MINISTERUL EDUCATIEI NATIONALE

SCOALA POSTLICEALA SANITARA

DE STAT BUZAU

LUCRARE DE CERTIFICARE A
COMPETENTELOR PROFESIONALE

Ingrijirea pacientului cu Hepatita virala

acuta A

Coordonator: Absolvent:
Dr. Scantei Carmen Voicu Madalina Elena
Indrumator:
As. Baciu Tamara

SPECIALIZAREA
ASISTENT MEDICAL GENERALIST
2016
INGRIJIREA PACIENTULUI CU HEPATITA
VIRALA ACUTA A
 CUPRINS
MOTTO .......................................................................................................................................................... 1
MOTIVATIE .................................................................................................................................................... 2
INTRODUCERE ............................................................................................................................................... 3
CAPITOLUL I.................................................................................................................................................. 4
I.1. ANATOMIA FICATULUI ........................................................................................................................ 4
I.1.1. Greutatea si dimensiune .............................................................................................................. 4
I.1.2. Culoare ......................................................................................................................................... 5
I.1.3. Consistenţa,elasticitate,plasticitate ............................................................................................. 5
I.1.4. Localizare ..................................................................................................................................... 6
I.1.5. Aspect........................................................................................................................................... 8
I.1.6. Mijloace de fixare......................................................................................................................... 8
I.1.7. Conformaţie ................................................................................................................................. 9
I.1.8. Structura ficatului ...................................................................................................................... 10
I.1.9. Vase şi nervi ............................................................................................................................... 12
I.2. FIZIOLOGIA FICATULUI ...................................................................................................................... 14
I.2.1. Funcţiile ficatului ........................................................................................................................ 14
I.2.2. Bila.............................................................................................................................................. 15
I.3. SEMIOLOGIA FICATULUI.................................................................................................................... 17
CAPITOLUL II. HEPATITA VIRALĂ ACUTĂ A ................................................................................................. 25
II.1. HEPATITA A- GENERALITĂŢI ............................................................................................................. 25
II.2. DEFINITIE .......................................................................................................................................... 27
II.3. ETIOLOGIE ........................................................................................................................................ 27
II.4. PATOGENIE....................................................................................................................................... 28
II.5. DEBUTUL .......................................................................................................................................... 29
II.6. MORFOPATOGENIE .......................................................................................................................... 29
II.7. FORME CLINICE: ............................................................................................................................... 31
II.8. EVOLUTIE.......................................................................................................................................... 31
II.9. DIAGNOSTIC ..................................................................................................................................... 32
II.10. PROGNOSTIC .................................................................................................................................. 35
II.11. COMPLICATII .................................................................................................................................. 35
II.12. TRATAMENT ................................................................................................................................... 35
CAPITOLUL III. EXPLORĂRI FUNCŢIONALE................................................................................................... 38
CAPITOLUL IV. PLANURI DE INGRIJIRE ........................................................................................................ 45
IV.1. CAZUL I ............................................................................................................................................ 45
IV.2. CAZUL II ........................................................................................................................................... 61
IV.3 CAZUL III ........................................................................................................................................... 75
CAPITOLUL V. CONCLUZII ............................................................................................................................ 92
FISA TEHNICA .............................................................................................................................................. 96
BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................................. 99
 MOTTO

Medicina este nu numai o ştiinţă, ci este, de asemenea, o artă.Ea nu există din facerea de
pilule şi plasturi, ea se ocupă cu adevărat de procese ale vieţii, care trebuie bine cunoscute înainte
ca acestea să fie călăuzite. Pentru a fi desăvârşite, arta şi meşteşugul medicinii trebuie să
izvorască din dragoste. Mai des sănătatea întrece atât demult toate bunurile exterioare încât într-
adevăr, un cerşetor sănătos este mai fericit decât un rege bolnav.

(Schopenhauer)

1
 MOTIVATIE

Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă sau

sănătoasă să-şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.Pornind de la
principiileVirginiei Henderson, că nu există boli ci numai bolnavi, îngrijirea în nursing pune în
centrul atenţiei nu boala ci bolnavul şi mai ales omul: „mit şi legendă, această maşină vie”, care
este un tot din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente, pasiuni,comportamente
fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele 14 nevoi ale fiinţei umane.
Am ales aceasta tema pentru lucrarea de diploma pentru ca mi-am dat seama ca
sanatatea este darul cel mai de pret pe care il poate avea omul si , desi stie acest lucru , omul
omite sa faca anumite lucruri , iar acest fapt duce uneori la alterarea sanatatii .Cand spun anumite
lucruri ma refer la lucruri simple pe care ar trebui sa le faca orice om , cum ar fi spalatul mainilor
inainte de masa, spalatul fructelor si al legumelor inainte de a le consuma sau mentinerea
bucatariei in conditii de igiena.
Prin tema aleasa de mine pentru lucrarea de diploma imi doresc sa ajut oamenii sa
inteleaga ca pot preveni anumite boli , cum ar fi hepatita A, doar prin anumite deprinderi corecte
care sunt la indemana oricui.
Putem spune ca pentru mentinerea starii de sanatate este mai bine sa previi decat sa
tratezi.

2
 INTRODUCERE

Aprecierea că bolile infecţioase sunt pe cale de a fi eradicate a fost pripită, nefondată şi infirmată
destul de repede.
Ele ocupă un loc important în rândul cauzelor de deces, mai ales în regiunile slab dezvoltate ale
lumii.
Bolile infecţioase rămân principala cauză a deceselor în lume făcând, în fiecare an, cel puţin 17
milioane de victime dintre care majoritatea sunt copii mici.
Departe de a lua sfârşit, lupta împotriva bolilor infecţioase se dovedeşte din ce în ce mai dificilă.
Anumite maladii, despre care se credea că erau ţinute sub control, cunosc astăzi recrudescenţe. Altele
afectează regiuni care păreau ferite de astfel de boli.
Anumite infecţii prezintă rezistenţă la medicamente, încât este practic imposibil să fie tratate.
Nici o ţară nu este scutită de bolile infecţioase. Dezvoltarea socio-economică a numeroase state
este frânată de flagelul acestor boli.
În majoritatea lor, progresele înregistrate în ultimele decenii în domeniul sănătăţii, sunt puse
astăzi din nou sub semnul întrebării.
Hepatita virală devine şi ea, foarte repede, o problemă de sănătate mondială

3
 CAPITOLUL I
I.1. ANATOMIA FICATULUI
Ficatul este cel mai voluminos viscer. Este un organ glandular cu functii multiple si
importante in cadrul organismului; ficatul este un organ metabolic deosebit de important. El
intervine in metabolismul intermediar al glucidelor, proteinelor si lipidelor; detoxifica
organismul,transformand unele substante toxice in compusi nenocivi pe care ii eliminã. Ficatul
nu primeste numai sange arterial, ca oricare organ. La el este dus prin vena porta si sange
incãrcat cu principii nutritive din teritoriul organelor digestive abdominale. Aceste multiple
activitati hepatice solicitã aproximativ 12% din consumul general de oxigen al organismului.
Aproape o treime din debitul de intoarcere venoasa in atriul drept provine din venele hepatice.La
iesire din ficat, sangele din venele hepatice atinge 450C.Ficatul este un organ vital; distrugerea
sau extirparea lui totala determinã moartea.

I.1.1. Greutatea si dimensiune

Ficatul este un organ foarte vascularizat; este cel mai greu viscer.Cantãreste in medie la
omul viu 1200-1500g, este cu 500-700g, uneori cu 900g, mai greu din cauza sangelui pe care il
contine. Dimensiunile lui medii la omul viu sunt urmatoarele: 28cm in sens transversal
(lungimea); 8cm in sens vertical la nivelul lobului drept (grosimea) si 18 cm in sens antero-
posterior (lãrgime).Dar volumul ficatului variazã foarte mult:cu varsta,cu sexul, dupa cantitatea
de sange continut,cu perioadele digestiei, cu stãrile patologice.

4
I.1.2. Culoare
Ficatul la omul viu e rosu-brun. Intensitatea culorii, variazã in raport cu cantitatea de
sange pe care o contine, un ficat congestionat, plin cu o cantitate mai mare de sange, are o
culoare mai inchisã.

I.1.3. Consistenţa,elasticitate,plasticitate
Ficatul are o consistentã mai mare decat celelalte organe glandulare. El este dur, percutia
lui dã matitate. Este friabil si putin elastic, motiv pentru care se rupe si se zdrobeste usor.In
practica medicalã, se intalnesc frecvente rupturi ale organului de origine dramaticã. Ficatul are o
mare plasticitate ,ceea ce ii permite sã se muleze dupa organele invecinate.

5
I.1.4. Localizare

Ficatul este un organ asimetric .Cea mai mare parte a lui (aproximativ trei pãtrimi)se
gaseste in jumãtatea dreaptã a abdomenului si numai restul (o pãtrime) se gaseste in jumatatea
stangã. El rãspunde deci hipocondrului drept, epigastrului si unei pãrti din hipocondrul stang.

6
7
I.1.5. Aspect

Ficatul are un aspect lucios si e foarte neted. Numai partea posteriora a fetei
diafragmatice,care e lipsita de peritoneu,are un aspect aspru,rugos.

I.1.6. Mijloace de fixare

El este mentinut la locul lui, cu toate organele abdominale in primul rand prin presa
abdominalã. Deasemenea el este sustinut de suportul elastic al celorlalte organe abdominale.Cu
toate mijloacele de fixare, ficatul nu e imobil. El se miscã in timpul respiratiei: coboarã in
respiratie si urcã in inspiratie. De aceea cand se palpeazã ficatul se recomandã pacientului sã
respire superficial.

8
I.1.7. Conformaţie

Ficatul prezinta trei fete :

a) Faţa superioară (diafragmatica) este convexă în sus şi vine în raport cu diafragmul şi cu
peretele anterior al abdomenului, de aceea i se mai spune antero-superioară. Pe ea se observă
lobul drept şi lobul stâng, delimitaţi de ligamentul falciform. Lobul drept prezintă impresiunea
arcului costal, iar cel stâng întipăritura cardiacă.
b) Faţa inferioară (viscerala) este concavă şi vine în raport cu : stomacul, duodenul, colonul,
mezocolonul transvers, rinichiul drept şi glanda suprarenala dreaptă. Pe această faţa se află trei
şanţuri :
- şanţul antero-posterior (sagital) drept. Adăposteşte în porţiunea anterioară vezicula biliară, iar
în cea posterioară vena cavă inferioară.
-şanţul antero-posterior (sagital) stâng. Adăposteşte în porţiunea anterioară ligamentul rotund,
iar în cea posterioară ligamentul Arantius.
-şanţul transvers. Se întinde între cele două şanţuri sagitale.

9
Conţine hilul ficatului format din elementele pediculului hepatic : artera hepatică, vena portă,
ductul hepatic, limfaticele şi nervii.Aceste şanţuri delimitează patru lobi : drept, stâng, caudat şi
al lui Spiegel.
c) Faţa posterioară o continuă pe cea superioară şi vine în raport cu peretele posterior al cavităţii
abdominale la nivelul vertebrelor T7-T11.

I.1.8. Structura ficatului

1. Vena cavă inferioară (duce sângele de la ficat în circuitul sanguin şi înapoi);

2. Lobul stâng al ficatului
3. Hepatocitele (creează, ca un mic laborator chimic, vitamine şi proteine)
4. Lobul drept al ficatului
5. Bila (produce acizii biliari care ajută la digestia grăsimilor);
6. Vena portă a ficatului
7. Artera hepatică
8. Calea biliară
9. Vena portă a ficatului
10. Vena cavă inferioară
11. Duodenul (prima parte din intestinul subţire, care preia substanţele nutritive)
10
12. Pancreasul (generează hormoni precum insulina şi fermenţii)
Ficatul este învelit pe peritoneul visceral (tunica seroasă), care se continuă cu peritoneul
parietal, din care se formează ligamentele : coronar, triunghiular stâng, triunghiular drept şi
falciform, acesta din urma conţinând în marginea sa liberă ligamentul rotund. Sub această tunică
se află o membrană fibroasă (capsula Glisson) şi apoi parenchimul hepatic.
Capsula Glisson pătrunde în ficat prin hil, urmărind traiectul vaselor sanguine şi
formează pereţi lamelari conjunctivi care, împreună cu reţeaua vasculară împart parenchimul
hepatic în lobuli.

Lobulul hepatic reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a ficatului. Are forma unei
piramide aşezate cu baza spre suprafaţa ficatului şi vârful spre interior. In secţiunea transversală
are aspectul unui poligon cu 5-6 laturi. În structura lui distingem: capilare sanguine, celule
hepatice, canalicule biliare şi filete nervoase vegetative. În centru are o venă centroloculară, iar
la periferie prin alăturarea a minim trei lobuli hepatici se formează spaţiile portale (Kiernan).
Aceste spaţii conţin: ţesut conjunctiv, o ramură a venei porte, o ramură a arterei hepatice, unul
sau două canale biliare, limfatice şi filete nervoase. Sângele circulă de la spaţiul port spre vena
centrlobulară, iar bila din centrul lobului spre spaţiul port.
Celulele hepatice sunt aşezate în cordoane Remark, dispuse radiar în ochiurile reţelei
capilare intralobulare. Între celulele hepatice şi peretele capilarelor se află spaţiul de trecere
Disse. Între celulele endoteliului vascular se situează celulele Kupffer, fagocite ce participă la

11
degradarea hemoglobinei. Între cordoane se formează, prin simpla lor alăturare, spaţii înguste
numite canalicule biliare, care nu au pereţi proprii.
Spre periferia lobului, canaliculele biliare îşi constituie un perete propriu, numit
colangiola. Colangiolele din lobulii învecinaţi se unesc între ele şi formează la nivelul spaţiilor
Kiernan, canalele biliare perilobulare. Canalele biliare periboluare se unesc între ele şi dau
naştere la două canale hepatice – drept şi stâng – corespunzătoare celor doi lobi ai ficatului, care
părăsind ficatul, la nivelul hilului, se unesc şi formează canalul hepatic comun. După un traiect
de 3-4 cm, canalul hepatic comun se uneşte cu canalul cistic şi alcătuiesc împreună canalul
coledoc, care se deschide în duoden, împreună cu canalul Wirsung, la nivelul carunculei mari.
Canaliculele biliare şi canalele biliare perilobulare formează căile biliare intrahepatice,
iar canalul hepatic comun şi canalul coledoc alcătuiesc căile biliare extrahepatice.
Acinul hepatic reprezintă subunitatea morfofuncţională a lobului hepatic. Este constituit
din totalitatea celulelor irigate de acelaşi vas şi care îşi varsă bila în acelaşi canalicul biliar.

I.1.9. Vase şi nervi

Ficatul are o dublã circulatie sanguinã: nutritivã si functionalã. Circulatia nutritivã

asigurã aportul de sange hrãnitor, bogat in oxigen . Sangele este adus de artera hepaticã, ramurã a
12
trunchiului celiac. Dupã ce a servit nutritia oxigenului, sangele este condus prin venele hepatice
in vena cavã inferioarã.
Circulatia functionalã este asiguratã de vena portã. Aceastã venã aduce sangele incãrcat
cu substantele nutritive absorbite la nivelul organelor digestive abdominale si de la splinã ,
substante pe care celulele hepatice le depoziteazã sau le prelucreazã. De la ficat, sangele portal
este condus mai departe tot prin venele hepatice. Sistemul vascular al ficatului este format din
doi pediculi. Pediculul aferent al circulatiei de aport , este format de artera hepaticã si de vena
portã; acestora li se adaugã ductul hepatic, vasele limfatice si nervii ficatului, alcãtuind toate
impreunã pediculul hepatic.Pediculul eferent (superior) al circulatiei de intoarcere este format de
venele hepatice.

Artera hepaticã pleacã din trunchiul celiac si dupã un traiect orizontal de-a lungul
marginii superioare a corpului pancreasului se bifurcã in artera hepaticã proprie si in artera
gastroduodenalã . Artera hepaticã proprie urcã in pediculul hepatic , intre foitele omentului mic,
si la 1-2cm dedesubtul santului transvers, se divide in cele doua ramuri terminale ale sale-dreaptã
si stangã.
Vena porta colecteazã si transportã la ficat sangele venos de la organele digestive
abdominale (stomac, intestin subtire si gros, pancreas) si de la splinã. Ea are particularitatea de a
poseda la ambele extremitãti cate o retea capilarã: una la extremitatea perificã de origine, cealaltã
la extremitatea perifericã centralã, terminatã in ficat.

13
 Venele suprahepatice formeazaã pediculul eferent. Ele culeg sangele adus la ficat de vena
portã si artera hepaticã; nu insotesc ramurile pediculului portal, ci trec intre acestea, avand o
directie perpendicularã pe ele. Sangele drenat din lobuli prin venele centrale, trece in venele
sublobulare, apoi in vene, din ce in ce mai mari, care in cele din urmã dau nastere la trei vene
hepatice. Cele trei vene se varsã in partea superioarã a portiuni hepatice a venei cave inferioare.
Nervii provin din nervii vagi, din plexul celiac si din nervul vag parasimpatic.

I.2. FIZIOLOGIA FICATULUI

Ficatul este o glanda anexa a tubului digestiv care prin activitatea sa metabolica
reprezinta unul dintre cele mai complexe organe interne.

