Schizofrenia

Cuprins
Argument.............................................................................................................................................1
CAPITOLUL I
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului nervos.........................................................3
1.Noţiuni de anatomie.........................................................................................................................3
1.1 Sistemul nervos.............................................................................................................................3
1.2 Noţiuni de fiziologie......................................................................................................................5
CAPITOLUL II
Schizofrenia
2.1 Definiţie .........................................................................................................................................7
2.2 Etiologie.........................................................................................................................................7
2.3 Simptomatologie...........................................................................................................................8
2.4 Diagnostic......................................................................................................................................9
2.5 Evolutie şi prognostic...................................................................................................................9
2.6 Tratament....................................................................................................................................10
CAPITOLUL III
Ingrijiri specifice acordate pacientului cu schizofrenie
3.1 Intervenţii autonome specifice..................................................................................................11

3.1.1 Comunicarea............................................................................................................................11
3.1.2 Hidratarea organismului.........................................................................................................12

2.1.3 Igiena.........................................................................................................................................13
2.1.4 Mobilizarea...............................................................................................................................13
3.2. Interventii delegate specifice.. ....... .........................................................................................15

3.2.1 Măsurarea parametrilor vit............ ...... ................................................................................15
3.2.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale...... ........... ............................................................16
3.2.3 Măsurarea şi notarea pulsului..................... .. ...................................................................... 16
3.2.4 Observarea şi notarea respiraţiei.......................... .. ......... ..... ............................................ 17
3.2.5 Măsurarea şi notarea temperaturii....... .............. ................................................................17
3.2.6 Administrarea tratamentului............ ......... ...... ..... .............................................................17
3.2.7 Profilaxie.................................... .......... ..................................................................................19
ANALIZA COMPARATIVA A CAZURILOR..................................... .....................................20

CAPITOLUL IV
Educatie pentru sanatate.................................................................................................................36
Concluzie...........................................................................................................................................38
Anexe........................................................................................................................................... ......39
Bibliografie........................................................................................................................................41
MOTTO
"Cel mai mare lucru care-l poţi face pentru un prieten nu este să-i dai din bogăţiile tale,
ci să i le scoţi la iveala pe cele ascunse în el insuşi."
Benjamine Disraeli
Argument
Schizofrenia este o tulburare psihică gravă care are un efect profund asupra vieţii
individului, afectând în acelaşi timp şi familia sau prietenii acestuia. Simptomele, formele clinice
variate sub care se poate prezenta schizofrenia, ca şi evoluţia bolii variază considerabil de la un
individ la altul, ceea ce face ca diagnosticul şi managementul pacientului schizofren să fie o sarcină
dificilă pentru clinician. În sprijinul acestei idei este şi afirmaţia conform căreia nu există două
cazuri identice de schizofrenie.
Am ales această temă deoarece acest domeniu, psihiatric, a reprezentat o zonă fascinantă,
ceea ce m-a determinat să imi pun alte şi alte intrebări în căutarea unor răspunsuri şi soluţii. În acest
domeniu se lucrează cu “ mintea şi cu sufletul omului “ şi îmi sunt un permanent stimul în a mă
perfecţiona, astfel incât să îmi ating nivelul optim al capacităţilor personale spre a fi un adevărat
profesionist.
Un alt argument al lucrării este convingerea că, deşi se crede in mod curent că având
schizofrenie nu se mai poate duce o viaţă normală,realitatea dovedeşte în multe dintre cazuri
posibilitatea reinserţiei sociale a bolnavului cu condiţia ca acesta să beneficiezeîin primul rând de
asistenţă specializată iar apoi de inţelegerea,toleranţa,sprijinul comunităţii.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central.

2. Prezentarea generală a schizofreniei.
3. Rolul autonom şi delegat al asistentului medical generalist în îngrijirea bolnavului cu
schizofrenie.
4. Procesul de îngrijire al unui pacient cu schizofrenie.
5. Educaţia pentru sănătate la un pacient cu schizofrenie.
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competenţe profesionale:
1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.

2. Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire la pacienţii cu
schizofrenie.
1
3. Elaborează planul de îngrijire.
4. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
5. Asigură echipamentele şi materialele necesare.
6. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării.
7. Aplică intervenţiile proprii şi delegate.
8. Evaluează rezultatele îngrijirilor aplicate.
9. Implementează programe de educaţie pentru sănătate.
10. Evaluează rezultatele acţiunilor de educaţie pentru sănătate.
2
CAPITOLUL I
Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului

nervos
1.Noţiuni de anatomie
Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar

activitatea celorlalte aparate şi sisteme.
Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:
-Măduva spinării
-Trunchiul cerebral
-Cerebelul
-Diencefalul
-Emisferele cerebrale
Organele nervoase care formează nevraxul sunt învelite de sistemul meningeal, format din trei
membrane:
-Piamater
-Arahnoida
-Duramater
1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:
I. Sistemul nervos de relaţie
II. Sistemul nervos vegetativ
I. Sistemul nervos de relaţie este format din:

3
Sistemul nervos central – reprezentat de mielencefal, metencefal, mezencefal, diencefal,
telencefal.
Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali
(rahidieni).
II. Sistemul nervos vegetativ este format din:
Sistemul nervos simpatic
Sistemul nervos parasimpatic
Centrii nervoşi vegetativi sunt grupaţi distinct la nivelul sistemului central şi coordonează
activitatea organelor interne prin intermediul unor fibre efectoare proprii.
Emisferele cerebrale reprezintă partea cea mai voluminoasă a sistemului nervos central. Emisferele
cerebrale sunt separate prin fisura interemisferică şi legate în partea bazala prin formaţiuni de
substanţă albă:
- Corpul calos
- Trigonul cerebral
- Comisura albă anterioară
- Comisura albă posterioară
Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:
- Convexa externă
- Mediala internă
- Bazala
Feţele emisferelor cerebrale sunt brazdate de numeroase şanturi, unele adânci care
delimitează lobi ( frontal, parietal, temporal, occipital), altele superficiale care delimitează girusuri
sau circumvoluţii cerebrale (precentral, postcentral, hipocampic etc.).
4
Structural emisferele cerebrale sunt alcătuite din substanţă cenuşie dispusă la suprafaţă
formând scoarţa cerebrală şi substanţă albă la interior, alcătuită din fibre de asociaţie, comisurale şi
de proiecţie.
1.2 Noţiuni de fiziologie
1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale
Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în sistemul

nervos la nivelul receptorilor, de unde este transmisă la scoarţă, în ariile senzitive specifice.
Aceste informaţii sunt comparate la nivelul ariilor asociate cu cele culese de alţi analizatori,
precum şi cu ariile asociative cu cele culese de alţi analizatori, precum şi datele din memorie. Pe
baza sintezei complexe este elaborată starea de conştiinţă, sunt luate deciziile voliţionale şi
automate.
Scoarţa cerebrală, cel mai recent apăruta filogenetic, îndeplineşte trei categorii de funcţii:
- Funcţii senzitive.
- Funcţii asociative.
- Funcţii motorii.
Pe baza acestor funcţii, se nasc procesele psihice caracteristice fiinţei umane: cognitive, afective,
volitive. Paleocortexul sau sistemul limbic îndeplineşte trei categorii de roluri:
Rolul de centru cortical
La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau inhibitor. Pe

