CUPRINS

ARGUMENT ............................................................................................................................ 4

CAPITOLUL I ......................................................................................................................... 5

NOȚIUNI DE NURSING ........................................................................................................ 5

CAPITOLUL II...................................................................................................................... 13

NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS .................... 13

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA MENINGELUI ................................................................. 17

2.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE ..................................................................................... 17

2.2. MENINGELE CEREBRALE .................................................................................... 18

2.3. LICHIDUL CEFALORAHIDIAN ............................................................................ 19

CAPITOLUL III .................................................................................................................... 20

MENINGITA MENINGOCOCICĂ .................................................................................... 20

3.1. DEFINIŢIE .................................................................................................................. 20

3.2. ETIOLOGIE ................................................................................................................ 20

3.3. EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................................... 21

3.4. PATOGENIE ............................................................................................................... 21

3.5. EPIDEMIOLOGIE ..................................................................................................... 22

3.6. SIMPTOMATOLOGIA ............................................................................................. 23

3.7. EVOLUŢIE .................................................................................................................. 25

3.8. TABLOU CLINIC ...................................................................................................... 25

3.9. COMPLICAŢII ........................................................................................................... 28

3.10. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC ............................................................................... 28

3.11. DIAGNOSTIC ........................................................................................................... 28

3.12. TRATAMENT ........................................................................................................... 30

3.13. PROFILAXIE ............................................................................................................ 32

3.14.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN NURSINGUL PACIENTULUI ............. 32

1
CU MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ ............................................................................. 32

3.14.1.ÎNGRIJIRI GENERALE ASIGURĂRII CONFORTULUI PACIENTULUI .. 32

3.14.2ÎNGRIJIRI SPECIFIC IMPUSE ............................................................................ 32

. TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII ÎN MENINGITA MENINGOCOCICĂ32

3.15.STATISTICA EPIDEMIOLOGICA ........................................................................... 50

CAPITOLUL IV .................................................................................................................... 52

CAZURI CLINICE ................................................................................................................ 52

4.1. CAZUL CLINIC NR.I ................................................................................................ 52

4.2. CAZUL CLINIC NR.II .............................................................................................. 64

4.3. CAZUL CLINIC NR.III ............................................................................................. 77

CONCLUZII .......................................................................................................................... 85

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 89

2
MOTTO:

„ Dintr-o dată, fără nici un avertisment, oricând şi

oriunde, fără nici o cauză aparentă, se poate
întâmpla ” – Ken Wilber

3
 ARGUMENT

Am ales această temă ,,Îngrijirea pacientului cu meningită meningococică” pentru a-mi

aprofunda cunoștințele în legătură cu această complicație a meningelui, pentru a învăța mai
multe despre simptomatologia ei, despre tratamentul, dar mai ales despre profilaxia acesteia,
înțelegându-mi rolul meu în societate ca fiind important în prevenirea bolilor sau a tratării lor.
Lucrarea și-a propus cercetarea principalelor nevoi ale pacienților cu meningita
meningococică, selectarea problemelor și stabilitatea obiectivelor pentru a facilita intervenții
precoce și eficiente din partea medicului și a asistentelor medicale.

4
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE NURSING

Îngrijirea bolnavului se pierde în negura timpurilor: în trecutul îndepărtat, când

femeile pansau rănile bărbaţilor întorşi din luptă sau de la
vânătoare; mai aproape de noi, în 1860, data când începe
istoria profesiunii noastre de îngrijire a bolnavului sora-
nursa-asistenta medicala), odată cu înfiiţarea primei şcoli de
către Florence Nightingale.
Astăzi, cu toatâ vechimea pe care o are - misiunea sa
socială nu este totdeauna clară. Pentru unii, asistenta ajută
medical, pentru alţii, ea practică o profesiune autonomă.
Între aceste două extreme - rolul asistentei medicale este perceput diferit. Timp îndelungat, ea
nu s-a simţit obligată să se definească, însă, rolul celor care îngrijesc bolnavul a continuat şi
continuă să evolueze.
1. NURSINGUL
NURSA este o persoană care:
 a parcurs un program complet de formare, care a fost aprobat de Consiliul Asistenţilor
Medicali,
 a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul Asisteţilor Medicali,
 îndeplineşte standardele stabilite de Consiliul Asistenţilor Medicali,
 este autorizată să practice această profesie aşa cum este definită de Consiliul
Asistenţilor Medicali, în concordanţă cu pregatirea şi experienţa sa,
 este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii care sunt impuse de îngrijirea
sănătaţii în orice situaţii s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este
calificată.
Asisteţii medicali sunt denumiţi în literatura anglofonă „registred nurse", iar in cea
francofonă „infirmiere diplomee". În această lucrare vom folosi atât termenul de nursă cât şi
cel de asistentă medical, ambele definesc aceeaşi profesie.Consiliul internaţional al nurselor
(I. C. N.J, Consiliul internaţional al infirmierelor C.I.I.), cuprinde 103 asociaţii din întreaga
lume, şi cuprinde mai mult de 1 milion de asistenţi.Asistentele medicale răspund de propria
lor activitate, de practica lor; supraveghează îngrijirile auxiliare şi pregătirea elevilor. Deci -
asistenta răspunde nu numai pentru ce face, dar şi pentru categoriile auxiliare.

5
1. Nursa este pregătită printr-un program de studiu care include:
 promovarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 ingrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a celor cu deficient,
indiferent
de vârstă şi în orice unitate sanitară sau în orice situaţie la nivel de comunitate.
Această definiţie a devenit cunoscută şi acceptată în toată lumea şi în prezent este utilizată
şi în România pentru descrierea nursingului.Codul pentru asistentele medicale descrie de
asemenea 4 (patru) responsabilităţi, care definesc directive importante şi anume:
 promovarea sănătăţii
 prevenirea îmbolnăvirilor
 restabilirea sănătăţii
 înlăturarea suferinţei
2. Nursa generalistă presupune:
 o pregătire pluridisciplinară - socială, tehnică, practică (în unităţi sanitare şi pe teren
în comunitate
 însuşirea competenţelor de bază şi nu numai cunoştinţele medicale,
 să aibă cunoştinţe de psihologie (să ştie să încurajeze)
 să aibă atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa
 să aibă preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi (capacitate de empatie)
Fenomenele urmărite în special de asistenta medicală sunt:
 individuale
 familiale şi de grup.
Asistenta medicală poate fi considerată ca o mamă care acţionează conform nevoilor
copilului, trebuind adeseori să îndeplinească sarcini cât mai diverse. De aceea, asistenta
medicală a fost adesea denumită „mama profesionistă".
Definiţia prezentată de O.M.S. şi I.C.N. stabileşte că:
1. Nursingul este o parte integrantă a sistemului de îngrijire a sănătaţii omului ce cuprinde:
 promovarea sănătăţii
 prevenirea bolii
 îngrijirea persoanelor bolnave (fizic, mental, psihic, handicap) de toate vârstele,
întoate
unităţile sanitare, aşezările comunitare şi în toate formele de asistenţă socială.
2. Virginia Henderson defineşte nursingul astfel:
6
 „Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos, să-şi afle calea spre sănătate sau
recuperare, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a
promova sănătatea sau recuperarea, cu condiţia ca acesta să
aibă tăria, voinţa, sau cunoştiinţele necesare pentru a o face,
şi să acţioneze în aşa fel, încât acesta să-şi poarte de grijă
singur cât mai curând posibil.
A.N.A. (North American Association) dă urmatoarea
definiţie pentru nursingul comunitar:
„Nursingul comunitar nu este numai o sinteză a
practicii de nursing şi a educării în domeniul sănătăţii, ci are
scopul de a menţine şi de a stimula sănătatea
populaţiei“.Îngrijirile au un caracter continuu, ea este
orientată asupra individului, a familiei sau a grupului din
care face parte şi contribuie astfel la sănătatea întregii populaţii a zonei respective (sau a
oraşului respectiv).
Nursa aplică diverse metode pentru a menţine şi stimula sănătatea pacienţilor şi
coordonează activitatea în acest domeniu, stimulând continuitatea. Scopul ei este şi acela de a
apropia indivizii, familie acestora sau diverse grupuri. Din această definiţie, reiese că
intervenţiile nursei nu se orientează doar spre pacienţii individuali, ci cuprinde şi mediul
social, afectiv şi fizic al acestora.
Virginia Hendersondefineste nursingul astfel:
Sa ajuti individual fie acesta bolnav sau sanatos, sa-si afle calea, sa-si foloseasca
fiecare actiune pentru a promova sanatatea, cu conditia ca acesta sa aiba : taria, vointa, sau
cunostiintele necesare pentru a o face si sa actioneze in asa fel, incat acesta sa-si poarte de
grija singur, cat mai repede posibil.
Nevoile umane reprezinta originea ingrijirilor infirmiere, in toate serviciile de sanatate.
Analiza ingrijirilor pe care cu competenta le realizeaza, asistenta medicala trebuie sa se
bazeze pe definirea rolului(functiei)acesteia, definitie acceptata de toti cei interesati.
Asistenta medicala a fost numita: “mama profesionala”, ea ca o mama actioneaza
conform nevoilor copilului, trbuie adeseori sa indeplineasca sarcini cat mai diverse.
Ce este sanatatea?
Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât şi social, şi nu doar
absenţa bolilor sau a infirmităţilor"
.
7
Procesul de ingrijire
Este o metoda organizata si sistematica, care permite acordarea de ingrijiri
individualizate.
Demersul de ingrijire este centrat pe reactiile particulare ale fiecarui individ(sau grup de
indivizi), la o modificare reala sau potentiala de sanatate.
Etapele procesului de ingrijire:
1. Culegerea de date
2. Analiza si interpretarea lor (probleme, diagnostic de ingrijire)
3. Planificarea ingrijirilor(obiective)
4. Realizarea interventiilor(aplicarea lor)
5. Evaluarea
Etapele principale ale ingrijirii sunt:
 evaluare initiala(analizarea nevoilor specifice)
 elaborarea unui plan de ingrijire si stabilirea echipei
 reevaluari periodice
 preluarea cazurilor sociale de catre asistentul social

Virginia Hendersona pus basele unor mai bune idei și înțelegeri a meseriei de îngrijire a
bolnavilor (nursing). Astfel, ea a identificat 14 nevoie fundamentale ale ființei umane:
1. A respira şi nevoia de a avea şi o bună circulaţie.
2. A menţine temperatura corpului constantă.
3. A se alimenta şi a se hidrata.
4. A elimina
5. A se mişca, a avea o bună postură
6. A dormi, a se odihni.
7. A se îmbrăca şi dezbrăca
8. A fi curat, a-şi proteja tegumentele şi mucoasele (nevoia de igienă)
9. A evita pericolele
10.A comunica cu semenii
11.A acţiona după credințele și valorile sale ( nevoia de a-şi practica religia)
12.A fi ocupat pentru a fi util (nevoia de a se realiza)
13.A învăţa
14.A se recreea

8
NEVOIA DE A RESPIRA
Aspectul bio-fiziologic al acestei nevoi se manifestă în respiraţia pulmonară şi
tisulară. Dimensiunea psiho-socio-culturală este influenţată de următorii factori: emoţii, furia,
frica, exerciţiile fizice, fumat. Aceasta nevoie prezintă particularităţi in funcţie de vârstă,
antrenarnent, starea de sănătate etc.

NEVOIA DE A BEA SI A MANCA

Dimensiunea bio-fiziologică interesează ritualul mâncatului (ducerea alimentelor la
gură, masticaţia, deglutiţia), digestia, necesarul de calorii. Dimensiunea psiho-socio-culturală
se manifestă în obiceiurile legate de rasă, religie, naţionalitate, cultură. Aceasta nevoie se
modifică odată cu etapele vieţii.

NEVOIA DE A ELIMINA
Această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie, cutanată.Aspectul
bio-fiziologic variază mult cu vârsta şi starea de sănătate şi este în acelaşi timp mecanic,
chimic, hormonal, nervos. Dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase. Emoţiile de
orice fel modifică frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor, transpiraţia etc.

NEVOIA DE A TE MIŞCA, A TE MENTINE ÎNTR-O BUNĂ POSTURĂ

Aspectul bio-fiziologic diferă in funcţie de vârstă, starea de sănătate, antrenament.
Sistemul muscular, scheletic, cardiovascular, nervos, influenţează mişcarea şi adaptarea cu
evitarea anumitor posturi.Din punct de vedere psiho-socio-cultural mişcarea şi poziţia
corpului reflectă conştient sau inconştient starea de spirit a individului. Mişcarea este
influenţată şi de nivelul cultural. Aceasta influenţează mersul, gesturile, mimica etc.
Probleme de sănătate pot duce la modificări în domeniul motricităţii.

NEVOIA DE A DORMI ŞI A TE ODIHNI

Din punct de vedere biologic şi fiziologic, somnul sau odihna variază cu vârsta şi
starea de sănătate. Calitatea somnului, ca şi repaosul mintal şi fizic influenţează sistemele
cardio vascular, digestiv, neuro-muscular. O persoană privată de sornn manifestă tulburari
fizice şi psihice.Psiho-socio-cultural somnul şi repaosul sunt afectate de emoţii şi obligaţii
sociale (muncă).

9
NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ŞI A SE DEZBRĂCA
Bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu cer o
anumită capacitate neuro-musculară, aceste nevoi fiind diferite in funcţie de vârsta, starea de
sănătate.Psiho-socio-cultural se manifestă prin afirmarea personalităţii şi a sexualităţii în
alegerea veşmintelor, anumite grupuri socio-culturale şi religioase au exigenţe particulare:
voal, turban etc.

NEVOIA DE A MENTINE TEMPERATURA CORPULUI ÎN LIMITA NORMALA

Componenta bio-fiziologică este cea mai importantă. Odată cu înaintarea în vârstă
temperatura corpului este mai influenţată de cea a mediului înconjurător. Temperatura
corpului depinde de îmbrăcăminte, hidratarea organismului, controlul
hipotalamic.Componenta psihică este influenţată de emoţii, anxietate, acestea crescând
temperatura corpului.

NEVOIA DE A FI CURAT ŞI A-ŢI PROTEJA TEGUMENTELE

Componenta bio-fiziologică se manifestă funcţie de capacitatea fizică de a face
gesturile şi mişcările necesare precum şi de factorii biologici vârsta şi sexul.Componenta
psihică şi emotivă se reflectă în starea epidermei, în atenţia acordată părului. Emoţiile
afectează transpiraţia şi secreţiile, normele de curăţenie diferă de la un grup social la altul.

NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Pericolele pot proveni din mediul intern sau extern.Pe plan bio-fiziologic
independenţa rezidă din a evita anumite alimente şi medicamente şi de a se proteja în
desfăşurarea anumitor activităţi zilnice. Este nevoie de a analiza această nevoie in funcţie de
vârstă, anumite afecţiuni (depresii). Componenta psihică — simpla prezenţă a unei rude, a
unei persoane apropiate pacientului, ascultarea unui gen de muzică preferată, existenţa unei
persoane aparţinătoare aceleiaşi comunităţi, respectarea obiceiurilor proprii, sunt elemente
care dau impresia de siguranţă.

NEVOIA DE A COMUNICA CU SEMENII

Este o nevoie fundamentală fiinţelor umane.Dimensiunea biologică se manifestă sub
formă de comunicare verbală sau non-verbală. Comunicarea verbală cuprinde limbajul, în
timp ce comunicarea non-verbală cuprinde gesturile, mimica, poziţia corpului, mersul
etc.Componentele psiho-socio-culturale se manifestă prin alegerea conţinutului exprimat:
10
sentimente, idei, emoţii. Comunicarea cuprinde sexualitatea. Această componentă importanta
a fiinţei umane se exprimă din copilărie până la bătrâneţe prin afirmarea de sine, alegerea
veşmintelor, în relaţiile sociale. Când un pacient nu are posibilitatea de comunicare, el trebuie
să fie ajutat de asistentă.

NEVOIA DE A-ŢI PRACTICA RELIGIA

Componenta bio-fiziologică se exprimă prin mişcări, gesturi, atitudini specifice
cultului: poziţia îngenunchiată, anumite posturi, interzise anumite alimente,
tratamente.Componenta psiho-socio-culturală — evoluţia practicilor religioase este în funcţie
de fenomenele psiho-sociale şi relaţiile interpersonale. Alterarea stării de sănătate poate
antrena creşterea sau diminuarea adeziunii la religie. În îngrijirea bolnavilor, respectarea
acestei nevoi cere asistentei o educaţie liberală.

NEVOIA DE A FI OCUPAT PENTRU A FI UTIL

De-a lungul etapelor vieţii fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să
muncească. Aceste activităţi pot fi legate de sex, dar cea mai mare parte depind de
capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psihosocială a individului. Normele culturale
influenţează satisfacerea acestei nevoi. O problemă de sănătate poate să diminueze temporar
sau permanent posibilitatea de a fi util prin diverse activităţi.

NEVOIA DE A SE RECREA
Este o nevoie comună tuturor fiinţelor umane. Componenta bio-fiziologică -
persoanele se pot recrea specific vârstei şi starii de sănătate. Persoanele cu un anumit
handicap (orbi, surzi, membre amputate) au alte căi de recreere decât cei sănătoşi.
Fenomenele psihosociale, culturale pot influenţa nevoia de a se recrea. Această nevoie poate
fi satisfacută atât de familie cât şi de societate.

NEVOIA DE A ÎNVĂŢA
Nevoia de descoperire, de satisfacere a curiozităţii, de a adăuga cunoştinţe noi este
specifica tuturor, dar mai evidentă la copii.Componenta biologică este reprezentată de
inteligenţă. Apectul psiho-socio-cultural se manifestă prin dorinţa de a afla şi a cunoaşte si
valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural.Problemele de sanătate fac să se ivească
nevoi de învăţare variate: să facă pansamente, să-şi administreze insulina, alte medicamente,

11
regim alimentar etc. Nevoia de a învăţa poate fi legată de dorinţa de a fi util, de a se recrea,
dar în acelaşi timp şi de a fi independent.

După Virginia Henderson, nevoia fundamentala este o necesitate vitală, esentială

fiinţei umane pentru asigurarea stării de bine din punct de vedere fizic şi mintal.Atingerea de
către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de asistentă
medicală.

12
 CAPITOLUL II
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS

Funcţionarea organismului depinde de funcţiile izolate ale diferitelor organe,

coordonate, controlate şi conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor
organelor, precum şi relaţiile organismului ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării şi
reglării nervoase organismul se comportă ca o unitate funcţională.
Proprietatea sistemului nervos de a realiza această coordonare se numeşte funcţie
integrativă. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului nervos, dar organul de
integrare propriu-zisă, care subordonează şi funcţiile celorlalte etaje, este scoarţa cerebrală.
Se deosebesc:
• un sistem nervos vegetativ - nu este un sistem autonom, independent. Este o
componentă a sistemului nervos, care îşi poate desfăşura activitatea şi independent de voinţă.
Activitatea sa este reglată de segmentele superioare ale sistemului nervos central şi în mod
special de scoarţă.
Sistemul nervos vegetativ coordonează activitatea organelor interne:
-bătăile inimii şi presiunea sanguină
-distribuţia sângelui
-frecvenţa mişcărilor respiratorii
• un sistem nervos al vieţii de relaţie, alcătuit din sistemul nervos central şi sistemul
nervos periferic.
Ţesutul nervos este constituit din două elemente esenţiale:
• neuronul (celulă nervoasă propriu-zisă) - unitatea anatomo-funcţională a sistemului
nervos
• nevroglia (ţesutul de susţinere).

Sistemul nervos central este alcătuit din:

• encefal - format din cele două emisfere cerebrale
• formaţiunile de pe baza creierului
• trunchiul cerebral
• cerebel
• măduva spinării.