I.2.1. Funcţiile ficatului

1. Elimina pe cale biliara pigmentii biliari, colesterol, unele metale grele si fosfataza alcalina.
2. Intervine in metabolismul proteinelor, glucidelor, lipidelor, vitaminelor si substantelor
minerale.
3. Are rol in termoreglare, sangele din venele hepatice avand temperatura cea mai ridicata in
organism.
4. Are functie antitoxica, capteaza particulele straine in intestin in circulatia prin celulele
Kupffer; in hepatocite se produce conjugarea , oxidarea si reducerea unor substante cu efect
nociv:
-formarea ureei din amoniac (funcþie ureoproteicã)
-reducerea, conjugarea si inactivarea unor hormoni
Functia antitoxica consta in faptul ca ficatul dispune de activitati prin care substantele
toxice de origine exogena, ca si acelea rezultate din metabolismele endogene sunt transformate in
substante mai putin toxice si eliminate ca atare. Neutralizarea substantelor toxice este realizata de
ficat cu ajutorul proceselor de conjugare a acestor substante, cu sulful de exemplu (actiunea de
sulfoconjugare). Ficatul este un important depozit de vitamine A, B2, B12, D, K. El intervine in
convertirea carotenilor in vitamina A, in transformarea vitaminei B1, in cocarboxilaza, in
conjugarea vitaminei B2 pentru formarea fermentului galben respirator, in procesul de sintetizare
a protrombinei cu ajutorul vitaminei K.
Sinteza fermentilor necesari proceselor vitale este indeplinita intr-o foarte mare masura
de ficat. Fermentii sunt complexe macromoleculare legate de grupari active, iar sinteza lor
reprezinta o activitate laborioasa a hepatocitului si necesita integritatea anatomica si functionala
14
a ficatului. Ficatul mai intervine in mentinerea echilibrului acidobazic, ca depozit al apei si
posibilitatea de a echilibra perturbarile circulatorii.
5. In perioada embrionara are functie hematopoetica.
6. La adult sintetizeaza factorii coagulatorii si fibrinolizei.
7. Contribuie la transferul sangelui din sistemul port in marea circulatie si la depozitarea sangelui
(volumul stagnant).
8. Functia biligenetica, de formare si excretie a bilei

I.2.2. Bila
-este produsul de secretie a excretiei hepatice.
-nu este un suc digestiv propriu-zis,pentru ca nu contine enzime.
Singura enzima biliara care se excreta prin bila este fosfataza alcalina (N=2-4,5 unitati
Bodansky sau 21-81 U.I./l la 37`C ).Contine componente ca:
1.Sãruri biliare care se formeaza pe seama colesterolului. Functia sãrurilor biliare: emulsionarea
grasimilor (fractionarea lipidelor in picaturi fine); activeaza lipazele din intestin; favorizeaza
absorbtia acizilor grasi.
2.Pigmenti biliari care rezulta din descompunerea hemoglobinei la nivel hepatic. Se formeaza
globina si fierul care sunt reutilizate, iar porfirina se descompune in pigmenti biliari. Din globina
se formeaza biliverdina (culoarea verde) care este redusa la bilirubina (culoare galben-
auriu).Bilirubina circula in sange sub forma neconjugata, instabila =bilirubina indirecta sau
neconjugata. La nivelul ficatului aceasta este conjugata cu acidul glucuronic si formeazã
bilirubina directa sau conjugata.
Bilirubina-totala =3-10 mg/1
- directa =1-3 mg/1
- indirecta=2-7 mg
Pigmentii biliari sunt reprezentati de bilirubina care ajung prin cãile biliare in intestin. La
nivelul intestinului gros, bilirubina conjugata este din nou deconjugata si se transforma in
urobilinogen si acesta in stercobilinogen , care in contact cu aerul se oxideaza si formeaza
stercobilina care da culoarea bruna materiilor fecale. Acumularea pigmentilor biliari in tesuturi
da culoarea galbena a tegumentelor si mucoaselor=icter.
Cauzele icterului:
- obstructia cailor biliare (icter obstructiv

15
- degradarea intensa a hematiilor (icter hemolitic).
- distrugerea celulelor hepatice (hepatite
- congenital, prin absenta enzimei care intervine in conjugarea bilirubinei indirecte (glucuroil-
tranferaza).
3.Colesterolul este o alta substanta organica care se gaseste in bila; el este mentinut in suspensie
datorita sarurilor biliare. Cand concentratia sarurilor biliare scade, colesterolul precipita si
formeaza calculi biliari. Colesterolul total plasmatic =130-180 mg/1.
Reglarea secretiei biliare. Secretia biliara este stimulata de substantele care maresc
secretia biliara=coleretice:
- saruri biliare
- produsi de digestie proteica, grasimile si uleiurile (mai putin glucidele)
- secretina (eliberata de glandele duodenale).
Evacuarea bilei. In afara perioadelor de digestie , musculatura veziculei biliare este
relaxata; uneori se observa contractii ritmice slabe. Contractiile puternice ale veziculei sunt
provocate in primul rand, de ingerarea alimentelor (iar datorita elaborarii unui reflex
conditionat,si de lobi excitantii care insotesc acest act); in al doilea rand , aceste contractii sunt
determinate de unii agenti care stimuleaza musculatura veziculei biliare actionand din partea
intestinului. Bila este secretata continuu, eliminarea ei in intestin este ritmata de perioadele
digestive. In perioadele interdigestive, bila se acumuleaza in vezicula biliara. Substantele care
produc evacuarea bilei=colagose:
- galbenusul de ou
- grasimea si laptele, frisca, smantana
- produsele de digestie a proteinelor, peptinele.Unele substante care intensifica foarte mult
secretia biliara a ficatului , cum ar fi acidul clorhidric, bila, apa, provoaca relaxare peretilor
veziculei biliare.
Contractiile ritmice ale veziculei biliare , o data intrate sub influenta excitantior de la
nivelul intestinului, dureaza un timp indelungat (3-4 ore si chiar mai multe), scazand treptat.
Odata cu contractiile ritmatice se observa o modificare a gradului de tensiune a veziculei, adica
modificarea tonusului ei; intensificarea contractiilor este insotita de obicei de cresterea tonusului.
Nervos, evacuarea bilei este stimulatã de vag si inhibata de simpatic; se pare ca exista si
influente umorale asupra musculaturii veziculei biliare. S-a descris un anumit hormon numit

16
colecistikinina, care se elaboreaza in peretele intestinal in aceleasi conditii in care se formeaza si
secretina; acest hormon stimuleaza pe cale sanguina motilitatea veziculei biliare.
Rolul bilei intervine in: absorbtia grasimilor, absorbtia vitaminelor, hiposolubile (A, D,
K), eliminarea unor substante (colesterolul), are efecte laxative prin stimularea motilitatii
intestinale.

I.3. SEMIOLOGIA FICATULUI

Anamneza: interogatoriul unui hepatic trebuie luat foarte amanuntit, varsta si .
antecedentele personale fiind extrem de importante. Vom cerceta daca bolnavul a avut afectiuni
hepatobiliare - in primul rand hepatita epidemica, cu sau fara icter, apoi hepatite prelungite,
colici hepatice, colecistita - sifilis sau tuberculoza.
Bolile tubului digestiv pot avea urmari asupra ficatului: ulcerul duodenal, tiflita,
apendicita, dizenteria. Unele boli infectioase pot leza ficatul: febra tifoida, pneumonia, scarlatina,
septicemiile, supuratiile cronice. Sifilisul poate provoca leziuni hepatice in orice faza a evolutie
sale; tuberculoza poate determina leziuni caracteristice. Nu vom omite niciodata sa ne interesam
daca pacientul a fost consumator de alcool etilic si in ce masura.
La antecedentele personale ne vom informa asupra afectiunilor cardiace (insuficienta a
cordului drept, mediastinopericardite), care intereseaza adeseori ficatul. Fiind cunoscut faptul ca
multe medicamente au o actiune hepatotropa,vom interoga bolnavul daca a facut Tratamente cu
aceste substante: derivati de arsen trivalent, salvarsan, fosfor, cloroform.Vom incheia
interogatoriul precizand modul de debut al bolii (lent, insidios, brusc), timpul de cand evolueaza
si daca evolutia a avut caracter cronic, progresiv sau in crize, cu perioade de acalmie.
Tulburarile functionale: tulburarile digestive pe care le putem intalni sunt scaderea
apetitului, gust amar in gura, greturi, mai rar varsaturi, senzatia de balonare. Constipatia este un
simptom des intalnit, mai ales in afectiunile cu icter; diareea este mai frecventa in bolile insotite
de hipertensiune portala.
Durerile hepatice sun conditionate de distensia capsulei Glisson sau de intere-sarea
invelisului peritoneal.
Semnele nervoase survin in insuficienta hepatica: pacientul se plange de astenie,
somnolenta matinala sau postprandiala; in insuficienta hepatica pronuntata, bolnavul devine mult
mai somnolent, ajunge chiar in stare de torpoare sau, dimpotriva, devine agitat, delireaza, poate
face acte de dementa. Deseori bolnavii hepatici se plang de impotenta sexuala.

17
 Semnele hemoragipare apar mai ales in ciroza: epistaxis, gingivoragii, meno-sau
metroragii, hematemeza si melena.
Pruritul, care poate sa fie rebel, apare in ictere si in insuficienta hepatica. Urti-caria este
intalnita in insuficientele hepatice si poate fi un semn de prezumtie in chistul hidatic hepatic.
Examenul obiectiv: inspectia generala furnizeaza elemente pentru diagnostic si
prognostic. Starea de nutritie este alterata; bolnavii apar emaciati, mai ales la fata si la
extremitati. La nivelul mucoaselor si tregumentelor vom urmari coloratia icterica; pe pometii
obrajilor se pot observa retele venoase; coloratia rosie a tegumentelor tenare si hipotenare ale
palmelor (eritroza palmara) si prezenta unor stelute vasculare pe pielea gatului si a toracelui
superior sunt semne de suferinta hepatica; uneori, se pot observa elemente purpurice pe
tegumente.
Edemele vor fi cercetate cu atentie, de multe ori manifestandu-se numai printr-o discreta
infiltrare.
Cercetarea temperaturii este obligatorie, hipertermia intalnindu-se in multe boli ale
ficatului.
Inspectia hipocondrului drept poate decela o bombare a acestei regiuni in hepa-
tomegaliile considerabile; bombarea este asimetrica si se deplaseaza simultan cu miscarile
respiratorii. Inspectia abdomenului arata deseori o crestere in volum si prezenta unei bogate
circulatii colaterale, precum si bombarea ombilicului.
Palparea este principala metoda de examinare a ficatului. in mod normal, ficatul poate fi
explorat prin palpare numai sub rebordul costal si in epigastru. Palparea ne furnizeaza date
asupra marimii ficatului, a consistentei, a suprafetei, a mobilitatii si a sensibilitatii sale la
presiune. Se executa in decubit dorsal si apoi in ortostatism. Procedeele de palpare sunt
bimanuale si monomanuale.
Procedeele bimanuale: bolnavul este culcat in decubit dorsal, tine genunchii flectati,
respira linistit si examinatorul se asaza in dreapta lui. Fata palmara a mainilor se plaseaza pe
abdomen, cu degetele indreptate spre torace; se deprima usor si succesiv peretele abdominal,
apropiind mainile de rebordul costal, in timp ce pacientul este invitat sa inspire mai adanc. Un alt
procedeu este acela prin balotare: mana stanga plasata in regiunea lombara dreapta imprima mici
lovituri inainte, in timp ce ficatul e palpat cu mana dreapta.

18
 Procedeul monomanual: examinatorul se asaza catre capul bolnavului, incercand sa
exploreze marginea inferioara a ficatului cu degetele de la mana dreapta inconvoiate in forma de
gheara, in timp ce bolnavul este rugat sa faca miscari respiratorii mai ample.

19
 Palparea pune in evidenta o eventuala hepatomegalie.
Consistenta este crescuta in ciroza hepatica, ciroza cardiaca, cancer, sifilis si scazuta in
degenerescenta grasa, in chistul hidatic, in abcese.
Suprafata este neregulata in ciroze, sifilis, cancer si neteda, regulata, in hepatite, „ficatul
cardiac", degenerescenta grasa sau amiloida, leucemie.
Sensibilitatea la presiune: ficatul normal nu este sensibil; este dureros in caz de „ficat
cardiac", hepatita acuta, cancer, abces, perihepatita; este insensibil in ciroze, chistul hidatic,
degenerescenta grasa si amiloida.
Dupa palparea ficatului este obligatoriu sa se examineze cu atentie splina si sa se faca un
examen atent al abdomenului, precum si al tuturor organelor si aparatelor.
Percutia este necesara pentru a stabili corect dimensiunile ficatului si pentru a determina
marginea superioara a matitatii hepatice. Mai intai se determina marginea superioara, percutand
de sus in jos pe linia medioclaviculara dreapta. Se procedeaza la fel pe liniile parasternala,
axilara si scapulara dreapta. In mod normal, limita superioara a matitatii se afla:
- pe linia parasternala: la marginea superioara a coastei a 6-a;
- pe linia medioclaviculara: la marginea inferioara a coastei a 6-a;
- pe linia axilara: la marginea inferioara a coastei a 7-a;
- pe linia scapulara: la coasta a 10-a.

20
 Limita inferioara se afla prin palpare cu ajutorul percutiei superficiale, efectuata de jos in
sus spre rebordul costal drept. Distanta dintre limita superioara si cea inferioara ne arata
dimensiunile ficatului. Astfel, pe linia medioclaviculara, ficatul masoara 9-11 cm, pe linia
parasternala 7-9 cm, iar pe linia axiliara 7-8 cm.
In timpul percutiei pacientul nu trebuie sa inspire profund, limita superioara a matitatii
deplasandu-se in inspiratie fortata cu 6 - 7 cm. Explorarea functionala a ficatului: explorarea
clinica a ficatului trebuie completata cu o serie de teste care ii exploreaza starea functionala. in
acest scop se face o explorare plurifunctionala, realizandu-se adevarate „baterii de teste" sau
„spectre functionale".
Semnele si simptomele in bolile de ficat sunt grupate in simptome generale, simptome
date de ficat si simptome date de alte organe.
1. Semne generale:

- alterarea starii generale apare in hepatite cronice active, ciroze hepatice decompensate,
hepatocarcinoame, metastaze hepatice, hepatite acute fulminante, hepatite acute toxice;

- febra, frisoane apar in abcesul hepatic, stari septice cu interesare hepatica, hepatocarcinomul,
angiocolite, colecistite acute;

- tulburari generale: astenie, oboseala, dureri de cap, scaderea capacitatii de munca, stari
depresive, tulburari ale ritmului somn-veghe, coma.

2. Semne date de ficat:

Hepatalgia (durerea de ficat) – apare prin distensia capsulei ce inveleste ficatul (capsula
lui Glisson) in hepatita acuta, ficat de staza sau prin interesarea peritoneului visceral supraiacent,

21
secundara unor procese inflamatorii sau tumorale (abces hepatic, hepatocarcinom,
angiocolecistita acuta). Uneori durerea de ficat este de tip surd, ca o jena la nivelul hipocondrului
drept, in hepatitele acute, chiste hepatice, abces hepatic sau mai rar in hepatocarcinom(la debut).
Dureri intense apar in: tromboza venelor suprahepatice, insuficienta cardiaca dreapta acuta din
tamponada cardiaca, trombembolismul pulmonar, abcese hepatice cu reactie peritoneala
localizata, hepatocarcinoame avansate cu sau fara ascita carcinomatoasa.
Tulburari dispeptice: greturi, varsaturi, balonari dupa masa, pirozis (senzatie de arsuri),
eructatii (“ragaieli”), tulburari de tranzit intestinal(constipatie sau diaree);
Tulburari hemoragice apar datorita tulburarilor de sinteza a factorilor de coagulare si a
hipersplenismului: gingivoragii(sangerari gingivale), epistaxis (sangerari pe nas),
echimoze(vanatai), purpura, rectoragii (sangerari rectale), hematemeza(sangerari pe gura), sau
melena (sange in scaun);
3. Semne date de alte organe:

Piele si mucoase:
- prurit (mancarimi) in icterul colestatic si in chiste hidatice hepatice;

- eruptii cutanate alergice prin insuficienta de clearance al antigenelor intestinale;

- noduli subcutanati in TBC, colagenoze, sarcoidoza;

- fenomene Raynaud

- hiperpigmentatie

- eritroza palmara

Aparat locomotor: dureri musculare si articulare in hepatitele acute virale si autoimune;

Modificari endocrine: la barbati (ginecomastie, atrofie testiculara, hipopilozitate,
scaderea libidoului prin hiperfoliculinemie), la femei (amenoree, sterilitate);
Aparat cardio-vascular: tulburari de ritm (bradicardie in icterul mecanic, aritmii,
tahicardie in hemoragie digestiva superioara), dureri precordiale, hipotensiune dupa hemoragie
digestiva superioara pana la soc-colaps;
Aparat respirator dispnee(respiratie dificila), tuse, expectoratie, dureri toracice;
Tulburari ale sistemului nervos central si psihice: flapping tremor, polineuropatii
periferice, tulburari de comportament si constienta pana la obnubilare si coma.

22
Semne si simptome specifice hepatitei A

Simptomele apar de obicei la 15-50 de zile dupa infectare, perioada medie este de 4
saptamani. Acestea sunt de obicei usoare si pot trece neobservate la copii mai mici de 6 ani. La
copii mari si adulti, simptomele initiale sunt similare cu cele ale unei enteroviroze.
Simptomele intalnite pot include:
- fatigabilitate, febra;

- prurit, artaralgii si eritem tegumentar;

- crampe musculare, cefalee;

- durere localizata in hipocondrul drept;

- greata, anorexie, scadere ponderala;

- icter tegumentar si scleral, acompaniat de urina inchisa la culoare-bilirubinurie.

Icterul este mai rar la copii si tineri.

Pana la 15% dintre pacienti vor avea o a doua reactivare a infectiei la 1-4 luni. Aceasta nu
va fi mai severa decit prima, dar poate debuta cu artrita. Recuperarea pacientului este completa,
in cazuri rare, se poate dezvolta hepatita colestatica.
Semnele fizice pot cuprinde:

- icterul scleral

- febra pina la 40 de grade Celsius

- hepatomegalie, nedureroasa, regulata, consistenta normala.

In general, atunci cand apar simptomele, cantitatea de virus excretata în fecale este
minima. Infectiozitatea scade dupa debutul simptomatologiei.
Simptomele dureaza mai putin de 2 luni.

Complicatiile care pot surveni in evolutia hepatitei A sunt:

- decesul este mai frecvent la bolnavii in virsta si cei cu co- afectiuni hepatice;
- colestaza prelungita, poate urma infectiei acuta, frecventa creste cu virsta, se pot folosi
corticosteroizi si acid ursodeoxicolic, pentru a scurta perioada de icter;
- insuficienta renala acuta, nefrita interstitiala, pancreatita, aplazia eritrocitara, agranulocitoza,
aplazia medulara osoasa, bloc cardiac tranzitoriu, sindromul Guillain-Barre, artrita acuta, boala

23
Still, sindromul lupus-like si sindromul Sjogren au fost raportate ca complicind sau asociind
hepatita A;
- unele persoane dezvolta hepatita autoimuna;
- reactivarea hepatitei A- apare la 3-20% dintre pacienti, si de obicei este urmata de multiple
reactivari.

