Sunteți pe pagina 1din 13

Schizofrenia

Definitie Schizofrenia reprezinta un grup de tulburari psihice in care realitatea este interpretata in mod anormal. Schizofrenia se caracterizeaza prin halucinatii, delir, comportment si gandire dezorganizata. Persoanele cu schizofrenie se izoleaza de ceilalti oameni si de activitatile din jurul lor, retragandu-se intr-o lume interioara marcata de psihoza. Contrar credintei populare, schizofrenia nu este acelasi lucru cu personalitatea scindata sau personalitatea multipla. In timp ce cuvantul schizofrenia inseamna mintescindata, ea se refera la o tulburare a echilibrului emotiilor si gandirii. Schizofrenia este o boala cronica, ce necesita tratament pe toata durata vietii. Dar datorita noilor medicamente, simptomele schizofeniei pot fi ameliorate, permitand pacientului sa aiba o viata productiva si placuta. Semne si simptome Exista mai multe tipuri de schizofrenie, astfel ca semnele si simptomele variaza. In general, aceste simptome includ: - credinte care nu se bazeaza pe realitate (delir), cum ar fi credinta pacientului ca cineva unelteste impotriva lui : - halucinatii auditive sau vizuale (pacientul aude si vede lucruri care nu exista); mai frecvente sunt halucinatiile auditive - vorbire incoerenta - neglijarea igienei personale - lipsa emotiilor - emotii nepotrivite contextului in care se gaseste pacientul - manifestari agresive - comportament catatonic - o senzatie persistenta ca este urmarit - probleme de functionare la scoala sau la serviciu - izolare sociala - neindemanare, miscari necoordonate. Schizofrenia variaza de la usoara la severa. Unii pacienti pot fi capabili sa functioneze bine in viata de fiecare zi, in timp ce altii au nevoie de ingrijiri intensive, specializate. In unele cazuri, simptomele schizofreniei par sa apara brusc. In alte cazuri aceste simptome se dezvolta treptat, de-a lungul mai multor luni, si pot sa nu fie observate de la inceput. In timp, devine dificil pentru pacient sa functioneze bine. Ii va fi imposibil sa mearga la scoala sau la serviciu. Pot apare probleme relationale, partial datorita dificultatilor pe care le are pacientul de a decodifica corect mesajele sau emotiile celorlalti. Isi poate pierde interesul pentru activitati care in trecut ii faceau placere. Poate deveni nelinistit sau agitat sau sa cada intr-o stare asemanatoare transei si sa nu mai raspunda celor din jur.In plus fata de simptomele generale, acestea sunt impartite in trei categorii pentru a usura diagnosticul si tratamentul.

Simptome si semne negative Acestea reprezinta o pierdere sau o diminuare a abilitatilor emotionale sau comportamentale: - pierderea interesului pentru activitatile zilnice - aplatizarea afectiva - reducerea abilitatilor de a planifica activitati si de a le indeplini - neglijarea igienei - izolare sociala - lipsa motivatiei. Semne si simptome pozitive Acestea sunt ganduri si perceptii distorsionate, care arata lipsa contactului cu realitatea. Ele pot include: - halucinatii, sau simtirea unor lucruri care nu sunt reale; in schizofrenie, auzirea unei voci este o halucinatie frecventa; aceste voci pot parea ca dau instructiuni despre cum sa se poarte pacientul, si uneori pot include ranirea altora - deliruri, sau credinte care nu au baza in realitate; spre exemplu, pacientul poate crede ca televizorul ii directioneaza comportamentul sau ca forte exterioare ii controleaza gandurile - tulburari ale gandirii, sau dificultati de vorbire si organizare a gandurilor, cum ar fi oprirea din vorbit in mijlocul propozitiei sau bolborosirea de cuvinte fara sens, cunoscuta sub numele de salata de cuvinte - tulburari ale miscarilor, cum ar fi miscari repetitive, neindemanare sau miscari involuntare. Semne si simptome cognitive Acestea cuprind probleme ale memoriei si atentiei. Ele pot fi cele mai debilitante in schizofrenie intrucat interfera cu abilitatea de a-si indeplini activitatile zilnice. Includ: - probleme in intelegerea sensului unei informatii - dificultati de mentinere a atentiei - probleme de memorie. Clasificare Exista mai multe tipuri de schizofrenie. De exemplu, pacientii care au impresia ca sunt persecutati sunt catalogati ca suferind de "schizofrenie paranoida"; pacientii care sunt incoerenti dar care nu au iluzii sunt inclusi in categoria de "schizofrenie dezorganizata". Forma cea mai debilitanta de schizofrenie este schizofrenia "negativa": pacientii cu aceasta forma de boala sunt lipsiti de initiativa, motivatie, interes social, incapabili sa se bucure si sa reactioneze afectiv. Intrucat schizofrenia difera de la un pacient la altul ca intensitate, severitate si frecventa a episoadelor psihotice sau reziduale, multi specialisti folosesc termenul de "schizofrenie" pentru a descrie un spectru de boli cu gravitate variabila. Schizofrenia paranoida: Aceasta forma de schizofrenie este caracterizata de delire nesistematizate primare urmate de interpretari delirante cu caracter bizar de cele mai multe ori insotite de