13
Emisferele cerebrale prezinta partea cea mai dezvoltata a sistemului nervos. Fiecare dintre
ele cuprinde cate patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital. Acestia sunt impartiti prin
santuri in circumvolutii.

Encefalul este format din substanta cenusie si substanta alba.

Substanta cenusie prezinta numeroase celule de diferite forme si dimensiuni, alcatuind
la suprafata scoarta cerebrala, iar in profunzime nucleii centrali. In scoarta se gasesc 14
milioane de celule.
Substanta alba a emisferelor cerebrale este formata din fibre nervoase care realizeaza
legatura intre difeirte zone corticale (fibre de asociatie), legatura intre cele doua emisfere
(fibre comisurale – corpul calos), si legatura intre diferite etaje ale sistemului nervos central
(fibre de proiectie).
Coordonand functionarea sistemului nervos, scoarta cerebrala controleaza intreaga
activitate a organismului. Ea detine in primul rand functia de reprezentare si selectionare, de
elaborare a ideilor – gandirea (rationamentul), denumita de Pavlov activitate nervoasa
superioara.
Spre deosebire de reflexele neconditionate, care sunt innascute, reflexele conditionate
sunt dobandite, aparand in cursul existentei individului, determinate de conditii diferite si
variate ale mediului extern. La nivelul scoartei se realizeaza, integrarea superioara, cu alte
cuvinte, adaptarea organismului la schimbarile mediului extern, inregistrate cu finete si
precizie, precum si legatura dintre diferite parti ale organismului.

14
 Lobul frontal, care corespunde circumvolutiei frontale ascendente, este sediul
neuronului motor central, deci sediul miscarilor voluntare. Leziunile lobului frontal se
insotesc de tulburari motorii (paralizii), tulburari in articulatia vorbirii (disartrie sau anartrie),
tulburari de comportament.
Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilitatii generale. La acest
nivel se realizeaza sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor
insoti deci de tulburari privind aprecierea volumului si a formei obiectelor (stereognozie), a
greutatilor (barestezie), privind discriminarea tactila (aprecierea distantei dintre doua atingeri
ale pielii) etc. Distrugerea totala duce la agnozie tactila, adica la nerecunoasterea prin pipait a
obiectului respectiv.
Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate
insoti de surditate verbala (bolnavul aude, dar nu intelege), halucinatii auditive, tulburari de
echilibru, imposibilitatea de a intelege scrisul (cecitate verbala), incapacitate de utilizare
uzuala a obiectelor si de efectuare a gesturilor obisnuite (apraxie); uneori este pierduta
intelegerea semnificatiei cuvantului vorbit sau scris (afazie senzoriala).
Lobul occipital este sediul capatului cortical al analizorului vizual. Leziunea sa duce
la tulburari de orientare in spatiu, tulburari de vedere (halucinatii vizuale) etc.

Formatiunile de la baza creierului sunt diencefalul si corpii striati.

15
 Diencefalul este alcatuit in principal din: talamus, statia cea mai importanta de releu
pentru toate fibrele senzitive care merg spre scoarta cerebrala (leziunile talamusului
producand grave tulburari de sensibilitate), si hipotalamus, coordonatorul sistemului
vegetativ si al sistemului endocrin.
Corpii striati, formati dintr-un numar de nuclei de substanta cenusie, au un rol
deosebit in realizarea miscarilor automate si a tonusului muscular, fiind segmentul cel mai
important al sistemului extrapiramidal. Leziunile acestora duc la aparitia unor tulburari
incadrate in notiunea generica de sindrom extrapiramidal.
Trunchiul cerebral este prima portiune cuprinsa in cutia craniana, in prelungirea
maduvei spinarii. Are un rol deosebit de important, aflandu-se la raspantia dintre emisferele
cerebrale si cerebel. Este alcatuit de sus in jos din pedunculii cerebrali, protuberanta inelara si
bulbul rahidian, care face legatura cu maduva spinarii. Tinand seama de importanta centrilor
nervosi (respiratorii, circulatorii, deglutitie) a cailor si a conexiunilor de la nivelul trunchiului
cerebral, leziunile acestora produc manifestari complexe, grave si adesea mortale. De la acest
nivel pornesc cele 12 perechi de nervi cranieni care indeplinesc importante functii motorii si
senzitive. In afara nucleilor nervilor cranieni si ai centrilor reflexelor vegetative, in trunchiul
cerebral se gasesc o serie de nuclei nespecifici, care alcatuiesc formatiunea reticulara, care
joaca rol in transmiterea spre scoarta cerebrala a diferitelor stimulari extero- si
interoreceptive, contribuind la edificarea starii de veghe (de constienta).
Cerebelul, asezat in fosa posterioara a cutiei craniene, a alcatuit din doua emisfere
laterale, cu rol in coordonarea motorie, si o regiune mediana, care contribuie in mod deosebit
la mentinerea echilibrului, numita vermis. Este legat de nevrax prin pedunculii cerebelosi.
Functia sa principala consta in reglarea tonusului muscular si in coordonarea miscarilor.
Maduva spinarii este ultima portiune a sistemului nervos central este adapostita in
canalul rahidian si se prezinta sub forma unui cilindru de substanta nervoasa, care incepe de
la bulb si se intinde pana la L2. Este impartita in doua jumatati simetrice, fiind formata din
substanta alba si substanta cenusie. Substanta cenusie este situata central si imbraca aspectul
literei “H”. Coarnele anterioare ale substantei cenusii sunt motorii, cele posterioare senzitive,
iar cele laterale au functii vegetative.
Sistemul nervos central (encefalul si maduva spinarii) este acoperit si protejat de cele
trei foite meningiene: dura mater, o membrana fibroasa in contact cu osul, arahnoida, o foita
subtire care captuseste fata interna a durei mater, si pia mater, un tesut celular bogat
vascularizat care acopera tesutul nervos.

16
 Spatiul subarahnoidian cuprins intre pia mater si arahnoida contine lichidul
cefalorahidian. Acesta este secretat in ventriculi de catre plexurile coroide si patrunde in
spatiile subarahnoidiene prin orificiile lui Magendie si Luschka.
In interiorul encefalului se afla un sistem de cavitati – sistemul ventricular, in care se
formeaza si circula L.C.R.
In emisfere se afla ventriculii laterali si ventriculul III. Intre protuberanta si cerebel se
afla ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apeductul sylvian.
Ventriculul IV comunica cu spatiul arahnoidian prin orificiul Luschka si Magendie. L.C.R. se
resoarbe din spatiul subarahnoidian, prin vilozitatile arahnoidiene.

ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA MENINGELUI

2.1. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Totalitatea organelor constituite predominant din ţesut nervos specializat în receptarea,
transmiterea şi prelucrarea excitaţiilor sau informaţiilor din mediul intern şi extern formează
sistemul nervos pe care îl găsim în compoziţia tuturor organismelor. Întreg sistemul nervos
este învelit într-o pieliţă numită meninge.
Există trei tipuri de meninge:
1. DURAMATER - groasă şi fibroasă situată direct sub ţesut osos;
2. ARAHNOIDA - scăldată de LCR;
3. PIAMATER - care aderă la suprafaţa ţesutului nervos.

17
2.2. MENINGELE CEREBRALE
Meningele cerebrale sunt foiţele conjunctive care învelesc encefalul şi care continuă de la
nivelul găurii occipitale, meningele spinale.Dura mater cerebralse deosebeşte de cea spinal,
prin aceea că aderă intim la oasele cutiei craniene, formând periostul intern al cutiei cerebrale,
şi se prelungeşte la nivelul suturilor, cu periostul extern.
La nivelul regiunilor temporale, există o zonă unde dura mater este mai uşor decolabilă, în
care se găsesc ramurile arterei meningine mijlocii. La nivelul acestei zone, în cursul unor
traumatisme craniene, se pot forma hematoame extradurale, cu fenomene de compresiune
cerebrală. Ele necesită trepanaţie, cu evacuarea hematomului şi ligatura vasului. Dura mater
trimite o prelungire între emisferele cerebrale şi cerebel, numită cortul cerebelului. De
asemenea trimite o prelungire medio-sagitală, care separă emisferele cerebrale între ele şi se
inseră pe cortul cerebelului. Se numeşte coasa creierului şi ajunge până la corpul calos.
Dura mater separă emisferele cerebeloase printr-o prelungire numită coasa cerebelului. O
altă prelungire a durai mater, delimitează loja glandei hipofize, la nivelul şeii turceşti. În
grosimea durei mater se găsesc canalele colectoare ale sângelui venos intracranian, formate
prin dedublarea durei mater, numite sinusurile venoase ale durei mater.
Urmează cea de a 2-a membrană de protecţie a creierului arahnoida. Între dura mater şi
arhnoidă se află spaţiul subdural, virtual, străbătut de vase şi tracturi fibroase.
Urmează membrana vasculară, pia mater, care aderă intim la encefal. Între arhnoidă şi
pia mater se află spaţiul subarhnoidian care conţine LCR. Pia mater trimite o serie de
prelungiri la nivelul ventriculilor cerebrali, numite plexuri coroide, bogate în vase, care
secretă LCR. Acesta se resoarbe la nivelul corpusculilor meningiali Pachioni, situaţi în
vecinătatea sinusurilor durei mater.
La nivelul depresiunilor encefalului, pia mater generează nişte cisterne ce conţin LCR.

18
2.3. LICHIDUL CEFALORAHIDIAN
L.C.R. este un lichid “clar ca apa de stâncă”, care se află în interiorul spaţiului
subarhnoidian pericerebral şi perimedular, cât şi în cavităţile sistemului nervos, adică în
ventriculii 1, 2, 3, 4 şi canalul ependimar. Cantitatea de lichid cefalorahidian este de 120-150
cm³. Reacţia L.C.R. este uşor alcalină.
Compoziţia chimică:
 cloruri 7,25 - 7,40 g%;
 glucoză 0,50 - 0,60 g%;
 albumină 0,15 - 0,25g%;
 uree 0,06 - 0,10 g%;
 limfocite 1 - 3/mm³.
Tensiunea L.C.R în interiorul spaţiului subarhnoidian este constantă, în medie egală cu
20 cc apă. Rolul L.C.R. este protector, el constituie o masă de lichid în jurul centrilor nervoşi
cu scopul de a atenua orice lovitură de pereţii osoşi ai cutiei craniene şi ai canalului rahidian.
L.C.R. are şi un rol nutritiv datorită bogăţiei sale în zahăr. De asemenea rol de excreţie, de a
elimina şi debarasa ţesutul nervos de unii produşi ai metabolismului. Creşterea sau scăderea
presiunii (hipertensiunea sau hipotensiunea intracraniană) precum şi modificarea compoziţiei
chimice se întâlnesc în inflamaţii şi tumorile sistemului nervos central şi determină tulburări
funcţionale grave.

19
 CAPITOLUL III
MENINGITA MENINGOCOCICĂ

3.1. DEFINIŢIE
Meningita meningococică este o boală infectocontagioasă acută produsă de
meningococ şi caracterizată prin evoluţie severa care poate fi letală in lipsa tratamentului
antibiotic corespunzător, si cu risc de sechele importante.
Reprezintă manifestarea clinică cea mai importantă si mai cunoscută a infecţiei cu
Neisseria Meningitidis. A mai fost denumită meningita cerebrospinală epidemică, fiind
prima meningită identificată clinic şi epidemiologie, aceasta denumire subliniind si
caracterul transmisibil al acesteia.

3.2. ETIOLOGIE
Neisseria meningitidis face parte
din genul Neisseria, familia
Neisseriaceae, este un coc aerob, imobil,
nesporulat, Gram negativ, cu
dimensiunea de 0,5 - 0,8 microni. Se
dispune „în diplo" în culturi și „în vivo"
în produsele biologice datorită unor
afinităţi de membrană, aspectul

20
caracteristic fiind de „boabe de cafea" aşezate faţa in faţă. A fost descoperit incă din 1887 de
Weichselbaum.
Este un germene pretenţios, se cultivă pe medii îmbunătăţite cu materiale organice
(sânge, ascita, ser), la 37°C și în condiţii de aerobioză. Este foarte sensibil fiind distrus rapid
de căldură, frig, mediu uscat.
În picăturile nazofaringiene rezistă maxim 30 minute. Pentru a se obţine cultura este
necesar ca de la punctul de recoltare până la termostat, transportul produsului să se facă la
30-35°C. Sensibilitatea la antibiotice este bună faţă de betalactamine (peniciline si
cefalosporine), sulfamide, rifampicină, cloramfe-
nicol si chiar la tetracicline.

3.3. EPIDEMIOLOGIE
Neisseria meningitidis poate coloniza oro- sau nasofaringele, inducând starea de
purtator asimptomatic într-o proporţie variabilă, 2-15% din populaţia sănatoasă, procentaj
care creşte în colectivităţi, mai ales de copii şi adulţi tineri, precum şi în zonele endemice(10-
30%), constituind principala sursă de infecţie.
Sursa de infecţie este mai frecvent reprezentată de purtătorii sănătoşi faringonazali şi de
bolnavul acut, care este contagios din ultimile 1-2 zile ale incubaţiei şi în perioada de boală,
până la instituierea terapiei cu antibiotic.
Transmiterea este aerogenă, prin contact direct. Receptivitatea este generală, majoritatea
infecţiilor apărând însă la copii.

3.4. PATOGENIE
Poarta de intrare este nazofaringele și în general mucoasa respiratorie. Rezultă de obicei
o infecţie inaparentă sau o rinofaringită meningocică. Prin depăşirea apărării organismului,
rezultă o bacteriemie urmată de diseminarea meningococilor sub formă de metastaze în
diferite organe si ţesuturi: piele, meninge, articulaţii, endocard, plămân. Meningita este
secundară însămânţării leptomeningelor, însămânţare care se poate produce în mai multe
moduri:
 embolie, în cursul unor bacteriemii; o prin propagare limfatică;
 de-a lungul tecilor nervilor olfactivi, prin lama cribriformă etmoidală de la o infecţie
nazofaringiană de obicei asimptomatică.
Infecţia este deseori favorizată de:
 elemente de patogenitate ale germenului;
21
  factori de adeziune şi colonizare a mucoasei şi leptomeningelor;
 endotoxina care stă la baza fenomenelor de şoc;
 elemente de deficit imun din partea gazdei;

3.5. EPIDEMIOLOGIE
Infecţia meningococică are răspândire pe tot globul, cu unele diferenţe geografice
semnificative privind incidenţa bolii sau serotipurile circulante. Cel mai bun exemplu este
celebra „centură meningitidică" din zona subsahariană a Africii, zonă care se întinde de la
Atlantic până pe coasta de est a continentului, caracterizată printr-o puternică endemo-
epidemicitate de infecţii meningocicice.
Tipul major epidemic este meningococul din grupul A. Infecţiile meningococice apar
sporadic în tot timpul anului cu o incidenţă mai mare iarna şi primăvara.
Epidemii mai mari apar la intervale de 5-10 ani afectând mai ales colectivităţi de copii
si colectivităţile militare. Ca sex, bărbaţii sunt mai afectaţi decât femeile raportul fiind de 2/1.
Infecţiile respiratorii virale, uscăciunea mucoaselor, oboseala, alcoolismul, sunt factori care
scad rezistenţa şi predispun mai frecvent la infecţia meningococică. Mortalitatea este mai
mare în cazul copiilor (în SUA, 79% din cazurile letale au fost la copii).
Sursa de infecţie este reprezentată de omul bolnav acut dar şi de purtătorii faringieni
sănătoşi de germeni, importanţa epidemiologică a acestora este mult mai mare , fiind de
obicei necunoscuţi.
Perioada de contagiune începe din ultimele ore ale incubaţiei şi durează cât toată
evoluţia bolii, existând riscul ca persoana să devină purtător în cazul unui tratament incorect.
Calea de transmitere este aerogenă, prin contact direct cu picăturile Flügge eliminate
de sursă. Calea indirectă, prin obiecte contaminate este posibilă dar numai în cazuri
excepţionale, dată fiind rezistenţa scăzută a meningococului în mediul extern.
Receptivitatea este generală, dar depinde mult de rezistenţa organismului. Copii în
vârstă de până la 6 luni sunt protejaţi în peste 50% din cazuri de anticorpi specifici materni.
Receptivitatea este deosebit de crescută la copii în vârstă de 6-12 luni, 50-60% din
meningitele acestei vârste fiind cu meningococ. Adulţii au o receptivitate scăzută, ei
contactând frecvent infecţii oculte imunizante, în schimb adulţii cu rezistenţă generală
scăzută, imunodepresie, traumatisme craniocefalice fac frecvent boala.
Imunitate. Prezenţa meningococului în organism determină imunizare specifică de
grup, cu posibilităţi de protecţie încrucişată, astfel încât 70% dintre adulţi posedă activitate

22
bactericidă antimeningococică. La naştere 50% din copii sunt imuni, dar după 6 luni
receptivitatea este maximă.
Imunitatea postvaccinală asigură o protecţie bună pentru 3-5 ani iar revaccinarea
creşte rapid şi puternic titrul anticorpilor.