24
 CAPITOLUL II

HEPATITA VIRALĂ ACUTĂ A

II.1. HEPATITA A- GENERALITĂŢI
Ce este hepatita A?
Hepatita A este una din cele 5 forme de hepatita virala mai bine cunoscute pana acum.
Celelalte sunt Hepatitele B, C, D si E. Hepatita A nu determina o infectie cronica asupra
ficatului. Acesta este primul virus hepatic descoperit si este cunoscut ca fiind cea mai frecventa
cauza de inflamatie hepatica.
Cum se transmite Hepatita A?
Virusul hepatic A poate fi gasit in materiile fecale ale unei persoane infectate cu acest
virus. Este trasmis prin contactul cu aceste materii fecale infectate si din acestea poate trece cu
usurinta in mancare si apa, si prin ingerare, in organismul uman.
Cele mai frecvente cai de transmitere a hepatitei A sunt:
- ingerarea alimentelor si a apei ce au intrat in contact cu materii fecale infectate;
- omiterea procesului de spalare a mainilor dupa utilizarea toaletei;
- utilizarea instrumentelor de mancat/baut folosite in prealabil de o persoana infectata;
- sexul neprotejat (de orice forma – inclusiv oral si anal)
Exista cateva grupuri care prezinta un risc ridicat de a contacta hepatita A:
- copii care traiesc in comunitati precum crese, gradinite etc.;
- adulti care traiesc in conditii aglomerate si nesanitare;
- vizitatori ai tarilor cu prevalenta ridicata de hepatita A;
- persoanele active sexual;
De asemenea, exista situatii care favorizeaza trasmiterea virusului hepatic A:
- dezastrele naturale precum inundatii, cutremure etc. cand apa potabila poate fi cu usurinta
contaminata cu virusul hepatic A.
Cine risca mai mult sa faca Hepatita A ?
Riscul depinde in general de conditiile de igiena din mediul de viata si de igiena
personala.Riscul este mai mare in colectivitati (scoli, gradinite, camine de copii si tineri)
Calatorii in zonele geografice cu risc crescut.
Hepatita este un termen general care descrie inflamatia ficatului si poate fi produsa de o
multitudine de virusuri, cum ar fi:HVA, HVB, HVC, HVD, HVE, HVF. Hepatita A este una

25
dintre cele mai vechi boli cunoscute de specia umana, este o afectiune auto-limitanta care
determina hepatita fulminanta si deces doar la un procent scazut de persoane. Este insa o cauza
semnificativa de morbiditate si pierderi socio-economice in multe parti ale lumii.
Calea de transmitere este predominant fecal-orala, infectia apare la persoane tinere, in
zone unde igiena si conditiile de viata sunt deficitare.In aceste conditii, pot izbucni epidemii prin
contaminarea fecala dintro singura sursa. Infectia este determinata de virusul hepatitic A, unitate
infectioasa fara anvelopa, tip ARN, din genul hepatovirus, familia picornavirus.
Infectia interfera cu functia hepatica, in timp ce se replica in hepatocite. Sistemul imun
activat produce Ac specifici pentru a eradica virusul, drept consecinta a distructiei patologice,
ficatul devine inflamat.
Persoanele succeptibile la infectie sunt cele care nu au mai contractat niciodata infectia in
antecedente si cele nevaccinate. Riscul de a se infecta depinde de rezistenta virusului in mediul
inconjurator, igiena deficitara in zone extinse ale lumii, si supravietuirea sa in excrementele
umane.
In zonele in care hepatita A este endemica, majoritatea infectiilor apar in copilarie.
Evolutia hepatitei A poate fi extrem de variabila. Pacientii cu forme inaparente sau
subclinice nu au simptome si nici nu prezinta icter. In general, copiii apartin acestui grup. Exista
cazuri asimptomatice care pot fi detectate doar prin teste biochimice si serologice.
Pacientii pot dezvolta forma anicterica sau icterica a hepatitei, si prezenta simptome de la
stadii usoare pina la severe si prelungite, dupa care isi pot reveni complet sau dezvolta hepatita
fulminanta.
Simptomele cele mai frecvente sunt:oboseala, dureri gastrice, greata, varsaturi, anorexie,
scadere ponderala, durere in hipocondrul drept, febra, crampe musculare. Poate apare icterul
tegumentar, al sclerelor, mucoaselor si urina inchisa la culoare. Nu exista tratament cauzal al
hepatitei A, ci doar unul suportiv.
Hepatita A este o afectiune virala, astfel antibioticele nu au nici un efect administrate.
Agentii antivirali, corticosteroizii nu pot controla boala. Administrarea de imunoglobulina
imbunatateste simptomele, administrate in primele doua saptamini de la debut, dar nu au efect
daca s-a instalat hepatita acuta. Terapia poate fi numai suportiva, recuperarea completa apare in
procent de 90%.

26
II.2. DEFINITIE
Hepatita este sindrom clinico-patologic avand multiple etiologii, caracterizat prin
inflamatia cronica a parenchimului hepatic, necroza hepato-celulara si adesea fibroza hepatica
care persista fara ameliorare cel putin 6 luni.
Hepatita virala A este o boala infectioasa provocata de virus hepatic A care afecteaza acut
ficatul. Clinic se manifesta prin afectarea ficatului si intoxicatie. Termenul Hepatita A a fost
propus in 1947, dar a fost adoptat in 1973, pana atunci folosindu-se termenele de: hepatita
infectioasa, icter infectios, hepatita epidemica (deoarece apare in focare epidemice sau epidemii,
mai ales la copii), icter epidemic.

II.3. ETIOLOGIE
Hepatita A este o boala provocata de virus hepatic A, ARN virus, clasificata prin
enterovirusi, familia piconaviridae, virus foarte mic cu dimensiuni de 27 – 35 nm, mai rezistent
in natura decat alte virusuri, poate supravietui cateva luni la +4 ºC, cativa ani la +20 ºC, virusul
este inactivat prin fierbere in 5 min. Ac IgM-anti-HAV se gasesc in serul sanguin al bolnavului
de la debutul bolii si se pastreaza timp de 3-6 luni.
Virusul hepatitei acute A are transmiterea fecal-orala, rar parenterala (i.v., consumatori
de droguri).
Diagnosticul de baza al infectiei acute in hepatita A se face prin evidentierea de IgM-
anti-HAV. Dovada unei infectii recente prin IgG-anti-HAV, anticorpii IgG-anti-HAV persista un
timp indelungat chiar si toata viata. Este posibila evolutia in mai multe faze (scadere a titrului de
IgM, apoi crestere).
Factorii de risc implicati in contractarea infectiei sunt:
- calatoriile in zonele endemice
- persoanele bisexuale sau hemosexuale
- utilizarea de droguri ilicite injectabile sau neinjectabile
- persoanele cu hemofilie, sau care au primit transfuzii de singe sau concentrate sanguine
- consumul de fructe de mare crude
- igiena deficitara a miinilor si a modului de preparare a alimentelor.

27
II.4. PATOGENIE
În cazul hepatitei A, calea principală de transmitere este cea digestivă. Astfel, virusul
conţinut în diversele produse este vehiculat prin:
- mâini murdare, prin intermediul cărora virusul ajunge la gură sau contaminează diverse
alimente; mâinile mai pot fi contaminate după folosirea closetului. De aceea, este foarte
important să se utilizeze corect şi igienic closetele publice, ţinând cont de spălarea mâinilor după
folosirea closetului şi înaintea consumului de alimente;
- apa de băut corespunzătoare din fântâni neigienic întreţinute sau din apele de suprafaţă,
contaminate cu ape reziduale murdare. Apa de băut necorespunzătoare nu trebuie folosită nici la
spălatul vaselor şi nici la mâncare dacă nu este fiartă. Atunci când nu suntem siguri că o apă este
bună de băut trebuie să o fierbem sigur;
- alimentaţia neigienică se referă la consumul de alimente nespălate, cum ar fi fructele şi
zarzavaturile şi la alimentele contaminate ca de exemplu laptele;
- folosirea diverselor obiecte contaminate şi manipulate de bolnav cum ar fi: jucării, rufărie,
termometre, vase de noapte, closete, etc. ;
- comportamentul neigienic care creează insalubritate ca: depunerea neigienică a urinei şi
fecalelor în afara closetelor, scuipatul pe jos depozitarea gunoaielor în mod necorespunzător,
etc.;
- muştele, de asemenea, pot constitui calea de transmitere prin contaminarea alimentelor
neprotejate.
În general, sărutul, contactul intim, cum ar fi mediul familial sau în colectivităţi închise
de copii, realizeză transmiterea cea mai frecventă prin contact direct.
Virusul patrunde în corp de obicei prin apă, alimente, mâini murdare şi exceptional
parenteral, prin transfuzie, infecţii, etc. Invadează ficatul unde se înmulteşte intens determinând
leziuni directe ale hepatocitelor şi infiltrate inflamatorii.
Din ficat virusul trece în sânge dar şi în lumenul digestiv provocând gastroduodenita
acută. Aceste leziuni perturbă funcţiile hepatocitului rezultând scăderea în sange a substanţelor
fabricate de ficat, albumina, factorii de coagulare şi fracţiunea esterificată a colesterolului.
Scade de asemenea funcţia hepatică detoxifiantă şi cresc în sânge o serie de enzime care
traduc citoliza (se elibereaza TGP) precum şi substanţele prelucrate de hepatocite: corpi cetonici,
glucoza, cuprul, fierul, bilirubina, fosfatoza alcalina şi colesterolul total. De obicei hepatita

28
virală A se vindecă complet în câteva săptămâni. Nu cronicizează iar formele grave sunt
exceptionale. Imunitatea după boală este definitivă.
In hepatita A persistentă, în formele uşoare şi medii, vindecarea histologică completă are
loc în 2-3 luni, mai rar în 4-6 luni (la copiii cu imunitate scăzută şi/sau hrăniţi necorespunzător –
fast-food, etc.).

II.5. DEBUTUL
Se afirmă că doar 10 % din hepatitele virale primare acute şi îndeosebi hepatita A sunt
manifestate clinic. Incubaţia variază între 2 şi 6 săptămâni, în medie 25 zile. Perioada
prodromală preicterică începe de obicei brusc şi durează 4-10 zile la copil, 2-12 zile fiind
marcate de unul sau mai multe semne şi simptome, grupate în sindroame:
- sindromul digestiv prezent la 70-90 % din bonlavi constă din: inapetenţă, greţuri, vărsături, gust
amar, dureri epigastrice sau în hipocondrul drept prin distensia capsulei de către ficatul mărit, cu
iradiere în zona apendiculară sau renală, balonări abdominale şi la copii diaree în 20 % din
cazuri;
- sindromul pseudogripal cu febră moderată timp de 3-5 zile, mialgii şi calor respirator, survine
la 2-4 % din cazuri;
- sindromul pseudoreumatismal din hepatita A constă în mialgii şi artralgii (dureri musculare şi
articulare) care afectează articulaţiile mari, au o intensitate redusă, cedează o dată cu instalarea
icterului;
- sindromul neuropsihic manifestat prin cefalee, astenie marcată şi irascibilitate, debutul
pseudomeningian cu cefalee intensă poate fi întâlnit la şcolari;
- sindromul erupţial de tip urticarie, rujeliform, scarlatinoform sau purpuric.
Debutul în hepatita A poate fi uneori:
- debutul de prurit;
- debutul de tip abdomen acut ca o apendicită acută sau colecistică acută.

II.6. MORFOPATOGENIE
Tabloul clinic: perioada de incubatie: minim = 7 zile, maxim = 50 zile, mai frecvent 15-
30 zile.
Perioada preicterica (4-7 zile, poate varia de la 1-14 zile) - care se manifesta
prin:manifestari generale,digestive si neuropsihice: greata, varsaturi,astenie, cefalee, disconfort,

29
mialgii, artralgii, ameteli, insomnie, prurit cutanat, febra (37º – 39º C), deseori se confunda cu o
toxiinfectie alimentara. La copii se poate manifesta cu diaree. La palparea abdomenului:
hepatomegalie, sensibilitate crescută cu dureri in hipogastru drept si epigastru. In majoritatea
cazurilor cu aparitia icterului starea clinica se amelioreaza. In aceata perioada rar se face
diagnosticul de hepatita A.
Perioada icterica - care se manifesta prin aparitia icterului si urina devine închisa la
culoare, iar materiile fecale – deschise la culoare, sclerele se coloreaza in galben apoi mucoasele
si tegumentele. Icterul se intensifica in primele 2-3 zile si se mentine 1-2 saptamani, dupa care
scade din intesitate pana la remitere. La examenul obiectiv in primele zile a perioadei icterice se
evidentiază hepatomegalie, uneori impreuna cu o splenomegalie. Temperatura in aceasta
perioada este normala. Dupa 2 saptamani de evolutie incepe stadiul de declin a bolii: icterul
cedeaza, hepatomegalia se retrage, astenia dispare, apare apetitul si evolueaza spre vindecare si
normalizare.
In majoritatea cazurilor de hepatita A indiferent de gravitatea evolutiei, are loc
vindecarea totala si restabilirea tuturor functiilor ficatului.
Manifestarile generale de tip infectios constau din febra (fara frisoane) moderata (uneori
discreta), nesesizata de bolnav, care dureaza 3-5 zile, uneori poate atinge cifra de 39° si mai
mare. Febra este însotita deseori de dureri musculare, mai rar si de manifestari catarale
respiratorii, care pot domina în tabloul clinic, realizînd tipul de debut “gripal” al HVA.
Manifestarile digestive sînt cele mai frecvente. Ele sînt alcatuite din anorexie, modificari
ale sensibilitatii gustative si olfactive (desgust de a fuma), greata, varsaturi, dureri epigastrice,
senzatie de greutate în hipocondrul drept, balonari abdominale, constipatii sau diaree. Starea de
greata si varsaturile pot fi uneori atît de intense, încât boala se poate confunda cu o toxiinfectie
alimentara. Intoleranta fata de alimente poate fi absoluta. Când simptoamele digestive domina
tabloul clinic al perioadei preicterice se realizeaza prin sindromul dispepsic (60 – 80% din
cazuri).
Manifestarile neuropsihice în faza prodromala ale HVA sînt sub forma de astenie
pronuntana, ameteli, cefalee, insomnie etc, senzatie de o stare grava. Acest sindrom
astenovegetativ se întîlneste mai rar în HVA decît în HVB.
Sindromul combinat (combinarea a mai multor sindroame) al perioadei preicterice a
HVA se determina în 40% din cazurile analizate.

30
 Sindromul artralgic (reumatismal) ca si manifestarile cutanate, sub forma de eruptii de tip
urticarian, scarlatiniform sau rugeoliform, conform datelor obtinute se întîlnesc destul de rar.
Examinarea obiectiva pune în evidenta o hepatomegalie cu sensibilitatea usor dureroasa
în hipocondrul drept si în epigastru. Uneori, mai ales la copii, poate fi marita în volum si splina.
La sfîrsitul perioadei preicterice urina devine închisa la culoare, iar materiile fecale – surii
(cenusii). Simptomele obiective mentionate împreuna cu cele subiective pot da posibilitate
medicului terapeut, pediatrului, ori de alta profesie de a suspecta HVA în conditii de policlinica.
Spre regret, în prezent, diagnosticarea HVA în perioada preicterioa se patrece rar.

II.7. FORME CLINICE:

Forma usoara – se caracterizeaza prin stare generala buna a bolnavului, disparitia rapida
a icterului (2-3 saptamani), normalizarea ALAT (1 luna). Perioada de vindecare scurta.
Forma semigrava – durata icterului tegumentar 3-4 saptamani, valori ridicate ALAT 1,5
luni.
Forma grava – durata icterului tegumentar peste 4 saptamani, valori ridicate ALAT
peste 1,5 luni.
Se evidentiaza forme acute, care dureaza pana la trei luni, si subacute care dureaza intre
trei si sase luni.
Alte forme:
Forma frusta: subicter de scurta durata al sclerelor, hepatomegalie. Alta
simptomatologie este slab exprimata si de o durata mai scurta decît în forma icterica usoara a
bolii.
Forma anicterica: este caracteristic lipsa icterului, se regasesc unele simptome cu durata
mai scurta decat la forma frusta. Este prezenta hepatomegalia la examenul obiectiv si indicele
bilirubinei generale este in limite normale.
Forma subclinica: este caracterizata prin lipsa tabloului clinic definitiv dar cu
hepatomegalie. Bilirubina sanguina este in limite normale, au loc deviatii imunilogice.

II.8. EVOLUTIE
Boala incepe cu o perioada prodromala, preicterica, de 5-7 zile cu febrilitate, dureri
musculare si disconfort digestiv (greata, varsaturi, pierderea apetitului) astenie si apatie. Evolutia
hepatitei cu virus A este aproape totdeauna favorabila, cu o vindecare completa fara sechele.

31
Cazurile grave sau letale sunt exceptionale. Evolutia hepatitei cu virus A este usor controlabila,
printr-o buna colaborare intre medic si pacient. Pentru prevenirea acestui tip de hepatita exista
vaccin.

II.9. DIAGNOSTIC
A.DIAGNOSTIC CLINIC
Incubatia dureazǎ între 14 si 24 de zile,fiind în medie 21-35 de zile ;se caracterizeazǎ
prin prezenta virusului în scaun si prin contagiezitate crescutǎ în a doua jumǎtate a perioadei.
Peroada prodromalǎ (preictericǎ) dureazǎ 1-10 zile si este dominatǎ de manifestǎri
generale de tip infectios si tulburǎri digestive care se amendeazǎ odatǎ cu instalarea
icterului.Desi,simptomatologia perioadei prodromale este polimorfǎ se descriu urmǎtoarele
forme de debut in hepatita viralǎ A :
1.dubut pseudogripal :febrǎ,mialgii,catar al cǎilor respiratorii superioare,ce fac dificil
diagnosticul diferential cu o virozǎ respiratorie sau o anginǎ acutǎ;
2.debut digestiv diseptic:inapetenta,greturi.vǎrsǎturi,epigastralgi,jenǎ sau tensiune dureroasǎ în
hipocondrul drept,meteorism postprandiae,modificǎri ale sensibilitǎtii gustative si olfactive;
3.debut nervos-astenic:cefalee,ameteli,somnolentǎ sau insomnii,apatie,stare de rǎu general,uneori
depresie psihicǎ;
4.debuturi atipice:
- debut colicativ,simuland colica biliarǎ sau apendicita acutǎ.
- debut direct cu icter
Infectia cu VHA se poate opri la perioada prodromalǎ în formele abortive ale hepatitei
virale A.
In perioada prodromalǎ,examenul obiectiv poate duce la hepatomegaliile, adeno-
splenomegalie(mai ales la copii).Examenele de laborator efectuate în acest studiu pot confirma
hepatita viralǎ acutǎ prin valori crescute ale testelor de inflamatie mezenchimalǎ (testul cu
Tymol,Kunkel,etc) si ale testelor de hepatocitolizǎ(TGP,TGO).
Perioada de stare (ictericǎ) începe odatǎ cu instalarea icterului sclero tegumentar.în marea
majoritate a cazurilor simptomatologia se remite,bolnavii redevin apetenti,fǎrǎ acze
subiective.Persistenta sindromului digestiv dispeptic sau si a celui neuropsihic poate anunta o
evolutie severǎ.