baza mirosului animalele recunosc de la mare distanţă atât partenerul de sex şi adversarul, prada şi
duşmanul.
Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.
5
Reprezintă un ansamblu de activitaţi psihice, somatice si vegetative desfăşurate în vederea
satisfacerii unor necesităţi primare ale organismului- alimentarea, hidratarea, funcţia sexuală,
stăpânirea unui teritoriu, obţinerea libertăţii.
La baza actelor de comportament se află un proces nervos complex numit motivaţie sau impuls.
Nu există activitate umană fără un proces motivaţional.
Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia.
Rolul în procesele psihice afective.
Procesele fiziologice complexe care generează aceste stări au la bază o serie de circuite
funcţionale pe care sistemul limbic le realizează cu hipotalamusul, formaţia reticulară a triunghiului
cerebral, ariile corticale asociative. Pe baza acestor conexiuni sistemul limbic poate elabora unele
reflexe condiţionate simple. Este dificil şi eronat să localizăm funcţiile cele mai înalte ale creierului.
Nu există centri ai gândurilor sau ai voinţei, nu există centru al învăţăturii sau memoriei, nu există
un centru anatomic precis al conştiinţei.
Procesele nervoase de nivel superior, care au trecut graniţa fiziologiei spre psihologie, nu pot
fi înţelese şi studiate cu metodele curente ale fiziologiei experimentale.
Din analiza vieţii psihice umane se disting trei compartimente psiho - fiziologice:
- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.
- Compartimentul volitiv – decizional.
- Compartimentul afectiv.
6
CAPITOLUL II
Schizofrenia
2.1 Definiţie
Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome asociate,

dominate de discordanţa ideoafectivă, incoerenţa proceselor de gândire, ambivalenţă, autism,
halucinaţii şi idei delirante în general nesistematizate. Boala evoluează către o disociaţie psihică cu
o gravă dezorganizare a personalitaţii şi deficit de integrare în ambianţă.
b. Clasificare
-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

schizofrenie.
-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se

caracterizează prin comportament pueril, prostesc.
-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată prin

predominanţa fenomenelor halucinatorii şi a delirului paranoid, mai sistematizat decat în
celelalate forme de schizofrenie.
-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta preşcolară

(3-4 ani) şi prezintă în general aceleaşi forme clinice ca şi schizofrenia adultului. Apare pe
nesimţite la copiii cu un anumit tip de comportament şi de personalitate.
2.2 Etiologie
Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din populaţie.Schizofrenia

afectează în egală măsură ambele sexe, indiferent de rasă, unii autori susţinand totuşi o incidenţa
mai crescută la populaţia nordică. Se remarcă un coefiecient mai crescut de morbiditate prin
schizofrenie la populaţia pauperă din aglomerările urbane. Schizofrenia denumită şi psihoza
7
hipotimică discordantă, se caracterizează printr-o bizară înstrăinare afectivă de la condiţia umană,
funcţiile de cunoaştere fiind în acelaşi timp eventual intacte atunci când sunt analizate fiecare în
parte.
2.3 Simptomatologie
Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:
1. Sindromul disociativ
Cuprinzând tulburări ale câmpului conştiinţei, tulburări ale desfăşurării gândirii,
dezogranizarea vieţii afective, comportamentul catatonic.
2. Sindromul delirant paranoid

Cuprinzând trăirile delirante (delirul de influenţă, depersonalizarea) şi delirul autist
consecutive acestor trăiri.
Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

urmatoarele:
Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice

halucinaţii sunt cele auditive.
Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi

umbla prin abdomen, simte că i se mişcă un picior sau o mână (deşi acestea stau nemişcate) simte
că cineva îi extrage sângele sau creierul etc.
Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între

idei sau a relaţiilor logice între aceste idei. În ceea ce priveşte conţinutul gândirii, tulburarea cea
mai caracteristică este DELIRUL.
Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai ales în

formele avansate ale schizofreniei. Cea mai gravă tulburare de limbaj, care exprimă gândirea
incoerentă a bolnavului, este SCHIZOFAZIA. Schizofazia constă dintr-o înşiruire de expresii şi
fraze fără nici o legatură între ele, cuvinte noi - create de bolnav (neologisme) şi care au
semnificaţie numai pentru el, astfel incât limbajul bolnavului devine de neinţeles pentru ceilalţi.
8
Tulburările de scris - Sunt legate de tulburările de gândire şi vorbire si exprimă mai ales
incoerenţa gândirii.
Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile

delirante ale bolnavului şi comportamentul său. La începutul bolii, schizofrenii pot prezenta o
scădere sau chiar o pierdere a afecţiunii pentru cei apropiaţi, care poate evolua către inversiune
afectivă.
2.4 Diagnostic
În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X

(criterii europene), fie a DSM-IV (criterii americane) şi care în linii mari sunt:
Cel puţin două dintre urmatoarele criterii definesc tulburarea, iar un singur criteriu o
face probabilă (se exclud fenomenele consecutive abuzului si sevrajului la alcool sau alte
toxicomanii).
a. Gânduri transmise de la distanţă, inserţia sau furtul ideilor.
b. Alte deliruri decât cele de persecuţie sau gelozie cu durată mai mare de o lună.
c. Idei delirante de orice tip însoţite de halucinaţii pentru cel puţin o săptămână.
d. Halucinaţii auditive care comentează actele pacientului sau comportamentul acestuia, voci care
conversează.
e. Halucinaţii verbale nonafective care comunică cu pacientul.
f. Halucinaţii de orice tip pe parcursul zilei, care durează cel puţin o lună.
g. Tulburări ale gândirii acompaniate de efecte tocite sau inadecvate, deliruri, halucinaţii de orice tip
sau comportament marcat dezorganizat.
2.5 Evoluţie şi prognostic
Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi de

vârsta şi felul debutului se apreciază ca 25 – 30% dintre bolnavi se vindecă, 30 -50% evoluează
către forme cronice care permit reîntoarcerea în familie şi societate, 15 – 20% ajung la forme
cronice grave, care nu permit reîntoarcerea bolnavului în familie şi societate, iar între 1 – 5% din
bolnavi mor datorită, direct sau indirect, bolii (sinucidere, negativism alimentar, infecţii
9
intercurente, răniri). Prognosticul este cu atât mai întunecat cu cât boala debutează la o vârstă mai
tânară cel mai nefavorabil fiind prognosticul schizofreniei infantile.
2.6 Tratament
Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice, prevenirea

reapariţiei lor ca şi compensarea defectului personalităţii. Recuperarea şi reintegrarea familială şi
socio – profesională a bolnavului.
CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia schizofreniei şi

destinul bolnavilor, considerând remisiunile bolii la 75 – 80 % pentru cei internaţi la debutul bolii,
cât şi semnificativa ameliorare a evoluţiei trenante şi cronice.
Dintre fenotiazine cele mai folosite sunt:
CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa.
LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune sedativă intensă, inhibitor simpatic

central. Se administrează oral în psihoze, doza de atac 200 – 300 mg/zi, doza de intreţinere 25 –
50mg, în injecţii intramusculare repetat de 3 – 4 ori/zi (la bolnavii culcaţi sub controlul pulsului si
presiunii arteriale).
TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub formă de

drajeuri conţinând echivalentul a 0,0005 gr de trifluoperazin bază sau fiole de 1ml conţinând
echivalentul a 0,0005 gr de diclorhidrat de trifluoperazin.
HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita apariţia

sindromului extrapiramidal.
Tratamentul insulinic cura SAKEL a fost restrâns prin modalităţile şi eficienţa neurolepticelor.
Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la neuroleptice.
În acest cadru de măsuri recuperatorii deţine o evidentă importanţă ergoterapia şi toate procedurile
psihoterapeutice de inserţie în relaţiile de viaţă şi de activitate.
10
CAPITOLUL III
Îngrijiri specifice acordate pacientului cu

