lichidul
interstitial, oxigenul trece din sângele capilar în lichidul interstitial şi de aici în celule (de la
presiune mare la presiune mică).
Presiunea dioxidului de carbon în sângele capilar este de 40 mm Hg iar în lichidul interstitial
şi celule presiunea este de 47 mm Hg, dioxidul de carbon trece din celule în lichidul
interstitial şi de aici în sângele capilar.

2.5. Transportul gazelor prin sânge

2.5.1. Transportul oxigenului

Oxigenul este transportat prin sânge prin două căi:

- fizic dizolvat în plasma sanguină
- chimic fixat cu hemoglobina sub formă de oxihemoglobină HbO2. În plasmăse conţine
14% Hb (14 g de hemoglobină la 100ml sânge) iar un gram de hemoglobină poate fixa 1,34
ml de O2, iar 14 g poate fixa 19 ml O2 în 100 ml de sânge. Aceasta este capacitatea de
oxigenare a sângelui, adică cantitatea maximă de oxigen care poate fi absorbită de 100 ml
sâne
Capacitatea de oxigenate a sângelui:
Arterial 18 -19 vol%
Venos 12 – 13 vol%
Cantitatea de HbO2 depinde de mai mulţi factori şi în primul rând de PO2 aceasta se vede din
curba de disociere a hemoglobinei – dependenţa între procentajul de HbO2 şi PO2 în sânge.
Cu cât este mai mare PO2 cu atât este mai mare procentajul de HbO2. se observă că la 40 – 60
mmHg a oxigenului deja HbO2 este aproape 100%.
Partea de sus a curbei indică % de HbO2 în sângele arterial , unde P O2=100 mmHg, aici
procentul de HbO2= 96-98%
Partea de mijloc arată %HbO2 în sângele venos unde P O2= 40 mmHg iar procentajul
de HbO2=60-80%
Partea de jos a curbei indică procentajul de HbO2 în ţesut, aici P O2este zeroşi
procentajul de oxihemoglobină se reduce la zero.
2.5.2. Transportul dioxidului de carbon

Transportul CO2 în sânge

CO2 este transportat de la ţesuturi spre plămâni de sânge sub formă:
- fixată cu hemoglobina – carbaminhemoglobina HbCO2 , săruri de Na+ şi K+ ale
acidului carbonic H2CO3.
- dizolvat în plasma sanguină
În ţesuturi se acumulează CO2 care difuzează în plasma sanguină iar apoi prin membrană în
eritrocit. În eritrocit se uneşte cu apa formând acidul carbonic.
 Capitolul III. Virozele respiratorii

3.1. Definitie

Infecţiile virale ale aparatului respirator numite şi viroze respiratorii sunt reprezentate de
viroze ale căilor respiratorii superioare şi ale tractului respirator inferior cauzate de virusuri cu
tropism respirator – peste 200 de virusuri: virus gripal A, virus gripal B, adenovirusuri, virus
scinţial respirator, virusuri paragripale).
Virozele sunt răspândite pe tot globul şi dau imunitate specifică, au o
contagiozitate foarte mare.

3.2. Etiologie si clasificare

Etiologia virozelor respiratorii este foarte vastă. Unii cercetători au arătat izolarea
concomitentă de mai multe virusuri respiratorii la acelaşi bolnav precum şi conversiune
serologică pentru virusurile respective. După modelul care afectează tractulrespirator,
virusurile respiratorii se împart în:
 virusuri cu afinitate primară constant şi majoră pentru aparatul respirator.
Aceste virusuri invadează celulele tractului respirator unde se multiplică şi dau boala cu
simptomatologie respiratorie;
 unele serotipuri de enterovirusuri cu tropism respirator – Polivirus, Coxsackie
grup A şi B, Echo – determină boli respiratorii acute;
 virusuri care utilizează mucoasa respiratorie ca poartă de intrare în organism şi
diseminează pe cale sangvină – provocând o boală cu simptomatologie generală, printre care
şi respiratorie – exemplu: rujeola, rubeola.
Cele mai importante dintre virozele respiratorii sunt gripele, atât prin prevalenţă
cât şi prin severitate.

Familia Grupul şi Serotipuri Acid Dimensiunea Tablou clinic Incidenţa şi alte

subgrupul de şi nucleic virionului aspecte
virus subtipuri epidemiologice
Orthomyxo Myxovirus A,A1,A2, ARN 80-120 gripa epidemii
viridae Influenza B, C pandemii
Myxovirus 1,2,3,4 (A ARN 150-250 Rinita Incidenţă mare la
parainfluenzae şi B) Faringita copii; prezente tot
Obstruantă anul
Paramyxovi Traheobronşi
ridae ta
Bronşiolita
Pneumonie
Virus scinţial 1 ARN 100-300 Bronşiolită şi
respirator pneumonie
(VRS) severă la
sugar;
Faringită
banală la
adult
Adenovirida Adenovirusuri 33Grupa ADN 60-90 Faringită Incidenţă mare
e HA1, Conjunctivită
Gr.HA2, Laringită
Gr.HA3, Traheită
Gr. HA4 Bronşită
Pneumonie
Adenite
Cistite
Picornavirid Rinovirusuri 110 ARN 20-30 Guturaiul Responsabili de
ae 50% din rinitele
acute ale adultului
şi 10-20% ale
copilului
Coronavirid Coronavirusuri IBV ARN 80-160 Rinita
ae MHV Laringita
Bronşiolita
 Agentul viral Myxovirus influenza face parte din familia orthomyxoviridae. Este
un virus extrem de bine adaptat pentru a supravieţui fiind unic prin variabilitatea sa antigenic.
Există trei tipuri antigenice, distinct de virus gripal, denumite: virusul gripal A,
virusul gripal B, virusul gripal C. Faţă de aceste componente antigenice apar anticorpi
specifici.
Virusul gripal are şi o activitate toxică căreia i se datorează o parte din
manifestările gripei. În mediul extern virusul este sensibil la: lumină, U.V., uscăciune, este
distrus uşor la diferiţi agenţi chimici, agenţi oxidanţi, precum şi de căldură.
Nu există medicament virulicid faţă de virusul gripal, ci numai virostatic –
Amantadina – numai faţă de virusul A. Sursa de infecţie o constituie persoana infectată, adică:
- bolnavi;
- infectaţi inaparent;
- purtători de virus;
Apariţia epidemiilor şi pandemiilor se explică prin producerea unor variante de
virus gripal cu o nouă configuraţie antigenică.
Transmiterea gripei: se face direct prin picături de secreţie nozofaringiană şi
indirect prin obiecte contaminate. Contagiozitatea gripei este destul de mare transmiţându-se
rapid. Receptivitatea faţă de gripă este universală.
Guturaiul: este un sindrom produs de rinovirusuri, paramixovirusuri, unele
adenovirusuri, unele enterovirusuri şi coronavirusuri.
Rinovirusurile: conţin ARN, sunt inactivate de pH acid ceea ce explică de ce nu
se infectează tractul respirator.
Coronavirusurile: constituie al doilea grup important dintre agenţii cauzali ai
guturaiului. Nu există purtători sănătoşi de rinovirusuri. Morbiditatea pentru guturai nu este
înregistrată, dar este sufficient de mare.
Peste 50% din cazurile de coriză acută la adult, sunt datorate rinovirusurilor. La
copii întâlnim mai frecvent myxovirusurile, adenovirusurile şi coronavirusurile.
Transmiterea se face prin contact direct şi aerogen şi mai rar indirect prin obiecte
proaspăt contaminate cu virus (ex. batista).
Poarta de intrare a infecţiei este mucoasa nazală.
Contagiozitatea bolii este mare, fără să fie pusă la nivelul gripei sau a rujeolei.
Durata pare a fi de 5 – 7 zile de la dispariţia semnelor de boală.
După guturai apar anticorpi neutralizanţi faţă de rinovirusuri, imunitatea se
instalează lent după 3 -4 săptămâni.
 Dintre adenovirusuri cele mai implicate în patologia umană sunt: serotipurile 1 -
8, 14 – 21, 34 -35,40-41.
Tipurile 1, 2, 3, 4, 5 şi 7 determină afecţiuni frecvente ale ţesutului adenoidian la
copil cu forme uşoare şi persistenţă îndelungată a virusului în ţesutul adenoidian şi
amigdalian.
Tipul 3 dă epidemii de febră faringo – conjunctivală, iar tipul 8 produce
epidemii de kerato – conjunctivită. Sursa de infecţie este format de copii şi tineri cu forme de
boală sau cu infecţii latent. Starea de purtător are o mare importanţă, transmisia se face pe
cale aeriană, iar poarta de intrare este reprezentată de căile respiratorii superioare şi de
mucoasa conjunctivală.
Infecţia naturală pe cale conjunctivală se face atât aerogen, cât şi prin contact
direct sau indirect.
Imunitatea: nou – născuţii posedă o stare de imunitate, transmisă de la mamă,
care dispare către luna a VI-a când apare o receptivitate completă la toate tipurile de
adenovirusuri. Durata nu este încă bine cunoscută.
Virusurile paragripale: dau viroze respiratorii comune având un aspect clinic
variat de la simple manifestări până la pneumonii, la copil manifestându-se mai predominant
prin corp.
În perioadele neepidermice de gripă, virozele provoacă la copil 20% din bolile
acute respiratorii, iar la adult până la 10%.
Gravitatea acestor viroze constă din manifestările lor, mai ales la copilul mic
(erupţii, bronşiolita, pneumonii).
Virusurile paragripale include 4 serotipuri, au formă sferică, conţin ARN, se
cultivă pe culturi umane, au o structură antigenic stabilă şi posedă antigene parţial comune.
Virozele respiratorii formează 20% dintre infecţiile respiratorii infantile
spitalizate, incidenţa maximă fiind toamna, iarna şi primăvara.
Tipul 3 se răspândeşte cu cea mai mare uşurinţă.
Tipul 1 şi 2 au o răspândire mai lentă.
Tipul 4 produce afecţiuni mai uşoare, transmiterea se face direct şi aerogen. La
naştere 50% din nou – născuţi prezintă o imunitate transplacentară faţă de virusurile
paragripale.
Virusul scinţial respirator: determină boli acute ale aparatului respirator cu
caracter endemoepidemic manifestate clinic prin bronşiolite, pneumonii de o severitate
deosebită la sugari şi copii mici şi afecţiuni uşoare ale căilor respiratorii superioare la adult.
 Virusul scinţial respirator dă 50% din bronşiolite şi 23% din pneumoniile
copilului mic. Infecţiile nosocomiale cu virus scinţial respirator sunt mai frecvente şi mai
grave printre sugarii cu anomalii cardiace, respiratorii sau deficienţe imune.
Viroza poate cuprinde 90% dintre copiii unei colectivităţi.
Transmiterea se face prin contact direct, prin mâini contaminate cu virus scinţial
respirator şi pe cale aeriană.