32
 Principalele sindroame care caracterizeazǎ aceastǎ perioadǎ sunt :sindromul icteric si
sindromul hepato-splenomegalic,la care se adaugǎ,inconstant,simtoame legate de afectarea unor
organe învecinate ficatului :vezica biliarǎ,pancreasul,stomacul si duodenul.
Aparatul cardio-vascular poate prezenta unele modificǎri :bradicarsdie,hipotensiune
arterialǎ ;lezarea rinichiului este minimǎ si se evidentiazǎ prin discreta albuminurie.
Sindromul icteric începe prin coloratia galbenǎ a sclerelor,urmatǎ colorarea galben-
rubinie a tegumentelor.Intensitatea si durata icterului este variabilǎ si poate constitui un indicator
al gradului de severitate a bolii(formele severe se insotesc de un icter accentuat,formele majore
pot evolua farǎ icter sau cu icter discret si de scurtǎ duratǎ ;formele colestatice sunt caracterizate
prin persistenta indelungatǎ a unui icter intens).
Concomitent cu icterul bolnavii prezintǎ urini hipercrome si scaune
decolorate,hipocolice.
În hepatita viralǎ A durata icterului este de 2-4 sǎptǎmâni,în formele colestatice icterul
persistǎ mai mult de 4 sǎptǎmâni.
Sindromul hepatomegalic :ficatul este mǎrit n volum,depǎsind rebordul costal cu 2-4-6
cm sau mai mult.Consistenta ficatului este elasticǎ,marginea inferioarǎ rotunjitǎ,suprafata netedǎ.
Este sensibil la palpare,iar în erostatism prelungit sau la efort,bolnavul acuzǎ o durere
sau jenǎ în hipocondrul drept si epigastru.
Hepatomegalia persistǎ pe toatǎ perioada de stare a hepatitei virale acute si se resimte
lent in covalescentǎ,ficatul ajungând la dimensiuni normale la 4-6 luni de la debutul bolii.Se
întâlnesc si cazuri de hepatitǎ viralǎ acutǎ in care hepatomegalia este fiecare discretǎ.
Splenomegalia poate însotii hepatomegalia,mai ales la copii.
Copii cu hepatita viralǎ acutǎ prezintǎ un facies caracteristic,cu pometi cingestionati sî
buze caramminate,ce contrasteazǎ cu paloarea sau icterul tegumentar.Perioada de declin a
hepatitei virale acute,începe dupǎ 10-14 zile de evolutie a bolii,prin remisiunea treptatǎ a
icterului,nominalizare culorii urinelor si a scaunelor,reducerea moderatǎ a
hepatomegaliei,declinul valorilorbilirulinei serice si a enzimelor de hepatocitolizǎ.Perioada de
covalescenta dureazǎ 2-3 luni dupa boala acutǎ,timp în care simptomatologia clinicǎ dispare
complet,înainte de vindecarea biochimicǎ si histologicǎ a ficatului.Din acest
motiv,supravegherea bolnavului se face prin control clinico-biologic lunar in primile 3 luni de la
externare si se contunuǎ apoi trimestrial timp de 1 an.

33
B.DIAGNOSTIC DE LABORATOR
1.Sindrom de inflamatie mezenchimalǎ :pune în evidentǎ modificarea raportului albumine
(globuline) si se pozitiveazǎ prin cresterea imunoglobulinelor,precoce,chiar la debutul
bolii.Valorile testelor de disproteinemie se mentin crescute în perioada de stare si scad în
covalescentǎ dupǎ 1-2 luni de la externarea bolbnavului.
2.Sindromul de hepatocitolizǎ(teste enzimatice):Transominazele serice :TGP sau ALAT si TGO
sau ASAT care,de la valori normale cuprinse între 0-12 u.i (sau 0-40) ajung la valori de peste
200-300 u.i,încǎ din faza preictericǎ,precedând cresterea bilirubinei serice. În mod obisnuit
valorile TGP,TGO scad în 2-3-4 sǎptǎmâni,ând la limitele normale.Determinarea sideremiei
aratǎ valori crescute la 200-599 mg%(valori normale 80-120 mg%) în cursul perioadei de stare,în
paralel cu cresterea transaminazelor.
3.Sindromul de retentie biliarǎ:Determinarea bilirubinemiei directe si totale aratǎ valori de 1.6-
2.5 mg % la bolnavii cu subicter,valori de 5-15 mg % în formele icterice si peste 20-25 mg % în
formele colestatice.Crestera concentratiei serice a bilirubinemiei determinǎ aparitia ijn urinǎ a
pigmentilor biliari(bilirubina directǎ trecând prin filtru renal,în timp ce bilirubina neconjugatǎ nu
se regaseste în urinǎ deoarece nu este solubilǎ).Formele colestatice de hepatitǎ viralǎ acutǎ se
înstesc si de o crestere marcantǎ a fosfatazei alcaline prin alterarea functiei excretoare a
ficatului(volori normale 1,5-4,5 unitǎti Bandasky).
4.Sindromul hepatopriv:dacǎ leziunile hepatice sunt severe,sinteza factorilot de
coagulare(protrombina,proaccelerina,proconvertina) este scazutǎ,ceea ce duce la prelungirea
timpilor respectivi fatǎ de martor.Se mai deceleazǎ o scǎdere a sintezei de albuminǎ si o scǎdere
a esterificǎrii colesterolului.
5.Diagnosticul de certitudine al infectiei virale acute se stabileste prin detectarea anticorpilo
specifici anti-VHA din clasa lgM.Acestia sunt prezenti in seru l bolnavilor în titru crescut încǎ de
la începutul perioadei de stare si rǎmân în concentramân în concentratii ridicate încǎ aproximativ
2-6 luni de la debut.Determinarea anticorpilor totalo anti-VHA reprezentati în principal prin Ig
G,este utilǎ doar pentru autentificarea unei infectii cu VHA în antecedente
Examenul direc în scaun,este rar pozitiv,atunci când se efectuazǎ la bolnavi în perioada
de stare,si când eliminarea virusului este redusǎ.

34
II.10. PROGNOSTIC
Hepatita A evoluează obişnuit spre vindecare, formele grave sunt rare iar cronicizarea
este absentă. Influenţează negativ prognosticul: hipertiroidismul, diabetul, boli digestive cronice,
lambrioza, alcoolismul, activitatea fizică şi intelectuală intensivă.

II.11. COMPLICATII
Sunt forme rare; în HVA se discută posibilitatea apariţiei de anemie hemolitică în faza
acută sau în covalescenţă, sau anemie aplastică. Suprainfecţii bacteriene de căi biliare pot surveni
în forma colestatică. Complicaţiile sunt variate, astfel pot apărea anemii hemolitice, suferinţă
cronică a pancreasului, infecţii bacteriene şi parazitare ale căilor biliare. Pot apărea şi complicaţii
nervoase postinfecţioase, cu patogenie imună; apar rar polinevrite, mielite etc. Nu determină
hepatită cronică şi nici ciroză hepatică.

II.12. TRATAMENT
Hepatita A este o afectiune autolimitanta in majoritatea cazurilor. Nu se utilizeaza
medicamente pentru a o trata.
Tratamentul adjuvant consta in urmatoarele masuri:
- repaus la pat
- mentinerea unei diete echilibrate
- evitarea deshidratarii
- evitarea medicamentelor cu metabolizare hepatica, a drogurilor ilicite, a alcoolului
- produse antipruriginoase:benadryl, clor-trimeton.
Medicatia adjuvanta
- acetaminofen pentru controlul durerii, si a febrei
- antiemetice:metoclopramid.
Profilaxie
Desi nu exista medicanemte care sa trateze cauza, vaccinul anti-hepatitic A este cel mai
eficient pentru a preveni infectia in cazul expunerii. Acesta acorda o protectie de 94-100%, daca
este efectuat corect, adica ambele doze. Totusi, eficacitatea sa scade la persoanele cu
imunosupresie, cum ar fi cei cu HIV/SIDA.

35
 Pentru contacti este utila o doza de imunoglobulina umana alaturi de vaccinarea anti-
hepatita A. Daca este administrat vaccinul sau imunoglobulina, in primele 2 saptamini de la
expunere, simptomatologia hepatitei A nu se va instala.
Imunoglobulina umana este recomandata si :
- persoanelor cunoscute ca alergice la alte vaccinuri care contin ingredientele vaccinului HA
- copiilor mai mici de 1 an, care nu au fost imunizati cu vaccin dar au fost expusi VHA.
Tratamentul chirurgical
Transplantul hepatic ortotopic este indicat la pacientii cu insuficienta hepatica
fulminanta. Selectia acestora este dificila deoarece 60% dintre bolnavi se recupereaza fara a
necesita transplantul.
Prognosticul este favorabil in majoritatea cazurilor, peste 85% dintre bolnavi se
recupereaza in 3 luni iar 99% in 6 luni. Rata de mortalitate este estimata la 0, 1%, mai ales
printre batrinii cu co-morbiditati.
Alimente nerecomandabile in hepatita A:
– mai mult de 2- 3 oua pe saptamana;
– carne grasa sau prajita (carnea de pui va fi consumata dupa indepartarea pielitei);
– carnati si alte mezeluri;
– peste conservat in ulei;
– nuci, alune, unt de arahide;
– produse condimentate excesiv;
– ciocolata;
– grasimea adaugata la gatit: prajitul in ulei, copturile cu unt sau margarina. Este de preferat ca
alimentele sa fie fierte, preparate pe gratar, supe – toate bucatile de grasime trebuie indepartate.
Recomandari in hepatita A:
– fierberea este mai indicata decat prajirea in ulei;
– mancarea poate fi condimentata cu plante aromatice sau suc de lamaie. Condimentele picante
(piper, ardei iute, mustar, hrean) nu sunt indicate;
– grasimea de pe carne trebuie indepartata , la fel ca si grasimea din supe;
– persoanele care incearca sa reduca aportul de grasimi din alimentatie, trebuie sa consume mai
multe glucide pentru a dispune de suficienta energie (de exemplu, paine cu miere);
Obiectivele tratamentului în hepatita viralǎ acutǎ sunt :

36
-scurtarea evolutiei vietii;
- prevenirea evolutiei spre isuficientǎ hepaticǎ fulminantǎ prin necrezǎ hepaticǎ supra-acutǎ;
- prevenirea complicatiilor imediate;
- prevenirea trecerii bolii acute în stare cronicǎ;
-reintegrarea în activitatea anterioarǎ sau într-o muncǎ carespunzǎtoare cu capacitatea ficatului.

37
 CAPITOLUL III

EXPLORĂRI FUNCŢIONALE

Explorarile ficatului sunt morfologice, functionale si vasculare.

1.Explorarile morfologice: punctia-biopsiehepatica este unul dintre cele mai utile mijloace de
diagnostic, cu conditia ca leziunile sa fie difuze. in unele situatii, cum este cazul suspiciunii de
cancer, punctia-biopsie se executa sub controlul laparoscopului.
Punctia care se face cu acul Menghini este o explorare atraumatica, cu accidente rare
(1,5%), grevata de o mortalitate foarte redusa (0,03 - 0,05%).Pregatirea bolnavului este
obligatorie. Va fi pregatit psihic, explicandu-i-se necesitatea si lipsa de pericol a punctiei. Se
determina in prealabil timpul de sangerare si de coagulare, timpul Quick si se numara
trombocitele. Cu doua zile inainte se administreaza vitaminele K si C, clorura de calciu si un
hemostatic. inaintea punctiei se face o clisma evacuatoare si se face o injectie cu Dilauden sau
Mialgin. Tegumentele vor fi bine dezinfectate si se va face o anastezie locala cu procaina 2%.
Dupa efectuarea punctiei se aplica o punga cu gheata si bolnavul ramane culcat in decubit lateral
stang 2 ore, apoi va pastra repausul la pat 24 de ore, sub controlul pulsului si al tensiunii
arteriale.

Acul Menghini

38
 Contraindicatiile punctiei-biopsie sunt: sindroamele hemoragipare, cu indicele de
protrombina sub 60%, un numar de trombocite sub 90 000, ficatul de staza, banuiala de chist
hidatic sau de abces hepatic, un icter de lunga durata.
Complicatiile care pot surveni sunt hemoragia prin plaga de punctie, hemoragia in pleura
sau in peritoneu, perihepatita, pleurezia, peritonita biliara, punctionarea altor organe (colon,
tumori ale rinichiului).
Laparoscopia este o metoda de examinare a suprafetei ficatului cu ajutorul
laparoscopului. Pot fi explorate fata inferioara si marginea anterioara. Este utila mai ales in
neoplasme si in hepatomegaliile cu icter; in plus, sunt cercetate vezicula biliara si o parte din
caile biliare. in leziunile circumscrise, laparoscopia permite efectuarea unei biopsii dirijate.

Scintigrafia este o metoda care aduce informatii asupra tesuturilor ficatului cu ajutorul
elementelor radioactive.

39
2.Explorarile functionale se fac pentru parenchim si pentru mezenchim.
Explorarile parenchimului: se cerceteaza metabolismul glucidic, proteic, lipi-dic,
functia biliara, functia antitoxica, factorii de coagulare, functia de eliminare a substantelor
colorate si testele enzimologice.
Explorarile ficatului in metabolismul glucidelor. in primul rand se dozeaza glicemia.
Proba hiperglicemiei provocate se bazeaza pe faptul ca o lezare a hepato-citului tulbura
depozitarea glicogenului, iar administrarea in exces a glucidelor face ca acestea sa creasca in
sange. Dimineata pe nemancate se administreaza 100 g glucoza pura in 200 ml apa cu ceai; se
dozeaza glicemia din ora in ora, timp de 3 - 4 ore. Cifra glicemiei maxime la normal nu
depaseste 1,4 - 1,6 g%o. Proba nu este specifica pentru ficat, deoarece glucoza poate fi
metabolizata si in alte tesuturi sau organe.
Testul tolerantei la galactoza (Bauer) are mai multa specificitate, galactoza fiind
metabolizata numai de ficat, care o transforma in glicogen. Proba se efectueaza dimineata pe
nemancate. Bolnavul este invitat sa-si goleasca vezica urinara si i se administreaza 40 g
galactoza pura in 300 - 500 ml apa. Se iau probe de urina la 2,4, 6 si 24 de ore. La individul
normal nu trebuie sa se elimine mai mult de 2 g galactoza; o eliminare de 3 g denota o lezare
functionala moderata, iar o eliminare peste 6 g arata o insuficienta hepatocelulara severa.
Explorarea ficatului in metabolismul proteic: dozarea proteinelor plasmatice ne va da
informatii asupra cantitatii de albumine si de globuline. O scadere a valorii albuminelor sub 4 g%
sugereaza de asemenea o insuficienta hepatocitara. in schimb, in asemenea situatii vor creste in
special y-globulinele si, mai rar, P-globulinele. in mod normal, raportul albumine/globuline este
de 1,5 - 1,8; scaderea acestui raport, care poate deveni chiar subunitar, indica un sindrom de
insuficienta hepatocelulara.
Scaderea fibrinogenului (normal 200 - 400 mg%) constituie un indice de alterare difuza a
ficatului.
Testele de disproteinemie, utilizate pe scara foarte larga, nu pot fi considerate specifice,
ele fiind pozitive in diferite alte stari sau afectiuni in care apar modificari in compozitia
cantitativa si calitativa a proteinelor (afectiuni renale, procese inflamatorii, infectii, cancere).
Sunt gresit denumite „probe hepatice". Se practica o multitudine de teste de disproteinemie:
reactia Takata-Ara, reactia Gros, banda de coagulare Weltmann, reactiile cu sulfat de cadmiu, cu
sulfat de zinc; apoi sunt testele de labilitate cu apa distilata. Dintre toate, in ultimul timp,

40
majoritatea clinicienilor se multumesc cu reactia de turbiditate cu timol, care, dupa tehnica
originala MacLagan, arata in mod normal valori de 0 - 4 u. (unitati).
Explorarea ficatului in metabolismul lipidic: dozarea colesterolului total si a
colesterolului esterificat este foarte folosit in explorarea functionala a ficatului. Mai important
este insa comportarea colesterolului esterificat. Raportul de colesterol esterificat/colesterol total,
in stare normala de 0,7 - 0,8 este foarte scazut in insuficienta hepatica, fiind un test valoros de
apreciere functionala a ficatului.
Explorarea functiei biliare: se cerceteaza constituentii bilei de sange, urina si materiile
fecale. Dozarea bilirubinei in sange arata in mod normal o cantitate de 5 -10 mg%e, constituita
din bilirubina indirecta (neconjugata) si directa (conjugata). Acestea se pun in evidenta si se
dozeaza cu diazoreactivul Erlich, prin reactia Hijmans van den Berg. Cresterea bilirubinemiei
indica un icter. Bilirubina indirecta este crescuta in icterul hemolitic, precum si in multe cazuri
de hepatite. Bilirubina directa este crescuta in icterele prin hepatita, unde poate atinge valori pana
la 200 mg%c si icterele prin obstructie, in care poate ajunge pana la 400 mg%c.
Raportul bilirubina indirecta/bilirubina totala (I/T) este foarte folosit pentru diagnostic si
chiar pentru a aprecia gradul de afectare hepatica. Bilirubinuria se datoreaza trecerii bilirubinei
direct in urina. Ea coloreaza urina in galben-brun, pana la aspectul de bere neagra, si poate sa
apara inainte de coloratia icterica a tegumentelor. Nu se intalneste decat in icterul prin obstructie
si in cel hepatocelular, fiind absenta in icterul hemolitic.
Dozarea sarurilor biliare in sange (colalemia) indica in mod fiziologic valori sub 4
mg%o. Sarurile biliare cresc mult in icterul obstructiv si mai moderat in icterul hepatocelular; in
aceste cazuri sunt insotite de aparitia sarurilor biliare in urina.
Dozarea urobilinogenului si a urobilinei urinare sunt probe curente. in mod normal, in
urina nu gasim urobilinogen sau doar urme. Urobilinogenuria creste cand ficatul este insuficient
sau cand se produce o hemoliza exagerata: in consecinta, va fi crescuta in insuficienta
hepatocelulara (cu sau fara icter) si in icterul hemolitic. Urobilinogenul dispare din urina in
icterul obstructiv (cand scurgerea bilei in duoden ste oprita) sau in hepatitele grave (cand ficatul
nu mai poate secreta si execreta bila).
Sterocobilinogenul se cerceteaza in materiile fecale, in mod normal se elimina prin fecale
20 - 40 mg streptocobilinogen/24 de ore. Lipsa completa sau scaderea sub 5 mg sunt intalnite in
obstructia completa a scurgeii bilei in intestin, cum este cazul in cancerul cap de pancreas