schizofrenie
3.1 INTERVENŢII AUTONOME SPECIFICE
3.1.1 Comunicarea
În vederea obţinerii complianţei terapeutice în schizofrenie, asistenta trebuie să colaboreze

cu pacientul, să-i arate încredere, să-l trateze ca pe o persoană nu ca pe un bolnav, să aibă o atitudine
prietenoasă, , să caute un contact regulat cu pacientul oferindu-i atenţie pozitivă şi arătându-i că-l
acceptă şi-l apreciază. Când se vorbeşte de schizofrenie se pune accentul pe importanţa înţelegerii
bolnavului, a limbajului său. Prima sarcină este să însoţim pacientul în lumea privată, personală, şi
apoi, gradual, să-l facem mai flexibil faţă de lumea obişnuită.
A-l înţelege nu înseamnă doar a decoda mesajul său, ci şi a-l ajuta să experimenteze un nou
limbaj, să ajungă să fie iar conectat cu cei apropiaţi lui, şi a stabili scopuri rezonabile în privinţa
funcţionării sociale, familiale şi profesionale. Intervenţia vizează comportamentul, factorii
biosociali şi procesele neurologice. Aceste arii pot fi influenţate prin psihoterapie, medicamente sau
ambele. Decizia se ia în funcţie de starea pacientului. În mod normal se consideră că psihoterapia şi
medicamentele, împreună, pot face mai mult decât fiecare separat.
Schizofrenicul comunică adesea indirect, fie că se teme să-şi exprime sentimentele, de teama
că va fi respins, fie că doreşte să menţină distanţa faţă de noi. Noi care intrăm în contact cu el şi
cerem să vorbească mai rar dacă nu înţelegem, urmărim conexiunile făcute de pacient. Este
important ca pacientul să simtă că este tratat cu respect şi nu este pus într-o poziţie de inferioritate,
pentru că altfel nu va coopera. Scopul final este de a-l ajuta pe pacient să comunice şi să aibă relaţii
interpersonale sănătoase.
11
Îl învăţăm pe pacient cum să abordeze şi să etapizeze o sarcină, cum să folosească o atingere, cum
să le vorbească altora şi cum să le explice anumite lucruri, cum să raţioneze şi cum să coopereze.
3.1.2 Hidratarea organismului
Apa este lichidul solvent al tuturor substanţelor chimice, organice şi anorganice, necesare
funcţionării organismului.
În mod normal există un echilibru între lichidele introduse în organism şi pierderile fiziologice. În
situaţii patologice se produce un dezechilibru în compoziţia hidroelectrolitică, ducând la
deshidratare pierdere patologică sau retenţie de apă ( hiperhidratare ).
Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele compartimente se

realizează printr-un mechanism complex de coordonare.
Deshidratarea extracelulară este cel mai des întâlnită şi necesită o reechilibrare urgenţă. Hidratarea
corectă trebuie să ţină seama de modificările osmotice ale plasmei, de scăderea volumului de
lichide, de modificările pH-ului şi de compoziţia ionică a plasmei.
Hidratarea organismului se face pe cale naturală per os sau parenteral: intravenos, subcutanat,
intraosos ( în excepţii ).
Calea orală declanşează o serie de reflexe vasomotorii şi secretorii necesare unui bun
echilibru funcţional. Prin hidratarea orală sunt aduse şi sărurile necesare dacă nu lipsesc condiţiile
osmotice de reţinere a apei. Stenoza pilorului, vărsăturile, inflamaţiile intraperitoneale ( stările de
şoc ) etc. contraindică această cale.
Calea rectală permite administrarea lichidelor fie sub formă de clorură de sodiu 80%0, fie sub
formă de soluţie glucozată 47%0. Hidratarea pe cale rectală se face sub formă de clismă picătură cu
picătură.
Dintre numeroasele soluţii utilizate pentru hidratarea organismului fac parte următoarele:
- soluţia izotonică de clorură de sodiu numită ser fiziologic ( 7,50-9%0 ) sau hipertonă 10-20%;
- bicarbonatul de sodiu, soluţie izotonică de 1,4% în ser fiziologic sau Ringer;
- lactatul de sodiu – soluţie izotonică 1,9%;
12
- glucoză – soluţie izotonică de 47%0 sau lactoză 90%0. Glucoza se mai utilizează şi în
concentraţie de 20-30%;
- soluţia de clorură de potasiu 2% în amestec cu soluţie glucozată izotonică.
Restabilirea echilibrului hidroelectrolitic şi acido-bazic al spaţiului intracelular se efectuează cu
soluţii de electroliţi multipli sau amestecuri de soluţii simple.
Hidratarea organismului prin perfuzie are ca scop hidratarea şi mineralizarea organismului;

administrarea medicamentelor la care se urmăreşte un efect prelungit; depurativ-diluând şi
favorizând excreţia din organism a produşilor toxici; completarea proteinelor sau altor component
sangvine; alimentaţie pe cale parenterală.
3.1.3 Igiena
Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare are ca scop menţinerea tegumentelor