3.4. Simptomatologie

Clinica virozelor respiratorii este foarte variată fiind alcătuită dintr-o serie de sindroame.
Viroza respiratorie se manifestă prin:
- dispnee;
- tuse cu expectoraţie;
- febră;
- transpiraţii;
- cefalee.

3.5. Diagnostic

Diagnosticul bolilor virotice respiratorii constituie una din sarcinile cele mai dificile ale
clinicianului, datorită numărului mare de virusuri.
Pentru diagnosticul exact al acestor boli virotice devin indispensabile testele de
laborator specifice, constând din metode de izolare şi identificare a virusului şi însoţite
obligator de teste serologice. La acestea se adaugă şi alte metode utile ca:
 tehnici de diagnostic citologic;
 detectarea antigenelor virale prin testul cu anticorpi fluorescenţi;
 examene histopatologice;
 examenul radiologic;
 examenul sângelui.

3.6. Evolutie

Prognosticul virozelor este în general bun, cu dispariţia simptomelor într-un interval de 8 – 10

zile.
Complicaţiile sunt rare,apar doar dacă viroza durează mai mult timp.
Miocardita – foarte rar, viruşii pot cauza şi inflamarea muşchiului cardiac, care
se manifestă cu aritmii, dispnee şi fatigabilitate.
 Suprainfecţia bacteriană – simptomele din viroză pot fi aggravate de o infecţie
suplimentară de etiologie bacteriană.
Diseminarea bacteriilor poate provoca următoarele boli:
a) Otită medie acută (inflamarea urechii medii);
b) Sinuzită acută (inflamarea sinusurilor paranazale);
c) Pneumonie (inflamarea pulmonului).
 Evoluţie:
În evoluţia unei viroze respiratorii se pot desprinde clinic 2 faze:
 Faza iniţială, pur virală: în care simptomatologia este “pur virală” (ex: stadiul
iniţial de coriză apoasă în guturai; pneumoniile interstiţiale, virale, din perioada iniţială a
rujeolei; stadiul iniţial al bronşitei virale, cu tuse uscată).
 Faza a doua, de suprainfecţie bacteriană: în care simptomatologia virală se
încurcă cu cea bacteriană, predominând una sau alta. Această fază se recunoaşte în evoluţia
guturaiului prin apariţia secreţiei purulente, în evoluţia bronşitelor virale, a pneumoniilor
virale, care devin “mixte”.

3.7. Tratament

Având în vedere faptul că viruşii nu sunt sensibili la antibiotic, tratamentul virozelor

respiratorii este simptomatic.
Tratamentul medicamentos:
- tablete expectorante: Brofimen tb/per os;
- antitermice: Paracetamol tb/ per os;
- antalgice: Algocalmin tb/per os;
- tablete de supt: Propolis cu vit. C tb/per os.
Tratamentul profilactic constă în:
- vaccinare;
- izolarea bolnavilor şi suspecţilor;
- supravegherea tuturor colectivităţilor (şcoli, spitale,cămine).
Măsuri generale în tratamentul virozelor respiratorii:
 repaus fizic;
 inhalaţii umede cu abur de muşeţel;
 băuturi fierbinţi cu miere de albine;
 menajarea vocii.
 Capitolul IV. Rolul asistentei medicale în tratamentul şi îngrijirea
pacientului cu Viroze respiratorii

- Internarea bolnavului
Internarea în spital constituie un eveniment important în viaţă bolnavului; el se desparte de
mediul sau obişnuit şi este nevoit să recurgă la ajutorul unor oameni străini.
Internarea se face pe baza biletelor de trimitere de la medicul de familie. Bolnavii internaţi
sunt înscrişi la Biroul serviciului de primire în registrul de internări, unde se completează şi
foaia de observaţie clinică cu datele de identitate ale bolnavului.
Bolnavii vor fi examinaţi la internare de medicul de garda, care va culege datele anamnetice
de la bolnav sau însoţitor şi le va notă în foaia de observaţie, stabilind diagnosticul prezumtiv
necesar şi din punctul de vedere al dirijării bonavului în secţiile de spital. În vederea
examinării clinice, efectuată de medicul de garda, asistenţă medicală ajută bolnavul să se
dezbrace.
După stabilirea diagnosticului prezumtiv şi repartizarea bolnavului în secţie, asistenţă
medicală însoţeşte bolnavul la baie, îl ajută să se dezbrace, observă tegumentele şi fanerele (la
nevoie deparazitează bolnavul), îl ajută să-şi facă baie (dacă acesta nu poate), apoi îl conduce
în camera de îmbrăcare unde îl ajută să se îmbrace cu hainele de spital (pijama, ciorapi,
papuci, halat).
Hainele bolnavului vor fi preluate şi înregistrate cu grijă în vederea înmagazinării, eliberându-
se bolnavului sau însoţitorului un bon de preluări (la nevoie şi hainele vor fi supuse
deparazitării).
Astfel pregătit, asistenţă conduce bolnavul la salon unde îl prezintă celorlalţi pacienţi, îl
informează asupra regulamentului de ordine interioară a spitalului şi îl ajută să se aşeze în
patul pregătit cu lenjerie curată.
După ce a fost culcat bolnavul în pat, asistenţă medicală întocmeşte foaia de temperatura,
determina greutatea bolnavului, măsoară T0, pulsul, T.A., iar datele obţinute le notează în
foaie de observaţie.
Asistenţă medicală va linişti şi membrii familiei pacientului, asigurându-i asupra îngrijirii de
calitate de care bolnavul va beneficia în spital, comunicandu-le numărul salonului în care a
fost internat bolnavul şi orarul vizitelor.
Primirea bolnavilor în secţie şi iniţierea lor în obiceiurile secţiei, reprezintă un moment
hotărâtor în câştigarea încrederii bolnavului în personalul medico-sanitar.
- Asigurarea conditiilor de mediu
-Confortul
Regimul terapeutic de protecţie urmăreşte să creeze condiţii de spitalizare care să le asigure
bolnavilor maximum de confort, de bunăstare psihică şi fizică. Secţiile cu paturi, cu ceea ce
intră în dotarea lor: saloane, coridoare, trebuie să aibă un aspect plăcut. Salonul bolnavilor, va
îndeplini pe lângă cerinţele de igienă, cerinţele estetice şi de confort.
Orientarea camerelor de spital este indicat să se facă spre sud-est, sud sau sud-vest. Paturile
distantate, astfel că bolnavii să nu se deranjeze unii pe alţii.
-Aerisirea
Se face prin deschiderea ferestrelor dimineaţă după toaletă bolnavului, după tratamente, vizită
medicului, după mese, vizitatori şi ori de câte ori este cazul. Pentru confortul olfactiv se vor
pulveriza substanţe odorizante.
Umidificarea aerului din încăpere, într-un procent de 55-60%, este absolut obligatoriu să se
facă, pentru că o atmosfera prea uscată, irită căile respiratorii superioare.
Iluminatul natural este asigurat de ferestre largi, care trebuie să prezinte cel puţin ¼ din
suprafaţă salonului.
Încălzirea se realizează prin încălzire centrală. Temperatura se controlează continuu cu
termometre de camera, pentru a se realiza: în saloanele de adulţi o temperatura de 18-19 ºC şi
în saloanele de copii 20-23 ºC.
Liniştea este o altă condiţie care trebuie asigurată bolnavilor internaţi, pentru că pacientul
poate fi iritat cu uşurinţă de zgomot. Somnul este un factor terapeutic foarte important,
trebuind să fie profund şi mai îndelungat, decât cel obişnuit.

-Asigurarea igienei
Toaleta pacientului face parte din ingrijirile de baza, adica din ingrijirile acordate de asistenta
medicala cu scopul de a asigura confortul si igiena bolnavului.
Constă în menţinerea pielii în stare de curăţenie perfectă şi în prevenirea apariţiei leziunilor
cutanate, fiind o condiţie esenţială a vindecării .
Toaletă pacientului poate fi :
- zilnică pe regiuni ;
- săptămânală sau baia generală
În funcţie de tipul pacientului acesta :
- nu are nevoie de ajutor ;
- are nevoie de sprijin fizic şi psihic ;
- are nevoie de ajutor parţial ;
- necesită ajutor complet .
Obiective :

● îndepărtarea de pe suprafaţă pielii a stratului cornos descuamat şi impregnat cu secreţiile

glandelor sebacee şi sudoripare;
● deschiderea orificilor de escretie ale glandelor pielii ;
● înviorarea circulaţiei cutanate şi a întregului organism ;
● producerea unei hiperemii active a pieli, care favorizează mobilizarea anticorpilor ;
● liniştirea bolnavului, crearea unei stări plăcute de confort ;
● se verifică temperatura ambianţa, pentru a evita răcirea bolnavului ;
● se evita curenţi de aer prin închiderea geamurilor şi a uşilor
● se izolează bolnavul de anturajul sau ;
● se pregătesc în apropriere materialele necesare toaletei, schimbării lenjeriei, a patului şi a
bolnavului pentru a preveni escarele ;
● bolnavul va fi dezbrăcat complet şi se va acoperi cu cearşaf şi pătură ;
● se descoperă progresiv numai partea care se va spală ;
● se stoarce corect buretele sau mănuşă de baie, pentru a nu se scurge apă în pat sau pe bolnav
;
● se săpuneşte şi se clăteşte cu o mâna fermă, fără brutalitate pentru a favoriza circulaţia
sanguină ;
● apă caldă trebuie să fie din abundenţă, schimbată ori de câte ori este nevoie, fără a se lasă
săpunul în apă ;
● se insistă la pliuri, sub sâni, la mâini şi în spaţiile interdigitale, la coate şi axile
● se imobilizează articulaţiile în toată amplitudinea lor şi se masează zonele predispuse
escarelor;
● ordinea în care se face toaletă pe regiuni: spălat, clătit, uscat ;
● se mută musamaua şi aleză de protecţie în funcţie de regiunea pe care o spălăm .