41
(scaune acolice). in icterul hemolitic, scaunul este intens colorat (hipercolic) prin cantitatea
crescuta de bilirubina din bila.
Explorarea functiei antitoxice: proba sintezei si a eliminarii acidului hipuric se bazeaza
pe transformarea acidului benzoic de catre ficat in acid hipuric si eliminarea acestuia prin urina.
Dimineata pe nemancate, dupa ce s-a evacuat vezica, i se dau bolnavului 6 g benzoat de sodiu si
se recolteaza urina in urmatoarele 4 ore. La indivizii normali trebuie sa elimine peste 4 g acid
hiperic. Proba intravenoasa: dupa evacuarea completa a vezicii se injecteaza intravenos 1,70 g
benzoat de sodiu diluat in 20 ml apa, in rastimp de 5 minute; se dozeaza acidul hipuric in urina
colectata dupa o ora de la injectare. in mod normal trebuie sa se elimine 0,75 g acid hipuric in
urina din prima ora; o eliminare sub 0,75 g este considerata a indica o insuficienta hepatocitara.
Explorarea factorilor de coagulare: determinarea protrombinei, ca proba de explorare
functionala hepatica, se bazeaza pe sinteza protombinei in ficat. Pentru uzul curent se determina
timpul de coagulare protrombinica dupa metoda Quick. in mod normal, timpul de protrombina
este de 15 secunde si corespunde unui indice de protrombina de 100%. Valori intre 80 si 110%
sunt considerate de asemenea normale. Scaderea I.P. (indicelui de protrombina) sub 70% este
socotita a indica o insuficienta hepatica. Determinarea timpului de protrombina dupa
administrare de vit. K (proba Koller) permite diferentierea icterelor.proba de bromsulfonftaleina
(testul B S P) este extrem de valoroasa. Se introduce intravenos o cantitate de 5 mg/kilocorp si se
determina, colorimetric, concentratia de substanta in sange la 5, 10,15, 30 si 45 de minute dupa
injectare. O retentie de substanta peste 10% sau mai mult este considerata ca indicand o alterare
hepatocelulara. in ultimul timp se recomanda clearence-ul B S P fractionat, tinand seama de
epuratia pe unitatea de timp.
Explorarea prin teste enzimologice aduce informatii valoroase in cunoasterea
sindromului de hepatocitoliza. Aceste teste nu sunt specifice pentru ficat, ele putand fi
modificate in multe alte afectiuni. Fosfataza alcalina, care in mod normal are valori de 1,5 - 5
unitati Bodansky sau 3 - 13 unitati King, este crescuta in icterele mecanice la 20 - 60 u.B; in
icterul hepatocelular are valori moderate crescute. Transaminaza glutamic-piruvica GTP si cea
glutamic-oxalacetica GTO sunt martori ai proceselor necrotice. GTP, care in mod normal nu
depaseste 40 u, poate creste in ciroza si neoplasme hepatice pana la 250, iar in hepatita acuta la
peste 500 u. GTO, creste in hepatita, dar poate atinge in infarct valori de peste 200 u.

42
 Printre alte teste functionale hepatice, folosite din ce in ce mai mult, notam cercetarea
sideremiei, care arata la normal valori de 110 - 120g% la barbat si 85 -90g% la femeie. in
hepatite se constata, cu regularitate, o crestere a fierului seric. in icterul obstructiv, sinderemia
este normala sau scazuta. Cresterea fierului seric indica procese de citoliza.
Explorarile mezenchimale se fac pentru a cerceta sindromul de activitate sau de
inflamatie mezenchimala. Cresterea y-globulinelor, cu ajutorul electroforezei proteinelor
plasmatice, se bazeaza pe faptul ca ele sunt in proportie de 80% substratul anticorpilor. Normal,
y-globulinele ating valori de 1 g%. in hepatita cronica cresc la 1,5 - 2,3%, iar in hepatita lupoida
si ciroza la peste 3 g%. Testele de labilitate serica au fost amintite la explorarile parenchimului.
Testele imunoserologice folosite la explorarea activitatii mezenchimale sunt: fixarea
complemetului; cresterea anticorpilor; imunofluorescenta.
3.Explorarile vasculare sunt necesare pentru cunoasterea sindromului de hipertensiune portala,
mai ales in vederea Tratamentului chirugical. Manometria splenica si manometria suprahepatica
permit sa se localizeze sediul obstacolului. Sple-noportografia furnizeaza date despre
vascularizatia intrahepatica.
Limfografia este din ce in ce mai bine si mai des folosita.
In explorarea ficatului si cailor biliare, se mai folosesc teste enzimatice, determinari
imunologice (antigene si anticorpi virali si antigene oncofetale), punctia biopsie, examenul
radiologie al cailor biliare, angiografia, manometria portala, tomografia computerizata, ecografia
etc.
Examene de laborator:
1. Specifice – evidenţierea virusului hepatic A prin vizualizarea virionului în filtratul de materii
fecale la microscopul electronic, sau prin R.I.A. – imun electromicroscopie, cultivarea VHA pe
culturi celulare, evidentierea în serul pacientului a anticorpilor de tip IgG.
2. Teste funcţionale nespecifice:
– teste de citoliză – creşterea de 20-50 ori a valorii TGP şi TGO sugerează hepatita virală;
– teste de insuficienţă hepatocelulară, scade timpul Quick şi plasminogenul, albumina serică este
normală sau puţin scăzută, scade proalbumina serică;
– teste de retenţie biliară – creşte bilirubinemia, fosfataza alcalină şi colesterolul total;
– teste de disproteinemie;
– imunograma – imunoglobulinele de tip M evolueaza paralel cu necroza hepatică;

43
– electroforeza proteinelor se modifica puţin în hepatita acută şi important în hepatita cronică;
– testul de turbiditate la Hyenol creşte la inceputul HVA şi persistă câteva luni.
Studii de laborator:
- diagnosticul de hepatita A se bazeaza pe dozarea serologica a Ac IgM anti-hepatita A, acest test
este sensibil si specific, si ramine pozitiv 3-6 luni de la prima infectare, pina la 12 luni la 255
dintre pacienti
- detectarea Ac Ig G, anti-hepatita A, acestia apar imediat dupa cei Ig M, si persista citiva ani
- prezenta Ig G si absenta Ig M, indica o vaccinare anterioara, nu infectie
- Ig G da imunitate protectiva altor infectari
- enzime hepatice:niveluri crescute de ALT, si AST, , In care ALT este dominanta; acestea
depasesc 10. 000mUI/ml si persista 5-20 de saptamini
- functia biliara:nivelul de bilirubina creste si urmeaza nivelurile de enzime hepatice, pot ramine
ridicate citeva luni, peste 3 luni indica hepatita colestatica
- teste ale coagularii:timpul de protrombina ramine normal
- teste ale inflamatiei: VSH si proteina C reactiva crescute
- hemoleucograma:arata limfocitoza usoara, aplazia ertrocitelor si pancitopenie, este frecventa si
hemoliza.
Studii imagistice:
Ecograful poate fi necesar pentru a exclude alte afectiuni hepatice.

Examenul histologic arata inflamatie portala intensa, necroza focala si corpi acidofili. In
insuficienta hepatica acuta biopsia poate arata necroza celulara extensiva, si balonarea
hepatocitelor ramase.

44
 CAPITOLUL IV

PLANURI DE INGRIJIRE
IV.1. CAZUL I
1.CULEGEREA DATELOR
Surse de informative:
- pacienta
-foaia de observatie
-echipa de ingrijire
Date relative fixe:
Nume: Enache
Prenume: Livia
Starea civilă: căsătorită
Talie: 1,60 m
Greutate: 54 kg
Data naşterii: 24.II.1990
Alergii: nu prezinta alergii la nici un medicament
Nationalitate : romana
Religie: ortodoxa
Grup sanguin:OI
Rh :+
Date variabile:
Domiciliul:com Magura, jud. Buzau
Conditii de locuit:locuieste impreuna cu sotul si cei doi copii intr-o casa cu 4 camere, bucatarie,
incalzire cu lemne
Ocupaţia: ospatar
Istoricul bolii:
Din relatările bolnavei rezultă că prezintă astenie fizică,hepatalgii,artralgii, cefalee, vărsături,
urini hipercrome si icter sclero-tegumentar. Nu a urmat tratament în ambulator sau la medicul de
familie.
Data internării: 9.II.2016 ora 1630
Data externării: 29.II.2016 ora 14

45
 Numărul de zile de spitalizare:21
Diagnostic la internare: hepatită virală acută
Diagnostic la externare: hepatită virală acută tip A, formă medie icterică, antigen HBs
negativ.
2.COMUNICAREA
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuţii cu
aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare la apariţia primelor semne şi simptome
ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate, antecedentele heredo-
colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
Motivele internării:
a) Astenie fizică, paloare,scadere ponderala, hepatalgii, cefalee, urini hipercrome , scaune
decolorate , icter sclero-tegumentar.
b) Antecedente heredocolaterale: mama cu HTA esentiala –gr. II
c) Antecedente personale patologice: apendicectomie in 1995
d) Antecedente personale fiziologice: menarha la 13 ani
e) Antecedente personale obstetricale : nasteri= 2
f) Condiţii de viaţă şi muncă: Nu consumă alcool si nu fumeaza. Bea 1-2 cafele pe zi.
g) Igiena personala: baia generala la 2 zile , iar baia partiala de 1-2 ori pe zi.
h) Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.
Examen clinic general :
- stare generala : alterata
- sistemul musculo-adipos: slab reprezentat
- sistem ganglionar limfatic nepalpabil
- sistem osteo-articular integru
- facies : palid
- tegumente : icterice
Aparat respirator:
- torace normal conformat;
- respiratii -17 r/min;
- sonoritate pulmonara normala , fara raluri, fara tuse.
Aparatul cardiovascular:

46
- zgomote cardiace bine batute, fara sufluri;
- cord in limite normale;
- T.A. 120/70 mmHg;
- P=68 bat/min
Aparatul digestiv:
- apetit scazut- prezinte greturi si varsaturi
- lichide ingerate : 2000 ml/zi
- abdomen suplu, elastic , sensibil la palpare in hipocondrul drept si epigastru;
- ficat la rebord sensibil;
- splina –nepalpabila;
- tranzit intestinal prezent - 3-4 scaune/zi;
- scaune decolorate.
Aparatul uro-genital:
- loje renale libere
- urini hipercrome;
- mictiuni fiziologice 5-6/zi ( 1200 ml/24 h ).
SNC :
- orientata temporo spatial;
- ROT prezente , fara semne de iritatie meningeana
- oculomotricitate bilaterala normala;
- organe de simt :acuitati pastrate.
3. APRECIEREA
Pe baza datelor culese de la pacientă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic şi
din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: dureri în hipocondrul drept, hepatalgii, cefalee, artralgii.
Manifestări obiective :greturi,varsaturi, astenie.
4. ANALIZA DATELOR CULESE
Colaborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din examenul clinic
al pacientei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu observaţii proprii s-a
suspicionat diagnostic de hepatită virală acută A .

47
5. EVALUARE
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al dependenţei pacientei
este vorba de o bolnavă cu hepatită virală acută A, parţial dependentă, care necesită îngrijiri
infirmiere privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, icter
scleral, tegumentar, hepatalgii, cefalee , greturi , varsaturi.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu, care să-i permită refacerea psihică şi
fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de
comportare în spital şi apoi la domiciliu.
6.PLANUL DE ÎNGRIJIRE NURSING
Data: 9.II.2016
 Problemele actuale ale pacientei:
- astenie fizică;

- hepatalgii;

- cefalee;

- greturi;

- varsaturi;

- icter sclero-tegumentar.

 Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală;
- hepatalgii;

- lipsa poftei de mancare,

 Surse de dificultate:

- proces infecţios;

- durere în hipocondrul drept,

 Obiective:

- combaterea durerii;

- prevenirea complicaţiilor;

48
- supravegherea funcţiilor vitale,

 Intervenţii proprii:

- psihoterapie;

- urmărirea TA, temperatură, respiraţii, diureză.

 Intervenţii delegate:

- dministrarea tratamentului prescris de medic

- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de medic

 Evaluare:
Pacienta parţial dependentă privind urmatoarele nevoi fundamentale:
1-Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;
2- Nevoia de a dormi şi a se odihni;
3- Nevoia de a evita pericolele;
4- Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele intacte ;
5- Nevoia de a comunica cu semenii;
6- Nevoia de a se recrea;
7-Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea ;
8-Nevoia de a bea , a manca;
9-Nevoia de a elimina;
10-Nevoia de a avea o buna postura.

49
50
NEVOIA AFECTATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI EVALUARE
NURSING MEDICALE
1.Nevoia de a respira şi a - dispnee -psihoterapie Intervenţii proprii: -pacientă parţial
avea o buna circulaţie - repaos la pat - urmărirea respiraţiei si monitorizarea dependentă privind
Problemă: - pacienta sa respire functiilor vitale si vegetative nevoia de a respira
- durerea
normal in 24 h - asigurarea microclimatului; si de a avea o
- astenie fizică
Manifestări de dependenţă: -efectuez cu pacienta exercitii circulatie adecvata.
- dificultate de respiratorii.
respiraţie Intervenţii delegate:
- oboseală; - administrarea medicaţiei
- anxietate. prescrise de medic :
Surse de dificultate: -institui perfuzie cu sol.
- proces infecţios
Glucoza 5% 500ml x 2;
-pregatesc fizic si psihic
pacienta pentru recoltarea de sange
pentru examene de laborator(
Hemoleucograma completa, probe de
coagulare, VSH, TGO , TGP,trigliceride,
uree , creatinina , fibrinogen)

2. Nevoia de a dormi şi a se - incapacitatea de a se -asigurarea odihnei Intervenţii proprii: - pacienta nu

odihni. odihni suficiente - creerea unui climat doarme datorită
Data: 17.II.2016 corespunzător anxietăţii, necesită
Problema: - psihoterapie îngrijiri pentru
- incapacitatea de a se -servirea unei cani de ceai seara satisfacerea nevoii
odihni inainte de culcare; de a dormi
Manifestări de dependenţă: -educarea pacientei sa evite
-odihnă insuficientă atipirile din timpul zilei;
- slăbiciune, oboseală - intocmesc un program de odihna

51
 Surse de dificultate: corespunzator;
- anxietate, durere, boală -observ si notez calitatea
somnului.
Intervenţiie delegate:
- administrarea de sedative la
indicaţia medicului: Bromazepam 3 mg
1cp/zi ( seara inainte de culcare)

3. Nevoia de a evita - anxietate - combaterea Intervenţii proprii: - pacienta

pericolele. anxietăţii - psihoterapie prezintă dureri
Problema: - anxietate, Intervenţii delegate: moderate în
durere - administrarea medicaţiei hipocondrul drept
Manifestări de dependenţă: - prescrise de medic: - necesită
agitaţie, nelinişte, creşterea -LIV 52 – 2 cp de 3 ori/zi. intervenţia nursei
ritmului respirator -Ampicilina 1g la 6 ore pentru satisfacerea
Surse de dificultate: acestei nevoi
- neliniştea faţă de
diagnostic şi tratament

4. Nevoia de a-si pastra Alterarea Pacientul sa prezinte Intervenţii proprii: - in urma

tegumentele si mucoasele tegumentelor si tegumente si mucoase - urmaresc zilnic culoarea tegumentelor tratamentului
intacte mucoaselor normal colorate; si a sclerelor; instituit icterul s-a
Pacientul sa nu diminuat
Cauza :cresterea valorii - recomand badijonarea cu alcool
prezinte leziuni de
bilirubinei grataj; mentolat a tegumentelor
Manifestari:prurit Evaluare zilnica - educ pacienta sa se spele pe maini
tegumentar, icter sclero- inainte si dupa fiecare masa , sa-si
tegumentar efectueze igiena corporala si a cavitatii
bucale.
Interventii delegate:

52
 Administrez medicatia la indicatia
medicului.

5.Nevoia de a comunica cu - ineficacitate la nivel Obiective: Intervenţii proprii: - bolnavă parţial

semenii. Problema: - intelectual -combaterea durerii şi - creerea unui microclimat corespunzător; dependentă în ceea
ineficacitate la nivel anxietăţii - facilitarea vizitelor familiei ce priveşte nevoia de
intelectual -încurajarea bolnavei a
Manifestări de dependenţă: - de a-şi exprima comunica
dificultate de a-şi exprima gândurile şi
ideile şi sentimentele
Părerile
Surse de dificultate: -
anxietate, durere în
hipocondrul drept

6. Nevoia de a se recrea Dezinteres pentru -Pacienta sa Intervenţii proprii: - bolnavă

Problema: - diminuarea ariei activitati recreative indeplineasca activitati - asistenta creează activităţi parţial dependentă în
de interes recreative recreative la care să participe şi bolnava; ceea ce priveşte
Surse de -o incurajez sa citeasca reviste, sa nevoia de a se recrea
dificultate: - anxietate, durere priveasca la televizor.
în hipocondrul drept Interventii delegate:
-administrarea tratamentului prescris .
7. Nevoia de a învăţa -cunostinte insuficiente - pacienta sa Intervenţii proprii: - bolnavă
cum sa-ti pastrezi sanatatea. despre afectiunea sa acumuleze cunostinte -port discuţii cu bolnava; parţial dependentă în
Problema: - dezinteres faţă de suficiente despre -ii prezint pacientei material informativ ceea ce priveşte
afectiunea sa despre afectiunea sa;
învăţare nevoia învăţa cum
Manifestări de dependenţă: - -ii explic pacientei importanta regimului sa-ti pastrezi
refuz de a învăţa sau de a igieno-dietetic in evolutia afectiunii sale. sanatatea
cunoaşte
Surse de dificultate: -

53
anxietate, durere în
hipocondrul drept, teamă de a
cunoaşte adevărul

8. Nevoia de a Alimentatie -pacienta sa aiba o Intervenţii proprii: - bolnavă

mânca şi a bea
Problema: - alimentare şi calitativ
insuficientă calitativ şi
cantitativ
Manifestări de dependenţă: -
ingerarea alimentelor nu
satisface nevoile
organismului
Surse de dificultate: - durere
în hipocondrul drept, gust
amar , greturi, varsaturi
insuficientă cantitativ dieta corespunzatoare - administrarea de lichide pentru a parţial dependentă
împidica deshidratarea ( 1,5-2 l/zi ); în satisfacerea
-alcatuirea unei diete nevoii de a mânca
corespunzatoare care la inceput va fi şi a bea
lichida( compoturi , sucuri de fructe ,
supa de legume, lapte , iaurt, branza de
vaci ; din a doua saptamana alimente si
preparate usor digerabile( carne slaba –
pui , vitel, peste slab)
Intervenţii delegate:
-administrarea medicatiei prescrise:
-Metoclopramid 1 fiola/2zi i.m. , apoi
comprimate per os

