MINISTERUL EDUCAIEI NAIONALE I CERCETRII TIINIFICE

COALA POSTLICEAL SANITAR SF. VASILE CEL MARE

PLOIESTI

PROIECT DE CERTIFICARE A
CALIFICRII PROFESIONALE
NIVEL 5

DOMENIUL - SNTATE I ASISTEN PEDAGOGIC

CALIFICAREA PROFESIONAL ASISTENT MEDICAL GENERALIST

Ingrijiri Specifice Acordate Pacientilor Cu HIV-SIDA

NDRUMTOR ABSOLVENT
(titlul profesional i numele/ prenumele ) Radu Alexandra-Elena

2017

1
 CUPRINS

ARGUMENT

CAPITOLUL I Prezentarea teoretica a bolii

I.1 Definitie
I.2 Etiologie
I.3 Patogenie
I.4 Diagnostic clinic (simptomatologia)
I.5 Diagnostic paraclinic
I.6 Diagnostic diferential
I.7 Evolutie. Prognostic
I.8 Tratament

CAPITOLUL II- Participarea asistentei medicale la acte de investigatii si interventii

autonome si delegate
II.1. Participarea asistentei la acte de investigatii
II.2. Participarea asistentei la interventii autonome si delegate

CAPITOLUL III- Descrierea tehnicilor impuse de afectiune (ex. recoltarea,

punctia, sondajul, pregatirea pacientului pentru diverse explorari etc.)

CAPITOLUL IV- Plan de ingrijire al pacientului cu HIV-SIDA

IV.1. Plan de ingrijire al pacientului
IV.2. Educatie pentru sanatate si profilaxia bolii

CONCLUZII (eventual propuneri)

BIBLIOGRAFIE
ANEXE (figuri, tabele, poze etc.)

Argument
Din cauza afectiunilor, pacientul devine strain in fiinta sa, in sinele sau aflandu-se
ceva potrivnic lui, nu se mai regaseste in lume ca om intreg, avand constiinta
infirmitatii sale, de aceea asistentul medical are obligatia de a elimina orice sentiment
de instrainare, de a reda increderea in fortele proprii, inainte de a initia un plan de
ingrijire.
In conditiile vietii moderne, ale actualei evolutii dermatografice, cu formarea de mari
aglomerari urbane prin migrarea fortei de munca, ale modificarilor de comportament
moral, social, ale insuficientei educatiei sanitare, in special al celei cu privire la
educatie sexuala, s-a observant alarmanta progresie a unora dintre bolile venerice,
adaugandu-se grupului de boala cu transmitere sexuala una din cele mai grave
afectiuni care a amenintat vreodata specia umana, respective Sindromul de
Imunodeficienta Dobandita.
Infectia HIV si evolutia ei pana la SIDA, au dobandit o importanta mondiala prin
aspectele medicale pe care le antreneaza numarul din ce in ce mai mare al
pacientilor diagnosticati cu HIV. Infectia cu HIV/SIDA este in mod real o pandemie cu
cazuri raportate pe fiecare continent. In SUA studiile arata ca raportarea
subestimeaza serios incidenta reala, datorita mecanismelor incomplete de raportare
disponibile si a lipsei facilitatilor de diagnostic si urmarire a cazurilor.
In tara noastra, primele cazuri de Sida au aparut in 1985. Dupa datele oficiale din
octombrie 1995, numarul de imbolnaviri, s-au raportat la 3457, din care 2750, erau
copii.
Trebuie constientizat faptul ca SIDA este o boala care schimba complet cursul vietii
persoanelor pe care le afecteaza. O buna informare despre bolile cu transmitere
sexuala si mai ales despre SIDA, despre metodele de a-I apara pe copii si de
adolescent si de a-I invata si pe ei sa se apere impotriva acestora este sarcina
cadrului medical, cadrul didactic si al parintilor.
Abordant aceasta tema, atat profesorii cat si parintii, pot avea un rol important in
educatia pentru sanatate a adolescentilor si a copiilor, ei reprezentand o autoritate
pentru acestia, uneori chiar si niste prieteni, iar informatiile pe care le ofera au si o
mare credibilitate.

CAPITOLUL I Anatomie

3
Sangele este un tesut sub forma lichida ce este alcatuit din:
-elemente figurate ale sangelui, ce sunt suspendate in plasma
In intreg organismal circula in mod normal aproximativ 5,5 litri de sange, ceea ce
reprezinta aproximativ 1/13-1/14 din greutatea corporala a unui adult de aproximativ
55-70 de kg. Acest volum sanguin reprezentat de plasma si 1,5-2 litri sau 45% din
volumul sanguine reprezentat e elementele figurate.
Prin intermediul acestui tesut lichid se realizeaza toate schimburile nutritive si de
epurare dintre organism si mediul extern.
Aproximativ jumatate din masa sanguine totala se gaseste la nivelul viscerelor si
plexurilor subpapilare,unde circulatia este extreme de lenta, acest sange purtand
denumirea de sange stagnant sau sange de rezerva.
La sexul masculin masa sanguine este mai mare cu 10% decat la sexul feminine, in
special datorita unu volum hematic mai mare.
Repartitia sangelui in organism este urmatoarea:
-la nivelul muscular, 40% din volumul sanguin;
-la nivelul pielii, 30% din volumul sanguine;
-la nivelul viscerelor, 25% din volumul sanguine;
-la nivelul cronarelor, 5% din volumul sanguine;
Plasma sanguine este un lichid transparent ce reprezinta o culoare usor galbuie,
culoare ce este data prin intermediul pigmentilor biliari. Ea reprezinta componenta
lichida a sangelui, fiind alcatuita in proportie de 90% din apa si doar 10% din reziduri
uscate.
Proteinele plasmatice sunt reziduri uscate de natura organica azotate si sunt in
cantitate de 7,5g%. putem vorbi despre hipoproteinemie in momentul in care acestea
scad sub 6g% si de hiperproteinemie atunci cand crsc peste 8g%.
Proteinele de la nivelul plasmei pot fi clasificate astfel:
-Albumine;
-Globuline;
-Fibrinogen;
Elementele figurate \le sabgelui sunt reprezentate de :
-Hematii;
-Trombocite;
-Leucocite care se impart in limfocite,monocyte,neutrofile,enzofile,bazofile;
Sangele are o multitudine de functii, printre care pot fi enumerate functia circulatorie,
functia respiratorie, functia nutritiva, functia excretorie, functia de mentinere a
echilibrului hidro-electrolitic, functia de termoreglare, functia de aparare a
organismului.
Sangele prezinta asemeni oricarei substante anumite propietati fizico-chimice
precum:culoarea, densitatea, temperatura, vascozitatea, ph-ul.
Sistemul ABO este primul system de antigene de grup sanguine indentificat, fiind cel
mai bine cunoscut. A dost descoperit in anul 1900 la Universitatea din Viena de Karl
Landteiner.
Este alcatuit din urmatoarele grupe majore: A, B, AB si O. Pentru realizarea grupelor
sanguine sunt responsabili doua antigene si doi anticorpi.
Tipurile de Rh au fst descoperite in anul 1940 de Karl Landsteiner si Alexander
Wiener.
Sistemul Rh a fost numit dupa maimutele rhesus, ele fiind utilizate pentru obtinerea
antiserumului utilizat in identificarea monstrelor de sange.
Daca antiserul va glutina sangele, inseamna ca Rh-ul era pozitiv. Daca antiserul nu
aglutina monstra de sange, inseamna ca era Rh-ul era negative.
Prezentarea teoretica a bolii

I.1 Definitie
HIV reprezint prescurtarea n limba englez a Human Immunodeficiency Virus
(Virusul Imunodeficienei Umane). De fapt, acest termen denumete dou virusuri
nrudite, din categoria retrovirusurilor, HIV-1 i HIV-2, care cauzeaz la om sindromul
imunodeficienei dobndite (SIDA). Aparinnd retrovirusurilor, nu poate fi ndeprtat
complet din organism pentru c acest tip de virusuri are capacitatea de a-i nscrie
codul n codul genetic al celulei gazd. O infectare cu HIV duce dup o perioad
lung de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanarea bolii SIDA.
SIDA (sindromul imunodeficienei dobndite) este cauzat de virusul imunodeficienei
umane (HIV), un retrovirus din familia lentivirusurilor, familie rmas necunoscut
pn n anul 1983. n acel an, cercettoarea francez Barr-Sinoussi i colaboratori
ai acesteia izoleaz de la pacienii cu adenopatie (creterea n dimensiuni a
ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care l
denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated
Virus). Tot n acel an, n S.U.A., Gallo i colaboratori ai si izoleaz un virus pe care l
denumesc HTLV-III (Human T-cell Lymphotropic Virus type III). LAV i HTLV se
dovedesc n final ca fiind acelai tip de virus, virus care primete numele de HIV.
ncepnd de la acea dat s-a rspndit n jurul lumii, infectnd milioane de persoane.
Rezultatul infectrii cu HIV este distrugerea sistemului imunitar, iar din aceast cauz
toate persoanele infectate sunt predispuse la infecii ocazionale i complicaii
neoplazice. Retrovirusurile sunt incapabile s se reproduc n afara celulelor cu
ADN. Luc Montagnier i colaboratorii si descoper n Africa de Vest un al doilea
virus generator de SIDA, pe care l denumesc LAV-II. Din aceeai zon, se izoleaz
de ctre cercettorii americani un virus HTLV-IV, care se dovedete a fi identic cu
LAV-II. Acum virusul LAV-II/HTLV-IV este cunoscut ca HIV-2. Alte cercetri
virusologice efectuate pe specii de maimue africane scot n eviden la
Cercopithecus aethiops (maimua verde apuctoare slbatic) existena unui virus
productor de imunodeficien, apropiat structural de HIV; virusul este botezat STLV-
III (Simian T Lymphotropic Virus type III), pentru ca apoi s fie numit SIV (Simian
Immunodeficieny Virus) i subclasificat n mai multe tipuri.
Virusurile HIV se mpart n grupa HIV-1 in tipurile M,N i O. Viruii din subtipul M sunt

5
cei mai raspanditi n lume si contin doua subtipuri denumite A i B. Tipul B este cel
mai rspndit n Europa de vest i America de Nord. Grupa HIV-2 se mparte la
rndul su in subtipurile A i B, fiind prezent mai mult n Africa de vest, dar se
rspandete si n Europa pentru c 15% din persoanele nou infectate n Portugalia n
2005 au fost infectate cu acest virus HIV-2. n ultimii ani se constat ns i
rspndirea celorlator subtipuri. Frana i Benelux nregistreaz 30-50% din cazurile
noi diagnosticate cu alte tipuri dect HIV-1-M subtip B. HIV-1 i HIV-2 se aseamn
dpdv a evoluiei i simptomelor clinice a infeciei. Ambele virsuri au aceeai
prezentare sub microscopul electronic, dar se deosebesc prin greutatea molecular a
proteinelor i ordinea genelor.
nceputurile cercetrii HIV/SIDA a dus la opinia c boala este o maladie a populaiei
grupurilor mrginae: a homosexualilor i a narcomanilor. Apariia testelor HIV a
schimbat ns rapid aceast opinie, demonstrndu-se existena anticorpilor i la
persoane asimptomatice. Aceasta duce la concluzia unei perioade de incubaie de
ani de zile, perioad n care nu se poate exclude transmiterea virusului la alte
persoane. Toate aceste studii au dus la concluzia c HIV/SIDA nu este doar o
afeciune a grupurilor la care a fost descoperit, ci poate afecta orice persoan care
a ajuns n contact cu virusul HIV. Mediatizarea bolii, respectiv a cilor de transmitere,
a perioadei de incubaie, calculele efectuate care artau populaia deja infectat i
rata de infectare preconizat pentru urmtorii ani cu ritmul atunci actual, a dus la
sfritul anilor '80 la o isterie n mas.

I.2 Etiologie

Evolutia naturala a infectiei cu HIV se desfasoara n mai multe stadii.