-Alimentatia bolnavului
Regimul alimentar va fi început numai cu lichid, apoi de consistentă moale pentru a putea fi
înghiţit de bolnav, adesea el având probleme de deglutitie şi de masticaţie. În funcţie de starea
bolnavului ,alimentarea lui se face:
● activ
● pasiv
Alimentaţia pasivă
● se aşează pacientul în poziţie semisezand cu ajutorul rezematorului de pat sau în decubit
dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutitia;
● i se protejează lenjeria cu un prosop curat ;
● se aranjează un prosop în jurul gâtului ;
● se adaptează măsuţă la pat şi i se aşează mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în
gură ;
● asistenţă se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu pernă ;
● verifică temperatura alimentelor ;
● îi serveşte supă cu lingură sau din cană cu cioc, taie alimentele solide ;
● supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutitie ale
pacientului ;
● este şters la gură, i se aranjează patul ;
● se îndepărtează eventualele resturi alimetare care ajunse sub bolnav pot contribui la
eventualele escare ;
● acoperă pacientul şi aeriseşte salonul;

-Pregătirea bolnavului pentru explorări

-Pregătirea psihică a bolnavului:

Atitudinea faţă de bolnav trebuie să reflecte dorinţa permanentă de a-l ajută; crearea
climatului favorabil; atitudinea apropiată constituie factorii importanţi ai unei bune pregătiri
psihice.
În preajma examinărilor de orice natură, asistenţă medicală trebuie să lămurească bolnavul
asupra caracterului inofensiv al examinărilor, căutând să reducă la minimum durerile.
Bolnavul nu trebuie indus niciodată în eroare, căci altfel îşi va pierde încrederea în noi.
Dezbrăcarea şi îmbrăcarea pacientului:
Bolnavul nu trebuie să stea complet dezvelit în faţă oricărei examinări, însă dezvelirea parţială
a suprafeţelor de examinat prin tragerea şi răsucirea cămăşii la gâtul bolnavului nu trebuie
practicată căci această poate ascunde o serie de simptome importante.
După terminarea examenului clinic bolnavul trebuie îmbrăcat în lenjeria de spital. Îmbrăcarea
şi dezbrăcarea trebuie efectuate cu foarte mult tact şi fineţe pentru a nu provoca dureri.
-Supravegherea bolnavului
-asistenţă va vizită bolnavul cât mai des, chiar fără solicitare;
-va urmări şi notă manifestările patologice cum sunt: hemoragii, manifestări de comportament,
contracţii sau convulsii şi le va raporta medicului;
-va notă volumetric eliminările de lichide;
-asistenţă va determina densitatea fiecărei emisii de urină şi o va notă în F.O.;
-va urmării TA, P, R, T°, iar în cazurile de constipaţie va face clismă evacuatoare.

-Administrarea tratamentului
Administrarea tratamentului se face respectînd condiţiile de igienă, doză recomandată de
medic şi orarul. Pentru o administrare lejeră se utilizează calea intravenoasă cu ajutorul unei
branule,această scutind pacientul de multiple înţepături.De asemenea,asistenţă medicală va
educa pacientul să evite automedicaţia.

Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative

a. Pulsul
Poate fi luat pe orice arteră accesibilă palpării care poate fi comprimată pe un plan osos(arteră
radială,temporală,carotidă,femurală,humerală,pedioasa posterioară).
Pacientul va fi în repaus fizic şi psihic timp de 10-15 minute înainte de numărare.Se reperează
şanţul radial la extremitatea distală a antebraţului în continuarea policelui.
Palparea pulsului se face cu vîrful degetelor index,mediu şi inelar de la mînă dreapta. Se
execută o uşoară presiune asupra peretelui arterial cu cele trei degete pînă la perceperea
zvicniturilor pline ale pulsului.Fixarea degetelor se realizează cu ajutorul policelui care
îmbrăţişează antebraţul la nivelul respectiv.Numărarea se face timp de un minut cu ajutorul
unui ceas cu secundar.
Notarea în foaia de temperatura se face cu pix roşu, pentru fiecare linie orizontală socotindu-
se patru pulsaţii.
Valorile normale la adult fiind între 60-80 pulsaţii/minut.
b. Tensiunea arterială
Pentru măsurarea tensiunii arteriale pacientul va fi pregătit fizic şi psihic.
Se aplică manşetă sprijinită şi în extensie cu braţul,se fixează membrană stetoscopului pe
arteră humerală sub marginea interioară a mansetei.Se introduc olivele stetoscopului în urechi,
se pompează aer în manşetă pneumatică cu ajutorul parei de cauciuc pînă la dispariţia
zgomotelor pulsatile. Se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea supapei
pînă cînd se percepe primul zgomot arterial care reprezintă valoarea tensiunii arteriale
maxime. Se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul manometrului pentru a fi
consemnată. Se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice, se
reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de acul manometrului în momentul în care
zgomotele dispar,această valoare reprezentând tensiunea arterială minimă.
Se notează în foaia de temperatura valorile obţinute cu linie orizontală de culoare
roşie,socotind pentru fiecare linie a foii o unitate de coloana de mercur. Se unesc liniile
orizontale cu linii verticale şi se haşurează spaţiul rezultat.
Valorile normale la adult fiind de: tensiune arterială maximă 115-140 mmHg iar tensiunea
arterială minimă 75-90 mmHg.

c. Respiraţia
În timpul măsurării respiraţiei pacientul va fi aşezat în decubit dorsal fără a explică tehnică ce
urmează să fie efectuată cu palmă mîinii pe suprafaţă palmară pe torace.Se numără inspiraţiile
timp de un minut.Aprecierea respiraţiei se poate face prin simplă observare a mişcărilor
respiratorii prin ridicarea şi revenirea toracelui la normal.
Pe foaia de temperatura se notează cu verde,fiecare linie orizontală reprezentînd două
respiraţii.
Valorile normale la adult: seară 20 respiraţii/minut, dimineaţă 18 respiraţii/minut.
d. Diureza
Pentru determinarea cantităţii de urină emisă în 24 de ore se va instrui pacientul să urineze
numai în urinar timp de 24 de ore..Vasele cilindrice gradate vor fi bine acoperite şi ţinute la
răcoare pentru a împiedică procesele de fermentaţie.
Alături de înregistrarea valorii diurezei se va notă şi cantitatea de lichide ingerate.Raportul
dintre cantitatea de lichide ingerate şi cele eliminate reflectă bilanţul circulaţiei apei în
organism.
Valoarea normală este circa 1500 ml/24 de ore.La bărbaţi este de 1200-1800 ml/24 de ore, la
femei 1000-1400 ml/24 de ore.
Externarea pacientului
Pentru asistentul medical specialist, externarea bolnavului din spital, trebuie să fie o
preocupare, aşa cum s-a arătat că trebuie să fie şi primirea acestuia.
Un segment mare al bolnavilor nu ridică probleme la externare, ei cunosc dată externării, se
pot deplasa singuri însă cu dificultate din cauza parezelor a diferite porţiuni ale corpului.
În aceste situaţii, asistentul medical specialist trebuie să se ocupe că formele de externare
efectuate de medic să ajungă la bolnavi la timp, să dea unele lămuriri suplimentare, dacă
bolnavul nu a înţeles perfect lămuririle date şi scrise de medic şi, prin atitudinea să, să arate
bolnavului preocuparea pe care o are faţă de el până în momentul când acesta părăseşte
spitalul.