9. Nevoia de a elimina -alterarea eliminarilor- -combaterea diareei Intervenţii proprii: - bolnavă

Problema: -diaree
Manifestări de dependenţă: -
scaune apoase şi frecvente
Surse de dificultate: -
hidratare insuficientă,
anxietate
diaree - scimbarea lenjeriei parţial dependentă
- supravegherea bolnavei în satisfacerea
- prevenirea deshidratarii nevoii de a elimina
- cantaresc zilnic pacienta
- efectuez bilantul ingesta -
excreta
Intervenţii delegate:
- administrarea medicaţiei
prescrise de medic

54
10. Nevoia de a-şi păstra o - alterarea confortului - pacienta sa prezinte Intervenţii proprii: - bolnavă parţial
bună postură fizic si psihic o stare de bine fizic si - port discutii cu pacienta , evaluez dependentă în
Problema: -alterarea psihic caracteristicile durerii; satisfacerea nevoii
de a-şi păstra o
confortului -ii explic pacientei ca durerea si cefaleea
bună postură şi de
Manifestări de dependenţă: se datoreaza procesului inflamator a se deplasa.
- absenţa activităţii fizice hepatic
-restrângerea mobilităţii - mobilizarea bolnavei.
datorita durerii
Surse de dificultate: -
anxietate, durere in
hipocondrul drept

55
 TABEL CU ANALIZE DE LABORATOR

EXAMENUL DE RECOLTAT MOD DE RECOLTARE VALORI GĂSITE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA Se recoltează a´jeune prin L – 6.800 mm3 L-5-8000mm3

puncţie venoasă 2 ml de sânge
pe heparină sau E.D.T.A.( Hb – 13% Hb – 12-15 g%
vacutainer special -mov )
Ht – 40% Ht – 40-44%

V.S.H. Se recoltează a´jeune prin 14 mm/h 8 – 10 mm/h

puncţie venoasă fără stază 1,6
ml de sânge cu 0,4 ml citrat de
sodium(vacutainer negru)

UREE SANGIUNA Se recoltează a´jeune prin 36 mg% 20 – 40 mg%

puncţie venoasă 2 ml de sânge
in vacutainer de biochimie (
rosu )

56
 GLICEMIA Se recoltează a´jeune prin 70 mg% 80 – 120 mg%
puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă până la ora zece
( vacutainer rosu )

CREATININA Se recoltează a´jeune prin 1 mg% 0,6 – 1,2 mg%

puncţie venoasă 2 ml de sânge
fără substanţă anticoagulantă.(
vacutainer rosu )

TRANSAMINAZE Se recoltează a´jeune prin TGP=19u.i. TGP=2-16u.i.

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă TGO=23u.i. TGO=2-20u.i.
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

EXAMEN SUMAR URINĂ Se recoltează urină din prima Hematii= rare; Absentă:
micţiune de dimineaţă 5 – 10
ml urină din jetul mijlociu , Leucocit= rare; - glucoza;

57
 dupa toaleta organelor genitale Glucoza= absenta; - hematii;
, in recipiente speciale curate si
uscate Albumina-=absenta; - albumina;

Corpi cetonici=absenti -glucoza;

Urobilinogen=normal - corpi cetonici;

BILIRUBINA TOTALA Se recoltează a´jeune prin 8,4mg/dl 6 mg/dl

puncţie venoasă 5 ml de sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

COLESTEROL Se recoltează a´jeune prin 300 mg/dl 100-250mg/dl

puncţie venoasă 5 mlde sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

FOSFATAZA ALCALINA Se recoltează a´jeune prin 37.2U.I./l 15-35U.I./l

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă

58
 anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

FIBRINOGEN Se recoltează a´jeune prin 170 mg% 200-400 mg%

puncţie venoasă , 0,5 citrat de
sodium+4,5 ml sange

INDICE DE PROTOMBINA Se recoltează a´jeune prin 78% 85-100%

puncţie venoasă 4,5 ml de
sânge cu oxalat de potasiu.

ALBUMINA SERICA Se recoltează a´jeune prin 3g/dl 3,4-5,6 g/dl

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

59
 MEDICAMENTE ADMINISTRATE

DENUMIREA FORMA DE CALEA DE DOZA DOZA ACTIUNE

PREZENTARE ADMINISTRARE UNICA TOTALA

GLUCOZA 5 % - soluţie - intravenos; 500 ml 1000 ml Hidratant nutritiv.

perfuzabilă 5%,
10%, 20%, saci
P.V.C., 250-500
ml;

BROMAZEPAM comprimate; -per os; 1 compr. 1 compr. Sedativ

METOCLOPRAMID - fiole; - intramuscular; 1fiolă 2fiole Antiemetic

LIV 52 -comprimate Per os 2 compr. 2 compr. tonic, hepatoprotector, coleretic,

colecistochinetic,stimuleaza
apetitul , antiemetic

Ampicilina 1g flacoane intravenos 1g 4g antibiotic

60
7. EXTERNAREA
Pacienta Enache Livia in varsta de 27 ani se interneaza in sectia Boli Infectioase a
Spitalului Judetean de Urgenta Buzau cu diagnosticul de Hepatita Virala tip A. La internare
prezinta urmatoarele simptome : dureri musculare, insomnie, dureri in hipocondrul drept, icter ,
greturi , varsaturi , iritabilitate.
In urma investigatiilor de laborator se confirma diagnosticul si se instituie tratament cu
PEV cu Glucoza 5% , Metoclopramid , Bromazepam , LIV 52, Ampicilina 1g .
Evolutia bolii este favorabila sub tratament si regim igieno-dietetic , iar pacienta se
externeaza cu stare generala buna.
Recomandari:
- regim igieno- dietetic;
- continuarea tratamentului conform Rp;
- dispensarizare prin medicul de familie .

IV.2. CAZUL II
1.CULEGEREA DATELOR
Surse de informative:
- pacientul;
- familia;
- foaia de observatie;
- echipa de ingrijire.
Date relative fixe:
Nume: Radu
Prenume: Cristinel
Starea civilă: necăsătorit
Talie: 1,65 m
Greutate: 54 kg
Data naşterii: 4.VI.2001
Alergii: nu prezinta alergii la niciun medicament
Nationalitate : romana
Religie: ortodoxa
Grup sanguin:A II

61
Rh :+
Date variabile:
Domiciliul:com Vernesti , jud. Buzau
Conditii de locuit:locuieste impreuna cu parintii si cei doi frati intr-o casa cu 3 camere, bucatarie,
incalzire cu lemne
Ocupaţia: elev
Istoricul bolii:
Debut in urma cu 3-4 zile cu stare generala alterata , dureri in hipocondrul drept , urini
hipercrome, balonari post-prandiale , scaune decolorate , varsaturi alimentare cu aparitia
ulterioara a icterului sclero-tegumentar , motiv pentru care s-a prezentat sectiei de Boli
Infectioase a Spitalului Judetean de Urgenta Buzau unde a fost internat pentru investigatii si
tratament de specialitate.
Data internării: 27.02.2016
Data externării: 14.03.2016
Numărul de zile de spitalizare:19
Diagnostic la internare: hepatită virală acută
Diagnostic la externare: hepatită virală acută tip A, formă medie icterică, antigen HBs
negativ.
2.COMUNICAREA
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea pacientului, am purtat discuţii
cu aceasta si cu familia din care am obţinut următoarele date referitoare la apariţia primelor
semne şi simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate,
antecedentele heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
Motivele internării:
a)Astenie fizică, greturi, varsaturi ,scadere ponderala, hepatalgii, cefalee, urini hipercrome ,
scaune decolorate , icter sclero-tegumentar , prurit.
b)Antecedente heredocolaterale: 1 frate cu HVA; neaga TBC in familie
c)Antecedente personale patologice: fara importanta
d)Igiena personala: baia generala la 2 zile , iar baia partiala de o data pe zi.
e)Activitate si repaos: -urmareste emisiuni TV, joaca fotbal , asculta muzica.
-8-9 ore de somn; ora de culcare

62
f)Comportament faţă de mediu: Sociabil, orientat temporo-spaţial , colaboreaza cu cadrele
medicale , doreste vizita familiei.
Examen clinic general :
- stare generala : alterata;
- sistemul musculo-adipos: normal reprezentat;
- sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
- sistem osteo-articular integru;
- facies : palid;
- tegumente si mucoase : icterice;
Aparat respirator:
- torace normal conformat;
- respiratii -19 r/min;
- sonoritate pulmonara normala , fara raluri, fara tuse.
Aparatul cardiovascular :
- zgomote cardiace ritmice, bine batute, fara sufluri;
- cord in limite normale;
- T.A. 95/65 mmHg;
- P=80 bat/min.
Aparatul digestiv:
- apetit scazut- prezinta greturi si varsaturi
- lichide ingerate : 1500-2000 ml/zi
- abdomen suplu, elastic , sensibil la palpare in hipocondrul drept si epigastru;
-ficat la rebord sensibil;
- splina –nepalpabila;
- tranzit intestinal prezent - 3-4 scaune/zi;
- scaune decolorate.
Aparatul uro-genital:
- loje renale libere , organe genitale externe cu aspect normal;
- urini hipercrome;
- mictiuni fiziologice 5-6/zi ( 1000 ml/24 h ).

63
 SNC :
- orientat temporo spatial;
- ROT prezente , fara semne de iritatie meningeana
- oculomotricitate bilaterala normala;
- organe de simt :acuitati pastrate.
3.APRECIEREA
Pe baza datelor culese de la pacient si familie, a examenului clinic obiectiv efectuat de
medic şi din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: dureri în hipocondrul drept, hepatalgii, cefalee, artralgii.
Manifestări obiective :greturi,varsaturi, astenie, icter sclero-tegumenta.
4.ANALIZA DATELOR CULESE
Coroborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din examenul clinic
al pacientului cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu observaţii proprii s-a
suspicionat diagnostic de hepatită virală acută A .
5.EVALUAREA
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al dependenţei pacientului
este vorba de un pacient cu hepatită virală acută A, parţial dependent, care necesită îngrijiri
privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, icter scleral,
tegumentar, hepatalgii, cefalee , greturi , varsaturi.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu, care să-i permită refacerea psihică şi
fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de
comportare în spital şi apoi la domiciliu.
6.PLANUL DE ÎNGRIJIRE NURSING
Data: 27.02.2016
 Problemele actuale ale pacientului:
- astenie fizică;
- hepatalgii;
- cefalee;
- greturi;
- varsaturi;
- icter sclero-tegumentar;

64
- prurit;
- inapetenta;
- eliminare inadecvata calitativ.
 Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală;
- hepatalgii;
- lipsa poftei de mancare.
 Surse de dificultate:
- proces infecţios;
-durere în hipocondrul drept.
 Obiective:
- combaterea durerii;
- prevenirea complicaţiilor;
- supravegherea funcţiilor vitale.
 Intervenţii proprii:
- psihoterapie;
- urmărirea TA, temperatură, respiraţii, diureză.
 Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic;
- pregătirea pacientului pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de medic.
 Evaluare: Pacient parţial dependent privind urmatoarele nevoi fundamentale:
1-Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;
2- Nevoia de a dormi şi a se odihni;
3- Nevoia de a evita pericolele;
4- Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele intacte ;
5- Nevoia de a comunica cu semenii;
6- Nevoia de a se recrea;
7-Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea ;
8-Nevoia de a bea , a manca;
9-Nevoia de a elimina;

10-Nevoia de a avea o buna postura.

65
66
NEVOIA AFECTATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI EVALUARE
NURSING MEDICALE
1.Nevoia de a respira şi a - dispnee -psihoterapie Intervenţii proprii: -pacient parţial
avea o buna circulaţie - repaos la pat - urmărirea respiraţiei si monitorizarea dependentă privind
Problemă: - pacientul sa respire functiilor vitale si vegetative nevoia de a respira
- durerea
normal in 24 h - asigurarea microclimatului; si de a avea o
- astenie fizică
Manifestări de dependenţă: -efectuez cu pacientul exercitii circulatie adecvata.
- dificultate de respiratorii.
respiraţie Intervenţii delegate:
- oboseală; - administrarea medicaţiei
- anxietate. prescrise de medic :
Surse de dificultate: -institui perfuzie cu sol.
- proces infecţios
Glucoza 10% 500 ml x 2;
-pregatesc fizic si psihic
pacientul pentru recoltarea de sange
pentru examene de laborator(
Hemoleucograma completa, probe de
coagulare, VSH, TGO , TGP,trigliceride,
uree , creatinina , fibrinogen)

2. Nevoia de a dormi şi a se - incapacitatea de a se -asigurarea odihnei Intervenţii proprii: - pacientul nu

odihni. odihni suficiente - creerea unui climat doarme datorită
Data: 27.02.2016 corespunzător anxietăţii, necesită
Problema: - psihoterapie îngrijiri pentru
- incapacitatea de a se -servirea unei cani de ceai seara satisfacerea nevoii
odihni inainte de culcare; de a dormi
Manifestări de dependenţă: - intocmesc un program de odihna
-odihnă insuficientă corespunzator;
- slăbiciune, oboseală -observ si notez calitatea

67
 Surse de dificultate: somnului.
- anxietate, durere, boală

3. Nevoia de a evita - risc de complicatii - combaterea Intervenţii proprii: - pacientul prezintă

pericolele. anxietăţii - psihoterapie dureri moderate în
Problema: - anxietate, Intervenţii delegate: hipocondrul drept
durere - administrarea medicaţiei - necesită
Manifestări de dependenţă: - prescrise de medic: intervenţia nursei
agitaţie, nelinişte, creşterea - Desloratadina cp 1/zi pentru satisfacerea
ritmului respirator acestei nevoi
Surse de dificultate:
- neliniştea faţă de
diagnostic şi tratament

4. Nevoia de a-si pastra Alterarea Pacientul sa prezinte Intervenţii proprii: - in urma

tegumentele si mucoasele tegumentelor si tegumente si mucoase - urmaresc zilnic culoarea tegumentelor tratamentului
intacte mucoaselor normal colorate; si a sclerelor; instituit icterul s-a
Pacientul sa nu diminuat
Cauza :cresterea valorii - recomand badijonarea cu alcool
prezinte leziuni de
bilirubinei grataj; mentolat a tegumentelor
Manifestari:prurit Evaluare zilnica - educ pacientul sa se spele pe maini
tegumentar, icter sclero- inainte si dupa fiecare masa , sa-si
tegumentar efectueze igiena corporala si a cavitatii
bucale.
Interventii delegate:
Administrez medicatia indicata de medic.

5.Nevoia de a comunica cu - ineficacitate la nivel Obiective: Intervenţii proprii: - pacient parţial

intelectual - creerea unui microclimat corespunzător;

68
semenii. Problema: - -combaterea durerii şi - facilitarea vizitelor familiei dependent în ceea
ineficacitate la nivel anxietăţii ce priveşte nevoia
intelectual -încurajarea de a
Manifestări de dependenţă: - pacientului de a-şi comunica
dificultate de a-şi exprima exprima gândurile şi
ideile şi sentimentele
Părerile
Surse de dificultate:
- anxietate, durere în
hipocondrul drept

6. Nevoia de a se recrea Dezinteres pentru -Pacientul sa Intervenţii proprii: - in urma

Problema: - diminuarea ariei activitati recreative indeplineasca - asistenta creează activităţi interventiilor
de interes activitati recreative recreative la care să participe şi pacientul participa
Surse de pacientul; la activitati
dificultate: - anxietate, -il incurajez sa citeasca, sa recreative
durere în hipocondrul drept priveasca la televizor.
Interventii delegate:
-administrarea tratamentului prescris de
medic.
7. Nevoia de a învăţa -cunostinte - pacientul sa Intervenţii proprii: - pacient
cum sa-ti pastrezi sanatatea. insuficiente despre acumuleze cunostinte -port discuţii cu pacientul si ii explic parţial dependent
Problema: - dezinteres faţă afectiunea sa suficiente despre importanta pe care o are spalatul în ceea ce priveşte
afectiunea sa mainilor;
de învăţare nevoia învăţa cum
-ii prezint pacientului material informativ
Manifestări de dependenţă: - sa-ti pastrezi
despre afectiunea sa;
refuz de a învăţa sau de a sanatatea
-ii explic pacientului importanta
cunoaşte
regimului igieno-dietetic in evolutia
Surse de dificultate: -
afectiunii sale.
anxietate, durere în

69
hipocondrul drept, teamă de
a cunoaşte adevărul

8. Nevoia de a mânca şi a Alimentatie -pacientul sa aiba o Intervenţii proprii: - pacient

bea
Problema: - alimentare şi calitativ
insuficientă calitativ şi
cantitativ
Manifestări de dependenţă: -
ingerarea alimentelor nu
satisface nevoile
organismului
Surse de dificultate: - durere
în hipocondrul drept, gust
amar , greturi, varsaturi
insuficientă cantitativ dieta corespunzatoare - administrarea de lichide pentru a parţial dependent
împidica deshidratarea ( 1,5-2 l/zi ); în satisfacerea
-alcatuirea unei diete nevoii de a mânca
corespunzatoare care la inceput va fi şi a bea
lichida( compoturi , sucuri de fructe ,
supa de legume, lapte , iaurt, branza de
vaci ; din a doua saptamana alimente si
preparate usor digerabile( carne slaba,
rasol sau gratar –pui , vitel, peste slab)
Intervenţii delegate:
-administrarea medicatiei prescrise:
- LIV 52 - 3 compr. /zi

9. Nevoia de a elimina -alterarea eliminarilor- -combaterea diareei Intervenţii proprii: - pacient

Problema: -diaree
Manifestări de dependenţă: -
scaune apoase şi frecvente
Surse de dificultate: -
hidratare insuficientă,
anxietate
diaree - scimbarea lenjeriei parţial dependent
- supravegherea pacientului în satisfacerea
- prevenirea deshidratarii nevoii de a elimina
- cantaresc zilnic pacientul
- efectuez bilantul ingesta -
excreta
Intervenţii delegate:
- administrarea medicaţiei
prescrise de medic

10. Nevoia de a-şi păstra o - alterarea confortului - pacientul sa prezinte Intervenţii proprii: - pacient parţial

70
bună postură fizic si psihic o stare de bine fizic si - port discutii cu pacientul , evaluez dependent în
Problema: -alterarea psihic caracteristicile durerii; satisfacerea nevoii
confortului -ii explic pacientului ca durerea si de a-şi păstra o
bună postură şi de
Manifestări de dependenţă: cefaleea se datoreaza procesului
a se deplasa.
- absenţa activităţii fizice inflamator hepatic
-restrângerea mobilităţii - mobilizarea pacientului.
datorita durerii
Surse de dificultate: -
anxietate, durere in
hipocondrul drept

TABEL CU ANALIZE DE LABORATOR

EXAMENUL DE RECOLTAT MOD DE RECOLTARE VALORI GĂSITE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA Se recoltează a´jeune prin L – 6.800 mm3 L-5-8000mm3

puncţie venoasă 2 ml de sânge

71
 pe heparină sau E.D.T.A.( Hb – 13% Hb – 12-15 g%
vacutainer special -mov )
Ht – 37,5% Ht – 40-44%

V.S.H. Se recoltează a´jeune prin 19 mm/h 8 – 10 mm/h

puncţie venoasă fără stază 1,6
ml de sânge cu 0,4 ml citrat de
sodiu

UREE SANGIUNA Se recoltează a´jeune prin 26 mg% 20 – 40 mg%

puncţie venoasă 2 ml de sânge
in vacutainer de biochimie (
rosu )

GLICEMIA Se recoltează a´jeune prin 87 mg% 80 – 120 mg%

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă până la ora zece
( vacutainer rosu )

72
 CREATININA Se recoltează a´jeune prin 0,4 mg% 0,6 – 1,2 mg%
puncţie venoasă 2 ml de sânge
fără substanţă anticoagulantă.(
vacutainer rosu )

TRANSAMINAZE Se recoltează a´jeune prin TGP=31u.i. TGP=2-16u.i.