halucinatii auditive, tulburari de comportament, mergand pana la agitatie si agresivitate extrema. Ideile delirante pot fi multiple insa, de regula, sunt organizate in jurul unei teme coerente. Temele de persecutie pot determina un comportament suicidar, iar combinarea ideilor delirante de persecutie si de grandoare cu furia poate predispune individul la violenta. Debutul acestui tip de schizofrenie este mai tardiv fata de debutul celorlalte tipuri de schizofrenie, situat in jurul varstei de 28-30 ani la persoanele care nu au avut probleme premorbide. Prognosticul este mai bun, putand exista relatii interpersonale formale sau extrem de intense, cu functionare satisfacatoare familiala si sociala. Schizofrenie dezorganizata (hebefrenica): Descrisa initial ca o dementiere precoce, aceasta forma de schizofrenie este insotita adesea de tulburari afective de tip maniacal care se instaleaza in perioada pubertatii si se caracterizeaza mai ales prin simptome caracteristice varstei: afectare, expresii mimice patetice, tendinta la obraznicii puerile, caricaturale iar pe de alta parte, precocitate, inclinare spre preocuparile inalte si abstracte. Tulburarile de gandire, vorbire, comportament si afectivitate sunt obisnuite; gandirea este in mod obisnuit afectata, tulburarile ajungand la dezorganizarea totala, in continutul gandirii sunt prezente delire, deseori cu continut hipocondriac, pe tema masturbarii, menstruatiei; totodata, exista si tulburari de tip halucinator la care pacientul asista pasiv sau se amuza pe seama lor. Sunt tipice pentru hebefrenie puerilismul, aspectul prostesc, stupiditatea, fenomene disociative ale gandirii, asociatiile de idei, jocuri de cuvinte, rasul nemotivat, regresiune afectiva, irascibilitate, euforie, stari depresiv-anxioase. Aceasta forma a schizofreniei se caracterizeaza printr-o evolutie mai putin favorabila cu tendinta spre dementiere profunda cu tocire afectiva, comportament nerod si incoerenta accentuata a gandirii. Schizofrenia catatonica: In aceasta forma de schizofrenie predomina simptomele psihomotorii de tip cataton, cu imobilitate motorie, activitate motorie excesiva, negativism extrem, mutism, bizarerii ale miscarilor voluntare, ecolalie si ecopraxie. Ecolalie=repetarea cuvintelor interlocutorului Ecopraxie=reacie patologic de imitare automat a gesturilor si aciunilor cuiva. Din aceasta forma a schizofreniei fac parte doar cazurile care evolueaza pe fondul constiintei clare si apare deobicei dupa o perioada prodromala indelungata (cu astenie, hipocondrie, tendinta la inchidere in sine, depresie sau apatie si saracire afectiva), boala incepe cel mai frecvent cu agitatie psihomotorie dupa care urmeaza nemijlocit stuporul catatonic. Simptomele catatonice dispar in timpul somnului. In timpul stuporului sau excitatiei catatonice severe poate fi nevoie de asistenta medicala pentru a se evitata autovatamarea sau vatamarea altora, malnutritia sau hiperpirexia (temperatura crescuta).