3.6. SIMPTOMATOLOGIA
Meningita meningococică este considerată prototip al meningitelor bacteriene cu LCR
purulent, pe de o parte fiind prima identificată clinic şi bacteriologic iar pe de altă parte pentru
frecvenţa mare cu care se întâlneşte mai ales la copii şi adolescenţi. De obicei este precedată
de o faringită şi este însoţită adesea de bacteriemie.
Incubaţia este scurtă, 2-7 zile, deseori neputând fi apreciată prin necunoaşterea
momentului infectant.
Debutul este brusc şi rapid progresiv, cu frisoane, febră mare, cefalee, facies vultuos,
greţuri, vărsături. La copii apar şi convulsii. în formele severe, debutul poate fi cu intrare
rapidă în comă, boala fiind confundată cu AVC.
Perioada de stare se instalează de obicei repede, în câteva ore de la debut şi este
exprimată clinic prin mai multe sindroame:
Sindromul infecţios inflamator, constă în principal din febră, cu sau fară frisoane,
alterare rapidă a stării generale, cefalee, curbatură, stare de rău. Acest sindrom se instalează
de la început precedând celelalte manifestări cu mai multe ore şi reprezintă unul din
parametrii clinici de evoluţie a bolii. La nou născut şi sugar, în 50% din cazuri febra poate
lipsi, copilul refuză să sugă, prezintă vărsături şi diaree, fontanelele bombează, semn extrem
de preţios dar care lipseşte în caz de deshidratare.
Sindromul de hipertensiune intracraniană, caracterizat prin cefalee intensă şi persistentă,
fotofobie, greţuri intense şi vomismente repetate uneori incoercibile. în aproximativ 40% din
cazuri se asociază bradicardie relativă, semn clinic cu ajutorul căruia se poate face diferenţa
de meningism înainte de controlul prin puncţie al LCR. în cazuri foarte rare când se adaugă şi
perturbarea progresivă şi persistentă a circulaţiei LCR prin cloazonări, se pot adăuga ca semne
clinice convulsiile şi somnolenţa.
Sindromul de iritaţie meningiana, caracterizat prin rahialgii care îl obligă pe bolnav să
adopte poziţii de protecţie a meningelui inflamat. Bolnavul adoptă clinostatismul lateral în
triplă flexie, poziţie caracteristică în meningită şi numită sugestiv „cocoş de puşcă". în
cazurile mai puţin avansate când bolnavul poate sta în şezut, el adoptă poziţia trepiedului:
trunchiul înclinat oblic spre spate, sprijinit în palme, cu genunchii fiectaţi însumând în total 3
23
puncte de sprijin: palme, ischioane, călcâie. Această poziţie solicită mai puţin starea de
tensiune a leptomeningelor.
Mare valoare diagnostica manevrele de elongaţie a coloanei: Redoarea cefei: flexia
pasivă a cefei bolnavului aflat în decubit dorsal este limitată ca mişcare şi foarte dureroasă, în
majoritatea cazurilor fiind imposibilă.
Semnul Brudzinski al cefei: prin forţarea mişcării de flexie peste limita suportată de
bolnav, acesta îşi va uşura suferinţa prin îndoirea genunchilor.
Semnul Brudzinski colateral: prin flexia totală a unui membru inferior din genunchi şi din
coapsă aducând genunchiul să atingă abdomenul, bolnavul este forţat să facă aceiaşi mişcare
şi cu celălalt membru inferior.
Semnul Kernig I: din poziţia culcat în decubit dorsal se ridică trunchiul bolnavului la
verticală realizându-se un unghi de 90° între membrele inferioare şi trunchi. Durerea îl
forţează pe bolnav să îndoaie genunchii. - Semnul Kernig II: din poziţia culcat în decubit
dorsal se produce flexia din articulaţia şoldului, ridicând la verticală membrele inferioare.
Bolnavul nu poate suporta durerea decât prin îndoirea genunchilor.
Semnul Kernig sensibilizat: se adresează cazurilor cu sindrom meningean slab, la limita
exprimării clinice: din poziţia sezând, cu trunchiul Ia verticală, realizând cu membrele
inferioare un unghi de 90°, poziţie în care pacientul suportă cu stoicism durerea, se face
suplimentar şi flexia cefei. Această manevră este posibilă doar cu preţul îndoirii genunchilor.
Dacă primul semn cercetat este găsit pozitiv, atunci vor fi găsite şi celelalte, deci nu se
recomandă cercetarea tuturor semnelor ştiind că provoacă suferinţă inutilă bolnavului.
Aceste semne pot fi şterse sau chiar absente la sugar, obez, vârstnic. La sugarii sub 4
luni, a căror musculatură a cefei nu este destul de tonică, se poate cerceta „semnul
spânzuratului": sugarul va fi susţinut în aer de Ia nivelul axilelor; un copil sănătos îşi va agita
membrele inferioare, în timp ce un copil cu meningită îşi ridică membrele inferioare la 90°
flectând şi genunchii.
Sindromul encefalic, apare foarte repede, în aproximativ 12-24 ore de la debut şi este
caractarizat prin nelinişte, stare de agitaţie psihomotorie, dezorintare temporo-spaţială,
tulburări amnezice, delir, cu tendinţă rapidă spre agravare, evoluţia spre comă fiind de ordinul
orelor (12- 24). Pot apărea convulsii, ţipăt encefalic şi tardiv afectări de nervi cranieni.
Pe parcursul perioadei de stare mai pot apare în tabloul clinic:
Manifestări cutaneo-mucoase:
Herpex simplex periorificial sau Ia distanţă, cu risc de keratită herpetică.

24
 Exantem embolie de meningococemie: iniţial apar pete mici distante, eritematoase,
depresibile pentru 6-12 ore, apoi peteşiale; acestea se pot înmulţi sau se pot extinde în
suprafaţă până la formarea de plăci mari infarctiforme cu aspect caracteristic „în cocardă"
(având central o zonă de escară neagră cu o margine purpurie de tromboză vasculară şi o
bordură de hiperemie intensă). Plăcile au contur neregulat, geografic, iar pe teritoriul
infarctizat se pot forma bule. Exantemul este cunoscut şi sub denumirea de „purpura
fulminans" din cauza evoluţiei rapide. Mecanismul este mixt: trombotic vascular şi embolie,
de la nivelul acestor plăci putându-se cultiva meningococi.
Manifestări cardio-circulatorii cu evoluţie rapidă spre şoc, în 8-14 ore şi sfârşit letal
rapid, chiar şi în condiţii de terapie intensivă dacă intervenţia este tardivă (Sindrom
Waterhause- Fridierchsen). Patogenia sindromului este încă subiect de discuţie, în prezent
fiind acceptate două ipoteze ambele verificate în anumite cazuri fiind posibil ca acestea să nu
se excludă, ci chiar să se completeze la acelaşi bolnav:
 ipoteza unui Sindrom de Coagulare Intravasculară Diseminată (CID) în cursul unui
şoc de tip endotoxinic pur; ca măsură se recomandă heparinizarea intensă a pacienţilor
încă de la primele semne pentru a împiedica evoluţia spre CID.
 ipoteza blocării sistemului monocitar cu endotoxină în cursul unui Sindrom Sanarelli-
Schwatzman generalizat; evoluţia poate fi blocată prin administrarea de la început a
unor doze mari imuno supreso are, de corticoizi.
Manifestări articulare tardive (artrite reactive) de obicei în convalescenţă, chiar şi în
cazurile tratate corect şi precoce cu antibiotice, mecanismul fiind imunologic.

3.7. EVOLUŢIE
În absenţa unui tratament etiologic energic evoluţia este de regulă letală. Foarte rar
evoluţia în aceste cazuri poate fi spre remisiune spontană după 3-4 săptămâni, cu vindecare
dar cu sechele neuropsihice deosebit de grave. În cazurile corect tratate, evoluţia este bună,
remisiunea febrei şi a stării generale preced de obicei ieşirea din comă, urmată de atenuarea
sindromului de iritaţie meningee şi a celui de hipertensiune intracraniană. Ultimul, în ordinea
evoluţiei spre vindecare, este aspectul LCR, acesta constituind cel mai valoros criteriu de
apreciere a vindecării. Chiar şi în condiţiile unui tratament corect, letalitatea se menţine între
1-5%, cea mai mare fiind în cazurile cu sindrom Waterhouse-Friederichsen, unde mortalitatea
este de 30-40%.

3.8. TABLOU CLINIC

25
 Incubaţia,în medie de 3-5 zile,este mai scurtă în prezenţa traumatismului cranian şi în
formele severe.
Debutul este de obicei brusc,cu durată de cateva ore,până la 2-3 zile,bolnavul
prezentând:febră asociată cu frisoane,cefalee difuză,somnolenţă sau
agitaţie,vărsături,disfagie,uşoară coriză,herpes labial.Uneori debutul este brutal cu
febră,mialgii,convulsii şi comă.
Perioada de stare se caracterizează prin intricarea,în grade variabile,a 3 sindroame
majore:sindromul meningian,infecţios şi facultativ encefalic. Febra este înaltă(39-40°),însoţită
de frisoane,nelinişte,somnolenţă, polipnee,facies vultuos.
Sindromul meningian este bine exprimat clinic.
Hipertensiunea intracraniană este exprimată prin: cefalee intensă,continuă,difuză,”în
cască”; vărsături,de tip”central”,neprecedate de greaţă; bradicardie, care determină disociaţie
sfigotermică; fotofobie; bombarea fontanelei, patognomică la sugar, care poate lipsi în cazul
asocierii cu vărsături repetate şi sindrom acut de dezhidratare.
Componenta neuroradiculară a sindromului meningian este pusă în evidenţă de semnele
meningiene:
 redoarea de ceafă - bolnavul este în decubit, la tentativa examinatorului de a flecta
capul pe torace,opune rezistenţă şi acuză durere; semnul Brudzinschi al cefei-aceeaşi
manevră, mai rapidă, determină flexia genunchilor;
 semnul nucomidiatric (Flatau) - aceeaşi manevră determină midriaza; semnul Kernig
al trunchiului-cu o mână în zona omoplaţilor se tentează ridicarea trunchiului la
vertical ,,manevra este dureroasă şi se însoţeşte de flexia genunchilor;
 semnul trepiedului-bolnavul poate sta în şezut doar sprijinit pe mâini,cu genunchii
flectaţi;
 semnul sărutului - în poziţie şezândă, bolnavul nu îşi poate atinge cu buzele genunchii
flectaţi;
 semnul Kernig al membrelor inferioare-tentativa de flexie a membrelor inferioare pe
abdomen este însoţită de flexia genunchilor;
 semnul Brudzinschi contralateral-bolnavul culcat,se flectează unilateral gamba pe
coapsă şi coapsa pe abdomen în unghi drept, apoi se imprimă o mişcare de extensie
forţată (apăsând pe genunchi şi ridicând călcaiul), care este însoţită de flexia
genunchiului contralateral;
 semnul compresiunii cuadricepsului-compresiunea masei musculare determină
fasciculaţii la nivelul cuadricepsului contralateral.
26
 La sugar, de o reală valoare este prezenţa semnului suspendării cu hiperflexia
membrelor superioare pe bazin,asociat cu semnul resortului (la extinderea lor sugarul ţipă,cu
revenire la poziţie iniţială).
Poziţia bolnavului în pat este “în cocoş de puşcă”,în decubit lateral, cu flexia membrelor
inferioare şi a trunchiului, hiperextensia capului, orientat cu faţa spre colţul întunecat al
camerei.
Sindromul encefalic exteriorizează extinderea procesului inflamator la nivelul SNC,
bolnavul putând prezenta: somnolenţă până la comă, delir, agitaţie psihomotorie, pareze şi
paralizii ale nervilor cranieni, alte pareze şi paralizii de tip neuron motor sau periferic. La
sugar, se întâlnesc plafonarea privirii, ţipătul encefalic, convulsii.
Erupţia peteşială este patognomonică cu elemente de 3-10 mm, mai ales la nivelul
extremităţilor inferioare (gambe şi coapse). Ea poate fi generalizată, evoluând spre placarde
necrotice, asociate cu vezicule, sau “în coardă”cu zonă periferică eritematoasă, în prezenţa
coagulării diseminate intravasculare şi a semnelor de şoc infecţios ,,în formele toxice ale
meningocemiei fulminante-sindromul Waterhouse-Friderichsen.
În convalescenţă, în cazul evoluţiei favorabile, simptomatologia clinică diminuă, iar
LCR se normalizează.

FORME CLINICE:
Forma septicemică evoluează cu metastaze septice articulare, tegumentare, endocardice,
pericardită, cu decese în 10-28% din cazuri, determinate de şocul infecţios.
Sindromul Waterhouse-Friderichsen se întâlneşte în meningita asociată cu
meningocemie sau în septicemia meningicocica. Asociază precoce semne de şoc endotoxic cu
CID, erupţie hemoragică în placarde, hipotensiune, manifestări neuropsihice, multiple
insuficienţe de organ. LCR poate fi clar sau opalescent, cu reacţie celulară minimă, fiind o
cultură pură de bacterii. Decesele survin în 5-70% din cazuri.
Forma sugarului evoluează atipic: debutul poate fi convulsiv sau convulsiile apar în
perioda de stare. Sindromul menigian este incomplet sau semnele meningiene pot lipsi.
Sindromul digestivo-dispeptic este accentuat şi antrenează rapid sindrom acut de dezhidratare
cu acidoză metabolică. Se asociază manifestări respiratorii, instabilitate termică.
Meningita decapitată, în cazul administrării anterioare de antibiotice, prezintă un
sindrom meningian incomplet şi mai puţin exprimat. LCR este clar sau opalescent, cu câteva
sute de celule/mm³,care pot fi majoritatea mononucleare.

27
 Forma frustă, foarte rară, are o simptomatologie clinică atenuată şi este precizată doar
prin modificarile LCR.

3.9. COMPLICAŢII
Acestea pot surveni prin extinderea procesului inflamator supurativ în masa nervoasă sau
prin fenomene de cloazonare şi diseminare a germenilor, mai ales în cazurile tardive sau
incorect tratate:
 abces cerebral, cu semne de focalizare (convulsii localizate, pareze şi paralizii de tip
neuron motor central);
 nevrite periferice şi de nervi cranieni, mai frecvent cu cecitate şi surditate;
 colecţii subdurale, la copilul mic şi sugar;
 cloazonări cu piocefalie, hidrocefalie internă;
 tromboflebite endocraniene;
 endocardite, artrite.
Complicaţiile toxice se manifestă ca:miocardită, hepatită, nefrită, suprarenalită.
Sechelele pot să apară la 10% din bolnavi: hipoacuzie sau surditate uni - sau bilateral, pareze
şi paralizii diverse, atrofie cerebrală cu deficit neuropsihic, hidrocefalee, epilepsie. Recidivele,
foarte rare, sunt favorizate de persistenţa unor focare nesterilizate.

3.10. EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC

În peste 80% din cazurile tratate, survine vindecarea completă. În formele severe, ca şi
în cele incorect sau tardiv tratate, pot să apară complicaţii şi ulterior sechele. Foarte rar,
evoluţia poate fi spontan favorabilă spre remisiune, însoţită frecvent însă de sechele
neuropsihice majore. Cazurile netratate evoluează, de regulă, spre deces. În prezent, proporţia
este de 1-10% din cazuri.

3.11. DIAGNOSTIC
DIAGNOSTIC POZITIV
Deorece este posibil ca evoluţia să fie foarte rapidă, cu deces în câteva ore, se impune
precizarea diagnosticului în 30-60 minute. În acest scop, se asociază datele epidemiologice,
atunci când se pot preciza, cu datele clinice (debut brusc cu febră, vărsături, cefalee, convulsii,
sindrom meningian).
Examenul clinic atent decelează erupţia caracteristică. Confirmarea diagnosticului
pozitiv şi precizarea etiologică implică puncţia lombară, precedată de examenul fundului de
28
ochi sau CT, pentru a evita angajarea amigdaliană, în cazul complicaţiilor endocraniene. LCR
este hipertensiv, tulbure, chiar purulent (“zeamă de varză”). Rar, poate fi opalescent în debut
sau clar în formele toxice. LCR recoltat steril se însemânţează rapid pe medii de cultură
încălzite la temperatura camerei şi incubate apoi rapid. Culturile se pozitivează în 12-24 ore,
într-o proporţie de 60-90%. Concomitent, se efectuiază bacterioscopia directă, care în cca 30
minute poate confirma diagnosticul, prin evidenţierea de coci gram negativi intra - şi
extracelulari, dispuşi în diplo, cu formă caracteristică. Izolarea meningococului se poate face
şi din exudatul nazal, din sânge (hemoculturi) şi din elementele eruptive şi va fi urmată de
antibiogramă. Hemocultura este pozitivă la 30% din bolnavii cu meningită meningococică şi
la 50-75% din cei cu forme septicemice şi toxice.
Modificările LCR:reacţia Pandy intens pozitivă,proteinorahie peste 1g‰, mii sau zeci
de mii de leucocite/mm³, 100 PMN, glicorahie mult scăzută (0 în formele toxice) prin consum
de către germeni, clorurorahie normală, pH acid prin creşterea acidului lactic şi piruvic.
Hematologic, este caracteristică leucocitoza cu neutrofile, VSH crescut. În formele
toxice, trebuie determinate: timpul de protrombină, numărul de trombocite, fibrinogenul,
produşii de degradare ai fibrinei, acidoza metabolică.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL se face cu:
 Meningite purulente secundare.
 Menigite seroase.
 Meningism.
 Neurotoxicoză.
 Infecţiile intestinale acute, toxiinfecţia alimentară.
 Meningita tuberculoasă.
 Traumele cranio-cerebrale.
 Tumorile cerebrale.
 Pneumonie.
 Maladiile infecţioase eruptive.
 Septicemie.
În perioada de debut diagnosticul diferenţial este dificil, simptomatologia clinică fiind
asemănătoare cu cea din debutul gripei, scarlatinei, toxinfecţiilor alimentare, hepatitei acute
virale, febrei tifoide, leptospirozei.
O dată cu instalarea sindromului meningian, se parcurg 2 etape successive: în prima
etapă,se elimină alte afecţiuni însotiţe de hipertensiune endocraniană; în a doua etapă, după

29
efectuarea puncţie lombare, în funcţie de aspectul şi modificările LCR, se diferenţiază două
situaţii: LCR clar şi LCR purulent.
Meningitele bacteriene forme toxice au LCR clar, fără reacţie leucocitară, fiind o cultură
de germeni.
Meningita leptospirotică asociază mialgii, sindrom icteric, insuficienţă renală, sindrom
hemoragic.
Meningitele virale au în LCR 1000 - 2000 leucocite/mm³, glicorahia şi clorurorahia
normale; proteinorahia creşte la valori sub 1g‰, culturile pentru bacterii sunt negative,
sindromul meningian este mai estompat, cu stare generală relativ bună.
Meningita tuberculoasă se individualizează prin debut prelungit, cu semne de
impregnare specifică, asocierea la tabloul clinic a semnelor neurologice (strabism),
concomitenţa localizărilor pulmonare, modificări LCR particulare.
Meningitele fungice au LCR opalescent, în care se evidenţiază celulele de Cryptococcus
neoformans, rotunde sau ovale, încapsulate, caracteristice pe preparatul nativ colorat cu tuş de
India sau frotiu colorat cu Giemsa.
Meningita recurentă Mollaret, boală autolimitată, prezintă iniţial pleiocitoză cu PMN,
apoi cu limfocite.

3.12. TRATAMENT
Tratametul trebuie instituit precoce, de dorit în primele 30 de minute după internarea
pacientului. În acelaşi timp, el trebuie sa fie corect şi complet. Izolarea bolnavului se face în
spital cu declarare nominală, făcând parte din grupa A a bolilor transmisibile. Regimul igieno-
dietetic impune repaus la pat, în condiţii de confort termic şi de umiditate, asigurarea unei
igiene riguroase a mucoaselor şi tegumentelor, dieta cu alimentaţie lacto-hidro-zaharată în
primele zile, apoi fără restricţii deosebite.
Tratamentul meningitei meningococice este complex: etiologic, patogenic şi
simptomatic.
1. Terapia cu antibiotic iniţială se face diferenţiat în 2 situaţii şi anume: dacă etiologia este
cert meningococică, se indică monoterapie cu penicilină; G cristalină 10-12 mil.UI/zi, la adult
şi 200 000 UI/Kg/zi, la copil, administrate i.v. la 6-8 ore, timp de 5-7 zile, în funcţie de
evoluţia clinică şi a LCR, fără a diminua dozele, eventual cu alternarea administrării i.m.
Existenţa tulpinilor secretoare de penicilinază determină creşterea dozelor de penicilină G
până la 20 mil.UI/zi, la adult şi 300 000 UI/Kg/zi, la copil. Alternativ: ceftriaxonă sau
cefotaximă. În cazul alergiei la penicilină, se administrează cloramfenicol 3g/zi, la adulţi, 100
30
mg/Kg/zi, la copil, cu aceeaşi durată; dacă iniţial, nu se cunoaşte etiologia, se administrează
ceftriaxonă sau cefotaximă. Alternativă: amoxacilină sau amoxacilină + acid clavulanic
(eventual, la adult, plus gentamicină intrarahidian).
Unii autori, mai ales în lipsa cefalosporinelor gen.III, recomandă asocierea penicilină
G (sau ampecilină) + cloramfenicol, deşi această asociere este nerecomandată de majoritatea
autorilor. Eficienţa tratamentului antibiotic recunoaşte criterii clinice: ameliorarea stării
generale, scăderea febrei, diminuarea intensităţii sindromului meningian. Mai fidele sunt
modificările LCR: apariţia mononuclearelor în LCR, scăderea numărului de elemente,
creşterea până la normalizare a valorilor glicorahiei, scăderea proteinorahiei.
În cazul evoluţiei nefavorabile, clinică sau a LCR, se poate administra o cefalosporină
gen.III: ceftriaxonă în doză unică 2-4 g/zi, la adult; 75-100mg/Kg/zi, la copil, sau cefotaximă
2g la 8/zi la adult, 200 mg/Kg/zi, la copii. Din cauza apariţie tulpinilor de meningococ cu
rezistenţă absolută sau sensibilitate intermediară la peniciline, este obligatorie efectuarea
antibiogramei.
2. Terapia patogenică se instituie concomitent, în cazurile severe:
 depleţie cu manitol 10-20%,1g/Kg/zi,glucoză hipertonă, eventual succedată de
furosemid;
 antiinflamatoare nesteroidiene (aspirină, diclofenac, indometacină).
 sedative, anticonvulsivante (fenobarbital, diazepam).
 asigurarea aportului energetic, echilibrului hidro-electrolitic, cu glucoză 5-10%, ser
fiziologic, soluţie de bicarbonat de sodiu 8,4%;
 vitamine neurotrope de grup B(vit.B1, cocarboxilază, vit.B6, B12);
În formele severe,cu sindrom Waterhouse-Friderichsen,se asociază:
 corticoterapie de scurtă durată (dexametazonă 0,5 mg/Kg/zi sau hemisuccinat de
hidrocortizon 10 mg/Kg/zi);
 heparină precoce, înaintea fibrinolizei (20 000-40 000 U la adult) şi eventual plasmă
proaspătă în formele cu CID;
 corectarea acidozei metabolice;
 măsuri de susţinere cardiovasculară şi respiratorie;
 oxigenoterapie.
Studii recente au evidenţiat implicarea deficienţei de proteină C şi S în patogenia
purpurei fulminans. Administrarea de proteină C concentrată, în aceste forme, influenţează
favorabil evoluţia bolii.
3. Medicaţia simptomatică combate febra,vărsăturile,constipaţia.
31
 În convalescenţă, se continuă administrarea de vitamine din grupul B, asociate cu neurotrope
(piracetam, lecitină, piritinol).