într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii unor complicaţii cutanate, pentru stimularea
funcţiilor pielii care au un rol important în apărarea organismului şi pentru asigurarea unei stări de
confort necesară bolnavului.
Baia generală sau duşul vor fi efectuate în mod obligatoriu celpuţin de două ori pe
săptămână. Cu această ocazie i se va schimba şi lenjeria. Dacă în timpul băii, starea general a
bolnavului se alterează, de urgenţă se dă drumul apei, susţnând capul bolnavului; se acoperă şi i se
acordă primul ajutor. Bolnavii în stare gravă, în timpul băii, sunt aşezaţi în decubit dorsal sau în
poziţie şezândă, fiind spălaţi cu duşul mobil. Bolnavul trebuie mişcat cu blândeţe pentru a nu-I
produce alte modificări în starea sa. În timpul îmbăierii, se va vorbi mereu cu bolnavul şi se va
supraveghea starea sa generală. Toaleta general se efectuează cel puţin o dată pe săptămână,
dimineaţa sau seara. Nu se va efectua niciodată înainte sau la două ore după servirea mesei.
Convalescenţilor de boli infecţioase, după baia de curăţenie, li se efectuează o baie antiseptică.
3.1.4 Mobilizarea
Se face în funcţie de: natura bolii, starea generală, tipul de reactivitate a pacientului,
perioada de exerciţii pasive şi active pentru refacerea condiţiei musculare.
13
În funcţie de tipul de mişcare impus se pregătesc: halat , papuci, fotoliu, cârje. Se informează
pacientul despre procedură, scop etc. Se măsoară pulsul, TA, se observă starea pacientului, expresia
feţei (coloraţia tegumentelor, respiraţia). Se poate determina gradul de flexie a articulaţiei cu
goniometrul.
Mobilizarea bolnavului începe cu mişcări active şi pasive: mişcarea capului, degetelor, mâinii,
gleznelor, mişcarea şi schimbarea de poziţie a membrelor superioare şi inferioare, păstrând poziţia de
decubit.
Urmează :
-aşezarea în poziţia şezând, în mod pasiv la început
-aşezarea în poziţia şezând – în mod activ, de mai multe ori /zi - crescându-se numărul de minute
-aşezarea în poziţie şezând la marginea patului, fotoliu în mod pasiv, apoi activ
-aşezarea pacientului în poziţie ortostatică şi primii paşi
A. Mobilizarea bolnavului în poziţie şezândă la marginea patului
1. Asistenta se aşează la marginea patului cu picioarele depărtate şi cu genunchii flectaţi. Introduce o mână
la spatele pacientului sub omoplat, iar cealaltă mână sub regiunea poplitee. Bolnavul se poate ajuta, fie
sprijinindu-se de marginea patului, fie îmbrăţişând gâtul asistentei. Odată cu ridicarea pacientului în poziţie
şezând, asistenta va roti picioarele bolnavului într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale a
acestuia.
2. În cazul pacienţilor care nu se pot sprijini sau prinde cu mâinile asistenta aşează braţele pacientului peste
abdomen. Membrul inferior dinspre asistentă îl trece peste celălalt din partea opusă. Asistenta aşează o
mână sub omoplatul pacientului cu dosul palmei, iar cealaltă sub genunchii acestuia. Ridică pacientul în
poziţie şezând, rotindu-i în acelaşi timp picioarele într-un unghi de 90° urmărind poziţia coloanei vertebrale
a acestuia.
Bolnavul nu trebuie menţinut mult timp în această poziţie; prima aşezare pe marginea patului să fie
numai câteva minute. Dacă el devine palid sau cianotic sau se plânge că are ameţeli va fi imediat aşezat
înapoi în pat, controlându-i-se pulsul. Durata şederii la marginea patului în ziua următoare se poate
prelungi cu câteva minute.
B. Aşezarea în fotoliu
14
Asistenta aşează fotoliul cu marginea laterală lipită de marginea patului. Pune un pled pe fotoliu. îmbracă
pacientul cu halat şi ciorapi. Aduce pacientul în poziţie şezând la marginea patului. Se aşează în faţa
pacientului şi introduce mâinile sub axilele acestuia. Pacientul se sprijină cu mâinile pe braţele sau umerii
asistentei. Asistenta ridică pacientul în picioare şi, întorcându-l cu spatele către fotoliu, îl aşează încet în
fotoliu,îl acoperă cu pledul iar sub picioare se poate aşeza un scăunel.
C. Ridicarea în poziţie ortostatică
1. După ce pacientul este aşezat în poziţie şezând, pe marginea patului, asistenta de lângă pacient stă
cu spatele la pat, sprijină pacientul de sub ambele axile şi-l ridică. Se poate menţine , la prima
ridicare , câteva minute.
2. Asistenta se aşează în faţa pacientului care stă în poziţie şezând la marginea patului. Fixează cu
genunchii ei genunchii pacientului, iar cu mâinile îl ţine de sub axile. Pacientul se prinde de umerii
asistentei sau de gâtul acesteia. Prin împingere în genunchii pacientului, centrul de greutate al
asistentei coboară, crescănd astfel forţa de ridicare a pacientului.
3.2. INTERVENŢII DELEGATE SPECIFICE
3.2.1 Măsurarea parametrilor vitali
Sistemul nervos vegetativ controlează şi supraveghează funcţiile vitale ale organismului,cum

ar fi: activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de gaze-respiratia,procesul de
digestie.Aceasta însemnând că
reglează activitatea viscerală a organelor interne,deci pentru a putea urmări activitatea întregului
organism se vor monitoriza TA, pulsul, frecvenţa respiraţiilor, temperatura, fiecare dintre acestea
vor oglindi activitatea organismului.
Monitorizarea pacienţilor se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în aceelaşi timp să
urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale, permiţând o fluiditate mai bună a activităţii
cadrelor medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul tensiometrelor
montate pe 1/3 medie a braţului bolnavului şi cu ajutorul stetoscopului, a monitorizării pulsului la
15
nivelul feţei interne a braţului , la nivelul regiunii radio-carpiene prin compresia degetelor cadrului
medical pe antebraţul bolnavului, iar temperatura cu termometru. Monitorizarea pacienţilor se face
prin 3 modalităţi:
-monitorizarea clinică - care însemnează supravegherea permanentă a comportamentului
bolnavului, a evoluţiei bolii,înregistrarea acestor date în foaia de observaţie după un orar bine
stabilit de medic, astfel vor fi notateTA, pulsul, temperatură, frecvenţa respiraţiilor , diureza,bilanţul
hidric;
-monitorizarea biologică - care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de 24-72
ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize;
-monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor ECG, EEG,
monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie artificială,
această metodă fiind rezervată acelor pacienţi care prezintă un potenţial evolutiv nefavorabil.
Toate aceste modalităţi de supraveghere a pacienţilor au ca scop posibilitatea de a surprinde

orice evoluţie nefavorabilă a stării de sănătate sau a bolii asfel încât să se poată găsi soluţii rapide
pentru îmbunătăţirea stării de sănătate,dar şi pentru a putea evita agravările şi complicaţiile.
3.2.2 Măsurarea şi notarea tensiunii arteriale
Tensiunea arterială – presiunea exercitată de pereţii arteriali asupra presiunii sângelui

circulant.
Factori determinanţi – forţa de contracţie a inimii, elasticitatea şi calibrul vaselor, vâscozitatea
sângelui.
Valorile tensiunii arteriale sunt variabile cu tonusul neurovegetativ, starea glandelor
endocrine, starea vaselor, volumul urinei şi a sângelui circulant.
Scop – descoperirea modificărilor morfofuncţionale ale inimii şi vaselor.
Materiale necesare – aparat tensiune, stetoscop, stilou cu cerneală roşie, foaia de temperatură
Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului psihică şi fizică, execuţia
tehnicii propriu-zisă, reorganizarea locului de muncă, notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea
rezultatelor.
3.2.3 Măsurarea şi notarea pulsului
16
Puls arterial – senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficial comprimată
incomplete pe un plan rezistent
Scop – obţinerea de informaţii privind starea anatomo-funcţională a inimii şi vaselor.
Materiale necesare – ceas cu secundar sau cronometru, creion roşu, foaia de temperatură.
Etape de execuţie – pregătirea psihică şi fizică a bolnavului, executarea tehnicii, notarea cifrică,
notarea grafică, reorganizarea locului de muncă, interpretarea frecvenţei pulsului.
3.2.4 Observarea şi notarea respiraţiei
Respiraţia – funcţia important prin care se realizează aportul de oxigen necesar proceselor
vitale ale organismului, în paralel cu eliminarea în atmosferă a dioxidului de carbon rezultat din
acestea.
Scop – constituie un indiciu pentru stabilirea diagnosticului, aprecierea evoluţiei bolii,

recunoaşterea complicaţiilor, prognosticul bolii.
Materiale necesare – ceas cu secundar, foaie de observaţie, pix verde
Etape de execuţie – pregătirea materialelor, pregătirea bolnavului, efectuarea tehnicii,

notarea cifrică, notarea grafică, interpretarea rezultatelor.
3.2.5 Măsurarea şi notarea temperaturii
Temperatură – rezultatul proceselor oxidative din organism, generatoare de căldură prin

dezintegrarea alimentelor energetice.
Termoreglare – funcţia organismului care menţine echilibrul între producerea căldurii