Fiecare dintre aceste stadii este caracterizat de aparitia unor semne si simptome
specifice, de numarul acestora, de evolutia imunitatii si a virusului (ce se stabilesc
prin investigatii de laborator). Astfel, la copii stadiile infectiei sunt: asimptomatic (N),
cu simptome minore (categoria A), cu simptome moderate (categoria B) si boala
severa (categoria C). Practic stadiul C nseamna boala SIDA. La adulti infectia cu
virusul HIV are urmatoarele stadii: A (asimptomatica), B (simptomatica), C (stadiul
SIDA).
Dupa infectarea cu HIV exista o reactie individuala fata de acesta.
Reactia organismului difera de la o persoana la alta n functie de cantitatea de virus
patrunsa n organism, virulenta acestuia si rezistenta naturala a persoanei infectate.
Initial, semnele infectiei HIV pot lipsi sau sunt adesea nespecifice.
La aproximativ 1-5 saptamni dupa contactul cu virusul HIV si infectarea
organismului, n 50% din cazuri, apar unele semne de boala, dar acestea sunt
nespecifice si se pot confunda usor cu simptomele unei gripe. Semnele initiale dispar
dupa cel mult o luna. Aceasta etapa este cunoscuta sub numele de "primoinfectie".
Dupa disparitia semnelor "primoinfectiei" exista o perioada ndelungata de timp n
care infectia este asimptomatica. Aceasta perioada variaza ntre 2 si peste 10 ani. n
toata aceasta perioada persoana arata si se simte foarte bine, dar poate transmite
virusul. Pe fondul multiplicarii virale si a scaderii imunitatii organismului apar apoi
semnele si simptomele specifice. Acestea pot fi:
Adenopatiile: nseamna marirea n volum a ganglionilor si persistenta acestei mariri
cteva luni, fara identificarea unor alte cauze. Adenopatiile pot apare n diferite stadii
ale infectiei si pot determina unele complicatii ce necesita tratamente ndelungate
sau chiar interventii chirurgicale. De asemenea, ganglionii pot dispare pur si simplu,
iar acest lucru poate sau nu sa semnifice o ameliorare a bolii.
Manifestari respiratorii: datorate infectiilor cu diferite bacterii, virusuri sau ciuperci
(pmneumonii recurente, TBC, etc.). Acestea sunt printre cele mai frecvente si grave
suferinte ale persoanelor infectate cu HIV.
Manifestari digestive: sunt cel mai frecvent traduse prin diaree cronica, care duce
la scaderea n greutate pna la situatia extrema de casexie. De cele mai multe ori ea
este urmarea unor parazitoze, a unor infectii virale sau bacteriene de la nivelul
tubului digestiv. Cea mai frecventa afectiune este stomatita micotica (depozite
albicioase la nivelul cavitatii bucale si a stomacului). Alte manifestari pot fi:
varsaturile, disfagia, anorexia, durerile abdominale, scaderea n greutate. De
asemenea, pot exista atingeri hepato-biliare, esofagiene si altele.
Manifestarile cutanate: sunt foarte variate si pot fi cauzate de infectia cu diferite
virusuri, paraziti sau ciuperci ce dau manifestari diverse cum ar fi: piele uscata,
herpes zoster, diferite eruptii) .
Manifestarile neurologice: (ale sistemului nervos) pot aparea n toate stadiile
infectiei cu HIV si sunt destul de frecvent ntlnite. Afectiunile ce pot aparea la acest
nivel sunt: meningite, neuropatii, accidente vasculare cerebrale, tumori, diferite
infectii oportuniste (ex. toxoplasmoza). Acestea au o gama larga de simptome: dureri
de cap, paralizii, tulburari de comportament, tulburari ale functiilor cognitive,
degradari motorii si ale limbajului etc. n fazele avansate ale bolii apare encefalopatia
HIV, care reprezinta complicatia neurologica cea mai de temut n infectia cu HIV.
Encefalopatia apare datorita actiunii directe a virusului asupra sistemului nervos si
are o evolutie gradata, dar progresiva, cu scaderea functiilor motorii, cognitive si
comportamentale, pna la deces. De asemenea, n cursul infectiei cu HIV, apar
tulburari psihice care fie se asociaza cu leziunile cerebrale, fie sunt date de
dificultatile de acceptare a bolii sau de adaptare la problemele implicate de aceasta.
Tumorile: pot avea diverse localizari n organism. Unul din cancerele caracteristice
n infectia HIV este sarcomul Kaposi ce se dezvolta la nivelul pielii, dar si n alte zone
ale corpului, n fazele naintate de boala. Mai frecvente sunt, de asemenea, si
limfoamele - cancere ale sistemului limfatic, ce pot avea localizari diverse .
Tulburarile de crestere si dezvoltare: apar frecvent la copiii infectati cu HIV.
Acestea se refera, n special, la dezvoltarea staturo-ponderala datorata disfunctiilor
endocrine sau evolutiei infectiei cu HIV.
n faza de boala SIDA, organismul este afectat pe mai multe planuri pe fondul
ineficientei sistemului imunitar, simptomatologia fiind complexa si diferita de la un
individ la altul.
Factorii care influenteaza negativ, adica grabesc evolutia infectiei HIV spre faza SIDA
sunt:
- rezistenta individuala scazuta;
- nutritia precara a individului,stresul.
- n absenta unui tratament, evolutia de la infectare pna la aparitia bolii SIDA
este n general ntre 5-10 ani. Durata supravietuirii, dupa instalarea bolii SIDA
variaza ntre 9 luni si 2 ani. Aceasta perioada poate fi mult prelungita n
conditiile unui tratament adecvat si sustinut cu medicamente antiretrovirale.
Aparitia manifestarilor de boala anterior mentionate nu arata si viteza evolutiei. Exista
situatii n care, desi exista simptomele anterior amintite, boala are o evolutie lenta si
exista situatii contrare, fara semne, care sunt nsotite nsa de un deficit imunitar
sever si evolutii defavorabile.
O persoana afectata de HIV/SIDA poate avea o viata normala, mai ales daca
sistemul sau imunitar este nca n stare buna. Daca sistemul imunitar cedeaza, apar

7
riscuri legate de evolutia infectiei.
Transmiterea virusului SIDA se face n trei modaliti principale: pe cale sexual (la
nivelul mucoaselor genitale, fie c este vorba de sperm, de lichid prostatic sau de
secreii vaginale), pe cale sangvin (transfuzia sngelui sau a produselor sangvine
contaminate, utilizarea de seringi infectate), pe cale transplacentar (de la mam
seropozitiv la copil, n timpul sarcinii) i n cursul alptrii materne. Virusul fiind, de
asemenea, prezent n lacrimi i n saliv, este deci posibil o contaminare prin
muctur, precum i o contaminare n cazul unui srut profund, n caz de leziuni ale
mucoaselor bucale. Totui, n-a fost raportat niciun caz de transmisie de acest tip.
HIV nu se transmite prin: aer (respiraie, tuse, strnut), atingere, pupturi (srut
"uscat"), mbriare, alimente, ap, bi sau WC-uri publice, tranduri, nepturi
de nari sau alte insecte, folosirea n comun a rechizitelor, jucriilor, tacmurilor i
veselei. Este dovedit faptul c pisicile, cinii sau psrile de apartament nu pot fi
infectate cu HIV, deci nu pot transmite acest virus. Cu toate acestea, este bine
documentat n literatura de specialitate boala supranumit "SIDA pisicii", un virus
asemntor (FIV feline immunodeficiency virus) care, la feline, are consecine
asemntoare infeciei HIV la oameni, dar care nu poate traversa "bariera speciilor",
adic omul nu poate fi infectat de acest virus.
Calea sangvin: Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul fiind evaluat
la 90%, fie c este vorba de transfuzii, fie c se ntmpl prin injectarea de droguri pe
cale venoas. De asemenea, hemofilicii, care necesit injectri frecvente de produse
de snge, au fost deosebit de afectai de SIDA pn cnd s-au luat msurile
preventive (verificarea i nclzirea produselor transfuzate) care s pun capt
acestei contaminri. Reutilizarea materialului medical (seringi de plastic, ace) fr
sterilizarea lui, un act legat de penuria de material, este un factor subestimat de
contaminare, a crui importan rmne de evaluat i care justific cea mai mare
atenie, cel puin individual. Transmisia prin acele de acupunctur sau prin cele
de tatuaj i prin lamele de ras este posibil din punct de vedere teoretic.

Hematie Hiv-Negativa Stanga;

Hematie Hiv-Pozitiva Dreapta;
Calea sexual: Este calea de contaminare cea mai rspndit, toate practicile
sexuale putnd fi contaminante n diferite grade. n rile occidentale, ea privete
nc n principal homosexualii masculini, dar boala se propag n snul populaiei
heterosexuale, mai cu seam n cursul raporturilor sexuale cu toxicomani deja
contaminai. n rile n curs de dezvoltare, propagarea se face n majoritate pe cale
heterosexual. Transmisia infeciei este favorizat de microtraumatismele
mucoaselor i de bolile transmisibile sexual care antreneaz ulceraii la nivelul
organelor sexuale, prin raporturile sexuale n perioada fluxului menstrual (perioada
cea mai contaminant la femeia seropozitiv) i prin sodomie (coit anal), din cauza
fragilitii relative a mucoasei rectale.
Riscul de transmisie heterosexual este mai puin important dect cel legat
de homosexualitate. Este suficient un singur raport care s fie contaminant. Se
manifest un dezacord n transmisia de la brbat la femeie i de la femeie la brbat,
riscul prnd s fie mai mare pentru o femeie de a fi contaminat de ctre un brbat
dect invers.
Contacte sexuale vaginale: HIV se gsete n fluidele sexuale ale unei persoane
infectate. La brbai, aceasta nseamn fluidele care se elimin din penis nainte i n
timpul actului sexual. Pentru o femeie, aceasta nseamn c HIV se gsete n
fluidele produse n vagin nainte i n timpul actului sexual pentru a ajuta la
penetrare.
Dac un brbat cu HIV ntreine contacte sexuale vaginale fr
utilizarea prezervativului, fluidele infectate pot trece n sngele femeii prin cele mai
mici tieturi sau rni din corpul ei. O astfel de tietur sau ran nu este ntotdeauna
vizibil i ar putea fi att de mic, nct nici femeia nu tie despre acest lucru. Dac o
femeie cu HIV ntreine contacte sexuale fr utilizarea prezervativului, HIV poate
ajunge n sngele brbatului printr-o ran minuscul pe penis sau prin canalele din
penis. Dac exist oricare contacte cu sngele n timpul sexului, aceasta sporete
riscul infeciei. Spre exemplu, ar putea fi snge n vagin dac actul sexual are loc n
timpul perioadei de menstruaie a femeii.
Contacte sexuale orale: Sexul oral cu un partener infectat poart un anumit risc de
infecie de asemenea. Fluidul infectat poate ajunge n cavitatea bucal a
partenerului. Dac acesta la rndul lui/ei are rni ct de mici n cavitatea bucal,
inclusiv sensibilitate gingival, virusul poate ajunge n snge. Dar infecia ca rezultat
al sexului oral pare s fie transmis foarte rar.
Contacte sexuale anale: Dac un cuplu ntreine contacte sexuale anale, riscul
infeciei este mai mare dect n cazul ntreinerii contactelor vaginale. nveliul anal
este mai delicat dect cel vaginal, astfel este mult mai probabil s fie deteriorat n
timpul contactului, iar orice contact cu sngele n timpul sexului sporete riscul
infeciei.
Transmisia de la mam la copil: Transmiterea de la mam la copil, numit
transmitere "perinatal", poate avea loc n timpul sarcinii prin strbaterea de ctre
virus a placentei, n timpul naterii sau prin alptare. Procentajul de transmisie a
virusului de la mam la ft n timpul sarcinii variaz dup starea clinic a femeii
gravide. Dup studii efectuate n Europa, mai puin de 20% dintre copiii nscui dintr-
o mam seropozitiv, dar care nc nu prezint simptomele bolii, ar fi la rndul lor
contaminai. n Africa, procentajul de transmisie constatat este de ordinul a 30 pn
la 40%, acest fapt fiind legat probabil de afeciunile cu transmisie sexual netratate,
mai frecvente n Africa, i care favorizeaz penetrarea viral.
Toi copiii nscui din mame seropozitive sunt seropozitivi la natere, deoarece ei
poart anticorpii mamelor lor. Atunci cnd nu sunt infectai, ei devin seronegativi spre
vrsta de 15 pn la 18 luni. Se poate ncerca totui s se verifice dac este prezent
chiar virusul ncepnd cu vrsta de 3 luni, mulumit tehnicilor de cultivare a
virusurilor. Boala evolueaz lent (n vreo zece ani) la aproximativ 75% dintre copii i
foarte rapid (n mai puin de 5 ani) la aproximativ 20% din cazuri.
Exist un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Dei n-a fost nc posibil s se

9
msoare cu precizie, Organizaia Mondial Sntii estimeaz c la copiii hrnii la
sn de mamele seropozitive pn la 15% dintre infeciile cu HIV ar putea fi
ocazionate de alptare, oricum nerecomandat, n rile occidentale, femeilor
seropozitive sau bolnave de SIDA
Infectarea intraspitaliceasc: Unii lucrtori medicali au fost infectai cu HIV prin
mpunsturi accidentale cu ace care conin snge infectat. Foarte puini au fost
infectai ca urmare a expunerii la sngele infectat al pacienilor prin tieturi sau stropi
de snge.
Exist doar cteva cazuri documentate de cazuri n care pacienii au fost infectai de
un lucrtor medical.