Simptomele catatonice pot apare si in alte forme ale schizofreniei, in alte tulburari psihotice, sau chiar boli organice, de exemplu, in encefalite, tumori de lob frontal, tulburari metabolice (porfirie). Schizofrenia reziduala: In acest grup sunt inclusi pacientii care au intrunit candva criteriile de schizofrenie dar in prezent nu mai au simptome caracteristice de boala, nu exista elemente psihotice proeminente (delirul daca exista, este incapsulat). Daca sunt prezente halucinatii si idei delirante, ele nu sunt acompaniate de un afect puternic. Evolutia poate fi limitata in timp. Schizofrenia nediferentiata: Acest tip include bolnavii care intrunesc criteriile de diagnostic de schizofrenie, dar nu si pentru formele catatonice, paranoide sau dezorganizat. Pare subtipul cel mai frecvent diagnosticat. Formele de schizofrenie neincluse in clasificarea DSM: Schizofrenia simpla: poate fi evidentiata la cazurile in care se produce pe nesimtite o saracire a intregii vieti psihice. Se caracterizeaza prin comportament ciudat, bizar care debuteaza insidios, prin incapacitatea de a face fata cerintelor sociale, un fel de scleroza a vietii afective si sociale. Astfel, comportamentul social devine din ce in ce mai precar, scopurile atinse in viata sunt din ce in ce mai modeste ca apoi nici macar acestea sa nu mai poata fi atinse. Totodata, delirele si halucinatiile lipsesc. Evolutia este lenta, progresiva, spre deteriorarea personalitatii. Tipul schizoafectiv: pacientii prezinta trasaturi pronuntate maniacale sau depresive care evolueaza concomitent cu simptomele de schizofrenie (delir fantastic, tulburari de constiinta de tip oneroid, simptome catatonice si de automatism psihic). Schizofrenia grefata: tipul de schizofrenie care apare pe fondul unei dezvoltari deficitare intelectuale (oligofrenie). (in schizofrenie inteligenta nu este afectata) Este vorba despre tablori clinice sarace, uneori se noteaza halucinatii primitive sau idei hipocondriace stereotipe. idei hipocondriace=confera bolnavilor convingerea ca sunt amenintati de o boala foarte grea, incurabila, cu sfarsit letal, fapt pentru care amplifica si interpreteaza nemasurat tulburari efemere si neesentiale ale diferitelor organe. Se autoanalizeaza si se documenteaza necontenit in legatura cu presupusa afectiune. Schizofrenia tardiva: este forma ce apare dupa varsta de 40 ani, de cele mai multe ori nu se deosebeste de celalalte tipuri de schizofrenie insa s-a observat ca aceasta duce mai rar la un final grav si se termina adesea cu un defect usor sau chiar o vindecare sociala. Cauze Cauzele schizofreniei nu sunt cunoscute. Totusi, studiile arata ca exista o interactiune de factori genetici si de mediu care duc la aparitia schizofreniei. Tulburari ale anumitor neurotransmitatori cum ar fi dopamina si glutamatul, pot contribui de asemeni la aparitia schizofreniei. In timp ce cercetatorii nu sunt siguri de semnificatia acestor modificari ele reprezinta o dovada ca schizofrenia este o boala a creierului.

Etiologie
Mecanismele etiologice ale Schizofreniei, neelucidate nca, sunt, fara ndoiala, complexe, cu implicarea a numerosi factori: genetici, de neurodezvoltare, virali si psihologici. Vom mentiona n acest subcapitol numai date despre functionarea premorbida a copiilor care au dezvoltat ulterior Schizofrenie. Unii autori au pornit de la premiza ca schizofrenia poate fi o tulburare neurodevelopmentala, cu leziuni precoce n SNC, care afecteaza procesele neuronale de maturare (185,262,). Complicatiile perinatale, alterarile n structura si dimensiunile creierului, alterarea dezvoltarii neurale fetale n cel de-al II-lea trimestru de sarcina se coreleaza cu incidenta schizofreniei la adult (224). Sugarii cu risc genetic de Schizofrenie pot manifesta un deficit neurointegrativ descris ca pandismaturare (262); astfel, anomaliile prenatale si ntrzierile n dezvoltare pot reprezenta manifestarile neuropatologice ale tulburarii. 54-90% dintre copiii cu SDP si n special cei cu SDFP prezinta modificari ale "personalitatii premorbide" (29,423,425). Cele mai frecvente manifestari sunt: retractie sociala, bizarerii de comportament, izolare.( 203) Sunt prezente, de asemenea, ntrzierea n dezvoltare de tip cognitiv, motor, senzorial si social (92; 262). FARAONE si colab (2001) arata ca, n ultimii 4 ani, s-au reluat cercetarile privind schizotaxia (termen folosit n 1962 de catre MEEHL pentru a descrie predispozitia genetica pentru schizofrenie); n articolul mentionat se descriu anomaliile afective, cognitive si de functionare sociala ale rudelor non-psihotice ale pacientilor schizofreni; autorii ncearca sa dovedeasca faptul ca schizotaxia nu este numai un concept teoretic ci reprezinta trasaturi psihiatrice si neurobiologice si deficite neuropsihologice; este un sindrom care exprima brain disfunction (75) Recentele progrese in tehnologia neuroimagistica cresc posibilitatile noastrre pentru studiul tulburarilor psihice neurodevelopmentale. Istoric, tulburarile psihice au fost studiate de la momentul cind ele au fost clar diagnosticate. Acum tulburarile emotionale si comportamentale pot fi sigur studiate longitudinal la copiii care au sau prezinta factori de risc pentru dezvoltarea tulburarilor mintale si aceste tulburari pot fi comparate cu ce este cunoscut despre dezvoltarea normala. Cuplate cu studiile genetice, neuroimagistica ofera oportunitati de a invata mai mult despre influenta reciproca dintre trasaturile particulare neurodevelopmentale ale copilului si mediul care influenteaza acest copil HENDREN 2000 intr-un articol de sinteza privind modificarile de neuroimagerie gerebrala afirma: -Schizofrenia cu debut precoce se coreleaza cu o marire progresiva a ventriculilor, reducerea volumului cerebral total si a talamusului, modificarea structurii lobului temporal si reducerea metabolismului in lobul frontal. -Tulburarea autista este asociata cu modificari cerebelare, marirea volumului cerebral total si al ventriculului lateral si asimetrie. Cortexul prefrontal si ganglionii bazali sunt concordant raportati ca anormali in THDA. -Pacientii cu anorexie nervoasa au prezentat o crestere a spatiilor LCR si reduceri la nivelul substantei cenusii si albe care este doar partial reversibila la revenirea la greutatea normala. Factori de risc Schizofrenia afecteaza 1% din populatie. La persoanele care au o ruda apropiata cu schizofrenie, boala este mult mai frecventa aproximativ 10%. La barbati,