Fisa tehnica 1 Măsurarea şi notarea temperaturii

Definiţie:
Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de
căldură prin dezintegrarea alimentelor energetice.
Scop:
- Descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
Locul de măsurare:
 Cavităţi semiînchise:
- axilă;
- plica inghinală;
- cavitatea bucală.
 Cavităţi închise:
- rect;
- vagin.
Materiale necesare:
 termometru maximal individual;
 casoletă mică cu tampoane de vată şi tifon nesterile;
 prosop individual;
 săpun sau detergenţi;
 pahar cu ¾ sol. De cloramină 1%- 5%;
 tavă medicală;
 sticlă cu ulei de vaselină;
 creion sau pix albastru;
 foaie de observaţie;

Măsurarea temperaturii
Nr. Etape de execuţie Timpi de execuţie
Crt.
1. 1.1. se pregătesc materialele necesare;
Pregătirea materialelor şi 1.2. termometrul se verifică pentru a-i observa
instrumentelor integritatea, funcţionalitatea şi dacă mercurul este
coborât în rezervor;
1.3. Se şterge termometrul de soluţia
dezinfectantă (irită tegumentele)
2. 2.1. se anunţă bolnavul;
 Pregătirea psihică şi fizică a 2.2. se aşează bolnavul în decubit dorsal,
bolnavului confortabil, cu capul pe pernă sau în poziţie
şezândă, pe scaun.
A.1. se ridică braţul bolnavului;
A.2. se şterge bine axila bolnavului prin
tamponare cu prosopul;
A.3. termometrul se ţine ca un creion în poziţia
pentru scris;
A.4. se aşează termometrul cu rezervorul de
mercur pe pielea centrului axilei, paralel cu
toracele;
A) Măsurarea în A.5. se apropie braţul bolnavului de trunchi cu
axilă antebraţul flexat pe suprafaţa anterioară a
toracelui;
A.6. se menţine termometrul timp de 10 minute;
A.7. se scoate termometrul din axila bolnavului şi
se aşează pe tava medicală;
A.8. bolnavul este aşezat în poziţie comodă;
A.9. se şterge termometrul cu o compresă uscată
3. Efectuarea şi se citeşte gradaţia;
tehniciii B.1. ţinut strâns ca un creion, termometrul se
scutură cu mişcări rapide pentru ca mercurul să
B)Măsurarea în coboare în rezervor;
cavitatea bucală (se B.2. se aşează termometrul la loc;
folosesc termometre B.3. se lubrefiază termometrul cu apă rece;
utilizate numai în B.4. se introduce termometrul în cavitatea bucală
acest scop) sub limbă;
B.5. se atrage atenţia bolnavului să păstreze gura
închisă timp de 5 minute; să nu spargă
termometrul cu dinţii;
B.6. se scoate termometrul şi se citeşte.
C.1. se lubrefiază bulbul termometrului cu ulei de
vaselină;
 C.2. a) când bolnavul ştie şi poate îşi introduce
singur termometrul în rect;
b) când bolnavul nu poate, aşezat în
decubit dorsal sau lateral, i se introduce uşor
bulbul termometrului în rect cu mişcări de rotaţie;
C)Măsurarea
C.3. se menţine termometrul timp de 3 minute;
rectală
C.4. se scoate termometrul şi se şterge cu un
tampon cu vată şi alcool;
C.5. se citeşte gradaţia.
4. 4.1.în „Carnetul de observaţii medicale
independente” se notează numele bolnavului,
Notarea cifrică salonul, patul, data, valoarea cifrică a temperaturii
obţinută
5. 5.1. se notează grafic cu un punct de culoare
albastră, în foaia de temperatură pe verticala
corespunzătoare datei şi timpului;
Notarea grafică 5.2. pentru fiecare diviziune a foii se socotesc
două diviziuni de grad;
5.3. se uneşte cu valoarea anterioară printr-o linie
albastră, obţinându-se astfel curba termică.
6. 6.1. temperatura normală(fiziologică): 36°-
Interpretarea rezultatelor 37°C stare afebrilă
6.2. valori patologice:
- hipertermie:
- 37°-38° subfebrilitate
- 38°-39° febră moderată
- 39°-40° febră ridicată
- 40°-41° hiperpirexie
- hipotermie: sub 36°
7. 7.1. se scutură termometrul până când mercurul
coboară în rezervor;
Reorganizarea locului de muncă 7.2.se spală termometrul cu apă curentă şi săpun
lichid (detergenţi);
 7.3.se spală paharul şi se schimbă soluţia
dezinfectată;
7.4.se introduce termometrul în pahar.

Fisa tehnica 2 Alimentarea activă în salon, la pat

În funcţie de starea generală, pacientul mănâncă singur, fără ajutor, alimentele oferite.
Alimentarea activă în salon, la pat:
Materialele necesare: tavă, cană de supă, farfurie, tacâmuri, pahar cu apă, şerveţele
de masă, coşuleţ de pâine, feţe de masă.
Tehnica:
 se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă;
 se aşează pacientul în poziţie confortabilă, semişezând sau şezând cu ajutorul
rezemătorului de pat sau perne;
 se protejează lenjeria de pat cu muşama;
 se aşează peste muşama un lighean;
 i se oferă pacientului săpunul şi i se toarnă apă să se spele;
 i se oferă prosopul să-şi şteargă mâinile;
 se îndepărtează materialele folosite;
 se adaptează masa special la pat, acoperită cu faţă de masă sau o tavă acoperită cu
şerveţel, se aşează pe genunchii pacientului, peste pătura acoperită cu aleză;
 se aşează în jurul gâtului un prosop;
 asistenta îmbracă halatul de protecţie;
 se spală pe mâini şi serveşte masa la fel ca în salon;
 Fisa tehnica 3. PREGĂTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE,
RADIOGRAFIE

1. Pregătirea psihică a pacientului:

 se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face examinarea
(cameră în semiobscuritate);
 pacientul va fi condus la serviciul de radiologie;
 se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul examinării (va
efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se face în apnee, după o inspiraţie
profundă).
2. Pregătirea fizică a pacientului:
 se dezbracă complet regiunea toracică (părul lung al femeilor se leagă pe
creştetul capului); se îndepărtează obiectele radioopace;
 se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi coatele aduse
înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu pieptul apropiat de ecran sau caseta care
poartă filmul;
 când poziţia vertical este contraindicată se aşează pacientul în poziţie şezând
sau în decubit;
 în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile cerute de
medic. Sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un support de scânduri sau se suspend
în hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susţine).
 Capitolul V. Prezentarea cazurilor clinice

Caz 1
Interviu
1. Interviul:
- Data internării: 15. 02. 2016
- Numele şi prenumele: S.C.
- Vârsta: 32 ani
- Sex: F
- Situaţia profesională: casnică
- Greutate: 67 kg
- Înălţime: 1,67 m
- Starea civilă: căsătorită
- Copii: 2
- Localitatea de domiciliu: Buzau
- Religia: ortodoxă
- Naţionalitate: română

2. Motivele internării:
- dispnee;
- tuse productivă;
- febră;
- transpiraţii;

3. Istoricul bolii:
Pacienta este recunoscută cu repetate suprainfecţii bronşice în sezonul rece pentru
care a făcut tratament ambulator. De două săptămâni tusea se intensifică şi sputa devine
mucopurulentă, face tratament ambulator cu Tetraciclină şi Antitermice dar simptomele nu se
ameliorează. De 2 – 3 zile face febră până la 39ºC.
 4. Examen clinic general:
Starea generală moderat alterată, tegumente – facies cianotic, mucoase – limba
saburală, ţesut celular subcutanat pe abdomen şi torace, sistem osteo – articular integru,
sistem ganglionar şi limfatic nepalpabil.
Aparat respirator: torace cu diametrul mărit, hipersensibilitate pulmonară, murmur
vezicular aspru cu expir prelungit, raluri sibilante diseminate.
Aparat cardiovascular: zgomote cardiace ritmice bine bătute, T.A. 120/70 mmHg,
R =14 r/min, şoc apexian în spaţiul V intercostal stâng, artere periferice pulsatile.

5. Diagnostic: viroză respiratorie.

6. Externare:

Bolnava se internează cu dispnee, tuse productivă, hipersonoritate pulmonară, raluri

sibilante pe ambele arii pulmonare.
Se impune tratamentul bronhodilatator şi mucolitic ce ameliorează simptomele.
La externare se recomandă continuarea tratamentului, evitarea prafului şi umeze

Nevoile fundamentale după modelul conceptual al Virginiei Henderson

Nr. Nevoia Manifestări de Manifestări de dependenţă Surse de dificultate

Crt. independenţă
1. A respira şi a - 16 r/min; - dispnee; tuse iritativa -boala actuală;
avea o bună
circulaţie

2. A mânca şi a - bolnava se poate alimenta -dietă desodată; -administrare de cortizon;

bea singură;

3. A elimina -tranzit intestinal fiziologic; - -

-micţiuni fiziologice;
-eliminare fără dificultate;
4. A se mişca şi a -autonom -ortopnee, poziţie şezând la -boala actuală;
menţine o bună marginea patului;
postură
5. A dormi şi a se - -bolnava prezintă o stare de -dispnee;
odihni somnolenţă + astenie
psihică şi fizică; somn
neodihnitor;

6. A se îmbrăca şi -bolnava se îmbracă şi se - -

a se dezbrăca dezbracă singură;

7. A fi curat, a -bolnava îşi satisface - -

proteja singură nevoile,
tegumentele şi tegumentele sunt curate;
mucoasele

8. A menţine T°C - -38,2ºC -infecţie respiratorie;

corpului în
limite normale
9. A evita -nevoia este satisfăcută fiind - -
pericolele adaptată la mediu;

10. A comunica -pacienta comunică cu - -

ceilalţi;
11. A se realiza - -diminuarea interesului; -boala actuală;

12. A se recrea -discută cu anturajul; -stare de încordare; -boala actuală;

13. A învăţa -învaţă să se acomodeze la - -

noua situaţie;

14. A-şi practica -pacienta merge la capelă - -

religia
 C. Plan de îngrijire

DATA PROBLEME OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

15.02. -dispnee -combaterea - bolnava este primită în secţia -starea generală

2016 dispneei medicală şi instalată în salon; alterată;
-se asigură un microclimat confortabil; -dispnee;
-bolnava se aşează în poziţie -bolnava este
semişezândă; cooperantă, se
-se linişteşte bolnava explicându-i că poate purta un
această boală este trecătoare; dialog cu ea în
-se măsoară şi se notează funcţiile care să-şi exprime
vitale şi vegetative: sentimentele,prob
T = 39ºC; lemele în legătură
T.A. = 120/70 mm Hg; cu boala;
Puls = 120 p/min;
R = 14 r/min; -starea generală
alterată, bolnava
-se învaţă bolnava să colecteze sputa, prezintă în
-tuse cu să tuşească în batistă; continuare tuse cu
expectoraţie -combatere -Brofimen cp 2 per os; expectoraţie;
-bolnava prezintă
-antitermice, Algocalmin, Paracetamol febră de 39ºC;
-febră şi -combatere cp 3 per os;
transpiraţie -se şterge bolnava de transpiraţie şi se
acordă îngrijiri igienice tegumentare şi
lenjerie curată şi uscată ;
-bolnava prezintă
-se asigură bolnavei cameră aerisită şi în continuare
liniştită; cefalee, ce o
- cefalee -combatere -se administrează antalgice, împiedică să se
Algocalmin şi Diazepam; odihnească;
 -se măsoară şi se notează funcţiile -starea generală
vitale şi vegetative: este alterată,
Td = 36,4ºC; bolnava acuză
16.02. Ts = 36,7ºC dispnee;
2016 -dispnee -combatere Puls = 92 b/min; -rezultatul