I.3 Patogenie

Dup infectare, n sngele persoanei infectate apar anticorpi specifici anti-HIV.

Aceasta este seroconversia. Seroconversia nu se produce imediat dup contactul
dintre virus i sistemul imunitar. n cazul HIV, pentru un sistem imunitar sntos,
apariia anticorpilor necesit ntre 4 i 12 sptmni din momentul infectrii. Dac
sistemul imunitar este slbit de alte boli sau afeciuni (de
exemplu diabet, cancer etc.), perioada n care el va produce anticorpii va fi mai
ndelungat, de aproximativ 36 luni. Durata de 412 sptmni necesar apariiei
anticorpilor specifici se numete fereastr imunologic. Anticorpii anti-HIV dovedesc
reacia organismului fa de infecia cu virus, dar sunt incapabili s distrug virusul;
n fapt, HIV i modific structura pentru a scpa de anticorpi.
n sptmnile care urmeaz infeciei, un anume numr de pacieni sufer de
tulburri trectoare grupate sub denumirea de primo-infecie; la alii, infecia trece
total neobservat. Dup o perioad de laten, de o durat variabil n medie ntre
7 i 11 ani dup seroconversie n timpul creia virusul continu s se multiplice,
manifestrile clinice de SIDA apar la majoritatea pacienilor, sub o form fie minor,
fie major. Procentajul de pacieni care dezvolt boala nu este cunoscut nc dect
cu aproximaie. La anumite persoane, perioada de laten este foarte scurt (de la 1
la 3 ani). Exist, de asemenea, subieci seropozitivi, zii supravieuitori de lung
durat (long term survivors sau LTS) la care SIDA nu se declar dect dup vreo 15
ani. La copil, evoluia este, n general, mai rapid i mai grav dect la adult. Dou
evoluii sunt posibile:
o form sever, cu prognostic sumbru, care se declar naintea vrstei de 6 luni i se
traduce prin semne neurologice grave i deficit imunitar foarte mare;
o alt form mai puin grav, cu evoluie cronic
Principalele simptome ale SIDA
Faza acut a primo-infeciei: Aceasta survine la 20 pn la 50% dintre persoanele
infectate, indiferent de modul de contaminare, n urmtoarele 15 zile sau 3 luni dup
contaminare. Aceast primo-infecie ia aspectul unei mononucleoze
infecioase: febr care poate dura i o lun, tumefacie a ganglionilor limfatici,
curbaturi, dureri articulare, erupie cutanat care evoc o rujeol sau
uneori urticarie disfagie (greutate la nghiit) dureroas. n cursul acestei faze au
mai fost descrise i candidoze acute, care afecteaz mucoasele, ca i ulceraii
bucale. Mult mai rar survin manifestri neurologice: meningit acut
limfocitar, paralizie facial, mielopatie, neuropatie periferic, encefalit. Aceast
primo-infecie dispare spontan n aproximativ o lun.

Incarcatura virala HIV, in raport cu numarul de limfocite T CD4+

Faza de infecie cronic asimptomatic: Aceasta dureaz de la 1 la 7 ani (sau mai
mult) i corespunde unei faze de multiplicare a virusului. Aceast perioad poate s
nu se traduc prin niciun simptom. n 20 pn la 50% din cazuri, ea se manifest prin
adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate i persistente. Acestea sunt,
n general, simetrice i afecteaz mai frecvent regiunile cervical, maxilar,
submaxilar i occipital.

11
Forme minore ale infeciei: Acestea semnaleaz o atingere nc moderat a
sistemului imunitar. Infeciile minore cutanate sau mucoase, virale sau micotice, nu
sunt specifice infeciei cu HIV, dar iau la subiecii afectai o form cronic sau
recidivant: candidoze bucale (mrgritrel) sau anogenitale, dermatit seboreic a
feei, foliculite, prurigo, veruci, zona zoster. Bolile autoimune sunt relativ puin
frecvente. Se poate observa o parotidit (inflamaie a glandei parotide), un sindrom al
lui Raynaud (vasoconstricie care afecteaz minile n cursul expunerii lor la frig i
antreneaz o oprire a circulaiei arteriale, apoi o cianoz local), un sindrom uscat
(uscciune excesiv a gurii i a ochilor, iar la femei i a vaginului), manifestri
articulare inflamatorii i dureroase, miozite (inflamaii dureroase ale esuturilor
musculare). Semnele generale constau ntr-o alterare a strii generale, ntr-o febr
prelungit, transpiraii, o slbire, o diaree persistent. Denumirea acestuia de
sindrom nrudit cu SIDA (ARC) a fost abandonat.

Computer Tomograf al unui pacient infectat cu HIV.

SIDA declarat: Formele majore ale infeciei, ori SIDA declarat, sunt, de asemenea,
foarte variabile.
Atunci cand imunodepresia este major, riscul de infecii oportuniste este important;
se numete infecie oportunist o infecie legat de un microorganism (bacilul lui
Koch responsabil de tuberculoz, de exemplu) care "profit" de starea precar a
aprrii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infecii sunt foarte des legate ntre ele,
n cadrul aceluiai organ, ceea ce complic diagnosticarea i tratarea lor. Pe de alt
parte, aceste infecii tind s recidiveze, innd cont att de persistena lor n mediu
sau n organism, ct i de neameliorarea, chiar degradarea treptat a imunitii
pacientului.
Infeciile bacteriene sunt mai frecvente n cursul infeciei cu HIV. Tuberculoza
afecteaz ndeosebi pacienii care triesc n condiii defavorabile (toxicomani, ri in
curs de dezvoltare). Infeciile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre
cele oportuniste n cursul SIDA.
Infeciile parazitare care afecteaz bolnavii de SIDA sunt n numr de patru:
criptosporidioza care antreneaz la imunodeprimai o diaree masiv responsabil de
o alterare a strii generale, de o puternic deshidratare, i este nsoit de febr i de
dureri abdominale;
microsporidioza ar putea fi responsabil de 20 pn la 30% din diareile inexplicabile;
pneumocistoza constituie infecia inaugural pentru SIDA n 15 pn la 50% dintre
cazuri dac nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifest printr-o tuse
uscat i crescnd, i poate conduce la insuficien respiratorie;
toxoplasmoza duce, n cursul SIDA, la reactivarea unei infecii vechi, care trece
neobservat. Ea antreneaz tulburri neurologice majore n caz de localizare
cerebral.
Infeciile virale observate n cursul SIDA privesc n special infeciile cu virusuri
latente, integrate n genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza
deficitului imunitar. Ele afecteaz 20 pn la 50% dintre pacieni.
n afara infeciilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este
dezvoltarea anumitor tumori canceroase: tumorile care afecteaz bolnavii de SIDA
sunt sarcomul lui Kaposi i limfoamele maligne. Sarcomul lui Kaposi are o prevalen
mai ridicat la pacienii seropozitivi homosexuali comparabil cu ali pacieni, ceea ce
sugereaz responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexual. Forma
cutanat, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai
frecvent. Sunt posibile localizrile viscerale, mai ales n caz de imunodepresie
major. Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroas a precursorilor
limfocitelor, limfocitele T i B.

Noduli in mucoasa duodenala, a unui pacient seropozitiv.

I.4 Diagnostic clinic (simptomatologia

Infecia cu virusul HIV evolueaz n mai multe stadii. Stadializarea este fcut pe
baza unor simptome i pe ncrctur viral (cantitatea de virus din snge).
Stadiul iniial:Perioada de incubaie, timpul scurs de la infecia cu virusul HIV i
pn la apariia primelor simptome, poate varia de la cteva zile la cteva sptmni.
n acest prim stadiu al infeciei, sunt comune simptomele asemntoare gripei,
simptome grupate n aa-numitul sindrom retroviral acut. Adeseori simptomele
acestui sindrom sunt greit catalogate ca simptome ale altor infecii virale, cum ar fi
grip sau mononucleoz.
Simptomele sindromului retroviral acut pot fi:
colici (crampe) abdominale, greuri, vrsturi;
diaree;
mrirea n volum a ganglionilor de la nivelul gtului, axilelor i abdomenului;
febr;