simptomele schizofreniei apar in mod tipic la adolescenta sau la tanarul adult. La femei, acestea apar dupa 20 de ani sau dupa 30 de ani. Desi cauza precisa a schizofreniei nu este cunoscuta, au fost identificati anumiti factori care par sa creasca riscul de dezvoltare sau declansare a bolii: - istoric familial de schizofrenie - expunerea la virusuri in viata intrauterina - malnutritia in viata intrauterina - circumstante de viata stresante - varsta parentala crescuta - utilizarea de droguri psihoactive in adolescenta. Consult de specialitate Se recomanda consultul de specialitate cat mai precoce in cazul aparitiei unor simptome ale schizofreniei. Aceasta afectiune nu se amelioreaza de la sine, dimpotriva, in timp, se agraveaza fara tratament. Totusi, exista persoane care prezinta aceste simptome, dar nu recunosc ca le au sau ca au nevoie de ajutor. Familia si prietenii sau colegii de serviciu sau scoala pot fi primii care sa sugereze ca pacientul are nevoie de ajutor. Consultarea pentru tratament a unui specialist cu experienta in tratamentul schizofreniei il poate ajuta pe pacient sa invete noi cai de a face fata simptomelor si astfel cresc sansele de a avea o viata productiva si fericita. Daca pacientul nu doreste ajutor de specialitate, e bine ca acesta sa incerce sa gaseasca o persoana de incredere fata de care sa se deschida, indiferent daca e vorba de un prieten sau o ruda, un medic, un preot sau alta persoana in care pacientul are incredere. Acestia il pot ajuta pe pacient sa faca primii pasi spre un tratament de succes. Cum poate fi ajutata o persoana care poate avea schizofrenie Cand o persoana apropiata prezinta simptome ale schizofreniei, e bine ca familia sau prietenii sa poarte o discutie deschisa si onesta despre aceste ingrijorari. Multe persoane cu schizofrenie nu cred ca au nevoie de ajutor deoarece, pentru ele, delirul si halucinatiile sunt reale. Nimeni nu poate fi obligat sa solicite ajutor profesionist, dar cei apropiati il pot incuraja, sustine si ajuta spre a gasi un medic calificat. Daca pacientul pune in pericol pe sine sau pe cei din jur, apartinatorii trebuie sa sune la politie sau la urgente pentru a solicita ajutor. In unele cazuri poate fi necesara spitalizarea de urgenta. Gandurile de suicid Ideile suicidare si comportamentul suicidar sunt foarte frecvente la pacientul cu schizofrenie. In cazul in care acestea apar, se recomanda ca pacientul sa: - contacteze un prieten sau un membru al familiei - contacteze personalul medical - contacteze preotul sau pe altcineva din comunitatea religioasa - mearga la camera de garda a celui mai apropiat spital - sune la urgente pentru ajutor.