3.13. PROFILAXIE
Măsuri ce se impun în focar: izolarea neântârziată în spital; dezinfecţie terminală
sumară (curăţenie, aerisire); cercetarea contacţilor apropiaţi prin exudat faringian pentru
depistarea sursei de infecţie; chimioprofilaxia pentru purtători nazofaringieni de meningococ
şi contacţilor bolnavilor.
Vaccinarea în situaţii epidemiologice speciale, aşa cum este cazul în Africa
subsahariană.
Recent, a apărut un vaccin tetravalent (A, C, Y, W 135). Se administrează 0,5 ml
i.m.sau s.c. Este ineficient sub vârsta de 2 ani.
3.14.ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN NURSINGUL PACIENTULUI
CU MENINGITĂ MENINGOCOCICĂ

3.14.1.ÎNGRIJIRI GENERALE ASIGURĂRII CONFORTULUI PACIENTULUI

 Pregătirea patului şi accesoriilor lui
 Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare a bolnavilor
 Dezbrăcarea şi îmbarcarea bolnavului în pat
 Efectuarea toaletei pe regiuni la bolnavul imobilizat
 Efectuarea toaletei generale prin îmbăiere a bolnavului imobilizat
 Observarea poziţiei bolnavului
 Schimbarea poziţiei bolnavului
 Mobilizarea bolnavului
 Captarea materiilor fecale
 Efectuareal transportului bonavului în spital

3.14.2ÎNGRIJIRI SPECIFIC IMPUSE

. TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII ÎN MENINGITA MENINGOCOCICĂ
1.Recoltarea lichidului cefalorahidian
2.Puncţia venoasă
3.Măsurarea şi notarea grafică a temperaturii corpului în foaia de temperatură
4.Măsurarea tensiunii arteriale

32
5.Masurarea respiraţiei
6.Administrarea medicamentelor pe cale parenterală
7.Oxigenoerapia

1.RECOLTAREA LICHIDULUI CEFALORAHIDIAN. PUNCŢIA RAHIDIANĂ

Punctia rahidiană = pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertrebe în spaţiul
subarahnoidian, la nivel lombar (puncţie lombară) sau suboccipital (puncţie suboccipitală)

Scop: explorator -măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidiari, recoltarea sau executarea

mielografiilor = radiografii de coloană vertebrală efectuate cu substantă de contrast sau aer;
terapeidic -decomprimarea în cursul sindromului de hipertensiune cefalorahidiană,
introducerea de substanţe medicamentoase, anestezice, în spaţiul subarahiloidian.
Materiale necesare: masă acoperită cu cîmp steril, pe care se aşază:
 ace de punctie rahidiană cu mandren, sterile şi uscate, lungi de 3 -10 cm;
 seringi tip Record de 2-5-10 şi 20 ml, sterile;
 2-3 pense sterile;
 sticlă cu alcool;
 sticlă cu tinctură de iod;
 casoletă cu cîmpuri sterile;
 mănuşi de cauciuc sterile;
 două eprubete sterile, uscate şi etichetate;
 eventual medii de cultură (după indicatia medicului);
 trei eprubete curate, gradate, pentru recoltarea lichidului cefalorahidian, pentru
analize citologice şi biochimice, în stativ;
 manometru Claude;
 tăviţă renală;
 substanţe de contrast (pentru puncţia rahidiană exploratorie);
 substanţe medicamentoase (antibiotice, hormoni, seruri, pentru puncţia terapeutică);
 substanţe anestezice (pentru puncţia efectuată în vederea rahianesteziei).

33
Etape de execuţie/ Timpi de executie
1. Pregătirea instrumentelor şi materialelor necesare
1.1. Pregătirea materialelor şi instrumentelor se efectuează în funcţie de scopul puncţiei
Primele opt materiale se pregătesc indiferent de scopul puncţiei
1.2. Măsuta cu instrumente şi materiale se aduce lîngă bolnav în momentul începerii punctiei.
2. Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului şi alegerea locului puncţiei
2.1. Se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea punctiei.
2.2. Se controlează ca temperatura camerei să fie de20°C (dacă se efectuează în salon)
2.3. Bolnavul este condus în sala de tratament
2.4. Dacă puncţia se face în salon se izolează patul printr-un paravan de restul bolnavilor
2.5. Se explică bolnavului poziţia exactă pe care trebuie să o menţină în timpul punctiei
2.6.Se dezbracă bolnavul
A. 2.7. Se aşază bolnavul în poziţie şezîndă, la marginea mesei de examinare, cu picioarele
atîrnînde
2.8. Se încrucişează mîinile bolnavului pe piept şi capul aplecat înainte
2.9. Spatele se încovoaie în formă de arc (poziţie spate de pisică şi se apasă moderat capul în
regiunea occipitală
2.10. Bolnavul va fi acoperit, cu excepţia locului puncţiei
2.11.Se împinge înapoi zona epigastrică
2.12. Se spală locul puncţiei (la nevoie va fi ras). Locul puncţiei este ales de medic
- puncţie Iombară D12-L1 sau L4-L5;
- puncţie dorsaIă D6-D7
B. 2.7. Bolnavul se aşază în poziţie culcat, decubit lateral, la marginea mesei sau patului,
ghemuit cu genunchii aduşi cît mai mult spre capul aplecat înainte; astfel: încît spatele să fie
arcuit (poziţie cocoş de puşcă )
2.8. Sora îi susţine ceafa cu o mînă şi coapsele cu cealaltă (fig 147, a)
3 Participarea la efectuarea puncţiei
3.1. Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun, dezinfectare cu alcool.
3.2. Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool şi cu tinctură de iod, pe o suprafaţă de 10 x 10
cm
3.3. Se izolează cu cîmp steril.
3.4.Se prezintă medicului mănuşile de cauciuc sterile
3.5. Se prezintă medicului o pensă sterilă pentru a-şi alege acul pentru puncţie
3.6. Se supraveghează bolnavul în tot timpul puncţiei
34
A. 3.7. Se oferă medicului aparatul Claude pentru măsurarea tensiunii lichidului
cefalorahidian
3.8. Se recoltează probele pentru laborator, în eprubete sau pe medii de cultură (pentru
examenul bacteriologic)
B 3.7. Se oferă medicului seringile cu substanţele medicamentoase (dacă puncţia se face cu
scop terapeutic)
3.8. După extragerea acului, se badijonează locul punctiei cu iod
3.9. Se aplică un pansament steril şi se fixează cu romplast
3.10. Spălare pe mîini cu apă curentă şi săpun!
4. Notarea în foaia de observaţie
4.1.Se notează în foaia de observaţie data puncţiei şi cantitatea de lichid extras, precum şi
·tratamentul efectuat
5 Ingrijirea bolnavului după puncţie
5.1. Bolnavul va fi aşezat foarte atent pe cărucior, în poziţie orizontaIă, şi în momentul
plasării lui în pat.
5.2. Se aşază, bolnavul fără pernă şi se menţine în această poziţie, nemişcat, timp de 24 ore.
5.3. Bolnavul se serveşte şi se alimentează la pat, numai după 6 ore
5.4. După 24 ore, se oferă bolnavului perna
5.5. A treia zi după puncţie se aşază bolnavul în poziţie şezîndă.
5.6. La indicaţia medicului se rehidratează bolnavul cu substanţe hipo- sau izotonice si se
administrează medicamente hipertensive
6. Pregătirea lichidului pentru laborator (în cazul punctiei exploratorii)
6.1. Eprubetele cu lichid cefalorahidian recoltat se plasează imediat în termostat sau în baie de
apă
6.2. Se etichetează recipientele ,cu lichidul recoltat
6.3. Se completează formularele de recoltare
6.4.Se transportă imediat eprubetele la laborator, evitind suprainfectarea produsului
Accidente:
•Ameţeli, tulburări vizuale;dureri de cap, greaţă, tuse, vărsături
• Hemoragii prin ac; dacă persistă, se repetă puncţia într-un spaţiu intervertebral superior
• Contractarea feţei, gîtului sau a unuia din membre (prin atingerea ramurilor nervilor spinali)
• Şocul reflex (foarte rar) poate duce la sincope mortale
• Bolnavul va fi supravegheat cu grijă timp de 24 ore
• Nerespectarea repausului în poziţie orizontală poate da nastere la tulburări postfuncţionale
35
 • Puncţia suboccipitală se poate efectua şi în condiţii ambulatorii, deoarece bolnavul nu
trebuie culcat, fiind recomandată poziţia: şezîndă
Atentie! • Dacă în cursul puncţiei s-a evacuat o cantitate mare de lichid, bolnavul va fi aşezat
în poziţie Trendelenburg moderată pentru cîteva ore

2.PUNCŢIA VENOASĂ
Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.

Scop:
 explorator
- recoltarea sângelui pentru examene de laborator – biochimice, hematologice, serologice şi
bacteriologice

 terapeutic
- administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi perfuziei intravenoase

36
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui
- sângerare 300 – 500 ml în edemul pulmonar acut, hipertensiune arterială.
Locul puncţiei:
- venele de la plica colţului (bazilică şi cefalică) unde se formează un „M” venos prin
anastomozarea lor
- venele antebraţului
- venele de pe faţa dorsală a mâinii
- venele subclaviculare
- venele femurale
- venele maleolare interne
- venele jugulare şi epicraniene – mai ales la sugar şi copil mic
Pregătirea puncţiei:
 materiale
- de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză
- pentru dezinfecţia tegumentului tip I (vezi generalităţi)
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25-30 mm, diametrul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în
funcţie de scop, seringi de capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane
- alte materiale – garou sau bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate, cilindru gradat, fiole
cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală (materialele se vor pregătii în
funcţie de scopul puncţiei)
 pacientul
- pregătirea psihică – se informează asupra scopului puncţiei
- pregătirea fizică – pentru puncţia la venele braţului, antebraţului:
o se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru persoana care execută
puncţia (decubit dorsal)
o se examinează calitatea şi starea venelor având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de
întoarcere la nivelul braţului
o se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi extensie maximă
o se dezinfectează tegumentele
o se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să
oprească circulaţia venoasă fără a comprima artera

37
o se recomandă pacientului să strângă pumnul, venele devenind astfel turgescente
Execuţia puncţiei:
Asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşeză vis-a-vis de bolnav.
- se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o
uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine
- se fixează seringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu bizoul în sus, în mâna
dreaptă, între police şi restul degetelor;
- se pătrunde cu acul traversând, în ordine tegumentul – în direcţie oblică (unghi de
30 grade), apoi peretele venos – învingându-se o rezistenţă elastică, până când acul
înaintează în gol;
- se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei;
- se controlează pătrunderea acului în venă prin aspiraţie cu seringa
- se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: injectarea
medicamentelor, recoltarea sângelui, perfuzie
- în caz de sângerare, se prelungeşte acul de puncţie cu un tub din polietilenă care se
introduce în vasul colector, garoul rămânând legat de braţ
- se îndepărtează staza venoasă după executarea tehnicii prin desfacerea garoului şi
a pumnului
- se aplică tamponul îmbibat în soluţie dezinfectantă la locul de pătrundere a acului
şi se retrage brusc acul
- se comprimă locul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţie verticală
Îngrijirea ulterioară a pacientului:
- se face toaleta locală a tegumentului
- se schimbă lenjeria dacă este murdară
- se asigură o poziţie comodă în pat
- se supraveghează pacientul
Accidente Intervenţiile asistentei
Hematom (prin infiltrarea sângelui - se retrage acul şi se comprimă locul puncţiei 1-3 minute
în ţesutul perivenos)
Străpungerea venei (perforarea - se retrage acul în lumenul venei
peretelui opus)
Ameţeli, paloare, lipotimie - se întrerupe puncţia, pacientul se aşează în decubit dorsal
fără pernă, se anunţă medicul.

38
 DE ŞTIUT:
 pentru evidenţierea venelor
- se fac mişcări în sensul circulaţiei de întoarcere cu partea cubitală a mâinii pe faţa anterioară a
antebraţului
- se introduce mâna şi antebraţul în apă caldă
- pentru evidenţierea venelor la care nu se poate aplica garoul se face presiune digitală pe
traiectul venei deasupra locului puncţiei (în sensul circulaţiei venoase)
 pentru puncţionarea venelor jugulare, pacientul se aşează în decubit dorsal, transversal pe pat,
cu capul lăsat să atârne
 prin puncţia venoasă, se pot fixa pe cale transcutanată catetere din material plastic – ace
Braunulen sau Venflons (cateterul este introdus în lumenul acului cu care se face puncţia,
după puncţionarea venei acul se retrage rămânând numai cateterul). Se utilizează numai
materiale de unică folosinţă.
DE EVITAT:
- puncţionarea venei din lateral
- puncţionarea venei cu acul având bizoul în jos
- manevrarea incorectă a instrumentarului steril
- atingerea produsului recoltat (puncţia creând o legătură directă între mediul exterior şi
sistemul vascular pot intra şi ieşi germeni patogeni)
- flectarea antebraţului pe braţ cu tamponul la plica cotului, deoarece împiedică închiderea
plăgii venoase, favorizând revărsarea sângelui.

3.MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ A TEMPERATURII CORPULUI ÎN

FOAIA DE TEMPERATURĂ
Măsurarea temperaturii
Scop
 evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneza
Locuri de masurare
 axila, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin
Materiale necesare
 termometru maximal
 casoleta cu tampoane de vată ţi comprese sterile
 recipient cu soluţie dezinfectantă

39
 tava medicală
 lubrefiant
 alcool medicinal
 ceas

Intervenţiile asistentei
 pregătirea materialelor lângă pacient
 pregatirea psihică a pacientului
 spălarea pe mâini
 se scoate termomettrul din solutţa dezinfectantî, se clateşte şi se şterge cu o compresă sterilă,
se scutură
a. pentru masurarea în axilă

 se aşază pacientul în DD sau în poziţie sezând

 se ridică braţul pacientului
 se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului
 se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu toracele
 se apropie braţul de trunchi, cu antebratul flectat pe suprafaţa anterioară a toracelui
 dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi menţinut în această pozitie de
către asistentă
 termometrul se menţine timp de 10 min
 temperatura axilară reprezintă temperatura externă a corpului, ea fiind cu 4-5 zecimi de grad
mai joasa decat cea centrală
b. pentru masurarea în cavitatea bucală

 se întroduce termometrul în cavitatea bucală, sub limbă sau pe latura externă a arcadei dentare
 pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas
 se menţine termometrul timp de 5 min
 măsurarea temperaturii în cavitatea bucală este contraindicată la: copii, pacienţi agitaţi, la cei
cu afecţiuni în cavitatea bucală;
 pacientul nu va consuma lichide reci sau calde şi nici nu va fuma cu cel puţin 10 min înainte
de determinarea temperaturii
c. pentru măsurarea rectală

 se lubrefiază termometrul

40
  se asează pacientul în DL, cu membrele inferioare în semiflexie, asigurându-i intimitatea
 se introduce bulbul termometrului in rect, prin miscari de rotatie si inaintare
 termometrul va fi tinut cu mana tot timpul masurarii
 se mentine termometrul 3 min
 copiii mici sunt asezati in DD, cu picioarele ridicate sau in DV
 temperatura masurata rectal este mai mare decat cea masurata axilar cu 0,4-0,5 grade
 masurarea temperaturii in rect este contraindicata la pacientii agitati si la cei cu afectiuni
rectale
d. pentru masurarea in vagin
 se urmareste aceleasi etape ca la masurarea rectala introducandu-se termometrul in vagin
 este contraindicata in bolile aparatului genital
 valoarea este mai mare cu 0,5 grade decat cea axilara
 dupa terminarea timpului de mentinere a termometrului, acesta se scoate, se sterge cu o
compresa sterila
 se citeste gradatia la care a ajuns mercurul termometrului
 se spala termometrul, se scutura
 se introduce in recipientul cu solutie dezinfectanta
 se noteaza valoarea obtinuta pe foaia de temperatura:

 notarea unui punct pe verticala, corespunzator datei si timpului zilei, socotind, pentru fiecare
linie orizontala a foii, 2 diviziuni de grad
 se uneste valoarea prezenta cu cea anterioara pentru obtinerea curbei termice
 in alte documente medicale se noteaza cifric
 interpretarea curbei termice

DE RETINUT
 in mod curent temperatura se masoara dimineata intre orele 7-8 si dupa-amiaza intre orele 18-
19
 pentru masurarea temperaturii corpului se mai pot utiliza termometre cutanate si termometre
electronice
 temp. prezinta oscilatii fiziologice:
 in timpul zilei de 0,5 -1 grd C; temp ↓ dimineata intre orele 4-5 ; si ↑intre orele 9-10 a.m. si
seara 16-20
 la tineri seara este mai ridicata
 in sarcina, in prima jumatate a menstrei este crescuta temp.