13
 cefalee (durere de cap);
dureri musculare i articulare;
erupii cutanate;
dureri de gt;
scdere n greutate.
Aceste prime simptome pot fi de la uoare la severe i de obicei dispar spontan dup
2-3 sptmni.
Perioada de stare:Dup infecia cu HIV se poate tri muli ani fr niciun semn de
boal. Cnd simptomele reapar, ele pot fi vagi i greu de descris (dei unii oameni
acuz oboseal sau dureri cu diverse localizri). Medicul specialist poate suspecta
infecia HIV dac simptomele persist sau dac nu poate fi identificat o cauza a
simptomelor (cum ar fi grip).
De asemenea se poate suspecta infecia HIV n prezena urmtoarelor simptome:
stri confuzionale;
diaree sau alte modificri de tranzit intestinal (constipaie/diaree);
dificultate de concentrare;
tuse uscat;
oboseal (fatigabilitate);
febr;
lipsa poftei de mncare;
rni (ulceraii) la nivelul mucoasei bucale;
modificri ale unghiilor;
transpiraii nocturne;
creterea n volum a ganglionilor de la nivelul gtului, axilelor i abdomenului;
durere la nghiit;
tulburri de personalitate;
infecii repetate cu virusul Herpes Simplex;
respiraie dificil;
furnicturi, amoreal, slbiciune la nivelul membrelor;
scdere inexplicabil n greutate;
afte.
n plus, infecia HIV poate fi suspectat la o femeie atunci cnd aceasta prezint cel
puin unul dintre urmtoarele simptome:
mai mult de trei episoade de infecii vaginale micotice pe an, infecii care nu au
legtur cu folosirea de antibiotice;
boal inflamatorie pelvina recurent;
test Babes-Papanicolau anormal sau cancer cervical.
Copiii cu HIV prezint adesea simptome diferite fa de adolesceni sau aduli (de
exemplu, ntrzieri n cretere i dezvoltare sau creterea n volum a splinei).
Stadiul final:n stadiul final al infeciei HIV, boala progreseaz spre sindromul
imunodeficienei dobndite (SIDA). Simptomatologia SIDA include oboseal, scdere
n greutate, diaree, febr, transpiraii nocturne, afte bucale. n acest stadiu bolnavul
va fi mai predispus la infecii oportuniste, cum ar fi pneumonia. La majoritatea
oamenilor, infecia HIV netratat evolueaz spre SIDA n 12-13 ani de la contactul
infectant.
Cu tratament, progresia spre SIDA poate fi ncetinit sau prevenit.
La un numr mic de infectai HIV, boala este rapid progresiv, acetia fac SIDA n
aproximativ 3 ani n cazul n care nu primesc tratament. La aceste cazuri progresia
infeciei este mai rapid, deoarece aceti oameni au avut, anterior infeciei HIV, alte
probleme ale sistemului imunitar.
 I.5 Diagnostic paraclinic
Scopul depistrii virusului HIV este descoperirea persoanelor seropozitive.Testarea
seropozitivitatii se supune unei reguli de confidenialitate medicale , procesul de
secretizare a identitii celui testat fiind reglementat prin lege, cel putin in Romania.
Depistarea infeciei cu HIV este posibil n oricare faz de boal. Includrea infeciei
ntr-una din cele patru faze de stare se face n baza rezultatelor de laborator i a
tabloului clinic a celui infectat. Un test HIV positiv n primele dou faze demonstreaz
infectarea cu virusul HIV. Abia faza a treia i faza a patra de infectare cu HIV justific
folosirea termenului de boal SIDA.
Depistare prin metoda ELISA:Enzyme-linked Immunosorbet Assay - ELISA este
analiza din serul de snge de cel mai des folosit pentru depistarea virusului HIV. Are
o sensitivitate de aproape 100%, depistndu-se astfel practic toate persoanelele
seropozitive. Specificitatea este de 99,5%. Aceasta pare la prima vedere foarte mult,
dar n practic trebuie observat c 0,5% din totalul celor testai este fals pozitiv,
nefiind prin urmare infectai cu HIV.
Testul ELISA nu determin virusul ci anticorpii produi pentru combaterea virusului
HIV, respectiv HIV-1 i HIV-2.
Un nou test ELISA care a aprut n 1999 pe pia poate determina o component a
capsulei virale, respectiv antigenul p24 a virusului HIV-1. Acest test poate fi folosit
ns numai 12 sptmni de la infectare din cauza ferestrei de timp necesar pentru
producia anticorpilor. Specificitatea lui este ns aa de mare nct se poate spune
c un test pozitiv demonstreaz o infecie cu HIV.
Testul rapid:Testul rapid (engl.: rapid/simple test devices) a aprut pe pia n 2002.
Determin anticorpii HIV-1 i HIV-2 i poate fi folosit la fel ca testul ELISA anterior
descris, doar dup 12 sptmni de la posibila infectare.i acest test este doar un
test de depistare, rezultatul pozitiv cernd o confirmare prin testul Western Blot.
Unele kituri (tipuri) de test necesit o centrifugare prealabil a sngelui, motiv pentru
care aceste teste rapide sunt concepute mai ales pentru laboratoare cu o dotare mai
sumar care nu ofer un test ELISA. Alte teste sunt concepute pentru snge capilar
(din deget) sau saliv. Aceste teste se preteaz pentru determinarea necesitii
profilaxiei postexpoziionale (de exemplu de cadre medicale care s-au nepat sau
tiat n timpul unui act medical) putnd fi folosit n oricare unitate sanitar. Este
deasemenea des utilizat n rile n curs de dezvoltare unde lipsete o dotare de
laborator adecvat.
Confirmarea prin testul Western Blot:Este testul cerut n SUA i Germania n cazul
unui test ELISA sau rapid pozitiv sau la limit spre pozitivitate. Testul Western-
Blot are o senzitivitate de 99,9996% ceea ce nseamn c doar 0,0004% primesc un
rezultat pozitiv fals, motiv pentru care este indicat pentru confirmarea seropozitivitii
HIV.
Testul Western Blot determin mai muli anticorpi din snge care s-au format contra
anumitor componente proteice. (Testul ELISA determin masa general de anticorpi
HIV-1, HIV-2.) Fiind adresat anticorpilor este ns i el aplicabil doar dup 12
sptmni de la expunere.
Directivele de analizare a rezultatelor difer n lume. n Germania este considerat
pozitiv, cnd sa demonstrat prezena a cel puin dou tipuri de anticorpi. Unul trebuie
s fie neaprat ndreptat mpotriva glicoproteinelor din capsula viral.
Testul Western-Blot este mai complicat i mai scump dect testul ELISA, acestea
fiind unele din motivele pentru care este aplicat doar ca o confirmare a unui test
pozitiv de determinare efectuat anterior.
Testul folosind reacia de polimerizare n lan:Reacia de polimerizare n lan (n
15
englez Polymerase Chain Reaction, PCR) este singurul test care poate fi utilizat
deja 10-15 zile dup expunere. Nu determin anticorpi (ca testele anterioare) ci
viruii prin componenta lor de ARN (acid ribonucleic). Astfel se pot depista infecii n
stadii timpurii.
Testul a intrat n 2004 pe pia i este folosit n special pentru depistarea virusului
HIV din conservele de snge. Costul testului determin productorii s amestece
probele de snge i s testeze astfel mai multe conserve concomitent. n cazul unui
test pozitiv se testeaz fiecare conserv n parte pentru determinarea conservei
pozitive. Riscul de transmitere HIV prin transfuzii se reduce astfel de la 1:2.770.000
la 1:5.400.000.
O variant a acestui test, Real Time PCR (RT-PCR), poate determina chiar i
numrul de copii ale genomului HIV din snge, permind astfel aprecierea indirect
a concentraiei virale. Teste de snge repetate pot da astfel informaii privind evoluia
infeciei la un seropozitiv.Aceast metod este pentru noi nscui i cea care permite
determinarea transmiterii directe mam-ft a virusului HIV imediat dup
natere.Procedeul de testare a anticorpilor prezeni la nou nscui este fr valoare
pentru c anticorpii IgG materni pot ptrunde transplacentar n circulaia sanguin
fetal. naintea apariiei acestei metode pe pia se putea confirma sau exclude
infectarea nou nscutului abia dup 15 luni, aceast metod reduce perioada de
incertitudine la doar 4 luni.
Determinarea rezistenei la medicamentele antiretrovirale:
n ultimul timp se poate determina rezistena organismului celui infectat la
medicamentele antiretrovirale. Pentru aceasta exist dou metode.
Metoda de deteminare indirect determin cu ajutorul reaciei de polimerizare n lan
mutaiile anumitor gene virale, gene cunoscute ca rspunztoare de rezistena
medicamentoas.
Metoda de determinare direct a rezistenei este cea de a doua metod. Pentru
aceasta se nmulesc n laborator viruii din sngele pacientului i se testeaz
rezistena la medicamente. Alternativ se pot extrage gene din virusul HIV,introduce n
structuri asemntor virale i testate ulterior. Acest test este ns de dou ori mai
scump fa de testul reaciei de polimerizare n lan i poate fi evaluat abia dup
cteva sptmni de lucru.
I.6 Diagnostic diferential
Anamneza este foarte importanta in suspiciunea de infectie HIV. In cazul in care
pacientii nu au istoric de infectie HIV este important sa fie intrebati despre factorii de
risc incluzand:orientarea homosexual ;droguri intravenoase; contacte sexuale
multiple la heterosexuali;
Inainte de a face testarea HIV este necesar sa informam sis a consiliem pacientul.
Istoricul simptomelor joaca un rol important in diferentierea etiologilor multiple, pentru
localizarea afectiunii. De exemplu, odinofagia severa este atipica pentru esofagita cu
Candida, simptomul dominant fiind disfagia.
Examenul fizic al pacientului nediagnosticat HIV poate adduce multiple informatii:
-pierderea masei musculare;
-lipodistrofie
-limfadenopatie
-retinita cu citamegalovirus evidentiata oftalmoscopic;
-rash tegumentar9in sarcomul Kaposi)
-semne ano-genitale specific infectiei cu transmitere sexuala(veruci genital, herpes,
fisuri anale, abcese si fistule).
In diagnosticul diferential al ulceratiilor si al limfadenopatiei inghinale de consistenta
moale trebuie considerate limfogranulomatoza venerum.
Diagnosticul HIV se dtabileste pe baza suspiciunii clinice si prin determinarea
serologica a anticorpilor antiHIV. Alte investigatii include determinarea incarcaturii
virale si numararea limfocitelor CD4. Acestia sunt predictor ai gradului de
imunosupresie.
Totodata se relizeaza profilul lipidic, testele hepatice si renale in scopul monitorizarii
complictaiilor terapieinantiretrovirale (HAART). Culture din materii fecale, PCR,
endoscopia cu biopsie, examenul histopatologic si investigatiile CT sunt
recomandate.
Cele mai frecvente simptome sunt:
-disfagia(fdificultate la deglutitie);
-odinofagia(durere la deglutitie);
-durere abdominala;
-febra;
-greata;
-varsaturile;
Mai putin obisnuita este sangerarea digestive superioara cu hematemeza si melena.
Inainte de introducerea terapiei antiretrovirale,candidoza esofagiana cu sau fara
afectare a cavitatii orale a reprezentat una dintre cele mai frecvente complicatii
associate infectiei HIV. La pacientul nediagnosticat este inca frecventa aceasta
afectiune. In aproape jumatate din cazuri sunt incriminati alti patogeni, cum ar fi
cytomegalovirus sau ulcerele esofagiene idiopatice.
Dintre virusuri Cytomegalovirus este cel mai fecvent incriminate in etiologia esofagitei
la pacientii HIV-SIDA. Aceasta determina ulceratii la nivelul esofagului inferior,uneori
chiar la nivelul stomacului si duodenului.
Herpex simplex este cel de-al doilea virus care determina esofagita. Alti germeni care
produc esofagita sunt virusul Ebstein Barr, HSV-6, Mycobacterium avium complex,
Cryptospridium, Aspergillus, Leishmania.
Ulcerele idiopatice esofagiene sunt adeseori associate c alcere aftoase. Acestea pot
sa nu aiba o legatura directa cu infectia HIV. Medicamente folosite in terapia infectiei
HIV cum sunt zalcitabina si zidovudina pot produce ulceratii; responsabile de ulceratii
sunt si antiinflamatoarele nonsteroidiene. Esofagita cu CMV, HSV si ulcerele
esofagiene idiopatice apar un imunodeficienta severa in limfocitele CD4 sunt sub 50-
100/mm3.
La pacientii HIV pozitivi este mai putin intalnit refluxul gastro-esofagian si afectiunile
determinate de Helicobacter Pylori.
O endoscopie normal la un pacient cu numar normal de limfocite CD4 trebuie urmata
de tratament empiric cu inhibitori de pompa de protomi pentru boala de reflux-gastro-
esofagian cu endoscopie negativa(fara eroziuni) sau de un transit baritat pentru
excluderea stricturilor si a tulburarilor de motilitate.
La pacientii cu infectie HIV stricturile esofagiene in contextual esofagitei ulcerative
sunt rare. Atunci cand sunt prezente se realizeaza dilatatie cu balon de dilatatie sau
cu bujie de dilatatie. Dilatatia poate sa fie fara rezultat daca ulceratia persista.
De elective este endoscopia digestive superioara cu biopsie. Infectiile cu germeni
oportunisti pot avea aspect endoscopic diferit. Astfel virusul herpes simplex produce
ulcere superficiale virusul fiind localizat la marginea ulceratiei, in timp ce
cytomegalovirus este localizat la baza ulcerului unde este present tesutul de
granulatie. Pentru pacientii c valori ale limfocitelor CD4 de 200/mm3 indicatia de
endoscopie este aceeasi ca si pentru pacientii imunocompromisi. Pentru ulceratiile