Diagnostic Pentru diagnostic, medicul care suspecteaza ca un pacient are schizofrenie va realiza o evaluare medicala completa si teste psihologice. Astfel poate elimina din gandirea medicala alte afectiuni care pot da acele simptome, poate stabili diagnosticul si verifica daca sunt prezente complicatii. Aceste examene si teste generale cuprind: - examenul fizic: poate include masurarea greutatii si a inaltimii, verificarea semnelor vitale cum ar fi pulsul, tensiunea arteriala si temperatura, ascultatia plamanilor si a inimii si examinarea abdomenului - teste de laborator: acestea cuprind hemoleucograma completa, teste screening pentru consumul de alcool sau droguri, teste imagistice cum ar fi IRM sau CT - evaluarea psihologica: medicul va discuta cu pacientul despre modul sau de a gandi, a simti si a se comporta. Va pune intrebari despre delir sau halucinatii si va verifica daca exista semne de psihoza. De asemeni, pacientul poate fi rugat sa completeze un chestionar psihologic de autoevaluare. Pacientul va fi intrebat si despre consumul de droguri si abuzul de alcool. Si, cu acordul pacientului, membrii familiei si prietenii apropiati pot fi rugati sa ofere informatii despre simptomele pacientului. Criterii de diagnostic pentru schizofrenie Pentru a fi diagnosticat cu schizofrenie, un pacient trebuie sa indeplineasca anumite criterii din manualul de diagnostic. Criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt: - prezenta a cel putin doua din urmatoarele: delir, halucinatii, vorbire dezorganizata, comportament dezorganizat sau catatonic, sau prezenta simptomelor negative - disfunctie semnificativa in abilitatea de a munci, merge la scoala sau a indeplini sarcinile zilnice - aceste semne sunt prezente de cel putin sase luni - nu sunt prezente alte tulburari mentale. Pacientul poate fi diagnosticat cu unul din cele cinci tipuri de schizofrenie, desi nu toti pacientii se potrivesc unei categorii specifice. Aceste cinci subtipuri sunt: - paranoid - catatonic - dezorganizat - nediferentiat - rezidual. Pacientul poate discuta cu medicul despre tipul de schizofrenie pe care il prezinta pentru a invata mai multe despre boala si despre solutiile de tratament. Diagnostic diferential Tulburarea cu care se face diagnostic diferential Indici de diferentiere Tulburari psihotice datorare unei afectiuni somatice, delirium, dementa, tulburari psihotice datorate consumului de substante. - Criteriul principal de diferentiere consta in

asocierea etiologica a prezentei simptomatologiei cu abuzul de substante si /sau o afectiune somatica. Tulburari afective cu elemente psihotice si tulburarea schizoafectiva - simptomele psihotice apar exclusiv pe durata tulburarii de dispozitie (tulburari afective cu elemente psihotice); - tulburarile afective apar pe perioada manifestarii tulburarilor psihotice (faza activa), sunt prezente in majoritatea timpului pe toata durata manifestarii tulburari si trebuie sa existe cel putin doua saptamani in care exista manifestari psihotice, in lipsa tulburarii de dispozitie afectiva (tulburare schizoafectiva); - tulburarile de dispozitie afectiva au o durata redusa in raport cu durata tulburarii si apar doar in fazele prodromala sau reziduala (schizofrenie). Tulburarea schizofreniforma si tulburarea psihotica scurta - criteriul principal de diferentiere vizeaza durata manifestarii simptomelor si severitatea acestora (cu impact asupra declinului functional). Tulburarea deliranta - delir nonbizar si lipsa simptomelor de faza activa (tulburare deliranta) versus delir bizar si simptome de faza activa (schizofrenie); schizofrenia de tip paranoid este mai greu de diferentiat, deoarece nu apar criteriile de ordinul II. Tulburarile pervazive de dezvoltare - debutul inainte de varsta de 3 ani, iar delirul si halucinatiile nu constituie simptome de baza (tulburarilde pervazive de dezvoltare). Tulburarile de personalitate de tip schizoid, schizotipal, paranoid. - Aceste tulburari pot preceda debutul schizofreniei; cand simptomele sunt suficient de severe pentru a satisface criteriul A., se pune diagnosticul aditional de schizofrenie. Tulburarea de identitate disociativa - Halucinatii auditive si delir, mai ales de persecutie, cu mentinerea functiilor cognitive si afective (schizofrenie de tip paranoid) versus mai multe personalitati care vorbesc intre ele si trecere brusca de la una la alta, cu modificari in functiile cognitive si afective (tulburare de identitate disociativa).
Caracteristici clinice. Diagnostic pozitiv