(termogeneză) şi pierderea căldurii (termoliză) pentru păstrarea valorilor constant (homeotermie) de
36,7 – 37C dimineaţa şi 37 – 37,3C seara.
Scop – descoperirea unor modificări patologice ale valorii temperaturii corpului.
3.2.6.Administrarea tratamentului
17
Administrarea medicamentelor se realizează pe cale orală şi sublinguală, pe cale rectală, pe
cale percutantă, pe suprafaţa tegumentelor, pe cale parenterală, pe cale respiratorie, pe suprafaţa
mucoaselor prin instilare.
În îngrijirea bolnavului de o importanţă practică deosebită este să se cunoască pentru fiecare

medicament doza terapeutică, doza maximă, doza toxică, doza letală.
Doza medicamentului introdus în organism acţionează şi în funcţie de calea de administrare

deoarece absorbţia se face în mod diferit. De exemplu:
-pe cale orală substanţele medicamentoase sunt inactivate parţial de sucurile digestive şi astfel,
cantitatea absorbită în sânge este mai mică decât cea administrată;
-pe cale intramusculară absorbţia se produce lent;
-pe cale intravenoasă, doza medicamentului acţionează integral şi rapid, având un efect puternic,
violent.
Administrarea medicamentelor este o muncă de mare răspundere ( pe care noi asistentele o

efectuăm sub îndrumarea medicului ) şi pentru evitarea erorilor care pot fi fatale, trebuie să
respectăm cu stricteţe următoarele reguli:
-respectarea medicamentului prescris de medic;

-identificarea medicamentului de administrat prin verificarea etichetei înainte de administrare;
-verificarea calităţii medicamentului, să nu fie alterate, degradate;
-respectarea căii de administrare este obligatorie;
-respectarea orarului de administrare şi a ritmului prescris de medic;
-respectarea dozei prescrise;
-respectarea somnului fiziologic al bolnavului, orarul de administrare va fi stabilit astfel încât să nu
fie necesară trezirea bolnavului cu excepţia antibioticelor;
-evitarea incompatibilităţii dintre medicamente;
-servirea bolnavului cu doza unică de medicament;
-respectarea succesiunii în administrarea medicamentelor;
-lămurirea bolnavului asupra medicamentelor prescrise de medic;
-anunţarea imediată a greşelilor de administrare a medicamentelor;
-administrarea imediată a medicamentelor deschise;
-prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti.
18
3.2.7. Profilaxie
Schizofrenia nu poate fi prevenită. Cu toate acestea, există măsuri pentru a evita recurenţa
episoadelor de schizofrenie. Deşi medicaţia antipsihotică poate asigura o ameliorare eficientă a
simptomelor schizofreniei, cel puţin 50% dintre persoanele cu schizofrenie vor suferi o recurenţă
în termen de un an.
Unul dintre motivele majore de recidivare constă în întreruperea medicaţiei. Aceasta se poate
datora unor efecte secundare neplăcute sau deranjante, sau neînţelegerii în totalitate a importanţei
tratamentului. Persoanele cu schizofrenie, şi familiile acestora, trebuie să primească informaţii
extensive şi bine pregătite, pentru a le permite să înţeleagă pe deplin natura simptomelor
schizofreniei, evoluţia tulburării şi importanţa luării medicaţiei.
19
ANALIZA COMPARATIVA A CAZURILOR
I. CULEGEREA DATELOR
DATE CULESE PACIENTUL 1 PACIENTUL 2 PACIENTUL 3

INITIALE P.M. P.A. P.I.
VARSTA 37 ani 54 ani 56 ani
SEX masculin masculin feminin
OCUPATIA somer pensionar pensionara
CONDUITA DE VIATA SI corespunzatoare Necorespunzatoare, fumator corespunzatoare
MUNCA
GREUTATE 78 kg 70 kg 65 kg
INALTIME 163 cm 165 cm 158 cm
GRUP SANGUIN, Rh A II, Rh+ A II, Rh+ B III, Rh-
ALERGII neaga neaga neaga
TRATAMENT Nu este Nu este Nu este
URMAT/RESPECTAT
APP apendicectomie Fara semnificatie Fara semnificatie
AHC Fara semnificatie Fara semnificatie Mama HTA, tata arteriopatie
obliteranta
MOTIVELE INTERNARII Prezintă tulburări calitative de Este adus la camera de gardă cu Pacientă aflată la prima
percepţie de tipul halucinaţiilor ambulanţa şi poliţia. Din internare ȋn Spitalul de Psihiatrie
auditive. Dificultăţi de concentrare procesul verbal al poliţiei reiese Ploiesti este adusă de fiu pentru
că pacientul a fost găsit pe
şi de menţinere a atenţiei, nelinişte anxioasă, retragere
stradă, fiind reţinut pentru o
hipoprosexie spontană şi voluntară. simptomatologie psihotică social,comportament apato-
Hipomnezie de fixare şi de evocare. manifestată prin: stare de abulic, somn superficial,
Orientat temporo-spaţial, auto-şi agitaţie psiho-motorie, disociaţie ideo-afectivă,
allopsihic. Gândire cu flux comportament halucinator- simptomatologie agravată ȋn
ideoverbal mai lent, ideaţie delirant, heteroagresivitate urma decesului recent al mamei.
interpretative-delirantă de urmărire. verbal şi obiectivală, tulburări
de percepţie în multiple
Somn Indus medicamentos;
20
dificultăţi adaptativ-relaţionale in modalităţi senzoriale,
mediul social. impulsivitate, interpretări
delirante, ideaţie delirantă mai
slab sistematizată-de influenţă,
de transmitere a gândurilor, de
persecuţie, de urmărire, de
grandoare, insomnia mixte
ISTORICUL BOLII Pacient aflat în evidenţa, Spitalului Pacient in vârstă de 54 de ani, Simptomatologia psihotică de
de Psihiatrie Ploiesti, se internează diagnosticat cu Schizofrenie tip schizofren a debutat ȋn
pentru o nouă decompensare a paranoidă, cu multiple internări adolescenţă şi a primit asistenţă
simptomatologiei de aspect psihiatrice în antecedente este psihiatrică ȋn secţia de psihiatrie
discordant manifestată prin adus pentru o simptomatologie Ploiesti. Ȋn prezent este adusă de
nelinişte psihomotorie, iritabilitate, psihotică manifestată prin fiu pentru o simptomatologie
halucinaţii auditive, insomnia. agitaţie psiho-motorie, reziduală negativă agravată după
comportament halucinator decesul recent al mamei cu care
delirant, tulburări de percepţie, domicilia.
heteroagresivitate verbal şi
obiectuală, internându-se prin
procedură non-voluntară,
conform Legii 487/2002. Prima
internare psihiatrică în 1980.
DIAGNOSTICUL LA Schizofrenie Schizofrenie paranoida Schizofrenie paranoida

INTERNARE
DATA INTERNARII 07.10.2017 10.10.2017 20.10.2017
21
II. ANALIZA NEVOILOR FUNDAMENTALE NESATISFACUTE/ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
NEVOILE FUNDAMENTALE MANIFESTAREA DE PROBLEMA DE

NESATISFACUTE DEPENDENTA DEPENDENTA
COMUNE Nevoia de a se mișca și de a avea o -insomnie -agitatie
bună postură
-apatie -Vulnerabilitate fata de pericole
Nevoia de a dormi și a se odihni
-perturbaea imaginii de sine
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a comunica
PACIENTUL 1 Nevoia de a evita pericolele -insomnie -agitatie