17
care ridica suspiciunea de candidoza se realizeaza biopsii multiple din baza si din
marginile ulceratiilor. In esofagita cu Candda apar placi difuze. Ulceratiile herpetice
apar ca ulceratii multiple de dimensiuni mici, iar ulcerele determinate de
cytomegalovirus si ulcerele esofagiene idiopatice sunt singurele sau multiple,bine
circumscrise de adancime variabila. De la nivelul ulceratiilor pot pleca pustule
mediastinale in contextual tuberculozei, infectiei cu Mycoobacterium avium sau CMV.
Gastrita cronica la pacientii HIV este determinate de CMV si Ctyptosporidium. Odata
cu terapia antiretrovirala si normalizarea CD4, germenele incriminate in gastrita este
helicobacter pylori.
Simptomatologia gastro-intestinala superioara la pacientii seopozitivi poate fi in
contextual limfomului non-Godgkin extraganglionar, pacientul prezentand scadere
ponderala, anemie, hematemeza masiva, stenoza gastrica si perforatie. Limfomul
gastro-intestinal si sarcomul Kaposi sunt cele mai frecvente cause de hemoragie
digestive sperioara.
In randul pacientilor seropozitivi,segmental intestinal cel mai afectat de la nivelul
tractului gastro-intestinal inferior este colonel. Manifestarile definitorii sunt diareea si
scaderea ponderala prezente la 10% dintre pacienti. Fiareea cronica cu durata de
peste o luna, hemoragia digestive inferioara si durere abdominala sjunt manifestari
frecvente in boala colonica asociata HIV-SIDA.
Diareea cronica este un marker de prognostic prost la pacientii cu SIDA(sindromul
imunodeficientei dobandite)care au ca risc mare de morbiditate si mortalitate
amplificate de infectia colonica. Toxinele joaca un rol major in mecanismul patogen al
diareei. Astfel agentii care inhiba secretia intestinala de electroliti sunt eficienti in
controlul acestei forme de diaree. Clinic, diareea la acesti acienti produc pierderi
hidrice in scaun care sunt predominant apoase.
Hemoragia gastro-intestinala inferioara in infectia HIV este foarte rara. Este de trei ori
mai rara decat hemoragia digestive superioara. Cele mai frecvente afectiuni
responsabile de hemoragia inferioara sunt colita cu Cytomegalovirus, ulcerele
colonice idiopatice si hemoroizii. Alte afectiuni sunt limfoamele, sarcomul Kaposi
ncolonic, histoplasmoza colonica si pneumotosis intestinails.
Infectiile virale, fungice si cele determinate de protozoare la nivelu tractului gastro-
intestinal inferior virusul cel mai frecvent este Cyitamegalovirus. Acesta este
raspunzator de simptome precum:diaree, colica abdominala, tenesme, sensibilitate,
febra, snorexie, scadere ponderala.
I.7 Evolutie. Prognostic

Evolutie:
Majoriatea celor infectati HIV trec prin urmatoarele stadii:
- sindromul retroviral acut: care se manifesta ca si gripa; acest sindrom apare intr-un
interval de timp care poate varia intre cateva zile si cateva saptamani de la infectare;
- infectia HIV asimptomatica: exista cazuri in care pot trece mai multi ani fara
simptome de infectie HIV; totusi, desi nu exista simptome, virusul se multiplica in
organism in toata aceasta perioada; aceasta multiplicare se produce cu atat de rapid,
incat sistemul imunitar al gazdei nu poate sa distruga virusul; dupa mai multi ani de
lupta impotriva HIV, sistemul imunitar va incepe sa slabeasca;
- infectia HIV simptomatica: odata cu primele semne de slabire a sistemului imunitar,
apare susceptibilitatea la anumite infectii sau boli, cum ar fii pneumonia sau cancerul,
boli mult mai frecvente la persoane cu un sistem imunitar slabit;
- SIDA, boala care apare in ultimul stadiu al infectiei HIV; majoritatea persoanelor cu
HIV netratate dezvolta SIDA dupa 12-13 ani de la infectie; cu tratamentul pentru
infectia HIV, evolutia spre SIDA poate fi intarziata sau chiar prevenita.
Exista un numar mic de persoane infectate cu HIV la care infectia este rapid
progresiva. Acestia vor face SIDA in aproximativ 3 ani de la infectie, daca nu
urmeaza tratament. Cauza evolutiei atat de rapide a bolii la aceste persoane nu este
cunoscuta.
La un numar mic de persoane cu HIV, infectia nu evolueaza cu simptome severe sau
spre boala. Aceste cazuri sunt numite neevolutive.Exista putini oameni care nu s-au
infectat cu HIV, chiar daca au fost expusi la virus; de exemplu, persoane care au avut
rapoarte sexuale neprotejate, repetate, cu infectati HIV. Aceste cazuri sunt cunoscute
ca HIV-rezistente.
SIDA declarat :

Computer tomograf al creierului unui pacient infectat cu HIV

Formele majore ale infeciei, ori SIDA declarat, sunt, de asemenea, foarte variabile.
Atunci cand imunodepresia este major, riscul de infecii oportuniste este important;
se numete infecie oportunist o infecie legat de un microorganism (bacilul lui
Koch responsabil de tuberculoz, de exemplu) care "profit" de starea precar a
aprrii imunitare pentru a se dezvolta. Aceste infecii sunt foarte des legate ntre ele,
n cadrul aceluiai organ, ceea ce complic diagnosticarea i tratarea lor. Pe de alt
parte, aceste infecii tind s recidiveze, innd cont att de persistena lor n mediu
sau n organism, ct i de neameliorarea, chiar degradarea treptat a imunitii
pacientului.
Infeciile bacteriene sunt mai frecvente n cursul infeciei cu HIV. Tuberculoza
afecteaz ndeosebi pacienii care triesc n condiii defavorabile (toxicomani, ri in
curs de dezvoltare). Infeciile fungice sunt socotite printre cele mai frecvente dintre
cele oportuniste n cursul SIDA.
Infeciile parazitare care afecteaz bolnavii de SIDA sunt n numr de patru:
criptosporidioza care antreneaz la imunodeprimai o diaree masiv responsabil de
o alterare a strii generale, de o puternic deshidratare, i este nsoit de febr i de
dureri abdominale;
Microsporidioza ar putea fi responsabil de 20 pn la 30% din diareile inexplicabile;
pneumocistoza constituie infecia inaugural pentru SIDA n 15 pn la 50% dintre
cazuri dac nu a fost instituit un tratament preventiv. Ea se manifest printr-o tuse
uscat i crescnd, i poate conduce la insuficien respiratorie;
toxoplasmoza duce, n cursul SIDA, la reactivarea unei infecii vechi, care trece
neobservat. Ea antreneaz tulburri neurologice majore n caz de localizare
cerebral.
Infeciile virale observate n cursul SIDA privesc n special infeciile cu virusuri
latente, integrate n genomul anumitor celule, care sunt reactivate din cauza

19
deficitului imunitar. Ele afecteaz 20 pn la 50% dintre pacieni.
n afara infeciilor oportuniste, cea de a doua mare manifestare a SIDA este
dezvoltarea anumitor tumori canceroase: tumorile care afecteaz bolnavii de SIDA
sunt sarcomul lui Kaposi i limfoamele maligne. Sarcomul lui Kaposi are o prevalen
mai ridicat la pacienii seropozitivi homosexuali comparabil cu ali pacieni, ceea ce
sugereaz responsabilitatea unui agent transmisibil pe cale sexual. Forma
cutanat, cu leziuni plane, violacee, nedureroase, constituie expresia cea mai
frecvent. Sunt posibile localizrile viscerale, mai ales n caz de imunodepresie
major. Limfoamele maligne sunt cauzate de o proliferare canceroas a precursorilor
limfocitelor, limfocitele T i B.
n 1990 OMS a grupat infeciile i condiiile determinate de HIV prin introducerea unui
sistem de stadializare pentru pacienii infectai cu HIV-1:
stadiul I infecia HIV este asimptomatic si nu reprezint SIDA;
stadiul II include manifestrile mucocutanate minore i infecii recurente
ale tractului respirator;
stadiul III include diaree cronic inexplicabil pentru mai mult de o lun, infecii
bacteriene severe i tuberculoz pulmonar;
stadiul IV cuprinde toxoplasmoza cerebral, candidoza esofagian, traheal,
bronic sau pulmonar i sarcom Kaposi.
SIDA a devenit o epidemie global, care afecteaz oameni din orice ar, indiferent
de pregtire. Statisticile Naiunilor Unite estimeaz c la sfritul anului 2014
aproximativ 36,9 milioane de persoane sunt infectate cu HIV la nivel global. 34 de
milioane de persoane au murit deja de la nceputul anilor 1980, din cauza
complicaiilor care in de SIDA. Toate informaiile despre prevalena HIV sunt doar o
estimare a numrului actual real, pentru c, dei o persoan este voluntar pentru a
da un test de snge, statutul ei la capitolul HIV este necunoscut. Prin urmare,
prevalarea n unele locuri sau regiuni poate fi mai mare dect estimarea oficial.

Prevalena HIV/SIDA la nivel global (2009)

Nu exist date
<0,1%
0,10,5%
0,51%
15%
515%
1550%

Prognostic:

Prognosticul unei boli este definit ca rezultatul sau ateptat cursul bolii. Vine de la un
vechi cuvnt grecesc, care nseamn "s tii dinainte".
n prezent nu exist nici un leac pentru SIDA si este fatala fara tratament. Infecia cu
HIV, cu toate acestea, ia foarte mult timp s se dezvolte n SIDA plin cu sufletul la
gur. Virusul ncepe s reproduc n organism n celule CD4 i ncepe s distrug
imunitatea.
Timpul necesar pentru dezvoltarea de SIDA de la infecia cu HIV poate varia de la 6
luni (foarte rar) la 15 ani. n Marea Britanie timpul mediu de dezvoltare SIDA la
infecia HIV iniial este n jur de 12 ani.
ntrzierea: Debutul SIDA
nceputul anti terapie retroviral dup depistarea HIV pozitiv starea ajut n
ntrzierea debutul SIDA i condiiile aferente. Aceste medicamente mpiedic
replicarea viral i nu vindeca efectiv boala.
n SUA, majoritatea pacienilor supravieui muli ani dup diagnosticare, datorit
disponibilitii a terapiei antiretrovirale highly active (HAART). HAART a crescut
dramatic cantitatea de timp, persoanele cu HIV rmne n via.
Ce afecteaz prognosticul HIV/SIDA?
Factorii care afecteaz rezultatul de persoanele cu HIV includ:
Numrul de celule CD4: Conteaz mai mici indic o imunitate slab i ansele de a
obine infecii, care adesea se poate transforma viaa n pericol.
ncrctura viral n snge: Numrul mare de ARN viral viabile n snge este un alt
indicator de prognostic mai srace.
Vrsta pacientului: Sugari i persoanele n vrst sunt mai mult la riscul de a un
rezultat mai srace i progrese rapide a bolii.
Cei care au dezvoltat o HIV grave legate de starea nainte de a ncepe anti-HIV
medicamente sunt, de asemenea, la un risc ridicat de nceputul anului de progresie
de SIDA i de moarte.
Infecii concomitent cu hepatita B sau C virus
Cei care abuzeaza de droguri injectabile
Cei cu boli cardiace sau boli hepatice de multe ori au un prognostic, precum i.
Dezvoltare de vaccin HIV:
n ultimele trei decenii a fost cercetat un vaccin eficient mpotriva HIV. Data a fost
gasit nici un vaccin eficient mpotriva bolii. Tratamente de droguri i dezvoltare de
vaccin de cercetare continu.
Statutul HIV n rile n curs de dezvoltare:
Medicamente HIV nu sunt ntotdeauna disponibile n curs de dezvoltare, n cazul n
care cea mai mare parte a epidemiei face ravagii.
Factorii care au imbunatatit prognosticul infeciei HIV n rile dezvoltate ca SUA i
Marea Britanie
Cel mai important factor este disponibilitatea de medicamente HIV. Cantitatea de
boal i deces cauzat de HIV a sczut dramatic, deoarece puternic combinaii de
medicamente anti-HIV au devenit disponibile n 1996. n plus, screening-ul de rutin
i depistarea precoce a facilitat de asemenea instituia timpurie de anti-retrovirale
terapie i -a mbuntit prognoza.
O via mai lung i mai sntoas poate fi, de asemenea, posibil cu controale
regulate la clinicile de HIV, lund medicaie regulat de HIV i alte medicamente, nu
fumat, mnnc un regim alimentar sntos echilibrat i i exercit n mod regulat.
Meninerea unei stari mentale sntoase, de asemenea, este important.