Pentru diagnosticul pozitiv de schizofrenie, conform DSM IV sunt necesare: A. simptome psihotice caracteristice - pe o perioada de cel putin o luna trebuie sa fie prezente: halucinatii, stari delirante, vorbire dezorganizata, comportament bizar sau catatonic si / sau simptome negative; B. disfunctie sociala/ocupationala - pe o perioada de timp semnificativa, de la debutul bolii este afectata activitatea scolara, cu insuficienta capacitate de achizitionare a cunostintelor adecvate vrstei. Relatiile cu ceilalti copii pot fi modificate. C. durata tulburarii - trebuie sa fie prezenta pe o perioada de cel putin 6 luni. Aceasta include faza activa, de simptome pozitive si/sau negative - cu sau fara faza prodromala - si cea reziduala. Faza prodromala este cea relatata de familie si care uneori nu este destul de grava pentru a atrage atentia acesteia. Modificarile comportamentale si afective, firesti la pubertate sau adolescenta, care, uneori, par chiar explicate de evenimentele de viata ale copilului, pot trece neobservate de familie. n aceasta faza prodromala copiii pot prezenta comportament bizar, uneori dezinhibat, cu un grad crescut de agitatie psihomotrie sau afectivitate inadecvata, gndire dezorganizata (manifestari de tip tangentialitate si circumstantialitate), credinte sau perceptii bizare - uneori adolescentul adera chiar la grupari de orientare si conceptii diferite de cele ale familiei din care face parte.

D. excluderea tulburarilor schizo-afective si de dispozitie este un criteriu important mentionat de DSM IV - dar acest diagnostic diferential este dificil de facut la copil si adolescent. Primul episod psihotic prezinta de multe ori o mixtura de simptomatologie halucinatorie, deliranta si exaltare afectiva, care mpiedica formularea diagnosticului. Acest criteriu va fi evaluat sistematic pentru ca, n timp, se va putea face diferentierea celor doua tulburari. E. criteriul de excludere a abuzului de substante sau altor boli medicale este important la copil si adolescent, fiind deja stiut ca n aceasta perioada ncep primele experiente de folosire a drogurilor. Unii dintre pacienti sunt la prima utilizare, iar efectele pot fi uneori exagerate. A. se va analiza cu rigurozitate posibila legatura cu Tulburarile pervazive de dezvoltare. Chiar daca exista antecedente de comportament autist sau de alta manifestare de tip Tulburare pervaziva de dezvoltare, existenta delirului si a halucinatiilor pe o perioada de timp mai mare de o luna obliga la formularea diagnosticului de Schizofrenie. B. Criterii ICD 10 enumeram : -ecoul gandirii sau furtul gandirii -idei delirante de control , influenta ,actiuni sau sentimente specifice , perceptie deliranta -halucinatii auditive facand un comentariu continuu despre comportamentul subiectului, sau discutand intre ele -idei delirante persistente care sunt cultural inadecvate si complet imposibile -halucinatii persistente de orice tip care sunt insotite de idei delirante si care apar zilnic timp de mai multe zile sau luni succesiv -intreruperi sau alterari prin interpolare in cursul gandirii din care rezulta incoerenta vorbire irelevanta sau neologisme -comportament catatonic -simptome negative cum ar fi :apatie marcata, saracie a vorbirii ,racire sau incongruenta raspunsurilor emotionale -o modificare semnificativa si intensa in calitatea globala a unor aspecte ale comportamentului ce se manifesta prin lipsa de interes , de finalitate , atitudine de tip auto-repliere si retragere sociala Complicatii Lasata netratata, schizofrenia poate determina probleme severe emotionale, de comportament si de sanatate, si chiar probleme legale si financiare care pot afecta toate ariile vietii pacientului. Complicatiile pe care schizofrenia le poate determina sau cu care se asociaza sunt: - suicid - comportament autodistructiv cum ar fi auto-mutilarea - depresie - abuz de alcool, droguri sau medicamente prescrise - saracie - lipsa locuintei

conflicte familiale - inabilitatea de a lucra sau a merge la scoala - probleme medicale datorate medicatiei antipsihotice - pacientul poate fi victima sau realizatorul unor acte penale - afectiuni cardiace, deseori legate de fumatul intens. Tratament Schizofrenia este o boala cronica ce necesita tratament de-a lungul intregii vieti, chiar daca pacientul se simte mai bine, iar simptomele nu sunt evidente. Tratamentul cu medicamente si terapie psihosociala poate ajuta pacientul sa-si tina afectiunea sub control si sa devina un participant activ si informat in propria ingrijire. In timpul perioadelor de criza sau a celor cu simptome severe, poate fi necesara spitalizarea pentru siguranta pacientului si pentru ca acesta sa beneficieze de hrana, somn si conditii de igiena adecvate. De obicei, tratamentul schizofreniei este condus de un psihiatru cu experienta in tratarea acestei conditii. Dar in echipa terapeutica pot fi si alti profesionisti: psiholog, asistent social, asistenta de psihiatrie, deoarece tulburarea poate afecta mai multe arii ale vietii. Poate exista, de asemeni si un manager de caz care se va asigura ca pacientul obtine cel mai bun tratament si ca ingrijirea acestuia este bine coordonata in cadrul echipei. Tratament medicamentos Tratamentul medicamentos este cel mai important in tratarea schizofreniei. Intrucat aceasta medicatie poate avea efecte secundare serioase dar rare, pacientul poate fi reticent in a-l lua. Este bine ca pacientul sa discute aceste lucruri cu psihiatrul pentru a gasi impreuna un tratament care sa fie acceptat si de pacient, cu mai putine efecte secundare.Medicatia antipsihotica este cel mai frecvent prescrisa pentru tratamentul schizofreniei. Ea poate controla simptomele prin efecte asupra unor neurotransmitatori cerebrali: dopamina si serotonina. Exista doua tipuri principale de medicatie antipsihotica: Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei. Ele au efecte secundare neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele parkinsoniene. Acest grup de medicamente cuprinde: - Haloperidol - Tioridazin - Fluphenazina Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, in special variantele generice, lucru care este important mai ales in cazul in care tratamentul este necesar pe termen lung. Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice. Aceste antipsihotice mai noi sunt eficiente atat pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde: - Clozapina