Nevoia de a se odihni
Nevoia de a fi ocupat si de a se -apatie
realiza
Nevoia de a comunica -perturbaea imaginii de sine
PACIENTUL 2 Nevoia de a evita pericolele -Ideaţie delirantă, halucinaţii -Comunicare inadecvata la nivel
Nevoia de a se odihni -insomnie intelectual, afectiv, senzomotor
Nevoia de a se alimenta - deficit de hidratare şi -Vulnerabilitate fata de pericole
alimentare -Alterarea integritatii fizice si
psihice
PACIENTUL 3 Nevoia de a comunica - Limbaj incoherent - Deficit intelectual.Sechele
Nevoia de a fi ocupat si de a se -Neputinta encefalitice
realiza - Incapacitatea de a intelege si
Nevoia de a invata a memora informatii
22
III. STABILIREA OBIECTIVELOR
OBIECTIVE
COMUNE - pacientul să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate
- pacientul să beneficieze de siguranţă psihologică pentru înlăturarea anxietăţii
- combaterea insomniei
- să fie cooperant
PACIENTUL 1 - pacientul să-şi satisfacă nevoile în funcţie de starea de sănătate
- pacientul să beneficieze de siguranţă psihologică pentru înlăturarea anxietăţii
- combaterea insomniei
- înlăturarea stării de indiferenţă
-pacientul să poată comunica cu echipa de îngrijire şi să aibă încredere în asistenta medicală
-pacientul să fie echilibrată psihic
PACIENTUL 2 - pacientul să fie echilibrat psihic
- să fie cooperant
- înlăturarea stării de indiferenţă
-pacientul să beneficieze de somn corespunzător cantitativ şi calitativ
23
PACIENTUL 3 -Pacienta sa beneficieza de un mediu de siguranta fara accidente. Pacienta sa-si satisfaca singura nevoile
fundamentale in decurs de 2-3 zile.
-Pacienta sa-si exprime intelegerea masurilor de securitate in termen de 2-3 zile
- Pacienta sa comunice cu alte persoane in mod eficace in termen de 2-3 zile. Pacienta sa-si exprime
diminuarea agresivitatii verbale in decurs de 2-3 zile.
-Pacienta sa-si exprime sentimentele emotiile, temerile in urmatoarele zile
IV. APLICAREA IN PRACTICA A INTERVENTIILOR
PACIENTUL 1
DATA INTERVENTII AUTONOME SI DELEGATE EVALUARE
24
- evaluez gradul anxietăţii 07.10.2017-obiectiv nerealizat
- îi vorbesc calm,lent,cu răbdare 08.10.2017-starea de anxietate este diminuată
- psihoterapie
07- - indepărtează toate elementele ameninţătoare pentru
08.10.2017 persoana sa sau alte persoane
Se administrează:
- psihotrope majore: Haloperidol 2 tb/zi
Majeptil 1 tb/zi
Levomepromazin 3 tb/zi
-i se favorizează odihna pacientului, prin suprimarea 09.10.2017 - pacientul participă la activităţile cotidiene dacă
surselor care-i pot determina insomnie: reducerea este solicitat; s-a redobândit interes pentru majoritatea
zgomotului, evitarea discuţiilor cu voce tare, închiderea activităţilor
09-
uşilor la salon
10.10.2017 10.10.2017 - pacientul comunică eficient cu echipa medicală
- a.m. va ajuta pacientul să evite starea depresivă
- stabileşte relaţii de încredere cu pacientul;
-determină pacientul să participe la activităti

recreative, educative care să-i permită recâştigarea
PACIENTUL 2
25
- ajut pacientul să realizeze o percepere justă a realităţii; 10.10.2017-obiectiv nerealizat
11.10.2017-pacientul este mai puţin reţinut,înţelege situaţie
-cercetez motivaţia de izolare şi posibilităţile de
comunicare ale bolnavului; creată
10-
-furnizez mijloacele de comunicare;şi dau pacientului
11.10.2017
anumite atribuţii
- am discutat cu pacientul ori de câte ori acesta a simţit 12.10.2017 - somn de noapte bun, odihnitor, indus
nevoia; ajut pacientul să-şi recapete încrederea în sine, medicamentos obictiv realizat
comunicând
12- -învăţ pacientul să practice tehnici de relaxare înainte de 13.10.2017 -pacientul participă la activităţile cotidiene dacă
13.10.2017 culcare; este solicitat;
-nu las bolnavul să doarmă în timpul zilei; identific
nivelul şi cauza anxietăţii la acest bolnav -s-a redobândit interes pentru majoritatea
activităţilor
PACIENTUL 3
-am asigurat conditiile de mediu adecvate prin 20.10.2017 - stare de agitatie psihomotorie 4/h se sisteaza
indepartarea obiectelor ce ar putea rani persoana sau pe imobilizarea.
ceilalti. 21.10.2017 - pacienta este mai linistita, cooperanta, familia ei
-am creat un mediu optim pentru ca pacienta sa-si poate se implica la ingrijirea sa devenind suportul ei moral.
exprima emotiile, nevoile.
20- -am asigurat legatura pacientei cu familia prin vizite
21.10.2017 frecvente si a informat-o despre starea pacientei.
-am imobilizat pacienta in camasa speciala pentru a
prevenii ranirea sa, sau a celor din jur. Am linistit
26
pacienta, adresandu-i cuvinte linistitoare
- Am supravegheat permanent pacienta, punandu-I in 22.10.2017 - Agresivitate verbala, supiciozitate. Nu se lasa

valoare capacitatiile, talentele si realizarile. Am dat convins sa participle la activitati
posibilitatea pacientului sa ia singur decizii si sa-si
22- exprime dorintele, emotiile. Am ajutat pacientul sa 23.10.2017 - Pacienta s-a linistit, vorbeste calm dar continua sa
23.10.2017 indentifice posibilitatiile sale de a asculta, de a schimba refuze activitatiile zilnice
idei cu alti, de a creea legaturi semnificative. Am - Pacienta spune ca se simte bine, odihnita, dornica
antrenat bolnavul in diferite activitati care sa-i dea sa se intoarca la familie
sentimentul de utilitate.
-am administrat medicatia la indicatiile medicului
V. EXTERNAREA
DATA EXTERNARII STAREA LA BILANTUL RECOMANDARI LA

EXTERNARE AUTONOMIEI EXTERNARE
PACIENT 1 10.10.2017 Stare generala Pacienta prezinta Renuntarea la
imbunatatita imbunatatiri in obiceiurile nesanatoase.
satisfacerea nevoilor de Sa aibe o alimentatie
dependent prezente. Se corecta sis a respecte
urmareste in continuare medicatia si
evolutia acesteia. recomandarile
medicului.
PACIENT 2 14.10.2017 Stare generala Pacientul prezinta Renuntarea la
27
evolutia acestuia. recomandarile
medicului.
PACIENT 3 24.10.2017 Stare generala Pacienta prezinta Renuntarea la
evolutia acesteia. recomandarile
medicului.
EXAMENE PARACLINICE
PACIENTUL 1
ANALIZA MOD DE VALOAREA VALOAREA OBSERVATII
RECOLTARE OBTINUTA NORMALA
GLICEMIE Punctie capilara 90 mg % 80-110Mg % Valoare normala
HLG Punctie venoasa, WBC: 8200/mm3 4200-8000 /mm3 Valoare usor crescuta
vacutainer cu dop RBC: 4.5x10^6/µ 4.2 – 5.4x10^6/µ
mov, cu cristale PLT: 8100/mm3 4000 – 8000/mm3
EDTA- 0,5 mg Hb: 352000/mm3 150.000 –
Ht: 16g/dl 400.000/mm3
12 – 15g/dl
UREE Puncție venoasa, 0,34 g / l 0,10-0,50 g / l Valoare normala
pacient a-jeun,
vacutainer rosu , fara
anticoagulant
COLESTEROL Puncție venoasa, 216 mg/dl 50-200 mg/dl Valoare crescuta
pacient a-jeun,
28
anticoagulant
VSH 2h Puncție venoasa, 27 mm/h 12-16 mm/L Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer cu dop
negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
VSH 1h Puncție venoasa, 13 mm / h 8-12 mm / h Valoare crescuta
pacient a-jeun,
vacutainer cu dop
negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
PACIENTUL 2
GLICEMIE Punctie capilara 110 mg % 80-110Mg % Valoare normala
HLG Punctie venoasa, WBC:7000/mm3 4200-8000 /mm3 Valoare normala