I.8 Tratament

21
Acesta cuprinde dou capitole: tratamentele de inhibiie a virusului i tratamentele
preventive sau curative ale diferitelor boli dezvoltate. De altfel, un oarecare numr de
reguli de via sunt recomandate persoanelor seropozitive, cu scopul de a frna
evoluia spre SIDA declarat i transmisia bolii.
Tratamentul mpotriva virusului se bazeaz pe mecanismele care inhib replicarea
viral, ca zidovudina (AZT) sau didanozina. Se folosesc, de asemenea,
antiproteazele, proteazele fiind enzimele care permit virusului s fabrice proteine
necesare supravieuirii sale. Uneori, este util s fie asociate unele cu altele pn la
trei astfel de medicamente (triterapie), cu scopul de a-i creste eficacitatea global.
Aceste diferite metode de tratament antreneaz o ameliorare provizorie a strii
bolnavului. n plus, dup studii recente, luarea de AZT de ctre o femeie gravid
contaminat ar diminua cu 50% riscul contaminrii ftului. Totui, nicio terapeutic nu
permite actualmente s se aib n vedere o eradicare a virusului din organism,
deoarece el este integrat n genomul limfocitelor pe care le infecteaz.
Tratamentele preventive sau curative, a consecinelor deficitului imunitar (infecii
oportuniste, tumori), se bazeaz pe administrarea de antibiotice, de antifungice i de
antimitotice (ehimioterapie, interferon), precum i pe radioterapie i chirurgie.
Sfaturile pentru igiena vieii cuprind precauiile care trebuie s fie luate de o persoan
seropozitiv pentru a nu se recontamina. n fapt, contaminrile multiple, prin
aporturile repetate de virus pe care le antreneaz, precipit evoluia bolii, deci
trecerea la faza de SIDA declarat. Seropozitivului i se mai recomand s-i asigure
o urmrire medical regulat: medicamente administrate preventiv sau precoce i
asociate cu o bun igien a vieii (alimentaie corect, curenie corporal, odihn,
abinerea de la medicamente sau de la droguri care pot deprima suplimentar
imunitatea, abinerea de la activiti care risc provocarea unor rniri), ntrzie
deosebit de eficace evoluia bolii.

Terapia HAART: Highly Active Antiretroviral Therapy (HAART) este denumirea

folosit pentru complexul mai multor medicamente antiretrovirale folosite
concomitent. Scopul terapiei este reducerea numrului de virui sub limita
detectabilitii i redresarea sistemului imun pentru a preveni astfel apariia acelor
boli care definesc declanarea SIDA.
Terapia HAART const de regul din dou medicamenete asemntoare inhibitorilor
de transcriptaz nucleozidic invers NRTI (nucleoside reverse transcriptase
inhibitor) i un inhibitor de reverse transcriptaz nenucleozidic NNRTI (non-
nucleoside reverse transcriptase inhibitor), un inhibitor de proteaz PI (protease
inhibitor) sau un al treilea analog nucleozidic. Ambele combinaii medicamentoase au
avantaje i dezavantaje i nu se poate spune care din ele este de recomandat,
decizia lundu-se pentru fiecare caz n parte. Combinaia 2 NRTI + 1 PI a fost
studiat n timp ndelungat, concluziile efectelor clincie trase din acest studiu
reflectnd un spectru larg. Dezavantajul este numrul mare de tablete necesare
pentru terapia zilnic care duce o acceptan redus din partea pacientului. n plus
mai exist pericolul toxicitii prin administrare de lung durat. Combinaia 2 NRTI +
1 NNRTI are se pare o putere de frnare a nmulirii virale asemntoare dar nu
exist nc rezultate din studii clinice ci doar studii de laborator. Acceptana din
partea pacientului este mai bun pentru c NNRTI este administrat oral doar o dat
iar NRTI de dou ori pe zi. Combinaia din 3 NRTI (AZT, 3CT, Abacavir) este
administrat cel mai uor, presupune cele mai puine tablete. Substanele active se
gsesc toate trei ntr-o singur tablet care se administreaz de dou ori pe zi. Alte
combinaii de NRTI nu pot fi incluse ntr-o singur tablet din cauza drepturilor de
patent asupra lor. n India, Africa de Sud, Brazilia i Kenya se produc i generice
care conin 2 NRTI + NNRTI. Se pare c exist puine interaciuni cu alte
medicamente iar n caz de rezisten medicamentoas mai stau nc dou clase
terapeutice la dispoziie. Nu exist ns studii de lung durat cu punct final pentru
aceast terapie cu generice, iar efectul inhibitor al dezvoltrii virale pare a fi mai mic.
Complete Curing Device (CCD):
Aceasta este o tehnologie inventat de medici militari egipteni (Ibrahim Abdel Aty i
Ahmed Amin) cu ajutorul creia sunt detectate i omorte virusurile din corpul uman.
Tehnologia a fost creat dup 20 de ani de teste i elimin virusul primar

23
CAPITOLUL II- Participarea asistentei medicale la acte de investigatii si
interventii autonome si delegate

II.1. Participarea asistentei la acte de investigatii

Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:
-suplinire a dependenei, adic ceea ce nu poate face persoanai de a ncerca s
nlocuiasc necesitatea n aa fel nct persoana s-i poat satisface cerinele mai
uor;
-s se ocupe de aspectele psiho-somatice i psiho-sociale care afecteaz sntatea,
boala i moartea; de aceeanursingul folosete cunotine i tehnici de tiine fizice,
sociale,medicale, biologice i de umanitate ( arta i tiina);
- personalul nursing lucreaz ca partener alturi de lucrtori dealte profesiuni sau
ocupaii, ce particip la asigurarea sntii.n activitatea sa, asistenta medical se
poate confrunta cusurse de dificultate. Acestea sunt reprezentate de lipsa de for,
voin saucunotine ale pacienilor. Competena asistentei rezid tocmai n
cunoaterea sursei dedificultate i n adaptarea ngrijirilor acordate n aceast
situaie. Ea trebuies fie o iniiativ proprie a asistentei, nefiind determinat
derecomandarea medicului. n urma procesului nursing, se tinde s se obin
ameliorareadependenei, iar ideal ar fi ctigarea independenei pacientului.Rolul
profesional al asistentului medical i ofer abilitatea de a comunica eficientcu
pacientul i cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de ngrijire,manager
al ngrijirilor dar i mediator, gsind modul cel mai corespunztor dengrijire de care
pacientul are nevoie.
Lund n considerare simptomele i caracterul specific al bolii, ngrijirea paliativ
poate ncepe din momentul stabilirii diagnosticului HIV/SIDA. Volumul ngrijirilor
paliative poate varia de la consilierea i supravegherea simpl a pacientului,
colaborarea cu ngrijitorii primari la etapele incipiente ale maladiei pn la ngrijire
paliativ deplin la sfritul vieii, inclusiv servicii complete ca: Reducerea durerii i a
altor simptome pentru mbuntirea calitii vieii Acordarea suportului psihologic,
social i spiritual Ajutorarea pacientului n ducerea unui mod de via ct mai activ
posibil Susinerea membrilor familiei pacientului pe tot parcursul bolii acestuia i n
perioada de doliu Asigurarea tratamentului medical i a altor msuri innd cont de
expiriena experiena i schimbul de informaie ntre pacient, familie i personalul
medical, respectnd deciziile i recomandrile profesionitilor i lund n considerare
preferinele pacientului i ale familiei sale Aprecierea vieii i acceptarea decesului
ca un proces normal, negrbind i neamnnd moartea .
Asigurarea proteciei pacienilor
Conductorii instituiilor medico-sanitare publice, departamentale i private snt
obligai s asigure condiiile necesare pentru prevenirea infectrii cu HIV a
pacienilor:
a) n timpul examinrilor instrumentale i de laborator, inclusiv al testrii la marcherii
HIV, al efecturii interveniilor chirurgicale, ginecologice, stomatologice, al
procedurilor i manoperelor medicale i cosmetologice;
b) la transfuzia sngelui, componentelor i preparatelor de snge.
Instruirea personalului medical n domeniu se efectueaz de ctre administraia
instituiilor medico-sanitare publice i de ctre patronii instituiilor private.
 Procedura Spl Mnu Hala Masc de Ochelari de protecie
area i de t de protecie
pe prote prot
min cie ecie
i
Anamneza, discuii
cu pacientul
Ajustarea ritmului
unei PEV deja
montate
Examinarea X
pacientului fr a
atinge snge, alte
produse biologice
Examinarea X X
pacientului cu
atingerea sngelui,
mucoaselor, alte
produse biologice
Recoltarea de X X
snge
Montarea de X X
catetere venoase,
puncii venoase
Aspirare X X X Se folosesc: halate, masc, ochelari de
protecie, dac se prevede stropirea cu snge
sau alte produse biologice
Montarea de X X X Se folosesc: halate, masc, ochelari de
catetere sau sonde protecie, dac se prevede stropirea cu snge
pe diverse ci sau alte produse biologice
Manipularea de X X X Se folosesc: halate, masc,
materiale de orice fel, ochelari de protecie, dac
murdare materialele par a fi intens
contaminate
Intubarea i/sau X X X X X
endoscopia
Montarea de accesorii X X X X X
arteriale
Operaii sau orice X X X X X
intervenii de urgen
care pot produce
stropirea cu snge sau
alte produse biologice

II.2. Participarea asistentei la interventii autonome si delegate

-Asistenta prin masuri de tratare a infectiei;