R = 21 r/min; analizelor:

T.A. = 130 /70mm Hg glicemie = 83

-se administrează tratament prescris de mg%

medic; Uree = 49 mg%

-aerisirea salonului şi gimnastica Fb = 365 mg%

respiratorie;
-poziţia bolnavei este ortopneică; -starea generală
uşor ameliorată,

-se învaţă bolnava să colecteze sputa şi tusea s-a mai

să tuşească în batistă; redus;
-tuse cu -combatere -Brofimen cp 2 /zi, tb expectorante VI
expectoraţie oral; -bolnava nu se
poate odihni din

-bolnava să fie liniştită se cauza cefaleei;

administrează Romergan 1 – 2 tb oral;

-insomnii -combatere -cefaleea a fost

-camera aerisită şi liniştită; diminuată;

-administrare de antinevralgic; -bolnava se simte

mai liniştită;
-cefalee -combatere -starea generală
este alterată,

-se măsoară şi se notează funcţiile bolnava acuză

vitale şi vegetative: dispnee;

Td = 36,4ºC; -rezultatul
-dispnee -combatere Ts = 36,7ºC analizelor:
Glicemie = 83
Puls = 92 b/min;
mg%
R = 21 r/min;
 - T.A. = 130 /70mm Hg Uree = 49 mg%
17.02. -se administrează tratament prescris de Fb = 365 mg%
2016 medic, poziţia bolnavei este ortopneică
realizând gimnastica respiratorie iar -stare generală
camera fiind aerisită; uşor ameliorată,
tusea s-a mai
-se învaţă bolnava să colecteze sputa şi redus;
să tuşească în batistă;
-Brofimen cp 2 /zi, tb expectorante VI
oral;
-tuse cu -combatere -cefaleea a fost
expectoraţie -camera aerisită şi liniştită; diminuată;
-administrare de antinevralgic; -bolnava este mai
liniştită;

-bolnava să fie liniştită se -bolnava nu se

-cefalee -combatere administrează Romergan 1 – 2 tb oral; poate odihni din
cauza cefaleei;
-se măsoară şi se notează funcţiile
vitale şi vegetative:
-insomnii -combatere Td = 36,4ºC; -starea generală
Ts = 36,7ºC este alterată,

Puls = 92 b/min; bolnava acuză

R = 21 r/min; dispnee;
-dispnee -combaterea T.A. = 130/70 mm Hg -rezultatul

-se administrează tratament prescris de analizelor:

medic, poziţia bolnavei este ortopneică Glicemie = 83

realizând gimnastica respiratorie iar mg%
18.02. camera fiind aerisită; Uree = 49 mg%
2016 Fb = 365 mg%

-se învaţă bolnava să colecteze sputa şi

să tuşească în batistă;
-Brofimen cp 2 /zi, tb expectorante VI -stare generală
 oral; uşor ameliorată,
-camera aerisită şi liniştită; tusea s-a mai
-administrare de antinevralgic; redus;
-bolnava să fie liniştită se -cefaleea a fost
-tuse cu -combatere administrează Romergan 1 – 2 tb oral; diminuată,
expectoraţie bolnava fiind mai
-se măsoară şi se notează funcţiile liniştită
vitale şi vegetative:
Td = 36,4ºC; -bolnava nu se
-cefalee -combatere Ts = 36,7ºC poate odihni din

Puls = 92 b/min; cauza cefaleei;

-insomnie -combatere R = 21 r/min; -starea generală

T.A. = 130/70 mm Hg este alterată,

-se administrează tratament prescris de bolnava acuză

medic, poziţia bolnavei este ortopneică dispnee;

-dispnee -combatere realizând gimnastica respiratorie iar -rezultatul

camera fiind aerisită; analizelor:

Glicemie = 83

-se învaţă bolnava să colecteze sputa şi mg%

să tuşească în batistă; Uree = 49 mg%

-Brofimen cp 2 /zi, tb expectorante VI Fb = 365 mg%

oral;
19.02 -camera aerisită şi liniştită; -stare generală
2016 -administrare de antinevralgic; uşor ameliorată,
tusea s-a mai
redus;

-cefaleea a fost
-tuse cu -combatere diminuată,
expectoraţie

-cefalee -combatere
 Caz 2.

Date pacient:
- Nume si prenume: C.I.;
- Nationalitate: romană;
- Vârsta: 17 ani;
- Grupa sanguină: B(III);
- Sexul: feminin.
Date variabile:
- Domiciliu: Buzau
- Condiţii de locuit: corespunzătoare,
Data internării: 25 03 2016;
Data externării: 30 03 2016;
Numărul zilelor de spitalizare: 5 zile;
Diagnosticul la internare: Viroza respiratorie
Motivele internării:
obstrucţie nazală,
tuse seacă,
agitaţie,
refuzul alimentaţiei.

Anamneză:
AHC: fără importanţă;

Condiţii de viaţă bune.Locuinţă corespunzătoare.

Istoricul bolii:
Din afirmaţiile mamei, boala a debutat brusc, în urmă cu 3 ZILE cu obstrucţie nazală, strănut,
tuse, refuzul alimentaţiei. Pentru aceste motive s-a adresat medicului şi a fost internată pentru
investigatii
Antecedente personale patologice: 2 rinofaringite tratate prin medicul de familie;
Examen clinic obiectiv:
Stare generală influenţată;
Talie 155 cm;
Greutate: 48 kg;
Stare de nutriţie: bună;
Tegumente şi mucoase: calde, moderată cianoza;
Pliu cutanat elastic;
Ţesut adipos subcutanat: normal reprezentat;
Sistem ganglionar: nepalpabil;
Sistem osteo-articular: integru morfo-funcţional;
Aparat respirator:
- obstrucţie nazală, tuse seacă, tiraj intercostal;
- torace normal conformat;
- vibbrţii vocale diminuat transmise;
- respiraţie aspră;
- ronchusuri bilateral.
Frecvenţa respiratorie: 20 r/minut.
Aparat cardio-vascular:
- aria precordială de aspect normal;
- măritate cardiacă în limite normale;
- şoc apexian în spaţiul VI i.c. stg. pe l.m.c.;
- zgomote cardiace ritmice, clare;
- nu se percep zgomote supraadăugate.Frecvenţa cardiacă = 88 b/min.
Aparat digestiv:
- hiperemie faringiană:
- abdomen suplu, elastic, nedureros, mobil cu mişcările respiratorii.Tranzit intestinal
prezent.Ficat, splină în limite normale.
Aparat uro-genital:
- loji renale libere, nedureroase, micţiuni spontane;
- organe genitale externe de aspect normal;
Otic: normal;
SNC: reflexul MORO prezent;
Anamneza asistentei medicale

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

Pacienta prezintă obstrucţie nazală, tuse tiraj intercostal. R=25 r/min, P=100b/min;
2.Nevoia de amănca şi a bea:
Pacienta refuză alimentaţia din cauza obstrucţiei nazale, este inapetent.
3.Nevoia de a elimina:
Pacienta nu prezintă diureza în limite normale
, prezintă 1 scaun pe zi normal.
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
Pacienta prezintă stare generală alterată, cu diminuarea mişcărilor active.
5.Nevoia de a dormi şi de a se odihni:
Pacienta se trezeşte din cauză că nu poate respira pe nas, nu prezintă un somn odihnitor.
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
Din cauza durerii, pacientaa este ajutată de mamă să se îmbrace.
7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:
Pacienta prezintă febră 38 grade C, tegumentele sunt calde.
8.Nevoia de a păstra tegumentele curate şi intacte:
Pacienta prezintă hiperemie faringiană, tegumentele sunt calde, igiene fiind asigurată de către
mamă.
9.Nevoia de a evita pericolele:
Datorită durerii si depresiei pacienta este predispusă la pericole
10.Nevoia de a comunica:
Pacienta prezintă jenă faţă de personalul medical, este speriată şi ca atare comunică puţin.
11.Nevoia de a se realiza:
Din cauza afectiunii va fi ajutată de mamă să se realizeze.
12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe:
Pacienta este de religie ortodoxă
13.Nevoia de a se recreea:
Pacienta prezintă disconfort din cauza bolii.
14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
Cunoştinţe insuficiente ale mamei.
Identificarea datelor:
- Nevoia de a respira;
- Nevoia de a mânca si de a bea;
- Nevoia de a-şi menţine temperatura in limite normale;
- Nevoia de a evita pericolul;
- Nevoia de a elimina;
- Nevoia de a se mişca;
- Nevoia de a comunica;
- Nevoia de a se recrea;
- Nevoia de a se odihni;
- Nevoia de a învăţa.

PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nume şi prenume: C.I.
Diagnostic: Viroza respiratory
20.03.2016 Imobilitate Pacienta să -am efectuat un -mama a înţeles
Cauza aibă tonusul program de exer-ciţii impor-
Hipertermie muscular şi fizice în funcţie de tanţa efectuării
Manifestări forţa cauza imo- progra-
Diminuarea musculară bilizării şi de mului de
mişcărilor păstrate capacitatea pacientei exerciţii;
normale (exerciţii fizice de -pacienta începe
extensie, flexie, să aibă tonusul
rotaţie, încrucişarea muscular
membrelor superioare şi adecvat, dar încă
inferioare, de ridicare şi mai are nevoie
coborâre a copilului în de ajutor din
şezut, apoi culcat pe partea
spate); personalului
-am schimbat poziţia medical dar şi al
pacientei la mamei.
fiecare 2 ore punând-o
într-o pos-
tură adecvată;
-am educat mama ca în
afară de masaj şi
exerciţii fizice, călirea
or-
ganizmului este
importantă pentru
întărirea rezistenţei
lui,realizându-se cu
ajutorul factorilor
naturali: aer, soare.
20.03.2016 Hipertermie Pacienta să-şi -am aerisit Pacienta încă
Cauza menţi-nă încăperea; mai pre-
Sindrom febril temperatura -am asigurat lenjerie zintă
Manifestări cor- lejeră, a- febră,valoarea
Tegumente şi pului în limite decvată pentru a temperaturii
mucoa-se uscate, fiziologi- permite schim- scăzând la
inapetenţă, ce, să fie burile de căldură cu 37,9 grade C.
facies vultuos echilibrată mediul exterior;
hidroelectrolitic -am aplicat
şi să comprese reci şi
aibă o stare de împachetări reci;
bine -am administrat
fizic şi psihic. medicamente
prescrise de medic:
antitermice
şi antibiotice;
-am administrat
pacientei canti-tate
mare de lichide
pentru a-i
asigura echilibrul
hidroelectroli-
tic;
-am schimbat des
lenjeria de
pat şi de corp pentru
menţinerea
igienei tegumentelor;
-am înregistrat
temperatura în F.O.
20.03.2016 Eliminare urinară Pacienta să fie -am efectuat zilnic -urina pacientei
inadecvată echili-brată bilanţul hidric este de
cantitativ hidroelectrolitic corectănd culoare
şi calitativ şi acido-bazic, dezechilibrul acido- galbenă,dar
Cauza să nu prezinte bazic în funcţie de cantitatea nu
Proces infecţios complicaţii rezerva alcalină, la este în limite
Manifestări urinare, diureza indicaţia medicului; normale.
Urina în cantitate să fie -am cântărit zilnic
mică în limite pacienta;
normale şi să -am asigurat igiena
fie echilibrată corporală,
psihic. schimbând lenjeria
de pat şi de
corp ori de câte ori
este nevoie;
-am notat diureza în
F.O.
20.03.2016 Dificultate în Pacienta să -am umezit aerul din Pacienta respiră
respi- respire li- încăpere cu ajutorul mai
raţie ber, pe nas; să vaselor cu apă puse bine, dar încă
Cauza pre- pe calorifer sau cu mai pre-zintă
prezenţa secreţiilor zinte mucoase apă alcooli-zată; tuse, rinoree, se-
nazale şi respi- -am administrat creţii nazale,
traheobron- ratorii umede şi profilactic în pri- tahicardie, iar
şice inte- ma zi oxigen ritmul respirator
Manifestări gre, să înghită înaintea sevirii me- se apropie de
obstrucţie nazală, fără di- selor şi după mese; valori normale.
ri- ficultate, să -am supravegheat în
noree, tuse, cianoză prezinte căi permanen-ţă
perioro-nazală şi permeabile şi o respiraţia sugarului
puls bună respiraţie, pentru depistarea
tahicardic. să fie bine unor complicaţii res-
hidratată pentru piratorii;
 a i se fluidifica -am dezobstrurat
secre- căile respirato-
ţiile, să nu rii superioare prin
devină sur-să de instilaţii naza-
infecţie şi să fie le cu ser fiziologic;
echilibrată -am efectuat
psihic. pacientei gimnas-
tica respiratorie;
-am instituit PEV
conform indi-catiilor
medicului, pentru a
reali-za hidratarea
copilului;
-am educat mama
pentru a folo-si
batista de unică
folosinţă pen-
tru evitarea
împrăştierii secreţii-
lor nazale.
20.03.2016 Dificultate de a se Pacienta să -am aerisit salonul Pacienta are un
odihni prezinte un pentru reîn- somn
Cauza somn prospătarea aerului liniştitor,
Obstrucţie corespunză-tor înainte de culcare şi dormind 4 ore,
nazală,tu-se,mediul cantitativ şi am efectuat exercitii dar încă mai
spitalicesc. calita-tiv respiratorii; prezintă
Manifestări corespunzător -am asigurat liniştea treziri repetate
Calitatea somnului vâr- şi am înlă- în timpul
Somn agitat stei turat sursele nopţii
luminoase pe tim-pul
nopţii;
-am efectuat
pacientei o baie
 caldă înainte de
culcare;
-am observat şi am
notat toate
schimbările care
survin în starea
pacientei;
-am observat
somnul, calitatea
acestuia, raportul
dintre starea
de veghe şi somn.
20.03.2016 Dificultate în Paicenta să-şi -am explorat Pacienta a
alimen-taţie reia a-petitul, să preferinţele pacien- primit bine
Cauza înghită fără tei asupra tratamentul şi
Lipsa poftei de dificultate şi să alimentelor, lăsând-o regimul igieno-
mâncare, disfagie fie echilibrată să aleagă după dietetic, dar
Manifestări hidroelec- gusturile sale, încă mai
Refuză alimentaţia trolitic, respectând prezintă
nutriţional şi contraindicaţia regi- dificultate în a
psihic mului,în vederea se alimenta prin
înlocuirii unui lipsa poftei de
aliment cu altul; mâncare
-am administrat
tratamentul pre-scris
de madic;
-am administrat
regim hidroza-harat;
-am administrat
lichide (ceaiuri) la
temperatura camerei,
în canti-tate mică, la
intervale egale de
 timp;
-am alimentat
pacienta cu lingu-
riţa,stimulând-o să
mănânce;
-am asigurat
pacientei un climat
cald si confortabil;
-educ mama cum
trebuie să continue
alimentarea
pacientei.
20.03.2016 Vulnerabilitate Pacienta să -am asigurat condiţii Pacienta este în
faţă de pericole benefici-eze de de mediu a siguranţă, find
Cauza un mediu de decvat pentru a evita supravegheată
Vârsta mică siguranţă, fără pericolele; permanent de
Manifestări acci-dente si -am plasat pacienta mamă.
Predispoziţie la infcţii şi să fie în salon în funcţie de
accidente, răniri, echilibrată starea sa, afecţiune şi
căderi si infecţii. psihic. receptivitate;
-am luat măsuri
sporite de evita-
re a transmiterii
infecţiilor în ca-zul
îmbolnăvirilor cu
boli trans-misibile;
-prin izolarea
pacientei respec-tând
circuitele, măsurile
de igie-nă spitaliceşti
(sterilizare, cură-
ţenie, dezinfecţie);
-am favorizat
 adaptarea pacien-
tului cu noul mediu.
20.03.2016 Comunicare Pcienta să poată -am familiarizat Pacienta nu mai
inefici-entă folosi pacienta cu me-diul este speriată, nu
Cauza mijloacele de sau ambiant; mai prezintă
Speriată, prezintă comu- -am asigurat un teamă faţă de
tea-mă faţă de nicare adecvate mediu de secu-ritate personalul
personalul medical. stării liniştit; medical,
Manifestări şi vârstei sale, -am administrat devenind prie-
Comunică puţin să co-munice tratamentul pre-scris tenoasă şi
cât mai mult cu de medic; comunică cu
personalul -am cercetat acesta.
medical posibilitatea de co-
şi să fie bine municare cu
echilibra-tă pacienta, furnizân-
psihic si fizic. du-i mijloacele de
comunicare, având o
atitudine
prietenoasă,
abordând-o in
diferite jocuri;
-am învăţat mama să
utilizeze mijloacele
de comunicare con-
form posibilităţii
copilului.
20.03.2016 Dificultate de a Pacienta să -am explorat ce Pacienta s-a
înde- prezinte o stare activităţi recreative îi antrenat în
plini activităţi de bună produc plăcere activităţile
recre-ative dispozi-ţie şi pacientei; recreative, buna
Cauza să-şi amelioreze -am analizat şi am dispoziţie
Oboseală,slăbiciune condiţiile fizice. stabilit dacă acestea revenin-du-i şi
Manifestări sunt în concordanţă capătând
 Inactivitate cu starea sa fizică şi încrederea în
psihică adec-vată personalul
vârstei; medi-cal, cât şi
-am organizat a persoanelor
activităţi recreati-ve din jurul său.
specifice pacientei
care să nu o
suprasolicite, să nu o
obo-sească, ci să-i
creeze o stare de
buna dispoziţie;
-am notat reacţiile şi
manifestările
pacientei cu referire
la sta-rea de
plictiseală şi tristeţe.
21.03.2016 Imobilitate Pacienta să aibă -am efectuat un -mama a înţeles
Cauza to-nusul program de exerciţii importanţa
Hipertermie muscular şi for- fizice în funcţie de efectuării
Manifestări ţa musculară cau-za imobilizarii şi progra-mului de
Diminuarea păstrate de capacitatea exerciţii;
mişcărilor normale pacientei(exerciţii -pacienta începe
fizice de ex-tensie să aibă tonusul
flexie, rotaţie, muscular şi
încrucişa-rea forţa musculară
membrelor adecvată.
superioare şi in-
ferioare, de ridicare
şi coborâre a
copilului în şezut,
apoi culcat pe spate);
-am schimbat poziţia
pacientei la fiecare
 2h punând-o într-o
postură adecvată;
-am educat mama ca
în afară de masaj şi
exerciţii fizice căli-
rea organismului
este importan-tă
pentru întărirea
rezistenţei lui,
realizându-se cu
ajutorul factorilor
naturali: aer, soare.

