PROFILUL ASISTENT MEDICAL GENERALIST

ANUL II

REFERAT
DERMATO-VENEROLOGIE
INFECTIA GONOCOCICA

Cuprins
Generalitati

Mecanism fiziopatogenic

Simptome

Mod de transmitere

Diagnostic

Complicatii

Tratament

Profilaxie

Gonoreea sau infectia gonococica

Generalitati
Neisseria gonorrhoeae este cauza gonoreei, o boala cu transmitere sexuala care afecteaza
femeile, barbatii si copiii. In fiecare an sunt raportate aproximativ 1 milion de cazuri, in
timp ce un numar cel putin identic nu sunt raportate. Consecintele medicale si sociale
sunt semnificative. Poate cauza infertilitate la femei si este un factor de risc major pentru

infectia HIV. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact sexual cu o

femeie infectata, in timp ce o femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact sexual cu un
barbat infectat.
Mecanismul infectiei cu Neisseria gonorrhoeae este diferit la femei si barbati. O
caracteristica remarcabila a acestui microorganism, descoperita de un grup de cercetatori
microbiologi, este abilitatea extraordinara de a supravietui in unica lui gazda, organismul
uman. Michael A. Apicella, M.D., profesor de microbiologie si seful grupului de
cercetatori ai Neisseria gonorrhoeae, a descoperit faptul ca gonococul infecteaza femeile
si barbatii folosind mecanisme patogenetice diferite.
Mecanism fiziopatogenic
N. gonorrhoeae este un patogen exclusiv uman care nu are alta poarta de intrare, inafara
de mucoasa umana, si in special cea genitala. A dezvoltat mecanisme remarcabile prin
care evita atacul sistemului imun al gazdei (congenital si adaptat). In particular, la
suprafata are un invelis format din structuri antigenice identice cu antigenii eritrocitari
umani.
Printr-un mecanism unic, variabil si aparent intamplator, sunt exprimati un numar de
factori de virulenta importanti, permitandu-le sa fie omniprezenti la anumite persoane, in
diferite conditii de mediu. Factorii de adeziune, numiti pili, au o antigenitate larg
variabila. Acest fapt se datoreaza unui mecanism genetic unic, cu ajutorul caruia, largi
portiuni din structura sunt codificate in anumite casete, ce pot fi intamplator mutate
inauntrul sau inafara genei exprimate. Mecanismul este asemanator cu exprimarea
portiunii variabile a imunoglobinelor codificate la mamifere. Rezultatul este ca un singur
microorganism are abilitatea sa produca peste 1 milion de pili antigenici distincti, in acest
mod permitandu-i sa depaseasca atacul sistemului imun al gazdei.
O caracteristica remarcabila a N. Gonorrhoeae este capacitatea de a infecta femeile si
barbatii prin mecanisme patogenetice diferite. Ambele mecanisme sunt extrem de
eficiente si se folosesc de conditiile din mediul gazdei si de expresia receptorilor de
suprafata ai celulei. Aceste mecanisme au fost pentru prima oara studiate in

departamentele de microbiologie, urologie si obstetrica/ginecologie ale Universitatii din

Iowa, SUA.
La barbati
Studiile au aratat ca celulele epiteliale care tapeteaza cele doua treimi distale ale uretrei
masculine sunt susceptibile la infectia cu gonococ. Infectarile umane experimentale au
relevat ca timp de 40 de ore de la infectare, gonococul nu poate fi cultivat din exudatul
uretral sau urina, deoarece gonococul patrunde in celulele mucoasei imediat dupa
infectare, putand fi cultivat doar dupa ce s-a replicat (multiplicat) in aceste celule, care
vor fi "adaposturile" lor din mucoasa.
Patrunderea lor in celulele epiteliale nu este un eveniment intamplator. Pilii, structuri de
suprafata care permit gonococului sa evite atacul imun al gazdei, se fixeaza pe receptorii
de pe suprafata celulelor epiteliale uretrale (care formeaza mucoasa uretrala). Ligandul
gonococic este o glicolipida (care la un capat are o grupare de galactoza). Galactoza se
fixeaza pe receptorii asialoglicoproteici umani (ASGP-R) de pe mucoasa uretrala. Acesta
fixare determina o cascada de evenimente, incluzand recrutarea de mai mult ASGP-R dea lungul mucoasei.
In acest timp, componentele gonococice patrund in celulele epiteliale pentru a preveni
apoptoza (moartea celulara programata). Prin aceasta, este prelungita viata celulelor, in
timp ce gonococii se multiplica in interiorul lor. In cele din urma, cand numarul
gonococilor din interiorul celulelor este foarte mare, nutrientii se epuizeaza si celulele
mor.
La nivelul tesutului, imediat ce infectia a fost initiata, citokinele produse de celulele
epiteliale sunt eliberate in fluxul sangvin pentru a recruta la sediul infectiei celule
inflamatorii. Celulele inflamatorii sunt reprezentate de neutrofile, care sunt, de obicei,
gasite la analiza exudatului uretral la barbati.
La femei