41
 in timpul desfasurarii unor activitati; efort fizic, digestie etc
 temp. prezinta oscilatii patologice: hipotermie , hipertermie
4.MĂSURAREA ŞI NOTAREA GRAFICĂ ÎN FOAIA DE TEMPERATURĂ
a) puls
b) tensiune arterială
a) Masurarea pulsului
Scop
- evaluarea functiei cardio-vasculare
Elemente de apreciat:
- ritmicitatea
- frecventa
- celeritatea
- amplitudinea
Locuri de masurare
- oricare artera accesibila palparii si care poate fi comprimata peun plan osos: artera radiala,
femurala, humerala, carotida, temporala, superficiala, pedioasa
Materiale necesare
- ceas cu secundar
- creion rosu sau pix cu mina rosie
Interventiile asistentei
- pregatirea psihica a pacientului
- asigurarea repausului fizic si psihic 10-15 minute
- spalarea pe maini
- reperarea arterei
- fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei
- exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu varful degetelor
- numararea pulsatiilor timp de 1 minut
- consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura tinand cont ca fiecare
linie orizontaia a foii reprezinta patru pulsatii
- unirea valorii prezente cu cea anterioara cu o linie, pentru obtinerea curbei
- consemnarea in alte documente medicale a valorii obtinute si a caracteristicilor pulsului
Ex.: 12.11.1996 PD =80/minut
PS = 90/minut
puls regulat
42
 b) Masurarea tensiunii arteriale

Scop:
- evaluarea functiei cardiovasculare (forta de contracţie a inimii, rezistenta determinata de
elasticitatea si calibrul vaselor)
Elemente de evaluat
- tensiunea arteriaia sistalica (maxima)
- tensiunea arteriala diastolica (minima)
Materiale necesare
- aparat pentru masurarea tensiunii arteriale:
- cu mercur Riva-Rocci
- cu manometru
- oscilometru Pachon
- stetoscop biauricuiar
- tampon de vata
- alcool
- creion rosu sau pix cu mina rosie
Metode de determinare
- palpatorie
- auscuitatorie
Interventiile asistentei
a. pentru metoda auscultatorie

- pregatirea psihica a pacientului

- asigurarea repausului fizic si psihic timp de 15 minute
- spalarea pe maini
- se aplica manseta pneumatica pe bratul pacientului, sprijinit si in extensie
- se fixeaza membrana stetoscopului pe artera humerala, sub marginea inferioara a mansetei
- se introduc olivele stetoscopuiui in urechi
- se pompeaza aer in manseta pneumatic, cu ajutorul perei de cauciuc pana la disparitia
zgomotelor pulsatile
- se decomprima progresiv aerul din manseta prin deschiderea supapei, pana cand se percepe
primul zgomot arterial (care reprezinta vaioarea tensiunii arteriale maxime)

43
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau acul manometruiui, pentru a fi
consemnata
- se continua decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai puternice
- se retine valoarea indicata de coloana de mercur sau de acul manometrului, in momentul in
care zgomote!e dispar, aceasta reprezentand tensiunea arteriata minima
- se noteaza pe foaia de temperatura valorile obtinute cu o linie orizontala de culoare rosie,
socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloana de mercur
- se unesc liniile orizontale cu linii verticaie si se hasureaza spatiul rezultat
- in alte documente medicale se inregistreaza cifric:
Ex.: T.A. max.=150 mmHg
T.A. min.= 75 mmHg
- se dezinfecteaza olivele stetoscopului si alcool

b. pentru metoda palpatorie

- determinarea se face prin palparea arterei radiale

- nu se foloseste stetoscopul biauricular
- etapele sunt identice metodei auscultatorii
- are dezavantajui obtinerii unor valori mai mici decat realitatea, palparea puisului periferic fiind
posibiia numai dupa reducerea accentuata a compresiunii exterioare
DE RETINUT:
- manseta pneumatica va fi bine fixata pe bratul pacientuiui
- manometrul va fi plasat la nivelul arterei la care se face determinarea
- masurarea va fi precedata de linistirea pacientuiui
- in caz de suspiciune, se repeta masurarea fara a scoate manseta de pe bratul pacientului
- la indicatia medicului, se pot face masuratori comparative la ambele brate
5.Măsurarea şi notarea grafică a frecvenţei respiratorii în foaia de temperatură
Observarea si masurarea respiratiei
Scop
 Evaluarea functiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evolutiei bolii, al aparitiei unor
complicatii si al prognosticului
Elemente de apreciat
 Tipul respiratiei
 Amplitudinea miscarilor respiratorii

44
 Ritmul
 Frecventa
Materiale necesare
 ceas cu secundar
 creion de culoare verde sau pix cu pasta verde
 foaia de temperatura
Interventiile asistentei
 asezarea pacientuluji in decubit dorsal, fara a explica tehnica ce urmeaza a fi efectuata
 se prefera perioada de somn a bolnavului
 plasarea mainii, cu fata palmara pe suprafata toracelui
 numararea inspiratiilor timp de un minut
 consemnarea valorii obtinute printr-un punct pe foaia de temperatura
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioara pentru obtinerea curbei
 ptr fiecare linie orizontala a foii se socotesc 2 resp / min
 in alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obtinuta, cat si caracteristicile
respiratiei
 aprecierea celorlalte elemente ale functiei respiratorii se face prin simpla observare a
miscarilor respiratorii
6.ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ
Definitie: Calea parentala in intelesul strict al cuvantului ,reprezinta calea care ocoleste tubul
digestiv.Dat fiind faptul ca in afara injectiilor si alte cai ocolesc tubul digestiv (ex. calea
respiratorie ),notiunea de cale parenterala a fost reconsiderata ,pastrand in sfera ei numai calea
injectabila de administrare a medicamentelor.
Avantajele caii parenterale :
-dozarea precisa a medicamentelor
-obtinerea unui efect rapid
-posibilitatea administrarii medicamentelor la pacientul inconstient,cu hemoragie digestiva
varsaturi
Scopul injectiilor :
 explorator :
-care consta in testare sensibilitatii organismului fata de diferite substante
 terapeutic
-administrarea medicamentelor

45
 Locul injectiilor il constituie tesuturile in care se introduc medicamentele:
 grosimea dermului - injectie intadermica
 sub piele ,in tesutul celular subcutanat - injectie subcutanata
 tesutul muscular - injectie intramusculara
 in vasele sangvine - injectia intravenoasa si injectia intraarteriala
 in inima - injectia intracardica
 in interventia de ugenta - in maduva rosie a oaselor
 injectia intraosoasa - in spatiul subarahnoidaian
Pregatirea injectiei
 materiale
- seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de sol medic.
 medicamentul prescris se poate prezenta :
a) ca medicament direct injectabil,in fiole sau flacoane cu doza unica sau mai multe doze ,in
seringa gata de intrebuintare
b) ca medicament indirect injectabil -pudre sau produse liofilizate in fiole sau flacoanecu dop
de cauciuc,insotite sau nu de solvent
-alte materiale :
-tampoane sterile din vata si tifon ,solutii dezinfectante ,pile din metal pentru deschiderea
fiolelor ,lampa de spirt ,tavita renala garou din cauciuc,pernita ,musama
Pregatirea psihicaa pacientului :
-se informeaza privind scopul si locul injectiei si eventuale reactii pe care le va prezenta in
timpul injectiei
-pregatire fizica
-se aseaza in pozitie confortabila ,in functie de tipul si locul injectiei
Incarcarea seringii :
-se spala pe maini cu apa curenta ,se verifica seringa si acele-capacitatea si termenul de
valabilitate al sterilizarii
-se verifica integritatea fiolelor sau flacoanelor eticheta ,doza termenul de valabilitate
,aspectul solutiiei
-se indeparteaza ambalajul seringii,se adapteaza acul pentru aspirat solutia ,acoperit cu
protectorul si se aseaza pe o compresa sterila
a) aspirarea continutului fiolelor:
-se goleste lichidul din varful fiolei prin miscari de rotatie

46
 -se dezinfecteaza gatul fiolei prin flambare sau prin stergere cu tamponul imbibat in alcool
-se flambeaza pila de otel si se taie gatul fiolei
-se deschide fiola astfel:se tine cu mana stanga iar cu policele si indexul mainii drepte
protejate cu o compresa sterila se deschide partea subtiata a fiolei
-se trece gura deschisa a fiolei prin flacara
-se introduce acul in fiola deschisa ,tinuta intre policele mainii drepte si avand grija ca bizoul
acului sa fie permanent acoperit cu solutia de aspirat;fiola se rastoarna progresiv cu orificiul
in jos;
-se indeparteaza aerul din seringa,fiind in pozitie vericala cu acul indreptat in sus ,prin
impingerea pistonului pana la aparitia primei picaturi de solutie prin ac;
-se schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face;
b) dizolvarea pulberilor :
-se aspira solventul in seringa
-se indeparteaza capacelul metalic al flaconului se dezinfecteaza capacul de cauciuc,se
asteapta evaporarea alcoolului;
-se patrunde cu acul prin capacul de cauciuc si se introduce cantitatea de solvent prescrisa
-se scoate acul din flacon si se agita pentru a completa dizolvarea;
c) aspiratia solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc :
-se dezinfecteaza dopul de cauciuc ,se asteapta evaporarea alcoolului
-se incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeaza a fi aspirata;
se introduce acul prin dopul de cauciuc in flacon,pana la nivelul dopului si apoi se introduce
aerul;
-se retrage pistonul sau se lasa sa se goleasca singur continutul flaconului in seringa sub
presiunea din flacon;
-acul cu care sa perforat dopul de cauciuc se schimba cu acul pentru injectie;
7.OXIGENOTERAPIA
Scop
- asigurarea unei cantitati corespunzatoare de oxigen la tesuturi prin combaterea hipoxiei
determinata de:
 scaderea oxigenului alveolar
 diminuarea hemoglobinei
 tulburari in sistemul circulator
 probleme care interfereaza cu difuziunea pulmonara
Surse de oxigen
47
- statie centrala de oxigen
- microstatie
- butelie cu oxigen
Metode de administrare a oxigenului
a. prin sonda nazala
- este metoda cea mai frecvent utilizata
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 25%-45%
- poate fi utilizata pentru o terapie pe termen lung
- nu poate fi utilizata la pacientii cu afectiuni ale mucoasei nazale
b. prin masca (cu sau fara reinhalarea aerului expirat)
- permite administrarea oxigenului in concentratie de 40%-60%
- este incomoda datorita sistemului de prindere si etanseizare
- accentueaza starea de anxietate, mai ales la copii
- poate cauza iritaxia tegumentelor fetei
- nu se va utiliza la pacien;ii cu arsuri la nivelul fetei
c. ochelari pentru oxigen
- sunt prevazuti cu doua sonde care se introduc in ambele nari
- se utilizeaza la copii si pacienti agitati
- sunt mai bine tolerati de pacienti
d. cortul de oxigen
- frecvent utilizat la copii
- concentratia oxigenului nu poate depasi 50%
- are dezavantajul ca atmosfera de sub cort se incalzeste $i sesupraincarca cu vapori datorita
faptului ca pacientul inspira si expira in acelasi mediu
- oxigenul introdus in cort nu va fi umidificat, ci trecut prininstalatii de racire
- in cort se pot monta instalatii de racire
- copiii vor fi supravegheati permanent, pentru a nu disloca cortul
Echipament necesar administrarii oxigenului
- sursa de oxigen
- umidificator (recipient pentru barbotarea oxigenului conzinand apa sterila)
- sonda nazala, cateter, masca de oxigen sau cort, in functie de metoda aleasa
- material adeziv (leucoplast), pentru fixarea sondei
Interventiile asistentei

48
- pregatirea psihica a pacientului asiguraridu-i de luarea tututor masurilor de precautie si
asezarea pacientului in pozitie corespunzatoare (daca este posibil: pozitie semisezand, care
favorizeaza expansiunea pulmonara)
- asamblarea echipamentului
- dezobstruarea cailor respiratorii
- masurarea lungimii sondei, pe obraz, de la nara la tragus
- umectarea sondei cu apa sterile pentru facilitarea insertiei si prevenirea lezarii mucoasei
- introducerea sondei in nara si fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast
- daca se utilizeaza masca de oxigen, aceasta se va aseza acoperind nasul si gura pacientuiui si
se va fixa cu o curea in jurul capului
- fixarea debitului de administrare a oxigenului, in funclie de prescriptia medicului
- aprecierea raspunsului terapeutic al administrarii oxigenului (observarea culorii tegumenteior,
masurarea respiraiiei si pulsului)
- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de aparitie a unor
complicatii
- supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit etc)
- acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrarii oxigenului si combaterea
oricarei cauze de disconfort
- mobilizarea periodica a sondei
- scoaterea sondei o data pe zi si introducerea ei in cealalta nara
- curatirea echipamentului la terminarea tehnicii
Incidente şi accidente
- daca recipientul pentru barbotarea oxigenuiui se rastoarna, lichidui poate fi impins de oxigen
in caile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l
- in cazul utilizarii prelungite a oxigenuiui, in concentralii mari sau la presiuni ridicate, pot
aparea:
 iritare locala a mucoasei
 congestie si edemui alveolar
 hemoragie intraalveolara
 atelectazie
- patrunderea gazului in esofag duce la distensie abdominala
DE RETINUT:
- administrarea oxigenului se va face dupa permeabilizarea cailor respiratorii
- inainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate masurile de precautie
49
- pe timpul administrarii se vor supraveghea atent pacientul si echipamentul de administrare
(manometrul de presiune si indicatorul de debit)
3.15.STATISTICA EPIDEMIOLOGICA

În Spitalul Clinic de Boli Infecţioase TIMISOARA în perioada 1988-2008 au fost

internate 223 de cazuri de meningită nosocomială, ceea ce reprezintă 14,59% din totalul
meningitelor bacteriene internate în clinică în aceeaşi perioadă.
Distribuţia cazurilor pe sex şi mediul de rezidenţă arată o predominanţă a sexului
masculin şi a mediului rural .

DISTRIBUȚIA CAZURILOR ÎN DISTRIBUȚIA CAZURILOR ÎN

FUNCȚIE DE SEX FUNCȚIE DE MEDIUL DE
PROVENIENȚĂ

33%
44%
MASCULIN
RURAL
FEMININ 56%
67% URBAN

Repartiţia cazurilor în funcţie de vârstă evidenţiază participarea tuturor categoriilor, de

la sugar până la vârsta a treia, însă cele mai multe cazuri au fost în grupele de vârstă ale
adultului tânăr şi matur.
Modalitatea de contaminare a spaţiului subarahnoidian a fost ca urmare a intervenţiilor
neurochirurgicale pentru evacuarea hematoamelor intracerebrale, rezecţia tumorilor sau a
proceselor expansive ale sistemului nervos central în 159 de cazuri, a intervenţiilor pentru
montarea sau înlocuirea sistemelor de drenaj al lichidului cefalo-rahidian (şunt ventriculo-
peritonela sau drenaj ventricular extern) în 39 de cazuri, a intervenţiilor din sfera ORL

50
(mastoidectomii, deviaţie de sept) în 14 cazuri, a rahianesteziei în 9 cazuri şi a explorarilor
invazive pe sistemul nervos central în 2 cazuri.
Pacienţii care au dezvoltat meningită nosocomială au prezentat diverse comorbidităţi,
dintre care cea mai bine reprezentată este hipertensiunea arterială.
Toate aceste comorbidităţi au constituit factori de gravitate pentru evoluţia bolii de
bază

51
 CAPITOLUL IV
CAZURI CLINICE

4.cefa
DOMICILIUL: Timișoara
STAREA CIVILĂ: căsătorit
CONDIȚII DE VIAȚĂ: medii
OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ: se alimentează neadecvat, bea cafea, fumează un pachet de
țigări pe zi, consumă alcool moderat.
SEMNE PARTICULARE: înălțimea 165 cm, greutatea: 68 kg.
MOTIVELE INTERNĂRII:
 cefalee intensă,
 greţuri,
 vărsături,
 transpiraţii nocturne,
 fotofobie,
 febră.
ISTORICUL BOLII:
În urmă cu trei zile, bolnavul a prezentat o stare generală ușor alterată, cu indispoziției,
inapetență, sete, slăbiciune. A simțit amețeli și o stare de disconfort toată ziua care s-a
intensificat spre dimineața, ameliorând starea de moment cu o tabletă de codamin. Bolnavul
a început să verse, să i se înrăutățească starea, fiind adus cu ambulanța la spital.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: SINDROM MENINGEAL

Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira si a avea o buna circulaţie

52
Pacienta prezintă cai respiratorii superioare libere si integre, toracele este normal conformat,
sonoritate pulmonara, murmur vezicular, respiraţie normala, ampla, cu o frecventa de 18
respiraţii/ minut. Mucoasa respiratorie este umeda cu secreţii reduse.Zgomote cardiace egale,
ritmice, bine bătute, 75 pulsaţii/ minut, tensiunea arteriala este de: TA=130/80
mmHg.Tegumentele sunt calde, prezintă o coloraţie roza.

2. Nevoia de a se hidrata si a se alimenta

Alimentatie si hidratare inadecvata prin deficit datorata refuzului alimentatiei si
varsaturilor.

3. Nevoia de a elimina
Tranzitul intestinal este inadecvat, manifestat prin varsaturi si oligurie’

4. Nevoia de a se mişca si a avea o buna postura

Pacienta este o persoana activa, practica sport de 3 ori pe saptamana - inot, este o persoana
politicoasa, ii place sa vorbească mult.
După operaţie se simte slăbita, sta mai mult in pat si citeşte.

5. Nevoia de a se odihni si a dormi

Pacienta prezinta insomnie datorata cefaleei si posturii inadecvate.

6. Nevoia de a se îmbracă si a se dezbracă

Pacienta afirma ca ii place sa poarte vestimentaţie eleganta. Se îmbracă adecvat mediului
ambiant si social. In spital are vestimentaţie proprie.

7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele.

Este o persoana curata , îngrijita, face dus zilnic, este foarte preocupate de aspectul ei fizic.
Pielea este curata , unghiile sunt curate.

8. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Pacienta prezinta usoara hipertermie manifestata prin subfebrilitate (37,1˚C).

9. Nevoia de a evita pericolele

53
 Comunicare senzoriala inadecvata datorita cecitati ochiului drept si risc de infectie .

10. Nevoia de a comunica

Este o persoana uşor sociabila, vorbeşte cu plăcere despre ea, despre familia ei, despre locul
ei de munca.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

Nu se lasă aşa de uşor convinsa in luarea unor decizii.
Este de religie ortodoxa, este o persoana cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic pentru
sănătatea ei si a familiei sale. Doreşte mult sa se vindece.

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

Din spusele ei reiese ca pacienta este mulţumita de ceea ce a realizat pana la acest moment.
Doreşte sa poată pleca acasă cat mai repede posibil pentru a fi alaturi de familia sa.

13. Nevoia de a se recrea

Ii plac emisiunile informative la TV, cititul, plimbarile in natura si gatitul.

14. Nevoia de a invata cum sa-ti păstrezi sănătatea

Pacienta se interesează de boala ei, se adresează cu încredere, pentru informaţii personalului
medical care se ocupa de îngrijirea sa.