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă TGO=58u.i. TGO=2-20u.i.
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

EXAMEN SUMAR URINĂ Se recoltează urină din prima Hematii= rare; Absentă:
micţiune de dimineaţă 5 – 10
ml urină din jetul mijlociu , Leucocit= rare; - glucoza;
dupa toaleta organelor genitale
, in recipiente speciale curate si Glucoza= absenta; - hematii;

uscate
Albumina-=absenta; - albumina;

Corpi cetonici=absenti -glucoza;

73
 Urobilinogen=normal - corpi cetonici;

BILIRUBINA TOTALA Se recoltează a´jeune prin 7,8mg/dl 6 mg/dl

puncţie venoasă 5 ml de sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

COLESTEROL Se recoltează a´jeune prin 280 mg/dl 100-250mg/dl

puncţie venoasă 5 mlde sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

FOSFATAZA ALCALINA Se recoltează a´jeune prin 37.6U.I./l 15-35U.I./l

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

FIBRINOGEN Se recoltează a´jeune prin 164 mg% 200-400 mg%

puncţie venoasă , 0,5 citrat de

74
 sodium+4,5 ml sange

INDICE DE PROTOMBINA Se recoltează a´jeune prin 72% 85-100%

puncţie venoasă 4,5 ml de
sânge cu oxalat de potasiu.

ALBUMINA SERICA Se recoltează a´jeune prin 3,2g/dl 3,4-5,6 g/dl

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

MEDICAMENTE ADMINISTRATE
DENUMIREA FORMA DE CALEA DE DOZA UNICA DOZA TOTALA ACTIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
GLUCOZA 5 % - soluţie perfuzabilă - intravenos; 500 ml 1000 ml Hidratant nutritiv.
5%, 10%, 20%,

75
 saci P.V.C., 250-
500 ml;
LIV 52 -comprimate - per or; 1compr. 3 compr. Hetatoprotector,
antiemetic,
stimuleaza
apetitul, coleretic,
colecistochinetic
Desloratadina -comprimate Per os 1 comprimat 1comprimat Antihistaminic

76
7.EXTERNAREA
Pacientul Radu Cristinel in varsta de 14 ani se interneaza in sectia Boli Infectioase a
Spitalului Judetean de Urgenta Buzau cu diagnosticul de Hepatita Virala tip A. La internare
prezinta urmatoarele simptome : dureri musculare, dureri in hipocondrul drept, icter , prurit ,
greturi , varsaturi , iritabilitate.
In urma investigatiilor de laborator se confirma diagnosticul si se instituie tratament cu
LIV 52 , Desloratadina si PEV cu Glucoza 5% 500 ml x 2.
Evolutia bolii este favorabila sub tratament si regim igieno-dietetic , iar pacientul se
externeaza cu stare generala buna.
Recomandari:
- regim igieno- dietetic;
- continuarea tratamentului conform Rp;
- dispensarizare prin medicul de familie

IV.3 CAZUL III

1.CULEGEREA DATELOR
Surse de informative:
- pacienta
- foaia de observatie
- echipa de ingrijire
Date relative fixe:
Nume:Stoica
Prenume: Ana Maria
Starea civilă: necăsătorită
Talie: 1,63 m
Greutate: 52 kg
Data naşterii: 14.10.1999
Alergii: nu prezinta alergii la nici un medicament
Nationalitate : romana
Religie: ortodoxa
Grup sanguin:OI

75
Rh :+
Date variabile:
Domiciliul:com Berca, jud. Buzau;
Conditii de locuit:locuieste impreuna cu parintii si o sora intr-o casa cu 2 camere, bucatarie,
incalzire cu lemne;
Ocupaţia: eleva.
Istoricul bolii:
Din relatările pacientei rezultă că prezintă astenie fizică,hepatalgii, cefalee, inapetenta , vărsături,
urini hipercrome si icter sclero-tegumentar. Nu a urmat tratament în ambulator sau la medicul de
familie.
Data internării: 9.01.2016 ora 1240
Data externării: 28.01.2016 ora 14
Numărul de zile de spitalizare:20
Diagnostic la internare: hepatită virală acută
Diagnostic la externare: hepatită virală acută tip A, formă medie icterică, antigen HBs
negativ.
2.COMUNICAREA
Pentru a putea concepe planul de nursing pentru îngrijirea bolnavei, am purtat discuţii
cu aceasta din care am obţinut următoarele date referitoare la apariţia primelor semne şi
simptome ale bolii, motivele internării, dacă a mai prezentat şi alte boli asociate, antecedentele
heredo-colaterale şi personale, modul de viaţă anterior internării.
Motivele internării:
a) Astenie fizică, inapetenta , scadere ponderala, hepatalgii, cefalee, urini hipercrome , scaune
decolorate , icter sclero-tegumentar.
b)Antecedente heredocolaterale: nesemnificative
c)Antecedente personale patologice: apendicectomie in 2011
d)Antecedente personale fiziologice: menarha la 14 ani
e)Igiena personala: baia generala la 2 zile , iar baia partiala de 1-2 ori pe zi.
f)Activitate si repaos: - urmareste emisiuni TV, asculta muzica.
- 8-9 ore de somn; ora de culcare -2300

76
g)Comportament faţă de mediu: Sociabilă, orientată temporo-spaţial.

Examen clinic general :

- stare generala : alterata;
- sistemul musculo-adipos: slab reprezentat;
- sistem ganglionar limfatic nepalpabil;
- sistem osteo-articular integru;
- facies : palid;
- tegumente si mucoase : icterice.
Aparat respirator:
- torace normal conformat;
- respiratii -18 r/min;
- sonoritate pulmonara normala , fara raluri, fara tuse.
Aparatul cardiovascular :
-zgomote cardiace bine batute, fara sufluri;
-cord in limite normale;
- T.A. 110/60 mmHg;
- P=72 bat/min
Aparatul digestiv:
- apetit scazut- prezinta greturi si varsaturi
- lichide ingerate : 2000 ml/zi
- abdomen suplu, elastic , sensibil la palpare in hipocondrul drept si epigastru;
- ficat la rebord sensibil;
- splina –nepalpabila;
- tranzit intestinal prezent – 1-2 scaune/zi;
-scaune decolorate.
Aparatul uro-genital:
- loje renale libere;
- urini hipercrome;
- mictiuni fiziologice 5-6/zi ( 1200 ml/24 h ).
SNC :
- orientata temporo spatial;

77
- ROT prezente , fara semne de iritatie meningeana
- oculomotricitate bilaterala normala;
- organe de simt :acuitati pastrate.
3. APRECIEREA
Pe baza datelor culese de la pacientă, a examenului clinic obiectiv efectuat de medic şi
din observaţiile personale am stabilit următoarele:
Manifestări subiective: dureri în hipocondrul drept, hepatalgii, cefalee, artralgii.
Manifestări obiective :greturi,varsaturi, inapetenta.
4. ANALIZA DATELOR CULESE
Colaborând datele din anamneza şi istoricul bolii cu datele obţinute din examenul clinic
al pacientei cu cele paraclinice din foaia de observaţie precum şi cu observaţii proprii s-a
suspicionat diagnostic de hepatită virală acută A .
5. EVALUARE
Din analiza datelor obţinute am stabililt că din punct de vedere al dependenţei pacientei
este vorba de o bolnavă cu hepatită virală acută A, parţial dependentă, care necesită îngrijiri
privind combaterea semnelor şi simptomelor pe care le prezintă: astenie fizică, icter scleral,
tegumentar, hepatalgii, cefalee , greturi , varsaturi.
Asigurarea condiţiilor igienico-sanitare şi de mediu, care să-i permită refacerea psihică şi
fizică, asigurarea administrării medicaţiei prescrisă de medic, educaţia sanitară privind modul de
comportare în spital şi apoi la domiciliu.
6. PLANUL DE ÎNGRIJIRE NURSING
Data: 9.01.2016
 Problemele actuale ale pacientei:

- astenie fizică;
- hepatalgii;
- cefalee;
- greturi;
- varsaturi;
- icter sclero-tegumentar.
 Manifestări de dependenţă:
- slăbiciune, oboseală;

78
- hepatalgii;
- lipsa poftei de mancare.
 Surse de dificultate:
- proces infecţios;
- durere în hipocondrul drept.
 Obiective:
- combaterea durerii;
- prevenirea complicaţiilor;
- supravegherea funcţiilor vitale.
 Intervenţii proprii:
- psihoterapie;
- urmărirea TA, temperatură, respiraţii, diureză.
 Intervenţii delegate:
- administrarea tratamentului prescris de medic
- pregătirea pacientei pentru recoltarea probelor de sânge şi urină indicate de medic
 Evaluare:
Pacienta parţial dependentă privind urmatoarele nevoi fundamentale:
1-Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie;
2- Nevoia de a dormi şi a se odihni;
3- Nevoia de a evita pericolele;
4- Nevoia de a-si pastra tegumentele si mucoasele intacte ;
5- Nevoia de a comunica cu semenii;
6- Nevoia de a se recrea;
7-Nevoia de a invata cum sa-ti pastrezi sanatatea ;
8-Nevoia de a bea , a manca;
9-Nevoia de a elimina;
10-Nevoia de a avea o buna postura.

79
80
NEVOIA AFECTATA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENTIILE ASISTENTEI EVALUARE
NURSING MEDICALE
1.Nevoia de a respira şi a - dispnee -psihoterapie Intervenţii proprii: -in urma
avea o buna circulaţie - repaos la pat - urmărirea respiraţiei si monitorizarea interventiilor
Problemă: - pacienta sa respire functiilor vitale si vegetative aplicate pacienta
- durerea
normal in 24 h - asigurarea microclimatului; declara ca se simte
- astenie fizică
Manifestări de dependenţă: -efectuez cu pacienta exercitii mai bine.
- dificultate de respiratorii.
respiraţie Intervenţii delegate:
- oboseală; - administrarea medicaţiei
- anxietate. prescrise de medic :
Surse de dificultate: -institui perfuzie cu sol.
- proces infecţios
Glucoza 5%- 1000ml;
-pregatesc fizic si psihic
pacienta pentru recoltarea de sange
pentru examene de laborator(
Hemoleucograma completa, probe de
coagulare, VSH, TGO , TGP, uree ,
creatinina , fibrinogen)

2. Nevoia de a dormi şi a se - incapacitatea de a se -pacienta sa aiba un Intervenţii proprii: - pacienta se

odihni. odihni somn corespunzator - creerea unui climat odihneste
Data: 17.01.2016 atat din punct de corespunzător suficient, atat
vedere calitativ cat si
Problema: - psihoterapie calitativ cat si
cantitativ
- incapacitatea de a se -servirea unei cani de ceai, seara, cantitativ
odihni inainte de culcare;
Manifestări de dependenţă: -educarea pacientei sa evite
-odihnă insuficientă atipirile din timpul zilei;
- slăbiciune, oboseală - intocmesc un program de odihna

81
 Surse de dificultate: corespunzator;
- anxietate, durere, boală -observ si notez calitatea
somnului.

3. Nevoia de a evita - risc de complicatii - combaterea Intervenţii proprii: - pacienta

pericolele. anxietăţii; - psihoterapie prezintă dureri
Problema: - anxietate, - prevenirea - combaterea infectiilor moderate în
durere complicatiilor
nosocomiale hipocondrul drept
Manifestări de dependenţă: - Intervenţii delegate: - necesită
agitaţie, nelinişte, creşterea - administrarea medicaţiei intervenţia nursei
ritmului respirator prescrise de medic: pentru satisfacerea
Surse de dificultate: -LIV 52 – 1 comprimat de 3 acestei nevoi
- neliniştea faţă de ori/zi.
diagnostic şi tratament

4. Nevoia de a-si pastra Alterarea Pacientua sa prezinte Intervenţii proprii: - in urma

tegumentele si mucoasele tegumentelor si tegumente si mucoase - urmaresc zilnic culoarea tegumentelor tratamentului
intacte mucoaselor normal colorate; si a sclerelor; instituit icterul s-a
Pacientua sa nu diminuat
Cauza :cresterea valorii - recomand badijonarea cu alcool
prezinte leziuni de
bilirubinei grataj; mentolat a tegumentelor
Manifestari:prurit Evaluare zilnica - educ pacienta sa se spele pe maini
tegumentar, icter sclero- inainte si dupa fiecare masa , sa-si
tegumentar efectueze igiena corporala si a cavitatii
bucale.
Interventii delegate:
Administrez medicatia la indicatia
medicului .

82
5.Nevoia de a comunica cu - ineficacitate la nivel Obiective: Intervenţii proprii: - pacienta
semenii. Problema: - intelectual -combaterea durerii şi - creerea unui microclimat corespunzător; comunica eficient
ineficacitate la nivel anxietăţii - facilitarea vizitelor familiei; cu echipa de
-incurajarea pacientei sa comunice cu
intelectual -încurajarea pacientei ingrijire
ceilalti pacienti.
Manifestări de dependenţă: - de a-şi exprima
dificultate de a-şi exprima gândurile şi
ideile şi sentimentele
părerile
Surse de dificultate:
- anxietate, durere în
hipocondrul drept

6. Nevoia de a se recrea Dezinteres pentru -Pacienta sa Intervenţii proprii: - bolnavă

Problema: - diminuarea ariei activitati recreative indeplineasca - asistenta creează activităţi parţial dependentă
de interes activitati recreative recreative la care să participe şi bolnava; în ceea ce priveşte
Surse de -o incurajez sa citeasca reviste, sa nevoia de a se
dificultate: - anxietate, priveasca la televizor. recrea
durere în hipocondrul drept , Interventii delegate:
spitalizarea -administrarea tratamentului prescris .

7. Nevoia de a învăţa -cunostinte - pacienta sa Intervenţii proprii: - pacientă

cum sa-ti pastrezi sanatatea. insuficiente despre acumuleze cunostinte -port discuţii cu bolnava; parţial dependentă
Problema: - dezinteres faţă afectiunea sa suficiente despre -ii prezint pacientei material informativ în ceea ce priveşte
afectiunea sa despre afectiunea sa;
de învăţare nevoia învăţa cum
Manifestări de dependenţă: - -ii explic pacientei importanta regimului sa-ti pastrezi
refuz de a învăţa sau de a igieno-dietetic in evolutia afectiunii sale. sanatatea
cunoaşte
Surse de dificultate: -
anxietate, durere în

83
hipocondrul drept, teamă de
a cunoaşte adevărul

8. Nevoia de a Alimentatie -pacienta sa aiba o Intervenţii proprii: - pacientă

mânca şi a bea
Problema: - alimentare şi calitativ
insuficientă calitativ şi
cantitativ
Manifestări de dependenţă: -
ingerarea alimentelor nu
satisface nevoile
organismului
Surse de dificultate: - durere
în hipocondrul drept, gust
amar , greturi, varsaturi
insuficientă cantitativ dieta corespunzatoare - administrarea de lichide pentru a parţial dependentă
împidica deshidratarea ( 1,5-2 l/zi ); în satisfacerea
-alcatuirea unei diete nevoii de a mânca
corespunzatoare care la inceput va fi şi a bea
lichida( compoturi , sucuri de fructe ,
supa de legume, lapte , iaurt, branza de
vaci ; din a doua saptamanba alimente si
preparate usor digerabile( carne slaba –
pui , vitel, peste slab)
Intervenţii delegate:
-administrarea medicatiei prescrise.

9. Nevoia de a elimina -alterarea eliminarilor- -combaterea diareei Intervenţii proprii: - pacientă

Problema: -diaree
Manifestări de dependenţă: -
scaune apoase şi frecvente
Surse de dificultate: -
hidratare insuficientă,
anxietate
diaree - scimbarea lenjeriei parţial dependentă
- supravegherea bolnavei în satisfacerea
- prevenirea deshidratarii nevoii de a elimina
- cantaresc zilnic pacienta
- efectuez bilantul ingesta -
excreta
Intervenţii delegate:
- administrarea medicaţiei
prescrise de medic.