La femei infectia gonococica implica o interactiune diferita, mult mai complexa, intre
gazda si factorii bacterieni. Tintele initiale ale gonococului sunt tesuturile ecto- si
endocervicale. Aceste celule sunt deosebite, din mai multe puncte de vedere. Ele produc
si secreta toate componentele caii alternative a complementului si exprima la suprafata
receptorii de tip 3 (CR3) ai complementului.
Componentele caii alternative a complementului interactioneaza cu gonococul, ce are ca
rezultat, asamblarea liganzilor pentru CR3 la suprafata gonococului. In plus, pilii
gonococici, principalul factor de atasarea pe celulele gazdei a bacteriei, si un canal de
nutrienti, numit porina, pot interactiona cu celulele ca atare, fara a fi nevoie de alte
mecanisme care sa faciliteze atasarea. Interactiunea cooperativa cu CR3 are ca rezultat
alterarea membranei plasmatice (formata din celule epiteliale mai sus mentionate), cu
formare de incluziuni.
Incluziunile sunt protruzii (patrunderea in interior a membranei) largi ale membranei
plasmtice. Gonococii sunt prinsi in aceste incluziuni si depozitati in spatii largi, denumite
vacuole. De asemenea, bacteriile au capacitatea de a secreta anumite substante care sa le
faciliteze vacuolizarea.
Odata ce celulele epiteliale au fost infectate, gocococul incepe sa secrete diverse proteine.
Una dintre aceste proteine este enzima numita fosfolipaza D (FD). O enzima umana cu
functie similara este implicata in procesarea gonococului in interiorul celulelor, care
determina activarea complementului. Se pare ca fosfolipaza D accelereaza pozitionarea
CR3 la suprafata celulelor epiteliale, astfel facilitand invazia celulelor de catre noi
gonococi.

Simptome
Simptomele gonoreei apar, de obicei, dupa o perioada de 2 zile pana la 3 saptamani, dupa
expunerea la infectie. Unele femei si barbati sunt asimptomatici pana cand apar
complicatii severe.
Simptome la femei:
- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)

- secretii vaginale galbene

- fragilitate vasculara (producerea cu usurinta a sangerarilor)
- dispareunie (dureri la contactul sexual).
Simptome la barbati:
- secretie ureterala laptoasa alb-galbuie
- disurie (senzatie dureroasa si de usturime la urinat)
- inrosirea si umflarea deschiderii uretrei la nivelul penisului
- dureri abdominale joase
- durere si edematiere (umflare) la nivelul testiculelor.
Mod de transmitere
Infectia gonococica se transmite prin contact sexual vaginal, anal sau oral. Copiii se vor
infecta la nastere, in cazul in care mamele sunt infectate.
In fiecare an sunt raportate aproximativ 1 milion de cazuri, in timp ce un numar cel putin
identic nu sunt raportate. In medie, un barbat va fi infectat la fiecare al 4-lea contact
sexual cu o femeie infectata, in timp ce o femeie va fi infectata la fiecare al 2-lea contact
sexual cu un barbat infectat.
Diagnostic
Sus
Depistarea simptomelor este foarte dificila in multe dintre cazuri. Astfel ca persoanele nu
stiu ca sunt infectate pentru o perioada lunga de timp. Cele mai multe dintre persoanele
asimptomatice, vor afla ca sunt infectate atunci cand partenerul lor este diagnosticat.
Singura metoda sigura de a depista infectia este testarea (culturi din secretiile uretrale sau
vaginale) pentru infectia gonococica.
Diagnosticul se face pe baza culturilor din secretiile vaginale sau uretrale. Pentru
recoltarea acestor secretii se foloseste un tampon de bumbac, care este apoi trimis la
laborator pentru testare. Rezultatele sunt disponibile in aproximativ 3 zile. Recoltarea nu
este dureroasa si poate fi facuta chiar si la persoanele asimptomatice.
Complicatii

Infectia gonococica este periculoasa, chiar daca este asimptomatica. Infectia gonococica
netratata se poate complica cu urmatoarele:
La copii:
- oftalmia gonococica (infectia globilor oculari)
- afectarea ireversibila a organelor de reproducere
- infertilitate (dificultatea de a ramane insarcinata).
La adulti:
- sterilitatea (incapacitatea de avea copii), fiind urmare a salpingitei acute, cauzata de
infectia gonococica
- sarcina ectopica sau tubara, o complicatie care se poate finaliza cu decesul femeii
insarcinate
- artrite.
Tratament
Desi poate avea complicatii grave daca ramane netratata, infectia gonococica poate fi
vindecata. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice (de obicei Penicilina,
Eritromicina sau Tetraciclina). Este foarte important ca tratamentul sa fie urmat corect,
pentru a fi eficient. Din pacate, tratamentul antibiotic nu poate trata complicatiile deja
cauzate de infectia gonococica.

Profilaxie
Recomandarile pentru prevenirea infectiei gonococice sunt identice cu cele pentru
prevenirea altor boli cu transmitere sexuala.
Cea mai buna metoda de prevenire a infectiei gonococice este abstinenta (nici un contact
sexual) sau contactul sexual cu un singur partener neinfectat, care la randul lui nu are un
alt partener sexual.

O alta recomandare este folosirea protectiei in timpul contactului sexual. Prezervativul,

folosit adecvat de la inceputul pana la sfarsitul fiecarui contact sexual, este cea mai buna
protectie. Spumele sau gelurile spermicide si diafragmele sunt mai putin eficiente si nu ar
trebui sa inlocuiasca prezervativul, ci sa fie folosite impreuna cu acesta.
De retinut!
In cazul contactului sexual neprotejat cu o persoana infectata, se impune prezentarea la
un medic specialist! Trebuie tratat, de asemenea, si partenerul sexual. Evitarea activitatii
sexuale pana cand infectia este tratata, este foarte importanta. In caz contrar, partenerii se
infecteaza si se reinfecteaza reciproc. De asemenea, partenerul/partenerii anteriori
trebuiesc testati si tratati prompt in caz de infectie, pentru a preveni raspandirea bolii.
La 3-6 saptamani dupa incheierea tratamentului antibiotic, persoanele sunt retestate.
Acest lucru este foarte important pentru a ne asigura ca tratamentul a fost adecvat si
corect urmat si infectia a fost vindecata.