54

DIAGNOSTIC DE
NURSING
Vulnerabilitate faţă de pericole
manifestată prin risc de
complicaţii şi evoluţie
nefavorabilă a bolii datorită
procesului infecţios.
Hipertermie datorată proce-
sului inflamator, manifesta-
tă prin febra moderată.
Alterarea confortului din cauza
cefaleei, a fotofobiei şi a
posturii inadecvate
Alimentaţie şi hidratare
PLAN DE ÎNGRIJIRE
ZIUA I
OBIECTIVE
Pacientul să beneficieze de un mediu sigur, fară
factori care să-i agraveze starea şi de o
administrare corectă a medicaţiei.
Pacientul să aibă temperatura corpuluiîn limite
normale
Pacientul să prezinte diminuarea cefaleei.
Pacientul să fie echilibrat psihic. Pacientul să
prezinte diminuarea fotofobiei
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic,
INTERVENTII
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie.
Asigur condiţiile de mediu fizic: t°,
umiditate, intensitate redusă a luminii.
Pregătesc pacientul pentru puncţia
lombară şi particip la efectuarea acesteia.
Transport LCR recoltat la laborator.
Aerisesc încăperea şi asigur îmbrăcăminte
lejeră.
Măsor şi notez temperatura, adm.
tratamentul la indicaţia medicului.
Asigur un mediu caracterizat prin linişte,
luminozitate scăzută. Verific ca
aşternuturile să fie întinse, să nu prezinte
cute.
Recoltez sânge pentru VSH, TGP, TGO,
uree, creatinină.
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză, ajut
55
EVALUARE
TA = 120/80 mmHg Puls = 76
bătăi/min Respiraţie = 18 r/min
Pacientul este încă vulnerabil
datorită procesului infecţios.
Prezintă fotofobie şi poziţie
specifică.
Temperatura scade T= 37,8°C -
subfebrilitate.
Durerea diminuă ca intensitate.
VSH=76 mm/h
TGP-23 ui. TGO=16 ui.
Fotofobie prezentă.
Pacientul este echilibrat psihic şi
fizic.
Aport caloric deficitar.
 inadecvată prin deficit
datorată refuzului
alimentaţiei şi vărsăturilor
Eliminare inadecvată
manifestată prin vărsături şi
oligurie
Insomnie datorată durerii,
posturii inadecvate şi
mediului spitalicesc
Anxietate datorată
internării în spital şi
necunoaşterii prognosticului
bolii,
manifestată prin iritabilitate şi
îngrijorare.
Devalorizare şi neputinţă
cauzatăde boală.
nutriţional şi să prezinte o stare de bine fară
greţuri şi vărsături.
Pacientul să prezinte diminuarea
vărsăturilor.
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în
limite normale.
Pacientul să beneficieze de un somn
corespunzător cantitativ şi calitativ.
Diminuarea anxietăţii pacientului.
Pacientul să cunoască evoluţia bolii.
Pacientul să-şi recapete încrederea în sine.
pacientul în timpul vărsăturilor, îl învăţ să Inapetenţă.
respire profund, îl încurajez. INGESTA/EXCRETA
Fac bilanţul Ingesta- Excreta, 1950ml/1850 ml.
Instiui perfuzie cu ser fiziologic 500ml.
Supraveghez pacientul în timpul Numărul episoadelor de vărsături
vărsăturilor. Colectez vărsăturile şi le scade.
evaluez cantitativ. Dupa vărsătură ofer Vărsături: 800 ml.
pacientului un pahar cu apă pentru a-şi Diureză: 800 ml. Scaun: 0
clăti gura.Evaluez cantitativ eliminările Transpiraţie: 250 ml.
pacientului. Institui perfuzie.
Asigur un mediu corespunzător pentru ca Pacientul reuşeşte să adoarmă, dar
pacientul să se poată odihni. somnul este discontinuu din cauza
durerii persistente
Furnizez pacientului informaţiile despre Pacientul prezintă diminuarea
boala lui, îl încurajez şi îl asigur că anxietăţii, are încredere în
eficacitatea îngrijirilor şi tratamentului vor medici şi asistente şi are
duce la un bun prognostic noţiuni generale despre
evoluţia bolii.
Discut cu pacientul şi-1 ajut să-şi exprime Pacientul începe să- şi
temerile. recapeteîncrederea în sine.
56

Vulnerabilitate faţă de pericole
manifestată prin risc de
complicaţii şi
evoluţie nefavorabilă
datorită procesului infecţios
Hipertermie cauzată de procesul
infecţios
manifestată prin febră
moderată.
Disconfort datorat cefaleei şi
posturii inadecvate.
Alimentaţie şi hidratare
inadecvate prin deficit
datorită refuzului de ingera
alimente şi lichide.
ZIUA II
Pacientul să beneficieze de un tratament corect
aplicat şi de un mediu care să reducă la minim
riscul de complicaţii
Pacientul să prezinte temperatura corpului în
limite normale.
Pacientul să prezinte diminuarea cefaleei.
Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic
Pacientul să fie echilibrat din punct de vedere
nutriţional şi hidroelectrolitic. Pacientul să
poatărelua rehidratarea orală
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie.
Asigur condiţiile de mediu: temperatură,
umiditate, intensitate redusă a luminii,
linişte.
Aerisesc încăperea.
Măsor şi notez t°.
Administrez prin injecţie i.m. 1 fiolă
algocalmin la indicaţia medicului
Verific ca lenjeria de pat să fie bine
întinsă, să nu aibă cute.
Masez zonele expuse la escare şi ajut
pacientul să găsească o poziţie în care să
simtă cât mai puţin durerea
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză.
Discut cu pacientul si-i explic importanţa
reluării hidratării pe cale orală. îiservesc
cu linguriţa 200 ml ceai rece, cu pauze în
care învăţ pacientul să respire profund
57
TA =115/75 mmHg Puls = 75
bătăi/m in Respiraţie = 18 r/min
Vulnerabilitatea pacientului
persistă.
Pacientul prezintă fotofobie şi
poziţie antaîgică.
Temperatura corpului scade la
37,6°C dar pe timpul nopţii se
observă tendinţa de creştere a
temperaturii.
Pacientul resimte mai puţin
durerea.
Pacientul este echilibrat fizic şi
psihic.
Pacientul reuşeşte să ingere cei 200
ml. ceai
Persistă inapetenţa. Aportul
caloriceste în continuare deficitar.
Persistă senzaţia de greaţă.

Eliminare inadecvată
manifestată prin vărsături şi
oligurie
Dificultate în a se odihni Pacientul să se odihnească iar somnul să fie fără
manifestată prin insomnie
datorată cefaleei şi posturii
inadecvate.
Comunicare senzorială
inadecvată datorată
fotofobiei şi cecităţii
ochiului drept. suplinească handicapul reprezentat de cecitate şi
Pacientul să prezinte diminuarea
numărului episoadelor de vărsătură.
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în
limite normale.
întreruperi şi suficient ca durată.
Pacientul să prezinte diminuarea
fotofobiei.
Pacientul să beneficieze de ajutor care să
fotofobie.
când apare senzaţia de greaţă. Institui
perfuzie
Protejez lenjeria de pat şi cea a Numărul episoadelor de vărsături
pacientului pentru a nu se murdări în este în scădere. INGESTA/
timpul vărsăturii. EXCRETA
Ajut pacientul în timpul vărsăturilor. 1950ml/1850ml.
Colectez vărsăturile şi le evaluiez
cantitativ. După vărsătură ofer pacientului
un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura. Fac
bilanţul Ingesta - Excreta.
Asigur un mediu corespunzător Pacientul doarme dar somnul nu
caracterizat prin luminozitate redusă, este îndestulător cantitativ din cauza
linişte, temperatură şi umiditate normale întreruperilor
pentru ca pacientul să se poată odihni. cauzate de cefalee.
Asigur un mediu cu luminozitate redusă. Riscul unei infecţii la ochiul drept
Efectuiez toaleta oculară în special a este eliminat.
ochiului drept pentru a preveni o eventuală Pacientul este mai liniştit.
infecţie. Discut cu pacientul şi îi răspund
la întrebările legate mediu, de perioada din
zi în care ne aflăm şi alte întrebări Ia care
nu poate afla răspunsul singur datorită
58

Vulnerabilitate faţă de pericole
datorată procesului infecţios,
manifestată prin risc de evoluţie
nefavorabilă şi complicaţii.
Disconfort cauzat de
procesul infecţios
manifestat prin
subfebrilitate.
Stare de disconfort
provocată de cefaleea
relativă şi de poziţia
antalgică impusă de
cefalee.
Deficit alimentar şi hidric
datorat refuzuluia ingera
alimente şi refuzului parţial de a
ingera lichide cauzat de senzaţia
de greaţă.
ZIUA III
Pacientul să prezinte evoluţie favorabilă fară risc
de complicaţii.
Pacientul să prezinte temperatura corpului în
limite normale
Pacientul să prezinte diminuarea până la
dispariţie a cefaleei. Pacientul să fie echilibrat
fizic şi psihic.
Pacientul să fie echilibratelectrolitic şi
nutriţional, pacientul să se poată hidrata şi
alimenta pe cale orală.
acestei probleme
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie.
Aerisesc încăperea.
Asigur pacientului îmbrăcăminte curată şi
lejeră.Măsor şi notez t°.
Mă asigur că lenjeria de pat nu-1
incomodează pe pacient, nu are cute.
Masez zonele predispuse la escare şi învăţ
pacientul să-şi shimbe poziţia, să-şi
găsească poziţii noi în care să simtă mai
puţin durerea.
Protejez lenjeria pacientului.
Discut cu acesta şi-i explic că reluarea
alimentaţiei şi hidratării orale este
esenţială pentru însănătoşirea Iui. Servesc
pacientul cu 500 ml ceai rece, fracţionat în
59
TA = 115/75 iranHg Puls = 75
bătăi/m in Respiraţie =18 r/min
Starea pacientului începe să se
îmbunătăţească
Temperatura corpului scade:
T=37,3°C - subfebrilitate.
Pacientul este liniştit, se simte mai
bine
Pacientul resimte mai puţin
cefaleea.
Pacientul este echilibrat fizic şi
psihic.
Pacientul înţelege importanţa
reluăriialimentaţiei şi hidratării
orale şi cooperează. Ingeră în total
în timpul zilei 500 ml ceai, dar încă
refuză alimentaţia orală pe motiv

Eliminare inadecvată
manifestată prin vărsătură (2
episoade de vărsătură/zi) şi lipsa
scaunului.
Dificultate relativă în a se odihni Pacientul să se odihnească suficient iar somnul să
datorită cefaleei intermitente şi
relative
Comunicare senzorială
inadecvată datorită
cecităţii ochiului
dreptintoleranţei pacientului la
Pacientul să nu mai prezinte vărsătură. Pacientul
să prezinte eliminări fiziologice în limite normale
fie liniştit şi fară întreruperi.
Pacientul să prezinte diminuarea până ladispariţie
a fotofobiei. Pacientul să fie ajutat să suplinească
cecitatea ochiului drept.
Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic.
mai multe reprize. Institui perfuzie Fac
bilanţul lichidelor primite de pacient.
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză. Ajut
şi încurajez pacientul în timpul
vărsăturilor. După vărsătură ofer
pacientului un pahar cu apă pentru a-şi
clăti gura. Colectez şi evaluez cantitativ
vărsătura. Fac bilanţul INGESTA -
EXCRETA
Asigur un mediu corespunzător pentru ca
pacientul să se poată odihni.
Administrez tratamentul
Discut cu ceilalţi pacienţi din salon şi îi
conving să folosească cât mai
puţiniluminatul artificial care-1 deranjează
pe pacient. Asigur un mediu cu
60
că-i provoacă greţuri, în timpul zilei
pacientul primeşte în total 1975 ml
lichide.
Episoadele de vărsătură scad ca
intensitate şi cantitate.
INGESTA: 125 ml Manitol, 500 ml
Soluţie Ringer,
250 ml Glucoză 10%,
500 ml Ser fiziologic, 500 ml ceai,
100 ml suc de fructe. EXCRETA:
1000 ml diureză 400 mi vărsături
300 ml transpiraţii 200 ml respiraţie
INGESTA/ EXCRETA
1975ml/1900ml
Pacientul se odihneşte, somnul este
liniştit şi fară întreruperi.
Pacientul beneficiază de un
mediucorespunzător fotofobiei sale.
Pacientul este echilibrat fizic şi
psihic.
 lumina puternică.
Vulnerabilitate faţă de pericole
manifestată prin risc de
complicaţii.
Uşoară hipertermie
manifestată prin
subfebrilitate (37,1°C)
Uşoară stare de disconfort Pacientul să nu mai prezinte cefalee. Pacientul să
cauzată de cefaleea
discretă.
Alimentaţie inadecvată prin
deficit datorită refuzului de a
ingera alimente şi
hidratare
ZIUA IV
Starea pacientului să evoluieze în continuare
pozitiv. Pacientul să nu prezinte risc de
complicaţii.
Pacientul să prezinte temperatura corpului în
limite normale şi să-şi păstreze temperatura în
aceste limite.
prezinte o stare de comfort fizic şi psihic.
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic.
Pacientul să se alimenteze pe caleorală.
ceai îndulcit,250 ml suc de fructe îndulcit,
luminozitate redusă prin folosirea
draperiilor. Discut cu pacientul şi-i
răspund la întrebări.
Efectuez toaleta oculară.
Asigur un mediu corespunzător Măsor şi
notez TA, puls, respiraţie.
Administrez tratamentul prescris de medic
Aerisesc încăperea, asigur lenjerie curată
şi lejeră.
Administrez prin injecţie i.m 1 fiolă
Algocalmin. Măsor şi notez t°.
Asigur microclimatul cores punzător
(linişte, temperatura camerei 18- 25°C).
Administrez prin injecţie i.m. 1 fiolă
algocalmin. Discut cu pacientul, îl asigur
că evoluţia sa este pozitivă.
Protejez lenjeria pentru a nu se murdări.
Servesc pacientul fracţionat cu: - 500 ml
125 ml zeamă de compot, 250 ml zeamă
61
Starea pacientului este bună. TA
=110/70 mmHg Puls = 70 bătăi/min
Respiraţie = 17 r/min.
Pacientul se simte mai bine.
Pacientul prezintă temperatura
corpului în limite normale:
T=36,9°C.
Cefaleea dispare.
Pacietul este mai relaxat.
Pacientul cooperează si ingeră fară
a fi ajutat, în timpul zilei 1025
mllichide. In total primeşte oral şi
prin perfuzie 2000ml lichide. în
 necorespunzătoarecauzată de
greţuri.
Eliminare inadecvată prin
vărsătură şi lipsa scaunului.
Comunicare senzorială
inadecvată datorită cecităţii
ochiului drept şi risc de infecţie
la ochiul drept.
Pacientul să nu mai prezinte vărsătură. Pacientul
să prezinte eliminări fiziologice în limite
normale.
Pacientul să nu mai prezinte risc de infecţie la
ochiul drept. Pacientul să fie ajutat să suplinească
cecitatea ochiului drept.
de orez. Institui succesiv perfuzie cu: Ser
fiziologic 250 ml, Glucoză 5% 250 ml,
Soluţie Ringer 250 ml, Manitol 125 ml.
Fac bilanţul lichidelor primite de pacient.
Discut cu pacientul şi-1 întreb despre
preferinţele sale culinare.
îi ofer pacientului un măr şi insist ca
acesta să încerce să mănânce.
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză. Ajut
şi încurajez pacientul în timpul vărsăturii.
După vărsătură ofer pacientului un pahar
cu apă pentru a-şi clăti gura. Colectez
vărsătura şi o evaluiez cantitativ.
Administrez prin injecţie i.m. Torecan 1
fiolă/8 ore.
Fac bilanţul INGESTA –
EXCRETA.
Realizez toaleta ochiului drept.
Discut cu pacientul, îl încurajez şi îi
răspund la întrebări.
62
timpul zilei pacientul reuşeşte să
mănânce un măr.
In timpul zilei pacientul
prezintă un singur episod de
vărsătură. INGESTA « 2000 ml.
EXCRETA: 250 ml vărsătură, 1200
ml diureză, 250 ml transpiraţie,
200 ml respiraţie.
INGESTA/ EXCRETA
2000ml/1900ml.
Riscul de infecţie la ochiul drept
este eliminat. Pacientul este
echilibrat fizic şi psihic.

Risc de complicaţii datorat
procesului infecţios.
Alimentație inadecvată în deficit
datorită inapetenței
ZIUA V
Starea pacientului evoluieze pozitiv în
continuare. Pacientul să nu prezinte risc de
complicaţii.
Pacientul să prezinte poftă de mâncare.
Pacientul să se hidrateze exclusiv pe cale orală.
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie. Puls = 70 bătăi/min,
Administrez tratamentul Respiraţie = 17min.
Discut cu pacientul şi încerc să aflu Pacientul reuşeşte ingerarea
preferiţele sale culinare. Potrivit dorinţelor alimentelor fără ai provoca
sale servesc pacientul cu 175 ml iaurt, vărsătura.
200g carne de pui fiartă şi 50g pâine
prăjită. Aceste alimente sunt servite în
salon sub forma unor mese scurte şi dese.
Pe lângă acestea pacientul mai primeşte în
timpul zilei: 500 ml ceai îndulcit, 500 ml
suc de fructe,250 ml zeamă de orez.Institui
perfuzie cu:Fac bilanţul
lichidelorprimite.Discut cu pacientul şi-
iexplic că lipsa
scaunuluidatorează faptului căpână acum
nu s-aalimentat oral şi căreluarea
alimentaţiei vaduce la apariţia scaunului.
63
 4.2. CAZUL CLINIC NR.II

NUME: C.L
SEX: M
VÂRSTA: 25 ani
OCUPAȚIA: șomer
DOMICILIUL: Bulgăruș
STAREA CIVILĂ: necăsătorit
CONDIȚII DE VIAȚĂ: medii
OBIȘNUINȚE DE VIAȚĂ: se alimentează neadecvat, nefumător, consumă alcool moderat.
SEMNE PARTICULARE: înălțimea 175 cm, greutatea: 70 kg.
MOTIVELE INTERNĂRII:
 febră ridicată (39,3°C),
 cefalee intensă,
 vărsături alimentare,
 fotofobie,
 agitaţie,
 stare de rău generală.
ISTORICUL BOLII:
În urmă cu aproximativ 15 ore înainte de internare, boala a debutat brusc cu febră,
cefalee intensă, vărsături alimentare, fotofobie, stare de rău general. I se administrează oral
de către mama acestuia un comprimat de algocalmin, dar ingerarea acestuia îi provoacă
vărsătură. Simptomele persistă, motiv pentru care este transportat de un vecin la UPU unde
după examinare este pus diagnosticul de meningită şi primeşte bilet de trimitere la Secţia de
Boli infecţioase
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: MENINGITĂ BACTERIANĂ, iar la 72 de ore –
MENINGITA MENINGOCOCICĂ.

64
 Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulaţie

Pacienta prezinta dispnee de tip Biot:caracterizata prin miscarii respiratorii intrerupte
periodic de apnee cu o durata de 5-30 secunde.

2. Nevoia de a manca si a bea

Alimentatie necorespunzatoare prin deficit datorata inapetentei,greturilor si
varsaturilor.

3. Nevoia de a elimina
Eliminare inadecvata manifestata prin varsatura si oligurie.

4. Nevoia de a se mişca si a avea o buna postura

Disconfort fizic datorat dificultăţii în a se mişca, a se îmbrăca - dezbrăca, spăla şi
îngriji.

5. Nevoia de a se odihni si a dormi

Dificultate în a se odihni datorată cefaleei fotofobiei, mediului spitalicesc şi agitaţiei’

6. Nevoia de a se îmbracă si a se dezbracă

Pacienta prezinta dificultate in a se imbraca si dezbraca datorita slabiri.

7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele.

Alterarea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor prin apariţia herpesului perioronazal.

8. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Hipertermie datorata procesului infecţios.

9. Nevoia de a evita pericolele

Anxietate manifestată prin iritabilitate datorată internării şi necunoaşterii prognosticului bolii.
Senzaţie de neputiinţă şi devalorizare cauzată de boală.

65
10. Nevoia de a comunica
Este o persoana uşor sociabila, vorbeşte cu plăcere despre ea, despre familia ei, despre
locul ei de munca.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri si valori, de a practica religia

Nu se lasă aşa de uşor convinsa in luarea unor decizii.
Este de religie ortodoxa, este o persoana cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic pentru
sănătatea ei si a familiei sale. Doreşte mult sa se vindece.

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

Din spusele ei reiese ca pacienta este mulţumita de ceea ce a realizat pana la acest
moment. Doreşte sa poată pleca acasă cat mai repede posibil pentru a fi alaturi de familia sa.

13. Nevoia de a se recrea

Ii plac emisiunile informative la TV, cititul, plimbarile in natura si gatitul.

14. Nevoia de a invata cum sa-ti păstrezi sănătatea

Pacienta se interesează de boala ei, se adresează cu încredere, pentru informaţii
personalului medical care se ocupa de îngrijirea sa.