ROLUL DELEGAT
Pacient: M.B.
Diagnostic: Viroza respiratorie
Data Func;iile vitale Analize Alte Tratament
Reale Normale investigaţii
20.03 P R T Testarea 2 Oxigenoterapie;
2016 120b/m 35 D:37.9°C UI PPD Ampicili- nă
in r/min S:38.1°C 250mg
i.m.1fl/6ore;
Oxacilină 250mg
i.m.1fl/12ore;
Fenobarbital cp
0.015 lcp/zi;
Glucoză 33%
1 f per os;
Paraceta-mol 125
mg2x1 sup/zi;
Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
 instilaţii nazale
21.03 128b/m 38 D:37.6°C Hb=12.86g% 12-15g% Radiografie Oxigenoterapie;
2016 in r/min S:37.8°C Nt:39% 37-47% pulmonară: Ampicili- nă
L:8500/mm³ 4000-8000/ Hipertrofie 250mg
NS:63%NN:3% mm³ 50- timică i.m.1fl/6ore;
E:2% M:3% 70% Opacităţi Oxacilină 250mg
Ly:29%T=230 1-3% 1-4% interstiţiale i.m.1fl/12ore;
000/mm³ 4-8%20- bronho- Fenobarbital cp
Calcemie:9.1Ca 30% vasculare 0.015 lcp/zi;
ionicVSH:12/30 150000- hilare şi Glucoză 33%1 f
mm Examen de 300000/mm³ infrahilare per os; Paraceta-
urină:ph acid 9-11% 7- mol
Leucocite:rare 14mm 125 mg 2x1
Celule epiteliale sup/zi;
:rare rare Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
instilaţii nazale
22.03 126 40 D:36.6°C Coproparazitar: negativ Ampicilină
2016 b/min r/min S:36.7°C negativ 250mg i.m.
1fl/6ore;Oxacilină
250mg
i.m. 1fl/12ore;
Fenobarbi-tal cp
0.015
1cp/zi;Gluco-ză
33% 1f per
os;Parace-
tamol 125 mg
2x1sup/zi;
Bromhexin
sol.5picx3/zi;
Ser
 fiziologic:instilaţii
nazale
22.03 120 42 D:36°C IDR:0mm Oxigenoterapie;
2016 b/min r/min S:36.4°C Ampicili- nă
250mg
i.m.1fl/6ore;
Oxacilină 250mg
i.m.1fl/12ore;
Fenobarbital cp
0.015 lcp/zi;
Glucoză 33%1 f
per os; Paraceta-
mol 125 mg 2x1
sup/zi;
Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
instilaţii nazale
24.30 112 34 D:36.5°C Oxigenoterapie;
2016 b/min r/min S:36.9°C Ampicili- nă
250mg
i.m.1fl/6ore;
Oxacilină 250mg
i.m.1fl/12ore;
Fenobarbital cp
0.015 lcp/zi;
Glucoză 33%1 f
per os;
Paracetamol
125 mg 2x1
sup/zi;
 Caz 3.

Date fixe:
- Nume si prenume: M.S.;
- Nationalitate: romană;
- Vârsta: 13 ani;
- Grupa sanguină: B(III);
- Sexul: feminin.
Date variabile:
- Domiciliu: Buzau

Diagnosticul la internare: Viroza respiratorie

Motivele internării: obstrucţie nazală, tuse seacă,agitaţie, refuzul alimentaţiei.
Anamneză:
AHC: fără importanţă;

Antecedente personale patologice: fara importanta

Anamneza asistentei medicale

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie:

Pacienta prezintă obstrucţie nazală, tuse tiraj intercostal. R=25 r/min, P=100b/min;

2.Nevoia de amănca şi a bea:

Pacienta refuză alimentaţia
3.Nevoia de a elimina:
Pacienta nu prezintă diureza în limite normale
4.Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură:
Pacienta prezintă stare generală alterată
5.Nevoia de a dormi şi de a se odihni:
Pacienta se trezeşte din cauză că nu poate respira pe nas
6.Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca:
Din cauza durerii, pacientaa este ajutată de mamă să se îmbrace.
7.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale:
Pacienta prezintă febră 38 grade C
8.Nevoia de a păstra tegumentele curate şi intacte:
Pacienta prezintă hiperemie faringiană, tegumentele sunt calde
9.Nevoia de a evita pericolele:
Datorită durerii si depresiei pacienta este predispusă la pericole
10.Nevoia de a comunica:
Pacienta prezintă jenă faţă de personalul medical, este speriată şi ca atare comunică puţin.
11.Nevoia de a se realiza:
Din cauza afectiunii va fi ajutată de mamă să se realizeze.
12.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe:
Pacienta este de religie ortodoxă
13.Nevoia de a se recreea:
Pacienta prezintă disconfort din cauza bolii.
14.Nevoia de a învăţa cum să-şi păstreze sănătatea:
Cunoştinţe insuficiente ale mamei.

Identificarea datelor:
- Nevoia de a respira;
- Nevoia de a mânca si de a bea;
- Nevoia de a-şi menţine temperatura in limite normale;
- Nevoia de a evita pericolul;
- Nevoia de a elimina;
- Nevoia de a se mişca;
- Nevoia de a comunica;

PLAN DE ÎNGRIJIRE
Nume şi prenume: M.S.
Diagnostic: Viroza respiratorie
20.03.2016 Imobilitate Pacienta să -am efectuat un -mama a înţeles
Cauza aibă tonusul program de exer-ciţii impor-
Hipertermie muscular şi fizice în funcţie de tanţa efectuării
Manifestări forţa cauza imo- progra-
Diminuarea musculară bilizării şi de mului de
mişcărilor păstrate capacitatea pacientei exerciţii;
normale (exerciţii fizice de -pacienta începe
extensie, flexie, să aibă tonusul
rotaţie, încrucişarea muscular
membrelor superioare şi adecvat, dar încă
inferioare, de ridicare şi mai are nevoie
coborâre a copilului în de ajutor din
şezut, apoi culcat pe partea
spate); personalului
-am schimbat poziţia medical dar şi al
pacientei la mamei.
fiecare 2 ore punând-o
într-o pos-
tură adecvată;
-am educat mama ca în
afară de masaj şi
exerciţii fizice, călirea
or-
ganizmului este
importantă pentru
întărirea rezistenţei
lui,realizându-se cu
ajutorul factorilor
naturali: aer, soare.
20.03.2016 Hipertermie Pacienta să-şi -am aerisit Pacienta încă
Cauza menţi-nă încăperea; mai pre-
Sindrom febril temperatura -am asigurat lenjerie zintă
Manifestări cor- lejeră, a- febră,valoarea
Tegumente şi pului în limite decvată pentru a temperaturii
mucoa-se uscate, fiziologi- permite schim- scăzând la
inapetenţă, ce, să fie burile de căldură cu 37,9 grade C.
facies vultuos echilibrată mediul exterior;
hidroelectrolitic -am aplicat
şi să comprese reci şi
aibă o stare de împachetări reci;
bine -am administrat
fizic şi psihic. medicamente
prescrise de medic:
antitermice
şi antibiotice;
-am administrat
pacientei canti-tate
mare de lichide
pentru a-i
asigura echilibrul
hidroelectroli-
tic;
-am schimbat des
lenjeria de
pat şi de corp pentru
menţinerea
igienei tegumentelor;
-am înregistrat
temperatura în F.O.
20.03.2016 Eliminare urinară Pacienta să fie -am efectuat zilnic -urina pacientei
inadecvată echili-brată bilanţul hidric este de
cantitativ hidroelectrolitic corectănd culoare
şi calitativ şi acido-bazic, dezechilibrul acido- galbenă,dar
Cauza să nu prezinte bazic în funcţie de cantitatea nu
Proces infecţios complicaţii rezerva alcalină, la este în limite
Manifestări urinare, diureza indicaţia medicului; normale.
Urina în cantitate să fie -am cântărit zilnic
mică în limite pacienta;
normale şi să -am asigurat igiena
fie echilibrată corporală,
psihic. schimbând lenjeria
de pat şi de
corp ori de câte ori
este nevoie;
-am notat diureza în
F.O.
20.03.2016 Dificultate în Pacienta să -am umezit aerul din Pacienta respiră
respi- respire li- încăpere cu ajutorul mai
raţie ber, pe nas; să vaselor cu apă puse bine, dar încă
Cauza pre- pe calorifer sau cu mai pre-zintă
prezenţa secreţiilor zinte mucoase apă alcooli-zată; tuse, rinoree, se-
nazale şi respi- -am administrat creţii nazale,
traheobron- ratorii umede şi profilactic în pri- tahicardie, iar
şice inte- ma zi oxigen ritmul respirator
Manifestări gre, să înghită înaintea sevirii me- se apropie de
obstrucţie nazală, fără di- selor şi după mese; valori normale.
ri- ficultate, să -am supravegheat în
noree, tuse, cianoză prezinte căi permanen-ţă
perioro-nazală şi permeabile şi o respiraţia sugarului
puls bună respiraţie, pentru depistarea
tahicardic. să fie bine unor complicaţii res-
hidratată pentru piratorii;
 a i se fluidifica -am dezobstrurat
secre- căile respirato-
ţiile, să nu rii superioare prin
devină sur-să de instilaţii naza-
infecţie şi să fie le cu ser fiziologic;
echilibrată -am efectuat
psihic. pacientei gimnas-
tica respiratorie;
-am instituit PEV
conform indi-catiilor
medicului, pentru a
reali-za hidratarea
copilului;
-am educat mama
pentru a folo-si
batista de unică
folosinţă pen-
tru evitarea
împrăştierii secreţii-
lor nazale.
20.03.2016 Dificultate de a se Pacienta să -am aerisit salonul Pacienta are un
odihni prezinte un pentru reîn- somn
Cauza somn prospătarea aerului liniştitor,
Obstrucţie corespunză-tor înainte de culcare şi dormind 4 ore,
nazală,tu-se,mediul cantitativ şi am efectuat exercitii dar încă mai
spitalicesc. calita-tiv respiratorii; prezintă
Manifestări corespunzător -am asigurat liniştea treziri repetate
Calitatea somnului vâr- şi am înlă- în timpul
Somn agitat stei turat sursele nopţii
luminoase pe tim-pul
nopţii;
-am efectuat
pacientei o baie
 caldă înainte de
culcare;
-am observat şi am
notat toate
schimbările care
survin în starea
pacientei;
-am observat
somnul, calitatea
acestuia, raportul
dintre starea
de veghe şi somn.
20.03.2016 Dificultate în Paicenta să-şi -am explorat Pacienta a
alimen-taţie reia a-petitul, să preferinţele pacien- primit bine
Cauza înghită fără tei asupra tratamentul şi
Lipsa poftei de dificultate şi să alimentelor, lăsând-o regimul igieno-
mâncare, disfagie fie echilibrată să aleagă după dietetic, dar încă
Manifestări hidroelec- gusturile sale, mai prezintă
Refuză alimentaţia trolitic, respectând dificultate în a
nutriţional şi contraindicaţia regi- se alimenta prin
psihic mului,în vederea lipsa poftei de
înlocuirii unui mâncare
aliment cu altul;
-am administrat
tratamentul pre-scris
de madic;
-am administrat
regim hidroza-harat;
-am administrat
lichide (ceaiuri) la
temperatura camerei,
în canti-tate mică, la
intervale egale de
 timp;
-am alimentat
pacienta cu lingu-
riţa,stimulând-o să
mănânce;
-am asigurat
pacientei un climat
cald si confortabil;
-educ mama cum
trebuie să continue
alimentarea
pacientei.
20.03.2016 Vulnerabilitate Pacienta să -am asigurat condiţii Pacienta este în
faţă de pericole benefici-eze de de mediu a siguranţă, find
Cauza un mediu de decvat pentru a evita supravegheată
Vârsta mică siguranţă, fără pericolele; permanent de
Manifestări acci-dente si -am plasat pacienta mamă.
Predispoziţie la infcţii şi să fie în salon în funcţie de
accidente, răniri, echilibrată starea sa, afecţiune şi
căderi si infecţii. psihic. receptivitate;
-am luat măsuri
sporite de evita-
re a transmiterii
infecţiilor în ca-zul
îmbolnăvirilor cu
boli trans-misibile;
-prin izolarea
pacientei respec-tând
circuitele, măsurile
de igie-nă spitaliceşti
(sterilizare, cură-
ţenie, dezinfecţie);
-am favorizat
 adaptarea pacien-
tului cu noul mediu.