EDTA- 0,5 mg Hb: 261000/mm3 150.000 –
Ht: 14g/dl 400.000/mm3
12 – 15g/dl
pacient a-jeun,
anticoagulant
pacient a-jeun,
anticoagulant
VSH Puncție venoasa, 9 mm / h 8-12 mm / h Valoare normala
pacient a-jeun,
29
vacutainer cu dop
negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
PACIENTUL 3
GLICEMIE Punctie capilara 310 mg % 80-110Mg % Valoare crescuta
HLG Punctie venoasa, WBC: 7450/mm3 4200-8000 /mm3 Valoare normala

EDTA- 0,5 mg Hb: 300000/mm3 150.000 –
Ht: 14.5g/dl 400.000/mm3
12 – 15g/dl
pacient a-jeun,
anticoagulant
pacient a-jeun,
anticoagulant
VSH Puncție venoasa, 0,24 g / l 0,10-0,50 g / l Valoare normala
pacient a-jeun,
vacutainer cu dop
negru, cu citrat de
sodiu 3,8%
MEDICATIA ADMINISTRATA
PACIENTUL 1
30
Nr. MEDICAMENTUL FORMA DE DOZA DOZA CALE DE ACTIUNE
PREZENTARE ZILNICA UNICA ADMINISTRARE
1. Haloperidol Comprimate 0.50 mg 0.25 mg orala antipsihotic
2 Majeptil Substanta 20 ml 10 ml i.v. neuroleptic
buvabila
3. Levomepromazin Comprimate 75 mg 25 mg orala antipsihotic
4. Paluxetil Comprimate 20 mg 20 mg orala antidepresive
PACIENTUL 2

1. Rispolept Comprimate 1 mg 1 mg orala antipsihotic
2. Diazepam Substanta 10 mg/2 ml 10 mg/2 ml i.v. anxiolitic
injectabila
3. Levomepromazin Comprimate 50 mg 25 mg orala antipsihotic
PACIENTUL 3

1. Zyprexa Comprimate 10 mg 10 mg orala antipsihotic
2. Nitrazepam Comprimate 5 mg 5 mg orala sedativ
3. Plegomazin Substanta 25 mg/5 ml 25 mg/5 ml i.m. antipsihotic
injectabila
ALTE INVESTIGATII PARACLINICE

PACIENTUL 1
DATA EXAMENUL PREGATIRE PENTRU EXAMEN INGRIJIRI DUPA REZULTATUL
31
EFECTUAT EXAMEN EXAMENULUI
07.10.2017 EKG Se pregateste bolnavul din punct de vedere A fost indepartat gelul de Fara modificari,
psihic pentru a inlatura factorii emotionali. pe tegumante cu prosoape traseu normal
se hartie, pacienta a fost
Se transporta bolnavul in camera de
ajutata sa se imbrace, iar
tehnica a fost notate in
inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10- foaia de observatie
15 minute inainte de inregistrare.
Bolnavul va fi culcat comod pe patul de

consultatii si va fi rugat sa-si relaxeze
musculatura.
Electrozii se monteaza pe partile moi ale

extremitatilor Dupa montarea electrozilor pe
pacient, se pune in functiune aparatul ; se lasa
o perioada pentru stabilizare, apoi se trece la
testare.
Dupa inregistrarea cardiogramei se

indeparteaza electrozii de pe pacient si se
noteaza pe electrocardiograma numele,
prenumele, varsta, inaltimea, greutatea,
medicatia folosita, data si ora inregistrarii,
semnatura celui care a efectuat inregistrarea .

PACIENTUL 2
32
10.10.2017 EKG Se pregateste bolnavul d.p.d.v.. psihic pentru a A fost indepartat gelul de Fara modificari,
inlatura factorii emotionali. pe tegumante cu prosoape traseu normal
Se transporta bolnavul in camera de
ajutata sa se imbrace, iar
inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10- foaia de observatie

musculatura.

testare.


PACIENTUL 3
20.10.2017 EKG Se pregateste bolnavul d.p.d.v.. psihic pentru a A fost indepartat gelul de Ischemoleziune
33
inlatura factorii emotionali. pe tegumante cu prosoape
Se transporta bolnavul in camera de ajutata sa se imbrace, iar
inregistrare, de preferinta cu caruciorul, cu 10-
foaia de observatie

musculatura.

testare.

ALIMENTATIA PACIENTULUI
PACIENTUL 1
REGIM ALIMENTE ALIMENTE ALIMENTATIE PARENTERALA/LICHIDE
PERMISE INTERZISE INGERATE
NORMOPROITEIC Branza dulce, iaurt, - 1500 – 2000ml/24 ore
SI lapte, carne fiarta,
34
NORMOCALORIC fructe, Supe de
zarzavat, carne slaba
la gratar, ghiveci de
legume, branza dulce
PACIENTUL 2
NORMOPROITEIC Branza dulce, iaurt, - 1500 – 2000ml/24 ore
SI lapte, carne slaba
NORMOCALORIC fiarta, fructe, salate,
legume,spanac
PACIENTUL 3
NORMOPROITEIC Peste slab, oua, carne - 1500 – 2000ml/24 ore
SI slaba, ardei gras
NORMOCALORIC verde, praz,
conopida, anghinare,
vinete, castraveti,
andive
SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VITALE VEGETATIVE

PACIENTUL 1
DATA T.A. PULS RESPIRATIE TEMPERATURA DIUREZA SCAUN
O
07.10.2017 140/90mmHg 82 18 36.7 C 2600ml Normal
08.10.2017 115/70mmHg 67 16 37.2OC 2400ml Normal
O
09.10.2017 120/80mmHg 70 16 37.0 C 2400ml Normal
35
10.10.2017 125/90mmHg 64 17 36.7OC 2100ml Normal
PACIENTUL 2
10.10.2017 150/90mmHg 78 18 36.9OC 2800ml Normal
11.10.2017 125/85mmHg 64 17 37.0OC 2500ml Normal
12.10.2017 120/80mmHg 68 16 36.6OC 2550ml Normal
13.10.2017 120/70mmHg 66 17 36.7OC 2200ml Normal
14.10.2017 122/90mmHg 71 18 36.9OC 2000ml Normal
PACIENTUL 3
20.10.2017 90/65mmHg 70 20 36.8OC 2600ml Normal
21.10.2017 100/60mmHg 60 17 36.9OC 2400ml Normal
22.10.2017 120/80mmHg 66 15 36.7OC 2450ml Normal
23.10.2107 120/70mmHg 71 19 36.9OC 2100ml Normal
36
CAPITOLUL IV
Educatie pentru sanatate
Schizofrenia reprezintă o tulburare psihică majoră cu evoluţie cronică, care necesită o abordare
complexă, ce depăşeşte sfera medicală, extinzându-se spre sfera socială şi cea existenţială.
În acest sens, o strategie terapeutică urmăreşte readaptarea la viaţa comunitară prin măsuri
de reabilitare psiho-socială, precum şi aplicarea unor modele de „calitate a vieţii“, care urmăresc
atât satisfacerea nevoilor, cât şi a dorinţelor bolnavului.
Asistenţa unui bolnav de schizofrenie se face conform unui plan de management psihiatric,
adaptat individual şi care ţine cont de factorul evolutiv, factorul economic, factorul etic şi de
indicatorii „calităţii vieţii“.
Deciziile de orientare terapeutică şi socială au un caracter interactiv şi sunt adaptate nu