- Risperidona - Olanzapina - Quetiapina - Ziprasidona - Aripiprazol - Paliperidona. Risperidona este singurul medicament aprobat pentru tratamentul schizofreniei la copii cu varsta intre 13 si 17 ani. Antipsihoticele atipice pot avea efecte secundare metabolice cum sunt cresterea in greutate, diabetul si nivelul crescut de colesterol. Alegerea medicamentului depinde de fiecare pacient. Poate dura si cateva saptamani de la introducerea medicatiei pana sa se observe o ameliorare a simptomelor. In general, scopul tratamentului cu medicamente antipsihotice este controlul eficient al semnelor si simptomelor cu cele mai mici doze posibil. Pot fi de folos si alte medicamente, cum ar fi antidepresivele si medicatia antianxioasa. Daca medicamentul ales nu este eficient pentru pacient sau are efecte secundare intolerabile, medicul poate recomanda o combinatie de medicamente, schimbarea cu un alt medicament sau ajustarea dozelor. Se recomanda ca pacientul sa nu intrerupa administrarea tratamentului fara sa discute cu medicul, chiar daca se simte mai bine. In cazul in care pacientul opreste brusc administrarea medicatiei, poate apare o recadere a simptomelor psihotice. In plus, medicatia antipsihotica trebuie scazuta treptat si nu oprita brusc, pentru a preveni aparitia simptomelor de sevraj. Este bine ca pacientul sa stie ca oricare antipsihotic are efecte secundare si poate fi un risc pentru sanatate. Unele antipsihotice, spre exemplu, pot creste riscul de aparitie a diabetului, crestere in greutate, colesterol crescut si hipertensiune arteriala. Clozapina poate determina o scadere periculoasa a globulelor albe. Unele antipsihotice pot determina probleme serioase de sanatate la persoanele in varsta si de aceea trebuie evitate. Pacientul trebuie sa vorbeasca cu medicul despre toate efectele secundare posibile si sa fie monitorizat pentru toate afectiunile ce pot apare in timp ce ia medicatia. De asemeni, medicatia antipsihotica poate avea interactiuni periculose cu alte substante. Medicul ar trebui sa stie despre toate medicamentele si substantele pe care le ia pacientul, inclusiv vitamine, minerale sau suplimente vegetale. Tratament psihosocial Desi medicatia este baza tratamentului in schizofrenie, psihoterapia si alte terapii psihosociale sunt de asemeni importante. Aceste tratamente pot include: Terapie individuala Psihoterapia condusa de un profesionist experimentat il poate ajuta pe pacient sa faca fata mai bine problemelor de fiecare zi determinate de schizofrenie. Terapia il poate ajuta sa-si imbunatateasca abilitatile de comunicare, relatiile, abilitatea de a lucra si motivatia pentru a continua tratamentul. Invatand despre schizofrenie poate sa o inteleaga mai bine si sa inteleaga cat de important este sa ia tratamentul medicamentos. De asemeni, il poate ajuta sa faca fata stigmatizarii legata de faptul ca are schizofrenie.