66

DIAGNOSTIC
NURSING
Vulnerabilitate faţă de
pericole datorată procesului
infecţios şi manifestată prin risc de
complicaţii şi evoluţie nefavorabilă.
Hipertermie manifestată prin
datorată procesului infecţios.
Alimentație necorespunzătoare
prin deficit datorată
inapetenţei, greţurilor şi
vărsăturilor.
Eliminare inadecvată manifestată
prin vărsătură şi
oligurie.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
ZIUA I
OBIECTIVE EVALUARE
INTERVENTII
Pacientul să beneficieze de un mediu care Măsor şi notez: TA, puls, respiraţia. Pregătesc TA = 150/90 mmHg
să nu-i agraveze starea. pacientul pentru puncţia lombară şi particip la Puls = 80 bătăi/min
Pacientul să beneficieze de un tratament efectuarea acesteia. Transport LCR recoltat la Respiraţie=19 r/min. Pacientul
corect aplicat şi să nu prezinte risc de laborator pentru analize. Recoltez sânge pentru: VSH, este în continuare vulnerabil
complicaţii. uree, creatinină, TGO, TGP. datorită procesului
infecţios.
Pacientul să prezinte scăderea febrei. Aerisesc încăperea, asigur pacientului îmbrăcăminte Febra persistă, = 39,1°C -febră
lejeră. Măsor şi notez t°. ridicată.
Pacientul să fie echilibrat hidroelec- Institui succesiv perfuzie la indicația medicului, fac Pacientul primește prin perfuzie
trolitic și nutrițional. bilanțul lichidelor administrate. 1875 ml lichide
Pacientul să prezinte diminuarea Protejez patul cu muşama şi aleză. Ajut şi încurajez INGESTA =1875 ml.
vărsăturilor. Pacientul să prezinte eliminări pacientul în timpul vărsăturilor. După vărsătură ofer EXCRETA=1950 ml:
fiziologice în limite normale. pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura.
Colectez vărsăturile şi le evaluez cantitativ.
67
Alterarea confortului fizic din cauza Pacientul să prezinte diminuarea cefaleei şi Asigur un mediu caracterizat prin Durerea diminuă ca intensitate
cefaleei, a fotofobiei, şi a poziţiei fotofobiei. Pacientul să fie echilibrat fizic şi luminozitate redusă, linişte. după
antalgice. psihic. Verific ca aşternuturile să fie întinse, să nu prezinte administrarea antalgicului, dar la
cute. scurt timp reapare cu aceiaşi
Administrez antalgic la indicaţia medicului intensitate. Foto fobia persistă.
Ajut pacientul să-şi găsească o poziţie în care să simtă Bolnavul este agitat.
cât mai puţin durerea.
Dificultate în a se odihni datorată Pacientul să beneficieze de un somn Asigur un microclimat caracterizat prin linişte, Pacientul nu mai este agitat.
cefaleei fotofobiei, mediului corespunzător calitativ şi cantitativ. lumunozitate redusă, temperatura 18-25°C. Discut cu Pacientul adoarme, dar se trezeşte
spitalicesc şi agitaţiei. Pacientul să nu mai fie agitat. pacientul şi încerc să-i liniştesc. brusc din cauza cefaleei.
Disconfort fizic datorat dificultăţii Pacientul să fie curat, îngrijit, să nu prezinte Asigur pacientului lenjerie curată şi comodă. Pacientul este curat, nu prezintă
în a se mişca, a se îmbrăca - risc de alterare a integrităţii tegumentelor şi Ajut pacientul să-şi schimbe poziţia în pat. risc de apariţie a escarelor.
dezbrăca, spăla şi îngriji. mucoaselor. Masez părţile corpului predispuse la escare.
Anxietate manifestată prin Diminuarea anxietăţii pacientului. Pacientul Discut cu pacientul, îl încurajez, îl ajut sa-şi exprime Pacientul prezintă diminuarea
iritabilitate datorată internării şi să cunoască evoluţia bolii. temerile, îi furnizez informaţii despre boala sa, despre anxietăţii, începe să aibă
necunoaşterii prognosticului bolii. Pacientul să fie echilibrat psihic. evoluţia ei, despre tratament. încredere în personalul medical.
îl asigur că îngrijirea şi tratamentul vor duce la Pacientul are noţiuni generale
vindecare. despre boala sa şi evoluţia ei.
Senzaţie de neputiinţă şi Pacientul să fie echilibrat psihic. Discut cu pacientul, îl încurajez, îl asigur de Pacientul este mai încrezător în
devalorizare cauzată de boală. importanţa sa în familie. sine.

68

Risc de evoluţie nefavorabilă şi de
complicaţii datorat procesului
infecţios.
Febră moderată cauzată de procesul
infecţios.
Disconfort fizic manifestat prin
cefalee, fotofobie, poziţie antalgică,
cauzat de procesul infecţios.
Alimentaţie şi hidratare
necorespunzătoare prin deficit
manifestată prin hidratare și aport
caloric deficitar, datorată
inapetenței, grețurilor, vărsăturilor,
cefaleei.
ZIUA II
Evoluţia pacientului să fie pozitivă, Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie. TA = 140/80 mmHg, Puls = 75
pacientul să nu prezinte risc de complicaţii. Administrez prin injecţie i.v: tratamentul prescris de bătăi/min, Respiraţie = 18 r/min.
medic institui perfuzie cu Manitol la indicaţia Pacientul este în continuare
medicului. vulnerabil şi prezintă risc de
evoluţie nefavorabilă și
complicaţii.
Pacientul să prezinte diminuarea febrei. Aerisesc încăperea şi asigur îmbrăcăminte lejeră. Pacientul prezintă diminuarea
Administrez prin injecţie i.m 1 fiolă Algocalmin. febrei: t° = 38,9°C -febră
Măsor şi notez t°. moderată.
Pacientul să prezinte diminuarea cefaleei şi Verific ca lenjeria de pat să fie întinsă, să nu prezinte Cefaleea diminuă ca intensitate.
fotofobiei. cute, să fie curată. Fotofobia şi
Asigur un mediu caracterizat prin linişte, iluminare poziţia antalgică persistă.
redusă, temperatura 18-25°C. Administrez prin
injecţie i.m 1 fiolă Algocalmin.
Pacientul să fie echilibrat hidro electrolitic Protejez lenjeria de pat cu muşama şi aleză. Discut cu Pacientul bea 200 ml ceai, cu
şi nutriţional. Pacientul să reia hidratarea pacientul privind importanţa reluării hidratării orale. pauze în care simte senzaţia de
orală. greață.
69
 Eliminare inadecvată manifestată Pacientul să prezinte diminuarea numărului Protejez lenjeria de pat şi cea a pacientului pentru a
prin vărsătură şi lipsa scaunului.
Insomnie cauzată de cefalee, poziție
antalgică, redoare de ceafă, ușoară
sare de agitație.
Disconfort cauzat de dependența în Pacientul beneficiază de ajutor. Pacientul
a se mișca, îmbrăca-dezbrăca și
repausul la pat.
Eliminare inadecvată manifestată
prin vărsătură şi lipsa scaunului.
Numărul episoadelor de vărsături
episoadelor de vărsătură. nu se murdări în timpul vărsăturii. este în scădere. INGESTA/
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în Ajut pacientul în timpul vărsăturilor. EXCRETA 1950ml/1850 ml.
limite normale. Colectez vărsăturile şi le evaluiez cantitativ. După
vărsătură ofer pacientului un pahar cu apă pentru a-şi
clăti gura. Fac bilanţul ingesta - Excreta.
Pacientul să se poată odihni. Asigur un climat caracteristic. Administrez Pacientul adoarme, dar somnul
Agocalmin 1 fiolă și Diazepan 1 fiolă prescrisă de este intrerupt de treziri repetate
medic. cauzate de cefalee.
Asigur pacientului îmbrăcămintea curată și lejeră. Pacientul înțelege importanța
este echilibrat hidroelectrolitic. Ajut pacientul să-și schimbe poziția în pat. Masez repausului la pat.
regiunile predispuse la escare. Discut cu pacientul și îi
explic importanța repausului la pat.
Pacientul să prezinte un număr mai mic de Protejez lenjeria cu muşama şi aleză. INGESTA = 2150 ml.
episoade de vărsătură. Ajut şi încurajez pacientul în timpul vărsăturilor. EXCRETA = 2000 ml: 1050 ml
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în După vărsătură ofer pacientului un pahar cu apă diureză,500 ml vărsătură, 250 ml
limite normale. pentru a-şi clăti gura. transpiraţie 200 ml
Colectez vărsătura şi o evaluiez cantitativ. respiraţie. INGESTA/
Măsor şi notez diureza bolnavului. EXCRETA 2150ml/2000ml.
Urmăresc celelalte eliminări. Fac bilanţul INGESTA - Scaunul este absent în
EXCRETA. continuare datorită lipsei
70

Dificultate în a se odihni datorată Pacientul să beneficieze de un somn liniştit,
fotofobiei, cefaleei, fără întreruperi.
Hiperesteziei cutanate, poziţiei
antalgice.
Vulnerabilitate faţă de pericole Evoluţia pacientului să fie în continuare
manifestată prin risc de complicaţii. bună.
Pacientul să nu prezinte risc de complicaţii.
Pacientul să beneficieze de o administrare
corectă a tratamentului.
Hipertermie manifestată prin febră Pacientul să prezinte scăderea
moderată datorată procesului temperaturii corpului până la valorile
infectios. normale.
Disconfort cauzat de cefalee, Pacientul să prezinte stare deconfort prin
artralgii, hiperestezie cutanată. diminuarea cefaleei, a artralgiilor şi
hiperesteziei cutanate. Pacientul să fie
echilibrat fizic şi psihic.
Refuz de a se alimenta şidificultate Pacientul să prezinte apetit într-un timpmai
în a se hidrata datorită inapetenţei, scurt. Pacientul să fie echilibrat
Asigur condiţiile de mediu necesare pentru ca
pacientul să se poată odihni: linişte, iluminat redus ca mai rare decât în ziua precedentă.
intensitate, temperatura 18 - 25°C.
Administrez tratamentul.
ZIUA III
Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie.
Administrez prin injecţie i.m:tratamentul
Aerisesc încăperea, asigur pacientului îmbrăcăminte
curată şi lejeră.
Măsor şi notez T.
Înlătur factorii care ar putea provoca disconfort
pacientului (cutele lenjeriei, lenjerie murdară sau
incomodă, zgomot). Administrez prin injecţie i.m. 1
fiolă Algocalmin
Protejez lenjeria pacientului.
Servesc pacientului în cursul zilei400 ml ceai rece şi
71
alimentaţiei orale.
Pacientul adoarme, trezirile sunt
Pacientul însumează aproximativ 8
ore somn.
TA = 120/65 mniHg
Puls = 71 bătăi/min Respiraţie =
18 r/min. Pacientul evoluiază
pozitiv, dar încă este vulnerabil
datorită procesului infectios
Pacientul prezintă diminuarea
febrei: T = 38,6°C.-febră
moderată.
Cefalee si artralgiile diminuă ca
intensitate. Hiperestezia cutanată
persistă.
Pacientul bea 400 ml ceai în
dozemici şi repetetate, dar
 greţurilor şi vărsăturilor.
Eliminare inadecvată manifestată
prin vărsătură şi lipsa scaunului.
Dificultate în a se odihni datorată Pacientul să beneficieze de un somn liniştit,
fotofobiei, cefaleei,
hiperesteziei cutanate, poziţiei
antalgice.
Stare de disconfort cauzată de
fotofobie, de dependenţa în a se
îmbrăca, a-şi face toaleta.
hidroelectrolitic.
Pacientul să prezinte un număr mai mic de
episoade de vărsătură.
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în
limite normale.
fără întreruperi.
Pacientul să suplinească cu ajutorul cadrelor
medicale dependenţa în satisfacerea acestei
nevoi. Pacientul să beneficieze de un mediu efectuarea toaletei, îi conving pe ceilalţi pacienţi să
îndulcit. Institui perfuzie Fac bilanţul alimentelor ingerarea ceaiului îi provoacă
primite de pacient. vărsătură. Pacientul primeşte în
total în timpul zilei 2150 ml
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză. INGESTA = 2150 ml.
Ajut şi încurajez pacientul în timpul vărsăturilor. EXCRETA = 2000 ml: 1050 ml
După vărsătură ofer pacientului un pahar cu apă diureză,500 ml vărsătură, 250 ml
pentru a-şi clăti gura. transpiraţie 200 ml
Colectez vărsătura şi o evaluiez cantitativ. respiraţie.
Măsor şi notez diureza bolnavului. INGESTA/
Urmăresc celelalte eliminări. Fac bilanţul INGESTA - EXCRETA
EXCRETA. 2150ml/2000ml.
Scaunul esteabsent în
continuare datorită lipsei
alimentaţiei orale.
Asigur condiţiile de mediu necesare pentru ca Pacientul adoarme, trezirile sunt
pacientul să se poată odihni: linişte, iluminat redus ca mai rare decât în ziua precedentă.
intensitate, temperatura 18 - 25°C. Pacientul însumează aproximativ 8
Administrez tratamentul ore somn.
Ajut pacientul în satisfacerea nevoii de a-şi păstra Pacientul este curat, îngrijit.
tegumentele şi mucoasele integre şi curate prin Salonul un mediu potrivit
fotofobiei lui.
72

Risc de complicaţii datorat
procesului infecţios.
Disconfort cauzat de hipertermie
manifestată prin febră moderată.
Risc de afectare a circulaţiei şi
respiraţiei datorat repaosului
prelungit la pat.
cu iluminare redusă ca intensitate. Pacientul
să fie echilibrat psihic
Starea pacientului să evoluieze pozitiv.
Riscul de complicaţii să fie înlăturat.
Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic.
Pacientul să prezinte temperatura corpului
în limite normale. Pacientul să aibă o stare
de bine fizic şi psihic.
Pacientul să prezinte valorile TA, puls,
respiraţie în limite normale. Pacientul să nu
prezinte risc de complicaţii circulatorii şi
respiratorii.
utilizeze cât mai puţin iluminatul artificial.
ZIUA IV
Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie.
Administrez prin injecţie i.m tratamentul Institui
perfuzie
Asigur un mediu corespunzător prin aerisirea
încăperii. Asigur pacientului îmbrăcăminte lejeră şi 38,3°C. - febră moderată. Pacientul
curată.
Aplic comprese reci la nivelul extremităţii cefalice.
Administrez prin injecţie i.m. 1 fiolă Algocalmin.
Măsor şi notez T.
învăţ pacientul să facă exerciţii de respiraţie, exerciţii
de relaxare, învăţ pacientul să tuşească, să
expectoreze secreţiile în exces. Asigur pacientului
îmbrăcăminte lejeră care să nu stânjenească circulaţia
73
Pacientul să fie echilibrat psihic.
TA = 110/60 mmHgjPuls = 70
bătăi/mi n, Respiraţie = 17 r/min.
Starea pacientului se
îmbunătăţeşte, dar riscul de
complicaţii datorat procesului
infecţios încă există.
Pacientul este echilibrat fizic şi
psihic.
Febra diminuă ca intensitate: T =
se simte mai bine.
TA = 110/60 mmHg, Puls = 70
bătăi/mi n. Respiraţie = 17 r/min.
Pacientul ştie să facă exerciţii de
respiraţie, cunoaşte importanţa

Alimentaţie şi hidratare
necorespunzătoare prin deficit
datorită inapetenţei,greţurilor şi
vărsăturilor
Eliminare inadecvată prin vărsătură
şi lipsa scaunului.
Alterarea integrităţii tegumentelor şi
mucoaselor prin apariţia herpesului
perioronazal.
Stare de disconfort manifestată prin Pacientul să prezinte diminuarea cefaleei, a Asigur condiţii de mediu corespunzătoare pentru ca
Pacientul să prezinte apetit
Pacientul să fie echilibrat hidro electrolitic
şinutriţional.
Pacientul să nu mai prezinte vărsătură.
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în Ajut şi încurajez pacientul în timpul vărsăturii. După
limite normale.
Pacientul să beneficieze de îngrijiri
corespunzătoare.
Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic.
şi respiraţia. Efectuiez masaj pentru îmbunătăţirea
circulaţiei, învăţ pacientul să-şi schimbe poziţia la
intervale de aproximativ 4 ore.
Servesc pacietului 400 ml ceai rece şi îndulcit şi 300
ml suc de fructe rece. Institui perfuzie
Fac bilanţul lichidelor primite depacient.
Protejez lenjeria cu muşama şi aleză.
vărsătură ofer pacientului un pahar cu apă pentru a-şi vărsătură/zi). Scaunul este absent
clăti gura.
Colectez vărsătura şi o evaluiez cantitativ.
Măsor şi notez diureza bolnavului.
Urmăresc celelalte eliminări. Fac bilanţul INGESTA -
EXCRETA.
Efectuez toaleta regiunii.
Aplic tratament local cu unguient antiheipetic.
74
schimbării poziţiei
Pacientul bea în doze mici
lichidele oferite.
Pacientul primeşte în total 2100
mllichide: Pacientul încă refuză
alimentaţia orală.
Episoadele.de vărsătură scad ca
număr şi intensitate (1 episod de
în continuare. INGESTA = 2100
ml.
EXCRETA = 2000 ml.
Pacientul este echilibrat hidro
electrolitic Pacientul este în
continuare inapetent
Starea pacientului este bună.
Pacientul este echilibrat fizic şi
psihic.
Cefaleea diminuă ca intensitate.
 cefalee, poziţie antalgică ce
împiedică pacientul să se odihnească
Predispoziţie la complicaţii datorită
procesului infecţios
Hipertermie manifestată prin febră Pacientul să prezinte temperatura corpului Aerisesc încăperea, asigur pacientului îmbrăcăminte
moderată
Alimentaţie şi hidratare
necorespunzătoare datorată
inapetenţei, greţuri lor şi
vărsăturilor.
fotofobiei. Pacientul să beneficieze de un pacientul să se poată odihni. Administrez prin injecţie Pacientul doarme în total 8 ore/zi.
somn odihnitor şi fară întreruperi.
Pacientul să nu prezinte complicaţii.
Evoluţia stării pacientului să fie în
continuare bună
în limite normale.
Pacientul să prezinte apetit.
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic şi
nutriţional.
i.m. 1 fiolă Algocalmin
ZIUA V
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie.
Administrez prin injecţie i.v tratamentul
Institui perfuzie
lejeră. Aplic comprese reci la nivelul extremităţii
cefalice. Administrez prin injecţie i.m. 1 fiolă
Algocalmin. Măsor şi notez t°.
Servesc pacientul cu 500 ml ceai rece, 500 ml suc de
fructe, 200 ml zeamă de orez.
Servesc pacientul cu 200 g iaurt. Fac bilanţul
lichidelor primite de pacient
75
T= 115/65 mmHg
Puls = 70 bătăi/min
Respiraţie = 17min.
Starea pacientului evoluiază
pozitiv. Pacientul este echilibrat
fizic şi psihic.
Temperatura corpului scade: t° =
37,9°C - subfebrilitate. Pacientul
este afebril
Pacientul bea în timpul zilei
lichidele oferite. Pacientul
mănâncă 200g iaurt, în total
pacientul primeşte în timpul zilei
2300 ml lichide:500 ml ceai 500ml
suc defructe 200 ml zeamă de orez
250 ml Glucoză250 ml Ser
fiziologici 00 ml lichide din iaurt.