numai nevoilor, ci şi preferinţelor pacientului.
OBIECTIVE GENERALE
-reducerea factorilor de risc şi de vulnerabilizare pentru boala psihică prin initierea de programe
preventive în colaborare cu alte ministere şi cu organizaţii nonguvernamentale specializate în
domeniul sănătăţii mintale;
-reformarea sistemului de îngrijiri de sănătate mintală în vederea creşterii accesibilităţii şi calităţii

serviciilor;
-completarea legislaţiei în domeniul sănătăţii mintale care să asigure atât protecţia drepturilor
bolnavilor psihici şi buna funcţionare a unităţilor furnizoare de servicii, cât şi protecţia stării de
sănătate mintală a populaţiei;
36
-asigurarea unui nivel optim de resurse care să asigure buna desfăşurare a activităţilor menite să
ducă la ameliorarea stării de sănătate mintală a populaţiei;
-crearea unor subsisteme de “interfaţă” prin stabilirea de conexiuni cu alte sisteme în vederea unei
abordări intersectoriale care să ducă la creşterea eficacităţii intervenţiilor
37
CONCLUZIE
Schizofrenia reprezintă o problemă de sănătate publică,cu atât mai mult în contextul în care
accesul la informaţii de sănătate este deficitar şi fragmentat. În acest context,abordarea acestei boli
ar trebui să fie una complexa si să integreze mai multe categorii profesionale implicate în acordarea
asistenţei medicale.
O componentă importanta este reprezentată de conducerea corectă şi integrată a

tratamentului curativ. Pentru a realiza acest deziderat, toate componentele tratamentului trebuie
abordate şi respectate- tratamentul etiologic şi simptomatologic. Nu în ultimul rând, îngrijirea
oferită de asistentele medicale trebuie sa fie complementare masurilor oferite de către medici.
Prezenta lucrare a făcut o trecere în revista tuturor aspectelor menţionate mai sus, dorindu-
se a se constitui într-un instrument util pentru cei implicaţi in tratarea schizofreniei.
38
Anexe
Anexa nr.1
CT cerebral normal
39
Anexa nr.2
Electroencefalogama
40
Bibliografie
1. P. Brânzei- Psihiatrie, Editura "Didactică şi Pedagogică” Bucureşti 1999
2. L. Enescu- Farmacologie, Editura „Dimitrie Cantemir” Tg. Mureş, 1998
3. E. Minokowski- Schizofrenia, Editura IRI – Bucureşti 1999
4. T. Şerbănescu - Neurologie, Psihiatrie, Endocrinologie, Manual pentru cadre medii Editura

medicală Bucureşti 1978
5. T. Pirozynski- Manual de psihiatrie, Institutul de Medicină şi Farmacie Iaşi, 1991
6. Sub redacţia L. Titircă - Breviar de explorări funţionale şi îngrijiri speciale acordate bolnavului
pentru şcolile sanitare, Bucureşti 1998
41

Schizofrenia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Schizofrenia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

3.1 Intervenţii autonome specifice..................................................................................................11

3.1.2 Hidratarea organismului.........................................................................................................12

3.2. Interventii delegate specifice.. ....... .........................................................................................15

ANALIZA COMPARATIVA A CAZURILOR..................................... .....................................20

Educatie pentru sanatate.................................................................................................................36

Obiectivele prezentului proiect sunt:

1. Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie ale sistemului nervos central.

1. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor neurologice.

Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie a sistemului

Sistemul nervos pune în contact organismul cu mediul exterior şi coordonează unitar

Segmentele sistemului nervos central (SNC) sunt:

1.1 Sistemul nervos, deşi unitar, este subîmparţit în două părţi:

I. Sistemul nervos de relaţie

II. Sistemul nervos vegetativ

I. Sistemul nervos de relaţie este format din:

Sistemul nervos periferic – reprezentat prin nervii cranieni şi nervii spinali

II. Sistemul nervos vegetativ este format din:

Sistemul nervos simpatic

Sistemul nervos parasimpatic

- Comisura albă anterioară

- Comisura albă posterioară

Fiecare emisferă cerebrală are trei feţe:

1.2 Noţiuni de fiziologie

1.2.1 Fiziologia emisferelor cerebrale

Rolul specific al creierului este de a prelucra informaţia. Informaţia pătrunde în sistemul

Rolul de centru cortical

La om simţul olfactiv are şi o componenţă emoţională cu efect stimulator sau inhibitor. Pe

Rolul în reglarea actelor de comportament instinctual.

Nu există activitate umană fără un proces motivaţional.

Însuşi procesul de invăţare şi memorizare are la bază motivaţia.

Rolul în procesele psihice afective.

- Compartimentul cognitiv – de cunoaştere.

- Compartimentul volitiv – decizional.

Schizofrenia, denumită şi psihoză, este caracterizată printr-un ansamblu de simptome asociate,

-SCHIZOFRENIA PARANOIDĂ - sau delirantă reprezintă forma cea mai tipică de

-SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ - este o formă ce se instalează la pubertate şi se

-SCHIZOFRENIA TARDIVĂ - apare după vârsta de 40 de ani şi este caracterizată prin

-SCHIZOFRENIA COPILULUI - boala a fost observată începând încă de la vârsta preşcolară

Frecvenţa cazurilor de schizofrenie este aproximativ de 1% din populaţie.Schizofrenia

Tulburările psihice din schizofrenie ar putea fi grupate în două mari sindroame:

2. Sindromul delirant paranoid

Principalele tulburări psihice ce alcătuiesc conţinutul acestor sindroame constau în

Tulburările de percepţie - Sunt reprezentate de halucinaţii. Cele mai caracteristice

Halucinaţii corporale - Se întalnesc de asemenea frecvent: bolnavul simte că un animal îi

Tulburările de gândire - Sunt reprezentate de gândirea incoerentă, cu lipsa legăturii între

Tulburarile de vorbire - Însoţesc de regulă şi exprimă tulburările de gândire, mai ales în

Tulburările de afectivitate – Sunt reprezentate de lipsa legăturii afective între trăirile

În prezent, diagnosticul de schizofrenie se pune în baza satisfacerii criteriilor fie a ICD-X

2.5 Evoluţie şi prognostic

Ţinând seama de varietatea mare de evoluţie a bolii de la individ la individ, precum şi de

Tratamentul în schizofrenie are drept scop anularea fenomenelor psihopatologice, prevenirea

CHIMIOTERAPIA, ca rezultat al psihofarmacologiei moderne a influenţat evoluţia schizofreniei şi

CLORPROMAZINA : 300-600 mg/zi, considerat neurolepticul de referinţa.

LEVOMEPROMAZIN : neuroleptic, antipsihotic, cu acţiune sedativă intensă, inhibitor simpatic

TRIFLUOPERAZIN – neuroleptic major, anxiolitic, antiemetic. Se administrează oral sub formă de

HALOPERIDOL – neuroleptic sever care se asociază cu ROMPARKIN pentru a evita apariţia

Terapia electroconvulsivantă pastrează însă indicaţii în formele rezistente la neuroleptice.

Îngrijiri specifice acordate pacientului cu

3.1 INTERVENŢII AUTONOME SPECIFICE

În vederea obţinerii complianţei terapeutice în schizofrenie, asistenta trebuie să colaboreze

3.1.2 Hidratarea organismului

Menţinerea echilibrului hidromineral şi a schimburilor dintre diferitele compartimente se

Hidratarea organismului prin perfuzie are ca scop hidratarea şi mineralizarea organismului;