Terapia de familie Atat pacientul cat si familia sa pot beneficia de pe urma terapiei, care ofera sprijin si educatie familiilor. Simptomele au o sansa mai mare de ameliorare daca membrii familiei inteleg boala, pot recunoaste situatiile stresante care pot duce la recaderea bolii si pot ajuta pacientul sa nu abandoneze planul de tratament. De asemeni, terapia de familie poate ajuta ca pacientul si familia sa sa comunice mai bine si sa inteleaga conflictele familiale. Reabilitarea Invatarea de abilitati sociale si vocationale pentru a putea trai independent este o parte importanta in tratamentul schizofreniei. Cu ajutorul terapeutului, pacientul poate invata diferite abilitati cu ar fi mentinerea igienei, gatitul sau comunicarea eficienta. Astazi, putini pacienti cu schizofrenie necesita spitalizare pe termen lung, datorita tratamentelor eficiente existente. Probleme ale tratamentului Daca pacientul are un tratament adecvat si se tine de planul de tratament, are sanse bune de a duce o viata productiva si a functiona bine in activitatile zilnice. Dar uneori pot apare probleme care interfera cu tratamentul. Spre exemplu, este dificil pentru pacientii cu schizofrenie sa se tina de planul de tratament. Ei pot ajunge sa creada ca nu au nevoie de medicatie sau de alt tratament. Pe de alta parte, daca nu gandesc clar, pot uita sa-si ia tratamentul sau sa mearga la sedintele de terapie. In ce priveste medicatia, exista forme farmaceutice cu administrare prelungita, sub forma injectabila. Chiar si cu tratament bun, pacientul poate avea o recadere, deci e bine sa aiba un plan de actiune in caz ca acest lucru se intampla. Multi pacienti cu schizofrenie fumeaza, deseori foarte mult. Pacientul care fumeaza are nevoie de o doza mai mare de antipsihotic intrucat nicotina interfera cu antipsihoticele, scazandu-le din efect. In mod similar, folosirea alcoolului si a drogurilor poate face ca simptomele schizofreniei sa se agraveze. Pacientul care are probleme cu alcoolul sau abuzul de substante, poate avea un beneficiu mai mare daca este integrat intr-un program care trateaza atat schizofrenia care si abuzul de alcool si droguri. Preventie Nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia. Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung. Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea simptomelor schizofreniei. Specialistii spera ca invatand mai multe despre factorii de risc ai schizofreniei, boala sa poata fi diagnosticata si tratata mai devreme. Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze.

Stilul de viata si remedii la domiciliuSus Schizofrenia nu este o boala care se poate trata la domiciliu. Dar pacientul poate face cateva lucruri pentru a ajuta tratamentul: - Administrarea corecta a medicatiei. Chiar daca pacientul se simte bine, se recomanda sa reziste tentatiei de a nu mai lua medicamentele. Daca inceteaza sa le mai ia, cel mai probabil, simptomele schizofreniei vor reveni. - Atentie la semnalele de avertizare. Pacientul si medicul sau trebuie sa identifice factorii care duc la declansarea simptomelor schizofreniei, determina o recadere sau il impiedica pe pacient sa-si desfasoare activitatile zilnice. E bine ca pacientul sa-si faca un plan pentru a sti cum sa actioneze daca simptomele revin, sa-si contacteze medicul sau terapeutul daca observa orice modificare a simptomelor sau a modului in care se simte. Poate implica membrii familiei si prietenii sa observe semnele de atentionare. - Evitarea drogurilor si a alcoolului. Alcoolul si drogurile ilicite pot agrava simptomele schizofreniei si pot interfera cu eficacitatea medicamentelor. - Consultarea medicului inainte de a lua alte medicamente. Se recomanda consultarea medicului curant inainte de a lua medicamente prescrise de alt medic sau eliberate fara reteta, sau suplimente alimentare de tipul vitamine, minerale sau suplimente pe baza de plante. Acestea pot interfera cu medicatia antipsihotica. Sprijinul psihologic A face fata unei boli asa de serioase ca schizofrenia poate fi o provocare. Medicamentele pot avea efecte secundare nedorite, pacientul se poate simti manios pentru ca are o afectiune care necesita tratament toata viata. In perioadele in care se simte mai bine, poate fi tentat sa opreasca tratamentul, lucru care poate declansa o recadere. Iata cateva cai de a face fata schizofreniei: - educatia: invatarea cat mai multor lucruri despre boala il poate ajuta pe pacient sa fie motivat in a urma planul de tratament - grupul de suport: grupurile de suport ii pot ajuta pe pacientii cu schizofrenie sa intalneasca oameni care se confrunta cu aceleasi probleme - mentinerea atentiei asupra scopurilor terapiei: recuperarea din schizofrenie este un proces continuu; mentinerea motivatiei se poate face prin amintirea scopurilor terapiei - gasirea unor hobby-uri sanatoase: gasirea unui mod sanatos de a-si canaliza energia poate fi de folos la pacientul cu schizofrenie - invatarea unor tehnici de relaxare: pacientul poate incerca tehnici de reducere a stresului cum sunt meditatia, yoga sau tai-chi - structurarea timpului: se recomanda ca pacientul sa-si planifice ziua si activitatile. In acest fel poate ramane organizat. Pentru acest scop poate incerca sa-si faca o lista de activitati zilnice.