25
-Reducerea fricii si a anxientatii;
-Mentinearea unei stari de confort;
-Ajutarea pacientului sa treaca peste momentul aflarii diagnosticului;
-Educarea acestuia cu privire la ingrijirile ce vor urma.
O mare atentie in ingrijirea pacientului cu SIDA trebuie acordata prevenirii
contaminarii altor persoane. Este responsabilitatea oricarui furnizor de servicii
medicale sa aplice mijloace de prevenire, asa cum sunt ele definite de politia
spitalului, pentru a impiedica transmiterea bolii.
In viata fiecarui om, cat si a comunitatii in ansamblu, HIV/ SIDA reprezinta o drama.
Ea rupe un echilibru, in realitate fragil, intre individ si mediul sau ambiant, cel social si
mai ales cel familial. Ea creaza anxietati cu consecinte imprevizibile, stabileste
raporturi noi intre oamenii pusi fata in fata cu destinul si intrebarile la care de multe
ori raspunsul nu este usor de dat.
Procesul de ingrijire comporta cinci etape:
- culegerea de date;
- analiza si inerpretarea lor;
- planificarea ingrijirilor;
- realizarea interventiilor;
- evaluarea.
Obiective de ingrijire specifice pacientului HIV pozitIV
Anxietatea indusa de un mediu nefamilial:
- semne si simpome;
- neintelegerea testelor de diagnosticare, diagnosticul SIDA, implicatiile sale si planul
de tratament;
- aducerea la cunostinta a diagnosticului;
- probabilitatea unei morti premature.
Obiective:Pacientului sa i se reduca starea de anxietate si teama, fapt care sa
reiasa din:
- felul in acre se exprima fata de situatia sa;
- modul in care se misca si o expresie relaxata a fetei;
- semne vitale stabile;
- culoarea normala a pielii;
- discutii care sa dovedeasca faptul ca intelege procedura spitaliceasca, testele de
diagnosticare, planul de tratament si pronosticul.
Nutritie alterata mai putin decat necesarul organismului din urmatoarele motive:
- hranirea orala insuficienta;
- consum sporit de nutrienti ca urmare a unei rate metabolice crescute asociata cu
infectia;
- absorbtia scazuta a nutrientilor ca urmare a diareei cronice.
Obiective: pacientul sa isi mentina o stare nutritionala decvata, evidentiata prin:
- greutate corporala corespunzatoare varstei, inaltimii si constitutiei sale;
- membrana mucoasa bucala sanatoasa.
Confort alterat frisoane si diaforeza excesiva cauzate de temperatura persistenta
sau recurenta asociata cu HIV sau infectii cu caracter oportunist.
Obiective: pacientul sa nu sufere de disconfort cauzat de frisoane si diaforeza.
Hipertermia cauzata de stimularea centrulzi termoreglator din hipotalamus.
Obiective: mentinerea temperaturii corpului cat si a functiilor vitale in parametrii
normali.
Membranele mucoasei bucale alterate: stomatite, faringite, esofangite.
Obiective: pacientul sa isi mentina cavitatea bucala sanatoasa.
Intoleranta la activitate ca urmare a:
- incapacitati de a dormi si a se odihni;
- malnutritiei;
- hipoxiei tesuturilor asociate cu un defectuos schimb de gaze la nivel alveolar;
- in cazul infectiilor respiratorii.
Obiective: pacientul sa demonstreze o crestere a tolerantei la activitatile cotidiene,
fara efort, dureri toracice, ameteala, transpiratie abundenta sau modificari
semnificative ale semnelor vitale.
Capacitatea restransa de a se ingriji singur aparute pe fondul intolerantei la
activitate, procesului de gandire incetinit, restrictiilor de activitate impuse de planul de
tratament.
Obiective: pacientul sa demonstreze o intensificare a participarii la activitatile de
auto-ingrijire in limitele tolerantei la activitate si a restrictiilor impuse de planul de
tratament.
Diaree cauzata de:
- enterocolite asociate cu infectii bacteriene, virale si/sau provocate de paraziti;
- motilitate gastrointestinala crescuta;
- posibil efect direct al HIV asupra celulelor din mucoasa intestinala.
Proces de gandire alterat:
- raspuns verbal incetinit;
- incapacitate de concentrare;
- pierderea memoriei;
- judecata si rationare afectate;
- dezinteres fata de responsabilitatile personale si profesionale;
- dezorientare si halucinatii cauzate de: encefalopatie HIV asociata cu efectul direct
al virusului asupra sistemului nervos sau de toxoplasmoza cerebrala, meningita
tuberculoasa sau criptococica, herpes simplex, herpes zoster, citomegalovirus,
encefalite si neoplasm al SNC.
Obiective:
- raspuns verbal cu timp de reactie imbunatatit;
- pastrarea atentiei pentru mai mult timp;
- memorie imbunatatita;
- scaderea apatiei;
- disparitia halucinatiilor.
Dereglari ale somnului datorate fricii, anxietatii, examinarilor si tratamentelor
frecvente, frisoanelor, diareei, transpiratiilor nocturne, dispneei.
Obiective: pacienntul sa nu doarma suficient, in parametrii regimului de tratament.
Posibile infectii oportuniste ca urmare a slabirii rezistentei organismului asociata
cu:
- imunodeficienta celulara si umorala, prezente la infectia cu HIV;
- debilitate generala si malnutritie;
- epuizarea mecanismelor imunitare.
Obiective: pacientul sa nu contacteze infectii oportuniste.
Potential de trauma care apare ca urmare a traumatismelor prin cadere datorita:
epuizarii, oboselii, confuziei si/sau afectarii functiei motorii ca rezultat al
encefalopatiei HIV.
Obiective: evitarea traumatismelor prin cadere.
Incapacitatea de a face fata situatiei ca urmare a:
- depresiei, fricii, anxietatii, asociate cu diagnosticul si o prognoza sumbra;
- efectului reactiei imunitare slabite si efectelor SIDA asupra stilului de viata;

27
- temerea de a nu fi respins de ceilalti.
Obiective: pacientul sa demonstreze ca face fata, fapt evidentiat prin:
- dorinta de a participa la planul de tratament si la activitatile de aotoingrijire;
- exprimarea verbala a capacitatii de a face fata diagnosticului si implicatiilor
acestuia.
Neputinta ca urmare a:
- sentimentului de pierdere a controlului asupra sanatatii si propriei vieti;
- caracterul epuizant al SIDA;
- dependenta de alte persoane pentru satidfacerea celor mai elementare nevoi;
- schimbarea rolurilor, a relatiilor si a planurilor de viitor.
Obiective: pacientul sa demonstreze o crestere a sentimentului de control asupra
propriei vieti.
Deznadejdea asociata cu:
- schimbarile survenite in functionarea organismului cauzate de boala;
- posibila moarte prematura.
Obiective: pacientul sa dea dovada ca reuseste sa treaca peste aceasta faza, fapt
evidentiat prin:
- exteriorizarea starii de suparare;
- exprimarea sentimentelor cu privire la boala si implicatiilor acesteia;
- folosirea tuturor sistemelor de suport disponibile;
- discutarea despre integrarea unui plan de ingrijire viitor in stilul de viata.
Izolare sociala din urmatoarele cauze:
- stigma asociata acestui diagnostic si teama celorlalti de a nu se contamina;
- masuri preventive necesare pentru a impiedica transmiterea bolii;
- teama pacientului de a nu contamina o infectie de la ceilalti.
Obiective: mentinerea relatiilor cu cunoscutii si inceperea de noi relatii, exprimarea
scaderii senzat;iei de singuratate si respingere. Aprecierea trebuintelor pacientului in
planurile: biologic, emotiona, sprijinul de caminul familial, financiar, in cercul
prietenilor, intretinerea sperantei, suport spiritual sustinerea psihologica, ajutarea
pacientului sa isi practice religia.
Alterarea climatului familial ca urmare a:
- fricii de a nu aduce la cunostinta membrilor de familie a diagnosticului si a fricii de a
nu se pierde unitatea familiei;
- fricii de a nu lua boala de la pacient.
Obiective: membrii de familie sa inceapa sa se adapteze la boala pacientului si la
schimbarile iminente survenite, fapt evidentiat prin participarea activa a deciziilor si la
ingrijirea pacientului.
Pentru pacientii in faza terminala obiectivele sunt:
- Ameliorarea efectelor sentimentului de tristete;
- Mentinerea autonomiei cat mai indelungata in activitatile cotidiene;
- Nivelul de sedare sau vizita cuiva anume pot fi esentiale in asigurarea confortului
fizic sau psihologic;
- Atenuarea sentimentului de izolare;
- Pregatirea pentru moarte.
Consideram ca in actul de ingrijire a pacientilor HIV-pozitiv trebuie sa existe o
responsabilitate dubla: fata de pacient si fata de noi insine, cei care acordam ingrijiri
medicale, precum si fata de cei apropiati noua.
Nursingul combina profesionalismul unei echipe multidisciplinare incluzand pacientul
si familia incercand sa asigure pacientilor HIV-pozitiv o calitate cat mai buna a vietii si
o moarte decenta.
CAPITOLUL III- Descrierea tehnicilor impuse de afectiune (ex. recoltarea,
punctia, sondajul, pregatirea pacientului pentru diverse explorari etc.)

Pregatirea pacientului
Este foarte important ca pacientului sa i se explice procedura la care va fi supus si sa
se obtina intreaga lui complianta.
1. Recoltarea probelor se face cu pacientul in conditii bazale, inaintea oricarei
proceduri diagnostice sau terapeutice (ideal intre orele 7 si 9 dimineata, in conditii
jeun- pe nemancate); pentru evaluarea metabolismului lipidic se recomanda ca
recoltarea sa se efectueze dupa 12 ore de la ultima masa.
2. Cand probele de sange nu sunt recoltate in conditii bazale, trebuie tinut seama de
efectele aditionale pe care le pot produce efortul fizic (chiar si efortul fizic moderat
poate determina o crestere a glucozei, acidului lactic, proteinelor serice, CK), precum
si a starii emotionale sau ritmului circadian care poate afecta anumiti parametri.
3. Recoltarea probelor biologice se poate face sub forma unei probe unice (de
exemplu, pentru determinarea glicemiei bazale) sau sub forma probelor multiple (de
exemplu, testul de toleranta la glucoza sau recoltarea urinii din 24 ore).
4. Asigurati-va ca pacientul sta intr-o pozitie comoda (in pozitie sezanda sau in
decubit dorsal).
5. Verificati cu mare atentie ca toate datele demografice ale pacientului sa fie corect
scrise pe formularul cu care este insotit acesta la punctul de recoltare a sangelui si
etichetati corect recipientul de recoltare.
Pentru recoltarea sangelui venos se folosesc 2 sisteme inchise de tip vacutainer:
- S-Monovette, Sarsted;
- cu holder, Becton-Dickinson.
- Pentru sistemul S-Monovette exista 2 tehnici diferite de recoltare:
Sistem seringa: prin controlul vitezei de recoltare nu exista riscul de colabare a
venei;
Sistem vacuum: tubul este vidat in momentul imediat anterior recoltarii, eliminandu-
se riscul pierderii de vid; proportia de sange recoltat-aditiv ramane constanta, fapt ce
conduce la rezultate corecte.
Instructiuni (sistem seringa):
- Inainte de punctionarea venei, introduceti acul in tubul de recoltare, fixati-l prin
rotire usoara in sensul acelor de ceasornic.
- Punctionati vena, slabiti garoul si trageti incet pistonul, pana la oprirea fluxului
sanguin.
- Scoateti tubul din ac rotindu-l in sens invers acelor de ceas; acul ramane in vena!
- Pentru recoltarea mai multor probe, fixati tubul urmator in ac si procedati conform
instructiunilor de mai sus.
- ATENTIE: Intai se scoate tubul din ac, apoi acul din vena!

Instructiuni (sistem vacuum):

-Fixati pistonul la baza tubului, apoi indepartati-l.
-Inaintea inceperii recoltarii, acul trebuie sa fie in vena.

29
-Slabiti garoul si fixati tubul in acul aflat deja in vena, rotindu-l in sensul acelor de
ceasornic.
-Asteptati oprirea fluxului sanguin.
-Scoateti tubul din ac rotindu-l in sens invers acelor de ceasornic; acul ramane in
vena.
-Pentru recoltarea mai multor probe, fixati tubul urmator in ac si procedati conform
instructiunilor de mai sus.
-ATENTIE: Intai se scoate tubul din ac, apoi acul din vena!
Probele de sange sunt recoltate cu sistemul holder-vacutainer:

Inaintea recoltarii sangelui, desfaceti acul prin rasucirea capacului sigilat. Inlaturati
capacul si expuneti partea filetata, avand grija sa nu indepartati teaca sterila in care
se gaseste acul. Asamblati acul la holder. Toate tuburile pot fi acum umplute unul
dupa altul in concordanta cu instructiunile de mai jos:
-Aplicati un garou pe antebratul pacientului si intepati pielea din plica cotului,
ajutandu-va de degetul mare si indexul mainii drepte.
-Inversati pozitia mainilor cat mai curand posibil dupa ce acul a penetrat vena;
apasati vacutainerul cu degetul mare al mainii drepte, indexul si degetele mijlocii
sustinandu-l.
-Sangele este atras de vacuumul din vacutainer si curge in tub cu viteza proprie;
eliberati garoul din jurul bratului pacientului imediat ce sangele a aparut in vacutainer,
ajutandu-va cu mana stanga, sustinand in continuare holderul.
-Retrageti vacutainerul cu mana dreapta, apasand usor cu degetul mare pe una
dintre marginile holderului.
-Pentru a asigura optima omogenizare a sangelui cu anticoagulantul, efectuati 8-10
miscari de inversiune a tubului.
-Daca se recolteaza mai mult de un vacutainer, inserati cel de-al doilea tub si repetati
pasii descrisi mai sus.
Indiferent de sistemul de recoltare folosit, respectati urmatoarele manevre:
- utilizati manusi sterile, de unica folosinta pentru fiecare pacient caruia i se
recolteaza probe;
- evitati punctionarea in zonele in care exista leziuni cutanate;
- dezinfectati zona aleasa pentru punctionare cu ajutorul unui tampon steril imbibat in
solutie apoasa de izopropanol 70%, prin miscari circulare, din interior spre exterior,
pentru a indeparta contaminantii;
- dupa tamponare, lasati sa se usuce zona inainte de a trece la punctionare (daca
zona este umeda, poate fi indusa hemoliza probei);
- la sfarsitul punctionarii, aplicati imediat un tampon compresiv pentru a asigura
hemostaza si a evita formarea hematomului (durata recomandata a compresiei 5
mininute); la sfarsit acoperiti zona cu un pansament steril;
- acul de punctie nu va fi reintrodus in teaca (pentru a evita inteparea), indoit sau
taiat, ci va fi depus intr-un container de plastic rezistent la reziduuri intepatoare sau
taietoare.
Ordinea recoltarii tuburilor
In cazul in care este nevoie sa se obtina mai multe probe dintr-o singura flebotomie,
se recomanda sa se respecte urmatoarea ordine de recoltare a tuburilor:
1. recipientele pentru hemocultura;
2. tuburile fara aditivi;
3. tuburile ce contin citrat;
4. tuburile ce contin heparina;
5. tuburile ce contin EDTA.
Punctia
Instructiuni:
- dezinfectati locul punctionarii cu ajutorul unui tampon steril imbibat in solutie de
alcool si asteptati sa se usuce zona inainte de a efectua incizia (trebuie evitata
folosirea altor dezinfectanti deoarece acestia pot induce valori fals crescute pentru
acid uric, fosfor sau potasiu);
- prindeti ferm zona adiacenta locului punctionarii si efectuati rapid incizia, apasand
pe butonul lantetei;
- indepartati prima picatura de sange cu ajutorul unei mese de tifon, deoarece
aceasta poate contine lichid interstitial;
- prin miscari de apasare usoara, fara a masa zona din jur, colectati picaturile de
sange care curg liber intr-un microtainer etichetat;
- daca picaturile nu curg liber in microtainer, percutati usor tubul;
- in cazul microtainerelor care contin anticoagulant, efectuati 8-10 miscari usoare de
inversiune a tubului pentru a asigura amestecul optim al sangelui cu anticoagulantul;
- la sfarsitul recoltarii aplicati un tampon steril compresiv care va fi mentinut pana la
oprirea sangerarii; nu aplicati bandaje adezive la copii, deoarece pe langa faptul ca
pot produce iritatii, exista riscul de a fi inghitite atunci cand se largesc;
- depuneti lanteta intr-un container rezistent la punctionare.
Sondajul:
Sondajul sau tubajul gastric reprezint introducerea unui tub de cauciuc - sonda
gastrica Faucher sau Einhorn prin faringe i esofag n stomac.
-se informeaz pacientul i i se explic necesitatea tehnicii
-este rugat s respecte indicaiile date n timpul sondajului
-se aeaz pacientul pe un scaun cu speteaz, cu spatele ct mai drept
-se protejeaz cu orul de cauciuc sau de material plastic
-i se ndeprteaz proteza dentar (cnd este cazul) i se aeaz ntr-un pahar cu
ap
-se aeaz tvia renal sub brbia pacientului pentru a capta saliva ce se scurge din
cavitatea bucal
-este solicitat s menin tvia n aceast poziie
-pacientul nu va mnca n dimineaa efecturii examenului
Tehnica:
-asistenta se spal pe mini cu ap i spun
-i pune mnuile sterile
-umezete sonda pentru a favoriza alunecarea prin faringe i esofag
-se aeaz n dreapta bolnavului i i fixeaz capul cu mna stng, inndu-l ntre
mn i torace
-prinde cu mna dreapt extremitatea rotunjit a sondei ca pe un creion
-cere pacientului s deschid larg gura , s respire adnc i introduce captul
sondei pn la peretele posterior al faringelui, ct mai aproape de rdcina limbii,
invitnd bolnavul s nghit
-prin deglutiie sonda ptrunde n esofag i este mpins foarte atent spre stomac(la
marcajul 40-50cm citit la arcada dentar)

31
 -verific prezena sondei n stomac prin aspirarea coninutului stomacal cu ajutorul
seringii
-se fixeaz sonda
-aeaz la extremitatea liber a sondei balonul Erlenmeyer(cnd se colecteaz
pentru o prob) sau aspir sucul gastric cu seringa
-pentru a favoriza golirea stomacului, pacientul este rugat s-i contracte pereii
abdominali
-extrage sonda printr-o micare hotrt, cu pruden, dup comprimarea ei cu o
pens hemostatic pentru a mpiedica scurgerea coninutului n faringe (de unde ar
putea fi aspirat de pacient)
-cnd captul liber al sondei ajunge n gura pacientului se prinde cu mna stng i
se ndeprteaz sonda
-golete coninutul sondei n vasul colector
-aeaz sonda n tvia renal
-tubajul gastric se efectueaz n condiii de asepsie
-sondajul gastric se poate efectua i pe cale endonazal cu sonda Einhorn
-pacienilor incontieni li se urmresc respiraia, culoarea feei; verificarea cii de
ptrundere a sondei se face prin introducerea captului liber ntr-un pahar cu ap -
apariia bulelor de aer confirm ptrunderea n cile respiratorii
-o form particular de sondare n scop hemostatic este introducerea sondei
Blakemore
Ingrijirea ulterioara a pacientului:
- i se ofer un pahar cu ap aromat s-i clteasc gura
- se terg mucozitile de pe fa i brbie
- se ndeprteaz tvia i orul de cauciuc
- i se ofer proteza dentar (dup caz)
- se aeaz pacientul n poziie comod
PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU RADIOSCOPIE, RADIOGRAFIE:Pregtirea
psihic a pacientului se explic pacientului procedura;
Pregtirea fizic pacientului
- se dezbrac complet regiunea toracic ; se ndeprteaz obiectele radioopace;
- se aeaz pacientul n poziie-ortostatic cu minile pe olduri i coatele aduse
nainte
- cnd poziia vertical este contraindicat, se aeaz pacientul n poziie eznd
sau n decubit;
- n timpul examenului radiologic se ajut pacientul s ia poziiile cerute de medic.
Sugarii i copiii mici se aeaz prin nfare pe un suport de scnduri sau se
suspend hamuri (pentru a nu se iradia persoana care l-ar susine;
ngrijirea pacientului dup examen
- pacientul va fi ajutat s se mbrace;
- dup terminarea examenului radiologic, va fi condus la pat;
- se noteaz n foaia de observaie examenul radiologic efectuat, data
PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMENUL RADIOLOGIC AL
COLONULUI: Examenul radiologic al colonului se poate face: pe cale bucal (dup
examenul radiologic al stomacului i intestinului) sau pe cale rectal (irigoscopie).
Dac nu se examineaz dect colonul, la indicaia medicului se administreaz o
doz de suspensie baritat cu 8-10 ore nainte.
IRIGOSCOPIA: examinarea radiologic a colonului prin umplerea pe cale rectal cu
substan de contrast. Scop: observarea modificrilor anatomice ale colonului; cu o
prealabil golire a tubului digestive
PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU EXPLORAREA RADIOLOGIC A
APARATULUI CARDIOVASCULAR Aparatul cardiovascular poate fi explorat
radiologic prin angiocardiografie, aortografie, arteriografie i flebografie.
Angiocardiografie: introducerea unei substane de contrast, pe cale intravenoasa,
substan care se urmrete n interiorul vaselor i al cavitilor inimii.
PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU PLEUROSCOPIE Pleuroscopia
(toracoscopia): endoscopia cavitii pleurale i a suprafeei unui plmn, dup
insuflarea prealabil de aer n marea cavitate pleural.
Scop: stabilirea etiologiei proceselor inflamatorii pleurale, n cazul pneumotoraxului
spontan idiopatic, inspecia unei caviti restante postoperatorii, diagnosticul unei
tumori.
PREGTIREA PACIENTULUI PENTRU LAPAROSCOPIE: Laparoscopie
(celioscopie): explorarea cavitii peritoneale, destins n prealabil prin
pneumoperitoneu (introducerea de aer n cavitatea peritoneal), cu ajutorul
laparoscopului.
Scop: explorator, bioptic.
Se realizeaz prin examinare direct, prin inspecia suprafeei ficatului, splinei,
colecistului, cilor biliare extrahepatice, tubului digestiv, organelor genitale, pereilor
abdominali, diafragmului, i se pot preleva fragmente pentru examene
histopatologice.

33
CAPITOLUL IV- Plan de ingrijire al pacientului cu HIV-SIDA
IV.1. Plan de ingrijire al pacientului
Plan de ngrijirea a pacientului cu sida
Culegerea datelor:
Initiale:Ciurlica Dumitru;
Varsta: 60 ani;
Sex: Masculin;
Stare civila:necasatorit;
Ocupatia: pensionar;
Domiciliu: Bacau, conditie deviata sadisfacatoare;
Greutate= 70 kg;
Inaltime=1,60;
TA= 180/90 Hgmm;
Puls=80/min;
Respiratie=18 r/min;
Motivul internarii: Sida;
Diagnostic de nurcing:
1.Dificultate in alimentatie,inapetenta, varsaturi, greata
Obiective:
Combaterea greturilor si varsaturilor;
Prevenirea complicatiilor;
Interventii:
Asigura pacientei o pozitie antalgica-asez bolnavul in pozitie semi-sezand;
-Linistesc bolnavul din punct de vedere psihic;
-Aerisesc salonul;
-Pastrez temperature si umiditatea;
-Masor functiile vitale;
-Administrez metroclorpramid I.V.,IM
-Pregatesc materialele necesare pentru a ajuta pacienta in timpul varsaturilor, sustinand-
o n pozitie de decubit lateral, sustinandu-i capul,colectez lichidul de varsatura in tavita
renala;
-Patul fiind protejat cu musama si alez si apoi aduc la cunostint medicului;
-Ofer pacientei un pahar cu solotie aromata pentru a-si clti gura;
Evaluare:
-obiectiv realizat, dispare varsatura, greata si inapetenta;
-Pacienta este mai linistita din punct de vedere emotional;
Diagnostic de nurcing:
2.Circulatie inadecvata manifestata prin tahicardie-120batai/minHTA, TA= 160/90mmHg
Obiective:
- prevenirea complicatiilor ;
- bolnavul sa aiba TA in limitenormale si FC normal;
Interventii:
-Aerisesc salonul;
-Pastrez temperature si umiditatea;
-Administrez O2 umidificat cu intermitenta;
-Se reduce aportul de lichide pana la 120ml/kgc/zi;
-Masor functiile vitale: TA, puls, respiratie si le notez in foaia de observatie la fiecare 30
min, pana la normalizarea valorilor;
Evaluare:
-Pacienta claboreaza cu echipa de ingrijire;
Diagnostic de nurcing:
3. Alterarea nevoii de a dormi si de a avea insomnia
Obiective:
-pacientul sa beneficieze de somn corespunzator cantitativ si calitativ
Interventii:
-am observant si notat in foaia de observatiecalitatea somnului, gradul de satisfacere
acelorlalte nevoi;
-am familializat pacientul cu mediul spitalicesc;
-am favorizat legatura cu familia;
-am linistit pacientul explicandu-I ca este insiguranta si ca ingrijirile si tratamentul il
votajuta sa-si recapete starea de bine fizic si psihic;
-asigur confortul bolnavului prin adoptarea unei pozitii commode relaxante;
Evaluare:
-Obiectiv realizat;
Diagnostic de nursing:
4. Reducerea febrei datorate procesului inflamator manifestat prin - febra 39,2 grade C
Obiective:
-Pacientul sa nu prezinte complicatii ale febrei;
Interventii:
- am administrat la indicatia medicului antibioticconform antibiogramei;
- am administrat antitermine la indicatiamedicului;
-se asigura conditii si confort termic in salon;
- schimbarea pacientului dupa fiecare val de transpiratii produse;
- asigur hidratarea corecta Masor, pulsul, TA, si le notez in foaia de observatie;
Evaluare:
-Reducerea febrei;

35