Eliminare inadecvată prin lipsa
scaunului şi risc de eliminare
inadecvată prin vărsătură.
Alterarea integrităţii tegumentelor
prin apariţia herpesului perioronazal Evoluţia herpesului să fie spre vindecare. Discut cu pacientul şi-1 asigur că herpesul va dispare
şi alterarea imaginii de sine din
aceiaşi cauză.
Risc de apariţie a escarelor şi
complicaţiilor respiratorii şi
circulatorii datorită repaosului
prelungit la pat.
Risc de afectare a confortului
datorită cefaleei şi fotofobiei de
intensitate redusă
Pacientul prezintă apetit redus.
Pacientul să nu mai prezinte vărsături. învăţ pacientul să respire profund când apare senzaţia Pacientul nu mai prezintă
Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic. de greaţă. Administrez prin injecţie i.m tratamentul vărsătură.
Pacientul să prezinte eliminări fiziologice în Măsor şi notez diureza. Urmăresc celelalte eliminări. INGESTA = 2050ml EXCRETA
limite normale. Fac bilanţul INGESTA - EXCRETA. = 1900ml: pacientul este echilibrat
hidroelectrolitic
Pacientul să fie echilibrat fizic şi psihic. Aplic pe zonele afectate unguint antiherpetic Herpesul evoluiază spre vindecare.
Pacientul este echilibrat fizic şi
în câteva zile. psihic.
Pacientul să nu prezinte risc de complicaţii Învăţ şi ajut pacientul să facă exerciţii de respiraţie, Pacientul face mişcări. TA =
circulatorii, respiratorii şi de escare. învăţ pacientul să facă gimnastică în pat. Încurajez 115/65 mmHg
pacientul să se ridice şi îl susţin. îl ajut să facă Puls = 70 bătăi/m in. Respiraţie =
mişcări.îl învăţ să tuşească şi să elimine secreţii le. 17/min.
Masez zonele predispuse la escare.Asigur Riscul de complicaţii este
îmbrăcăminte lejeră care să nu stânjenească circulaţia eliminat.
şi respiraţia.Măsor TA, puls, respiraţie.
Pacientul să nu prezinte cefalee şi fotofobie Asigur un mediu corespunzător. Administrez prin Fotofobia dispare. Cefaleea a
injecţie i.m. 1 fiolă Algocalmin, scăzut în intensitate.
76
 4.3. CAZUL CLINIC NR.III

NUME: M.C
SEX: F
VÂRSTA: 16 ani
OCUPAȚIA: elevă
DOMICILIUL: Șag
CONDIȚII DE VIAȚĂ: medii
SEMNE PARTICULARE: înălțimea 155 cm, greutatea: 56 kg.
MOTIVELE INTERNĂRII:
 febră, frison
 cefalee intensă,
 vărsături alimentare,
 fotofobie,
 agitaţie,
 stare de rău generală.
ISTORICUL BOLII:
În urmă cu aproximativ 24 ore înainte de internare, boala a debutat cu febră, frison, cefalee
intensă, vărsături alimentare, fotofobie, stare de rău general. I se administrează oral de către
mama acestuia un comprimat de algocalmin, dar ingerarea acestuia îi provoacă vărsătură.
Simptomele persistă, motiv pentru care este transportată de un vecin la UPU unde după
examinare este pus diagnosticul de meningită şi primeşte bilet de trimitere la Secţia de Boli
infecţioase.
DIAGNOSTIC LA INTERNARE: MENINGITĂ BACTERIANĂ, iar la 48 de ore –
MENINGITA MENINGOCOCICĂ.

77
 Culegerea datelor privind satisfacerea celor 14 nevoi fundamentale

1.Nevoia de a respira si a avea o buna circulaţie

Risc de apariţie a escarelor şi complicaţiilor respiratorii şi circulatorii datorită
repaosului prelungit la pat.

2. Nevoia de a se hidrata si a se alimenta

Alimentaţie şi hidratare necorespunzătoare prin deficit datorată lipsei apetitului

3. Nevoia de a elimina
Eliminare inadecvată prin lipsa scaunului, posibilă eliminare inadecvată prin
vărsătură.

4. Nevoia de a se mişca si a avea o buna postura

Disconfort fizic manifestat prin cefalee, fotofobie, poziţie antalgică, cauzat de
procesul infecţios

5. Nevoia de a se odihni si a dormi

Stare de disconfort manifestată prin cefalee, poziţie antalgică ce împiedică pacientul
să se odihnească

6. Nevoia de a se îmbracă si a se dezbracă

Disconfort cauzat de dependența în a se mișca, îmbrăca-dezbrăca și repausul la pat.

7. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de a proteja tegumentele si mucoasele.

Afectarea integrităţii tegumentelor şi mucoaselor datorită herpesului perioronazal.

8. Nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Hipertermie manifestată prin febră moderată

9. Nevoia de a evita pericolele

Vulnerabilitate faţă de pericole manifestată prin risc de evoluţie negativă a bolii şi risc de
complicaţii

78
10. Nevoia de a comunica
Este o persoana uşor sociabila, vorbeşte cu plăcere despre ea, despre familia ei, despre
locul ei de munca.

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinte si valori, de a practica religia

Nu se lasă aşa de uşor convinsa in luarea unor decizii.
Este de religie ortodoxa, este o persoana cu frica lui Dumnezeu. Se roagă zilnic pentru
sănătatea ei si a familiei sale. Doreşte mult sa se vindece.

12. Nevoia de a se realiza

Doreşte sa poată pleca acasă cat mai repede posibil pentru a fi alaturi de familia sa.

13. Nevoia de a se recrea

Dificultate de a desfasura activitatii recreative, datorita epuizarii.

14. Nevoia de a invata cum sa-ti păstrezi sănătatea

Pacienta se interesează de boala ei, se adresează cu încredere, pentru informaţii
personalului medical care se ocupa de îngrijirea sa.

79

DIAGNOSTIC
NURSING
Vulnerabilitate faţă de pericole
manifestată prin risc de evoluţie
negativă a bolii şi risc de
complicaţii.
Alimentaţie şi hidratare
necorespunzătoare prin deficit
datorată lipsei apetitului.
Eliminare inadecvată prin lipsa
scaunului, posibilă eliminare
inadecvată prin vărsătură.
PLAN DE ÎNGRIJIRE
OBIECTIVE
Evoluţia pacientei să fie pozitivă. Riscul
de complicaţii şi evoluţie negativă să
diminueze.
Pacienta să fie echilibrată
hidroelectrelitic şi nutriţional. Pacienta să
se alimenteze oral
Pacienta să nu prezinte senzaţie de greaţă.
Pacienta să prezinte eliminări fiziologice
în limite normale. Pacienta să fie
echilibrată hidroelectrolitic.
ZIUA I
INTERVENTII
Măsor şi notez: TA, puls respiraţie, T.
Administrez prin injecţie i.v: tratamentul prescris de
medic
Discut cu pacienta, îi explic importanţa reluării
alimentaţiei orale.
Explorez preferinţele ei culinare şi aflu că îi plac
produsele lactate. Servesc pacienta cu 175 g iaurt. In
timpul zilei servesc pacienta cu 500 ml suc de
fructe, 400 ml ceai rece, 250 ml lapte. Institui
perfuzie
Învăţ pacienta să respire adânc când apare senzaţia
de greaţă. Măsor şi notez diureza pacientei.
Urmăresc celelalte eliminări fiziologice. Fac
bilanţul INGESTA- EXCRETIA.
80
EVALUARE
T-105/60 mmHg
Puls = 70 bătăi/min Respiraţie =
17 r/min
T = 36,8°C Evoluţia pacientei
este bună, riscul de complicaţii
este diminuat
Pacienta bea lichidele oferite.
Pacienta mănâncă iaurtul oferit.
Pacienta primeşte în total 1850
ml lichide.Apetitul este scăzut în
continuare
Pacienta nu prezintă nici un
episod de vărsătură. INGESTA
=1600 ml
EXCRETA =

Afectarea integrităţii
tegumentelor
Dificultate în a dormi şi a se
odihni datorită anxietăţi
iprovocate de insomnie,
cefaleea uşoară şi mediul
spitalicesc.
Dificultate în a se recrea şi de a
practica religia datorită
mediului spitalicesc.
Risc de evoluţie nefavorabilă şi
complicaţii datorită procesului
Pacienta să-şi păstreze curate
tegumentele şimucoasele.
Pacienta să beneficieze de un somn
odihnitor şi suficient ca durată.Pacienta să
nu mai
prezinte cefalee.
Pacienta să fie relaxată, să aibă
posibilitarea de a se recrea. Pacienta să fie
echilibrată fizic şi psihic.
Pacienta să beneficieze de o administrare
corectă a tratamentului. Pacienta să nu
1500 ml:
1200 ml diureză
150 ml
transpiraţie
Îndrum şi ajut pacienta să-şi efectuieze toaleta 150 ml respiraţie.
tegumentelor şi mucoaselor. INGESTA/
EXCRETIA1600ml/1500ml
Pacienta este curată, îngrijită.
Pacienta îşi facesingură toaleta.
Discut cu pacienta, încerc să o liniştesc. Pacienta doarme, somnul este
Administrez tratamentul. liniştit, fară întreruperi. Cefaleea
dispare.
Discut cu pacienta, încerc să-i aflu dorinţele, îi ofer Pacienta este relaxată, se simte
reviste şi la cererea ei îi procur o carte de rugăciuni. mai bine, citeşte cu plăcere
revistele şi este bucuroasă de
primirea cărţii de rugăciuni.
ZIUA II
Măsor şi notez TA, puls, respiraţie, T. TA = 105/60 mmHg Puls = 70
bătăi/min
81
 infecţios.
Alimentaţie necorespunzătoare
prin deficit datorită inapetenţei.
Eliminare inadecvată
manifestată prin lipsa
scaunului.
Alterarea integrităţii
tegumentelor şi mucoaselor şi a
imaginii de sine datorită
herpesului perioronazal.
Anxietate datorată internării în
spital şi mediului spitalicesc.
mai prezinte risc de complicaţii. Evoluţia
stării pacientei să fie favorabilă.
Pacienta să prezinte apetit.
Pacienta să fie echilibrată nutriţional.
Pacienta să prezinte scaun. Pacienta să
fieechilibrată fizic şi psihic
Pacienta să fie echilibrată fizic şi psihic.
Pacienta să prezinte diminuarea până la
dispariţie a anxietăţii.
Servesc pacienta cu 500 ml lapte, unul din
alimentele ei preferate. Servesc pacienta cu carne de
pui fiartă şi 175 g iaurt.
Ofer pacientei în timpul zilei 400 ml ceai şi 500 ml
suc de fructe. Institui perfuzie la indicaţia
mediculuui.
Explic pacientei că trebuie să se alimenteze pentru a
avea scaun, acesta fiind unul din
semneleînsănătoşirii.
Aplic tratament local cu Herpestop. Discut cu
pacienta şi o încurajez.
Discut cu pacienta, încerc să o înveselesc.
Facilitez vizitele familiei pentru echilibrul psihic al
pacientei.
82
Respiraţie = 17 r/min. T =
36,6°C.
Evoluţia este bună
Pacienta serveşte lichidele
oferite şi iaurtul.
Pacienta mănâncă o cantitate
neînsemnată din carnea de pui
oferită.
Pacienta prezintă în continuare
apetit redus
Pacienta prezintă în cursul serii
scaun reduscantitativ.
Pacienta este echilibrată fizic şi
psihic.
Pacienta este mai liniştită. Este
foarte bucuroasă de vizitele
familiei, în special la vederea
fratelui ei mai mic de care îi este

Vulnerabilitate faţă de pericole
datorată procesului infecţios.
Afectarea integrităţii
tegumentelor şi mucoaselor
datorită herpesului
perioronazal.
Risc de alimentaţie
necorespunzătoare datorată
inapetenţei.
Posibil risc de complicaţii
datorat procesului infecțios
Pacienta să nu mai fie vulnerabilă,
evoluţia stării ei să fie în continuare bună.
Herpesul să evoluieze rapid spre
vindecare
Pacienta să se alimenteze corespunzător.
Evoluţia stăriipacientei să fie
încontinuare bună,fară risc decomplicaţii.
ZIUA III
Măsor şi notez: TA, puls respiraţie, T.
Pregătesc pacienta pentru puncţia lombară efectuată
cu scop de control.
îi explic pacientei necesitatea acestei tehnici.
Particip la efectuarea puncţiei. îngrijesc pacienta
după puncţie, îi explic faptul că trebuie să stea în pat
fară să ridice capul cel puţin 2 ore după puncţie
pentru a nu apare cefaleea.
Aplic tratament local cu Heipestop. încurajez
pacienta şi îi explic că herpesul se va vindeca în
curând.
Servesc pacienta cu iaurt.
Sub supravegherea mamei pacienta
serveşte carne slabă fiartă şi lapte.
Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie.Administrez
tratamentul.
83
dor.
TA = 110/60 ramHg Puls = 72
bătăi/m in Respiraţie = 17 r/ min
T = 36,6°. La puncţia lombară
de control LCR este clar,
normotensiv. Pacienta respectă
indicaţiile privind repaosului
după puncţie.
Evoluţia herpesului este bună.
Pacienta începe să se alimenteze
mai bine fiind impulsionată şi de
faptul că în curând se va externa.
TA =105/60mHg
Puls = 72bătăi/minRespiraţie =
17 min= 36,6°. Evoluţia stării
pacientei este foarte bună
Risc de afectare aimaginii de
sinedatorat herpesului
perioronazal relativvindecat.
Risc de complicaţii tardive
datorită procesului infecţios
posibilei nerespectări după
externare a recomandării
medicului
Pacienta să nu mai prezinte herpes
perioronazal.
Pacienta să fie echilibrată fizic şi
Pacienta să nuprezinte risc
decomplicaţii,evoluţia să fiepozitivă şi
dupăexternare.Pacienta să cunoască
recomandările și
Vorbesc cu pacienta şi o încurajez.Aplic tratament
local cu Herpestop.
ZIUA V
Măsor şi notez: TA, puls, respiraţie. Instruiesc
pacienta şi pe mamaacesteia asupra
importanţeirespectării recomandărilor şi restricțiile
impuse de medic.
Pacienta este echilibrată fizic și
psihic. Herpesul este aproape
vindecat
Pacienta și mama sunt interesate
de recomandările medicului.

84
 CONCLUZII

Rolul asistentei medicale în secția de boli infecto-contagioase este:

 de a asigura un mediu de siguranță și încredere pentru bonlavi.
 de a asigura repaos la pat, fizic și psihic pe toată perioada de internare.
 efectuarea unor anchete epidemiologice în focar, efectuarea vaccinurilor, înregistrarea
funcțiilor vitale, administrarea tratamentuluimedicamentos prescris de medic.
 asigura un regim igieno-dietetic.
 pregatește bonlavul și materialele necesare unor investigații ca de exemmplu: puncția
lombara pentru examenul L.C.R.
 aplică tehnici specifice de prelevare a produselor patologice și biologice în vederea
depistării germenilor patogeni.
Meningita acută poate fi clasificată după diferite criterii și anume:
a) după etiologie meningitele acute infecțioase pot fi cauzate de bacterii, viruși, fungi și
protozoare.
b) în meningita acută infecțioasă, aspectul L.C.R.-ului (obținut prin rahicenteză) poate fi: clar,
purulent, hemoragic.
Meningitele acute infecțioase constitue o urgență a patologiei infecțioase datorită
persistenței pe plan mondial a unei morbidități crescute. În timpul efectuării stagiului în Secția
de Contagioase, sector de care m-am atașat și m-a impresionat cel mai mult prin numarul
mare de urgențe cu bonlavice se prezentau cu diferite boli infecțioase.
Cu rol automat și delegat am acordat îngrijiri ăn această secție unde am învățat și
practicat multe lucruri noi, cum ar fi: participarea la luarea unor probe de laborator, puncția
lombară pentru L.C.R., recoltare de sânge pentru analize, îngrijiri acordate pe pacienți, am
urmărit îndeaproape evoluția unor boli și oprirea lor din evolutie.

Concluzii asupra celor 3 cazuri

Meningita meningococică este o boală infectocontagioasă acută produsă de meningococ

şi caracterizată prin evoluţie severa care poate fi letală in lipsa tratamentului
corespunzător.Meningitele acute infectioase constitue o urgenta a patologiei infectioase.

85
Cele trei cazuri prezentate in aceasta lucrare sunt:

1. Pacientul B.I. în vârstǎ de 48 ani avand diagnosticul de sindrom meningeal.

2. Pacientul C.L. în vârstǎ de 25 ani cu diagnosticul la internare meningită bacteriană,

iar la 72 de ore – meningita meningococică.

3. Pacienta M.C. în vârstǎ de 16 ani cu diagnostic de meningită bacteriană, iar la 48

de ore – meningita meningococică.

Acesti pacienti au avut urmǎtoarele nevoi afectate:

 nevoia de a se alimenta si hidrata

 nevoia de a elimina
 nevoia de a se misca si a avea o buna postura
 nevoia de a evita pericolele
 nevoia de a dormi si a se odihni
 nevoia de a invăța să-și păstreze sănătatea
 nevoia de a fi curat și îngrijit
 nevoia de a se recrea
 nevoia de a menţine temperatura corpului in limite normale

Pe baza acestor nevoi s-au stabilit urmǎtoarele probleme:

 Alterarea posturii si mobilitatii

 Alterarea starii generale
 Alimentatie inadecvata
 Durere
 Fotofobie
 Eliminare inadecvata
 Incapacitatea organismului de a-si mentine temperatura in limite normale
 Anxietate
 Risc crescut de aparitie a complicatiilor

86
 Pe baza problemelor s-au stabilit urmǎtoarele obiective:

 facilitarea adaptarii pacientului la mediul spitalicesc

 linistirea pacientului
 mentinerea confortului pacientului
 monitorizarea funcțiilor vitale
 recoltarea probelor biologice pentru analize de laborator
 administrarea medicatiei prescrise de medic
 pregatirea pacientului pentru punctie
 supravegherea pacientului dupa punctie
 incurajarea pacientului
 asigurarea repausului fizic
 stabilirea unui regim alimentar adecvat tinand cont si de preferintele pacientului
 efectuarea bilantului hidric
 reechilibrarea hidroelectrolitica
 asigurarea conditiilor de mediu
 asigurarea igienei

În vederea ameliorării cât mai rapide a afecțiunilor și a restabilirii stării de sănătate a

pacientilor, am efectuat o serie de interventii autonome si delegate:

 crearea mediului ambiant adecvat (schimbarea lenjeriei de pat și de corp, aerisirea și

umidificarea salonului, mentinerea unei temperaturii optime inincapere)
 pozitionare confortabila a pacientilor
 monitorizarea funcțiilor vitale
 administrarea oxigenoterapiei
 recoltarea probelor biologice pentru analize de laborator
 administrarea medicatiei prescrise de medic
 informarea pacientilor cu privire lamanifestarile bolii si tratament
 susținerea pacientul in satisfacerea nevoilor fundamentale
 educare in legatura cu necesitatea mentinerii unui stil de viata sanatos, a unui regim
alimentar adecvat si a unui efort fizic adaptat conditiei sale
 incurajarea pacientei
 comunicarea adecvata cu pacienta

87
  prevenirea deshidratarii pacientului prin cresterea aportului de lichide si la nevoie
hidratare parenterala
 mentinerea echilibrului hidroelectrolitic
 aducerea si mentinerea temperaturii in limite fiziologice

În urma tratamentului instituit şi a interventiilor autonome si delegate aplicate,

pacientii au avut o evoluţie favorabilǎ, externandu-se cu o stare generala ameliorata si functii
vitale in limite normale.

88
Li

BIBLIOGRAFIE

Dr. C. Bocarnea - “Boli infectioase si epidimiologice”, Edit. Info-Team,1999;

Is
u C. Borendel - “Manual de medicina interna pentru cadre medii”, Edit.
Bic All, Buc., 2000;

M. Ifrim, GH. Niculescu - “Compendiu de Anatomie”, Edit. Stiintifica si

Enciclopedica, Buc.,1988;

P. Iurasog - “Clinica meningitelor in practica medicala”, Buc., 1985;

Dr. M. Mincu - “Anatomia si fiziologia omului”, Edit. Universului Buc., 2001;

C. Mozes - “Tehnici de ingrijirea bolnavului”;

L. Titirca - “Ghid de Nursing”, Edit. Viata Medicala

89