10. Nevoia de a-şi păstra o - alterarea confortului - pacienta sa prezinte Intervenţii proprii: - pacientă parţial
bună postură fizic si psihic o stare de bine fizic si - port discutii cu pacienta , evaluez dependentă în
Problema: -alterarea psihic caracteristicile durerii; satisfacerea nevoii

84
confortului -ii explic pacientei ca durerea si cefaleea de a-şi păstra o
Manifestări de dependenţă: se datoreaza procesului inflamator bună postură şi de
- absenţa activităţii fizice hepatic a se deplasa.
-restrângerea mobilităţii - mobilizarea bolnavei.
datorita durerii
Surse de dificultate: -
anxietate, durere in
hipocondrul drept

TABEL CU ANALIZE DE LABORATOR

EXAMENUL DE RECOLTAT MOD DE RECOLTARE VALORI GĂSITE VALORI NORMALE

HEMOLEUCOGRAMA Se recoltează a´jeune prin L – 6.500 mm3 L-5-8000mm3

puncţie venoasă 2 ml de sânge
pe heparină sau E.D.T.A.( Hb – 14% Hb – 12-15 g%

85
 vacutainer special -mov ) Ht – 41% Ht – 40-44%

V.S.H. Se recoltează a´jeune prin 15 mm/h 8 – 10 mm/h

puncţie venoasă fără stază 1,6
ml de sânge cu 0,4 ml citrat de
sodium( vacutainer negru)

UREE SANGIUNA Se recoltează a´jeune prin 37 mg% 20 – 40 mg%

puncţie venoasă 2 ml de sânge
in vacutainer de biochimie (
rosu )

GLICEMIA Se recoltează a´jeune prin 87 mg% 80 – 120 mg%

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă până la ora zece
( vacutainer rosu )

CREATININA Se recoltează a´jeune prin 1,1 mg% 0,6 – 1,2 mg%

puncţie venoasă 2 ml de sânge

86
 fără substanţă anticoagulantă.(
vacutainer rosu )

TRANSAMINAZE Se recoltează a´jeune prin TGP=23u.i. TGP=2-16u.i.

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă TGO=32u.i. TGO=2-20u.i.
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

EXAMEN SUMAR URINĂ Se recoltează urină din prima Hematii= rare; Absentă:
micţiune de dimineaţă 5 – 10
ml urină din jetul mijlociu , Leucocit= rare; - glucoza;
dupa toaleta organelor genitale
, in recipiente speciale curate si Glucoza= absenta; - hematii;

uscate
Albumina-=absenta; - albumina;

Corpi cetonici=absenti -glucoza;

Urobilinogen=normal - corpi cetonici;

87
BILIRUBINA TOTALA Se recoltează a´jeune prin 9,6mg/dl 6 mg/dl
puncţie venoasă 5 ml de sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

COLESTEROL Se recoltează a´jeune prin 256 mg/dl 100-250mg/dl

puncţie venoasă 5 mlde sânge
fără substanţă anticoagulantă (
vacutainer rosu )

FOSFATAZA ALCALINA Se recoltează a´jeune prin 38.3U.I./l 15-35U.I./l

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

FIBRINOGEN Se recoltează a´jeune prin 178 mg% 200-400 mg%

puncţie venoasă , 0,5 citrat de
sodium+4,5 ml sange

88
INDICE DE PROTOMBINA Se recoltează a´jeune prin 75% 85-100%
puncţie venoasă 4,5 ml de
sânge cu oxalat de potasiu.

ALBUMINA SERICA Se recoltează a´jeune prin 3,3g/dl 3,4-5,6 g/dl

puncţie venoasă 5 – 8 ml de
sânge fără substanţă
anticoagulantă ( vacutainer rosu
)

MEDICAMENTE ADMINISTRATE
DENUMIREA FORMA DE CALEA DE DOZA UNICA DOZA TOTALA ACTIUNE
PREZENTARE ADMINISTRARE
GLUCOZA 5 % - soluţie perfuzabilă - intravenos; 500 ml 1000 ml Hidratant nutritiv.
5%, 10%, 20%,
saci P.V.C., 250-
500 ml;

89
LIV 52 -comprimate Per os 1 comprimat 3 comprimate Hetatoprotector,
antiemetic,
stimuleaza apetitul,
coleretic,
colecistochinetic

90
7.EXTERNAREA
Pacienta Stoica Ana Maria in varsta de 17 ani se interneaza in sectia Boli Infectioase a
Spitalului Judetean de Urgenta Buzau cu diagnosticul de Hepatita Virala tip A. La internare
prezinta urmatoarele simptome : dureri musculare, inapetenta, dureri in hipocondrul drept, icter ,
greturi , varsaturi , iritabilitate.
In urma investigatiilor de laborator se confirma diagnosticul si se instituie tratament cu
LIV 52 si PEV cu Glucoza 5% 500 ml x 2.
Evolutia bolii este favorabila sub tratament si regim igieno-dietetic , iar pacienta se
externeaza cu stare generala buna.
Recomandari:
- regim igieno- dietetic;
- continuarea tratamentului conform Rp;
- dispensarizare prin medicul de familie.

91
 CAPITOLUL V

CONCLUZII
Îngrijirea bolnavilor cu hepatită virală acută tip A trebuie să se adapteze la
particularităţile speciale ale acestei boli. Astfel, bolile hepatice pot evolua cu o stare febrilă, care
epuizează şi astenizează organismul, reducând forţele lui de apărare:
- virusurile acţionează asupra întregului organism producând tulburări în funcţia ficatului, care
necesită intervenţii cu caracter de urgenţă din partea cadrului sanitar;
- hepatitele evoluează uneori rapid, boala trecând în scurt timp prin diferitele faze, fiecare
reclamând îngrijiri deosebite;
- datorită reducerii capacităţii de apărare, organismul acestor bolnavi prezintă o receptivitate
crescută şi faţă de alte infecţii;
- bolnavul cu hepatită virală acută reprezintă o sursă de infecţie pentru anturajul lui, pentru
personalul de îngrijire şi pentru restul bolnavilor din salon.
Aceste particularităţi de îngrijire izvorăsc din caracterele fiziologice şi patologice ale
bolnavului cu afectare a ficatului şi toate măsurile vizează protejarea ficatului de solicitările
funcţionale mari şi de noxele hepatice supraadăugate, sprijinirea regenerării celulare hepatice,
corectarea reacţiilor inflamatorii intense, a icterului intens şi a altor dezechilibre funcţionale.
1. Toate acestea se referă la:
- asigurarea condiţiilor optime de spitalizare şi îngrijire;
- primirea în secţie şi amplasarea bolnavului;
- comportarea personalului faţă de bolnavii hepatici;
- igiena corporală;
- asigurarea odihnei pasive;
- supravegherea bolnavului şi recunoaşterea precoce a complicaţiilor;
- adaptarea sarcinilor de îngrjire a bolnavului la faza evolutivă a bolii.
2. Prevenirea disipării şi mobilizării forţelor de apărarea ale organismului
3. Recoltarea produselor patologice şi biocimice
4. Alimentaţia bolnavului hepatic
5. Tratamentul bolnavului hepatic
6. Prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti
7. Profilaxia:

92
- faţă de sursele de infecţie
- faţă de căile de transmitere
- profilaxia specifică
1.Scopul spitalizării bolnavului cu hepatită virală acută.
Bolnavul cu hepatită virală acută trebuie spitalizat în saloane mici, cu 1-2 paturi, în
condiţii de perfectă curăţenie, salonul cuprinzând numai mobilierul strict necesar, deoarece
perdelele, covoarele reprezintă o sursă de praf infectat (deci nu trebuie să existe în saloanele în
care se îngrijesc bolnavi hepatici). Salonul trebuie să fie luminos, cu ventilaţie ireproşabilă
pentru a se putea face o aerisire permanentă.
Patul bolnavului hepatitic trebuie să-i asigure o odihnă perfectă, este bine ca păturile să
fie făcute din lână deoarece absorb mai bine transpiraţia şi sunt mai călduroase.
Salteaua va fi confecţionată din material plastic, cu structură de burete pentru a asigura o
suprafaţă mai comodă bolnavului hepatitic, iar pe de altă parte igiena acestuia poate fi mai uşor
asigurată şi păstrată (mai ales la bolnavii cu forme grave).
Toaleta bolnavilor hepatitici se va face la pat de către asistenta medicală, ajutată de
infirmieră, sub forma de băi parţiale sau complete în măsura în care bolnavul poate fi mobilizat
pasiv.
Confortul bolnavului trebuie asigurat prin schimbări pasive de poziţie, prin folosirea
utilajelor auxiliare ale patului pentru prevenirea escarelor.
De aceea, patul trebuie să fie comod, îmbrăcat în lenjerie curată, cearceaf bine întins, fără
cute, se vor îndepărta din pat cu mare atenţie resturile alimentare, obiectele care ar putea produce
prin compresiune tulburări locale de circulaţie (nasturi, tablete, etc).
Asistenta se va îngriji ca aceşti bolnavi hepatici să fie îmbrăcaţi cu lenjerie curată, uscată,
iar toaleta zilnică să fie riguros efectuată.
Pentru activarea ciculaţiei se vor efectua fricţiuni, în special în regiunea spatelui, iar cu
ocazia toaletei zilnice, asistenta va inspecta tegumentele bolnavului şi la apariţia celui mai mic
semn, va anunţa medicul.
Starea tegumentelor reprezintă oglinda calităţii profesionale a muncii de îngrijire şi
conştiinciozităţii asistentei de salon.
Bolnavii în stare gravă trebuiesc serviţi la pat cu ploscă, urinar, care trebuiesc
dezinfectate după fiecare folosire.

93
 Astfel asistenta trebuie să aranjeze totul la îndemâna bolnavului: noptierea trebuie să se
deschidă în aşa fel încât bolnavul să o poată folosi din pat.
Perioada de spitalizare a acestor bolnavi este de multe ori prelungită, bolnavii ajung în
convalescenţă, se simt bine, însă continuă să elimine germeni patogeni, deci nu vor părăsi
spitalul până la sterilizarea completă.
De aceea, în această perioadă asistenta medicală este accea care, printr-o muncă susţinută
de educaţie sanitară, trebuie să lămurească bolnavul asupra necesităţii prelungirii perioadei de
spitalizare.
Asistenta medicală care petrece mai mult timp în apropierea bolnavului, are rolul de a
descoperi acele izvoare de împrospătare, de regenerare, dând o deosebită importanţă
componentei psihice care să ducă la grăbirea procesului de însănătoşire şi reîncadrare a
pacientului în viaţa socială.
Asistenta medicală, în munca sa de apărare, menţinere şi recuperare a sănătăţii oamenilor,
este un ajutor de nădejde al medicilor, care acţionează sub directa îndrumare şi supraveghere a
acestora, îndeplinind un rol important în prevenirea îmbolnăvirilor.
Scopul spitalizării bolnavului este vindecarea sau ameliorarea bolii. Pentru aceasta,
asistenta medicală trebuie să creeze condiţii prielnice necesare ridicării forţei de apărare şi
regenerare a organismului şi scoaterea lui de sub eventualele influenţe nocive ale mediului
înconjurător.
De aceea, regimul terapeutic are scopul de a izola bolnavul de condiţiile negative ale
mediului înconjurător şi de a forma un anturaj plăcut cu acţiune favorabilă asupra SNC.
Eu, ca asistent practicant, am participat prin următoarele:
- am asigurat pacientilor o cameră aerisită şi o poziţie confortabilă;
- am supravegheat funcţiile vitale (TA, temperatura, respiraţia, diureza şi le-am trecut în foile de
temperatură ale pacientilor), am ajutat-o pe asistenta de salon în recoltarea probelor biologice de
laborator şi la montarea perfuziei endovenoase cu glucoză 5% - 1.000 ml, vitamine din grupul B,
vitamina C, Algocalmin, antispastice , Electrovit;
- am calmat pacientii, administrându-le, la indicaţia medicului, o fiolă Fenobarbital strict
intramuscular;
- am administrat pacientilor o alimentaţie corespunzătoare, conform regimului prescris de medic
(lichide dulci, limonade, ceaiuri, lapte);

94
- am combătut anxietatea pacientilor stând de vorbă cu acestia, acordându-le sprijin moral,
încurajând-i şi le-am explicat rolul, scopul internării în spital;
- am asigurat o mobilizare activă prin practicarea de exerciţii fizice (în mod pasiv şi activ);
- am ajutat la recoltarea produselor biologice şi patologice pentru examenele de laborator (am
pregătit materialele necesare în mvederea recoltării acestor probe).
În urma administrării medicaţiei, conform indicaţiei medicului, starea generală a
pacientilor s-a îmbunătăţit. Zilnic asistenta ,împreună cu personalul auxiliar, au îngrijit pacientii
(baia parţială, toaleta tegumentelor, schimbarea lenjeriei, etc.).
Asistenta a făcut zilnic psihoterapia pacientilor, mijloc terapeutic foarte important mai
ales în cazul bolnavilor cu forme grave de hepatită.
Asistenta are obligaţia să asiste la servirea mesei în salon şi să participe personal la
alimentaţia bolnavilor gravi, explicându-le rolul şi importanţa respectării regimului adecvat.
Alimentarea bolnavilor se face cu mare răbdare (se ţine seama de starea sistemului nervos
al bolnavui, de psihicul labil al bolnavului hepatic), asistenta este cea, care trebuie să înlăture
orice discuţie contradictorie, comportându-se cu mult calm şi răspunzând prompt chemărilor
bolnavului.
Dietoterapia are astăzi profunde baze ştiinţifice, ceea ce o face să devină un factor
important de intervenţie biochimică, cu rol de compensare a unor deficienţe aprente în
schimburile metabolice. Regimul alimentar devine astfel regim de corecţie adresat întregului
organism. Astfel, alimentaţia va fi adaptată fiecărei perioade de evoluţie a bolii.

95
 FISA TEHNICA
1. PERFUZIA INTRAVENOASĂ:
Perfuzia reprezintă introducerea pe cale parenterală intravenos picătură cu picătură a
soluţiilor medicamentoase pentru reechilibrare hidroelctrolitică şi volemică a organismului.
Perfuzia se face cu scopul de a hidrata şi mineraliza organismul de a vehicula
medicamentele şi favorizează excreţia din organism a produşilor toxici şi pentru alimentare pe
cale parenterală.
Materiale necesare:
- tavă medicală acoperită cu câmp steril;
- trusă pentru perfuzat soluţiile;
- soluţii hidratante în flacoane închise cu dop de cauciuc sau în pungi din material plastic;
- garou;
- tăviţă renală;
- stativ;
- 1- 2 seringi sterile;
- muşama;
- o perniţă tare;
- casoletă cu comprese sterile;
- ace sterile;
- branulă;
- substanţe dezinfectante;
- romplast;
- foarfece;
- vată.
Se pregătesc materialele necesare şi se transportă lângă bolnav. Se scoate din celofan sau
dopul steril de pe flacon, se dezinfectează dopul cu alcool. Se desface aparatul de perfuzat şi se
închide prestubul, se îndepărtează teaca protectoare de pe trocar şi se pătrunde cu el în dopul
flaconului.
Se introduce filtrul de aer în flacon. Se suspendă flaconul pe suport. Tubul de aer se
fixează la baza flaconului cu o banda de romplast. Se îndepărtează teaca protectoare şi se
deschide prestubul uşor lăsând să se scurgă lichidul în dispozitivul de perfuzat coborând

96
progresiv portacul până când tubul se umple cu lichid fără să conţină bule de aer. Se închide
prestubul şi perfuzia se atârnă pe stativ astfel încât ca amboul perfuzorului să nu se atingă de
nimic pentru a se desteriliza.
Se pregăteşte bolnavul fizic şi psihic convingându-l de importanţa, tehnicii, este aşezat în
pat în decubit dorsal cât mai comod cu antebraţul în extensie. Se aşează muşamaua şi perniţa sub
antebraţul bolnavului.
2. TEHNICA PERFUZIEI :
Asistenta se spală pe mâini cu apă şi săpun, apoi examinează calitatea şi starea venelor.
Se aplică garoul de cauciuc la o distanţă de 5 – 6 cm de locul puncţiei. Locul ales se
dezinfectează cu alcool şi se badijonează cu tinctură de iod. Se cere bolnavului să închidă
pumnul şi se efectuează puncţia venei alese, de preferinţă se începe cât mai periferic. Se verifică
poziţia acului în venă, se îndepărtează garoul de cauciuc şi se adaptează amboul perfuziei la ac.
Imediat se deschide prestubul pentru a permeabiliza scurgerea lichidului. Se verifică ritmul de
scurgere cu ajutorul prestubului.
Ritmul este în funcţie de necesitate. Se fixează cu benzi de romplast acul şi tubul
perfuzorului. Se supraveghează permanent starea bolnavului şi modul de funcţionare a perfuziei.
Dacă este nevoie de al doilea flacon se pregăteşte substanţa medicamentoasă prescrisă, se
încălzeşte la temperatura corpului. Înainte ca flaconul să se termine complet se închide prestubul
pentru a împiedica pătrunderea de aer în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzat la noul
flacon. Se deschide prestubul, se reglează ritmul. Operaţia de schimbare a flaconului trebuie să
se petreacă cât mai rapid pentru ca sângele să nu se coaguleze. La sfârşit înainte ca flaconul să se
golească complet se închide prestubul, se aplică o compresă îmbibată cu alcool şi se exercită o
presiune asupra venei puncţionate şi se extrage acul din venă direct cu axul vasului dintr-o
mişcare bruscă.
Se dezinfectează locul puncţionat cu tinctură de iod şi aplică pansament steril fixat
cu romplast. După perfuzie bolnavul se aşează comod, dacă este permis se administrează lichide
călduţe şi se supraveghează.
Se reorganizează locul de muncă.
3. ACCIDENTE :
a. Hiperhidratare – când se administrează perfuzie în exces. La bolnavii cardiaci hiperhidrataţi
poate produce edem pulmonar acut manifestat prin: tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea

97
tensiunii arteriale. În această situaţie se reduce ritmul sau se suprimă perfuzia şi al indicaţia
medicului se administrează cardiotonice, diuretice.
b. Embolie gazoasă – prin pătrunderea aerului în circulaţia sanguină. Se previne prin eliminarea
aerului din tub înaintea instalării perfuziei şi întreruperea ei înainte de golirea completă a
flaconului şi pentru neutralizarea perfuziei cu presiune.
De reţinut:
- instalarea perfuziei se face în condiţii de asepsie perfectă;
- nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infecţie şi apariţia de frisoane;
- în caz de frison se schimbă flaconul şi perfuzorul.

98
 BIBLIOGRAFIE

1 .„Boli Infecţioase şi Epidemiologice”, Bocârnea C. ,Ed. Medicală, 1995

2 . „Boli Infecţioase”, Chiotan M. Ed. Medicală, 1995
3 . „Boli Infecţioase”, Voiculescu M., vol. II
4 . „Tehnica îngrijirii bolnavului”, dr. Mozes Carol, vol. I,II ,Ed. Medicală, 1978
5 . „Hepatită virală acută”, dr. Pascu Georgeta, Ed. Medicală 1989
6 . „Breviar de explorări funcţionale şi de îngrijiri speciale acordate bolnavului”, Titirică
Lucreţia,Ed. Viaţa Medicală Românească, 1994
7 . Ghid de Nursing pentru îngrijirea bolnavului,Titirică Lucreţia, Viaţa Medicală
Românească, 1994

99