Data Func;iile vitale Analize Alte Tratament

Găsite Normale investigaţii
20.03 P R T Testarea 2 Fenobarbital cp
2016 120b/m 35 D:37.9°C UI PPD 0.015 lcp/zi;
in r/min S:38.1°C Glucoză 33% 1 f
per os; Paraceta-
mol
125 mg2x1
sup/zi;
Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
instilaţii nazale
21.03 128b/m 38 D:37.6°C Hb=12.86g% 12-15g% Radiografie Paraceta-mol
2016 in r/min S:37.8°C Nt:39% 37-47% pulmonară: 125 mg 2x1
L:8500/mm³ 4000-8000/ Hipertrofie sup/zi;
NS:63%NN:3% mm³ 50- timică Bromhexin sol. 5
E:2% M:3% 70% Opacităţi pic*3/zi;
Ly:29%T=230 1-3% 1-4% interstiţiale Ser fiziologic:
000/mm³ 4-8%20- bronho- instilaţii nazale
Calcemie:9.1Ca 30% vasculare
ionicVSH:12/30 150000- hilare şi
mm Examen de 300000/mm³ infrahilare
urină:ph acid 9-11% 7-
Leucocite:rare 14mm
Celule epiteliale
:rare rare
22.03 126 40 D:36.6°C Coproparazitar: negativ Ampicilină
2016 b/min r/min S:36.7°C negativ 250mg i.m.
1fl/6ore;Oxacilină
250mg
i.m. 1fl/12ore;
Fenobarbi-tal cp
0.015
1cp/zi;Gluco-ză
33% 1f per
os;Parace-
tamol 125 mg
2x1sup/zi
Bromhexin
sol.5picx3/zi

22.03 120 42 D:36°C IDR:0mm Oxigenoterapie;

2016 b/min r/min S:36.4°C Ampicili- nă
250mg
i.m.1fl/6ore;
Oxacilină 250mg
i.m.1fl/12ore;
Fenobarbital cp
0.015 lcp/zi;
Glucoză 33%1 f
per os; Paraceta-
mol
125 mg 2x1
sup/zi;
Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
instilaţii nazale
24.30 112 34 D:36.5°C Oxigenoterapie;
2016 b/min r/min S:36.9°C Ampicili- nă
250mg
i.m.1fl/6ore;
Oxacilină 250mg
i.m.1fl/12ore;
Fenobarbital cp
0.015 lcp/zi;
Glucoză 33%1 f
per os; Paraceta-
mol 125 mg 2x1
sup/zi;
Bromhexin sol. 5
pic*3/zi;
Ser fiziologic:
instilaţii nazale
 Evaluare generală

Obiectivele referitoare la procesul de îngrijireasigurat de catre asistenul medical pentru un

pacient cu afectiune respiratory se refera la:
1.Dimensiunea medicală, ce se referă la îngrijiri şi tratament,constănd în:
-cunoaşterea corectă a manevrelor de executare,de administrare a medicamentelor
-recoltări pentru examene de laborator
-clisme
-sondaje
-spălături
-toaletă pe regiuni
-înregistrarea valorilor TA,puls,temperatura,respiraţie
-înregistrarea diurezei şi a scaunelor
-administrarea de perfuzii
-pregătirea fizică a pacientului pentru:punctii,explorări clinice şi paraclinice
-supravegherea stării de veghe,a somnului,a alimentaţiei

2.Dimensiunea psihologică cuprinde:

-informarea despre bolnav,despre starea lui fizică,psihică,sociologică,spiritual şi cultural
-asigurarea climatului favorabil
-atitudine de interes faţă de ceea ce spune bolnavul
-atitudine de respect,demnitate,înţelegere faţă de persoană în suferinţă

3.Dimensiunea umană - este o calitate ce ţine de capacitatea asistentului medical de a prinde

modul în care pacientul se exteriorizează,se exprimă
-lista cu datele necesare ingrjirii,care se mai numeşte şi profilul pacientului
-planul de îngrijiri că support scris al procesului de îngrijiri
Documente de observare şi evaluare

Tema lucrării este Îngrijirea bolnavului cu viroza respiratorie

Am acordat tehnici de ingrijire pentru trei bolnavi cu pneumonie virala pe secţia de
Pneumologie.
Toţi pacienţii se internează pentru investigaţii şi tratament de specialitate.
Motivele internării pentru care pacientii s-au internat,sunt următoarele:
-scăderea forţei musculare, febra, tuse, durere toracica.

Educaţia pentru sănătate se adresează:

- bolnavilor pentru preîntâmpinarea bolii prin protecţia cu dosul palmei sau batista în
timpul tusei, utilizarea scuipătorilor, veselei şi obiectelor de toaletă separat, respectarea
recomandărilor medicului.
- întregii populaţii:
Pentru a se feri de contaminare şi pentru a se prezenta la timp la control.
Educaţia sanitară este dificilă pentru că se ridică problema adoptării regimului de viaţă
, de activitate şi de alimentaţie să favorizeze evoluţia bolii.
Bolnavii trebuie să fie conştienţi că tot ce fac este numai spre binele propriei persoane
şi că numai dacă respectă indicaţiile prescrise vor putea avea o viaţă normală alături de
semenii lor.
Educaţia pentru sănătate se face şi în ce priveşte:
-strănutul;
- tusea, folosirea batistei;
- închiderea şcolilor pe perioada epidemiilor de boli infecţioase aerogene;
- vaccinarea;
- chimioprofilaxia;
- alimentaţia raţională;
Recomandări la externare:
 igienă riguroasă , cu dezinfecţia periodică a lenjeriei, veselei;
 cură de repaus obligatoriu;
 evitarea eforturilor fizice;
 aeroclimatoterapia are efect tonifiant fizic şi psihic prin aerul curat, ozonat de
munte şi cadrul de frumuseţe naturală;
 camera moderat încălzită;
 alimentaţia bogată în calorii şi vitamine;
 regim hidrozaharat la început, apoi progresiv se va îmbunătăţi;
Educaţia sanitară constituie o parte integrantă a complexului de măsuri de ordin curativ
şi profilactic fiind menită să contribuie la creşterea eficienţei tratamentului, la scurtarea
duratei acestuia, la prevenirea complicaţiilor şi recidivelor ceea ce se obţin prin informarea şi
convingerea bolnavilor privind importanţa respectării terapiei medicamentoase şi igieno-
dietetice.
Asistenta trebuie să realizeze un tratament educativ-sanitar care-i va da posibilitatea să
individualizeze îndrumările sale . În acest mod, asistenta va putea informa şi sfătui corect
bolnavul asupra a ceea ce are de făcut pentru a grăbi însănătoşirea şi a evita recidivele.
Asistenta va informa bolnavul despre investigaţiile care trebuie făcute, importanţa
acestora şi va căuta să înlăture frica pacientului.
Se va explica pacientului cum trebuie respectat circuitul unor produse patologice
eliminate.
 Bibliografie

1. Cârmaciu Radu; Niculescu Cezar – „Anatomia şi fiziologia omului”, Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983;
2. Mozeş C. – „Tehnica îngrijirii bolnavului”, Editura Medicală, Bucureşti, 1997;
3. Voiculescu I.C. – „Anatomia şi fiziologia omului”, Editura Medicală, Bucureşti,
1987.
4. Bocârnea C. – „Boli infecţioase şi epidemiologice – Manual pentru şcolile
sanitare postliceale”, Editura INFO – TEAM, Bucureşti, 1995;
5. Aurel Ivan, Doina Azoicăi – „Vaccinologie”, Editura Polirom, Iaşi 1995;
6. Lucreţia Titircă – „Tehnici de nursing”, Editura Medicală, Bucureşti, 1993.